NUªA ILISIE

LIVADA CU DRAGOSTEºi alte poeme

Postfaþã de Artur Silvestri:„Un lirism «hispanic» genuin“

P R E S S

C A R PAT H I A P R E S S — 2 0 0 7CA

RPATHIA

CARPATHIA PRESS, 2007str. ªcoala Herãstrãu nr. 62, sector 1

Bucureºti, România, cod 014146E-mail: carpathia.press@gmail.com

Tel/fax: 004-021-317.01.14ISBN: 978-973-7609-28-1

AUTOREA DESPRE CARTEA EI

Livada cu dragosteEra livada cu lacrimi,Ce înfloriserã În acea dimineaþãDin sãrutul tãuªi de aceea þin ºi acumOchii închiºi,Ca sã nu se scuture!

Coperta este ilustratã de una din fotografiile „spaniole“ ale autoarei

Coperta ºi tehnoredactare: Gabriela CHIRCEATipar: S.C. EURO PRINT COMPANY S.R.L., Buzãu, România

CREZUL POETIC

Omul este un mic Dumnezeu care „face“, „dã nume“,„creeazã“, „dã naºtere“.

ªi fiecare „îndeletnicire“ este migãloasã ºi tulburãtoarepentru felul „conºtient “ în care omul se implicã în aceastã„facere“, desãvârºindu-se astfel în Universul faptic ºi spiritualîn care trãieºte. De fapt, omul se desãvârºeºte, desãvârºind.Dintre toate, poate cã cea mai profundã ºi mistuitoare estecreaþia, la care se poate ajunge numai prin iubire, ca loc comunîntre Dumnezeu ºi umanitate. Pornind de la iubire, Dumnezeuînsuºi se desãvârºeºte în om sub forma artei, pentru cã artaeste magie vie!

Este un moment tainic, unic, miraculos, de comunicareîntre om ºi „Marele Anonim“, pe care nu oricine îl poate prinde,dar, pe care oricine îl poate „surprinde“ când, deja, a devenitartã. Arta este magie vie ca ºi apa sfinþitã. Te scoate în afaratimpului, te imortalizeazã, te imunizeazã, te modificã-fie cã eºticreator sau consumator de artã.

Scrisul?Cred cã scrisul, pentru mine, este ceva asemãnãtor cu

ceea ce Domnul Profesor Artur Silvesri spunea, chiar dacãîntr-un alt context: este un „cer sufletesc“, ca un cer de trãiriatât de profunde ce mã fac uneori sã simt o libertate fãrãegal, nu atât spiritualã cât ºi realã, ca atunci când, stând dea-supra apei ºi sub cer, încetez sã mai am, chiar ºi numai pen-tru câteva clipe, o existenþã corporalã.

Scrisul pentru mine este la fel de tainic ca o împãrtãºanie!Numai cã, în loc sã mã împãrtãºesc tãcând, o fac scriind,trãind, iubind ºi „împãrtãºind“ mai departe. Arta este magie!

NUªA ILISIE

3

NOAPTEA CA O PÃDURE

Umblu prin noapte Ca printr-o pãdure udãAºa de tare Îmi foºnesc gândurileCând îþi aud paºiiªi atât de uzi Îmi sunt ochiiCând nu þi-i mai aud.

4

BEÞIE IMPUDICÃ

M-am îmbãtat de noapteªi de iubireªi umblu nebunãPe strãzi,Fãrã tine,Ca într-o impudicã beþie,Umblu cu tine în minte,Eºti vinul meu de iubire,M-am îmbãtat de noapteaCu tine!

5

E TOAMNÃ ªI-ATÂT

Copacii îºi dezbracã încetUltima frunzãE toamnã ºi frigIar focul din sobã arde lent.Mã inundã...Nu ºtiu dacã sunt tristãSau doar te strig.Mi-e frig...Tristeþea toamneiCoboarã încet,Mã frãmântã.E toamnã ºi-atât!Copacii îºi aruncã tãcuþiUltima frunzãªi cred cã voi plecaVenind...Spre tine,Ca o cãlãuzã...

6

NOAPTE ÎN CÂRLIGE DE RUFE

Azi-noapte te-am visat!Am visat cã prindeaiÎn cârlige noaptea!O prindeai bine de un capãtªi de celãlalt o prindeam eu,Sã stea întinsã perfectSã parã noaptea cea mai lungãPentru cã intrase la aºteptareªi la dor...Dar dimineaþa tot a venit!ªi a smuls cârligelePrinse atât de bine,Iar noaptea s-a spulberat,Aºa alungitã cum eraªi la un capãt eram euCu cârligul în mânãªi la celãlalt, tu,Descumpãnit, dar râzând...

7

FLOAREA ALBÃ DE CIREª

În floarea albãDe cireº, L-am zãrit Pe Dumnezeu, Sau te-am zãrit Pe tine, cu chipul Sãu ªi-am mirosit Profund ªi m-am simþit Atât de bine, Cã tot cireºul S-a scuturat Pe mine!...

8

LICURICII DIN SÂN

În noaptea aceea adâncã,De iarnã,În care dispãruserã Toate vietãþile pãmântuluiªi doar vântul se loveaBezmetic în oglindã,Cerul se lãsase greuÎn josªi mi-ai spus Sã nu deschid fereastraCã s-ar putea sã ne inunde.— „Ne-am cufundat în cer ca într-o mare“Nu ºtiu cum m-ai privit,Cã m-am oprit din ce fãceamªi-am tresãrit. — „Închide ochii ºi deschide palma!“Dar am triºat(ca ºi tine)ªi am privitCum îmi strecuraiÎn sânLicurici aprinºiCa un jar viuRãscolit atunciDe privirile tale.

9

CU CHIPUL TÃU LIPIT DE GENE

Ce dimineaþã Poate fi! Cu luna dormitând Pe-o parte ªi soarele Privind departe, Cu-n ochi deschis Peste câmpii... Ce dimineata Poate fi! Cu chipul tãu Lipit de gene ªi cu iubirea Picurând alene În ceaºca mea Cu nostalgii...

10

SCRISOARE DE LA LELIÞA

Ochii încercãnaþi ºi triºtiScormonesc departe, în zareÎn cãutarea chipului tãu...ªi mâinile subþiri Ard, Presimþind plãcereaAtingerii tale...Te aºtept Ca într-o dulce agonieªi nu vreau,Nu vreau,Sã mã vindec de tine,Bãdie!

11

LUCRURILE CARE MÃ PRIVESC

Caut un locDe singurãtateUnul mai singurDecât toate celelalteªi nu-l gãsesc,Nu-l gãsesc!Lucrurile toate,Mirate,Mã privesc!

12

DESPÃRÞIRE

Am ascultatCum se chemau pãsãrileIn acea înserare Fãrã cusurªi cum ºuºoteauA dragoste, cãutându-sePrintre frunziºuri.Aºa cum tu mã cãutaiPrintre lucruri,Când am plecat.

13

PORUMBEII DIN PALME

M-am întins pe câmpÎn clipa aceea tainicã, În care ziua ºi noapteaSe îngânau; sau se cãutau.Nu înþelegeam prea bineSemnele acelei deveniri,Când ziua trece spre noapteIar noaptea, spre noapte ªi mai adâncã.Stãtusem mult la pândãSã fur clipa aceea,Dar mi-a scãpat.Mi-a scãpat printre alte clipeªi am furatDoar o margaretã.Îmi amintesc ºi acum.ªi-am început, ca în copilarie,Sã-i rup petalele, una câte una.Dar vântul s-a stârnitªi-au devenitUn stol nebun De porumbei albiÎncât, sã nu te surprindã,Dacã dupã atâta timpªi dupã atâta depãrtare,Se aºeazã cuminþi În palmele tale.

14

LILIACUL CE A ÎNFLORIT SUB PERNÃ

Am împletit O cununã de flori,Am împletit-oPe searã,Cântând,Când ºi greierii cântauªi privighetoareaªi ciocãrliaªi alte pãsãri strãineCe se adunaserã Sã vadã cum împleteam euCununa aceea de flori;Cã aºa se dusese vesteaDin cântec în cântec.Am împletit,Pe searã, O cununã de flori,De petunii,Trandafiri, ªi maciªi iasminªi credCã în zoriA ajuns pânã la tine(atât de mult te-am dorit!)Altfel, Cum ai fi gãsit, tu,Dimineaþa, sub pernãLiliac înflorit?

15

DRAGOSTE ÎN HAMBAR

Ne vom iubi, Bezmetic ºi barbarÎntr-un hambarPãrãginit ºi putredªi ne vom dezmierdaPe lemnul umedDe restulNici nu vom avea habar.

Ne vom iubi,Bezmetic si barbarÎn noaptea albã a iubirii noastreDoar luna în hambar o vom lãsa-oSã-ngemaneze trupurile noastre.Ne vom iubi bezmetic ºi barbar,Într-un hambar,Ca-ntr-un palat regal.

1990

16

TÃCEREA CA UN NÃVOD

Tu ºtii cum se prelingeaPloaia aceea nebunãPe fereastra casei mele?Cã am o singurã fereastrã În toatã casa!O fereastrã de jur împrejur.Tu ºtii cum se prelingeaPloaia aceea nebunãDe jur împrejurul casei mele?Cu picãturi rotundeªi mariªi grele!Cã încercam sã le numarªi nu reuºeamªi o luam de la capãtMereu de la capãtPânã când s-a înnoptatªi cineva a aruncatTãcerea, Ca un nãvod pe mare.

17

NELINIªTEA DIN CUVINTE

Uneori mi-e teamã de cuvinteCa de niºte cãlãi,Cu ochi lucitoriAºteptând sã mã execute În zori.Uneori mi-e frig de cuvinteSimþindu-le rãcoareaDe reptilã pe frunte.ªi de simþãminteMi-e teamã uneori,Ca de un vârtejCu ploaie fierbinte.

1988

18

PRIN OCHIUL LUNII

ªi nu-mi mai doresc nimicDecât sã se-ntunece,Decât sã te simt în jurul meuCa pe o fiinþã Fãrã contur,Sã te simtDe jur împrejur.Iar când va rãsãri luna,Prin ochiul ei rotundAº vrea sã mã priveºti,La fel de blândCum te privesc ºi eu.

19

SEARA PE CÂMP

Seara pe câmpStau ºi ascultFoºnetul frunzelor De porumbªi îl confundCu zborul pasãrii,Cu o aripã lovind în vântªi alta —Rãdãcinã în pãmânt.

1988

20

N-A FOST SÃ FIE!

M-am cufundatÎn iarba verde ºi deasãLa fel de verdeCa iarba de acasã.Am tras peste mineCerul pufos,Cã aºa-mi era bine!ªi doar un singur ochiL-am lãsat deschis,Ca sã surprind Zborulªi copacii ºuºotind.Dar ºi pe-acela l-am închis.Cum crezi ca m-am trezit?C-un zgomot sacadatªi-un ochi de om zãpãcit!A fost o minuneCã nu m-a cosit!

21

A VÃZUT CINEVA UN CAL ALB?

Voiam sã fug în dimineaþa aceea,Atât de limpede, cã pânã ºi chipurile sfinþilorSe puteau ghici!Cerul sau marea? Încotro?Cerul.Dar nu simt decât niºte muguri firavi de aripiÎn dreptul umerilor! Atunci...Marea!ªi cum aº putea sã fug deasupra peºtilor argintii?Cum aº putea pãºi peste mare?Când, în dimineaþa aceea atât de limpede,Toþi peºtii ieºiserã din adâncuriCu gândul sã fugã ei înºiºi, sau sã zboare!ªtiam eu cã pentru nimeni nu e simplu!ªi am oftat! Am oftat atât de tareCã i-am speriat ºi au fugit înapoi, în adâncuri.Iar, în urma lor, din fuga lor,A ieºit cãtre mineO herghelie sãlbaticã de cai albiGalopând pe coama valului.O herghelie sãlbaticã de cai albi înspumaþi,Ce fugeau împotriva mea....ªi aº fi vrut,Doamne, cât aº fi vrut,Sã-l prind pe cel mai nãrãvaº,Cu care sã fug, eu însãmi,Spre þãrmul fãrã sfârºit...A vãzut cineva un cal alb?

22

OCHIUL DIN GAURA CHEII

Azi-noapte,Când mã priveai, Iscoditor, Prin gaura cheii,Afarã ningea.ªi eram desculþã,Nu ºtiu Daca þi-ai dat seama!În locul acela Zãpada se topeaÎncet,De parcã,Ea însãºi mã privea.ªi-am adormit Pe prispã,Sub ochiul tãu iscoditorDin gaura cheii,Pe prispã, da!Acolo unde,Dimineaþã,Þi-am rãsãrit, timid,Ca floarea ta de ghiaþã!

23

DIN PÃR, ÎMI IZBUCNISERÃ CIªMELE

Ploua torenþial ºi minunatÎn noaptea rece ºi fugarãEram vãpaie ºi mã mistuiamªi renãºteam fierbinteDin stropii grei de ploaie.Ploua torenþial ºi minunatDin pãr îmi izbucniserã ciºmeleªi mã spãlam de ultimul pãcatªi mã prindeamÎn joc ucigator de iele.

1990

24

PALMA TA CA O REPTILA

Ca o reptilã flãmândã,Rece, cu miros de iarnãPalma ta ªerpuiaÎn spuma albãA aºternutului caldAdulmecându-mã.EuMã cuibãrisem hoþeºteÎn mura ochilor tãiAºteptând în tãcereSã mã descoperi.

25

DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARÃ

Am sã-þi devin necesarã, o ºtiu.Ca înserarea dupã o lungã zi de varã,Am sã-þi devin necesarã.

Mã vei cãuta cu un freamãt durerosImaginea chipului meu te va sãgetaPânã la os.Am sã-þi devin necesarã.

În surdinã mã vei chema, fãrã vinã,Mireasma pãrului meu o vei adulmecaPânã la rãdãcinã.Inevitabil, am sã-þi devin necesarãCât am sã stau de veghe în lanul de secarã.

1988

26

OCHII SUFLETULUI

Tu creziCã erau multe FloriPe câmpul acela ÎntinsCa o palmã De copilSau nouã ne înfloriserãMii de ochiPrivindu-le?

27

INEVITABILA RISIPÃ

Cât de generos mã risipescPrintre lucruriªi ce durerosLas din mine fãrâme,Însufleþind lucrurilePe lângã care trec...Ar trebui sã am o mulþime de suflete,Pentru fereastra din copilãrieCare îmi spune poveºti Când o ating,Pentru pietrele din drumul ºtiut Cãtre pãdure, Pentru ziduri, pentru floriªi mai ales pentru pãpuºiªi pentru odãile fãrã uºi,Prin care umblu despletitãCa o fantasmã,Risipindu-mã, însufleþindu-le,Reconstituindu-mã.

1988

28

OCHII PLOII

Tu ai vãzut cum Mã privea ploaiaCu mii de ochi RotunziAruncaþi la întâmplareÎn lacul de sub fereastrã,Ca o risipã de priviriUde?

29

PIEZIª

Plouã pieziºªi subþire,Doar gândul stângMi-este ud,Doar în rest nu mi-e bine.Plouã pieziºªi parcã aº vreaSã mã zvântLa jumãtatea uscatã a luniiªi sã mã iau de mânã cu nebunii.Plouã pieziºDoar gândul subþire Mi-e ud; sau mi-e stâng,Doar în rest nu mi-e bineDoar aº vrea sã mã zvânt.

1991

30

CERªINDU-TE

Te-am auzit venind, Te-am auzit Cu toate simþurile,Cã îºi fãceau de cap, Prin întuneric, Nebunele! ªi când ai intrat, Au tãbãrât pe tine Ca niºte copii flãmânzi, Cerºindu-te!

31

MÉLANGE

Când sunt singurã,Simt o plãcere nedesluºitã De a împrãºtia lucrurile:Florile le aºez în pantoful micAl fetiþei cu nasul cârn,Ochelarii îi ascund în leagãnulCopilãriei lui Blaga,Iar ceasul,Ceasul care mã înspãimântã ªi mã incomodeazã,Îl aºez, de fiecare datã,Sub greutatea de granitA cuvântului.

1988

32

CUM TOARCE VÂNTUL PISICA

Toatã noapteaA bãtut vântul!A bãtut cu sânge receDe þipau a disperare toþi copacii,Ascunzându-se dupã frunzeleÎnnebunite de durere.Câinii lãtrau la lunãCu spinarea încovoiatãÎncercând sã rupã lanþurile.ªi pisica vecinului(care þipa ºi el)A sãrit de pe marginea balconuluiLa mine în pat,Cã fereastra era spartã,Când eu dormeamªi a început sã toarcã, nebunaA început sã toarcãLa fir subþire,Vântul!

33

LOVITURÃ DE GRAÞIE

Cum m-a surprinsAceastã dimineaþãCu cerul larg,Larg deschis!ªi-atât de tare m-a lovitPrivirea ta îngreunatãDe iubire,C-am sângeratªi cerul s-a închis!

34

RUGURI APRINSE

Ai înþeles Cã nu am stat pe gânduriªi m-am trântitToatã,(aproape dezbrãcatã!)În pâlcul de margarete Ce izbucniserã albeÎn pragul casei tale?Dar trupul greu de aºteptareA cãzut în adâncuri,Închizând dupã elUºa albã de floriªi de fluturi speriaþi,Plutitori...Aºa cã nu te mai întrebaUnde suntDacã în fiecare dimineþãÎþi înflorescRuguri aprinseDe margarete roºii!

35

MI-AM AMANETAT ULTIMUL DINTE

Aº vrea sã-þi spunCã a venit, totuºi, primãvara.Mâine este sâmbãtãªi iarãºi o sã plouã la prânz.Mi-am cumpãrat ciorapiGri cu dungi verzi;Tu ce trabuc mai fumezi?Pâinea este tot uscatã,Bântuie stafii la poartã, pe stradã.Acum vântul s-a mai opritDar cucuveaua tot cântãªi am un gust amar de la berãria din colþ.Vânzãtoarea mi-a vãrsat violete în paharDe mi s-au albãstrit toate visele.Aº vrea sã-þi spunCã a venit totuºi primãvara.Mi-au înmugurit toate gândurileªi toate poftele,Cã nimic nu mã mai poate opri sã fiu.ªi parcã, totuºi, cucuveaua tot cântã.Se dezgheaþã apele, Se aude zbaterea peºtilor sub gheþuri,Unii chiar ºtiu cã vor sfârºi în cârlig.Dar pâinea este tot uscatãªi, daca vrei sa ºtii,Asearã mi-am amanetat ultimul dinte.Era de minte.Oricum îmi plãcea cum îþi aprindeai þigara.Aveai un fel ciudat de a fi, un ritual anume.Am probat într-un magazin multe pãlãriiªi am visat cã rãsãreau violete pe unde cãlcam.Un trecãtor m-a oprit pe stradãªi m-a întrebat ce zi e:„Cât vrei?“ i-am rãspuns.„Aºa sã-þi ajute Dumnezeu!“ªi a început sã ningã.

36

SUNT FLUTURELE DIN SÂNUL TÃU

Azi noapte am visatCã în camera aceea micã de hotelÎntre patul meu vechi,Cu saltea descusutã,ªi patul tãu, care era la fel,A crescut o mare linã,Linã ºi adâncã.M-a trecut un fior,Cã aº fi doritS-ajung pânã la tineSã-þi ating mãcar Fruntea.Dar am pãºit,Uitându-mã în ochii tãiMiraþi ºi negriªi marea s-a topit.S-a topit într-o mare de zãpadãPeste care am trecut,Sã ajung pânã la tine,Sã mã strecor ca un Fluture flãmândSub cãmaºa ta albã...Atunci s-a deschis uºa,Impinsã de luminãªi tu m-ai amãgit c-o mângâiereªi mi-ai zâmbit,Când au intrat peste noiUrºi albi, jucãuºi...ªi aºa m-am trezit!

37

TAIFUN DE FLORI

E liniºte ºi caldCântã greierii-n noaptePe buze îmi curg lacrimiªi se fãrâmã ºoapteAº vrea sã se scuture florile toate,Sã vina peste noi,Un uragan vrajitoresc de flori,De ploi de floriªi de ninsori.Aº vrea sã se scuture florile toateªi-apoi, de haine-ncet sã mã despoi,Sã mã cufund în apele de floriPe umeri sã îmi creascã soriªi ramuri înflorite de meri cântãtori.

1990

38

UN LIRISM „HISPANIC“ GENUIN

Impusã ca prozatoare ºi probabil cã încã o vreme apre-ciatã cu precãdere prin creaþia în acest câmp, Nuºa Ilisie s-aexprimat, totuºi, cu mai multã lãrgime decât ceea ce se cu-noaºte în mod curent. Romancierul social ºi nuvelistul de, încã,prea numeroase îndemnãri ascund însã un poet de sensibi-litãþi neaºteptate ºi de un straniu hispanism genuin ce nu s-acâºtigat prin biografie, pãrând a fi o realitate de conformaþiesufleteascã pasionalã ce se întâlneºte mai rar la noi, deºi nufãrã o anumitã preistorie. Cãci poezia Nuºei Ilisie este a unuifel de Lorca feminin ºi cu mai multã directeþe cultivând decla-raþia înfloratã deopotrivã cu un senzualism uimitor ce existãnu doar acum ci ºi în lirismul mai vechi care, deci, dãdea semneînainte de a se naºte geograficeºte recent în mediul emoþiilortoride. Cele dintâi producþiuni indicau, de altminteri, o înclinaþiecãtre un fel de sentimentalism rebel chiar dacã încã reþinut.Poeta minulescianiza cu virtuozitate deºi în registru mai puþincantabil presimþind aproape la tot pasul un fond gâlgâitor cetraducea aceeaºi euforie a simþurilor precum la Maria Bãnuºîn „Þara fetelor“ ori din senzualismul de înfãþiºãri muzicaleale Magdei Isanos fãrã a se deduce, cu toate acestea, nicicea mai micã înrâurire cãci lirica exprimã nu bibliografie ci opasionalitate de fiinþã naturalã ce nu are nevoie de modele.Regimul ei este instinctual ºi „modern“ prin simþirile primitiveºi nu prin voinþa de a se adapta, lipsind „sistemul“ ºi „creaþia“în sens didactic dar eliberând senzaþiile lipsite de aproape oriceinhibiþie care mai recent se manifestã cu o rãspândirecovârºitoare. Acestea, ca ºi modul liric în tonalitãþi sãlbaticeprecum natura, fac din aceastã poezie un document sufletescimpresionant cãruia tehnica ºi metoda liricã, dacã se vor însuºi,nu-i vor aduce nici un spor ci doar o denaturare nepotrivitã.Poeta va rãmâne, esteticeºte, în literatura românã atâta vremecât „nu va învãþa poezie“ ci o va exprima „în felul nesãbuit“ ceaparþine vieþii de naturã universalã.

ARTUR SILVESTRI

39

SUMAR

Crezul poetic ......................................................... 3Noaptea ca o pãdure .............................................. 4Beþie impudicã ........................................................ 5E toamnã ºi-atât ...................................................... 6Noapte în cârlige de rufe .......................................... 7Floarea albã de cireº ................................................ 8Licuricii din sân ....................................................... 9Cu chipul tau lipit de gene ...................................... 10Scrisoare de la leliþa ............................................... 11Lucrurile care mã privesc ...................................... 12Despãrþire ............................................................ 13Porumbeii din palme .............................................. 14Liliacul ce a înflorit sub pernã .................................. 15Dragoste în hambar ............................................... 16Tãcerea ca un nãvaod ............................................ 17Neliniºtea din cuvinte ............................................. 18Prin ochiul lunii ..................................................... 19Seara pe câmp ...................................................... 20N-a fost sã fie! ...................................................... 21A vãzut cineva un cal alb? ...................................... 22Ochiul din gaura cheii ............................................ 23Din pãr, îmi izbucniserã ciºmele ............................... 24Palma ta ca o reptilã ............................................ 25De veghe în lanul de secarã ................................... 26Ochii sufletului ...................................................... 27Inevitabila risipã .................................................... 28Ochii ploii ............................................................. 29Pieziº .................................................................. 30Cerºindu-te ........................................................... 31Mélange .............................................................. 32Cum toarce vântul pisica ........................................ 33Loviturã de graþie ................................................. 34Ruguri aprinse ...................................................... 35Mi-am amanetat ultimul dinte .................................. 36Sunt fluturele din sânul tãu ..................................... 37Taifun de flori .......................................................... 38Postfaþã: „Un lirism «hispanic» genuin“ de Artur Silvestri .... 39

40