Lp 5 Estetică dento-somato-facială

ÎNREGISTRAREA CULORILOR

Culoarea este o senzaţie, percepută ca rezultat al acțiunii luminii de diferite

lungimi de undă asupra ochiului. Între culoare şi lumină există o strânsă legătură:

oricărei senzaţii luminoase îi corespunde şi o senzaţie de culoare, iar absenţa

luminii exclude perceperea culorii.

Culorii i-au fost atribuite următoarele caracteristici intrinsece: nuanţă,

saturaţie şi luminozitate.

■ Nuanţa culorii (hue) permite ochiului distingerea diferitelor componente ale

spectrului luminii albe(lumina zilei): roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo şi

violet. Nuanţa unei culori spectrale este dată de poziţia în spectru a lungimii de

undă corespunzătoare, iar nuanţa unei culori oarecare este dată de poziţia în

spectrul luminii vizibile a lungimii de undă dominante.

■ Saturaţia (chroma) sau puritatea de excitaţie a unei culori reprezintă cantitatea

de culoare pură (culoare spectrală) conţinută de aceasta. Prin amestecarea cu alte

lungimi de undă sau cu o lumină albă , culoarea spectrală suferă o denaturare.

Culoarea albă are saturaţia nulă. Nuanţa unei culori apare ca o caracteristică

calitativă, iar saturaţia ca una cantitativă.

■ Luminozitatea (value) ca proprietate a culorii corpurilor care nu emit lumină

proprie reprezintă senzaţia vizuală conform căreia o suprafaţă colorată pare să

emită mai mult sau mai puţină lumină. Luminozitatea este singura caracteristică a

1

culorilor acromatice şi variază de la valoarea maximă notată cu 100 pentru alb şi

valoarea 0 pentru negru. Între aceste două valori sunt situate culorile gri . În funcţie

de luminozitate culorile cromatice pot fi clasificate în serii echivalente cu seria

culorilor acromatice. Pentru culoarea surselor lumină se utilizează noţiunea de

strălucire .

Caracterizarea completă a culorilor din punct de vedere vizual poate fi făcută

doar în condiţiile vederii fotopice ( vederea diurnă). Pentru culori de luminozitate

egală în vedere fotopică apar luminozităţi diferite în vederea scotopică ( de

noapte), fenomenul Purkinje, Astfel se explică de ce se preferă înregistrarea

luminozităţii nuanţei unei structuri dentare cu ochii întredeschişi. În natură şi

tehnică culorile sunt de luminozitate deosebit de diferită. Această situaţie este

determinată de o serie de factori fiziologici privind observatorul, ca : starea de

adaptare a ochiului la luminozitatea culorilor spectrale, deschiderea pupilei,

mărimea câmpului vizual , luminozitatea câmpului înconjurător, culoarea câmpului

înconjurător care determină contrastul.

Culorile egale sunt în acelaşi timp la fel de luminoase. Când ochiul uman

descoperă egalitatea de culori, el nu este capabil să discernă dacă şi excitaţiile de

culoare sunt identice. S-a constatat că dacă două culori pot fi făcute identice prin

egalizarea luminozităţii atunci culorile aparţin aceleiaşi specii de culori , fac parte

din acelaşi „şir al umbrelor”

Aparenţa colorată a unui corp care nu este el însuşi sursă de lumină depinde

de patru factori: existenţa radiaţiilor luminoase de o anumită distribuţie spectrală,

incidente pe corpul considerat, proprietăţile de reflectanţă sau transmitanţă ale

corpului, funcţia de răspuns vizual caracteristică observatorului şi caracteristicile

2

mediului înconjurător. Mai depinde de asemenea de patru procese: radiaţia,

modificare ei de către corpul în cauză, senzaţia vizuală şi perceperea ei.

După cum se ştie orice culoare se poate obţine din amestecul a oricăror două

culori diferite sau poate fi generată de o singură sursă care emite radiaţii

luminoase cu lungimea de undă corespunzătoare culorii respective. Ochiul uman

nu va putea face diferenţa între culoarea emisă de o singură sursă şi cea obţinută în

urma amestecului de culori. Fenomenul poartă denumirea de metamerism:

defineşte o” pereche de obiecte cu acelaşi aspect dar ca având curbe spectrale

diferite”. Cheile de culori, dinţii, materialele de restaurare sunt alcătuite din

materiale diferite şi prezintă curbe spectrale diferite.(66, 182, 242) Ca urmare iluminarea

mediului în care se va face alegerea culorii este esenţială. Acesta este un argument

în plus pentru a avea chei de culori reprezentate de mostre din materialul respectiv.

Ca urmare este necesară iluminarea cu un fascicol luminos care să cuprindă toate

radiaţiile din spectrul vizibil cum ar fi lumina naturală sau lămpi speciale care emit

un fascicol luminos colorat fluorescent corectat. Orice sursă de lumină cu un indice

de redare a culorilor mai mare de 90 este foarte bun deoarece simulează foarte bine

lumina naturală.

Dinţii prezintă de asemenea la expunerea în lumină naturală (o sursă de

radiaţii ultraviolete) un efect fluorescent albastru care acţionează ca un agent de

albire. Deci, lumina emisă prin fluorescenţă neutralizează o parte din radiaţiile

galbene şi face ca dintele să pară mai alb. Ca urmare fascicolul de lumină trebuie

să prezinte componente apropiate de radiaţiile ultraviolete.

O altă lege fundamentală a amestecului de culori este aceea că orice culoare

poate fi obţinută din amestecul a trei culori diferite

3

Orice lumină poate fi considerată ca un summum de valori pozitive, în

sistemul de axe considerat, ale diverselor culori spectral pure. O astfel de lumină

va avea o anumită cantitate de roşu galben şi albastru., etc. Deci, dacă ştim ce

cantitate din fiecare dintre cele trei culori primare alese este necesară pentru a

obţine fiecare dintre aceste componente pure, se poate calcula ce cantitate e

necesară pentru a obţine culoarea dată. Astfel, dacă aflăm care sunt coeficienţii

cromatici ai tuturor culorilor spectrale pentru nişte culori primare date se poate

calcula toată tabla de amestec a culorilor.(92, 183, 211)

Alegerea culorilor în stomatologie depinde de colorimetrie pentru a stabili în

mod corect culorile care se includ în cheile de culori utilizate în practică precum şi

pentru a produce materialele care se vor utiliza în reabilitările orale de orice tip.

Totuşi manipularea acestor chei de culori precum şi manipularea materialelor în

cabinetul stomatologic reprezintă o provocare perceptuală din punctul de vedere al

capacităţilor medicului stomatolog de a identifica cele trei dimensiuni ale culorii,

având în vedere faptul că orice culoare este , ca şi forma, tridimensională

Studiile lui Sproull (226) au arătat că dinţii naturali prezintă o mare varietate

cromatică, că domeniul principal de culoare din spectrul vizibil este situat în

intervalul galben-galben roşu , că există varietăţi de saturaţie a nuanţei precum şi

varietăţi de luminozitate şi intervalul în care sunt situate acestea. Pentru a evalua

atât diversitatea de culori caracteristică structurilor dentare naturale cât şi pe cea

necesară materialelor din care se vor realiza reconstituiri dentare au fost realizate o

multitudine de studii dintre care de referinţă rămân cele efectuate de Hayashi şi

Clark, care au făcut muncă de pionierat în acest domeniu .

4

În urma acestor cercetări Hayashi a elaborat o cheie de culori cu cheia

conţine 125 de mostre de culoare. Pe de altă parte Clark a stabilit o altă cheie de

culori cu o singură tentă, 10 grade de luminozitate şi 6 grade de saturaţie.

Cheile de culori existente au fost analizate prin prisma modului în care

răspund acestea la cerinţele de culoare pe care le presupune dentiţia naturală

precum şi în ceea ce priveşte modul de organizare al cheilor astfel în cât să

respecte în mod logic natura tridimensională a culorii. Încercările celor doi

cercetători de a realiza chei de culori care să satisfacă într-o mai mare măsură

aceste deziderate s-au dovedit a fi un demers dificil având în vedere dimensiunile

unor astfel de chei (125 de culori pe cheia lui Hayashi şi 703 după care s-a restrâns

la 60 pe cheia de culori a lui Clark), costurile producerii lor, varietatea foarte mare

de nuanţe de materiale care ar fi necesară, precum şi obişnuinţa practicienilor de a

folosi un anumit sistem.

Totuşi, aceste demersuri demonstrează o dată în plus caracterul

versatil al culorilor şi importanţa unei cunoaşteri amănunţite a modului în care

operează acestea la nivelul cavităţii orale, precum şi limitele pe care le implică

metodele de determinare a culorii utilizate în prezent.

ETAPELE ÎNREGISTRĂRII CULORII RECONSTITUIRILOR PROTETICE ÎN

CABINETUL STOMATOLOGIC

1. Înregistrarea culorii dintelui de reconstituit la începutul şedinţei

terapeutice, înaintea instalării fenomenului de oboseală vizuală

2. Utilizarea luminii naturale pentru înregistrare culorii. (Se pot utiliza şi

lămpi speciale cu lumină corectată – radiaţia luminoasă emisă de

acestea cuprinde toate radiaţiile din spectrul vizibil).

5

3. Pacientul: fără machiaj, cu hainele acoperite cu o bavetă în culori

neutre ( albastru pal / gri/verde pal)

4. Dintele nu se usucă în prealabil pentru a nu modifica culoarea naturală

a acestuia.

5. Determinarea gradului de luminozitate a culorii: manevra se

realizează cu ochii întredeschişi pentru a reduce cantitatea de lumină

care ajunge la retină şi a permite celulelor cu conuri de la acest nivel

să deceleze gradul de luminozitate al culorii

6. Se fac comparaţii rapide cu mostrele din cheia de culori (reprize nu

mai lungi de 5 secunde pentru a nu se instala oboseala vizuală care

face să crească sensibilitatea la grupul de culori galben orange)

7. Se alege saturaţia nuanţei şi apoi nuanţa propriu-zisă corespunzătoare

nivelului de luminozitate ales iniţial.

8. Mostra /mostrele de culoare alese se compară cu dintele de

reconstituit în diferite condiţii cum: dinte umed, dinte uscat, lumină

naturală şi artificială din diferite unghiuri, nivel al buzei mai ridicat

sau mai coborât.

9. Dacă există dubii cu privire la culoarea aleasă se alege una cu un grad

de luminozitate mai mare care se poate modifica ulterior prin machiaj.

10.Se realizează harta cromatică a dintelui de restaurat precizându-se

toate detaliile legate de culoare, de individualizare structurală, de

transluciditate.

11.Se înregistrează gradul de lustru al suprafeţei dentare

6

În cazul în care se utilizează chei de culori de tipul spectrofotocolrimetrelor

(Vita Easyshade) atunci etapele de lucru sunt următoarele

1. Calibrarea aparatului

2. Selectarea din meniul dispozitivului a tipului de înregistrae care se dorește:

în trei puncte: cervical, mediu, incizal sau într-un singur punct- medial

3. Selectarea naturii suprafeței a cărei cloare se determină: dinte natural, mostra

din cheia de culori, restaurare ceramică

4. Determinarea propriu-zisă a culorii prin aplicarea fascicolului emis de aparat

pe suprafața de evaluat, în contact cu aceasta.

7