ARGUMENT

Legislaţia României garantează drepturile egale ale cetăţenilor de a participa la

viaţa economică şi socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se

angaja, promova şi participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecţie

socială în anumite situaţii. Cu toate acestea, separarea profesională a femeilor persistă

încă şi este demonstrată prin existenţa modelelor de ocupare diferenţiate pe sexe, ceea ce

determină disparităţile între venituri, chiar dacă principiul "la muncă egală salariu egal"

este consacrat juridic.

Pornind de la principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, astfel cum este

definit în Legea 202/2002 care presupune luarea în considerare a diferitelor capacităţi,

necesităţi şi aspiraţii ale bărbaţilor şi ale femeilor precum şi tratamentul egal al acestora,

în prezent, este esenţial pentru România ca femeilor să li se asigure în mod real egalitatea

de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la formare şi la un loc de muncă, la

întemeierea unei familii şi la participarea la luarea de decizii publice şi politice, trăsătură

ce caracterizează societăţile democratice şi dezvoltate. In acest scop, România depune un

efort important pentru a-şi adapta legislaţia la principiul nediscriminării pe criteriul de

sex, conform legislaţiei comunitare.

Contextul românesc ne arată că, în domeniul muncii, femeile suferă o serie de

discriminări. Acestea se datorează faptului că există domenii ale economiei în care

femeile sunt majoritare, sau domenii în care bărbaţii sunt majoritari. Acest fapt duce la o

separare pe sexe a ocupaţiilor, observându-se că cele feminizate sunt, în general, mai

prost plătite.

În ceea ce priveşte nivelul de salarizare s-a constatat că, în ultimii 11 ani,

diferenţa dintre salariile angajaţilor de sex masculin faţă de cele ale celor de sex feminin

s-a redus cu 7 puncte procentuale, ajungând la 14% în 2004 (faţă de 21% în 1994),

conform studiului realizat de Eurostat, Biroul de Statistică al Uniunii Europene. Diferenţa

salarială este calculată în funcţie de salariul brut pe oră câştigat de angajaţi.

Subliniem de asemenea că, rata de ocupare a femeilor din grupa de vârstă 15-64

ani a fost în anul 2004 de 52.1%, valoare inferioară ţintei de 60% stabilită prin Strategia

1

Lisabona ca obiectiv european pentru 2010 şi sensibil mai mică decât cea întregistrată la

bărbaţi, respectiv de 63.6%. Rata şomajului feminin a fost de 6.9% în 2004. Creşterea

ratei de ocupare a femeilor va fi posibilă prin aplicarea unor măsuri care vizează formarea

profesională în general, formarea profesională continuă pentru femei, formarea în

domenii care ţin de promovarea femeilor în posturi de decizie şi în viaţa politică (posturi

de decizie, mediile politice, antreprenoriat), precum şi prin campanii de sensibilizare a

femeilor, în special a celor din mediul rural, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi

bărbaţi.

În pofida progreselor înregistrate, în special în domeniul educaţiei şi al ocupării,

femeile încă mai întâmpină multe obstacole în atingerea unei egalităţi reale inclusiv în

ceea ce-i priveşte concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională. Pentru ca egalitatea

reală să fie un fapt împlinit, este nevoie nu numai de o îmbunătăţire a legislaţiei în sensul

integrării principiului egalităţii ci şi, mai ales, de o schimbare a atitudinilor şi a

comportamentelor, a stilurilor de viaţă şi a structurilor sociale care le împiedică pe femei

a-şi dezvolte în mod liber personalitatea şi participarea activă în toate domeniile vieţii:

economie, cultură, politică etc.

Derularea politicii de egalitate între femei şi bărbaţi nu numai că favorizează o

aprofundare şi o consolidare a democraţiei dar, în acelaşi timp, contribuie la o utilizare

mai raţională şi mai eficientă a resurselor umane.

De aici şi utilitatea lucrării Strategii de acţiune în lucrul cu femeile şomere.

Această lucrare vine să completeze şi să argumenteze necesitatea combaterii discriminării

femeii pe piaţa muncii.Lucrarea de faţă este structurată pe două părţi: partea teoretică

care cuprinde trimiteri teoretice generale cu privire la fenomenul şomajului în România şi

piaţa muncii; parte practică care cuprinde date despre situaţia femeilor pe piaţa muncii şi

accesul acestora pe piaţa muncii fiind subliniat faptul că femeia în România zilelor

noastre este discriminată.

2

CAPITOLUL I –ŞOMAJUL FENOMEN SPECIFIC SOCIETĂŢII

ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE

I.1. ŞOMAJUL-CONCEPT ŞI EVOLUŢIE ISTORICĂ

În ansamblul factorilor de producţie, omul cu forţa sa de muncă ocupă cel mai

important loc, fiind alături de natură un factor „originar”. De aici, necesitatea folosirii

depline şi eficiente a acestei resurse1. De asemenea, existenţa şi progresul societăţii se

asigură dacă atât evoluţia celor doi termeni –populaţia şi economia-cât şi interacţiunea

dintre ei întrunesc anumite caracteristici calitative şi dimensionale, una dintre acesea

referindu-se la gradul de folosire a forţei de muncă. Modul în care este concepută

desfăşurarea activităţii economice trebuie să aibă în vedere că nefolosirea forţei de

muncă, această generoasă şi regenerabilă sursă ce se constituie în obiect de meditaţie şi

punct de sprijin pentru cele mai cutezante şi eficiente politici actuale, înseamnă nu numai

o risipă de energie, dar poate fi şi un atentat la pacea sociala ; individul cu toate

realizările în planul ştiinţei şi tehnicii, a rămas să-şi câştige existenţa pe calea muncii, el

continuă şi va continua să aibă imperioasă nevoie de un loc de muncă. În consecinţă, deşi

munca în sine nu poate fi socotită o plăcere, ci doar un mijloc, o cale spre ea, nemunca nu

este încadrabilă la rubrica pozitivului.

Scăderea accentuată a gradului de folosire a forţei de muncă active precum şi

folosirea acesteia în forme şi grade diferite are drept consecinţă şomajul, care, ca geneză

şi natură, este un fenomen complex multidimensional demo-economic, pshiho-socio-

cultural şi politică.

Fenomen şi problemă majoră a lumii contemporane, de multe ori dramatică,

deosebit de eterogen, şomajul nu este de necontrolat şi nici nu are sens unic –de creştere-

dacă se acţionează competent prin promovarea unor măsuri adecvat corelate.

Şomajul este un fenomen negativ al spaţiului economico-social, care afectează o

parte a populaţiei active disponibilă, prin neasigurarea locurilor de muncă.

În termenii pieţei muncii, şomajul reprezintă excedentul ofertei faţă de cererea de

muncă.

1 Ignat, I., Clipa, N., Pohoaţă, I., Luţac, Gh., Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1998

3

Şomerii sunt toţi cei apţi să muncească dar nu găsesc de lucru şi care pot fi

angajaţi parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice.

Prin definirea de mai sus a stării de şomaj s-au generat o serie de întrebări legate

de faptul că dacă este şomer actorul care între două filme nu lucrează, studentul care nu

găseşte de lucru în sezonul estival, muncitorul care din motive tehnice nu lucreză o

săptămână.

Constatându-se toate aceste lucruri se consideră că: şomerii sunt „toţi cei care au

înregistrate cereri de angajare la oficiile de plasare a forţei de muncă sau toţi cei ale căror

cereri nu au fost satisfăcute până la sfârşitul fiecărei luni indiferent de muncă parţial sau

deplin, dacă au loc de muncă dar caută altul mai adecvat cu aspiraţiile proprii” .2

Şomajul apare ca rezultat exclusiv al cererii de muncă, iar oferta –cealaltă ramura

a pieţii muncii- nefiind luată în considerare.

Biroul internaţional al Muncii defineşte şomer orice persoană care mai mult de 15

ani şi îndeplineşte simultan următoarele condiţii: este apt de muncă, nu munceşte, este

disponibil pentru o muncă salarială, caută un loc de muncă.

Şomajul este apreciat ca o expresie a unor dezechilibre atât pe piaţa bunurilor şi

serviciilor –cnd producţia este inferioară cererei- şi se formează pe baza două mari

procese:

pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate;

creşterea afertei de muncă prin atingerea de către marile generaţii a

vârstei legate pentru a se angaja.”3

EVOLUŢIA ISTORICĂ A CONCEPTULUI DE ŞOMAJ

Viziunea preclasică –mercantiliştii sunt printre primii care s-au preocupat

de rolul populaţiei ca factor primordial al puterii naţionale. Doctrina mercantilistă

consideră relaţia populaţie-dezvoltare ca fiind bazată pe reciprocitate: creşterea populaţiei

permite obţinerea cu uşurinţă a forţei de muncă şi, mai departe, dezvoltarea economică

permite ocuparea unui număr tot mai mare de oameni, cu efecte favorizante asupra

creşterii demografice. Creşterea demografică are ca efect creşterea ofertei de muncă

2 Cojocaru, Maria, Protecţia şi Asistenţa Socială a şomerilor în România,EdituraMoldavia, Bacău, 20003 Zamfir, C., Vlăsceanu, L., coord, Dicţionarul de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993

4

reducerea salariilor, a costurilor şi deci a preţurilor. Condiţia esenţială pentru ca acest lanţ

de efecte să se producă este ca oamenii să muncească. Obligaţia de a munci le apare

mercantiniştilor ca raţională, pentru că şomajul este atât o pierdere potenţială de

producţie cât şi o sursă a decadenţei.

Principala preocupare a mercantiliştilor este găsirea mijloacelor prin care

populaţia să fie obligată să muncească, recomandând începerea muncii cât mai de

timpuriu: „lenevia din primii ani este sursa dezordinilor pentru tot restul vieţii”, afirmă

J.B. Calbert. În vremea mercantiliştilor, când economia era predominant rurală, şomajul

s-a datorat în cea mai mare parte naturii sezoniere a agriculturii sau apariţiei unor recolte

sărace. Chiar şi în industrie şomajul era sezonier, datorată capriciilor naturii. Tipul de

şomaj care le-a atras atenţia mercantiliştilor a fost şomajul voluntar, în sensul unei

aversiuni totale în fabrici şi ateliere şi o preferinţă marcantă pentru lipsa de ocupaţie, în

ciuda câştigurilor mari.

În concluzie se constată că mercantiliştii nu au ajuns propiu-zis la conceptul

economic de şomaj. Analiza lor referitoare la această problemă se limita la ciclul agricol

care determină fluctuaţii ale forţei de muncă. Preocupările acestora erau orientate spre

repercursiunile sociale ale acestui ciclu ( lenea, vagabondajul) şi remediile lor constau în

diverse mijloace de a impune munca colectivă unei populaţii cu tradiţii agricole.

Viziunea economiştilor clasici

Teza ocupării depline a forţei de muncă şi a rolului regulator al mecanismului

pieţei sunt pilonii centrali ai teoriei clasice asupra ocupării şi şomajului. Şomajul la

clasici nu putea fi decât o consecinţă pasageră a jocului pieţei muncii, dar decalajul care

poate apărea la un moment dat între cerere şi ofertă se anulează imediat prin ajustarea

salariilor.4

Malthus este primul dintre clasici care se îndoieşte de evoluţia echilibrată pe

termen lung a raportului dintre populaţie şi dezvoltare. Malthus prezintă o versiune

pesimistă, faţă de alţi autori care apreciază că nu există pericolul suprapopulaţiei întrucât

numărul populaţiei este reglat de evoluţia mijloacelor de subzistenţă. El a elaborat o lege

potrivit căreia populaţia creşte în progresie aritmetică în timp ce mijloacele de

subzistenţă cresc doar în progresie aritmetică, întrevede condamnarea omenirii la şomaj şi

4 Bădulescu, Alina, Şomajul în România, Editura Treira, Oradea, 1997

5

mizerie. Tot el afirmă: „Numărul de muncitori fiind superior cantităţii de muncă cerută pe

piaţă, preţul muncii tinde să crească. Muncitorul trebuie să muncească mai mult pentru a

câştiga ca înainte”. Echilibrul se va restabili, în absenţa aplicării metodelor conştiente de

constrângere morală, prin reducerea salariilor sau, în ultima instanţă, prin, „nenorocirile”

iminente: foametea, epidemiile, războiul.

Un alt clasic, David Ricardo, continuă schema generală a lui Smith în privinţa

modului de echilibrare a pieţei muncii, dar acesta este influenţat şi de Malthus. Şi la

Ricardo există un preţ natural al muncii şi un preţ de piaţă. „Preţul natural al muncii este

acel preţ care este necesar pentru a da posibilitatea muncitorilor atât să se întreţină cât şi

să-şi perpetueze rasa(...). Capacitatea muncitorului de a se întreţine pe sine şi familia sa

(...) nu depinde de cantitatea de bani pe care o poate primi drept salariu, ci de cantitatea

de alimente, obiecte de primă necesitate şi lucruri de confort devenite esenţiale prin

obişnuinţă şi pe care şi le poate cumpăra cu aceşti bani”. Preţul de piaţă al muncii –

salariul este preţul care se plăteşte în mod real pentru muncă.Preţul de piaţă depinde, pe

de o parte, de oferta şi cererea de muncitori, iar pe de altă parte de preţul bunurilor

cumpărate.

Ricardo conchide că oferta de muncă va fi întotdeauna mai mare decât cererea,

deoarece producţia creşte mai încet decât populaţia şi ,deci, salariile vor înregistra o

tendinţă de scădere.

În concluzie clasicii consideră şomajul o piedică efemeră, uşor neremarcabilă,

prin simpla declanşare a automatismelor economice: dacă şomajul apare şi creşte la un

moment dat, salariile scad, forţa de muncă se ieftineşte, costul se reduce, ceea ce permite

producătorului să mărească producţia şi să angajeze un număr tot mai mare de muncitori,

făcând astfel să dispară şomajul.

Viziunea lui Karl Marx

La Marx, şomajul există şi este inerent modului de producţie capitalist şi

procesului de valorificare a capitalului. El prezintă o viziune modernă asupra pieţii

muncii şi şomajului. Salariul se menţine la nivelul de subzistenţă datorită excesului

structural de ofertă de mână de lucru sub forma „armatei industriale de rezervă” , ceea ce

îi face neputincioşi pe muncitori în faţa capitaliştilor,

6

Marx face legătura între legătura între folosirea forţei de muncă şi modalităţile

procesului de producţie, considerând şomajul un factor important care reglează producţia

capitalistă.

Viziunea neoclasicilor

Teoria neoclasică a folosirii forţei de muncă admite doar posibilitatea şomajului

voluntar şi a celui fricţional „între două ocupări”. Mijloacele de sporire a gradului de

ocupare sunt : îmbunătăţirea organizării şi previziunii în privinţa ofertelor şi cererilor de

muncă, de natură să reducă şomajul fricţional; reducerea dezutilităţii marginale a muncii,

în scopul scăderii şomajului voluntar, creşterea productivităţii fizice marginale a muncii

în ramurile care produc bunuri pentru consumul muncitorilor; creşterea preţurilor la

bunurile care nu intră în consumul muncitorilor.

Teoria neoclasicilor are şi minusuri care decurg din premisele adoptate: existenţa

concurenţei perfecte pe toate pieţele, lipsa incertitudinilor, a constrângerii, neluarea în

calcul a timpului, a monedei, a statului, a diferenţelor dintre indivizi. Demersul este lipsit

în mare măsură de aplicabilitatea practică, dar un trebuie uitat că însuşi Walras descrie

rezultatul analizei marginaliste ca reflectând „o stare ideală, şi nu reală”. Marea

majoritate a punctelor lăsate în suspensie de marginalişti vor fi reluate de reprezentanţii

noilor curente neoliberale apărute în preajma celui de-al doilea război mondial.

Viziunea lui J.M.Keynes

Preocuparea principală a lui Keynes va fi găsirea echilibrului macroeconomic, ce

nu poate fi conceput în afară utilizării forţei de muncă la un nivel cât mai înalt posibil.

Keynes atrage atenţia că muncitorii îşi formulează de obicei cererea în termenii salariului

nominal şi nu real. Muncitorii nu se opun reducerii salariului real în condiţii în care

acesta merge mână în mână cu creşterea gradului de ocupare, cu condiţia ca această

reducere să nu ajungă să se situeze sub dezutilitatea marginală a volumului existent al

ocupării forţei de muncă. Reducerea salariilor reale ca urmare a creşterii preţurilor,

salariile rămânând nemodificate, nu atrage scăderea ofertei de forţă de muncă disponibilă

sub cea efectiv utilizată înainte de creşterea preţurilor.

Echilibrul dintre cerere şi ofertă poate avea loc nu numai atunci când factorii de

producţie disponibili sunt folosiţi deplin, ci şi în condiţiile subutilizării lor; poate exista

echilibru general şi în condiţii de subutilizare a forţei de munca „Şomajul involuntar –

7

afirmă Keynes- există dacă, în cadrul unei creşteri uşoare în raport cu salariul nominal a

preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, atât oferta totală de mână de lucru

dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi creşterea totală de mână de lucru

la acel salariu ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării”.

Factorul esenţial în explicarea gradului de ocupare a forţei de muncă este cererea

efectivă, ce cuprinde atât cererea pentru bunurile de consum cât şi cererea pentru

bunurile de investiţii. Dacă investiţiile curente sunt egale cu diferenţa dintre valoarea

producţiei totale şi valoarea producţiei consumate de către colectivitate, atunci cererea

globală se află în echilibru cu oferta globală. Dar acest echilibru nu trebuie neapărat să

corespundă cu ocuparea deplină. Realizarea unui grad cât mai înalt de ocupare a forţei de

muncă presupune stimularea cererii de consum şi a investiţiilor .

Keynes a preconizat o terapeutică a şomajului prin care propune ca statul să

intervină pentru a debloca economia şi a stimula cererea efectivă . El consideră că

economia are două defecte: incapacitatea ei de a asigura folosirea deplină a mânii de

lucru şi repartizarea arbitrară şi inechitabilă a avuţiei şi a veniturilor.Keynes consideră că,

în lipsa unor soluţii mai bune, chiar şi unele cheltuieli neproductive sau risipitoare pot

contribui la creşterea avuţiei şi reducerea şomajului. Statul trebuie să stimuleze prin toate

mijloacele consumul industrial. În ceea ce priveşte investiţiile, Keynes preconizează o

serie de măsuri monetare şi fiscale de natură să stimuleze investiţiile, atât cele publice cât

şi cele private. Cea mai importantă măsură pe care statul ar trebui s-o iniţieze este o

politică monetară expansionistă şi de credit ieftin. Creşterea cantităţii de bani şi reducerea

ratei dobânzii sub nivelul ratei profitului vor avea ca efect creşterea investiţiilor şi a

cererii efective şi stimularea întregii economii prin efectul de antrenare al acestora.

Politica dirijistă a lui Keynes a avut rezultate favorabile pe temen scurt, şomajul a

fost sbstanţial redus iar crizele economice au fost atenuate sau măcar amânate. Pe termen

lung această politică a avut efecte mult mai complexe, chiar perverse, concretizate în

apariţia inflaţiei şi transformarea ei într-o caracteristică a evoluţiei economice postbelice.

8

I.2. FORMELE DE ŞOMAJ ŞI TIPURI DE ŞOMERI

Şomajul, ca fenomen social şi economic complex, combină o stare - aceea de fi fără

loc de muncă, cu o nevoie - aceea de a avea un asemenea loc, cu disponibilitate dorinţa şi

voinţa de a găsi un loc de muncă şi cu activitatea efectivă de căutare acestuia. Potrivit

statisticii, a şoma înseamnă a nu lucra în mod oficial, lipsa pentru anumită perioadă de

timp a unui loc de muncă, fapt consemnat în evidenţa instituţiilor specializate cu

probleme muncii şi protecţiei sociale.

În funcţie de natura factorilor care determină starea de inactivitate, şomajul poate

fi:

Şomaj voluntar- rezultat al acţiunii unor factori subiectivi, al voinţei individuale

(subiectul nu lucrează pentru că nu găseşte un loc de muncă interesant, acceptabil, pe

măsura preferinţelor, a diplomei sau exigenţelor privind salariul), despre care Keynes

menţiona că este "datorat refuzului sau imposibillăţii pentru purtătorul de forţă de

muncă de a accepta o retribuţie corespunzătoare valorii produsului care-i poate fi

atribuit, refuz sau imposibilitate bazată pe anumite prevederi legale, pe uzuanţe sociale,

pe înţelegeri în vederea negocierii contractelor colective, pe adaptarea lentă la

schimbări sau simpla încăpăţânare proprie naturii umane".5

Şomaj involuntar - consecinţa acţiunii unor factori obiectivi (cel doritor şi apt de

muncă, deşi dispus să lucreze pentru un salariu real mai mic, determinat de condiţiile

pieţei, nu găseşte asemenea locuri de muncă disponibile în localitatea sau zona în care

trăieşte), care reprezintă cazul problemă, cu aspecte de dramă, asupra căruia îşi

concentrează atenţia politicile antişomaj. Nu este datorat factorului subiectiv (omul), ci

imposibilităţii unităţilor economice de a face angajări, situaţie determinată de factori

obiectivi.6

Pe piaţa muncii există mai multe forme de şomaj:

Şomajul ciclic sau conjunctural — este cauzat de crize şi conjuncturi defavorabile,

trecătoare dar care se repetă !a intervale de timp mai lungi sau mai scurte. Intră în sfera

şomajului involuntar şi este rezultatul modului defectuos în care se relizează legătura

5 Keynes, J.M Teoriei generală asupra folosirii mânii de lucru, a dobânzilor şi banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, pagina 406 Pohoaţă, I.-Şomajul, în Economie politică, vol. I, Editura Porto-Franco, Galaţi 1991, pag.432

9

dintre nivelul salariilor pe de o parte şi cel al preţurilor şi productivităţii muncii pe de altă

parte. Şomajul ciclic poate fi reabsorbit total sau parţial în perioadele de avânt economic.

Şomajul structural - este determinat de tendinţele de restructurare economică,

socială, geografică care au loc în diferite ţări, mai ales sub influenţa revoluţiei tehnico-

ştiinţifice şi a crizei energetice, care provoacă serioase dezechilibre între cererea şi oferta

de forţă de muncă. In aceasta categorie intră şi şomajul din ţările sărace, cu creştere

demografică, dar lipsite de capital şi de competenţele necesare utilizării resurselor umane.

Este şomaj de tip involuntar, care apare atunci când structurile socio-profesionale nu mai

corespund structurii economice şi tehnice în evoluţie - astfel unei cereri suple in

permanenta mişcare îi corespunde o ofertă rigidă determinată de faptul că:

sistemul de învăţământ şi perfecţionare, de formare şi educare nu produc diplome cu

acoperire, în cantitatea, de calitatea şi structura economiei nu anticipează schimbările

intervenite în structurile economice şi tehnici

- imigraţia şi emigraţia produc importante dezechilibre in raportul cere-ofertă pe piaţa

muncii, pentru că un aflux al forţei de muncă străină creează schimbări de atitudine în

rândul populaţiei indigene, determinată de faptul că străinii sunt orientaţi şi condiţionaţi

să accepte locurile de muncă cele mai prost plătite.

Şomajul tehnologic - este determinat de înlocuirea vechilor tehnologii şi tehnici c

altele noi, precum şi centralizarea unor capitaluri şi unităţi economice, restrângerea

locurilor de muncă. Intră în categoria şomajului involuntar este considerat o variantă a

şomajului structural, fiind rezultatul:

- modului în care se aplică progresul tehnic pe sectoare

economice, de obicei în valuri şi neuniform;

- modului în care forţa de muncă receptează şi oferă

răspuns la schimbări economice.

Resorbirea acestei forme de şomaj este dificilă şi presupune: recalificările forţei

de muncă în concordanţă cu exigenţele cererii, lărgirea sferei activităţilor economice, în

general a producţiei, pentru a putea crea noi locuri de muncă şi creşterea numărului

întreprinderilor pentru a asimila cadre disponibile, cu pregătire superioară.

Şomajul intermitent - apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe

perioadă scurtă din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de unităţi

10

economice şi este specific acelor economii în care forţa de muncă manifestă o mare

înclinaţie pentru a schimba frecvent locul de muncă în vederea ameliorării condiţiilor de

viaţă. Este denumit de unii autori şomaj fricţional. Se afiă la graniţa dintre şomajul

involuntar şi voluntar şi nu poate restrânge sub un anumit nivel influenţat de gradul de

mobilitate forţei de muncă.

Şomajul diplomelor - este rezultatul dezechilibrelor temporare dintre cererea şi

oferta de muncă în rândul licenţiaţilor şi poate fi în egală măsură:

- voluntar - când posesorii de diplomă refuză locurile de

muncă oferite pentru că acestea nu satisfac cerinţele legate de

specificul profesiei, de salarizare şi îşi prelungesc data

încadrării;

- involuntar - când deţinătorii de diplome nu găsesc locuri de

muncă corespunzătoare pregătirii pe care au efectuat-o, fie

pentru că acestea presupun alte exigenţe datorate unor

restructurări, schimbări tehnice sau pentru că nivelul de

cunoştinţe cerut de acestea a crescut concurenţial o dată cu

numărul posesorilor de diplomă.

Şomajul determinat de indemnizaţia de şomaj – care explicabilă şi motivată

social are efecte social economice contradictorii:

- valoarea ridicată a indemnizaţiei de şomaj determină

existenţa unui număr mare de şomeri ;

- diminuarea valorii indemnizaţiei sporeşte gradul de

intensitate al căutării unui loc de muncă, micşorează durata

necesară căutării unui loc de muncă, influenţând favorabil

fenomenul de ocupare a forţei de muncă.

Considerat ca fiind voluntar, şomajul determinat de indemnizaţia de şomaj are şi o formă

specifică numită şomaj la negru. E cazul celor înscrişi la oficiile forţelor de muncă şi

înregistraţi în statisticile oficiale ca fiind şomeri, care beneficiază de indemnizaţia de

şomaj, dar pe perioada respectivă ei prestează o activitate remunerata (de obicei în

comerţ). Acesta formă de şomaj are consecinţe negative atât în plan economic (evaziune

fiscală, grevează nejustificat şi neproductiv bugetul de stat) cât şi social (diminuează

11

interesul celor afectaţi de şomaj de a căuta şi găsi un loc de muncă stabil).

În prezent, piaţa muncii din România este profund afectată de crizele tranziţiei la

economia de piaţă, la nivelul acesteia manifestându-se cu intensitate crescută şomajul

structural, cel tehnologic şi explozivul şomaj al diplomelor. Studiile de specialitate au

evidenţiat următoarele tipuri de şomeri la nivelul pieţei muncii din România:

1. În funcţie de nivelul pregătirii-profesionale:

- şomeri competitivi — care au schimbat până la data intrării în şomaj unul sau

mai multe locuri de muncă şi au experienţă în meseria pentru care s-au pregătit;

- şomeri non-competitivi - în general cei care sunt în căutarea primului loc de

munca (persoane fără experienţă în meserie), cei care sunt slab pregătiţi sau care au

întrerupt o perioadă mai lungă de timp activitatea.

2. După experienţa şi aspiraţiile şomerilor:

- şomeri activi - care manifestă un comportament activ în căutarea unui loc de

muncă; nu sunt dezamăgiţi de situaţia în care se află şi fac tot posibilul să o depăşească;

- şomeri descurajaţi - se încadrează pe o spirală descendentă şi după dezamă-

giri succesive, se resemnează şi acceptă situaţia ca atare;

- şomeri "retraşi" - faptul că au devenit şomeri nu-i îngrijorează prea mult,

deoarece au alte preocupări extraprofesionale, în afara pieţei normale a muncii {educaţia

copiilor, studii, etc.)

3. În funcţie de posibilitatea de a fi plasaţi:

- şomeri uşor de plasat - îşi reiau lucrul după scurt timp, prin angajare obişnuită şi măsuri

de instruire;

- şomeri ce pot fi plasaţi cu dificultate - dar după însuşirea pregătiri profesionale de

bază;

- şomeri care, potenţial, sunt imposibil de plasat - cei care acced cu dificultate pe piaţa-

obişnuită a muncii;

Căile pe seama cărora forţa de muncă existentă va avea posibilitatea să se

adapteze noilor structuri sunt, pe de o parte, recalificarea, policalificarea şi reciclarea, iar

pe de altă parte, schimbarea atitudinii faţă de muncă, orientarea activă spre căutarea,

găsirea şi menţinerea unui loc de muncă, cultivarea iniţiativei fiecăruia de a-şi defini

activitatea utilă care să-i ofere şi resursele necesare existenţei sale demne, obiective pe

12

care specialiştii în domeniul psiho-socio-economic şi juridic le pot realiza prin consiliere,

contribuind la orientarea indivizilor şi grupurilor pe piaţa muncii.

I.3. ŞOMERII –GRUP MARGINALIZAT AL SOCIETĂŢII

Chiar dacă şomajul este considerat a fi o experienţă individuală ea totuşi

interesează şi priveşte întreaga societate, făcând trimiteri la locul pe care aceasta îl acordă

şomerilor şi la modul în care este considerată poziţia lor. Datorită inferiorităţii

economice, speciale şi simbolice, şomerilor li se atribuie un statut de inferioritate care le

destabilizează identitatea, li se răpeşte dreptul de a se exprima, iar participarea la viaţa

socială este redusă.

De-a lungul timpului şomajul s-a modificat din situaţie provizorie, de scurtă

durată devenind o condiţie durabilă sau fără de ieşire. Situaţia de şomaj şi experimentarea

lui nu poate fi redusă la tensiunea dintre căutarea unui loc de muncă şi afirmarea

prezenţei sale pe piaţa locurilor de muncă şi dezvoltarea unor activităţi de suplinire şi a

unor reţele sociale fără legătură cu locul de muncă al celuilalt. Ea este însoţită de un

proces de socializare, de negociere a viitorului său de construire a identităţii sale, de

interiorizare a unui univers de posibilităţi.

Se vor analiza şomerii ca :

Grup tăcut

Un grup privat de un loc de muncă

Gurp inferiorizat

1.Şomerii –un grup tăcut

Şomajul marchează o diminuare a participării şomerilor la activităţile politice şi

publice, consecinţă a slăbirii relaţiilor lor sociale şi a solidarităţii lor precedente.

Experienţa subiectivă a şomajului şi încercarea pe care aceasta o reprezintă constituind-o

prima serie de obstacole în acţiunea colectivă a şomerilor.

„Apatia colectivă” a şomerilor poate fi pusă în raport cu trăirea situaţiei de şomaj:

sentimentul de jenă şi chiar culpabilitatea îngreunează identificarea

colectivă a şomajului deci reprezentarea sa politică. Criza de identitate

personală care urmează pierderii locului de muncă împiedică asumarea în

13

mod pozitiv a acestei situaţii noi, iar şomerul nu se poate recunoaşte într-o

identitate colectivă de şomer;

situaţia de şomaj izolează individul în istoria sa personală, sprijină

conştiinţa comunităţii, conştiinţa colectivă care se află la baza acţiunii;

condiţiile de angajare a şomerilor într-o acţiune colectivă par direct legate

de reprezentările pe care aceştia le au faţă de ei înşişi şi despre valoarea lor

socială . Autodevalorizarea condiţiei de şomeri împiedică orice tentativă

de mobilizare colectivă a şomerilor.

Mobilizarea şomerilor este condiţionată de anumiţi factori obiectivi cum ar fi

ponderea statului în câmpul şomajului, reprezentările colective ale şomajului şi iniţiative

vizând prelucrarea acestei probleme. Preluarea şomerilor de către instituţii multiple

produce un control social şi conferă o formă experienţei şomajului în jurul a doi poli

şomerul să fie redus la forma unui căutător de loc de muncă, experienţa sa fiind negata şi

nerăsplătită fie aruncat în mizerie şi exclus, experienţa sa nefiind validată ori apreciată.

Reprezentările colective explică de obicei şomajul prin jocul constrângerilor

exterioare, prin efectele unei crize economice globale şi prin consecinţele unei

disfuncţionalităţi la scară mondială . Asfel, răspunderile sunt atenuate, devin

insensizabile, ceea ce face ca şomerii să rămână fără un interlocutor cu care să negocieze

sau să angajeze un raport de forţe.

2. Şomerii –un grup privat de un loc de muncă

Şomerul poate fi definit ca o persoană fără loc de muncă, în căutarea unui serviciu

însă se observă că locul acestuia în societate este foarte greu de definit şi de stabilit. Toţi

indivizii care au rămas fără loc de muncă îi găsim dispersaţi în diverse straturi sociale,

pentru fiecare existând drepturi şi obligaţii speciale în ceea ce priveşte veniturile şi

căutarea unui loc de muncă.

Persoanele care caută un loc de muncă pot fi :

şomeri care primesc ajutor de şomaj;

persoane care urmează un stagiu de pregătire profesională;

beneficiarii unor măsuri publice;

persoane aflate într-o etapă de provizorat;

persoane cu situaţii materiale precare, etc.

14

Datorită poziţiilor eterogene în care se află persoanele şomere, experienţa

şomajului riscă să se manifeste cu forţă. Atitudinea şomerilor faţă de locul de muncă

poate crea mai multe situaţii cum ar fi: ancorarea într-un trecut profesional legat de sfera

locului de muncă ( licenţiaţi în economie –de exemplu), care merge până la ideea

excluderii, legată de reducerea şanselor de a obţine un loc de muncă în viitor ( şomeri pe

o perioadă lungă de timp).

În cadrul sistemelor de referinţă ale şomerilor constante rămân aspiraţia către

găsirea unui loc de muncă şi caracterul central al valorii muncii. S-au făcut numeroase

cercetări pe tinerii confruntaţi cu dificultăţi de reintegrare şi pe adulţii împinşi la

marginea pieţei de lucru. Aceste cercetări au arătat locul central pe care munca îl ocupă în

cadrul aspiraţiilor şomerilor şi definesc identitatea acestora.

Munca, prin alăturarea la un grup confruntat cu acelaşi câmp de practici şi de

constrângeri, constituie o socializare secundară a indivizilor şi un producător de

identitate. Pentru a înţelege cât mai bine experienţa şomajului trebuie să înţelegem mai

întâi problema construirii şi distrugerii identităţii şomerilor, mai ales a celor care au cele

mai mari dificultăţi în obţinerea unui loc de muncă.

3.Şomerii –un grup inferiorizat

Din punct de vedere al sociologiei pierderea locului de muncă echivalează cu

sfârşitul vieţii sociale şi distrugerea entităţii individuale şi sociale, având ca şi consecinţe:

degradarea nivelului şi condiţiilor de viaţă;

degradarea relaţiilor familiale;

restrângerea activităţilor speciale, de petrecere a timpului liber;

destabilizarea percepţiei timpului, care îşi pierde rolul de structurare a

activităţilor cotidiene.

Majoritatea cercetărilor pun accentul pe „inferioritatea socială” legată de

devalorizarea poziţiei şomerului şi pe „neputinţa socială” a şomerilor înşişi confruntaţi cu

sentimentul de umilinţă, aruncaţi în izolare şi reduşi la neputinţă colectivă. Din acest

punct de vedere identitatea şomerului este marcată de „umilinţă”, de „jenă” sau „de

ruşine” socială : sentimetul de a fi desconsiderat, de a ocupa o poziţie de „mijloc” de a

suporta un tratament de nemeritat, impresia că este altfel decât ceilalţi şi că este vinovat

de ceea ce i se întâmplă.

15

Exercitarea unei activităţi profesionale constituie una din formele principale de

cunoaştere a utilităţii şi chiar a existenţei sociale . În momentul în care apare şomajul el

este perceput ca o stare de inutilitate şi de non-existenţă socială: lipsa motivaţiei,

dezvoltarea, izolarea, închiderea în sine. Şomajul nu este trăit ca timp liber, ci ca „timp

mort”.

Şomajul şi experimentarea sa perturbă reperele sociale pe diferite planuri:

apartenenţa la societatea globală, această aparteneţă se realizează prin

muncă, consum, ritm de viaţă şi care este ameninţată de excludere;

reintregirea în grupurile învecinate, aici poate fi vorba fie de reţelele de

sociabilitate, de vecinătate ,de solidaritate organizate în jurul meseriilor

sau a muncii fie de relaţiile intrafamiliale care se degradează şi care pot

conduce la izolare.

Psihologia socială afirmă că pierderea locului de muncă reprezintă un traumatism

psihologic şi că prelungirea şomajului necesită o veritabilă transformare a identităţii.

Psihologii au încercat să descrie trei faze prin care trece individul care devine

şomer. Aceste trei etape formează „ciclul tranziţional”:

pierderea locului de muncă: individul suportă un şoc este incapabil să

înţeleagă şi să domine ceea ce i se întâmplă, apoi, el refuză realitatea,

minimizează modificarea, se străduieşte să „îngheţe” realitatea, neagă

schimbarea;

conştientizarea necesităţii de a întreprinde modificări, ajustări ale

propriei vieţi: aici apare adesea sindromul depresiv –acesta estompându-

se în momentul în care indivizii îşi dau seama că nu au altă ieşire decât să

accepte noua situaţie;

instalarea şomajului –pentru cei ce nu au găsit un alt loc de muncă :

acum se reamenajează spaţiul şi obiceiurile de viaţă, indivizii încearcă

comportamente şi atitudini noi, interiorizarea unui cadru nou de referinţă

a unei noi definiţii a locului individului în lume. Această fază se

caracerizează prin atitudini fataliste şi apatice.

Experienţa şomajului se evidenţiază prin câteva trăsături importante:

tăcerea colectivă a şomerilor;

16

lipsa de organizare a indivizilor rămaşi fără loc de muncă.

I.4. CONSECINŢELE ŞOMAJULUI ASUPRA SOCIETĂŢII

Fenomenul şomajului este un fenomen natural, un mecanism de realocare a

resurselor de muncă în funcţie de volumul şi structura cererii sistemului productiv, care

însoţeşte permanent procesul de dezvoltare economică şi socială a fiecărei ţări. Unii

specialişti sunt de părere că şomajul poate juca un rol pozitiv atât la nivel global, cât şi

individual, în sensul stimulării flexibilităţii factorului muncă, sporirii productivităţii

muncii, formării unui comportament adecvat creşterii calităţii muncii, stimulării educaţiei

şi îmbunătăţirii disciplinei muncii.

Din alt punct de vedere, proporţiile mari şi ratele ridicate ale şomajului provoacă

uriaşe pierderi de potenţial economic şi este un permanent pericol social. Pornind de aici

putem spune că şomajul conduce la mari pierderi de producţie şi de venituri ale societăţii,

la degradarea calificării, îndemnării individuale, la pierderi de venit şi statut social, la

descurajare şi demotivare, la sărăcirea familiei etc.

De fapt, şomajul este o formă de inutilizare a factorului muncă de aici rezultând

risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social. Analizând efectele şomajului se au

în vedere mai ales consecinţele negative, dar nu se scapă din vedere şi cele pozitive.

Consecinţele negative ale şomajului pot fi privite şi analizate din două puncte de

vedere: consecinţele resimţite de şomer şi de familia sa şi consecinţele resimţite la nivel

macroeconomic. Şomajul este privit ca o problemă personală ce afectează demnitatea,

uneori chiar şi echilibru persoanelor implicate şi generează tensiuni în viaţa lor de

familie. Se mai poate spune şi că şomajul determină creşterea violenţelor, a criminalităţii,

a delincvenţiei, toate acestea fiind accentuate de standardul scăzut de viaţa la care sunt

supuşi oamenii.

Privit la nivel macroeconomic, şomajul conduce la pierderea unei părţi importante

din resursele de muncă, scăderea intensităţii dezvoltării economice, precum şi creşterea

costurilor pe care economia trebuie să le suporte sub forma ajutoarelor de şomaj.

Ajutoarele de şomaj reprezintă de fapt cheltuieli bugetare suportate de cei care lucrează

în regim salarial şi numai în mică măsură de patroni.

17

În realitate costul şomajului include nu numai sumele destinate pentru plata

ajutoarelor de şomaj, ci şi valoarea producţiei şi a serviciilor care nu se realizează ca

urmare a trecerii în şomaj a unor categorii de salariaţi, valoarea investiţiilor făcute de

societate pentru pregătirea profesională a acestora, pentru calificare şi recalificarea lor,

datorită riscului crescut de îmbolnăvire, incapacitatea sau deces existent la această

categorie de populaţie vulnerabilă sau defavorizată, precum şi datorită asigurării unei

protecţii sociale inadecvate.

În ţările cu economie în tranziţie spre economia de piaţă, securitatea

instituţionalizată a şomerilor sau prestaţiile regulate pentru şomaj nu îndeplineşte decât

un rol limitat în cadrul măsurilor de protecţie a acestei categorii de populaţie. Acest lucru

se explică prin faptul că realizarea unei protecţii efective a şomerilor este mai greu de

susţinut, mai costisitoare, mai scumpă pe termen scurt, în ţările cu economie mai puţin

dezvoltată din punct de vedere economic.

În multe ţări cu tradiţie şi experienţe bogate în această privinţă, care se confruntă

cu fenomenul şomajului, sunt utilizate simultan, pentru combaterea acestuia, două tipuri

de politici: politici sociale active şi politici sociale pasive. Pentru a putea pune în practică

aceste politici a fost nevoie să se creeze fonduri speciale, destinate protecţiei sociale

şomerilor: ajutorul de şomaj, alocaţiile de sprijin, ajutorul de integrare profesională, plata

alocaţiilor, plăţile compensatorii, alte cheltuieli. Fiecare dintre aceste fonduri are o

anumită destinaţie, satisfăcând o anumită categorie de nevoi. Luate în ansamblu aceste

cheltuieli formează bugetul pieţei muncii. Utilizarea eficientă a resurselor bugetului

muncii este condiţionată în special de buna alcătuire a acestuia, de asigurarea structurilor

şi proporţiile lor în concordanţă strânsă cu cerinţele unei cât mai bune funcţionării a

pieţei muncii.

O pondere prea mare a componenţei pasive a bugetului pieţei muncii afectează

grav eficienţa economică, după cum supradimensionează componentei active a pieţei

muncii - oricât de importantă este - nu se poate să nu afecteze cel puţin o latură sau alta a

eficienţei sociale, particularităţile factorului muncă.7

Utilizarea uneia sau alteia dintre măsurile de protecţie socială sau combinarea lor

în cadrul acţiunilor de combatere a şomajului depind, deci, atât de costurile bugetare

7 Răboacă, Gh., Bugetul pieţei muncii. Resurse cheltuieli eficienţă, în Economistul ( supliment), nr. 109/1998

18

necesare pentru susţinerea fiecărei gen de măsuri în parte, cât şi de implicaţiile lor

pozitive sau negative asupra funcţionării pieţei muncii.

Unele măsuri ca: scutirea sau diminuarea impozitelor pe salariile noilor angajaţi

pentru stimularea sectorului privat ca să încadreze personal din rândurile şomerilor,

informarea operativă, corectă şi completă a acestora cu privire la existenţa unor locuri de

muncă disponibile, organizarea unor programe de recalificare, pregătire şi perfecţionare

profesională cât mai diversificată, încadrarea sau angajarea temporară, pe durate de timp

determinate, a unora dintre şomeri etc., sunt, la prima vedere, mai costisitoare decât plata

ajutoarelor de şomaj, dar, pe termen lung, acestea sunt categoric mai avantajoase,

deoarece pot să reducă durata şomajului şi, totodată să sporească productivitatea muncii

în cadrul desfăşurării unor activităţi:

Plata ajutoarelor de şomaj presupune o implicare mai redusă a organelor statului

în asigurarea protecţiei sociale a şomerilor şi, totodată, diminuează interesul celor afectaţi

de şomaj de a căuta de lucru sau de a accepta să se angajeze pe posturi în cadrul cărora să

presteze activităţi remunerate cu salarii având un nivel apropiat de nivelul alocaţiilor

primite sub forma ajutorului de şomaj.

În concluzie, acordarea necondiţionată a ajutoarelor de şomaj poate determina pe

unii şomeri să nu mai fie cointeresaţi să se încadreze, îi poate demobiliza în depunerea

efortului de căutare şi găsire de lucru sau pentru a suporta eventualele cheltuieli necesare

recalificării lor. Ajutoarele de şomaj pot contribui şi la susţinerea şi extinderea economiei

subterane, ca urmare a faptului că persoanele care beneficiază de ajutorul de şomaj

desfăşoară activităţi nedeclarate.

Ca urmări negative ale şomajului mai putem enumera şi costurile suplimentare,

determinate de situaţii ca: îmbolnăviri, decese, neînţelegeri în familie, abandon social,

plecarea copiilor de acasă –toate acestea provocând cheltuieli nu doar pentru persoanele

afectate, ci şi pentru societate.

Rămânerea fără loc de muncă sau, câteodată, numai iminenţa şomajului determină

fluxuri ale migraţiei interne şi internaţionale, care creează probleme sociale, de asigurare

a locuinţelor, educaţiei şi asistenţei sociale, prin rămânerea în urmă a structurilor

existente primitoare, faţă de noile solicitări.

După cum am spus la început şomajului pate avea şi consecinţe pozitive:

19

are loc creşterea producţivităţii muncii, dar mai ales a disciplinei şi

punctualităţii celor angajaţi ( de teama viitoarelor concedieri );

din punct de vedere psihologic –pornind de la presupunerea că, de obicei,

sunt disponibilizaţi cei mai slabi pregătiţi sau cei slab calificaţi- creşterea

interesului pentru muncă, dar mai ales pentru sporirea competitivităţii

personalului existent;

prin ceea ce presupune ( personalul disponibil), fenomenul creează o

rezervă de persoane potenţial dispuse să lucreze în vederea acoperirii unei

eventuale cereri suplimentare de muncă;

recurgerea la a trimite anumite persoane în şomaj permite –pentru firme-

menţinerea salariilor la cote relativ scăzute.

CAPITOLUL II --PIAŢA MUNCII

II.1. ELEMENTE COMPONENTE ALE PIEŢEI MUNCII

20

Ţările aflate în perioada de tranziţie la economia de piaţă se caracterizează prin

procesul de restructurare al economiei, acest proces fiind însoţit de numeroase modificări

pe piaţa muncii ( modificări privind statutul muncii, modificări structurale şi

ocupaţionale) având anumite particularităţi generate de structura economiei,

performanţele şi potenţialul economic, gradul de pregătire şi posibilitatea de

perfecţionare a forţei de muncă. Perioada de tranziţie prin care trece economia României

trebuie să includă şi organizarea unei pieţe adecvate a forţei de muncă, proces foarte

complex şi dificil, deoarece piaţa forţei de muncă se caracterizează prin cel mai mare

grad de imperfecţiune dintre toate pieţele, de aici concluzionând că politica economică

trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a se putea asigura funcţionarea ei normală.

Asigurarea echilibrelor macro-economice şi stabilităţi social-politice este dată de

ocuparea forţei de muncă. În prezent obiectivele esenţiale ale politicii economice ale

tuturor ţărilor sunt creşterea gradului de ocupare al forţei de muncă şi diminuarea

fenomenului şomajului, aceste obiective fiind realizabile doar prin intermediul

echilibrului dintre cerere şi oferta de faţă de muncă pe piaţa muncii.

Piaţa muncii se defineşte ca fiind cadrul de confruntare dintre cerere şi oferta de

forţă de muncă într-un anumit interval de timp şi într-un anumit spaţiu, care se

finalizează prin vânzarea şi cumpărarea de forţă de muncă în schimbul unui preţ numit

salariu, funcţionând în fiecare ţară, pe diferite grupuri şi la scară mondială.

Privită ca un subsistem al sistemului general al economiei naţionale, piaţa forţei

de muncă reprezintă cadrul în care este vlorificat cel mai important factor de producţie

–munca prin intermediul forţei de muncă.

Ca sistem piaţa muncii poate fi definită prin ansamblul relaţiilor economice cu

privire la angajarea şi utilizarea forţei de muncă precum şi cu privire la asigurarea

protecţiei şi asistenţei sociale a deţinătorilor acestei mărfii speciale.

Piaţa forţei de muncă mai poate fi definită ca „spaţiul economic în care se

întâlnesc, se confruntă şi se negociază în mod liber cererea de forţă de muncă

(deţinători de capital în calitate de cumpărător ) şi oferta ( posesorii de forţă de

muncă).8

8 Creţoiu, Gh., Cornescu, V., Economie politică, Editura Tempus, Bucureşti, 1992, p.319

21

Piaţa muncii poate fi definită şi ca un ansamblu eterogen, compus din pieţe de

muncă individuale până la fiecare meserie sau specialitate, care funcţionează distinct şi

între care există posibilitatea influenţării reciproce prin recalificări profesionale.

După cum se observă piaţa muncii are două mari componente cererea de muncă

şi oferta de muncă.

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salarială ce se formează la un

moment dat într-o economie de piaţă, exprimată prin intermediul numărului de locuri de

muncă şi cuprinde ansamblul relaţiilor, raporturilor şi conexiunilor privind volumul şi

structura forţei de muncă pe profesii şi niveluri de calificare, atât pentru fiecare

componentă a economiei naţionale, cât şi pe ansamblul ei.9

În domeniul necesarului de forţă de muncă s-a elaborat o strategie deosebit de

complexă care include un ansamblu de componente, inseparabile:

determinarea mecanismului de forţă de muncă, la nivel naţional la nivel

naţional, pe sectoare, ramuri, subramuri şi la nivelul agenţilor economic;

identificarea, la nivelul sistemului de învăţământ, a celor mai adecvate

forme de instruire şi perfecţionare profesională;

conceperea unor criterii şi reglementări juridice care să asigure o ocupare

cât mai deplină şi utilizarea cât mai raţională a resurselor de muncă;

stabilizarea unui sistem de stimulente pentru salariaţii în vederea

valorificării cu randament maxim a potenţialului de muncă existent.

Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii unei

societăţi în condiţii salariale stabile şi se exprimă prin numărul femeilor casnice, al

studenţilor şi al celor care nu doresc să se angajeze în nici o activitate întrucât au resurse

pentru existenţă sau alte preocupări şi exprimă ansamblul relaţiilor cu privire la

posibilităţile de satisfacere a nevoii de forţă de muncă la nivelul micro, macro şi mondo-

economic, într-o perioadă de timp dată.10

Aceste două componente ale pieţei muncii - cerere şi ofertă- se află într-o strânsă

interdependenţă, determinată de ansamblul eterogen de factori (economici, tehnici,

demografici, ecologici) care vizează realizarea unui echilibru între cantitatea şi structura

forţei de muncă şi nevoile de resurse de muncă ale societăţii.

9 Cojocaru, Maria, op. cit., 2000, p.35710 idem 7

22

Pentru a se realiza o corelare a cererii şi ofertei de forţă de muncă în economia

ţării noastre, este necesară valorificarea cât mai deplină a ofertei de forţă de muncă

corespunzător calificării resurselor de muncă, cât şi dimensionarea riguroasă a cererii de

către fiecare agent economic pentru utilizarea ei raţională.

Echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta de muncă impune a se acţiona

concomitent în mai multe direcţii şi anume:

1) determinarea corectă a necesarului de muncă de către fiecare unitate

economică, ca premisă de bază a folosirii eficiente a tuturor resurselor din economie,

ţinând cont de cadrul legislativ a creat, astfel încât angajarea şi concedierea de persoane

să devină o componentă esenţială a managementului industrial;

2) crearea de noi locuri de muncă fie prin extinderea activităţii în unele ramuri

industriale mai puţin dezvoltate (industria alimentară, industria uşoară ), fie prin

dezvoltarea sectorului serviciului, în concordanţă cu o politică investiţională

corespunzătoare, capabilă să determine relansarea întregii economii româneşti;

3) remodelarea structurii profesionale a populaţiei prin restructurarea întregului

sistem de învăţământ, astfel încât oferta de muncă să se adapteze permanet şi operativ la

evoluţia cererii;

4) conceperea unui sistem modern şi eficient pentru reorientarea, recalificarea şi

reîncadrarea lucrătorilor eliberaţi din industrie sau din alte activităţi;

5) utilizarea şi lărgirea relaţiilor în plan internaţional pentru valorificarea, în alte

ţări, a unei părţi a populaţiei ocupate eliberarea din industrie, inclusiv specializarea unor

persoane în ţările respective.11

Concurenţa este o caracteristică esenţială a pieţei muncii ea asigurând

funcţionarea sistemului de legături dintre agenţii economici, transmiţându-le acestora

cerinţele ansamblului de legalitate ale economiei de piaţă şi sancţionând nerespectarea

sau încălcarea lor. Această caracteristică, concurenţa, este dată de relaţiile dintre unităţile

economice şi social-culturale în calitate de ofertanţi şi utilizatori ai resurselor de muncă,

pe de o parte, şi dintre acestea şi persoanele care acţionează sau pot activa în cadrul lor,

pe de altă parte, este o competiţie în care primează interesele economice ale fiecărui

11 Ungureanu, Emilia, Piaţa muncii, Editura Agir, Bucureşti, 2001

23

participant şi care determină atât salariaţii cât şi întreprinzătorii să acţioneze în aceleaşi

direcţii principale cu privire la angajarea, utilizarea şi salarizarea forţei de muncă .

Caracteristicile concurenţei:

concurenţa stimulează ridicarea nivelului de pregătire a forţei de muncă în

strânsă legătură cu cerinţele dezvoltării economiei, astfel încât orice

persoană aptă şi în vârstă de muncă să se poată încadra într-o activitate

economico-socială;

concurenţa impune agenţilor economici să angajeze prin concurs numai

forţă de muncă cu pregătire corespunzătoare, capabilă să promoveze

progresul în activitatea desfăşurată;

concurenţa determină pe cei doi participanţi pe piaţa forţei de muncă să

adopte strategii adecvate pentru folosirea raţională şi eficientă a resurselor

de muncă, obligând agenţii economici să manifeste preocupări pentru

extinderea şi perfecţionarea activităţii pe care o desfăşoară, să folosească

rezultatele cuceririlor ştiinţifice şi capacitatea forţei de muncă pentru

creşterea productivităţii economico-sociale;

concurenţa determină, în mare măsură, ca salarizarea, forţei de muncă să

se facă în raport cu rezultatele activităţii economice desfăşurate.12

Piaţa muncii asigură funcţionarea economiilor moderne ca economii de piaţă şi

ocupă în acest proces un loc deosebit de important pentru ca factorii implicaţi direct sunt

oamenii însăşi cu pregătirea profesională specifică şi potenţialul lor aptitudinal, iar

cererea şi oferta se referă la un „bun” deosebit –munca .

Particularităţi ale cererii şi ofertei de muncă:

cererea de muncă este practic invariabilă deoarece dezvoltarea unor

activităţi existente şi iniţierea altora noi, generatoare de locuri de muncă,

precum o anumită perioadă de timp;

oferta de muncă se formează în decursul unui timp îndelungat, în care

creşte şi se instruieşte fiecare generaţie până la vârsta la care se poate

angaja;

12 Niculescu, E., Raportul cerere-ofertă şi concurenţa pe piaţa forţei de muncă în Piaţa forţei de muncă, Editura Tehnică, Chişinău, 1995, p.98-99; 112; 128-129; 135-136; 139-140

24

posesorii de forţă de muncă au o mobilitate relativ redusă, iar oferta de

muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătăţii, psihologice, condiţii de

muncă;

oferta de muncă este eminamente perisabilă şi are un caracter relativ rigid;

generaţiile de tineri nu sunt crescute de părinţi ca nişte mărfuri sau numai

pentru a deveni salariaţi, ci ca oameni, motiv pentru care oferta de muncă

nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de piaţă (cineva

spune „omul este mai mult decât o marfă”);

cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, ci se compun din segmente şi

grupuri neconcurenţiale sau puţin concurenţiale, neputându-se substitui

reciproc decât în anumite limite sau deloc.13

Canalele de intrare a forţei de muncă pe piaţa muncii :

canalul demografic –prin care intră tineretul ajuns la vârsta aptă de muncă,

fără să aibă o pregătire profesională prealabilă, inclusiv persoanele care

caută de lucru pentru prima dată;

canalul sistemului de învăţământ -prin care intră absolvenţii instituţiilor de

învăţământ de toate gradele, având calificare profesională;

canalul eliberării forţei de muncă ocupată în economie ca urmare a

desfăşurării procesului de transformare în etapa de tranziţie la economia

de piaţă;

reveniri după stagiul militar;

emigrări.14

Numărul persoanelor care intră pe piaţa muncii ar trebui să se echilibreze cu cel al

persoanelor trimise din piaţa muncii în economie şi activităţi social—culturale, dar

echilibrul perfect în acest sens nu se poate realiza niciodată.

II.2. FUNCŢIILE PIEŢEI MUNCII

Piaţa muncii îndeplineşte o serie de funcţii în cadrul economiei moderne de piaţă

de aici rezultând că piaţa muncii prezintă un conţinut deosebit de complex.

13 Ghiţă, T.P. Şomajul, Editura Politică Agenţia de Consulting Universitar –Eficient SRL, Bucureşti, 1992, p.342 14 Cojocaru, Maria, op. cit., 2000

25

Funcţiile pieţei muncii pot fi privite din două puncte de vedere:

1) Al protecţiei şi asistenţei sociale :

informarea patronatului în legătură cu volumul forţei de muncă doritoare

să se angajeze, structura socio-profesională a acesteia şi a salariaţilor sau

şomerilor interesaţi să fie încadraţi ; informări asupra fluctuaţiei forţei de

muncă pe meserii şi cauze salarii pe întreprinderi şi meserii condiţiile de

muncă, perspectivele de promovare , posibilităţi de recalificare la

absolvire;

acordarea de asistenţă socială partenerilor sociali atunci când se

desfăşoară negocieri în vederea încheierii contractelor colective de

muncă sau negocieri de concediere, atunci când se întrevăd sau au apărut

conflictele de muncă prin intermediul organelor de specialitate ale statului;

elaborarea studiilor de prognoză privind evoluţia muncii în fiecare

localitate, care urmează a fi puse la dispoziţia partenerilor sociali şi a

instituţilor de învăţământ, pe baza acestora se pot prevedea în timp util

anumite fenomene şi se pot lua măsuri pentru stimularea celor pozitive şi

prevenirea celor negative ;

protecţia socială.15

2.Din punct de vedere socio-economic şi educativ

alocarea eficientă a resurselor de muncă pe sectoare, ramuri, profesii,

teritoriu în concordanţă cu volumul şi structura cererii de forţă de muncă ;

mărirea şi combinarea volumului de forţă de muncă cu mijloace de

producţie;

influenţa asupra formării şi repartizării veniturilor;

formarea şi orientarea climatului de muncă şi de protecţie socială;

furnizează informaţii pentru procesul orientare profesională, recalificare şi

reintegrarea forţei de muncă şi acţionează prin mecanismele sale asupra

acestui proces. 16

15 Burloiu, P., Economia muncii –Probleme actuale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p.71-7216 Creţoiu, Gh., Cornescu, V., op. cit., 1992, p.33

26

Toate aceste funcţii au rolul de a asigura echilibrul dintre cele două componente

principale –cerere şi ofertă de muncă –necesare bunei funcţionări a sistemului social-

economic şi evitării unor consecinţe sociale grave cum este şomajul prin:

menţinerea unei corelaţii riguroase între mărirea şi dinamica salariilor şi

rezultatele muncii precum şi stoparea creşterii inflaţiei pe seama sporirii

necontrolate a costurilor;

protejarea prin programe şi măsuri speciale iniţiate şi promovate la nivel

guvernametal, local, de firmă a ocupării categoriilor de forţă de muncă

defavorizate pe o piaţă a muncii tensionată, caracterizată prin presiunea

ofertei asupra cererii;

administrarea şi gestionarea riguroasă a resurselor de muncă, care implică

acţiuni orientate în mai multe direcţii:

- completarea şi îmbunătăţirea cadrului instituţional legislativ al

pieţei muncii

- dotarea cu personal specializat, cu spaţiu adecvat şi mijloacele

tehnice necesare a direcţiilor de forţă de muncă şi protecţie socială

- crearea unui sistem informaţional adecvat gestionării eficienţe a

pieţei muncii, stabilirea metodelor de colectare şi prelucrare a

informaţiilor, de calcul a unor indicatori specifici şi asigurarea

circulaţiei informaţiilor privind toate structurile şi mecanismele

pieţei muncii.

II.3. STRATEGII ŞI POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI LA NIVELUL

PIEŢEI MUNCII

În funcţie de gradul de dezvoltare a economiei, de nivelul resurselor umane, de

potenţialul resurselor materialele şi anvergura activităţii economice, fiecare ţară îşi

elaborează programul specific al politicii de ocupare. Există o serie de obiective generale

ce se înscriu în programele oricăror politici de ocupare, precum şi obiective derivate ce

27

au drept scop atingerea obiectivului general. Sunt recunoscute ca obiective specifice ale

politicii ocupării următoarele:17

Asigurarea locurilor de muncă structural, cantitativ şi calitativ,

corespunzător cerinţelor profesionale, teritoriale, sectoriale, care să

permită încadrarea nivelului ocupării în parametrii funcţionali ai

sistemului productiv.

Programele privind asigurarea de locuri de muncă trebuie să se

bazeze pe cunoaşterea exactă a potenţialului economic existent atât la

nivel general, precum şi în profil teritorial. Toate acestea trebuie corelate

cu elemente ce ţin de dinamica populaţiei active, a celei ocupate, de

structura ei pe medii, vârstă, ocupaţii profesionale, sex. În momentul în

care îşi orientează stimularea cererii de noi locuri de muncă în unul sau în

altul din domeniile de activitate, politicile de ocupare trebuie să ia în

considerare ocupaţiile profesionale predominante, categoriilor de vârstă

etc.

Flexibilitate pieţei muncii, prin crearea condiţiilor instituţionale,

legislative şi relaţionale capabile să promoveze realizarea şi adecvarea

macanismelor de ajustare şi a structurilor adaptive pe piaţa muncii.

Flexibilizarea este unul din răspunsurile date de teoria ofertei la rigiditatea

pieţei muncii. Flexibilizarea poate fi definită ca fiind capacitatea de

răspuns a pieţei muncii la semnalele care vin din mediul economic şi

social extern, sau mobilitatea, fluiditatea ofertei la variaţiile cererii de

muncă. Este considerată ca fiind flexibilă acea piaţă în care elasticitatea

ofertei de muncă la variaţiile cererii este ridicată şi promtă.

Piaţa muncii este influenţată în egală măsură de factorii care cer flexibilitate şi

flexibilizare, dar şi de factorii care restricţionează şi chiar se opun acestui proces.

1.Factorii care cer şi favorizează flexibilizarea pieţei muncii:

procesul de internaţionalizare a economiilor şi pieţelor cu efecte directe

asupra structurilor de producţie, expunerea economiilor naţionale

17 Stănescu, M., Pieptea, O., Politica ocupării în Politici economice. Concepte, instrumente, experimente., Editura Economică, Bucureşti, 1997

28

concurenţei deschise, fluctuaţiilor rate de schimb, stabilităţile relaţiilor de

piaţă etc.

progresul tehnologic care se impune în planul resurselor umane prin

restructurări ale sistemului educaţional –profesional şi de calificare,

mutaţii în plan teritorial, sectorial şi chiar în interiorul întreprinderilor.

2.Factorii care frânează sau se opun flexibilizării pieţei muncii:

relaţia securitatea locurilor de muncă –flexibilitatea sau ocuparea

deplină; flexibilitatea este cea care aduce în discuţie acceptarea cu greu a

riscului de pierdere a locului de muncă cu contract pe durată determinată

şi înlocuirea modelului tipic de ocupare cu formule tipice;

flexibilitatea –precarizare a ocupării- şomaj; flexibilizarea pieţei muncii,

marcată puternic de eroziunea modelului tradiţional de ocupare deplină,

favorizând promovarea formelor atipice de ocupare, conduce la

dezvoltarea pieţei duale a muncii, şomajul conjunctural, iar pentru

categoriile defavorizate de lucrători flexibilizarea conduce la precarizarea

ocupării şi creşterea şomajului de durată;

flexibilitatea –autoprotecţia economică- protecţie socială; în procesul de

flecxibilizare a pieţei muncii, dacă fenomenele de precarizare a ocupării

tind să ia amploare acest tip de mobilizare a factorului de muncă este

sinonim cu modificări ale statutului ocupaţional şi profesional; pe cale de

consecinţă se afectează securitatea venitului din muncă, constituirea

fenomenului de protecţie socială, rezultat din cotizaţii patronale şi ale

salariaţilor.

În România, principala problemă de pe piaţa muncii rămâne în continuare găsirea

unei soluţii de protejare a locurilor de muncă ameninţate de diminuarea producţiei

cauzate de lipsa de resurse şi numai după ca va fi stopată scăderea producţiei, iar

activitatea economică îşi va relua pulsul normal, se va aprecia că sporirea numărului şi a

ponderii populaţiei ocupate va constitui una dintre principalele coordonate ale modelului

de ocupare a forţei de muncă.18

18 Ungureanu, Emilia, op.cit., 2001

29

În România, se impune a se realiza o reformă profundă, reală a sistemului de

învăţământ. Se va putea, promova un model al unei economii de tip educaţional. Sporirea

interdependenţelor între şcoală, ca instituţie, şi utilizatorii absolvenţilor face inevitabilă

adoptarea unui sistem de gestiune a relaţiilor cu întreprinderea, de tip parteneriat.

Parteneriatul poate debuta în ultimii doi ani de învăţământ obligatoriu. Această presupune

deschiderea mai de timpuriu a unor filiere: fie direct spre lumea muncii, fie spre

continuarea structurilor în grade şi forme superioare de învăţământ. Există şi propuneri ca

elevii ultimului an din învăţământul liceal cu rezultate excepţionale să poată audia

cursurile aferente anul I de facultate şi, ulterior, echivalarea acestora.

Se simte nevoia multidisciplinarităţii educaţiei şi pregătirii profesionale.

Multidisciplinaritatea se poate deplasa la nivelul pregătirii absolventului, dar numai în

cazul unei specializări dominante.

În raport cu imperativele sporirii eficienţei diferitelor ramuri şi activităţi,

învăţământul trebuie să comprime gradat formele inferioare de educaţie şi pregătire

profesională de tipul uceniciei la locul de muncă, cursuri de calificare de scurtă durată. La

fel de necesar este o relansare a pregătirii postliceale de specialitate, inclusiv a celei

pedagogice, concomitent cu o mai bună amplasare a relaţiei în teritoriu.

Fie că este vorba de reconversie profesională sau recalificare, policalificare şi

reciclare, toate aceste concepte prezintă un nucleu comun şi, evident, o serie de elemente

de diferenţiere. Nucleul comun rezidă în aceea că toate presupun însuşirea unor

cunoştinţe şi deprinderi cu caracter de noutate , sporirea valenţelor profesionale şi a

competenţei factorului muncă.

Indiferent de formele concrete de realizare, fiecare dintre aceste forme şi toate la

un loc îndeplinesc o serie de funcţii pe piaţa muncii:

adaptarea numerică şi structurală –calitativă a ofertei de muncă la volumul

şi structura cererii;

reducerea costului şomajului prin asigurarea unor condiţii de pregătire,

reocupare şi reintegrare cât mai rapidă în activitate a a unei părţi a

şomerilor;

reducerea costurilor de reintegrare a factorului muncă şi sporirea eficienţei

utilizării factorului de muncă;

30

îmbunătăţirea utilizării timpului de lucru al lucrătorilor şi al maşinilor prin

crearea de alternanţă şi de complementaritate a sarcinilor de muncă în

cadrul unei formaţii de muncă –recalificarea, polificarea, polivalenţă.

De fapt, rezultatele obţinute sunt destul de modeste : gradul de cuprindere a

şomerilor în diferite cursuri, forţa de atracţie a acestora, numărul de absolvenţi,

abandonurile pe parcurs, relaţiile cu piaţa muncii sub aspectul integrării în activitate, şi

fondurile alocate sunt încă necorespunzătoare.

Cauzele sunt multiple. Ei ţin de:

limitele legislaţiei în vigoare în ce priveşte organizarea, financiară;

forţa redusă de atracţie a meseriilor şi profesiilor „oferte” pentru calificare;

ineficienţe în planul orientării profesionale, a îndrumării spre meseriile şi

profesiile cu un potenţial mai mare de utilizare a factorului de muncă.

Dincolo de arsenalul de mecanisme sau instrumente care sunt proprii pieţei

muncii sau apariţiei altor tipuri de piaţă, în fiecare ţară trebuie să existe o politică

naţională bazată pe scenarii care aproximează tendinţele şi răspunde simultan, atât

restructurării de produs a economiei, cât şi nivelului de menţinere şi generare a noilor

locuri de muncă. Impactul politicii fiscale, financiar-monetare, de salarii, de amortizare ,

este suportat de spaţiile microeconomice şi de fiecare individ în parte. Societăţile

comerciale vor avea însă posibilitatea obţinerii şi reinvestirii profitului, astfel încât

investiţiile şi ocuparea pot constitui un martor al creşterii economice. Colectivităţile

locale şi statul vizează mai întâi aspecte politicii sociale pornind de la sursele de venituri

create de cei care muncesc, respectiv de la obţinerea profitului. Administraţia locală şi

statul joacă rolul de colector şi distribuitor al unor resurse pentru realizarea unor corecţii

sociale pentru fenomenele economice care se desfăşoară după legile lor obiective.

Trecerea la descentralizarea, privatizarea, autonomie locală pune populaţia totală

şi ocupată sau în vârstă de muncă în situaţii diferite. Astfel, nu este suficient a vorbi

numai de protecţie socială globală, a proceda la acordarea unui ajutor de şomaj şi de a

indexa salariile fără a cunoaşte în profunzime problemele teritoriale ale ocupării.

Programele şi strategiile teritoriale constituie elemente fundamentale ale succesului

tranziţiei.

31

Sistemul economic conţine o multitudine de variabile care sunt date: volumul şi

calificarea mânii de lucru, volumul, nivelul tehnic şi stare tehnică a echipamentului

productiv, gusturile şi obiceiurile consumatorilor, structura socială, cadrul geografic

natural şi resursele solului şi subsolului. Schimbarea instituţională nu poate fi făcută într-

un ritm accelerat decât dacă s-ar schimba şi comportamentul agenţilor economici şi al

fiecărui individ din societate, susţinând astfel schimbarea propriu-zisă a oraganismului

economico-social.

Aparent, economia de piaţă funcţionează corect singură numai când este satisfăcut

un anumit grad şi nivel de consum şi ofertă de bunuri. În realitate, decalajul între cerere şi

ofertă este mare în sensul lipsei ofertei, corelaţii valorice şi fizice sunt deteriorate etalând

astfel aberaţiile care nu pot fi înlăturate decât prin poliţiei economice de austeritate cu

nuanţe de dirijism şi cu intervenţii guvernamentale, mai mult sau mai puţin accentuate.

Luate în ansamblu instrumentele publice pe piaţa muncii pentru realizarea

obiectivelor, politice de ocupare şi combatere a şomajului se manifestă sub două forme

active şi pasive.

Politicile pasive caută soluţii pentru valorificarea excedentului de resurse

de muncă. Ele folosesc instrumente liberale, pornind de la considerentul că

nivelul acceptării este determinant de condiţiile generale din economie,

care sunt reglate de piaţă, şi, deci, orice intervenţie ar dăuna echilibrului

pieţei. Pentru aceasta, singurul lucru permis este indemnizarea şomerilor

sau incitarea acţiunilor să se retragă de pe piaţa muncii. În România

politicile pasive deţin ponderea cea mai ridicată în totalul fondului de

şomaj, dar ajutorul de şomaj şi alocaţia de sprijin sunt relativ generoase

faţă de cele din celelalte ţări în tranziţie, în special în ceea ce priveşte

perioada pentru care sunt acordate. O serie de economişti consideră că

acest gen de politică este nestimulativă pentru şomeri, în sensul că

acordarea pe termen lung a unui ajutor de şomaj poate duce la schimbarea

modelului de consum şi permite adaptarea la un nivel de trai inferior. În

această perioadă poate avea loc şi o diminuare a abilităţilor productive. Se

consideră că asistenţa financiară optimă constă în acordarea unui ajutor de

şomaj pentru o perioadă scurtă şi reducerea drastică a acestuia ulterior.

32

Privit altfel, acordarea ajutorului de şomaj pe termen mai lung dă

posibilitatea şomerilor să caute un timp mai lung un loc de muncă, potrivit

pregătirii şi aspiraţiilor lor îmbunătăţindu-se astfel rata de ocupare a

locurilor de muncă vacante.

Un alt aspect al politicilor de ocupare il reprezintă raportul dintre ajutorul de

şomaj şi salariu mediu, element considerat decisiv în formarea opţiunii de intrare pe piaţa

muncii sau de rămânere în şomaj. Atunci când limita sărăciei este atinsă, chiar şi o

diferenţă minoră între veniturile salariale şi ajutorul de şomaj poate determina decizia de

intrare pe piaţa muncii.

Politicile active reprezintă ansamblu de măsuri luate de autorităţile

publice pentru a se asigura o cât mai mare mobilizare a ofertei de muncă

în vederea unei adaptări îmbunătăţite la exigenţele aparatului productiv,

dezvoltarea capitalului uman, creşterea eficienţei funcţionării pieţei

muncii.

Aceste politici ale pieţei muncii pun accent pe realizarea unui cadru

instituţional apt să faciliteze mobilitatea factorului muncă. Prin ele se mai

încearcă minimizarea pierderilor de capital uman, care apar ca urmare a

unor schimbări tehnologice rapide şi a neconcordanţei dintre obiectivul

maximizării cotei profilului şi cel al realizării ocupării depline.

Politicile active se realizează prin subvenţii pentru crearea de noi locuri de muncă şi prin

politicile de formare. Crearea de noi locuri de muncă poate fi facilitată de scutirea de taxe

fiscale şi sociale, prime, credite sau dobânzi reduse. Se mai practică şi plata parţială sau

totală a salariului pentru angajarea unor categorii de personal pentru o anumită perioadă

de timp.19

CAPITOLUL III: PROTECŢIA ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ A

ŞOMAJULUI FEMININ

III.1. PROTECŢIA SOCIALĂ A ŞOMERILOR- SCURT ISTORIC

19 Pavelescu, Fl., M., Politice active ale pieţei forţei de muncă, în Raporturi de muncă, nr. 7/1997

33

În lume, primele forme de protecţie socială au apărut la începutul secolului al

XIX-lea, iar până la cel de-al doilea război mondial, în multe ţări s-au adoptat măsuri

importante privind securitatea socială. În ultimele decenii sistemele de securitate socială

au cunoscut importante evoluţii ce au fost impuse de nevoia unei „plăci sociale”,

îndeosebi în perioadele de criză sau depresie economică precum şi în unele ţări, în

perioade de tranziţie de la sistemele social-economice de un anumit tip la altele,

democratice.

Ca în multe alte ţări ţi în România au funcţionat birouri de plasare în muncă încă

de la începutul secolului al XIX-lea. La început efectuau plasarea în muncă cu plată.

După ce a fost înfiinţată Organizaţia Internaţională a Muncii aceasta a interzis

funcţionarea birourilor de plasare în muncă cu plată şi s-a hotărât, ca şi în alte ţări, şi în

România organizarea unui sistem de stat de asigurare gratuită contra lipsei de lucru. În

consecinţă birourile de plasare în muncă ce existau, în acea vreme, au trecut sub controlul

autorităţilor publice, imediat ce a fost adoptată „Legea pentru organizarea plasării în

muncă din 30 septembrie 1921.

În baza legii menţionate mai sus s-au desfiinţat birourile de plasare cu plată şi au

fost înfiinţate Oficiile de plasare comunală, judeţene sau regionale. Atribuţiile acestor

oficii erau: de a primi, aduna şi plasa cerinţele şi ofertele de lucru; de a face plasarea

braţelor de muncă disponibile din localitate; de a mijloci plasarea lucrărilor şi adaptarea

braţelor la nevoile producţiei de a cunoaşte în orice moment piaţa muncii şi de a propune

măsuri pentru prevenirea şi combaterea lipsei de lucru sau de lucrători.

Până în anul 1950 au funcţionat Oficiile de plasare, dar în 1950 aceste oficii au

fost înlocuite cu un organism nou –Direcţia generală a rezervelor de muncă. Acest nou

organ depindea de Guvern şi avea următoarele atribuţii:

recrutarea de forţă de muncă disponibilă din judeţe şi redistribuirea ei la

întreprinderile care se transcriau şi la şantierele de construcţii pentru

lucrătorii publici;

pregătirea de muncitori calificaţi într-un sistem de şcoli profesionale cu

durate de 2-3 ani şi prin calificarea de scurtă durată de 6 luni;

înlesnirea încadrării în muncă a persoanelor ce căutau de lucru.

34

În general solicitanţii acestor livrări de recrutare şi repartizare a forţei de muncă o

constituiau persoanele casnice.

În următorii ani în România au fost în vigoare mai multe hotărâri de guvern care

conţineau dispoziţii referitoare la recrutarea şi repartizarea organizată a muncitorilor

sezonieri, precum şi a altor categorii de persoane.

Toate aceste acte normative au fost însă abrogate prin legea nr. 24 din 5

noiembrie 1976 privind recrutarea şi repartizarea forţei de muncă publicată în Buletinul

Oficial nr. 98/11noiembrie 1976.

III.2. SITUAŢIA FEMEILOR PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCA ÎN ROMÂNIA

Constituţia României, lege fundamentală a statului, consfinţeşte prin dispoziţiile

articolului 4, alineatul 220 egalitatea între cetăţenii săi , fără deosebire de rasă, de

naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie,de apartenenţă

politică, de avere sau de origine socială. Dispoziţiile articolului 41 din Constituţia

României se referă la „Muncă şi protecţia socială a muncii” si prevăd că la muncă egală,

femeile au salariul egal cu bărbaţii(art.41 alin.4).Acelaşi articol stipulează că măsurile

de protecţie a muncii privesc, printre altele, si regimul de muncă al femeilor.”

Principiul egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi” cunoaşte astfel o aplicare

minimală, vizând exclusiv politica salarială fără a se extinde în domeniul accesului

efectiv la piaţa forţei de muncă. Dispoziţiile şi prevederile legale care sunt aplicate la ora

actuală in domeniul egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi21 au totuşi dublu caracter,

relativ dezechilibrat:

1. Accentuarea elementelor de auto-apărare a poziţiei sociale existente

(„defensive”) legate de accesul şi activitatea femeilor pe piaţa fortei de muncă:

interdicţia aplicată oricărei forme de discriminare directă şi indirectă faţă de femei,

definirea şi sancţionarea „hărţuirii sexuale”(art.4, alin.1-3);

2. Promovarea elementelor care vizează încurajarea participării femeilor la

activitatea economic-prin introducerea noţiunii de „măsuri stimulative sau de

discriminare pozitivă”(art.4, alin.4). Aceste elemente sunt reluate în „Planul Naţional de

20 Constituţia României –Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr.767/31.X.200321 Articolul 1 în ***Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

35

acţiune pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi”22(art.9) deşi în acest caz

formulările sunt extrem de generale, neexistând o serie de norme juridice clare de

„monitorizare” a acestui principiu.

La un nivel extrem de general, analiza legislaţiei muncii dn România (îndeosebi

legile specifice realizării muncii şi protecţiei sociale) reflectă persistenţa tiparului

„paternalist” în ceea ce priveşte munca femeii-femeia fiind înţeleasă strict în rolurile

„tradiţionale”de „soţie şi mamă”. Nu există nici o prevedere legală subsumată legislaţiei

muncii actuale în care accentul să cadă pe „independenţa economică a femeii” ca subiect

de drept autonom. Modelul „patriarhal” existent la nivel juridic este, în fapt, o simplă

reflectare a modelului „tradiţionalist” de înţelegere a rolului social atribuit femeii în

societatea românească actuală.

III.3. ACCESUL FEMEILOR PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Analizând o serie de cercetări s-a observat că există o serie de dificultăţi

structurale percepute de femei în legătură cu accesul lor pe piaţa forţei de muncă din

România. Astfel putem enumera:

Un nivel minimal de cunoaştere a variatelor drepturi ale femeilor pe piaţa

forţei de muncă. În acest caz s-a constatat că este vorba, atât de lipsa

minimelor informaţii privind principiul general al egalităţii de „şanse şi

tratament între femei şi bărbaţi în munca salariată cât şi a corpusului de legi

care funcţionează în domeniul muncii în acest moment în România;

Semnalarea existenţei unor practici discriminatorii faţă de femei atât ca

subiecţi de drept de sine stătători cât şi în calitate de membre ale unui grup

social ( grupul „familiei” unde femeia este văzută în rol de mamă). Aceste

practici negative au fost semnalate atât în cazul înteprinderilor din sectorul de

stat cât şi în cazul firmelor din sectorul economic particular;

Identificarea unui set de factori care îngreunează sau chiar obstrucţionează

accesul femeilor la piaţa forţei de muncă: pregătirea, studiile, experienţa, lucrul

în gestiune, vânzare, integrarea într-un colectiv mare, lucrul într-un colectiv

22 PlanulNaţional pentru egalitate de şanse intre femei şi bărbaţi

36

preponderent de femei, programul de lucru, aspectul fizic, accesul la un loc de

muncă pe criteriul relaţiilor.

În urma unei cercetări întreprinse la nivel macro-social prin anchetele de opinie23,

femeile care au fost eşantion având ca şi criteriu de selecţie, vârsta şi nivelul de educaţie,

considerau în procente destul de mari că numai o mică parte din legile din România sunt

aplicate şi doar unele dintre legi sunt respectate. Aceleaşi femei au considerat că

principalele două elemente care trebuie să fie decisive în stabilirea contravalorii muncii

lor pe piaţa „salariului”, ar trebui să fie „cât de bine îşi face cineva treaba” şi „răspândirea

pe care o are”. De aici rezultă că femeile pun accentul pe maximizarea efortului

individual. La nivel macro-social femeile favorizează rolul iniţiativei particulare şi

valorizarea muncii ca activitate responsabilă – o atitudine mai degrabă îndepărtată de

susţinerea ideii unui „stat paternalist” şi în favoarea unui grad mai ridicat de libertate

individuală în raport cu piaţa forţei de muncă.

Aceeaşi cercetare evidenţiază că conceptul „muncii” înţeles de femei cere mai

multe particularităţi:

Accentuarea elementelor „culturii organizaţionale” – îndeosebi rolului jucat de

micro-climatul de la locul de muncă în auto-aprecierea calităţii muncii depuse;

Importanţa obţinerii contra valorii muncii prestate, a salariului;

Minimizarea relevanţei acţiunilor necesare pentru menţinerea unui loc de

muncă;

Maximizarea aspectelor, legate de „drepturile” deţinute de salariate pe piaţa

forţei de muncă în detrimentul „obligaţiilor” inerente oricărui statut

profesional.

S-a constatat că există o favorizare a unui sistem normativ protectiv. Această

situaţie se explică prin menţinerea imaginii ideale a unui „stat-părinte”. „Statul trebuie să

asigure locuri de muncă tuturor celor care vor să muncească” şi „Statul trebuie să-şi

asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia”.24

Percepţia imaginii muncii este ambivalentă ea fiind percepută ca un act dificil,

greu şi referinţele minimale la elementele definitorii ale principiului egalităţii de şanse şi

de tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa forţei de muncă.

23 Barometrul de Opinie Publică, Octombrie, 2002, http://www.osf.ro24 Barometrul de Opinie Publică, Mai, 2002, http://www.osf.ro

37

Multe femei văd implicarea în activităţi iniţiate de sectorul privat ca un risc,

dar în acelaşi timp şi ca o soluţie viabilă din punct de vedere economic.

Imaginea femeii referitoare la accesul la piaţa forţei de muncă.

Femeile au o imagine auto-contradictorie cu privire la accesul lor la piaţa forţei de

muncă „oficială” din România:

Femeile se reportează cu neîncredere atât la sectorul de stat din economie cât şi

la cel particular. Deşi femeile sunt adeptele ideii unui stat protector sunt puţin

dispuse să acţioneze în favoarea menţinerii avantajelor pe care le au în

domeniul muncii. Totodată ele recunosc oportunităţile pe care le-ar putea

genera o implicare de tip particular în economie, dar interiorizarea atitudinii

non-activiste frânează o mare parte din iniţiativele din această direcţie.

Femeile promovează şi susţin o „imagine ideală” asupra propriului gen în

raportarea lor la piaţa forţei de muncă. Femeia este văzută ca mamă şi soţie, iar

nu ca individ uman cu drepturi şi responsabilităţi specifice.

Avănd în vedere persistenţa imaginii „tradiţionale" femeii (în rolurile de mamă şi

soţie) atât la nivelul mentalului femeilor incluse în grupul-ţintă cât şi în legislaţia

româneasca actuală din domeniul muncii setul de măsuri pe care le propunem vizează

îndeosebi aspectele imediate, concrete ale acţiunii sociale. Se au în vedere astfel:

A. La nivel legislativ - „corectarea" legislaţiei actuale din domeniul muncii prin

sensibilizarea ei la gen. Astfel, în cadrul legislativ existent se propune introducerea unor

amendamente sub formă de:

1. Dispoziţii legale în favoarea unor politici de flexibilizare a orarului de lucru

iniţierea de măsuri care vizează favorizarea programului redus de muncă şi

impactul său diferenţial pentru bărbaţi şi femei (mai ales pentru femeile cu copii

în întreţinere);

2. Reglementarea prin corpul de legi a unui set de dispoziţii speciale de muncă

pentru femei - prin încadrarea lor proporţională cu bărbaţi în funcţie de nivelul de

instruire corelat cu o serie de măsuri protective în cazul activităţilor economice cu

risc fizic major;

3. Introducerea prin lege a unor facilităţi de timp parţial acordate pentru

întreprinderi care angajează femeile cu familie, în vârstă de peste 35 ani;

38

4. Stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a femeilor cu

program parţial şi /sau flexibil de muncă;

B. La nivel instituţional — măsurile propuse vizează:

1. Re-gândirea şi re-distribuirea suportului instituţional pentru femeile angajate şi

salarizate - prin organizarea unei reţele de instituţii pentru susţinerea copiilor

aflaţi deseori în îngrijirea femeilor angajate pe piaţa muncii. în acest caz se are în

vedere:

a. Posibilitatea re-organizării reţelei de creşe şi grădiniţe prin colaborarea

dintre angajatori (de stat şi particulari), pe de o parte, şi Ministerul Muncii şi

Solidarităţii Sociale plus Ministerul Educaţiei şi Tineretului, pe de alta.

b. Posibilitatea organizării de internate în cadrul şcolilor primare şi

gimnaziale prin acordul stabilit la nivel local între angajatori şi instituţiile

şcolare respective;

2. Organizarea unor reţele de servicii alternative de asistenţă socială şi menajeră

pentru femeile ocupate în forţa de muncă salarizată - în cazul femeilor cu familie ,

mai ales a celor care au copii mici şi persoane de vârsta a treia sau cu handicap în

întreţinere. Aceste servicii vor fi posibile prin stimularea unor iniţiative de acest

tip în sectorul particular din economie, prin credite cu dobândă redusă asigurate

de către stat sau instituţiile locale firmelor sau angajatorilor care prestează şi

organizează un astfel de serviciu;

3. Organizarea de cursuri (subvenţionate de stat) pentru calificarea /re-calificarea

femeilor vizate de politicile de restructurare din anumite sectoare sau regiuni

geografice. Organizarea acestor cursuri va aparţine consiliilor şi primăriilor

locale, fondurile necesare desfăşurării lor venind atât din partea angajatorilor cât

şi din partea bugetului central,

4. Iniţierea de măsuri fiscale în favoarea stimulării iniţiativei particulare a

femeilor: deduceri de impozit, credite, reducerea de taxe şi impozite pe o perioadă

determinată de la începutul activităţii în sectorul particular.

C. La nivelul mass media şi al societăţii civile - se are în vedere:

1. Stabilirea unui suport logistic necesar realizării unei campanii de informare a

femeilor asupra principiului egalităţii pe piaţa forţei de muncă - inclusiv pentru

39

semnalarea şi monitorizarea cazurilor de hărţuire sexuală şi discriminare pe bază

de sex şi vârstă. In acest sens se urmăreşte realizarea unei reţele de birouri publice

pentru informare şi consultanţă la cerere în domeniul muncii şi a problematicii

„egalităţii de şanse şi tratament" între femei şi bărbaţi pe piaţa forţei de muncă;

2. Derularea unei campanii de promovare a „exemplelor pozitive" a femeilor în

domeniul muncii prin intermediul mass media locale (îndeosebi presa scrisă) care

să vizeze schimbarea pe termen lung a mentalităţii femeilor din grupul ţintă în

ceea ce priveşte raportarea lor la munca salariată.

III.4. ŞOMAJUL ŞI FORŢA DE MUNCĂ FEMININĂ

Fenomenul şomajului atacă în mod diferit diversele categorii ale populaţiei apte

de muncă.

Una dintre categoriile cele mai afectate de şomaj, din punct de vedere al structurii

pe vârste, este populaţia feminină.

Nivelul crescut al şomajului la populaţia feminină se explică prin caracteristicile

acestei categorii a factorului de muncă, deşi nivelul de instruire şcolară şi profesională al

femeilor este apropiat de cel al bărbaţilor. Ca principale cauze ale ocupării acestei acestei

situaţii menţionăm restructurarea unor ramuri în care populaţia feminină este

predominantă, precum şi comportamentul descriminatoriu manifestat de unii patroni la

angajarea persoanelor de sex feminin.

Şomajul afectează în mai mare măsură persoanele de sex feminin din grupa de

vârstă de 50 de ani şi peste ( datorită procesului de recalificare şi reintegrare profesională

a populaţiei vârsnice în general şi a celei feminine în special) şi în oarecare măsură pe

cele din grupa de vârstă 15-25 de ani ( datorită dificultăţilor în angajarea tinerelor

absolvente ).

Focalizarea şomajului la populaţia feminină are numeroase incidente asupra vieţii

de familie, dar şi asupra societăţii: diminuarea venitului şi a vigorii familiei, reducerea

numărului copiilor şi deteriorarea educaţiei lor şi a potenţialului viitor de muncă al ţării.

Pentru realizarea unei echilibru al cererii cu oferta de muncă feminină, obiectivul

principal al politicii de ocupare a populaţiei feminine în condiţiile actuale îl poate

40

constitui, pe o parte promovarea unei politici adecvate de ocupare şi integrare în

activităţile economico-sociale a femeilor, realizarea unei protecţii sociale reale a acestora

în condiţii de egalitate a şanselor, iar pe de altă parte, crearea condiţiilor favorabile

realizării funcţiilor complexe pe care femeia le îndeplineşte în familie şi în societate.

Pentru realizarea acestui obiectiv ce priveşte piaţa muncii feminine, ar fi utilă

elaborarea unui program de ocupare a populaţiei feminine, care să fie integrată în

programul global de ocupare a factorului de muncă şi corelat cu obiectivele procesului de

restrucurare din economie şi care să conţină măsuri de stopare a şomajului în rândul

femeilor şi de orientare profesională a acestora.

În acest scop, un rol important îl poate avea existenţa unor mecanisme care să

favorizeze flexibilitatea pieţei muncii feminine, ţinând seama de experienţa unor ţări

dezvoltate cu economie de piaţă, respectiv:

programe privind relansarea şi diversificarea activităţii din unele ramuri şi

domenii economico-sociale în care populaţia ocupată este cu deosebire de sex

feminin, cum ar fi: industria de confecţii şi textile, industria electronică, optică

şi mecanică fină, învăţământ şi îngrijire a copiilor în creşe şi grădiniţe,

asistenţă sanitară ş socială, comerţ şi prestări de servicii, precum şi programe

de modernizare a unităţilor de dimensiuni mici şi mijlocii, iar în unele cazuri

chiar la nivel familial ( ca în cazul turismului rural );

programe vizând pregătirea şi reconversia profesională a persoanelor de sex

feminin în concordanţă cu modificările structurale din economie, asociate cu

programe destinate reintegrării femeii în societate;

iniţierea de programe de muncă flexibile, prin divesificarea locurilor de

muncă cu timp parţial ( de exemplu: orare de muncă decalate pentru femei

care au în îngrijire copii, pentru femeile care au statut de pensionare);

extinderea muncii la domiciliu a femeilor, cuprinzând din domeniul industriei

uşoare, alimentare, cooperaţiei meşteşugăreşti şi activităţii de : tehnoredactare,

contabilitate, informatică, etc.;

extinderea muncii temporare, cu contracte pe timp determinat a activităţilor

sezoniere pentru ocuparea persoanelor active feminine disponibilizate ca

urmare a restructurării unor ramuri. Aceste activităţi ar putea fi avute în vedere

41

mai ales în domeniul serviciilor ( turism, comerţ, sănătate şi asistenţă socială,

învăţământ).

III.5. STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE

FEMEI ŞI BĂRBAŢI PE PIAŢA MUNCII

Legislaţia României garantează drepturile egale ale cetăţenilor de a participa la

viaţa economică şi socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se

angaja, promova şi participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecţie

socială în anumite situaţii. Cu toate acestea, segregarea profesională a femeilor persistă

încă şi este demonstrată prin existenţa modelelor de ocupare diferenţiate pe sexe, ceea ce

determină disparităţile între venituri, chiar dacă principiul "la muncă egală salariu egal"

este consacrat juridic.

Pornind de la principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, astfel cum este

definit în Legea 202/2002, republicată, care presupune luarea în considerare a diferitelor

capacităţi, necesităţi şi aspiraţii ale bărbaţilor şi ale femeilor precum şi tratamentul egal al

acestora, în prezent, este esenţial pentru România ca femeilor să li se asigure în mod real

egalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la formare şi la un loc de

muncă, la întemeierea unei familii şi la participarea la luarea de decizii publice şi politice,

trăsătură ce caracterizează societăţile democratice şi dezvoltate. In acest scop, România

depune un efort important pentru a-şi adapta legislaţia la principiul nediscriminării pe

criteriul de sex, conform legislaţiei comunitare.

Contextul românesc ne arată că, în domeniul muncii, femeile suferă o serie de

discriminări. Acestea se datorează faptului că există domenii ale economiei în care

femeile sunt majoritare, sau domenii în care bărbaţii sunt majoritari. Acest fapt duce la o

segregare pe sexe a ocupaţiilor, observându-se că cele feminizate sunt, în general, mai

prost plătite.

În ceea ce priveşte nivelul de salarizare s-a constatat că, în ultimii 11 ani,

diferenţa dintre salariile angajaţilor de sex masculin faţă de cele ale celor de sex feminin

s-a redus cu 7 puncte procentuale, ajungând la 14% în 2004 (faţă de 21% în 1994),

42

conform studiului realizat de Eurostat, Biroul de Statistică al Uniunii Europene. Diferenţa

salarială este calculată în funcţie de salariul brut pe oră câştigat de angajaţi.

Subliniem de asemenea că, rata de ocupare a femeilor din grupa de vârstă 15-64

ani a fost în anul 2004 de 52.1%, valoare inferioară ţintei de 60% stabilită prin Strategia

Lisabona ca obiectiv european pentru 2010 şi sensibil mai mică decât cea întregistrată la

bărbaţi, respectiv de 63.6%. Rata şomajului feminin a fost de 6.9% în 2004. Creşterea

ratei de ocupare a femeilor va fi posibilă prin aplicarea unor măsuri care vizează formarea

profesională în general, formarea profesională continuă pentru femei, formarea în

domenii care ţin de promovarea femeilor în posturi de decizie şi în viaţa politică (posturi

de decizie, mediile politice, antreprenoriat), precum şi prin campanii de sensibilizare a

femeilor, în special a celor din mediul rural, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi

bărbaţi.

Alegerile generale din 2004 nu au adus schimbări importante în ceea ce priveşte

reprezentarea femeilor în structurile parlamentare şi guvernamentale. Din 469 locuri de

parlamentari, femeile deţin 50 de locuri (10.66%). în Camera Deputaţilor femeile

reprezintă 11.14%,iar în Senat48%..in\Guvernul constituit după alegerile din 2004, din 15

ministere şi 25 de miniştri, 3 ministere sunt încredinţate femeilor (12%). La sfârşitul

anului 2004 efectivul salariaţilor din administraţia publică era de 159,4 mii persoane, din

care 59,3% femei (94,5 mii persoane).

În pofida progreselor înregistrate, în special în domeniul educaţiei şi al ocupării,

femeile încă mai întâmpină multe obstacole în atingerea unei egalităţi reale inclusiv în

ceea ce-i priveşte concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională. Pentru ca egalitatea

reală să fie un fapt împlinit, este nevoie nu numai de o îmbunătăţire a legislaţiei în sensul

integrării principiului egalităţii ci şi, mai ales, de o schimbare a atitudinilor şi a

comportamentelor, a stilurilor de viaţă şi a structurilor sociale care le împiedică pe femei

a-şi dezvolte în mod liber personalitatea şi participarea activă în toate domeniile vieţii:

economie, cultură, politică etc.

Pentru ca aceste obiective să fie realmente eficiente, este necesară elaborarea unei

strategii care să stabilească acţiuni ce trebuie îndeplinite, respectiv măsuri concrete

precum şi termenele-limite de realizare, în aşa fel încât să fie posibilă evaluarea

rezultatelor obţinute; totodată, să precizeze organele responsabile cu implementarea lor.

43

Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi îşi propune să

stabilească o serie de măsuri şi de garanţii, destinate să elimine orice formă de

discriminare directă sau indirectă şi să permită exercitarea libertăţii omului şi a

drepturilor sale fundamentale care au la bază principiul egalităţii de şanse şi de tratament

între femei şi bărbaţi.

Derularea politicii de egalitate între femei şi bărbaţi nu numai că favorizează o

aprofundare şi o consolidare a democraţiei dar, în acelaşi timp, contribuie la o utilizare

mai raţională şi mai eficientă a resurselor umane

Una dintre modalităţile prin care poate fi atinsă egalitatea de facto intre femei şi

bărbaţi este o participare echilibrată la activităţile economice care să asigure autonomie şi

independenţă financiară femeilor.

Obiectivul 1: îmbunătăţirea cunoaşterii situaţiei femeilor pe piaţa muncii

Pentru o mai bună cunoaştere a realităţiilor economico-sociale, pentru

fundamentarea programelor privind egalitatea de şanse pe piaţa forţei de muncă, pentru

elaborarea şi monitorizarea politicilor sociale este nevoie de statistici construite într-un

cadru integrat şi comparabil. Dezvoltarea statisticilor de gen trebuie să se realizeze prin

includerea variabilei „sex" în toate cercetările statistice din domeniu.

Obiectivul 2: Sprijinirea accesului egal al femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii

În ceea ce priveşte nivelul de salarizare, în general, la funcţii şi condiţii de muncă

egale, salariile de încadrare ale femeilor şi bărbaţilor sunt aceleaşi. Disparităţile dintre

salariile realizate de femei şi de bărbaţi în diferite activităţi economice sunt determinate

de diferenţele între nivelul de calificare şi de poziţia ierarhică la locul de muncă, deoarece

maternitatea şi perioada legală de concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului intervin

ca o ruptura în dezvoltarea carierei pentru femei. Ocupaţiile dominant feminine cum ar fi:

funcţionari administrativi, lucrători operativi în servicii şi comerţ şi asimilaţi, tehnicieni

maiştri şi asimilaţi şi specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice; dar şi activităţile

economice cu cele mai mici salarii medii pentru femei: hoteluri şi restaurante, comerţ,

industrie prelucrătoare, arată că femeile sunt, în general, mai prost plătite. Accesul egal

pe piaţa muncii presupune iniţierea şi derularea unor programe de informare referitoare la

egalitatea în drepturi pe piaţa muncii pentru femei şi pentru bărbaţi, precum şi stimularea

interesului pentru formarea profesională continuă în vederea facilitării accesului în toate

44

sectoarele de activitate. în acest sens este nevoie de implementarea de programe speciale

de reconversie profesională a forţei de muncă feminină în sectoarele de activitate în care

sunt în mod tradiţional mai puţin reprezentate, în special în sectoarele ce folosesc

tehnologii de formare şi de informare.

Obiectivul 3: Concilierea vieţii de familie cu cea profesională

Concilierea vieţii de familie cu cea profesională reprezintă un aspect de mare

interes atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Dificultăţile cu care se confruntă femeile,

mai ales mamele, în căutarea şi păstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care

se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum şi

aşteptările culturale faţă de bărbat pentru a fi unicul întretinător de familie sunt aspecte

care agravează inegalitatea între femei şi bărbaţi. Implicarea bărbaţilor în coordonarea

vieţii de familie şi a vieţii profesionale reprezintă o problematică esenţială dar şi dificilă.

Este foarte importantă pentru că fără participarea bărbaţilor nu poate exista o împărţire

egală a responsabilităţilor şi dificilă pentru că presupune o schimbare în societate şi în

mentalitatea fiecărei femei şi fiecărui bărbat.

Obiectivul 4: Respectarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în

promovarea profesională

Dezvoltarea cooperării între partenerii economiei partenerii sociali contribuie la

atingerea egalităţii de gen în relaţiile de muncă şi în special la asigurarea transparenţei pe

parcursul tuturor nivelurilor procesului de promovare.

Obiectivul 5: Facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a femeilor aflate în situaţie sau

risc de marginalizare

Pentru afirmarea principiului egalităţii de şanse, se va urmări integrarea

perspectivei de gen în programele de protecţie socială a familiei şi în cele de prevenire şi

de combatere marginalizării, destinate în mod deosebit femeilor din comunităţile rromă, a

femeilor vârstnice, fără educaţie, etc.

45

CAPITOLUL IV : POLITICI ACTIVE DE COMBATERE A

ŞOMAJULUI FEMININ

IV.1. STRATEGIILE DE ACŢIUNE ÎN LUCRUL CU FEMEILE ŞOMERE

UTILIZATE DE FUNDAŢIA PRO WOMEN

1. Contextul general

La nivel naţional, conform statisticilor furnizate de Agenţia Naţionala pentru

Ocuparea Forţei de Muncă la sfârşitul lunii decembrie 2005, rata şomajului înregistrat a

fost de 5,9%, iar distribuţia pe sexe la sfârşitul lunii decembrie este: 6,5 % şomaj masculin

si 5,3% şomaj feminin. Numărul şomerilor înregistraţi la nivel naţional a fost de 522.967,

dintre aceştia 58,8 % fiind neindemnizaţi.

46

Tot statisticile ANOFM relevă faptul că şomajul a crescut semnificativ in 3 judeţe

ale tării (Iaşi, Alba şi Buzău) iar în proporţie mai mică în alte 32 judeţe ale tării. Evoluţia

ratei şomajului pe ultimii 3 ani relevă o scădere la nivel naţional, însoţită de o diminuare a

factorului sezonalitate.

Pentru judeţul Iaşi, cifrele furnizate de AJOFM Iaşi indică o rată generală a

şomajului de 7,4 %, şomajul feminin fiind de 5,3 %. Evoluţia pe luni este prezentată în

graficele de mai jos :

Rata somajului in judetul Iasi in anul 2005

7,47,8 7,8

6,7 6,96,6 6,5 6,4 6,6 6,7 6,7

7,4

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Grafic nr 1 – Rata somajului in judetul Iasi in anul 2005

Rata somajului feminin in judetull Iasi in anul 2005

5,165,265,27

4,624,664,5 4,564,55

4,72 4,784,85

5,25

44,24,44,64,8

55,25,4

Grafic nr 2 – Rata somajului feminin in judetul Iasi in anul 2005

47

Numărul total de şomeri înregistraţi în judeţul Iaşi in anul 2005 a fost de 23.117

din care femei 7.995 (aceasta însemnând 34,58%).

După cum se poate observa si din graficele de mai sus, rata şomajului feminin

este mai mică la femei decât la bărbaţi, fapt ce este reflectat în numărul de femei şomere

din total şomeri. Trebuie precizat că aceste cifre furnizate de AJOFM se referă la şomerii

înregistraţi.

Numărul total de şomeri din sectorul privat în judeţ a fost de 13.105 (56 % din

total şomeri). Ca urmare a disponibilizărilor colective din ultimul semestru al anului,

1.410 de salariaţi de la Terom, Nicolina si Moldoplast au rămas fară locuri de muncă, fapt

care a determinat o creştere a ratei şomajului în luna decembrie la 7,4%.

Potrivit AJOFM Iaşi, în judeţul Iaşi au fost angajaţi în 2005 un număr de

16.320 de şomeri şi au fost disponibilizaţi 5799.

În anul 2005, au fost organizate la nivel local 6 burse de locuri de muncă, după

cum urmează:

- Bursa Locurilor de Muncă pentru Femei

- Bursa Generală a Locurilor de Muncă

- Bursa Locurilor de Muncă pentru Persoanele de Etnie Rromă

- Bursa Locurilor de Muncă pentru Persoanele cu Handicap

- Bursa Locurilor de Muncă pentru Studenţi

- Bursa Locurilor de Muncă pentru Absolvenţi

La aceste evenimente locale, au participat si consilierii Centrului de Consiliere

pentru Femei Şomere, care au prezentat oferta specifică de servicii. Din observaţiile

consilierelor, participante la aceste evenimente, principalele ramuri de activitate in care s-

au oferit locuri de muncă (la fiecare bursa organizata) pentru femeile cu studii medii au

fost: industria confecţiilor textile (40%), domeniul serviciilor (25%), hoteluri si

restaurante (15%), industria alimentară (10%), diverse (10%). Principalele ocupaţii

pentru care au fost oferite locuri de munca femeilor cu studii superioare au fost: ingineri

industria textilă (20%), consultant asigurări (30%), economist (15%), agent vânzări

(20%), consilier imobiliar (15%), diverse (20%).

48

În judeul Iaşi, fundaţia Pro WOMEN rămâne singurul ONG acreditat pentru a

plasa forţa de muncă. Acest lucru a fost posibil deoarece organizaţia are angajati

specialişti în domeniu, şi-a creat o bază de date corespunzătoare pentru activitatea pe care

o desfăşoara si are un spatiu dotat corespunzător.

2. Baza de date a Centrului de Consiliere:

Clientele care apelează la serviciile centrului sunt înregistrate în baza de date (care

se găseşte atât in forma de dosar, cât şi în forma electronică). În primul semestru al anului

au fost contactaţi 46 agenţi economici, pe când în cel de-al doilea semestru au fost

contactaţi 65 de agenţi economici. Fiecărui agent economic i s-a întocmit o fisă de luare

în evidenţă. Aceasta cuprinde: denumirea unităţii, obiectul de activitate, adresa si

numărul de telefon. Agenţii economici au fost selecţionaţi din rândul celor care au anunt

ţat locurile de muncă vacante prin diferite mijloace de comunicare. În fiecare zi,

consilierii centrului reactualizează tabelul cu locurile de muncă disponibile la nivel

local. Informaţiile sunt obţinute din presa locală, site-urile specializate unde se publică

locurile de muncă, agentii economici, colaboratori si de la Agenţia Judeţeană pentru

Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi.

3. Clientele centrului primesc informaţii diverse privind integrarea pe piaţa muncii

Clientele care se adresează pentru prima data Centrului de Consiliere pentru

Femei Şomere sunt informate cu privire la serviciile ce le vor fi oferite. În funcţie de

observaţiile directe făcute de către consiliere pe parcursul convorbirilor, clientele primesc

informaţii despre piaţa muncii, dreptul muncii şi/sau informaţii privind cursurile de

calificare/ recalificare organizate de AJOFM Iasi şi furnizorii de formare privaţi. În

funcţie de problemele identificate de către consilierele centrului, sunt oferite informaţii

despre instituţii si organizaţii care pot oferi suport clientelor în rezolvarea tipurilor de

probleme conexe şomajului (violenţa domestică, probleme de sănătate fizică si psihică,

dreptul familiei sau probleme financiare). Cele mai apreciate informaţii au fost cele cu

privire la conditiile de muncă şi de ocupare a postului specifice fiecărui angajator în baza

cunoaşterii acestora de către consilierii centrului.

4. Informarea elevilor din clasele terminale din şcoli de arte şi meserii şi licee

tehnice

49

În vederea desfşsurării activităţii de informare a elevilor din şcolile de arte şi

meserii (cl.a Xa) si liceele tehnice (cl a XII-a), s-a încheiat un parteneriat cu

Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi. Deşi ISJ are această activitate în derulare, datorită

parteneriatelor anterioare au fost de acord cu susţinerea informărilor şi au recomandat

şcolile în care ar fi utilă această activitate. ISJ ar fi dorit derularea acestor informări în

mediul rural si mic urban din judeţ, unde aceste activităţi sunt mai dificil de implementat;

am motivat faptul ca resursele alocate prin proiect nu permit acest fapt.

Au fost distribuite materiale informative (broşuri privitoare la tehnicile şi

instrumentele necesare căutării unui loc de muncă).

5. Consilierea si orientarea profesională

Activitatea de consiliere si orientare profesională a clientei începe chiar din

momentul în care persoana aflată în căutarea unui loc de muncă solicită sprijinul

centrului. La prima întâlnire, se realizează completarea fişei de evidenţă personală şi a

chestionarului de identificare a nevoilor specifice ale clientei (vezi anexe). Datele

obţinute prin convorbire se sintetizează şi în fişa de consiliere profesională, evidenţiindu-

se problemele identificate şi planul de acţiune care trebuie urmat. Persoanele care nu au

deja stabilit un parcurs profesional, beneficiază de o sesiune de testare psihologică cu

BTPAC în vederea stabilirii profilului psihoprofesional. În baza rezultatelor obţinute la

testare, se realizeaza ulterior orientarea profesionala a clientei.

6. Activităţi de job club

Activităţile de acest tip presupun în cadrul centrului susţinerea unui curs de

instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă si oferirea de informaţii privind

întocmirea unui CV si a unei scrisori de intenţie. Pe lânga aceasta, a fost asigurat

clientelor în permanentţă sprijin logistic in redactarea acestor documente. Informaţiile

privind susţinerea unui interviu de angajare sunt suplimentate acolo unde este cazul cu

susţinerea unei simulări de interviu. Toate persoanele care au participată la instruire,

primesc materiale informative (broşura informativă în tehnici de căutare a unui loc de

muncă).

7. Activitatea de mediere profesională

Activitatea de mediere profesională presupune în primul rând, identificarea

locurilor de muncă vacante pe piaţa muncii din surse precum AJOFM, mass-media,

50

agenţi economici, colaboratori. Această bază de date cu locuri de munca se reactualizează

de câte ori este cazul. Identificarea si analiza locurilor de muncă vacante este o activitate

greoaie, deoarece presupune analiza structurii locurilor de muncă, gruparea acestora pe

domeniile de activitate ale bazei de date, evitarea suprapunerilor în numărarea locurilor

de muncă disponibile, aflarea condiţiilor specifice ale locului de muncă şi uneori chiar

numărul de locuri de muncă nu este bine specificat (în situaţia când o unitate solicită mai

multe locuri, în domenii diverse).

Clientele pot consulta lista afişată cu locuri de muncă, dupa care, pe baza

opţiunilor profesionale, este îndrumată către unul sau mai multe locuri de muncă.

8. Context final

Se constată în continuare că persoanele descurajate şi inactive profesional sunt de

sex feminin. Acest fapt este relevat şi de cifrele oficiale privind rata şomajului, diferenţa

mare care există între şomajul feminin şi masculin (cel feminin fiind aprox. jumătate faţă

de cel masculin) fiind reflectarea descurajării femeilor peste 45 ani de a-şi mai găsi un loc

de muncă stabil, cu carte de muncă.

Se constată in continuare o creştere a sectorului servicii care angajează în special

femei, dar angajatorii din acest sector fie sunt persoane fizice, fie sunt firme mici care

practică înca munca la negru.

Aspectele generale care grevează piaţa muncii sunt caracterizate printr-o mare

fluctuaţie de persoane în toate ramurile de activitate, plecarea masivă la muncă în

străinătate dar şi deschiderea unor mici afaceri de familie (comerţ, servicii) care nu au

persoane angajate.

Aspectele cele mai des întâlnite care limitează accesul femeilor pe piaţa muncii

sunt :

- necunoaşterea drepturilor pe care le au femeile pe piaţa muncii

- discriminarea pe criteriul de vârstă si sex practicat de angajatori

- feminizarea şomajului de lungă durată

- feminizarea sectoarelor slab remunerate sau remunerate în sistemul informal

- accesul limitat la poziţii de luare a deciziilor

51

IV.2. DESIGNUL METODOLOGIC

DESCRIEREA METODOLOGIEI CALITATIVE

Metodologia calitativă va fi realizată prin intermediul studiului de caz. Se ştie că rata

şomajului feminin are o pondere foarte mare din totalul ratei şomajului in ţară. Este

cunoscut faptul că statutul de şomer generează stări de anxietate, nelinişte, frustrare şi

inutilitate. Pentru a putea depăşi aceste stări grupul ţintă- femeile şomere-apelează la

serviciile Fundaţiei Pro Women.

Pentru aceasta se pot utiliza următoarele tehnici : istoricul social, harta eco,

genograma- care sunt folosite pentru culegerea datelor si evaluarea iniţială şi ca metodă

de intervenţie se utilizează consilierea profesională so medierea unui loc de muncă.

Istoricul social –scopul întocmirii istoricului social este de a culege informaţii

despre clientă: date de indentificare, prezentarea problemei, date despre sănătatea fizica şi

mentală a clientei, date despre educaţia clientei şi performanţa intelectuală, date despre

situaţia economică a clientei, date despre rezistenţa clientei, date despre familia clientei,

observaţii si recomandări.

Genograma-este utilizată pentru a putea urmări repetabilitatea acestui fenomen de

şomaj, în cadrul familiei extinse si pentru a vedea modalitatea de rezolvare a problemi.

Harta eco- prin intermediul acestei tehnici se are în vedere descoperirea relaţiilor

sociale ale clientei pentru a vedea potenţialii susţinători. Tot prin intermediul hărţii eco se

poate indentifica şi modalitatea de implicare a clientei in viaţa socială.

Consilierea profesională – ca şi metodă de intervenţie are în vedere stabilirea şi

identificarea trebuinţelor clientei şi competenţele profesionale, se realizează un profil

psihologic, se stabilesc profesiile, ocupaţiile care sunt în concordanţă cu personalitatea

clientei, aptitudinile si ocupaţia acesteia. Tot aici se stabilesc toţi pasii ce trebuie urmaţi

pentru atingerea scopului final.

Medierea – are în vedere găsirea unei oferte de muncă sau formarea profesională

optimă pentru competenţele şi aspiraţiile celei în căutarea unui loc de muncă.În această

etapă centralizatorul locurilor de muncă şi prezintă clientei locurile de muncă care se

încadrează în solicitarea sa şi o îndrumă către acel loc de muncă care are profilul dorit, tot

mediatorul oferă date suplimentare despre angajator.

52

DESCRIEREA METODOLOGIEI CANTITATIVE

În „Strategii de acţiune în lucrul cu femeile şomere” „voi încerca ” să realizez o

statistică privind discriminarea femeii în momentul în care participă la un interviu de

angajare şi formele de discriminare cele mai frecvent întâlnite în cazul femeilor.

Cercetarea va fi realizată prin intermediul a 12 itemi referitori la atitudinile angajatorilor

faţă de femei.

Modalitatea de realizare a cercetării a fost chestionarul, deoarece informaţiile au

o relevanţă mai mare dacă datele sunt culese direct de la grupul ţintă. Cei 12 itemi au în

vedere sentimentele unei femei înainte de participarea la un interviu şi după atitudinea

angajatorului în timpul interviului şi după, formele de discriminare la care au fost supuse.

Eşantionul a fost alcătuit din 40 de femei care au participat cel puţin la un

interviu de angajare, indiferent de vârstă.

Ipoteze:

Femeile sunt supuse cel puţin unei forme de discriminare

Atitudinea angajatorului este de respingere faţă de candidatele de

sex feminin

Atitudinea angajatorului privat şi tratamentul din instituţiile private

este mai apreciată decât cel din instituţiile de stat

În căutarea unui loc de muncă femeile nu deţin abilităţi şi tehnici

necesare căutării unui loc de muncă

Dimensiunile urmărite în chestionar sunt: instituţiile angajatoare( indicatori:

instituţiile la care au apelat femeile şomere, tratamentul din instituţiile angajatoare,

aprecierea atitudinii angajatorului) ; interviul de angajare( indicatori: numărul

interviurilor la care au participat, respingerea la interviu, motivele respingerii, atitudinea

angajatorului în timpul interviului, feelingul înainte şi după interviu); discriminarea

femeii la angajare( indicatori: tipuri de discriminare, definiţia discriminării); date de

identificare( indicatori: vârstă, perioada de şomaj, mediul de provenienţă, studii, stare

civilă).

53

Respingerea la interviuri

30.0%

70.0%

nu

da

Variabilele cercetate: vârstă, studii, mediu de provenienţă, discriminare,

atitudinea angajatorului, feeling- ul înainte şi după interviu, forme de discriminare,

instituţiile de stat, instituţiile private.

METODOLOGIE CANTITATIVĂ- CERCETARE APLICATIVĂ

Dintre cele 40 de femei care au fost chestionate şi au participat măcar la un

interviu de angajare s-a constatat că 70% dintre ele au fost respinse la interviu şi 30% nu

au fost respinse. Prin urmare se poate observa că pondrea femeilor respinse la interviu

este mai mare decât a celor care nu au fost respinse.

54

Motivele respingerii la angajare

32.50%

15%25%

45%

22.50% 2.50%

varsta

sex

aspect fizic

lipsa experientei

lipsa specializarii

altele

Se constată că cea mai des întâlnită formă de discriminare la angajare este lipsa

experienţei în proporţie de 45%.În ordine descrescătoare urmează: 32,50% vârsta, 25%

aspectul fizic, 22,50% lipsa specializării pentru postul respective, 15% sex şi

2,50%altele.

55

Problemele cele mai des întâmpinate în căutarea unui loc de muncă menţionate de

femei sunt: 27,5% lipsa experienţei, la egalitate cu 15% sunt lipsa locurilor de muncă şi

salariul prea mic, 12,5% lipsa tehnicilor de căutare a unui loc de muncă, 10% insuficienta

informare despre locul de muncă, şi cu 2,5% concurenţa mare, tratamentul inegal între

sexe, neseriozitatea angajatorului, condiţii nesatisfăcătoare de muncă, 5% consideră că au

fost repinse fără a li se acorda vreo şansă şi 5% dintre femei spun că nu au întâmpinat nici

un fel de problemă.

Atitudinea angajatorului a fost apreciată în proporţie de 25% ca fiind nepăsarea,

22,5% pozitivă, 10% au considerat-o distantă, oficială, şi o atitudine de superioritate,

7,5% au perceput-o ca fiind ostilă , 5% critică şi 2,5% au caracterizat-o ca fiind

impunătoare, sobră, lipsită de profesionalism

.

56

În timpul interviului 44 % s-au simţit neînţelese, 26% confortabil, 14% jignite şi

16 % altele.

Starea candidatei in timpul interviului

26%

44%

14%

16% confortabil

neinteleasa

jignita

altele

După interviu femeile s-au simţit 42,5% descurajate,15% bine, 12,5% epuizate,

7,5% frustrate şi descurajate, mai sigură pe forţele proprii iar 5% confuse, dezavantajate

şi neînţelese.

Starea candidatei dupa interviu

5.0%

7.5%

7.5%

5.0%

12.5%

5.0%15.0%

42.5%

confuza

mai sigura pe mine

frustrata si s uparat

dezavantajata

epuizata

neinteleasabine

descurajata

57

Formele de discriminare cel mai des întâlnite sunt: 42,5% vârsta, 25% sexul, 20%

aspectul fizic şi 12,5% altele.

Forme de discriminare

12.5%

20.0%

42.5%

25.0%

altele

aspect f izic

varsta

sex

Din răspunsurile date de femeile chestionate se poate constata că s-au simţit mai

bine tratate în instituţiile angajatoare private 35% şi 15% în cele de stat.

Tratamentul din institutiile angajatoare

35.0%

15.0%

50.0%

institutie priv ata

instiututia de stat

NR

58

Acordând o notă atitudinii angajatorului din instituţiile private aceştia au fost

notaţi astfel:cu nota 10 doar 2,5%, notele 9,7, 6, 5-12,5%, cu nota 8 -17,5%, nota 4-7,5%

şi 2-2,5%.

Aprecierea atitudinii angajatorului din institutia privata

20.0%

2.5%

12.5%

17.5% 12.5%

12.5%

12.5%

7.5%

2.5%

NR

nota 10

nota 9

nota 8 nota 7

nota 6

nota 5

nota 4

nota 2

Mediul de provenientă al persoanelor din grupal ţintă este în proporţie de 72,5%

mediul urban şi 27,5% mediul rural.

Mediul de provenienta

72.5%

27.5%

urban

rural

59

87,5% dintre respondente au studii medii(liceul) şi 12,5% şcoală profesională.

Studii

87.5%

12.5%

liceu

sc profesionala

Starea civilă: necăsătorite- 70%, 20% căsătorite, 7,5% divorţate şi 2,5% divorţate.

Se poate observa că ponderea cea mai mare o deţin femeile necăsătorite.

Stare civila

7.5%

2.5%

70.0%

20.0%

divortata

vaduva

necasatorita

casatorita

60

METODOLOGIE CALITATIVĂ- STUDII DE CAZ

STUDIU DE CAZ C.A.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE:

Nume şi prenume: C.A.

Vârsta: 22 ani

Sex: femeiesc

Nivelul de studii: Liceul „Emil Racoviţă” Iaşi

- curs de manechine şi fotomodele

- curs de operator P.C.

- curs de comunicare, negociere şi intermediere în afaceri

Profesia: laborant

Religia: ortodoxă

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: Clienta C.A. este şomeră şi s-a prezentat la

sediul Pro Women solicitând îndrumare şi ajutor în vederea găsirii şi ocupării

unui loc de muncă. Clienta doreşte să-şi găsească un loc de muncă pentru că

doreşte să se înscrie la facultate pe banii proprii, nu pe banii părinţilor. Situaţia

financiară a familiei este satisfăcătoare. Clienta nu a mai ocupat nici un loc de

muncă până acum, dar ar dori să-şi găsească ceva care să corespundă calificării

sale. Doreşte un loc de muncă care să aibă programul de lucru flexibil astfel încât

să poată merge şi la facultate. Înainte să apeleze la serviciile centrului de

consiliere clienta a apelat la serviciile AJOFM, Iaşi. La AJOFM a beneficiat de

consiliere şi orientare, baza de date cu locuri de muncă, dar rezultatele nu au fost

conform aşteptărilor cliente. În urma eşecului avut clienta manifestă o uşoară stare

de depresie şi confuzie. De asemenea clienta este conştientă că nu stăpâneşte

suficient de bine tehnicile de căutare a unui loc de muncă.

3. ISTORICUL FAMILIEI: C.A. este necăsătorită şi locuieşte împreună cu familia –

părinţii şi cei 2 fraţi(mama C.I., tata C.R., şi fraţii C.S., şi C.F.).

61

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: nu s-a semnalat nimic deosebit

în starea de sănătate fizică a şomerei.

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMERE: s-a observat o uşoară stare

de depresie.

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: Înainte de a apela

la serviciile Pro Women clienta a apelat serviciile AJOFM şi a solicitat acestora

îndrumare şi ajutor în vederea găsirii şi ocupării unui loc de muncă. În ciuda

faptului că clienta a beneficiat de aceste servicii ea nu a reuşit să-şi găsească nici

un loc de muncă. Acest fapt, eşecul, a avut consecinţă instalarea unei uşoare stări

de depresie. Spre deosebire de alte cliente cărora li se pare devalorizant să lucreze

altceva decât în domeniul în care are calificare, C.A. doreşte să lucreze orice

numai să câştige banii necesari continuării studiilor. Sentimentul de devalorizare

apare la C.A. din cauza faptului că e încă întreţinută de părinţi.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: familia clientei are o situaţie financiară

satisfăcătoare. Clienta nu obţine nici un venit propriu.

8. CONDIŢII DE LOCUIT: C.A. locuieşte împreună cu familia într-un apartament

cu 3 camere proprietate personală a părinţilor ei. Toate camerele sunt mobilate şi

întreţinute corespunzător.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: după terminarea liceului nu s-a angajat pe nici un

post. În perioada de după terminarea liceului şi până acum clienta a urmat câteva

cursuri: cursuri de manechine şi fotomodele, cursuri de operator PC, cursuri de

comunicare şi intermediere în afaceri. A urmat toate aceste cursuri în speranţa că

la momentul potrivit îi vor fi de fi de folos şi îşi va găsi un loc de muncă mai bine

plătit.

10. INTEGRAREA SOCIALĂ(atitudinea faţă de muncă): C.A. îşi doreşte foarte mult

să-şi găsească un loc de muncă pentru a se putea întreţine pe toată perioada

studiilor. De asemenea doreşte să-şi găsească un loc de muncă care să corespundă

calificării obţinute în urma absolvirii liceului sau calificării obţinute în urma

finalizării cursurilor de manechine şi fotomodele, de operator PC, de comunicare

şi intermediere în afaceri, dar acceptă totuşi să ocupe şi un altfel de post.

11. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

62

Participarea la cursuri de instruire în tehnici de căutare a unui loc de

muncă

Întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncă

Urmărirea periodică a presei locale

Distribuirea de CV-uri la cât mai multe posibile locuri de muncă

Căutarea de locuri de muncă pe internet

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor fundaţiei Pro Women: C.A.

COMPONENŢA FAMILIEI

Clienta: C.A.

Data şi locul naşterii: 1984, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: necăsătorită

Studii: Liceul „Emil Racoviţă”, Iaşi

- curs de manechine şi fotomodele

- curs de operator PC

- curs de comunicare şi intermediere în afaceri

Ocupaţia actuală: şomeră

Tatăl clientei: C.R.

Data şi locul naşterii: 1957, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorit

Studii: Şcoala profesională

Ocupaţia actuală: instalator

63

Mama clientei: C.I.

Data şi locul naşterii: 1961, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: Şcoala profesională

Ocupaţia actuală: cofetar

Alţi membri ai familiei

Nume Data şi locul naşterii Domiciliul Sex

C.S. 1982, Iaşi Iaşi Bărbătesc

C.F. 1987, Iaşi Iaşi Bărbătesc

Venitul familiei

Venitul clientei: clienta nu are venituri proprii

Sursele venitului: salariile părinţilor

Alte peroane care contribuie la buget: salariul fratelui C.S.

Locuinţa

Proprietate de stat / personală / alte situaţii: apartament cu 3 camere proprietate

personală a părinţilor

Număr camere: 3 camere

Număr persoane: 5 persoane

Observaţii medicale

Probleme medicale semnificative sau cronice: inexistente

Contact cu sistemul de sănătate mintală: inexistent

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca

Puncte tari: încrederea în forţele proprii, perseverenţa cu care îşi caută loc

de muncă, plasarea de CV-uri la cât mai multe firme angajatoare,

tenacitatea clientei, deschiderea acesteia spre tot ceea ce este nou,

încrederea în recomandările primite la fundaţie

64

Puncte slabe: pregătirea insuficientă în ceea ce priveşte tehnicile de

prezentare la un interviu, alcătuirea unei scrisori de intenţie

Respectul de sine al membrei şomere din familie

Puncte tari: dorinţa de a-şi continua studiile , ambiţia de a-şi continua

studiile pe câştigurile proprii, mândria de a fi urmat cursurile de

manechine şi fotomodele, de operator PC, de comunicare şi intermediere

în afaceri, tenacitatea cu care caută un loc de muncă, încrederea în

serviciile oferite de fundaţie

Puncte slabe: depresia instalată după dezamăgirea că nu a obţinut

rezultatele aşteptate

Alte organizaţii de la care a solicitat / beneficiat de sprijin şomera:

a mai beneficiat de serviciile AJOFM

Concluzii: din atitudinea clientei se poate observa ca nu acceptă statutul de

şomeră şi face toate eforturile de a ieşi din această situaţie. Clienta are încredere

în toate recomandările primite la fundaţie şi parcurge cu interes maxim toate

fazele programului centrului de consiliere. Clienta s-a dovedit a fi foarte deschisă

şi receptiva. De asemenea clienta conştientizează faptul că nu deţine toate

tehnicile de căutare a unui loc de muncă.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1. Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului

La prima şedinţă de consiliere la care a participat clienta i s-a completat fişa de

evidenţă personală şi a completat chestionarul în urma căruia se stabileşte profilul

profesional al clientei. Clienta a beneficiat de consiliere profesională care constă în: s-

a realizat o listă cu competenţele profesionale ale clientei, s-a realizat un profil

psihologic al acesteia şi împreună cu consilierul au stabilit profesiile şi ocupaţiile care

sunt în concordanţă cu personalitatea, aptitudinile şi motivaţia clientei. După această

şedinţă s-au stabilit următoarele obiective:

cunoaşterea capacităţilor şi abilităţilor proprii

formarea unor abilităţi pentru căutarea şi găsirea unui loc de muncă

65

2. Limite

pregătirea insuficientă în ceea ce priveşte tehnicile de prezentare la un

interviu, alcătuirea unei scrisori de intenţie

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus

participarea la cursurile de instruire în tehnici de căutare a unui loc de

muncă

întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncă

urmărirea periodică a presei locale

distribuirea de CV-uri la cât mai mulţi posibili angajatori

căutare de locuri de muncă pe internet

4. Evaluare: clienta şi-a recăpătat încrederea în sine, a dobândit anumite abilităţi

privind tehnicile de căutare a unui loc de muncă.

66

D. GENOGRAMĂ

Legendă

bărbat căsătorie

femeie clienta

domiciliu comun

67

49 45

19 2420

E. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL – HARTA ECO

Legendă

relaţii bune relaţii în care se implică ambele părţi relaţii tensionate.

C.A. 22

BisericaPro Women

AJOFM

Prietenii

Fraţii

Părinţii

Părinţii reprezintă o resursă importantă pentru că ei o sprijină pe clientă atât financiar cât şi moral. Ei s-au oferit şi să o întreţină pe perioada continuării studiilor.

Sprijinul fundaţiei este esenţial pentru reuşita clientei. Frecvenţa cu care vine la fundaţie încredere în recomandările lor au ajutat-o să depăşească starea de depresie şi confuzie în care se afla când a apelat la fundaţie.

În urma eşecului suferit clienta a avut o stare de depresie şi confuzie. Aceste stări sunt rezultatul dezamăgirii serviciilor oferite de AJOFM.

Prietenii sunt cei care au îndrumat-o spre o altă fundaţie deci sunt o resursă importantă.

Încrederea şi speranţa că cineva de Sus o va ajuta sunt foarte importante şi au ajutat-o să iasă din starea de depresie.

Fraţii, mai ales fratele mai mare C.S. sunt un exemplu pentru clientă. Fratele cel mare lucrează deja şi contribuie la bugetul familiei.

68

STUDIU DE CAZ G.C.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE

Nume şi prenume: G.C.

Vârsta : 19ani

Sexul: femeiesc

Adresa: Iaşi

Nivelul de studiu: Grup şcolar energetic, iaşi

Profesia : electrician

Religia: ortodoxă

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: G.C. este şomeră şi s-a adresat Centrului de

Consiliere pentru Femei pentru a găsi sprijinul în căutarea unui loc de muncă. După

absolvirea liceului ţi până în prezent clienta nu a reuşit să ocupe un loc de muncă

conform calificării sale. Clienta nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj ea fiind

susţinută financiar de bunicii ei. Pentru a depăşi situaţia în care se găseşte este

dispusă să ocupe temporar şi alte locuri de muncă ca: brutar, femeie de serviciu,

baby-sitter.

3. ISTORICUL FAMILIEI : G.C. este necăsătorită şi locuieşte împreună cu bunicii

materni, ei fiind singurii care o susţin financiar. Clienta provine dintr-o familie

dezorganizată. Mama clientei s-a mutat înpreună cu concubinul actual, având încă doi

copii cu acesta. Mama nu vrea să-şi ajute fiica, ea este şomeră, dar are o situaţie

financiară bună. Despre tatăl clientei nu se ştie nimic.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: G.C. nu are probleme de

sănătate.

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI : afectiv emoţional s-a

semnalat prezenţa unei depresii.

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: s-a constatat faptul

că G.C. a dezvoltat o depresie severă datorită situaţiei familiale şi datorită faptului că

nu şi-a găsit un loc de muncă imediat după absolvirea şcolii. Se simte devalorizată

69

fiind pusă în situaţia de a fi întreţinută de bunicii săi, considerând că la această vârstă

ea ar trebui să fie un sprijin pentru ei şi nu invers.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta nu obţine nici un venit financiar. Clienta este

susţinută financiar de bunicii materni.

8. CONDIŢII DE LOCUIT:G.C. locuieşte împreună cu bunicii materni într-un

apartament cu două camere, proprietate personală a acestora, cele două camere fiind

întreţinute şi dotate corespunzator.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: după absolvirea liceului clienta nu a fost angajată

niciodată până în prezent.

10. INTEGRARE SOCIALĂ (atitudinea faţă de muncă): G.C. doreşte să prestze o

activitate remunerată. Această activitate nu trebuie neapărat să corespundă calificăarii

pe care o deţine. Este dispusă să lucreze temporar ca: brutar, femeie de serviciu,

baby-sitter.

11. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE: Se vor urmări

următoarele obiective:

Dobândirea abilităţilor necesare căutării unui loc de muncă

Cunoaşterea propriului potenţial

Întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncă

Continuarea studiilor.

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor oferite de Centrul de Consiliere pentru Femei: G.C.

COMPONENŢA FAMILIEI:

Clienta: G.C.

Data şi locul naşterii: 1986, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: necasătorită

Studii: Grup Şcolar Energetic, Iaşi

Ocupaţia actuală: şomeră

70

Bunicul clientei: M.I.

Data şi locul naşterii: 1950, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Stare civilă: căsătorit

Studii: Şcoala de ucenici

Ocupaţia actuală: muncitor

Bunica clientei: M.S.

Data şi locul naşterii: 1953, Dorohoi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Stare civilă: căsătorită

Studii: Şcoala profesională

Ocupaţia actuală: pensionară pe caz de boală

Alţi membri în gospodărie( vârsă, rudenie, sex ):

Venitul familiei:

Venitul net: 480 RON

Sursele venitului: salariul bunicului şi pensia bunicii

Alte persoane care contribuie la buget:

Locuinţa:

Proprietate de stat /personală/ alte situaţii: proprietate personală a bunicilor

Număr camere: 2 camere

Număr persoane: 3 persoane

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: inexistente

Contact cu sistemul de sănătate mintală: inexistent

71

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: dorinţa de a obţine un loc de muncă, dorinţa de a stăpâni cât

mai bine tehnicile de căutare a unui loc de muncă, dorinţa de a-şi continua

studiile.

Puncte slabe: depresia constatată.

Respectul de sine al membrului / membrilor şomeri din familie:

Puncte tari: sprijinul bunicilor, neacceptarea statutului de şomeră.

Puncte slabe: sentimentul de devalorizare şi inutilitate, acceptarea situaţiei

de a fi întreţinută de bunici.

Alte organizaţii de la care a solicitata / beneficiat de sprijin şomera:

Concluzii:

Clienta G.C. refuză să accepte statutul de şomeră, acest fapt conducând la o stare

de depresie. G.C. trebuie sprijinită să îşi descopere propriile rezerve afective şi

emoţionale pentru a depăşi deficitul energetic şi depreia favorizate de presiune

factorilor de mediu şi familial.

C. PLAN DE INTERVENŢIE:

1Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului:

Pentru a putea fi stabilite obiectivele clienta a beneficiat de consiliere profesională

în urma căreia s-a constatat că clienta G.C. nu deţine abilităţile necesare pentru

căutarea şi găsirea unui loc de muncă, dar îşi doreşte foarte mult să poată presta o

activitate remunerată şi să-şi continue studiile. Temporar clienta este dispusă să

ocupe următoarele locuri de muncă: baby-sitter, femeie de serviciu, brutar.Toate

aceste lucruri s-au constatat după ce clientei i s-a întocmit fişa de evidenţa

personală si a completat chestionarul de culegerea datelor.În fişa de personală

clienta a precizat opţiunile profesionale.De asemenea clientei i s-au aplicat o serie

de teste psihologice pentru a se vedea dacă este necesară consilierea psihologică.

Obiective: - dobândirea abilităţilor necesare căutării unui loc de muncă

- cunoaşterea propriului potenţial

- întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncă

2.Limite: - necunoaşterea strategiilor căutare a unui loc de muncă

72

- necunoaşterea propriului potenţial

- lipsa experienţei pe piaţa muncii

- lipsa suportului din partea părinţilor

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus:

- consiliere psihologică

- instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

- urmărirea ofertei de muncă pentru identificarea unui pot

corespunzător studiilor şi opţiunilor profesionale exprimate

- alcătuirea unui plan în vederea dezvoltării carierei profesionale

D. GENOGRAMĂ

Legendă

bărbat clienta

femeie

relaţie de concubinaj

relaţie de concubinaj încheiată

70

17

5253

68

19

14

50

73

E. STABILIREA SPRIJUNULUI DE AJUTOR SOCIAL - HARTA ECO

Legendă relaţie tensionată relaţie în care se implică ambele părţi

G.C. 19

Biserica

Familia largită

Prietenii

Pro Women

Tatăl

mama

Bunicii

Bunicii reprezintă o sursă importantă în restabilirea echilibrului psihic al clientei. Ei o susţin atât material cât şi financiar.

Prietenii o susţin în căutarea unui loc de muncă şi în continuarea studiilor.

Consilierul fundaţiei Pro Women este cel care o va ajuta să dobândească abilităţile necesare căutării şi găsirii unui loc de muncă.

Mama clientei nu poate fi considerată o resursă deoarece ea a părăsit-o încă din copilărie şi acum nu vrea să reia legătura cu fiica ei.

Biserica reprezintă un punct forte al procesului de restabilire a echilibrului psihic al clientei. Merge des la biserică având încredere în dumnezeu.

74

STUDIU DE CAZ T.G.

A.ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE Nume şi prenume: T.G.

Vârsta : 32 ani

Sexul: femeiesc

Adresa: Iaşi

Nivelul de studii: Liceul „D. Cantemir” , Iaşi

─ cursuri de contabilitate

─ cursuri de operare P.C.

Profesie: operator P.C.

Religie: ortodoxă

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI:

Clienta T.G este şomeră şi s-a prezentat la sediul centrului de cosiliere pentru a

solicita ajutor în vederea găsirii unui loc de muncă. Clienta s-a arătat foarte hotărâtă să-şi

îndeplinească obiectivul propus, să-şi găsească un loc de muncă, dar era conştientă că îi

lipsesc instrumentele practice. Nu s-aarătat dispusă să ocupe orice loc de muncă, ci doar

cele care corspundeau calificării sale. Deşi se confruntă cu numeroase greutăţi financiare,

clienta nu se abate de la planul său de viitor. Nu doreşte să urmeze cursuri de calificare

sau recalificare profesională, deoarece nu intenţionează să se profilize. În schimb până îşi

va găsi un loc de muncă corespunzător calificării sale ar dori să benefiacieze de ajutoarele

băneşti acordate persoanelor şomere.

3. ISTORICUL FAMILIEI: T.G este necăsătorită şi nu are copii. Face parte dintr-o

familie alcătuită din 5 membrii, mamă, tată şi 3 copii.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: T.G. nu are probleme de sănătate

fizică.

5. STRAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMERILOR : T.G. nu are probleme de

sănătate mintală.

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ:

75

Clienta resimte acut această stare de şomaj având mari dificultăţi materiale şi

pentru a depăşi într-o oarecare măsură aceste dificultăţi a fost nevoită să se angajeze

pentru o periaodă ca baby-sitter ceea ce ise pare oarecum devalorizant ea dorind să

lucreze doar ca secretară, aceasta fiind calificarea pe care o are.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta nu obţine nici un venit financiar, dar pentru a

depăşi situaţia economică precară încare se află s-a angajat o perioadă de timp ca şi baby-

sitter. Doreşte să-şi întocmească actele pentru a putea beneficia de ajutorul de şomaj.

8. CONDIŢII DE LOCUIT : T.G locuieşte singură într-o garsoneră proprietate personală.

Garsoniera are o singură cameră, baiei şi bucătărie, toate acestea fiind dotate

corespunzător.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: după terminarea liceului clienta a urmat două cursuri

unul de contabilitate şi unul de operare P.C. Alucrat o periaodă de timp ca şi baby-sitter.

10. INTEGRAREA SOCIALĂ ( atitudinea faţă de muncă): T.G doreşte să păstreze o

activitate renumerată corespunzător calificării pe care o deţine. Face toate demersurile

pentru a bineficia de ajutoarele băneşti care li se acordă şomerilor pentru a putea

supraveţui situaţiei în care se află.

11.RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE

Participarea la cursurile de instruiere în tehnici de căutare a unui loc de muncă

Întocmirea unui plan de căutare a unui loc de uncă

Formarea unor abilităţi pentru găsirea unui loc de muncă

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta măsurilor de protecţie şi asistenţă socială a şomerilor oferite de funcţia Pro

Women: T.G.

COMPONENŢA FAMILIEI:

Clienta: T.G.

Data şi locul naşterii : 1974, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: necăsătorită

76

Studii:Liceul „Dimitrie Cantemir”,Iaşi

Ocupaţia actuală: şomeră

Tatăl clientei: T.R.

Data şi locul naşterii: 1954, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: Şcoala profesională, Iaşi

Ocupaţia actuală : sudor

Mama clientei : T.A.

Data şi locul naşterii: 1958, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: Şcoala profesională, Iaşi

Ocupaţia actuală: casnică

Alţi membrii ai familiei:

Nume: T.C.

Data şi locul naşterii: Iaşi, 1978

Domiciliul: Iaşi

Sex: femeiesc

Nume: R.B.

Data şi locul naşterii: Iaşi, 1980

Domiciliul: Iaşi

Sex: bărbătesc

77

Venitul familiei :

Venitul clienei: ─

Sursele venitului: ─

Alte persoane care contribuie la buget:─

Locuinţa:

Proprietate de stat ( personală) alte situaţii: garsonieră proprietate personală.

Numărul camere: o cameră

Număr persoane: o persoană

Observaţii medicale:

Probeme medicale semnificative sau cronice :inexistente

Contactul cu sistemul de sănătate mintală : inexistentă

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: încrederea clientei în capacitatea sa intelectuală, dorinţa de obţine

un loc de muncă şi căutarea frecventă a acestuia, primirea ajutorului de şomaj,

sprijinul moral al familiei

Puncte slabe: respingerea oricărui loc de muncă care nu cprespunde calificării

sale, situaţia materială precară în care se află.

Respectul de sine al membrului şomer din familie:

Puncte tari: mândria de a avea calificarea de secretară şi faptul că a urmat şi

cursurile de contabilitate şi operare P.C; neacceptarea statutului de şomeră,

dorinţa de ieşi cât mai repede din acceastă situaţie

Puncte slabe: sentimentul de devalorizare şi inutilitate trăit de clientă

Alte organizaţii de la care a solicitat / a beneficiat de sprijin şomera:

Nu a mai bineficiat de sprijinul la nici o altă organizaţie.

Concluzii : T.G. refuză să accepte satatutul de şomeră şi face toate eforturile

pentru a ieşi din această situaţie. Ea doreşte să bineficieze de ajutoarele băneşti ce se

acordă şomerilor, dar dacă va bineficia de acest lucru există posibilitatea să se complacă

în situaţii în care se află şi să nu mai întreprindă nimic în sensul căutării şi găsirii unui loc

de muncă. Deşi din ceea ce s-a constatat în şedinţele de consiliere realizate s-a văzut că

clienta este foarte hotărâtă să se angajeze. Ea este conştientă că nu dispune de toate

78

tehnicile de căutare a unui loc de muncă şi speră că după ce a apelat la fundaţie şi în

decursul întâlnirilor să le dobândească.

Este conştientă de faptul că are nevoie de un ajutor financiar pentru a putea

supraveţui. Nu doreşte să urmeze cursuri de recalificări profesionale.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1.Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului

Consiliere profesională

Instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

Cunoaşterea propriului potenţial

Cursuri de recalificare profesională

2. Limite

Lipsa abilităţilor şi tehnicilor necesare căutării unui loc de muncă

Refuzul clientei de a participa la cursuri de recalificare

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus

Participarea la cursuri de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

Mediere în căutarea unui loc de muncă care să corespundă profilului

profesional al clientei

4. Evaluare: clienta a manifestat un interes deosebit pentru toate propunerile şi

recomandările consilierului. A participat la toate întâlnirile stabilite şi în urma

participării la cursurile de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă s-

observat că a reuşit să îşi însuşească tehnicile.

79

D. GENOGRAMĂ

Legendă

bărbat

femeie

domiciliu comun

clienta

52 48

32

28

26

52 48

80

E. STABILIREA SPRIJUNULUI DE AJUTOR SOCIAL – HARTA ECO

Părinţii pot fi consideraţi un suport moral, dar aceştia nu o pot sprijini financiar.

Relaţionează bine cu fraţii ei, aceştia nu o pot sprijini decât moral.

Are încredere în recomandările consilierului şi în mare parte respectă paşii stabiliţi împreună cu consilierul.

Prieteni

Biserica

Prin petrecerea timpului în compania prietenilor clientei îi este mai uşor să depăşescă situaţia în care se află.

Merge des la biserică şi este încrezătoare că situaţia se va rezolva.

Relaţie normală Relaţie în care se implică ambelenpărşi

Legendă

T.G. 32 Pro

Women

Fraţii

Părinţii

81

STUDIUL DE CAZ B.O.

A. ISTORIC SOCIAL

1.DATE DE IDENTIFICARE

Nume şi prenume : B.O

Vârsta: 45 ani

Sexul : femeiesc

Adresa : Iaşi

Nivelul de studii:Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” Iaşi

Profesia: impiegat auto

Religia: catolică

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: B.O este şomeră şi s-a adresat centrului de

consiliere pentru a solicita ajutor şi îndrumare în căutarea unui loc de muncă. Clienta s-a

constatat că deţine o personalitate cu accente histrionice , fiind foarte dificil să distingă

realul de imaginar. De-a lungul vieţii a mai fost angajată ca şi femeie de serviciu ,dar din

cauza problemelor de sănătate mintală pe care le are a fost concediată. În urma apelării la

serviciile centrului ea a reuşit să se angajeze pe un post de vânzătoare, dar nu a reuşit să

păstreze postul o periaodă îndelungată de timp pentru că nu a putut face faţă dificultăţilor

acelui posta. Datorită noii situaţii create clienta a făcut o stare de depresie. Doreşte dacă

se poate să bineficieze de ajutoare în bani.

3 .ISTORICUL FAMILIEI : B.O este necăsătorită, nu are familie şi relaţionează greu cu

alte persoane.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: B.O a avut la un moment dat

probleme de sănătate, dar şi-a revenit, este supraponderală.

5. S TAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI: s-a observat o stare depresivă

accentuată.

6.CONSECINŢELE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ:

82

Clienta din cauza stării de sănătate mentală nu prea realizează situaţia în care se află,

distingând greu realul de imaginar. Din cauza stării sale reuşeşte foarte greu să-şi

găsească un loc de muncă şi să-l păstreze.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta nu obţine nici un venit financiar, dar ar dori dacă se

poate să intermedieze centrul de consiliere nuşte demersuri pentru a putea bineficia de

nişte ajutoare băneşti de la alte fundaţii.

8. CONDIŢII DE LOCUIT : B.O locuieşte singură, într-o cameră într-un bloc de

nefamilişti în nişte condiţii de viaţa mizere.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: clienta a mai lucrat şi ca femeie de serviciu,

vânzătoare dar a fost concediată din ambele locuri din cauza tulburărilor de personalitate

pe care le are şi pentru că nu făcea faţă cerinţelor postului.

10. INTEGRAREA SOCIALĂ ( atitudinea faţă de muncă): În momentele de luciditate

clienta îşi doreşte să presteze o muncă care să fie remunerată, vrea până reuşeşte să-şi

găsească un loc de muncă să bineficieze de nişte ajutoare băneşti pe care i le-ar pute

intermedia centrul de consiliere.

11. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

Dobândirea echilibrului emoţional, consilier psihologic

Dobândirea unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă, instruire în tehnici

de căutare a unui loc de muncă

Cunoaşterea propiului potenţial

B.EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Clienta nu are familie şi singura persoană afectată de starea de somaj este ea însăşi.

Venitul financiar:

Locuinţa: cameră de la căminul de nefamilişti proprietatea statului

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: din punct de vedere biologic

situaţia este nesatisfăcătoare, clienta este supraponderală şi acuză diverse

afecţiuni.

Contact cu sistemul de sănătate mintală: s-a observat o stare depresivă accentuată

83

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: dorinţa clientei de a-şi găsi un loc de muncă, acceptarea sprijinului

acordat de organizaţiile de protecţie şi asistenţă socială

Puncte slabe: starea depresivă- trăieşte mai mult în imaginar decât în real

Alte organizaţii de la care a solicitat / a enificiat şomera: beneficiază de ajutoare

băneşti de la o altă organizaţie .

Concluzii: Clienta nu conştientizează uneori statutul de şomeră din cauza stării de

sănătate afectiv-emoţionale. În momentele de luciditate îşi doreşte foarte mult să-şi

găseasacă un loc de muncă şi să facă tot posibilul pentru a reuşi. Conştientizează uneori

situaţia în care se află şi doreşte să obţină sprijinul moral şi financiar al fundaţiei.

84

C. GENOGRAMĂ

Legendă: bărbat femeie căsătorie bărbat decedat femeie de serviciu clienta

45

43 41

38

42

16

20

201818

85

D. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL - HARTA ECO

Legendă relaţie în care se implică ambele părţi

relaţie bună relaţie tensionată

B.O. 45

BisericaPro Women

PrieteniiFamilia lărgită

Deşi are o familie destul de numeroasă, clienta nu poate conta pe spijinul lor pentru că relaţiile s-au răcit încă din copilărie.

Clienta îşi dă tot interesul să urmeze recomandările consilierului şi participă la toate întâlnirile.

Prietenii sunt singurele persoane care îi pot oferi sprijin moral şi material.

Participă la toate slujbele de la biserică şi are încredere că situaţia este trecătoare şi se va rezolva cât mai curând.

86

STUDIU DE CAZ M.I.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE:

Numele şi prenumele: M.I.

Vârsta: 27 ani

Sexul: femeiesc

Adresa: Iaşi

Nivelul de studii: Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Iaşi

Profesia: inginer

Religia: catolică

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: M.I. este şomeră dar nu beneficiază de

drepturile băneşti acordate şomerilor, nefiind interesată de criteriile necesare

pentru primirea acestor beneficii. După terminarea facultăţii, clienta nu a

ocupat nici un loc de muncă. Nu urmează cursuri de calificare sau recalificare

profesională deoarece nu intenţionează să se reprofileze: „Am dorit să fac

inginerie, am studiat în acest domeniu şi numai în această profesie vreau să

lucrez. Recalificarea nu mi se pare a fi soluţia optimă”.

3. ISTORICUL FAMILIEI: M.I. este căsătorită cu M.E. angajat al unei fundaţii

de asistenţă socială al cărui scop este protecţia şi ocrotirea copilului. Cei doi

sunt căsătoriţi neavând copii.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: M.I. nu are probleme de

sănătate fizică

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI: M.I. nu are probleme

de sănătate mentală

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: clienta este

indiferentă faţă de statutul de şomeră negând această „identitate”: „Nu vreau

să mă consider şomeră. Acesta este motivul pentru care nu am solicitat mila

statului, pentru a primi ajutorul de şomaj, deşi aş fi avut dreptul la el. Cred că

87

situaţia în care mă aflu este trecătoare şi sper în găsirea locului de muncă pe

care îl doresc”. Clienta se simte totuşi devalorizată fiind pusă în situaţia de a fi

întreţinută de venitul financiar al soţului.

7. SITUŢIA ECONOMICĂ: clienta nu obţine nici un venit financiar, refuzând

întocmirea actelor necesare dobândirii ajutorului de şomaj. M.I. nu prestează

nici o altă activitate pentru obţinerea unor venituri. Salariul soţului este

singura sursă de venit a familiei.

8. CONDIŢII DE LOCUIT: M.I. locuieşte împreună cu soţul într-un apartament

proprietate personală, alcătuit din două camere, dotate şi întreţinute

corespunzător.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: după terminarea facultăţii clienta nu a avut

niciodată un loc de muncă.

10. INTEGRAREA SOCIALĂ(atitudinea faţă de muncă): M.I. doreşte să presteze

o activitate remunerată, dar aceasta trebuie să corespundă neapărat pregătirii

sale profesionale, întrucât clienta refuză orice formă de recalificare. M.I. este

de părere că ajutoarele băneşti acordate şomerilor nu reprezintă soluţia optimă

în vederea combaterii şomajului deoarece acestea nu impulsionează indivizii

spre desfăşurarea unor activităţi productive.

11. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

Informarea şi documentarea clientei cu privire la oferta de locuri de

muncă vacante

Consilierea clientei având ca scop acceptarea situaţiei şi statutului de

şomeră

Sprijin acordat clientei, al cărui efect să fie depăşirea crizei datorate

stării de şomaj

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor oferite de centrul de consiliere pentru femei: M.I.

COMPONENŢA FAMILIEI

Soţia: M.I.

Data şi locul naşterii: 1979, Iaşi

88

Religia: catolică

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Ocupaţia actuală: şomeră

Soţul: M.E.

Data şi locul naşterii: 1977, Iaşi

Religia: catolică

Etnia: română

Starea civilă: căsătorit

Studii: Facultatea de Filozofie, Specializarea Asistenţă Socială

Ocupaţia actuală: asistent social

Alţi membri în gospodărie(vârstă, rudenie, sex):

Venitul familiei

Venitul net: 600 RON

Sursele venitului: salariul soţului(M.E.)

Alte persoane care contribuie la buget:

Locuinţa:

Proprietate de stat / personală /alte situaţii: apartament proprietate personală

Număr camere: 2 camere

Număr persoane: 2 persoane

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: inexistente

Contact cu sistemul de sănătate mintală: inexistent

89

Judecata practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: încrederea clientei în capacitatea sa intelectuală, dorinţa de a

obţine un loc de muncă şi căutarea frecventă a acestuia

Puncte slabe: respingerea posibilităţii recalificării profesionale

Respectul de sine al membrului / membrilor şomeri din familie:

Puncte tari: mândria de a fi absolvit o instituţie de învăţământ superior,

neacceptarea statutului de şomeră

Puncte slabe: sentimentul de devalorizare şi inutilitate trăit de clientă,

acceptarea situaţiei de a fi întreţinută financiar de venitul soţului ei

Alte organizaţii de la care a solicitat / a beneficiat de sprijin şomera:

Concluzii: Clienta M.I. refuză să accepte statutul de şomeră. Această situaţie are

consecinţe duale. În primul rând, neacceptând acest statut, clienta nu trăieşte

depresia determinată în multe cazuri de această titulatură. În al doilea rând, faptul

că M.I. nu resimte asperităţile statutului de şomeră, ea nu este impulsionată în

căutarea unui loc de muncă. M.I. trebuie sprijinită pentru a conştientiza eficienţa

serviciilor de protecţie şi asistenţă socială oferite şomerilor şi pentru a înţelege că

solicitarea ansamblului de măsuri active şi pasive de diminuare a şomajului

constituie alternativa optimă. Recalificarea profesională constituie astăzi calea

acceptată de numeroase persoane cu pregătire superioară, dar aflate în şomaj.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1.Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului:

Informarea clientei cu privire la piaţa muncii şi locurile vacante de muncă

în domeniul calificării sale

Instruirea în tehnici de căutare a unui loc de muncă

Informarea cu privire la ofertele de cursuri de recalificare existente

Sprijinirea clientei pentru depăşirea situaţiei de criză datorate statutului de

şomeră

2. Limite:

90

Neîncrederea în serviciile de asistenţă socială acordate persoanelor şomere

Neacceptarea clientei de a participa la cursuri de recalificare profesională

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus:

Participarea la cursuri de instruire în tehnici de căutarea unui loc de muncă

Consiliere suportivă

Prezentarea ofertei de muncă

4. Evaluare:

Clienta a participat la cursurile de instruire în tehnici de căutare a unui loc de

muncă, însă nu a vrut să accepte să se înscrie la un curs de recalificare

profesională, în ciuda faptului că oferta era foarte variată. Ea are încă încredere că

va reuşi să işi găsească un loc de muncă care să corespundă calificării obţinute în

urma absolvirii facultăţii.

C. GENOGRAMĂ

LEGENDA

bărbat clienta

femeie căsătorie

- domiciliu comun - relaţie tensionată

56 51

56 54

3029 2

7

91

D. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL - HARTA ECO Legendă relaţii normale relaţie în care se implică ambele părţi

relaţie tensionată

M.I. 27

Prietenii P.W

Biserica

Familia lărgită

Familia

Familia lărgită a şomerei va putea acorda sprijinul necesar atât prin ajutoarele de natură financiară si materială cât si de natură emoţională si morală

Familia constituie elementul de sprijin esenţial şi continuu în încercarea de depăşire a perioadei de criză determinată de şomaj.

Clienta M.I. este îndreptăţită sa primească beneficiile băneşti reprezentate de ajutorul de şomaj. Serviciile oferite de centrul de consiliere trebuie să aibă ca prim obiectiv consilierea clientei şi informarea privind eficienţa mijloacelor si metodelor de diminuare a şomajului.

Grupul de prieteni, activităţile de loisir, activităţile casnice pot reprezenta elemente de facilitare a surmontării perioadei de criză.

Credinţa religioasă a clientei (catolică practicantă) va favoriza restabilirea echilibrului psihic al acesteia.

92

STUDIU DE CAZ F.D.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE

Nume şi prenume: F.D.

Vârsta: 24 ani

Sex: femeiesc

Nivelul de studii: Şcoala profesională

Profesia: confecţioneră

Religia: ortodoxă

Etnia: rromă

2. PREZENTREA PROBLEMEI: F.D. s-a prezentat la centrul de consiliere

pentru a solicita ajutor în găsirea unui loc de muncă. Clienta este dezorientată şi

dezamăgită de viaţă şi de oameni. Ea provine dintr-un centru de plasament şi

spune că peste tot unde a încercat să se angajeze angajatorii au fost reticenţi la

persoana sa tocmai din acest motiv şi pentru că este de etnie rromă. Vrea foarte

mult să îşi găsească un loc de muncă chiar dacă acesta nu corespunde calificării

pe care o are. Ar fi dispusă, pentru a-şi rezolva problema şi să urmeze nişte

cursuri de recalificare. Statutul de şomeră şi lipsa oricărui sprijin i-au creat o

uşoară stare de depresie.

3. ISTORICUL FAMILIEI

F.D. este necăsătorită şi nu are familie. Provine dintr-un centru de plasament,

singura sa familie fiind persoanele alături de care a crescut în centrul de

plasament.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: F.D nu are probleme de

sănătate deosebite

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI: s-a constata o uşoară

depresie

6. CONSECINŢELE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: Clienta

resimte în plan psiho-social această stare de şomaj pentru că pe lângă faptul ca se

simte inutilă, dezamăgită, devalorizată, neînţeleasă, spune ea, că din cauza

93

faptului că provine din centrul de plasament şi că este de etnie rromă este privită

altfel de oameni, cu dispreţ şi scârbă, trebuie să mai suporte şi faptul că nu are nici

un fel de sprijin, material sau moral, şi situaţia sa financiară este precară. Nu

înţelege de ce oamenii o desconsideră şi nu îi acordă nici o şansă.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta nu obţine nici un venit, acesta fiind

principalul motiv pentru care doreşte să se angajeze.

8. CONDIŢII DE LOCUIT: F.D. locuieşte împreună cu o prietenă, pe care o are

încă din timpul când locuia în centrul de plasament, într-o cameră dintr-un cămin

de nefamilişti. În această cameră cele două fete gătesc, spală şi toate celelalte

activităţi gospodăreşti.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL:

Clienta are o experienţă de un an şi jumătate, experienţă pe care a acumulat-o prin

angajările la diverse firme de confecţie din Iaşi. De fiecare dată a fost concediată,

spune ea, pe motiv că provine din centru de plasament şi că este de etnie rromă.

10. INTEGRAREA SOCIOALĂ(atitudinea faţă de muncă): F.D. îşi doreşte foarte

mult să presteze o activitate remunerată indiferent de domeniu, dar ar prefera

totuşi dacă s-ar putea să-şi găsească un loc de muncă ca şi confecţioneră sau

cameristă.

11.RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIV ASISTENŢEI SOCIALE:

Participarea la un curs de instruire în căutarea unui loc de muncă

Participarea la sesiuni informative privind piaţa muncii

Consiliere suportivă în vederea dobândirii încrederii în forţele

proprii şi în ceilalţi

Îndrumare către un curs de recalificare

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor centrului de consiliere pentru femei: F.D.

COMPONENŢA FAMILIEI

Clienta: F.D.

Data şi locul naşterii: 1982, Botoşani

Religia: ortodoxă

94

Etnia: rromă

Starea civilă: necăsătorită

Studii: Şcoala profesională

Ocupaţia actuală: şomeră

Clienta F.D. nu are familie, deci singura persoană afectată de starea de şomaj este

ea.

Venitul clientei:

Locuinţa: o cameră dintr-un cămin de nefamilişti, proprietate a statului

Număr camere: o cameră

Număr persoane: 2 persoane

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: inexistente

Contact cu sistemul de sănătate mintală: inexistent

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de ase descurca:

Puncte tari: dorinţa de a obţine un loc de muncă cât mai repede, dorinţa de

a urma cursuri de recalificare profesională

Puncte slabe: neîncrederea în forţele proprii şi în ceilalţi, uşoara depresie,

lipsa informaţiilor despre piaţa muncii, lipsa unor abilităţi necesare pentru

căutarea unui loc de muncă, frecventele concedieri

Respectul de sine al membrului şomer din familie:

Puncte tari: experienţa profesională în domeniu

Puncte slabe: neîncrederea în forţele proprii, uşoara depresie

Alte organizaţii de la care a solicitata / beneficiat de sprijin

Concluzii:

Clienta este foarte dezamăgită de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei acest

lucru conducând la o uşoară stare de depresie. Vrea foarte mult să lucreze dar nu

are încredere în capacităţile ei şi în oameni. De asemenea îi lipsesc abilităţile de

95

căutare a unui loc de muncă. Consideră că este dezavantajată din cauza faptului că

provine din centru de plasament şi că este de etnie rromă. Ea s-a adresat centrului

de consiliere pentru a primi ajutor în căutarea unui loc de muncă.

D. PLAN DE INTERVENŢIE

1. Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului:

Informarea despre piaţa muncii

Depăşirea depresiei

Medierea unui loc de muncă

Instruirea în tehnici de căutare a unui loc de muncă

2. Limite:

Uşoara depresie

Lipsa unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă

Lipsa informaţiilor despre piaţa muncii

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus:

Participarea la un curs de instruire în tehnici de căutare a unui loc de

muncă

Participarea la sesiuni informative privind piaţa muncii

Consiliere suportivă în vederea dobândirii încrederii în forţele proprii şi în

ceilalţi

Îndrumare către un curs de recalificare profesională

4. Evaluare:

În general clienta a participat la întâlnirile stabilite împreună cu consilierul şi după

câteva şedinţe de consiliere s-a constatat o oarecare schimbare în atitudinea ei,

devenise puţin mai încrezătoare în forţele proprii şi în ceilalţi, starea de depresie

era aproape depăşită. După mai multe interviuri a reuşit să se angajeze pe un post

de cameristă aşa cum îşi dorise.

96

E. STABILIREA SPRIJINULI DE AJUTOR SOCIAL - HARTA ECO

Legendă

relaţii normale relaţie în care se implică ambele părţi

F.D. 24

Colega de apartament

Familiabiologică

Biserica

P.W.

Prietenii

Nu îşi cunoaşte familia.

În general păstreză legătura cu foştii prieteni din centru şi aceştia o sprijină şi o înţeleg. Fiecare după posibilităţile sale o mai ajută cu ce pot.

Faptul că a apelat la C.C.F. este foarte important acest lucru arătând că a conştientizat că are nevoie de ajutor. Păstrează legătura permanent cu C.C.F.

Familia lărgită a şomerei va putea acorda sprijinul necesar atât prin ajutoarele de natură financiară si materială cât si de natură emoţională si morală

97

STUDIU DE CAZ I.C.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE:

Numele şi prenumele: I.C

Vârsta: 23 ani

Sexul: femeiesc

Adresa: Iaşi

Nivelul de studii: Facultatea de Chimie Industrială,

Universitatea Gh. Asachi, Iaşi

Profesia: inginer chimist

Religia: ortodoxă

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: I.C. s-a adresat Centrului de Consiliere

pentru Femei pentru a găsi sprijin în căutarea unui loc de muncă. Clienta este

absolventă a unei facultăţi de profil industrial, dar pâna în momentul în care s-a

adresat Centrului de Consiliere pentru Femei nu a reuşit să isi găseasca un loc

de muncă potrivit nivelului de specializare pe care l-a dobândit în urma

absolvirii facultăţii. Nu urmează nici un fel de cursuri de calificare sau

recalificare profesională şi ar dori să se angajeze pe un post care să corespundă

calificării sale.Temporar este dispusă să ocupe şi alte posturi care nu corespund

neapărat calificării pe care o deţine.

3. ISTORICUL FAMILIEI: Clienta este necăsătorită. Familia clientei este

alcătuită din cei doi părinţi şi cei trei fraţi. Ea locuieşte împreună cu părinţii şi

doi dintre fraţi -în vârstă de 15 şi respectiv 19 ani- iar cel de-al treilea în vârstă

de 28 este căsătorit şi locuieşte împreună cu soţia.

4. STAREA DE SǍNǍTATE FIZICǍ A ŞOMEREI: nu s-a semnalat nimic

deosebit în starea de sănatate fizică a clientei.

5. STAREA DE SǍNǍTATE MENTALǍ A ŞOMEREI: din punct de vedere

afectiv-emoţional s-a constatat o stimă de sine scăzută,timiditate.

98

6. CONSECINŢELE PSIHO-SOCIALE ALE STǍRII DE ŞOMAJ: clienta

resimte statutul de femeie şomeră mai ales din cauza relaţiei tensionate pe

care o are cu tatăl ei tocmai datorită acestui statut. Tatăl consideră ca după

finlizarea studiilor fiica sa ar trebui sa muncească pentru ca el să nu mai fie

nevoit să o întreţină. Tocmai din acest motiv clienta doreşte să îşi găsească un

loc de muncă. Clienta se simte oarecum devalorizată si inutilă pentru că chiar

şi după finalizarea studiilor este nevoită sa fie întreţinută de familie, deseori

reproşându-i-se acest lucru.

7. SITIUAŢIA ECONOMICǍ:clienta nu are nici un fel de venit financiar.De

asemenea nu poate beneficia de indemnizaţia de şomaj pentru ca nu a fost

angajată cu carte de muncă. Nu prestează alte activităţi din care ar putea

obţine vreun venit.

8. CONDIŢII DE LOCUIT:I.C. locuieşte împreună cu părinţii şi doi dintre

fraţi într-un apartament proprietate personală a părinţilor, apartament alcătuit

din 3 camere dotate corespunzător.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: după absolvirea facultăţii clienta a fost

angajată, pentru perioade scurte de timp, fără carte de muncă pe un post de

laborant chimist şi pe un post de operator PC. După aceste două posturi,

înainte să se adreseze Centrului de Consiliere pentru Femei, a mai ocupat un

post de vânzătoare dar în urma unui conflict cu şeful a renunţat la acest post.

10. INTEGRAREA SOCIALǍ (atitudinea faţă de muncă): clienta doreşte să

presteze o activitate remunerată, care ar dori să corespundă calificării pe care

o deţine, dar pentru a nu mai fi în situaţia de şomaj este dispusă să ocupe şi

altfel de psturi. De asemenea ar dori sa fie angajată cu toate formele legale.

11. RECOMANDǍRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

dobândirea unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă;

întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncăl;

sprijinirea clientei în descoperirea propriului potential.

99

B.EVALAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor Centrului de Consiliere pentru Femei: I.C.

COMPONENŢA FAMILIEI:

Clienta: I.C.

Data şi locul naşterii:1983, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: necăsătorită

Studii: Facultatea de Chime Industrială, Universitatea Gh.Asachi, Iaşi

Ocupaţia actuală: şomeră

Mama clientei: I.A.

Data şi locul naşterii: 1956, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: Şcoala Profesională

Ocupaţia actuală: patiser

Tatăl clientei: I.I.

Data şi locul naşterii: 1950, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: ortodoxă

Etnia: română

Starea civilă: căsătorit

Studii: Şcoala Profesională

Ocupaţia actuală: electrician

100

Copiii familiei:

NUME ŞI

PRENUME

DATA/LOCUL

NAŞTERII

DOMICILIUL SEX

I.B. Iaşi, 1991 Iaşi bărbătesc

I.F. Iaşi, 1987 Iaşi bărbătesc

I.R. Iaşi, 1978 Iaşi bărbătesc

Venitul familiei:

Venitul net: 10.000.000 lei/lună

Sursele venitului: salariul mamei şi salariul tatălui

Alte persoane care contribuie la buget:

Locuinţa:

Proprietate de stat / personală / alte situaţii: apartament proprietate personală a parinţilor

clientei

Număr camere: 3 camere

Număr persoane: 5 persoane

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative existente: nu s-a semnalat nimic deosebit

Contact cu sistemul de sănătate mintală: inexistent

Judecată practică / rezolvarea problemelor şi abilităţi de a se descurca:

Puncte tari: dorinţa de a obţine cât mai curând un loc de muncă şi faptul că după

absolvirea facultăţii a tot incercat să ocupe diferite posturi chiar dacă acestea nu

corespundeau calificării sale, faptul că a apelat la ajutorul unei fundaţii pentru a-şi

căuta şi găsi un loc de muncă

Puncte slabe: starea afectiv-emoţională datorată relaţiei tensionate pe care o are cu

tatăl său, necunoaşterea prpriului potenţial, lipsa abilităţilor necesare cautării şi

găsirii unui loc de muncă intr-un timp cât mai scurt

101

Respectul de sine al membrului/ membrilor şomeri din familie:

Puncte tari: neacceptarea statutului de şomeră, dorinţa de a presta cât mai curând

o activitate remunerată, neacceptaea situaţiei de a fi întreţinutăîn continuare de

părinţi

Puncte slabe: sentimentul de devalorizare şi inutilitate trăit de clientă

Alte organizaţii de la care a solicitat/ beneficiat de sprijin şomera: nu a mai beneficiat

de sprijinul nici unei fundaţii

Concluzii: Clienta I.C. trăieşte depresia determinată de statutul de şomeră mai ales din

cauza relaţiei tensionate pe care o are cu tatăl său.Astfel simţind toate asperităţile

statutului de şomer este foarte hotărâtă sa îşi găsească intr-un timp cât mai scurt un loc de

muncă care momentan nu trebuie neapărat să corespundă nivelului său de

calificare.Pentru a ieşi cât mai curănd din situaţia actuală este dispusă să se angajeze

oriunde.Clientei îi lipsesc abilităţile necesare căutării şi găsirii unui loc de muncă, trebuie

instruită în acest sens şi de asemenea trebuie ajutată pentru a ieşi din starea de depresie în

care se află.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1. Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului

dobândirea unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă

descoperirea propriului potenţial

întocmirea unui plan de căutare a unui loc de muncă

2. Limite

lipsa unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă

necunoaşterea propriului potenţial

3. Acţiuni concrete în vederea atingerii scopului propus

consiliere psihologică

instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

urmărirea periodică a ofertei de locuri de muncă

102

Evaluare:

Clienta a conştientizat schimbările de conduită pe care le avea de făcut şi a înteles

faptul că pentru ca activitatea de căutare a unui loc de muncă să fie cât mai eficientă este

nevoie de un plan bine structurat.În urma participării la instruirea în tehnici în căutarea

unui loc de muncă, clienta a dobândit abilităţile necesare aşteptate.

D. GENOGRAMĂ

Legendă

bărbat domiciliu comun

femeie clienta

căsătorie

56

23

26

19 2815

50

103

E. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL- HARTA ECO

Legendă

relaţie bună

relaţie în care se implică ambele părţi

relaţie tensionată

I.C. 23

Fraţii

BisericaTata

Pro Women Mama

Partcipă la toate întâlnirile cu interes şi este interesată să îşi găsească un loc de muncă cât mai repede.

Merge foarte des la biserică la spovedit pentru a cere sfaturi duhovnicului său.

Fraţii sunt o resursă importantă, ei o susţin în faţa tatălui.

Tatăl este autoritar şi tocmai atitudinea sa faţă de clientă a adus-o în starea de depresie în care se află. Nu se poate conta pe sprijinul tatălui.

Mama reprezintă o resursă importantă de sprijin a clientei pentru că ea este cea care o sprijină şi îi ia apărarea în faţa tatălui.

104

STUDIU DE CAZ M.L.

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE

Nume şi prenume: M.L

Vârsta: 28 ani

Sex: femeiesc

Nivelul de studii: Şcoala profesională

Profesia: ţesător

Religia: ortodoxă

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: M.L. a apelat la serviciile centrului de

consiliere pentru femei îndrumată de un alt ONG. Apelează la centrul de consiliere pentru

a solicita îndrumare şi ajutor în vederea găsirii unui loc de muncă. Clienta a mai lucrat în

diverse locuri pentru perioade scurte de timp. Ultima data a lucrat ca muncitoare

necalificată în confecţii, dar după doi ani a părăsit şi acest loc de muncă pensionându-se

pe caz de boală fiind diagnosticată cu depresie. În prezent clienta este pensionată şi nu

vrea să renunţe la pensie ea dorind să lucreze la negru. A căutat şi singură un loc de

muncă la dar nu a reuşit să se angajeze deoarece puţine firme fac angajări la negru.

3. ISTORICUL FAMILIEI: M.L. nu este căsătorită şi nu are copii. Ea provine

dintr-un centru de plasament şi nu îşi cunoaşte familia biologică. Are o singură prietenă

cu care şi locuieşte.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: M.L. nu are probleme de

sănătate semnificative.

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI: M.L. este pensionată pe

caz de boală cu diagnosticul depresie.

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: Clienta este

pensionată pe caz de boală deci nu resimte acest statut de şomeră.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta se întreţine din pensie, neavând nici un

altfel de venit.

105

8. CONDIŢII DE LOCUIT: M.L. locuieşte împreună cu prietena sa R.C. într-o

garsonieră cu chirie.

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: Clienta a mai lucrat ca ambalator o lună de

zile, ca femeie de serviciu un an, şi ca muncitor necalificat în confecţii 2 ani. În prezent

este pensionată pe caz de boală. Opţiunile ei profesionale sunt: confecţioneră, femeie de

serviciu, veselar.

10. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

Dobândirea echilibrului emoţional

Dobândirea abilităţilor necesare căutării unui loc de muncă

Participarea la cursuri de recalificare profesională

Medierea unui loc de muncă corespunzător competenţelor clientei

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATĂ DE ŞOMAJ

Clienta nu are familie şi singura persoană afectată de şomaj este ea însăşi.

Venitul clientei: pensia de boală

Locuinţa: clienta locuieşte într-o garsonieră cu chirie

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: nu s-a observat nimic semnificativ

în starea de sănătate fizică a clientei

Contact cu sistemul de sănătate mintală: clienta este pensionată pe caz de boală cu

diagnosticul depresie

Judecata practică / rezolvarea problemelor şi abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: dorinţa de a lucra, experienţa profesională, dorinţa de a se recalifica

Puncte slabe: lipsa unei calificări dorite, lipsa unor abilităţi necesare căutării unui

loc de muncă, faptul că vrea să lucreze la negru

Respectul de sine al membrei şomere din familie:

Puncte tari: dorinţa de a dobândi o nouă calificare, dorinţa de a avea toate

abilităţile necesare căutării unui loc de muncă

Puncte slabe: sentimentul de devalorizare datorat faptului că la o vârstă atât de

tânără este nevoită să se întreţină din pensie

Alte organizaţii de la care a solicitat / beneficiat de sprijin şomera:

106

a mai beneficiat de sprijinul unui ONG

Concluzii: M.L. nu resimte statutul de şomeră deoarece ea în prezent este pensionară şi

are un venit sigur. Totuşi această situaţie sar putea să nu o impulsioneze să mai

întreprindă şi altceva în viitor. Clienta nu conştientizează foarte bine că îi lipsesc

abilităţile necesare căutării unui loc de muncă. De asemenea faptul că are calificarea de

ţesător o dezavantajează pentru că această calificare nu mai este aşa de căutată pe piaţa

forţei de muncă. Ar dori să se angajeze ca şi confecţioneră, femeie de serviciu, veselar.

Se va media căutarea unui loc de muncă conform opţiunilor profesionale.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1. Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului

participarea la curs de recalificare profesională

dobândirea unor abilităţi şi tehnici de căutare a unui loc de muncă

2. Limite

lipsa unor abilităţi necesare căutării unui loc de muncă

lipsa calificării dorite

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus

cursuri de recalificare

cursuri de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

mediere în căutarea unui loc de muncă

107

D. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL – HARTA ECO

Legenda:

relaţii normale relaţie în care se

implică ambele parţi relaţie tensionată

M.L. 28

Prietena

Familia Pro

Women

Biserica

Prietena clientei este o resursă ce trebuie exploatată, ea fiind singurul sprijin al clientei.

Clienta provine dintr-un centru de plasament şi nu îşi cunoaşte familia biologică, deci familia nu poate fi considerată o resursă.

Nu crede în Dumnezeu şi spune că dacă cineva acolo sus ar iubi-o ar avea şi ea o familie şi nu ar fi singură pe lume.

Clienta vine regulat la Centrul de Consiliere şi urmează recomandările primite. Uneori a mai lipsit de la unele întâlnirile stabilite şi nu a anunţat.

108

STUDIU DE CAZ G.M

A. ISTORIC SOCIAL

1. DATE DE IDENTIFICARE

Nume şi prenume: G.M

Vârsta: 37 ani

Sex: femeiesc

Adresa: Iaşi

Nivelul de studii: 10 clase, fără calificare

Profesia: infirmieră necalificată

Religia: catolică

Etnia: română

2. PREZENTAREA PROBLEMEI: G.M. s-a adresat centrului de consiliere pentru a

găsi sprijin şi ajutor în căutarea şi găsirea unui al doilea loc de muncă. Clienta

lucrează de 16 ani ca infirmieră la un spital din Iaşi. Ea doreşte să-şi mai găsească

încă un loc de muncă deoarece este căsătorită, are 3 copii şi salariul pe care îl

câştigă ca infirmieră şi salariul soţului nu îi ajung pentru întreţinerea familiei.

Clienta ar prefera să se angajeze pe un post de menajeră, femeie de serviciu, old-

sitter. Bineînţeles cel de-al doilea loc de muncă va trebui să fie cu jumătate de

normă pentru a putea face faţă şi locului actual de muncă. Clientei îi lipsesc

abilităţile de căutare a unui loc de muncă şi abilităţile de autoprezentare.

3. ISTORICUL FAMILIEI: G.M. este căsătorită cu G.V. care lucrează ca muncitor

necalificat. Cei doi au împreună 3 copii: G.C.- 12 ani, G.R.- 15 ani, G.A.- 18 ani.

4. STAREA DE SĂNĂTATE FIZICĂ A ŞOMEREI: G.M. nu are probleme de

sănătate semnificative.

5. STAREA DE SĂNĂTATE MENTALĂ A ŞOMEREI: s-a observat o uşoară

agitaţie psihomotorie şi fuga de idei, în schimb este foarte optimistă şi motivată în

găsirea unui loc de muncă.

6. CONSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE STĂRII DE ŞOMAJ: G.M nu este

şomeră, dar faptul că salariul, pe care îl obţine pentru postul de infirmieră, este

prea mic si nu îi ajunge pentru a-şi întreţine familia, îi creează o stare de frustrare,

109

dar in acelaşi timp este şi optimistă că îşi va găsi un loc de muncă care o va ajuta

să suplimenteze veniturile familiei.

7. SITUAŢIA ECONOMICĂ: clienta are ca şi venit salariul de infirmieră şi salariul

soţului.

8. CONDIŢII DE LOCUIT:G.M. locuieşte împreună cu soţul şi cei 3 copii intr-un

apartament cu 2 camere mobilate şi întreţinute corespunzător

9. ISTORICUL OCUPAŢIONAL: clienta lucrează pe un post de infirmieră la un

spital din Iaşi de 16 ani

10. INTEGRAREA SOCIALĂ (atitudinea faţă de muncă): clienta deja prestează o

activitate remunerată fiind infirmiera la un spital din Iaşi. Chiar dacă are un loc de

muncă doreşte sa ocupe un al doilea loc de muncă pentru a-şi suplimenta venitul

familiei. Opţiunile profesionale ale clientei sunt: menajeră, femeie de serviciu,

old-sitter.

11. RECOMANDĂRI DIN PERSPECTIVA ASISTENŢEI SOCIALE:

Dobândirea abilitaţilor de căutare a unui loc de muncă

Dobândirea abilităţilor de autoprezentare

Cunoaşterea propriului potenţial

B. EVALUAREA FAMILIEI AFECTATE DE ŞOMAJ

Solicitanta serviciilor centrului de consiliere pentru femei: G.M.

COMPONENŢA FAMILIEI

Clienta: G.M.

Data şi locul naşterii: 1969, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: catolică

Etnia: română

Starea civilă: căsătorită

Studii: 10 clase, fără calificare

Ocupaţia actuală: infirmieră

Soţul clientei: G.V.

110

Data şi locul naşterii: 1967, Iaşi

Domiciliul: Iaşi

Religia: catolică

Etnia: română

Starea civilă: căsătorit

Studii: Şcoala de ucenici

Ocupaţia actuală: muncitor necalifcat

Alţi membri ai familiei:

Nume Data şi locul naşterii Domiciliul Sexul

G.C. 1994, Iaşi Iaşi Bărbătesc

G.R 1991, Iaşi Iaşi Femeiesc

G.A 1988, Iaşi Iaşi Bărbătesc

Venitul familiei: 600 RON

Venitul clientei : 300 RON

Sursele venitului: salariul clientei şi salariul soţului

Alte persoane care contribuie la buget:

Locuinţa:

Proprietate de stat / personală / alte situaţii: apartament cu 2 camere proprietate

personală

Număr camere: 2 camere

Număr persoane: 5 persoane

Observaţii medicale:

Probleme medicale semnificative sau cronice: inexistente

Contact cu sistemul de sănătate mentală: inexistent

Judecata practică / rezolvarea problemelor si abilităţile de a se descurca:

Puncte tari: motivaţia pe care o are în căutarea celui de-al doilea loc de muncă

(cei 3 copii), optimismul cu care caută cel de-al doilea loc de muncă,

încrederea în forţele proprii, încrederea în recomandările ce i se fac

Puncte slabe: lipsa oricărei calificări, lipsa abilităţilor de auto prezentare

111

Respectul de sine al membrei şomere din familie:

Puncte tari: încrederea într-un viitor mai bun

Puncte slabe: lipsa abilităţilor necesare căutării unui loc de muncă

Concluzii: G.M. lucrează ca infirmieră de 16 ani la un spital din Iaşi. Ea doreşte sa

îşi găsească un al doilea loc de muncă pentru a suplimenta veniturile familiei. După

şedinţele de consiliere s-a observat o uşoara agitaţie psihomotorie şi fuga de idei, dar este

optimistă şi motivată în găsirea unui loc de muncă. Şi-a exprimat opţiunile profesionale

pentru un post de menajeră, femeie de serviciu, old-sitter cu jumătate de normă.

C. PLAN DE INTERVENŢIE

1.Stabilirea obiectivelor în vederea atingerii scopului

Dobândirea abilităţilor de căutare a unui loc de muncă

Dobândirea abilităţilor de autoprezentare

2. Limite:

Lipsa abilităţilor de autoprezentare

3. Acţiuni concrete desfăşurate în vederea atingerii scopului propus:

Participarea la curs de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă

Medierea unui loc de muncă

4. Evaluare:

Clienta are încredere în forţele proprii şi prin participarea la cursurile de instruire

în tehnicile de căutare a unui loc de muncă a reuşit sa dobândească unele abilităţi care îi

lipseau.

D. GENOGRAMĂ

112

LEGENDĂ

bărbat căsătorie femeie

domiciliu comun

clienta

113

C. STABILIREA SPRIJINULUI DE AJUTOR SOCIAL

Legendă relaţii normale relaţie în care se implică ambele părţi

relaţie tensionat

G.M. 37

Vecinii

P.W. Locul de

muncă

Biserica

Familia Familia lărgită

Familia reprezintă o resursă importantă fiind alături de clientă si sprijinind-o in ceea ce vrea să facă. De asemenea familia este principalul motiv pentru care G.M. îşi caută un al doilea loc de muncă.

Relaţionează destul de bine cu vecinii aceştia ajutând-o de fiecare dată când le-a solicitat ajutorul.

G.M. nu are relaţii prea apropiată cu familia lărgită, deci aceasta nu poate fi considerată o resursă care trebuie exploatată.

G.M. a apelat cu încredere la fundaţie sperând ca aceştia o vor ajuta sa-şi îndeplinească obiectivul propus. Urmează cu precizie toate recomandările primite de la consilieri. Vine frecvent la fundaţie.

G.M. are o relaţie destul de apropiată cu colegii de serviciu, este apreciată si admirată de aceştia.

G.M. este catolică practicanta şi încrederea în Dumnezeu o ajută să meargă mai departe.

114

CONCLUZII

Analizând o serie de cercetări s-a observat că există o serie de dificultăţi

structurale percepute de femei în legătură cu accesul lor pe piaţa forţei de muncă din

România. Astfel putem enumera:

Un nivel minimal de cunoaştere a variatelor drepturi ale femeilor pe piaţa

forţei de muncă. În acest caz s-a constatat că este vorba, atât de lipsa

minimelor informaţii privind principiul general al egalităţii de „şanse şi

tratament între femei şi bărbaţi în munca salariată cât şi a corpusului de legi

care funcţionează în domeniul muncii în acest moment în România;

Semnalarea existenţei unor practici discriminatorii faţă de femei atât ca

subiecţi de drept de sine stătători cât şi în calitate de membre ale unui grup

social ( grupul „familiei” unde femeia este văzută în rol de mamă).

Identificarea unui set de factori care îngreunează sau chiar obstrucţionează

accesul femeilor la piaţa forţei de muncă: pregătirea, studiile, experienţa, lucrul

în gestiune, vânzare, integrarea într-un colectiv mare, lucrul într-un colectiv

preponderent de femei, programul de lucru, aspectul fizic, accesul la un loc de

muncă pe criteriul relaţiilor.

La nivel macro-social femeile favorizează rolul iniţiativei particulare şi valorizarea

muncii ca activitate responsabilă – o atitudine mai degrabă îndepărtată de susţinerea ideii

unui „stat paternalist” şi în favoarea unui grad mai ridicat de libertate individuală în

raport cu piaţa forţei de muncă..

S-a constatat că există o favorizare a unui sistem normativ protectiv. Această

situaţie se explică prin menţinerea imaginii ideale a unui „stat-părinte”. „Statul trebuie

să asigure locuri de muncă tuturor celor care vor să muncească” şi „Statul trebuie să-şi

asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia”.

Percepţia imaginii muncii este ambivalentă ea fiind percepută ca un act dificil,

greu şi referinţele minimale la elementele definitorii ale principiului egalităţii de şanse şi

de tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa forţei de muncă.

Imaginea femeii referitoare la accesul la piaţa forţei de muncă.

115

Femeile au o imagine auto-contradictorie cu privire la accesul lor la piaţa forţei de muncă

„oficială” din România:

Femeile se reportează cu neîncredere atât la sectorul de stat din economie cât şi

la cel particular. Deşi femeile sunt adeptele ideii unui stat protector sunt puţin

dispuse să acţioneze în favoarea menţinerii avantajelor pe care le au în

domeniul muncii. Totodată ele recunosc oportunităţile pe care le-ar putea

genera o implicare de tip particular în economie, dar interiorizarea atitudinii

non-activiste frânează o mare parte din iniţiativele din această direcţie.

Femeile promovează şi susţin o „imagine ideală” asupra propriului gen în

raportarea lor la piaţa forţei de muncă. Femeia este văzută ca mamă şi soţie, iar

nu ca individ uman cu drepturi şi responsabilităţi specifice.

Avănd în vedere persistenţa imaginii „tradiţionale" femeii (în rolurile de mamă şi

soţie) în legislaţia românească actuală din domeniul muncii setul de măsuri pe care le

propunem vizează îndeosebi aspectele imediate, concrete ale acţiunii sociale. Se au în

vedere astfel:

A. La nivel legislativ - „corectarea" legislaţiei actuale din domeniul muncii prin

sensibilizarea ei la gen. Astfel, în cadrul legislativ existent se propune introducerea unor

amendamente sub formă de:

1. Dispoziţii legale în favoarea unor politici de flexibilizare a orarului de lucru

iniţierea de măsuri care vizează favorizarea programului redus de muncă şi

impactul său diferenţiat pentru bărbaţi şi femei (mai ales pentru femeile cu copii

în întreţinere);

2. Reglementarea prin corpul de legi a unui set de dispoziţii speciale de muncă

pentru femei - prin încadrarea lor proporţională cu bărbaţi în funcţie de nivelul de

instruire corelat cu o serie de măsuri protective în cazul activităţilor economice cu

risc fizic major;

3. Introducerea prin lege a unor facilităţi de timp parţial acordate pentru

întreprinderi care angajează femeile cu familie, în vârstă de peste 35 ani;

4. Stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a femeilor cu

program parţial şi/sau flexibil de muncă;

B. La nivel instituţional — măsurile propuse vizează:

116

1. Re-gândirea şi re-distribuirea suportului instituţional pentru femeile angajate şi

salarizate - prin organizarea unei reţele de instituţii pentru susţinerea copiilor

aflaţi deseori în îngrijirea femeilor angajate pe piaţa muncii. În acest caz se are în

vedere:

a. Posibilitatea re-organizării reţelei de creşe şi grădiniţe prin colaborarea

dintre angajatori (de stat şi particulari), pe de o parte, şi Ministerul Muncii şi

Solidarităţii Sociale plus Ministerul Educaţiei şi Tineretului, pe de alta.

b. Posibilitatea organizării de internate în cadrul şcolilor primare şi

gimnaziale prin acordul stabilit la nivel local între angajatori şi instituţiile

şcolare respective;

2. Organizarea unor reţele de servicii alternative de asistenţă socială şi menajeră

pentru femeile ocupate în forţa de muncă salarizată - în cazul femeilor cu familie ,

mai ales a celor care au copii mici şi persoane de vârsta a treia sau cu handicap în

întreţinere. Aceste servicii vor fi posibile prin stimularea unor iniţiative de acest

tip în sectorul particular din economie, prin credite cu dobândă redusă asigurate

de către stat sau instituţiile locale firmelor sau angajatorilor care prestează şi

organizează un astfel de serviciu;

3. Organizarea de cursuri (subvenţionate de stat) pentru calificarea/re-calificarea

femeilor vizate de politicile de restructurare din anumite sectoare sau regiuni

geografice. Organizarea acestor cursuri va aparţine consiliilor şi primăriilor

locale, fondurile necesare desfăşurării lor venind atât din partea angajatorilor cât

şi din partea bugetului central;

4. Iniţierea de măsuri fiscale în favoarea stimulării iniţiativei particulare a

femeilor: deduceri de impozit, credite, reducerea de taxe şi impozite pe o perioadă

determinată de la începutul activităţii în sectorul particular.

C. La nivelul mass media şi al societăţii civile - se are în vedere:

Stabilirea unui suport logistic necesar realizării unei campanii de informare a

femeilor asupra principiului egalităţii pe piaţa forţei de muncă - inclusiv pentru

semnalarea şi monitorizarea cazurilor de hărţuire sexuală şi discriminare pe bază

de sex şi vârstă.

117

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, C., Descreşterea şomajului în ţările dezvoltate, Revista Tribuna

Economică, nr. 38, 1998

2. Badea, F., Riscul de şomaj, Revista Tribuna Economică, nr.24, 1998

3. Badea, G., Costurile şomajului, Revista Raporturi de muncă, nr.4, 1998

4. Bădică, G., Atribuţii majore în domeniul muncii şi protecţiei sociale, Revista

Raporturi de muncă, nr.5, 1998

5. Bădică, G., Atribuţii majore în domeniul muncii şi protecţiei sociale, Revista

Raporturi de muncă, nr.5, 1998

6. Bădulescu, A., Şomajul în România, Editura Treira, Oradea, 1997

7. Bratu, I., Capitalul uman şi dezvoltarea economiei româneşti, Revista

Tribuna Economică, nr. 26, 1998

8. Bujor, E., Introducere în sociologia populaţiei şi noţiuni de demografie,

Editura Antheros, Iaşi, 1998

9. Chelcea, S., Semnificaţia documentelor sociale, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1985

10. Cojocaru, M., Şomajul – fenomen multidimensional al lumii contemporane, în

lucrarea Dimensiuni ale Asistenţei Sociale, coord. Miftode, V., Editura Eidos,

Botoşani, 1995

11. Cojocaru, M., Şomajul. Protecţia şi Asistenţa Socială a şomerilor în România,

Editura Moldavia, Bacău, 2000

12. Cojocaru, M., Probleme ale asistenţei sociale a şomerilor în România, în

Acţiunea socială în perspectivă interdisciplinară, coord. Miftode, V.,

Rahmania, N., Editura Proema, Baia Mare, 1998

13. Creţoiu, Gh., Cornescu, V., Economie politică, Editura Tempus, Bucureşti,

1992

14. Didier, M., Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

15. Galbraith, J.K., Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică,

Bucureşti, 1982

118

16. Ghiţă, T.P. Şomajul, Editura Politică Agenţia de Consulting Universitar –

Eficient SRL, Bucureşti, 1992

17. Ignat, I., Clipa, N., Pohoaţă, I., Luţac, Gh., Economie politică, Editura

Economică

18. Keynes, J.M Teoriei generală asupra folosirii mânii de lucru, a dobânzilor şi

banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

19. Maniac, E., Şomajul, Editura Călăuza, Deva, 1998

20. Marinescu, Valentina, Pricopie, Valentina, Accesul femeilor pe piaţa muncii,

Editura Editor.ro, 2003

21. Mănoiu, Fl., Epureanu, V., Asistenţa socială în România, Editura ALL,

Bucureşti, 1996

22. Miftode, V., Metodologie sociologică, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995

23. Miftode, V., Dimensiuni ale Asistenţei Sociale, Editura Eidos, Botoşani, 1995

24. Miftode, V.,”Fundamente ale asistenţei sociale”, Editura Eminescu,

Bucureşti, 1999

25. Niculescu, E., Raportul cerere-ofertă şi concurenţa pe piaţa forţei de muncă

în Piaţa forţei de muncă, Editura Tehnică, Chişinău, 1995

26. Pavelescu, F., Distribuţia teritorială a ocupării forţei de muncă în România,

Revista Tribuna Economică, nr.9, 1998

27. Pavelescu, Fl., M., Politice active ale pieţei forţei de muncă, în Raporturi de

muncă, nr. 7/1997

28. Perţ, S., Un sistem informaţional ocupaţional pe piaţa muncii, Revista

Raporturi de Muncă, nr.2, 1998

29. Perţ, S., Elemente ale unei strategii de ocupare a forţei de muncă, Revista

Raporturi de Muncă, nr.7, 1998

30. Petcu, C., Riscuri sociale pentru categorii defavorizate, Revista Tribuna

Economică, nr.42, 1998

31. Petcu, C., Prestaţii de protecţie socială a şomerilor din România, Revista

Raporturi de muncă, nr.9, 1998

32. Pohoaţă, I.-Şomajul, în Economie politică, vol. I, Editura Porto-Franco, Galaţi

1991

119

33. Popescu, A., Ocuparea forţei de muncă, Revista Raporturi de Muncă, nr.3,

1998

34. Răboacă, Gh., Bugetul pieţei muncii. Resurse cheltuieli eficienţă, în

Economistul ( supliment), nr. 109/1998

35. Sandu, Maria, “Asistenţa socială a persoanlor delincvente”, curs, 2006

36. Stănescu, M., Pieptea, O., Politica ocupării în Politici economice. Concepte,

instrumente, experimente., Editura Economică, Bucureşti, 1997

37. Şoitu, C.”Asistenţa socială a grupurilor minoritare”, curs,2006

38. Ungureanu, Emilia, Piaţa muncii, Editura Agir, Bucureşti, 2001

39. Toffler, A., Previziuni şi premise, Editura Antet, Bucureşti, 1995

40. Zamfir, C., Vlăsceanu, L. coord., Dicţionar de sociologie, Editura Babel,

Bucureşti, 1998

41. Zamfir, C. coord., Politici sociale în România, Editura Expert, Bucureşti,

1999

42. Zamfir, E., Zamfir, C., Politici sociale. România în context European, Editura

Alternative, Bucureşti, 1999

43. ***Legea nr.76 / 2002 privind sistemul asigurarilor pentru şomaj şi stimularea

ocupării forţei de muncă

44. ***Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de şanse între femei şi

bărbaţi

45. Codul muncii

46. PlanulNaţional pentru egalitate de şanse intre femei şi bărbaţi

47. Barometrul de Opinie Publică, Octombrie, 2002, http://www.osf.ro

48. Barometru de Opinie Pblică, Mai, 2002, http://www.osf.ro

49. www.mmssf.ro

120

FUNDATIA Pro WOMEN - IASI PROCEDURA DE CONSILIERE PROFESIONALĂ

Obiectiv: Identificarea solutiei optime pentru angajarePersoana responsabila: Consilierul profesional

Etape Resurse Rezultate Metodologie1. Stabilirea contactului initial Umane : clienta, consilier

Materiale : logistica Stabilirea unei relatii dinamice intre clienta si consilier

Consilierul se prezinta si sunt prezentate serviciile oferite in cadrul centrului . Se garanteaza confidentialitatea informatiilor.

2. Culegerea datelor Umane : clienta, consilierMateriale: fisa personala, chestionar

Stabilirea nevoilor clientei Sunt identificate trebuintele clientei prin discutii pe baza fisei personale si chestionarului

3. Analiza competentelor profesionale (studii, calificari, experienta profesionala)

Umane : clienta, consilierMateriale : logistica, ghid de interviu

Definirea unui profil profesional

Se realizeaza o lista cu competentele profesionale ale clientei

4. Analiza trasaturilor de personalitate ale clientei

Umane : clienta, consilierMateriale : bateria de teste

- Stabilirea profilului psihologic si profesional - Constientizarea de catre clienta a unor aptitudini si interese profesionale

Se realizeaza un profil psihologic al clientei sintetizandu-se informatiile din observatia directa, interviu si teste de evaluare psihologica aplicate.

4. Orientarea clientelor catre locurile de munca care sunt in concordanta cu aptitudinile si motivatia lor

Umane : consilierul, agenti economiciMateriale : baza de date cu locuri de munca vacante,

Cresterea gradului de satisfactie al clientelor

Clienta si consilierul stabilesc profesiile, ocupatiile care sunt in concordanta cu personalitatea, aptitudinile si motivatia clientei

121

fisele de consiliere5. Stabilirea unui plan de actiune in vederea angajarii pe postul adecvat aptitudinilor clientei

Umane : clienta, consilier Materiale : oferta de cursuri de calificare/ recalificare, baza de date cu locuri de munca vacante, ofertele de servicii ale organizatiilor colaboratoare

Planul de interventie concret pentru fiecare clienta

Clienta impreuna cu consilierul stabilesc pasii ce trebuie urmati pentru atingerea scopului final

122

FUNDATIA Pro WOMEN Iasi

PROCEDURA DE MEDIERE

Obiectiv: Gasirea unei oferte de munca / formare profesionala optima pentru competentele si aspiratiile celui in cautarea unui loc de munca.

Persoana responsabila: Consilierul profesional

Etape Resurse Rezultate Metodologie

1. Consultarea dosarului si a profilului profesional intocmit de consilier

Umane:clienta,mediatorulMateriale: dosarul personal

Cunoasterea optiunilor clientei si a recomandarilor consilierei

Mediatorul analizeaza propunerile din fisa de consiliere

2. Informare despre locurile de munca disponibile

Umane: clienta, mediatorulMateriale: baza de date, logistica

Clienta primeste informatii adecvate conform cerintelor

Mediatorul studiaza centralizatorul locurilor de munca si transmite clientei posibilitatile existente

3. Discutia cu clienta pe baza ofertei de locuri de munca

Umane: clienta, mediatorulMateriale: profilul posturilor vacante

Clienta se orienteaza catre locul de munca

Mediatorul prezinta clientei locurile de munca care se incadreaza in solicitarea sa si indruma catre acel loc de munca care are profilul dorit

4- Indrumarea clientei catre locul de munca ales

Umane: clienta, mediatorul

Clienta primeste toate informatiile necesare contactarii

Mediatorul ofera date suplimentare privind angajatorul (adresa, telefon, etc.)

123

Fundatia Pro WOMEN

PROCEDURA DE SELECTIE PROFESIONALA

Obiectiv: Identificarea persoanei care corespunde cerintelor postului vacantPersoana responsabila: Consilierul

Etape Resurse Rezultate Metodologie1. Analiza postului vacant

Umane: consilierulMateriale: informatii de la angajator

Fisa postului Consilierul obtine toate informatiile necesare pentru intocmirea fisei personale prin telefon, vizita

2. Preselectia candidatelor

Umane: consilierulMateriale: baza de date

- Centralizarea datelor obtinute-Nr. de cliente ce indeplinesc conditiile postului

Din baza de date a centrului sunt selectate clientele care corespund cerintelor postului.

3.Contactarea candidatelor

Umane: consilierulMateriale: logistica

- Informarea clientelor asupra conditiilor postului- Nr. cliente interesate

Contactarea telefonica a clientelor selectate din baza de date

4. Interviul de selectie cu angajatorul

Umane: consilier, angajator, clienteMateriale: logistica

Evaluarea fiecarei candidaturi

Clientele sunt programate la interviu in aceeasi zi, la interval de ½ ora. interviului sunt evaluate aptitudinile, abilitatile, cunostintele, calificarile, experienta si potentialul candidatelor

5. Analiza datelor obtinute in etapele de selectie in vederea luarii deciziei

Umane: consilier, angajator Materiale: fisa de evaluare candidate

Selectarea celei mai potrivite persoane pentru postul respectiv

Consilierul analizeaza fisele de evaluare si face recomandari privind potentialul angajat. Angajatorul ia decizia finala.

124

Organizatia: FUNDATIA Pro WOMEN

PROCEDURA DE IDENTIFICARE A LOCURILOR DE MUNCA VACANTE

SI REALIZARE A PROFILULUI ACESTORA ( PROCEDURA SUPORT)

Obiectiv: Identificarea si realizarea profilului locurilor de muncă vacante Persoana responsabila: Mediator

Etape Resurse Rezultate1. Selectarea locurilor de munca vacante din presa

Umane: mediatorMateriale: ziare

Lista cu locurile de munca pentru femei oferite de presa locala

Mediatorul consulta pagina locurilor de munca din presa (3 ziare locale) si selecteaza posturile potrivite beneficiarilor. Mediatorul culege informatii despre: nume angajator, denumire post, conditiile cerute pentru post, adresa si/sau nr. de telefon

2. Obtinerea locurilor de munca vacante de la colaboratori ( ONG-uri si institutii locale)

Umane: mediator, colaboratoriMateriale: logistica

Lista de locuri de munca pentru femei oferite de colaboratori

Colaboratorii ne contacteaza telefonic si transmit informatii despre locurile de munca oferite sau identificate de acestia.

3. Selectarea locurilor de munca vacante de pe internet

Umane: mediatorMateriale: logistica

Lista de locuri de munca pentru femei oferite de site-urile internet

Mediatorul consulta site-urile de internet specializate in oferirea de locuri de munca si selecteaza posturile adecvate pentru beneficiarii centrului.

5. Centralizarea locurilor de munca identificate

Umane: mediatorMateriale: logistica

Baza de date cu locurile de munca vacante

Mediatorul realizeaza un tabel centralizator cu locurile de munca pe baza informatiilor stranse din cele trei surse. Tabelul este reactualizat zilnic.

4. Obtinerea de informatii suplimentare pentru posturile disponibile

Umane: mediator, agenti economiciMateriale: logistica

Profilul posturilor vacante Mediatorul contacteaza telefonic agentii economici pentru a completa informatiile despre posturile vacante identificate.

125

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I –ŞOMAJUL FENOMEN SPECIFIC SOCIETĂŢII

ROMÂNEŞTI

I.1. Şomajul –concept şi evolutie istorică

I.2. Formele de şomaj şi tipuri de şomeri

I.3. Şomerii –grup marginalizat al societăţii

I.4. Consecinţele şomajului asupra societǎţii

CAPITOLUL II- PIAŢA MUNCII

II.1. Elemente componente ale pieţei muncii

II.2. Funcţiile pieţei muncii

II.3. Strategii şi politici de combatere a şomajului la nivelul pieţei muncii

CAPITOLUL III: PROTECŢIA ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ A

ŞOMAJULUI FEMININ

III.1. Protecţia socială a şomerilor-scurt istoric

III.2. Situaţia femeilor pe piaţa forţei de munca în România

III.3. Accesul femeilor pe piaţa forţei de muncă

III.4. Şomajul şi forţa de muncă feminină

III.5. Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa

muncii

CAPITOLUL IV: POLITICI ACTIVE DE COMBATERE A

ŞOMAJULUI FEMININ

IV.1. Strategii de acţiune ]n lucrul cu femeile şomere utilizate de fundaţia Pro

Women

IV.2.Designul metodologic

126

IV.3. Metodologie cantitativă- cercetare aplicativă

IV.3. Metodologie calitativă- studii de caz

Concluzii

Bibliografie

ANEXE

127