licenta

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE AGRICULTUR Ă ȘI HORTICULTUR Ă SPECIALIZAREA: AGRICULTUR Ă

PROIECT DE DIPLOM Ă

ÎNDRUM ĂTORI ŞTIIN ŢIFICI

Conf. univ. dr. ing. Emilia CONSTANTINESCU

Cercet. pr. gr. I. dr. ing. Gabriela PĂUNESCU

ABSOLVENTĂ,

Liana Giorgiana FĂRCĂŞANU

CRAIOVA

2015

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE AGRICULTUR Ă ȘI HORTICULTUR Ă SPECIALIZAREA: AGRICULTUR Ă

Comportarea unui sortiment de grâu de toamnă de

diferite proveniențe, în condițiile eco-pedologice de la

S.C.D.A. Șimnic

ÎNDRUM ĂTORI ŞTIIN ŢIFICI

Conf. univ. dr. ing. Emilia CONSTANTINESCU

Cercet. pr. gr. I. dr. ing. Gabriela PĂUNESCU

ABSOLVENTĂ,

Liana Giorgiana FĂRCĂŞANU

CRAIOVA

2015

Liana Giorgiana Fărcășanu– Comportarea unui sortiment de grâu de toamnă de diferite proveniențe, în condițiile eco-pedologice de la S.C.D.A. Șimnic

1

CUPRINS INTRODUCERE…………………………………………………………………………………3

PARTEA I……………………………………………………………………………...................4

STADIUL CERCET ĂRILOR PRIVIND COMPORTAREA SOIURILOR DE GRÂU,

ÎN CONDIȚII ECO-PEDOLOGICE DIFERITE……………………………………………...4

CAP. 1.CULTURA GRÂULUI……………………………………………………………….. 4

1.1. ISTORICUL CULTURII GRÂULUI……………………………………………4

1.2. CONDIŢIILE NECESARE DEZVOLTĂRII GRÂULUI………………………9

1.3. SUPRAFEŢE CULTIVATE ŞI PRODUCŢII………………………………….11

CAP. 2. STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND SOIURILE DE GRÂU.........................15

CAP. 3. CONDIŢIILE DE EXPERIMENTARE...................................................................20

3.1. CADRUL NATURAL AL ZONEI ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT

CERCETĂRILE....................................................................................................20

3.2. CARACTERIZAREA SOLULUI..........................................................................21

3.3. CONDIŢIILE CLIMATICE ALE ANULUI 2014.................................................24

PARTEA A II A…………………………………………………………………………………25

MATERIAL ȘI METOD Ă……………………………………………………………............. 25

CAP. 4. SCOPUL CERCETĂRILOR. MATERIAL ŞI METOD Ă………………………25

4.1. CARACTERIZAREA SOIURILOR ŞI LINILOR DE GRÂU UTILIZATE

ÎN EXPERIENŢĂ……………………………………………………………....27

4.2. OBSERVAȚII ȘI DETERMINĂRI……………………………...........................36

PARTEA A III A……………………………………………………………………........... .......37

REZULTATE ȘI DISCUȚII…………………………………………………………………...37

CAP. 5. REZULTATE OBȚINUTE LA SOIURILE DE GRÂU TESTATE…………...37

5.1. REZULTATELE PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE……………...37

5.2. REZULTATE PRIVIND ELEMENTELE DE PRODUCTIVITATE

ȘI MASA HECTOLITRICĂ…………………………………………………… .41

5.3. REZULTATELE PRIVIND PRODUCȚIA…………………………………….. 43

CAP. 6.CORELAȚII ÎNTRE CARACTERE LA SOIURILE DE GRÂU

TESTATE ………………………………………………………………….. 44

6.1.CORELAȚIILE DINTRE PRODUCȚIE ȘI CELELALTE CARACTERE

DETERMINATE……………………………………………………………….. 46


2

6.2.CORELAȚIILE DINTRE LUNGIMEA SPICULUI ȘI CELELALTE

CARACTERE DETERMINATE…………………………………………….51

6.3.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE/SPIC ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE……………………………53

6.4.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE STERILE/SPIC

ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE………………………...53

6.5. CORELAȚIILE DINTRE STERILITATE/FERTILITATE SPIC ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE…………………………...55

6.6. CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE BOABE/SPIC ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE…………………………. 55

6.7.CORELAȚIILE DINTRE GREUTATEA BOABELOR/SPIC ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE…………………………. 58

6.8.CORELAȚIILE DINTRE MASA A 1000 DE BOABE ȘI MASA

HECTOLITRICĂ……………………………………………..................... 59

6.9.CORELAȚIILE DINTRE CONȚINUTUL DE PROTEINĂ ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE…………………………..60

6.10.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE PLANTE RĂSĂRITE/MP

ȘI STERILITATEA/FERTILITATEA SPICULUI………………………62

6.11.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICE/

ŞI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE…………………….. 63

CONCLUZII…………………………………………………………………………..... 65

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….. 67


3

INTRODUCERE

Dintre plantele cultivate, grâul a fost considerat regina cerealelor - cea mai importantă

hrană pentru populaţie. În existenţa şi activitatea umană, pentru mari zone geografice ale lumii,

grâul este primordial şi de neînlocuit. Grâul nu-i orice plantă, el asigurând securitatea alimentară

şi fiind planta strategică numărul unu, când naţiunea este în pericol (Bâlteanu, 1999).

Această cereală “nobilă“ în Europa şi America de Nord este de mult timp, una dintre

plantele anuale cele mai studiate de către agronomi. Cuvântul ,,grâu” are foarte multe semnificaţii

pentru diferite categorii sociale şi profesionale:

• pentru botanist este o simplă plantă;

• pentru chimist este o înlănţuire de formule chimice organice;

• pentru genetician este un organism interesant, care demonstrează numeroase legi

ale eredităţii;

• pentru fermier, este o cultură cu care câştigă bani;

• pentru comerciant, înseamnă creşterea afacerilor;

• pentru brutar, înseamnă făină şi producerea pâinii;

• pentru cercetător, înseamnă muncă;

• pentru politician, este o problemă dificil de rezolvat, când se cumpără sau se vinde

grâu;

• pentru religie, este un simbol al credinţei;

• pentru fotograf şi artist, este o formă unică de stil de viaţă;

• pentru un om de stat şi strateg, este o puternică armă de război;

• pentru biolog, reprezintă energia solară făcută în bob prin fotosinteză;

• pentru milioane de oameni din toată lumea, înseamnă viaţă şi hrană.

Ameliorarea ştiinţifică a reuşit în mai puţin de un secol să producă modificări radicale în

cultura grâului din lume. Ameliorarea precocităţii, a rezistenţei la ger, la secetă, la arşiţă şi la boli,

a permis extinderea culturii grâului în zone, unde culturile erau frecvent calamitate. Pierderile de

recoltă produse de boli au fost mult diminuate, iar multe din epifiţiile dezastruoase, frecvente

odinioară, au putut fi prevenite.Toate aceste realizări crează baza pentru progresele viitoare,

cerute de evoluţia continuă a tehnologiei de cultură şi necesităţile alimentare mereu crescânde ale

omenirii (Săulescu, 1984).


4

PARTEA I

STADIUL CERCET ĂRILOR PRIVIND COMPORTAREA SOIURILOR DE

GRÂU, ÎN CONDIȚII ECO-PEDOLOGICE DIFERITE

CAPITOLUL 1

CULTURA GRÂULUI

1.1. ISTORICUL CULTURII GRÂULUI

Origine. Grâul reprezintă cereala cea mai importantă de pe glob, ocupând cele mai mari

suprafeţe cultivate. În existenţa şi activitatea umană, pentru mari zone geografice ale lumii, grâul

este primordial şi de neînlocuit. Grâul nu-i orice plantă, el asigurând securitatea alimentară şi

fiind planta strategică numărul unu, când naţiunea este în pericol (Bâlteanu, 1999).

Această cereală “nobilă“ în Europa şi America de Nord este de mult timp, una dintre

plantele anuale cele mai studiate. de către agronomi.

Grâul face parte din familia Gramineae, genul Triticum L. şi cuprinde specii diploide cu

14 cromozomi, tetraploide cu 28 de cromozomi şi hexaploide cu 42 cromozomi (foto 1.1).

Grâul comun este cel mai răspândit deţinând 90 % din suprafaţa mondială cultivată cu

această specie. Acesta se cultivă în cele mai diferite climate, constituind în acelaşi timp principala

sursă de hrană a populaţiei.

Grâul de pâine (Triticum aestivum L.) cultivat are o istorie de câteva mii de ani. Se pare

că, grâul a crescut în Orientul Mijlociu în anii 10000-15000 î.e.n. şi a fost menţionat în scrieri,

începând cu anul 550 î.e.n. Multe din caracterele plantei au fost binecunoscute cu circa 2000 de

ani în urmă, când evident a fost cultivat pentru hrană (Quisenberry, 1967).

Există dovezi că, grâul a fost folosit în alimentaţia omului în perioada mezolitică (9000-

7000 î.e.n.) în Orientul Mijlociu. Săpăturile din renumitele peşteri de la Mount Carmel au scos la

iveală seceri, a căror lamă era formată din cremene ascuţită, iar mânerul din os. Acestea serveau

la secerarea cerealelor (grâu, orz) sau a altor graminee. Pe lângă acestea au fost găsite şi

pisăloage de piatră, cu ajutorul cărora se zdrobeau seminţele. Probabil că, oamenii din acele

vremuri utilizau ca hrană, formele ancestrale spontane ale grâului de astăzi (Ceapoiu ,1984).


5

Foto 1.1. Prezentarea grâului comun (Triticum aestivum)

Sursa: www.prota 4u.org

Vechile documente istorice atestă că, diversele specii de grâu sunt originare din zona

Mării Mediterane, Asiei Centrale, Asiei Mici şi Etiopiei. Populaţiile antice de greci, perşi,

mesopotamieni şi asirieni au cultivat şi extins grâul, acesta constituind principala sursă de hrană

şi comerţ. Cultura grâului s-a răspândit cu succes pe tot globul. În Europa, grâul a fost extins în

cultură, mai întâi în provinciile Imperiului Roman. Pe vremea romanilor, Egiptul era un grânar

renumit. Pe măsură ce populaţia din Grecia şi Italia antică s-a înmulţit, grecii şi romanii au fost

nevoiţi să importe grâu din Asia, nordul Africii şi Sicilia, populaţiei fiindu-i oferite “panem“ şi

“circenses“ (pâine şi circ). Pâinea simboliza hrana zilnică a acestora.

Nici una din speciile de grâu nu s-a format în Lumea Nouă (America de Nord, America de

Sud, Australia). Grâul a fost adus aici din Lumea Veche. Conchistadorii spanioli, portughezi şi

coloniştii englezi l-au introdus şi extins pe cele două continente americane. Cristofor Columb, în

a doua călătorie a sa (1493), a dus grâul din Spania în Indiile de Vest, iar de aici în Mexic (1510)

şi apoi în sud-vestul Statelor Unite ale Americii (Ceapoiu, 1984). În America de Sud a fost

răspândit în secolul al XVI-lea, iar în Australia către sfârşitul secolului al XVIII-lea.


6

În emisfera vestică, grâul a fost introdus relativ recent (circa 400 de ani), de către

emigranţi, care au adus seminţe de diverse origini. În ţara noastră, cultura grâului este cunoscută

din timpuri străvechi. După cum arată cercetările arheologice de la Cucuteni, judeţul Iaşi, grâul se

cultiva încă din neoliticul superior şi în epoca bronzului (3000-1000 î.e.n.).

Speciile de grâu folosite de popoarele vechi de pe meleagurile noastre au fost: Triticum

monococcum, Triticum dicoccum, Triticum compactum şi probabil Triticum spelta (Vasiliu, citat

de Ceapoiu, 1984). Despre cultura grâului în sudul Moldovei se aminteşte în expediţia lui Darius

regele perşilor, împotriva sciţilor (513 î.e.n.), care locuiau în câmpiile Europei Centrale, iar

despre cultura grâului în Câmpia Dunării se fac menţiuni cu ocazia expediţiei lui Alexandru cel

Mare, împotriva geto-dacilor, pe malul stâng al Dunării, în anul 335 î.e.n. (Ceapoiu, 1984).

Cucerirea Daciei de către romani a stânjenit mult comerţul cu grâu. Migraţia popoarelor,

retragerea populaţiei din câmpie către munte a distrus complet vadurile comerciale din trecut.

Odată cu ocuparea ţărilor române de către Imperiului Otoman s-a produs o adâncă

depresiune în cultura grâului, deoarece preţul impus de turci era mic, neîncurajator pentru

cultivatori. Odată cu pacea de la Adrianopol în 1829, cultura grâului a început să se dezvolte

rapid, deoarece grâul era foarte solicitat pe pieţele occidentale, unde consumul de grâu era ridicat,

ca urmare a creşterii vertiginoase a populaţiei, în urma dezvoltării industriei. Începând din 1850

şi până la cel de-al doilea război mondial, agricultura ţării noastre a cunoscut o dezvoltare

accentuată. Grâul a fost cultura principală care a determinat acest progres. În perioada 1907-

1913, România exporta anual în medie, 1.331.140 tone, export mediu care nu a mai fost atins de

România de după război (Bâlteanu, 1999). În ceea ce priveşte exportul de grâu, înainte de primul

război mondial, România ocupa locul a V-lea în lume. În perioada 1921-1925 locul al X-lea, în

perioada 1926-1928 locul al VIII-lea, iar în 1931-1935 locul al VI-lea (Ceapoiu, 1984).

România era cunoscută ca fiind “grânarul Europei“, în condiţiile în care consumul intern era

foarte redus.Evoluţia de la speciile sălbatice cu bobul îmbrăcat, de la care se obţineau producţii

de câteva sute de kilograme la hectar şi până la soiurile moderne, care au atins producţii de peste

10 tone la hectar, a dus la formarea uneia dintre cele mai importante plante de cultură din lume.

Grâul comun are forme de toamnă şi de primăvară şi un număr foarte mare de varietăţi şi

soiuri. Concomitent cu extinderea culturii grâului, în toată lumea s-au creat soiuri capabile să

valorifice potenţialul ecologic al fiecărei zone climatice. În rapoartele de specialitate s-a

consemnat că, grâul este unic prin numărul şi varietatea soiurilor sale artificial create, ca urmare a

activităţii umane (***, 1970).


7

Răspândire. Ca urmare a diversivităţii genetice şi a plasticităţii fenotipice şi genotipice,

grâul se cultivă aproape în toată lumea. Arealul de cultivare al grâului se întinde de la Ecuator

până la 66o32 latitudine nordică, respectiv 45o latitudine sudică şi de la nivelul mării până la

3.000-5.000 m altitudine. Factorii care determină răspândirea culturii grâului pe glob sunt clima,

solul şi condiţiile economice. Fiecărui set specific de condiţii de mediu îi poate corespunde un alt

genotip ideal, având în vedere complexitatea interacţiunilor din cadrul sistemului plantă – sol –

condiţii climatice.

Importan ţă economică. Grâul este bogat in proteine (7-22 %), care sunt reprezentate

prin prolamine (35-45 %), glutamine (35-40 %), globuline (15-20 %) şi albumine (2-5 %).

Acestea asigură creşterea şi dezvoltarea organismului, deţinând un rol biocatalitic şi energetic

foarte important. Grâul conţine o mare cantitate de amidon (65-70 %), principalul component al

bobului, precum şi unele zaharuri fermentescibile. Embrionul de grâu conţine lipide (2-4 %),

vitamina E (4-7 %), etc. Boabele şi făina integrală de grâu sunt bogate în vitamine din grupurile

B, K, vitamina PP şi în cantităţi limitate, vitamina H (foto 1.2). Derivatele de grâu sunt foarte

bogate în fosfor, potasiu, magneziu şi destul de bogate în fier şi fluor.

Grâul conţine aproape întreaga gamă de acizi aminici esenţiali; o parte dintre aceştia se

găsesc în cantităţi insuficiente trebuinţelor omului. Îmbogăţirea grâului în proteine şi în acizi

aminici esenţiali, îndeosebi în lizină, obiective care se urmăresc, în unele programe de ameliorare

- ar contribui mult la ridicarea valorii alimentare a grâului. Grâul se cultivă peste tot în lume,

hrănind 35-40 % din populaţia globului (Ceapoiu, 1984).

Grâul se bucură de o deosebită atenţie şi datorită următoarelor avantaje:

� posibilităţi nelimitate de a mecaniza cultura, fapt ce determină obţinerea unei

producţii mai ieftine; boabele de grâu pot fi păstrate timp îndelungat sau

transportate la distanţe mari fară să se altereze;

� posibilităţi de cultivare în cele mai diferite climate (subtropical, mediteranean,

continental de stepă, etc.), asigurând producţii satisfăcătoare pretutindeni unde se

cultivă;

� pentru cea mai mare parte din populaţia globului, pâinea şi variatele produse care

se fabrică din făina de grâu, reprezintă hrana de bază;

� boabele de grâu reprezintă materia primă pentru diferite industrii şi o importantă

sursă de schimburi comerciale;


8

� tarâţele ce se obţin din măcinatul boabelor de grâu reprezintă un nutreţ concentrat

din cele mai importante, ele fiind bogate in proteine, grăsimi şi substanţe minerale;

� paiele de grâu se utilizează la fabricile de celuloză, ca aşternut in grajdurile şi în

hrana animalelor;

� plantele de grâu intră în compoziţia borceagurilor .

Foto 1.2. Boabe de grâu comun (Triticum aestivum L .)

Sursa: www.oardc.ohio-state.edu

În ţara noastră, grâul asigură în alimentaţia oamenilor circa 40 % din totalul necesarului

de calorii. Tărâţele şi alte resturi de la industrializarea grâului contribuie cu 10-15 % la totalul

unităţilor nutritive consumate de animale. Grâul constituie şi o foarte bună plantă premergatoare

pentru alte multe culturi, deoarece părăseşte terenul devreme, lasând timpul necesar pentru

efectuarea arăturilor de vară (Bâlteanu şi Bârnaure, 1979). Boabele şi făina de grâu sunt bogate în

vitamine din grupul B şi K. În tradiţia creştin-ortodoxă, fiertura de grâu cu adaos de zahăr şi

mirodenii se foloseşte pentru pomenirea morţilor şi la slujbele ce au loc, pentru sărbătorirea

principalilor sfinţi ai religiei ortodoxe. Grâul poate servi la fabricarea alcoolului, amidonului,

dextrinei şi glucozei. Tărâţele de grâu constituie un valoros nutreţ concentrat bogat în hidraţi de

carbon şi proteină brută, fiind indicat în alimentaţia animalelor de reproducţie, a tineretului

animal şi a vacilor de lapte. Paiele de grâu se folosesc ca aşternut pentru animale. De asemenea se


9

întrebuinţează la producerea celulozei necesare fabricării hârtiei, cartoanelor. Grâul reprezintă un

important produs de export pentru marile ţări producătoare, pretându-se la comercializare,

păstrându-se şi transportându-se relativ uşor.

1.2.CONDIŢIILE NECESARE DEZVOLTĂRII GRÂULUI

Grâul este o plantă care se dezvoltă bine pe teren argilos. Pregătirea solului este deosebit

de important. Terenul trebuie curăţit de buruieni, arat, aerisit şi la sfârşit mediu îngrăşat.

Pentru înfiinţarea culturii, alegerea seminţei ca şi data la care se face semănatul sunt aspecte

extrem de importante. Cercetările ştiinţifice asupra genomului grâului, printre altele au permis

punerea la punct a unor varietăţi adaptate necesare pieţii în funcţie de utilizarea lor şi rezistenţa la

anumite virusuri. Pentru grâul de toamnă spre exemplu, semănatul prea devreme riscă să

antreneze o creştere precoce, care poate duce la întreruperea creşterii datorită gerului.

Pentru o bună dezvoltare a grâului, temperatura este un factor important. Ea trebuie să fie

cuprinsă între 5 şi 20oC, ideală fiind o temperatură ridicată înainte de creştere şi de condiţii

însorite pe parcursul ultimelor etape. Precipitaţiile pot varia între 300 şi 1000 mm/an, repartizate

în aşa fel încât să furnizeze destulă apă plantelor în perioada de creştere.

Germenul conţinut în seminţe dezvoltă o primă parte care se înfige în sol pentru a forma

rădăcina şi o alta care iese la suprafaţă; aceasta este germinaţia (1) temperatura minimă pentru

germinarea boabelor situându-se la 3-4oC. Contrar celorlalte plante, rădăcinile cerealelor nu

penetrează solul în profunzime, ele dispunându-se pe orizontală. Primele ace sunt vizibile după

10 zile; aceasta este răsărirea (2). Planta începe în mod real să crească în timpul lunilor de iarnă,

pentru ca la sfârşitul sezonului să apară mici plăntuţe. La acelaşi nivel cu tulpina şi la baza plantei

se constituie o tufă erbacee, această etapă numindu-se înfrăţire (4). Începe perioada de împăiere,

faza în timpul căreia planta creşte rapid, dacă timpul şi umiditatea permite, în cursul căreia se

formează noi frunze. În acest stadiu se protejează cultura contra bolilor şi insectelor şi se

administrează îngrăşăminte pe bază de azot. La sfârşitul lui mai iese spicul, având loc înspicarea

(8). Înfloritul nu va debuta decât atunci, când temperatura va depăşi 14oC (9). Perioada de

maturare a boabelor necesită căldură şi timp uscat, realizându-se în mai multe etape: maturitatea

în lapte (bobul conţine încă 50 % umiditate, procesul de stocarea proteinelor se apropie de final),

maturitatea galbenă (bobul a pierdut din umiditate şi amidonul a fost constituit), maturitatea

completă (umiditatea este în jur de 20 %), bobul este tare şi gata de recoltat (12) (figura 1.1)

(Arvalis, 2005).


10

1- Germinaţia

2- Răsărirea

3- Trei frunze

4- Începutul înfrăţirii

5- Spic la 1 cm

6- Un nod

7- Meioza polinică

8- Înspicarea

9- Înflorirea

10- Formarea spiculeţelor.

11- Formarea bobului

12- Spic la maturitate

Fig. 1.1. Diferite stadii de dezvoltare la grâu

Sursa : blé hybride HYNO -Arvalis, 2005.


11

1.3. SUPRAFEŢE CULTIVATE ŞI PRODUCŢII

Ca urmare a diversivităţii genetice şi a plasticităţii fenotipice şi genotipice, grâul se

cultivă aproape în toată lumea. Arealul de cultivare a grâului se întinde de la Ecuator până la

66o32’ latitudine nordică, respectiv 45o latitudine sudică şi de la nivelul mării până la 3.000-5.000

m altitudine. Factorii care determină răspândirea culturii grâului pe glob sunt: clima, solul şi

condiţiile economice. Fiecărui set specific de condiţii de mediu îi poate corespunde un alt genotip

ideal, având în vedere complexitatea interacţiunilor din cadrul sistemului plantă – sol – vreme

(Bâlteanu şi Bârnaure, 1979). Zonele cele mai propice pentru cultura grâului sunt zonele

temperate de nord şi cele de sud. Aici se obţin cele mai ridicate producţii (Ceapoiu, 1984).

Cele mai favorabile regiuni din emisfera nordică se întâlnesc în zonele subaride (254-508

mm precipitaţii anuale) şi subumede (508-762 mm precipitaţii anuale). În zonele aride (sub 254

mm precipitaţii anuale) şi umede (peste 762 mm precipitaţii anuale), grâul dă producţii foarte

mici. Studii întreprinse la Şimnic, pe baza datelor climatice înregistrate în ultimii 40 de ani au

arătat că, producţia creşte odată cu creşterea cantităţii de precipitaţii până la 582 mm pe perioada

de vegetaţie, după care producţia scade (Păunescu şi colab., 1994). În anul 2012, producţia

mondială de grâu a fost de aproximativ 672 bilioane Kg, pe o suprafaţă de circa 218 milioane ha.

Evoluţia suprafeţelor şi producţiile de grâu de pe glob prezentată în tabelul 1.1 arată că,

suprafaţa cultivată cu grâu pe glob a oscilat de la 215.474 mii ha în 1994, la 230.156 mii ha în

1996. În ceea ce priveşte producţiile, ele au oscilat de la 2.451 kg/ha în 1994 la 3.174 kg/ha în

2011, an în care s-a înregistrat şi cea mai mare producţie totală.

Producţia medie mondială în anul 2013 a fost de 3,3 tone/ha. Din punct de vedere istoric

a existat un important progres după anii 1960. La nivel mondial, media era de 1,1 tone/ha în anul

1961, progresul înregistrat fiind de 300 % pe perioada de 52 de ani care a urmat. Dintre ţările

producătore, Uniunea Europeană prezintă cele mai mari producţii, şapte dintre ţările componente

fiind în primele zece (tabelul 1.2).

Date recente ale F.A.O. (2013) arată că, cea mai mare suprafaţă cultivată cu grâu se află

în Asia (101.838 mii ha). În Europa, suprafaţa cultivată cu grâu în 2013 era de 57.988 mii ha, aici

obţinându-se şi cea mai mare producţie la hectar (3.919 kg/ha). Ţările cu cele mai mari suprafeţe

cultivate cu grâu în 2013 au fost: China (24.119 mii ha), S.U.A. (18.274 mii ha), Federaţia Rusă

(23.371 ha), India (29. 650 mii ha), Canada (10.441 mii ha). Cea mai mare producţie medie în

anul 2012 s-a înregistrat în Noua Zeelandă (8.824 kg/ha). De altfel ţările din nordul Europei obţin


12

cea mai mare recoltă de grâu pe hectar, ca medie în lume. Condiţiile de creştere favorabile, soiuri

numeroase, o bună agrotehnică şi folosirea fertilizării, conduc la obţinerea de producţii ridicate.

Tabelul 1.1.

Evoluţia suprafeţelor şi producţiilor de grâu pe glob (după FAO)

Anul (perioada) Suprafaţa

(mii ha)

Producţia medie

(kg/ha)

Producţia totală

(mii t)

1989-1991 227 219 2 460 558 958

1994 215 474 2 451 528 126

1995 220 150 2 473 544 430

1996 230 156 2 541 584 826

1997-2000 231 251 2 493 576 508

2002 210 599 2 720 572 679

2003 208 765 2 665 556 349

2004 209 810 2 640 553 920

2005 217 270 2 870 624 510

2006 216 360 2 830 612 560

2007 216 710 2 828 612 874

2008 222 279 3 074 683 207

2009 224 634 3 057 686 720

2010 217 123 2 990 649 325

2011 220 329 3 174 699 373

2012 217 631 3 085 671 482

Sursa: faostat.fao.org


13

Tabelul 1.2.

Producţia la nivel mondial pe anul 2012

Ţara Producţia

(kg/ha)

Ţara Producţia

(kg/ha)

Noua Zeelandă 8824 Elveția 5776

Olanda 8587 Malta 5714

Belgia 8452 Mexic 5657

Franța 7599 Slovenia 5438

Danemarca 7369 Arabia Saudita 5200

Germania 7331 China 4995

Namibia 7250 Chile 4947

Irlanda 7224 Cehia 4315

Zambia 6813 Norvegia 4101

Marea Britanie 6657 Serbia 3977

Egipt 6582 Ungaria 3518

Suedia 6238 Slovacia 3286

Luxemburg 5866

Sursa : faostat.fao.org

Dinamica suprafeţelor cultivate cu grâu în România este destul de oscilantă în ultimul

timp. Oricum, faţă de anul 1938, suprafaţa a scăzut constant, de la 3.029 mii ha, ajungându-se la

1.475,4 mii ha în 1992. În ultimii ani, suprafața s-a stabilizat undeva în jurul a 2 milioane de ha.

În România, producţia medie la hectar în perioada 1925-1938 a fost de 9,4 q/ha, cu

limitele de variaţie de 5,1-13,1 q/ha. În perioada 1960-1970, producţia medie de grâu a oscilat

între 12,11-14,36 q/ha. Producţia de grâu la hectar a crescut în ţara noastră în ultimii ani faţă de

perioada interbelică. După anul 1989, producţia de grâu a înregistrat o scădere semnificativă,

odată cu schimbarea modului de proprietate asupra pământului şi putem spune şi ca urmare a

raportărilor reale, redresarea acesteia evidenţiindu-se semnificativ în anii 1995 şi 2001, când

producţia medie pe ţară a depăşit 30 q/ha (***, 2004). Cea mai mare producție la ha, din toată

perioada analizată a fost înregistrată în anul 2011 – 3665 kg/ha

În ceea ce priveşte producţia medie de grâu în kg pe cap de locuitor, în România, aceasta

a oscilat de la 118,3 kg în anul 2003 la 371,9 kg în anul 2004 (tabelul 1.3).


14

Tabelul 1.3.

Evoluţia suprafeţelor, a producţiilor totale şi medii precum şi a producţiilor pe cap de

locuitor, înregistrate în România în perioada 1938-2008 la grâu

Anul

Suprafaţa cultivată (mii ha)

Producţia obţinută (mii t)

Producţia medie (kg/ha)

Producţia medie kg/cap locuitor

1938 3023,7 3960,0 1310 - 1950 2988,2 2401,6 804 - 1960 2934,6 3552,7 1211 - 1970 2366,2 3398,6 1436 - 1980 2279,4 6339,8 2781 - 1985 2395,6 5599,5 2337 - 1986 2544,1 6353,8 2497 - 1987 2399,3 6712,9 2798 - 1988 2414,7 8631,6 3575 - 1989 3259,0 7935,2 3364 - 1990 2297,7 7379,0 3212 317,2 1991 2217,1 5558,9 2507 239,8 1992 1475,4 3227,6 2188 141,9 1993 2307,0 5354,5 2321 235,3 1994 2440,9 6186,5 2535 272,2 1995 2501,4 7709,3 3082 339,9 1996 1797,7 3164,1 1760 140,0 1997 2424,4 7185,6 2964 318,7 1998 2033,4 5207,9 2561 231,4 1999 1686,9 4682,5 2776 208,5 2000 1954,3 4456,2 2280 198,6 2001 2586,6 7763,8 3034 346,5 2002 2309,8 4441,1 1923 203,8 2003 1735 2479,3 1429 118,1 2004 2295 7809,9 3403 371,9 2005 2400 7300 3042 347,6 2006 2000 5500 2750 261,9 2007 1938,5 3026 1561 144,0 2008 2212,3 7754 3505 369,2 2009 2140,5 5202,53 2430 273,8 2010 2152,5 5812,1 2700 305,9 2011 1945,8 7131,6 3665 375,3 2012 1992,2 5297,7 2659 278,8

Sursa: www.madr.ro


15

CAPITOLUL 2.

STADIUL CERCET ĂRILOR PRIVIND SOIURILE DE GRÂU

Soiul poate fi definit din punct de vedere botanic, genetic şi agricol. Din punct de vedere

botanic, soiul aparţine întotdeauna unei anumite unităţi taxonomice, dar nu reprezintă o unitate

taxonomică în sistemul de clasificare a plantelor, aşa cum reprezintă varietatea, forma sau

subforma.

Puritatea biologică a soiurilor - adică prezenţa altor varietăţi în interiorul varietăţii de bază

- se situează în limite variate. Astfel soiurile obţinute prin selecţie individuală la plantele

autogame pot fi considerate practic pure. Dar nu întotdeauna ele sunt pure. Soiurile locale, de

exemplu, cuprind mai multe varietăţi.

Aceeaşi opinie este proprie şi principiilor geneticii clasice. Amelioratorii erau convinşi că,

soiurile au o ereditate stabilă, bazându-se pe considerentul că, liniile pure sunt homozigote.

Se susţinea că şi soiurile obţinute prin încrucişare sunt mai mult sau mai puţin stabile, deoarece la

acestea majoritatea caracterelor şi însuşirilor se găsesc în stare homozigotă.

Cercetările moderne asupra structurii biologice a soiurilor au dus la concluzia că, soiurile

de plante autogame obţinute prin selecţie individuală şi ajunse deja în cultură nu reprezintă linii

pure, ci populaţii. Deci baza ereditară a soiurilor nu se reduce exclusiv la constituţia genetică a

formelor parentale iniţiale, ci ea este mult mai bogată şi complexă.

Factorii care modifică structura genetică a soiurilor sunt:

� condiţiile ecologice care acţionează direct provocând modificări;

� încrucişarea naturală între diferite biotipuri şi forme din soi;

� selecţia naturală în care se elimină biotipurile mai puţin adaptate:

Acţiunea acestor factori poate fi: - sistematică (constantă)

- periodică (recurentă)

- inconstantă (întâmplătoare).

De aici rezultă că, ereditatea soiurilor este relativă.

Soiurile, deşi aparent par unitare, ele reprezintă un amestec de biotipuri. În general,

soiurile de plante autogame sunt mai sărace în biotipuri decât cele alogame, indiferent că este

vorba de soiurile nehibride sau hibride.


16

Cu cât numărul biotipurilor este mai mare, cu atât soiurile au o plasticitate ecologică mai

mare. Din punct de vedere agricol, soiul este un mijloc de producţie. Soiul este un mijloc de a se

obţine recolte maxime şi stabile din punct de vedere economic (Ivanov şi Sizov, 1954).

Ca o definiţie generală putem spune că, soiul este o grupă de indivizi cu ereditate proprie,

adaptaţi la anumite condiţii de climă, sol şi agrotehnică şi care servesc ca mijloc de bază a

producţiei vegetale. În ultimul timp s-a consacrat noţiunea de cultivar, o noţiune generală,

sinonimă soiului şi hibridului comercial şi ea indică orice structură genetică vegetală,

comercializată şi cultivată. Ele pot fi diferite în privinţa structurii genetice.

Unele pot avea o structură homogenă, homozigotă (soiurile - linii pure la plantele

autogame). Cunoaşterea acestor trăsături ale structurii genotipului cultivarelor este absolut

obligatorie, fiind indispensabilă în activitatea producerii de sămânţă. Ca urmare, în ultimele

decenii, colecţia de cultivare s-a îmbogăţit cantitativ şi calitativ, asigurându-se premisele pentru

creşterea susţinută a producţiei vegetale.

În condiţiile actuale, când se pune accent deosebit pe introducerea unei agriculturi

durabile şi când sistemul agricol privat se extinde, pe lângă calitatea de panificaţie, un rol

deosebit de important îi revine stabilităţii producţiilor. Această stabilitate constituie un factor

important în alegerea soiurilor, care urmează a fi cultivate într-o anumită zonă. Un soi valoros

trebuie să se caracterizeze printr-o bună stabilitate fenotipică (Kellner, 1983). Prin termenul de

,,stabil,, se defineşte un genotip care dă producţii aproape constante indiferent de mediu.

Îmbunătăţirea stabilităţii recoltelor presupune nu numai ameliorarea rezistenţei la factorii majori,

care pot determina pierderi importante de producţie, ci şi ameliorarea homeostaziei genetice a

producţiei (Săulescu, 1984). În timp ce producţia reprezintă rezultatul unor procese fiziologice

interdependente, desfăşurate de-a lungul perioadei de vegetaţie, stabilitatea reprezintă menţinerea

unei producţii constante, indiferent de factorii de mediu care acţionează.

Cercetări privind comportarea unor soiuri de grâu s-au făcut atât în ţară, cât şi pe plan

mondial, având la bază studii privind aspecte tehnologice (densitate de semănat, epocă de

semănat, fertilizat, etc.), cât şi aspecte genetice (talie, precocitate, adaptabilitate, etc).

În cele ce urmează vom puncta câteva dintre ele. Pe plan mondial, numeroase studii au

arătat cum fertilizarea cu azot, desimea la semănat, data semănatului şi adâncimea de semănat,

afectează producţia şi componentele sale (Jonhson şi colab., 1988; Blue şi colab., 1990;

Scheromm şi colab.,1992).


17

Reducerea numărului de plante/m2 se înregistrează cu atât mai puternic, cu cât densitatea

de semănat a fost mai mare, ceea ce demonstrează că, densităţile excesive sensibilizează într-o

proporţie mai mare plantele, acestea devenind mai vulnerabile la factorii de stres din perioada de

vegetatie. Astfel, diminuarea numărului de plante la densitatea de 200 boabe germinabile/m2 a

fost de 14 %, pe când la densitatea de 650 boabe germinabile/m2 a fost de 34 % (Tianu, 1983).

Donaldson şi colaboratorii (2001) au evaluat 4 cultivare de grâu la trei desimi (65, 130 şi

195 boabe/m2) şi la trei date de semănat (august, septembrie şi octombrie). Rezultatele obţinute

au arătat că, producţia de boabe nu a fost redusă la varianta cu desime mică semănată în august.

Desimea mică a redus producţia de tulpini la toate datele de semănat, dar această producţie a fost

similară la desimea medie şi ridicată. Geleta şi colaboratorii (2002) au studiat efectul desimii de

semănat asupra producţiei, a elementelor componente ale acesteia şi proprietăţilor de măcinare şi

de coacere a genotipurilor moderne de grâu de toamnă, cultivat în condiţii de mediu diferite.

Creşterea numărului de indivizi la unitatea de suprafaţă determină o reducere a productivităţii

plantei, datorită umplerii defectuoase a boabelor. Suprafaţa foliară abundentă determină auto-

umbrirea frunzelor mature din etajele medii şi inferioare, reducând în acest fel capacitatea

fotosintetică şi transformând o bună parte din acestea, din producătoare în consumatoare de

hidraţi de carbon, prin procesul respiraţiei. Având în vedere că pentru fiecare zonă, oricât de

mică, există o variabilitate a condiţiilor de mediu, atât în spaţiu cât mai ales în timp, definirea

unui ideotip presupune prognosticarea comportării diferitelor genotipuri posibile, în diferite

condiţii probabile în zona luată în consideraţie şi identificarea aceluia care asigură în medie.

producţia cea mai mare şi stabilă (Săulescu şi Jinga, 1990).Pentru definirea ideotipurilor au fost

folosite diferite modalitãţi de abordare. Cea dintâi abordare a fost cea a lui Donald (1968), care a

folosit în acest scop cercetări de fiziologie, ca de exemplu, studiul efectului îndepărtării

mecanice, a fraţilor la plante de grâu. O altă abordare posibilă este cea a analizei comportării unor

genotipuri, puternic diferenţiate în culturi comparative multianuale şi corelarea rezultatelor de

producţie cu diferite caractere morfologice sau fiziologice. Acestă abordare a fost folosită de

Săulescu şi colab. (1989), pentru a face deducţii asupra înălţimii optime a plantelor de grâu.

Stapper şi Harris (1989) au demonstrat superioritatea genotipurilor precoce, cu cerinţe

reduse de vernalizare şi fotoperioadă, în condiţiile climatului mediteranean. Miglietta şi colab.

(1987) au determinat într-un mod asemănător, unele caracteristici ale ideotipului de grâu pentru

condiţii de secetă. Miglietta şi Porter (1992) au încercat aceeaşi abordare, pentru a determina

efectele probabile ale schimbărilor climatice, asupra recoltelor şi ideotipului de grâu.


18

Relaţiile dintre precocitate pe de o parte şi producţie sau componentele producţiei pe de

altă parte s-au dovedit a fi variate, în funcţie de condiţiile de mediu. Astfel, Zhong-hu şi Rajaram

(1994) au găsit corelaţii pozitive, între precocitate şi producţie, în condiţii de temperaturi ridicate,

în perioada înspicării. Recolta, numărul de boabe în spic, biomasa şi înălţimea plantelor s-au

dovedit mai termosensibile, decât numărul de spice la unitatea de suprafaţă şi masa a 1000 boabe.

Housley şi Ohm (1992) în SUA au găsit că, precocitatea şi durata perioadei de umplere a

boabelor sunt caractere care determină greutatea bobului, masa a 1000 boabe fiind semnificativ

mai ridicată la plantele, cu data antezei mai timpurie. În contrast, Wei (1993), comparând câteva

soiuri germane cu soiuri chinezeşti a evidenţiat faptul că, în Germania producţia a fost corelată

pozitiv cu perioada de vegetaţie. Pentru ţara noastră, Săulescu (1986), analizând rezultatele

experimentale obţinute în 22 localităţi în perioada 1975-1984 a arătat că, în majoritatea cazurilor

diferenţele de precocitate între genotipuri nu s-au corelat cu producţiile realizate. În cca. 40 % din

cazuri însă, regresiile pătratice, care descriu relaţia dintre producţia de boabe şi precocitate au

fost semnificative, iar în 28 % din experienţele analizate, variaţia datei înspicatului a explicat

peste 25 % din variaţia producţiilor. Data înspicatului corespunzătoare nivelului şi stabilităţii

maxime a recoltelor a variat mult, nu numai de la o zonă la alta, dar şi de la un an la altul, ceea ce

sugerează necesitatea cultivării în fiecare zonă, a mai multor soiuri de precocitate diferită.

Pe această bază, ca şi pentru eşalonarea lucrărilor de recoltare s-a afirmat că, în România,

obiectivul ameliorării precocităţii la grâu, trebuie să fie crearea unei amplitudini de precocitate de

cca. 8-10 zile, situată în intervalul care asigură pentru fiecare zonă a ţãrii, în medie, producţiile

cele mai mari şi mai stabile, prin utilizarea optimă a resurselor climatice (Săulescu, 1984).

Încercări de definire a precocităţii optime în diferite condiţii de cultură s-au fãcut şi prin utilizarea

modelelor de simulare a recoltelor. Cele mai multe modele de simulare a recoltelor cuprind rutine

de simulare a peroadei de vegetaţie, în funcţie de condiţiile climatice şi de unii "coeficienţi

genetici", care descriu diferenţele dintre genotipuri, în privinţa principalelor mecanisme, care

determină diferenţele genotipice în privinţa precocităţii, adicã a cerinţelor de vernalizare şi a

răspunsului la fotoperioadă. Simularea producţiilor, atribuind valori diferite acestor coeficienţi

genetici este echivalentă cu testarea unor linii aproape izogene, care diferă numai pentru genele,

care controlează cerinţele de vernalizare sau răspunsul la fotoperioadă. Aceasta poate permite

identificarea valorilor care asigură o comportare superioară, în condiţiile de mediu reprezentate

de datele climatice, utilizate pentru simulare. La noi în ţară, Săulescu şi Jinga (1990) au efectuat

cercetări pentru stabilirea ideotipului pentru sudul ţării, în privinţa genelor care determină


19

precocitatea, folosind în acest scop, modelul CERES-Wheat V2-10 şi date meteorologice reale de

la Fundulea. Rezultatele sugerează că, genotipurile izogene diferenţiate doar prin cerinţele lor de

vernalizare şi fotoperioadă valorifică diferit resursele climatice existente, dând producţii diferite,

atât în absenţa stresului hidric, cât şi în condiţii de culturã neirigată. Combinaţia optimă de cerinţe

de vernalizare şi fotoperioadă, care asigură producţiile cele mai ridicate, diferă considerabil de la

un an la altul, în funcţie atât de regimul hidric, cât şi de regimul termic. Ideotipul de grâu, care

asigură producţiile cele mai ridicate şi mai stabile pentru sudul ţării a fost definit ca, având

cerinţe moderate de vernalizare şi cerinţe reduse sau medii de fotoperioadă. În concluzie,

cercetãrile efectuate pentru stabilirea precocităţii optime au scos în evidenţă, necesitatea definirii

ideotipului din punct de vedere al perioadei de vegetaţie, pentru fiecare zonă pedo-climatică,

ţinând sema şi de specificul fondului genetic şi al tehnologiilor de cultură. Studiile efectuate la

noi în ţară de către Săulescu şi Ittu (1985) au dus la identificarea liniei Sincron, care combină

talia scurtă, cu coleoptilul lung şi care s-a dovedit a fi purtătoarea genei Rht 8. Săulescu şi

colaboratorii (1987) au identificat genele, care determină reducerea plantelor la câteva soiuri

semipitice de grâu de toamnă româneşti. Pe baza răspunsului plantulelor, la tratament cu acid

giberelic exogen şi a segregării înălţimii în generaţia F2 a unor hibrizi, cu soiuri posedând gene

cunoscute pentru reducerea taliei s-a stabilit că, soiurile Flamura 80, Fundulea 133 şi Fundulea

262 sunt purtătoare ale genei Rht1. Analog, aceeaşi genă este prezentă şi la soiurile înrudite:

Lovrin 32, Lovrin 34, Fundulea 4 şi Lovrin 41. În urma studiilor efectuate, autorii au sugerat că,

gena Rht1 conferă anumite avantaje faţă de Rht2, în condiţiile din România, fapt consemnat şi de

Gabriela Păunescu (1999), în condiţiile ecologice din Oltenia. Într-un alt studiu, Săulescu şi

colab. (1994) au arătat relaţia dintre talia plantelor, lungimea coleoptilului, sensibilitatea la acidul

giberelic şi producţie, la descendenţele unei încrucişări între genotipuri de grâu semipitice, cu

lungime diferită a coleoptilului. S-a evidenţiat faptul că, manifestarea caracterului coleoptil lung

este posibilă doar în absenţa genei Rht1. De asemenea s-a evidenţiat că, descendenţele purtătoare

ale genei Rht 8 au fost inferioare ca producţie, celor purtătoare ale genei Rht1, cu 4-6 %, în doi

ani de experimentare diferiţi climatic. Dintr-un studiu efectuat în cadrul a 176 de culturi

comparative de către Săulescu şi colab. (1989) a reieşit că, diferenţa între producţia medie a

genotipurilor purtătoare ale genei Rht1 şi producţia celor nepurtătoare a oscilat între -879 kg/ha şi

+ 1370 kg/ha, în perioada 1983-1986. Diversitatea cercetărilor privind comportarea soiurilor de

grâu nu poate fi surprinsă în totalitate, dar aspectele surprinse de acest studiu o va întregi.


20

CAPITOLUL 3

CONDIŢIILE DE EXPERIMENTARE

3.1. CADRUL NATURAL AL ZONEI ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT

CERCETĂRILE

3.1.1. Aşezare geografică

Cercetările s-au efectuat pe teritoriul Staţiunii de Cercetări Agricole Şimnic, situat la 4 km

nord de municipiul Craiova, pe şoseaua Craiova - Bălceşti. Coordonatele geografice sunt:

latitudine nordică 44,19o, longitudine estică 23,48o şi 182 m altitudine. Staţiunea se află

amplasată pe câmpia înaltă a Tesluiului, care face parte din piemontul Getic, în partea sudică şi

pe terasele din zona confluentă a Jiului cu Amaradia.

3.1.2. Relieful

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul Staţiunii se împarte în două trupuri.

Experienţele au fost amplasate pe Trupul Şimnic. Acesta ocupă câmpurile dintre râurile Jiu şi

Teslui, precum şi suprafaţa de racord a platoului înalt cu terasele Jiului.

3.1.3. Hidrologia şi hidrografia

În câmpia Tesluiului, reţeaua hidrografică are o densitate redusă, cuprinsă între 0,4-0,6

km/km2 , alimentată mai ales din precipitaţii şi mai puţin din izvoare. Fragmentarea pentru cele

două trupuri este extrem de scăzută şi efectul drenant al reţelei hidrografice foarte mic.

În general, nu se poate vorbi de un drenaj asigurat prin reţeaua hidrografică. Dimpotrivă, atât pe

câmpul înalt cât şi pe terase se conturează o serie întreagă de microdepresiuni, care mai curând

acumulează apa, favorizând fenomene de băltire. Astfel, la suprafaţa solului sunt mai ales pe

câmpul înalt, diseminate o serie întreagă de crovuri şi microdepresiuni alungite, unele conturând

vâlcelele pe care bălteşte apa în sezoanele umede. Apele freatice propriu-zise - la adâncimi mari.

În general, apele de precipitaţii se acumulează:

� la nivelul argilelor şi apar datorită infiltraţiilor laterale, ducând la înmlăştinare sau

podzolire și pseudogleizare;

� pe fundul unor vâlcele suspendate, dând naştere la înmlăştinire, comportându-se

ca adevărate ape freatice;

� în treimea inferioară a unor versanţi sub formă de izvoare, provocând alunecări şi

având aproape întotdeauna importanţă în procesele de solificare.


21

3.1.4. Geologia

În întregul său, Piemontul Getic este asociat din punct de vedere al litologiei de suprafaţă,

cu existenţa unei cuverturi de nisipuri grosiere şi pietrişuri, cu stratificaţie încrucișată, depusă

peste formaţiuni lacustre mai vechi. În cadrul câmpiilor, între care se numără şi Câmpia

Tesluiului, pe care se află Staţiunea Şimnic, depozitele de suprafaţă interesate în procesul de

solificare sunt în general fine. Trupul Şimnic prezintă depozite de solificare, cu grosimi de peste

2,5-3 m, fiind constituite din materiale fine. La adâncimi mai mari pot să apară nisipuri grosiere

şi pietrişuri. În general, pe câmpul înalt, solurile s-au format pe argile prăfoase şi mai rar, pe

luturi argiloase sau argilo-nisipoase suprapuse cuverturii de nisipuri şi pietrişuri, care apar la

adâncimi mai mari de 3 m.Parcelele experimentale au fost amplasate în sectorul sudic, la

contactul cu câmpia propriu-zisă, suportul mineral al solului este constituit din argile, cu

proporţie notabilă de nisip grosier.

3.2. CARACTERIZAREA SOLULUI

Luvosolurile sunt soluri relativ favorabile unei game largi de folosinţe şi culturi, dar cu

limitare, legate de poziţia pe versanţi, fertilitatea mai slabă, gradul mai mare de acidifiere şi lipsa

precipitaţiilor în perioada de vară.

3.2.1.Caracteristicile morfologice

Profilul solului este caracterizat prin succesiunea următoarelor orizonturi: A0, AEm-El-

Bt-C (foto 3.1.).

Orizontul Ao : 0-21cm, brun închis (10YR3,5/3) în stare umedă şi brun deschis (10YR5,

5/3) în stare uscată, lut argilos, rădăcini fine relativ frecvente, jilav, trecere clară, ondulată.

Orizontul AE: 21-30 cm, brun cenuşiu închis (10YR3/2,5) în stare umedă şi brun gălbui

închis (10YR4, 5/4) în stare usactă, lut argilos, poliedric subangular mare, dur în stare uscată,

slab adeziv, separaţiuni punctiforme ferimagnetice, rădăcini fine rare, jilav-umed, trecere clară.

Orizontul El: 30-44 cm, brun-cenuşiu (10YR3/2,5) în stare umedă şi brun gălbui

(10YR4,5/4) în stare uscată, argilos, poliedric subangular mijlociu, rădăcini rare, separaţiuni

ferimanganice punctiforme, mediu compact, reavăn cu trecere treptată şi lineară.

Orizontul Bt 1: 44-65 cm, brun închis (10YR3/3) în stare umedă şi brun – brun închis

(10YR3,5/3) în stare uscată, lut argilos, prismatic mediu, adeziv, puternic cimentat, pori foarte

fini, pelicule discontinui de argilă pe feţele agregatelor structurale, bobovine punctiforme

numeroase, umed trecere treptată.


22

Orizontul Bt 2: 65-109 cm, brun gălbui închis (10YR3,3/5) în stare umedă şi brun

(10YR4/3) în stare uscată, luto-argilos, prismatic, foarte dur în stare uscată, plastic, adeziv,

puternic cimentat, pori foarte fini, rari, pelicule continui de argilă, bobovine punctiforme mici,

umed, trecere treptată.

Orizontul Bt 3: 109-140 cm, brun- brun închis (7,58R3/2) în stare umedă, brun

(7,5YR4,5/4) în stare uscată, prismatic mediu, luto-argilos, plastic, adeziv, bobovine punctiforme

relativ frecvente, umed, trecere treptată.

Orizontul Bt 4: 140-170 cm (brun gălbui închis (10YR4/4) în stare umedă, brun

(7,5YR4,5/4) în stare uscată, luto-argilos, nestructurat cu slabă tendinţă de prismatic, friabil în

stare uscată, plastic, adeziv, poros, bobovine mici, ud.

3.2.2. Proprietăţile fizice şi hidrice

Determinările efectuate la solul pe care se experimentează privind proprietăţile fizice şi

hidrice au evidenţiat următoarele: compoziţia granulometrică este neuniformă pe profil,

prezentând variaţii de la un orizont la altul. Limitele de variaţie pentru argilă sunt cuprinse între

33,2-47,5 %. Orizontul A este mai sărac în argilă (33,2 %), comparativ cu orizonturile El, Bt1

(34,1 % respectiv 47,5 %) şi Bt2 (44,1 %). Orizontul B se caracterizează deci printr-o acumulare

de argilă, ceea ce determină o diferenţă texturală foarte bine pusă în evidenţă. Densitatea aparentă

are valori mai mici la suprafaţa profilului (1,28 g/cm3) şi creşte uniform spre adâncime până la

1,48 g/cm3 fiind bine corelată cu compoziţia granulometrică. Pentru orizonturile inferioare se

remarcă raportul de directă proporţionalitate, între conţinutul de argilă şi densitatea aparentă, la

care se adaugă şi tasarea, datorită greutăţii orizontului superior. Densitatea specifică prezintă

valori apropiate de la un orizont la altul, dar nu mai mică de 2,60 g/cm3. Limita de variaţie este de

2,70 g/cm3 în orizontul A şi 2,65-2,67 g/cm3 în El şi Bt. Porozitatea totală are valori diferite de la

un orizont la altul, adică 53 % în A şi 46 % în B, variind în sens invers cu densitatea aparentă.

Porozitatea mai mare în orizontul A se datoreşte lucrărilor culturale, la care este supus acest

orizont, dar aşa cum se poate constata este aproape de limita minimă. Porozitatea de aeraţie este

diferită pe profil, 25,4 % în orizontul A şi 12,7 % în orizontul B. După Kacinski, porozitatea de

aeraţie la luvosolul nostru este satisfăcătoare în orizontul A şi nesatisfăcătoare în B.

Valorile indicilor hidrofizici arată că, pe profil au o accentuată variaţie, bine corelată cu

proprietăţile fizice şi chimice care le influenţează. Se remarcă cu uşurinţă variaţia acestor indici

cu creşterea sau micşorarea procentului de material fin (praf şi argilă). Astfel, coeficientul de

ofilire (CO) are valori sub 9 % în primii 30 cm şi creşte spre adâncime, până la valori de 9,95-


23

10,25 %, datorită conţinutului mai mare de argilă. Valorile CO prezintă pe profil aceeaşi variaţie

ca şi coeficientul de higroscopicitate, lucru absolut normal, dacă se are în vedere modul de calcul,

precum şi corelaţia acestuia cu compoziţia granulometrică. Capacitatea de câmp (CC) pentru apă

variază în limitele de 21,55-24,01 % din greutatea solului uscat pe adâncimea de la 5 la 90 cm.

Foto 3.1. Profil de sol S.C.D.A. Şimnic

Sursa: Nicolescu și colab., 2008.

3.2.3. Însuşirile chimice

Însuşirile chimice determinate în cadrul câmpului experimental se înscriu, în general, în

limitele valorilor ce caracterizează solul brun roşcat luvic slab pseudogleizat (luvosolul).

Reacţia solului este moderat acidă la suprafaţă şi pe profil, cu excepţia orizontului Bt4,

unde este neutră, valoarea pH având limite de variaţie de la 5,7 la 6,9 (în extract apos).

Conţinutul de humus este scăzut în primii 20 cm (1,8 %) şi extrem de mic în profunzime (0,48

%). Aprovizionarea cu azot este strâns corelată cu conţinutul de humus, solul fiind slab

aprovizionat pe toată secţiunea de control. Solul este bine aprovizionat cu fosfor mobil, mai ales

în primii 20 cm (54 ppm), cu tendinţă de scădere spre adâncime şi slab aprovizionat cu potasiu

asimilabil (84-128 ppm). Condiţiile de geneză şi evoluţia acestui sol au condus la acumularea

unor cantităţi însemnate de oxizi de fier, mai ales în orizonturile de adâncime, cărora le imprimă


24

culoarea roşcată. Capacitatea totală de schimb cationic este în general, redusă (22,9-23,4 me/100g

sol), în primii 40 cm de la suprafaţă şi mai mare spre adâncime, unde ajunge la 31,9 me/100g sol.

Gradul de saturaţie în baze este mic la suprafaţă (mezobazic 67,6 %) şi cu aceeaşi tendinţă

de creştere spre adâncime, ajungând la valori mai mari (eubazic-90,5 %).

3.3. CONDIŢIILE CLIMATICE ALE ANULUI 2014

Temperaturile înregistrate în perioada de vegetație au fost superioare mediilor lunare

multianuale, cu excepția lunilor septembrie, decembrie, mai și iunie. Cea mai mare diferență fost

consemnată în luna martie +3,8oC față de normală (tabelul 3.1.).

Tabelul 3.1.

Condiții climatice septembrie 2013 - iulie 2014

Temperatura medie( oC) Precipitaţii (mm) Luna Media

lunară Media lunară

multianuală

Abatere Suma lunară

Suma lunară

multianuală

Abatere

Septembrie 17,4 17.5 -0,10 97 42,4 54,6 Octombrie 12,1 11,8 0,30 47 44,5 2,5 Noiembrie 8 5,5 2,50 51 44,9 6,1 Decembrie 0,1 0,4 -0,30 0 45,1 -45,1 Ianuarie 0,7 -1,4 2,10 52 32,7 19,3 Februarie 2,2 1,0 1,20 10 30,6 -20,6

Martie 9,4 5,6 3,80 92,5 33,7 58,8 Aprilie 12,3 11,8 0,50 136 46,0 90

Mai 15,9 16,9 -1,00 124 66,9 57,1 Iunie 19,6 20,4 -0,80 120 67,9 52,1 Iulie 22,8 22,6 0,20 138 61,5 76,5

Total/media 10,9 10,2 0,7 867,5 516,2 351,3 Sursa: stația meteorologică proprie S.C.D.A. Şimnic.

De altfel și media lunară anuală este superioară mediei lunare multianuale cu 0,7 oC.

Precipitațiile căzute în perioada de semănat pentru grâu au fost în general superioare

sumelor lunare multianual, pentru majoritatea lunilor, excepție făcând lunile decembrie și

februarie. Anul 2014 a fost un an deosebit prin cantitatea masivă de precipitații căzută (1089,5

mm), iar anul agricol 2013-2014 a fost asemănător (septembrie 2013-iulie 2014 = 867,5 mm).

Abaterea de 351,3 mm a reprezentat practic 68 % din întreaga cantitate de precipitații,

căzută în intervalul menționat mai sus. Acest fapt a condus la dezvoltarea luxuriantă a plantelor și

implicit la căderea unora dintre ele, la manifestarea deplină a bolilor foliare, în condițiile în care

în câmpul experimental nu se fac tratamente în vegetație, pentru a putea nota rezistența la acești

patogeni.


25

PARTEA A II A

MATERIAL ȘI METOD Ă

CAPITOLUL 4

SCOPUL CERCETĂRILOR. MATERIAL ŞI METOD Ă

Cercetările au ca scop, studiul comparativ al soiurilor și liniilor de grâu de toamnă

autohtone de diferite proveniențe, în condiţiile luvosolului de la Şimnic, pentru o mai bună

cunoaştere a acestora şi pentru a recomanda pentru această tonă, cultivarea numai a acelora care

îşi pot exprima la maxim, potenţialul productiv şi calitativ.

S-a studiat de asemenea, cum se corelează între ele, caracterele determinate privind

producția, elementele de productivitate și însușirile de calitate, la un sortiment de soiuri și linii de

grâu românești, care este sensul acestora și cum se poate interveni pentru a obține modificarea

unui caracter, prin influențarea altuia. Implicaţiile practice ale acestei lucrări se referă la emiterea

de recomandări, pentru extinderea celor mai bune soiuri în zona centrală a Olteniei, iar pentru

liniile de grâu se va menționa care sunt cele mai adaptate, pentru a fi promovate apoi ca, soiuri

după omologare. În anul agricol 2013-2014, la S.C.D.A. Șimnic a fost amplasată o experienţă

monofactorială 25 variante x 3 repetiții, în grilaj triplu balansat fără repetarea schiței de bază

(tabelul 4.1).

Tabelul 4.1. Variantele din cadrul experienţei

Soiul/linia Proveniența Soiul/linia Proveniența

1 GLOSA Fundulea 15 SEMNAL Fundulea 2 BOEMA 1 Fundulea 16 A38-04 Albota 3 FAUR F Fundulea 17 Adelina Şimnic 4 DELABRAD2 Fundulea 18 Ş 1118 Şimnic 5 LITERA Fundulea 19 Ş 119 Şimnic 6 MIRANDA Fundulea 20 Alex Lovrin 7 IZVOR Fundulea 21 Lv 6110/12 Lovrin 8 OTILIA Fundulea 22 Lv 6111/12 Lovrin 9 PITAR Fundulea 23 Lv 6113/12 Lovrin

10 PARTENER Fundulea 24 Lv 6125/12 Lovrin 11 RETEZAT Fundulea 25 Bezostaia Rusia 12 RODITOR Fundulea 13 ROVINE Fundulea 14 SPORNIC Fundulea


26

Suprafața recoltabilă a fiecărei parcele a fost de 10,5 m2 (1,5 lățime și 7 m lungime).

Schița de amplasare a fost cea prezentată mai jos.

24 17 15 8 1 18 11 9 2 25 12 10 3 21 19 6 4 22 20 13 5 23 16 14 7

5 21 17 13 9 8 4 25 16 12 19 15 6 2 23 11 7 3 24 20 22 18 14 10 1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Măsurile tehnologice sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Măsuri agrotehnice aplicate Lucrarea Epoca normală

Planta premergătoare Mazăre boabe

Arat + grăpat Tractor 100 CP + plug PP3 +grapa

(luna august)

Fertilizat cu îngrăşăminte complexe Tractor 100CP + MA 6

Tip 8:40:0

(luna octombrie)

Discuit Tractor 100CP + GD 3

(luna octombrie)

Lucrat cu combinatorul Tractor 100CP + combinator

(luna octombrie)

Tratat sămânţa DIVIDENT – 1l/ha

(luna octombrie)

Semănat: 550 b.g./m2 Semănătoare de parcele exp. cu lățimea

de 1,5 m

(15 oct. 2013)

Fertilizat Tractor 100 CP+MA 6

200 kg/ha – azotat de amoniu

(luna martie)

Erbicidat Tractor 100CP + MET

MUSTANG – 0,5 l/ha

(luna aprilie)

Recoltat Combina de parcele exp. lăţimea de 1.5 m

(luna iulie)

Cântărit şi condiţionat producţia de

boabe

în laborator

(luna iulie)


27

4.1. CARACTERIZAREA SOIURILOR ŞI LINILOR DE GRÂU UTILIZATE ÎN

EXPERIENŢĂ

GLOSA

Tip de grâu de toamnă. Portul tufei este semierect la înfrăţire. Coloraţia antocianică a

coleoptilului este absentă sau foarte slabă. Coloraţia antocianică a urechiuşelor frunzei steag este,

de asemenea, absentă sau foarte slabă Frecvenţa plantelor cu portul frunzei steag recurbat este

absentă sau foarte slabă. Cerozitatea tecii frunzei steag este slabă, iar a spicului este absentă sau

foarte slabă. Planta este de înălţime medie, iar grosimea măduvei paiului este medie. Spicul alb la

maturitate, formă piramidală, are densitate medie, este scurt spre mijlociu, aristat.

Gluma inferioară are lăţimea umărului îngustă, forma este înălţată, dintele este foarte lung

şi drept. Bobul are culoare roşie, iar coloraţia în fenol este puternică. MMB = 44-45 g; MH = 77-

78 kg/hl. Soi precoce, cu rezistenţă bună la cădere, iernare, secetă şi arşiţă. Rezistenţa la iernare a

fost confirmată în anul agricol 2002/2003, când pierderile de plante înregistrate au fost sub

martor. Soiul este mijlociu de sensubil la făinare, sensibil la septorioza frunzelor şi mijlociu de

sensibil la rugina brună. Ritm de creştere: 1,3-1,5. Talia medie (70-89 cm). Data înspicatului este

mai precoce cu 3-5 zile faţă de cea a soiului Dropia, care este un soi cu perioadă de vegetaţie

medie. Nota la secetă: 2,6. În anul 2007 – an extrem de secetos a prezentat spice total şi parţial

sterile în proporţie de 1,6 % respectiv 1 %. Rezistenţă la boli: în condiţii de infecţii artificiale cu

mălură (Tilletia caries) – 72,1 % atac. În condiţiile anului 2005, an în care precipitaţiile căzute în

perioada de recoltat au înregistrat cantităţi însemnate, soiul Glosa a prezentat 1,5 % boabe

încolţite; 11,7 % boabe fuzariate şi 28,8 % boabe cu black-point.

La ISTIS în medie pe 3 ani a obţinut 5318 kg/ha, obţinând un spor de 7 % faţă de F4, 8 % faţă de

Flamura 85 şi Dropia, în sud şi în vest. În Moldova şi Transilvania, a înregistrat 5871 kg/ha. În

reţeaua ASAS – 5960 kg/ha (***, Catalog 2005). Recomandat pentru cultura, în zona favorabilă

pentru grâu din toată ţara.

BOEMA 1

Plantele au talia de 82+/- 0,8 cm. Portul tufei este semierect la înfrăţire.

Pilozitatea ultimului nod al soiului este absentă. Spicul are culoarea albă la maturitate, cu

marginile paralele, semilax, cu ariste lungi, distribuite pe toată lungimea. Perozitatea feţei externe

a segmentului terminal al rahisului este foarte slabă. Gluma inferioară are lăţimea umărului

medie, forma umărului dreaptă, lungimea ciocului este medie cu forma ciocului drept.


28

Amprenta internă a glumei este redusă. Bobul are forma ovoidală de culoare roşie, cu

perişori dorsali lungi. MMB = 41+/-2,6 g, MH = 77+/-2 kg/hl.

Perioada de vegetaţie este egală sau întârziată cu 1-2 zile, faţă de cea a soiului Flamura 85.

Soi rezistent la condiţiile de iernare, secetă, arşiţă, scuturare şi cădere. Rezistenţă la rugina

galbenă, mijlociu de rezistent la rugina brună şi mai rezistent la fuzarioză şi încolţirea în spic, ca

Fundulea 4 şi Flamura 85. Jumătate din frunzele steag sunt recurbate. Cerozitatea spicului şi cea a

gâtului paiului este absentă. Grosimea măduvei paiului în secţiune este subţire. Spic cilindric

mijlociu-lung, mediu spre dens, cu ariste prezente (5 cm în anii normali; 4 cm în anii secetoşi).

Ritm de creştere: 1-2. Talia medie (61-82 cm). Data înspicatului este mai precoce cu 1-2

zile faţă de cea a soiului Dropia, care este un soi cu perioadă de vegetaţie medie. Nota la secetă:

4. În anul 2007 – an extrem de secetos a prezentat spice total sterile şi parţial sterile în proporţie

de 1,4 % respectiv 2,2 %. Rezistenţă la boli: în condiţii de infecţii artificiale cu mălură (Tilletia

caries) – 4,6 % atac. În condiţiile anului 2005, an în care precipitaţiile căzute în perioada de

recoltat au înregistrat cantităţi însemnate, soiul Boema a prezentat 4,2 % boabe încolţite; 11,7 %

boabe fuzariate şi 31,3 % boabe cu black-point.La ISTIS în medie pe 3 ani a obţinut 6114 kg/ha

(***, Catalog 2000). Recomandat în sudul şi vestul ţării precum şi în condiţii de irigare.

FAUR F

Plantele au talia medie de 70 cm (75-90 cm). Bobul are culoare roşie. MMB = 39 g- 43 g,

MH = 76 kg/hl. Soi semitimpuriu, cu +1-2 zile la înspicat, faţă de Flamura 85 şi -1-2 zile faţă de

Fundulea 4. Are rezistenţă bună la cădere, este mai rezistent la iernare decât soiurile martor şi

este mijlociu de rezistent la secetă şi arşiţă. Are rezistenţă bună la rugina brună şi mijlocie la

rugina galbenă şi făinare. Jumătate din frunzele steag sunt recurbate. Spic piramidal, mediu ca

lungime, dens, cu ariste prezente. Ritm de creştere: 2. Data înspicatului este mai tardivă cu 1-3

zile faţă de cea a soiului Dropia. Nota la secetă: 4,3. În anul 2007, a prezentat spice total şi parţial

sterile în proporţie de 2 %, respectiv 2,4 % (Păunescu și colab., 2009). În condiţii de infecţii

artificiale cu mălură (Tilletia caries) – 29,4 % atac.


29

Foto 4.1. Soiul de grâu Faur F

Sursa : câmp ameliorare grâu S.C.D.A Șimnic.

La ISTIS în medie pe 3 ani a obţinut sporuri de 6 % faţă de Fl 85, 1 % faţă de F4 şi 5 %

faţă de Dropia, în sud. Producţia maximă a fost obţinută la SCDA Lovrin – 9,3 t/ha.

În Transilvania şi nordul Moldovei a obţinut 5222 kg/ha cu 7 % mai mult faţă de F4 (***,

Catalog, 2004).Recomandat mai ales în Câmpia Română, Banat şi Moldova (foto 4.1).

DELABRAD 2

Soi precoce. Plantele au talia scurtă (76 cm). Are o bună rezistenţă la cădere şi la iernare,

este mijlociu de rezistent la secetă, arşiţă şi şiştăvire. Rezistenţă mijlocie la septorioza frunzelor,

dar este sensibil la făinare, la rugina galbenă, precum şi la înnegrirea şi fuzarioza spicelor.

Port erect al tufei la înfrăţire. Trei sferturi din frunzele steag sunt recurbate. Spic piramidal,

mijlociu ca lungime, mediu-dens, cu ariste prezente (foto 3.2). Ritm de creştere: 2-3. Talia medie

(63-72 cm). Data înspicatului este mai tardivă cu 2-3 zile, faţă de cea a soiului Dropia. Nota la

secetă: 4. În anul 2007 – an extrem de secetos a prezentat 1,7 % spice total sterile şi 1,8 % spice

parţial sterile (foto 4.2). În condiţii de infecţii artificiale cu mălură (Tilletia caries) – 30,2 % atac.

În 2005, an cu multe precipitaţiile, a prezentat 3,4 % boabe încolţite; 9,2 % boabe fuzariate şi

48,4 % boabe cu black-point (Păunescu și colab., 2009).


30

Foto 4.2. Soiul de grâu Delabrad 2

Sursa : câmp ameliorare grâu S.C.D.A Șimnic.

LITERA

Tufa plantei semiculcată spre culcată, în faza de înfrăţire. Frunza steag are poziţia

semiaplecată, după faza de înflorit. Frunzele sunt medii ca lungime şi lăţime şi sunt acoperite cu

un strat ceros nu prea intens, în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Talia medie a

plantei este cuprinsă între 95 şi 105 cm, fiind de aceeaşi înălţime ca a soiurilor martor Dropia şi

Flamura 85. Spicul este de culoare albă, semidens, aristat, de formă piramidală şi cu poziţia

seminutantă la maturitate. Boabele sunt de mărime medie, de formă alungită, au culoarea roşie şi

au în condiţii normale de cultură, o masă a 1000 de boabe de 42-45 g şi o masă hectolitrică de 77-

79 kg/hl. Soi precoce, având perioada de vegetaţie asemănătoare cu a soiurilor martor Dropia şi

Flamura 85, cu rezistenţă bună la cădere, iernare, secetă şi arşiţă (foto 4.3). Este rezistent la

rugina brună şi mijlociu rezistent la actualele rase de rugină galbenă şi de făinare. Are un nivel

mijlociu de rezistenţă la fuzarioză şi un nivel mediu de rezistenţă la încolţirea în spic.


31

Foto 4.3. Soiul de grâu Litera

Sursa : câmp ameliorare grâu S.C.D.A Șimnic

MIRANDA

Tufa plantei semierectă, în faza de înfrăţire. Frunza steag are portul semiaplecat după

înflorit. Frunzele sunt medii ca lungime şi lăţime şi sunt acoperite cu un strat ceros nu prea intens,

în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Talia medie a plantei este cuprinsă între 100 şi

110 cm, mai înaltă decât a soiurilor martor, Dropia şi Flamura 85, cu 5-10 cm. Spicul este mare,

de culoare albă, semidens, aristat, de formă piramidală şi cu poziţie seminutantă la maturitate.

Boabele sunt de mărime medie, de formă alungită, de culoare roşie şi au, în condiţii normale de

cultură, o masă a 1000 de boabe de 42-44 g şi o masă hectolitrică de 78-80 kg/hl (foto 4.4).

Foto 4.4. Soiul de grâu Miranda

Soi semiprecoce, înspică cu 1-2 zile mai târziu decât soiurile martor Dropia şi Flamura

85, cu rezistenţă bună la cădere şi iernare.


32

IZVOR

Tufa plantei semiculcată spre culcată, în faza de înfrăţire, cu frunze de culoare verde

deschis. Frunza steag are portul semiaplecat după înflorit, frunzele sunt mai înguste, cu strat ceros

evident (foto 4.5).

Foto 4.5. Soiul de grâu Izvor


Talia cuprinsă între 90 şi 105 cm, mai înaltă cu 3-7 cm decât soiurile Fundulea 4, Dropia

şi Flamura 85. Spicul este de culoare albă, semilax, aristat, de formă piramidală. Boabele de

mărime medie, de formă alungită, au culoarea roşie şi în condiţii normale de cultură, au masa a

1000 de boabe de 40-45 g (mai mică cu 3-4 g decât soiurile Dropia, Flamura 85 şi Fundulea 4) şi

masa hectolitrică de 77-79 kg/hl (mai mare 1-1,4 kg, decât a soiurile Dropia şi Fundulea 4).

Soiul Izvor este precoce şi are o rezistenţă bună la cădere şi iernare. Este foarte rezistent

la secetă, testele fiziologice evidenţiind faptul că, soiul Izvor rezistă mai bine la stresul provocat

de deficitul hidric.Este mai rezistent decât Dropia, la rugina brună şi septorioză. Are un nivel bun

de rezistenţă la încolţirea în spic.

OTILIA

Soi precoce, înregistrat de INCDA Fundulea în anul 2013. Potenţialul de producţie a

noului soi este de peste 10 t/ha, puţin mai mare decât al soiului martor Glosa, iar productivitatea

medie, în condiţii de fermă a depăşit frecvent 5 t/ha (spor de 4-5 %), fără irigare, având o

stabilitate superioară a recoltelor.


33

Comparaţia a fost făcută cu Glosa, pentru că este cel mai cultivat soi din România,

ocupând, conform datelor MADR, peste 30 % din producţia de sămânţă certificată de grâu.

Soiul Otilia are portul la înfrăţire semierect, talie semipitică de 75-92 cm, spic alb, aristat,

piramidal, cu densitate medie şi lungime medie-lungă. Bobul are culoare roşie. Acest soi este

rezistent la iernare şi cădere, la secetă şi arşiţă. Faţă de Glosa, rezistă mai bine la bolile specifice,

precum: septorioză, rugină galbenă şi fuzarioză. De asemenea, prezintă rezistenţă mai bună la

încolţirea boabelor în spic. Are calităţi deosebite pentru panificaţie, comparativ cu alte soiuri, pe

lângă conţinutul mai mare de gluten şi proteine (12,47 %), aluatul obţinut din grâul Otilia având o

elasticitate superioară.

PITAR

Linia Pitar este o linie de grâu creată la INCDA Fundulea, foarte precoce, cu umplere

foarte bună a boabelor, care combină un conţinut destul de ridicat de proteine, cu o calitate foarte

bună a acestora şi un potenţial ridicat al producţiei de boabe. Este recomandată ca genitor pentru

precocitate şi calitate de bună panificaţie.

PARTENER, RODITOR, ROVINE, RETEZAT, SEMNAL, SPORNIC

Linii de grâu de toamnă create la INCDA FUNDULEA. În anul 2013, în 4 medii de

cultură diferite (semănat la prima epocă cu N120; semănat la epoca a II-a cu N120; semănat la

epoca a II-a cu N0 și semănat la epocă tardivă cu N120), au prezentat sporuri de producție peste

martor (soiul Dropia), după cum urmează: Partener – 12 %, Roditor – 1 %, Rovine – 4 %, Retezat

-5 %. În zona de sud, zonă colinară, aceleași linii au prezentat sporuri de: 26 %, 23 %, 26 %

respectiv 16 % față de același martor. În vestul țării, sporurile au fost cuprinse între 0 și 2 %.

Dintre acestea s-a evidențiat Partener, cu rezistență bună la rugina brună și la ger.

A 38-04

Linie de grâu obținută la SCDA Albota. În anul 2013, în medie la Șimnic și Albota a

obținut 4447 kg/ha, cu 44 % mai mult decât soiul martor Dropia. În medie pe 5 localități, în

același an a obținut un spor de producție de 12 % față de soiul Dropia, cel mai mare din

experiment.

ADELINA

Soiul de grâu de toamna Adelina a fost obținut la S.C.D.A. Șimnic, prin hibridare urmată

de selecție individuală repetată, din combinația hibridă KARL/201R2-111//508U1-1 și brevetat

în anul 2014.


34

Planta are un port intermediar la înfrățire. Frecvența plantelor cu frunza steag recurbată

este ridicată. Caracterul care îl deosebește în mod evident de ceea ce există pe piață la ora actuală

este lungimea mare a ciocului glumei inferioare.Talia are valori cuprinse între 70 și 78 cm.

Spicul are formă piramidală, este de culoare albă, scurt spre mediu, lax și aristat, aristele

fiind lungi (foto 4.6).

Foto 4.6. Soiul de grâu Adelina


Bobul este de culoare roșie. Masa a 1000 de boabe are valori de peste 40 g, în condiții

optime de cultură. Masa hectolitrică a înregistrat valori pe intervalul 77,6-80,6 kg/hl.

Soiul Adelina are o perioadă de vegetație medie spre tardivă și o bună rezistență la factorii

limitativi ai producției: condiții de iernare, cădere, secetă și arșiță. Este sensibil la septorioză,

rugină galbenă și făinare. Mijlociu de rezistent la rugină brună.

În rețeaua I.S.T.I.S s-a remarcat în anii 2008 și 2011 prin producții de peste 10 000 kg/ha

și anume : la Râmnicu Sărat – 10 956 kg/ha în anul 2008 și 10 010 kg/ha, la Dâlga – 10 013

kg/ha. De asemenea s-a evidențiat prin sporuri de producție ridicată în raport cu soiul martor

Boema : +18 % la Târgoviște și la Cogealac; +25 % la Portărești. În medie, în aceeași rețea a

obținut o producție de 7063 kg/ha - cu 2 % peste Boema, cu 3 % peste Dropia și cu 4 % peste

Flamura 85. În condițiile de la Șimnic, soiul Adelina a obținut în medie pe ultimii trei ani o

producție de 6541 kg/ha. Din punct de vedere al conținutul de proteină, unul dintre cele mai


35

importante însușiri de panificație, soiul Adelina a atins 13,1 %, înregistrând în mod frecvent

valori peste 11 %. Indicele glutenic, de fiecare dată peste 35, plasează soiul Adelina în categoria

soiurilor de calitatea I-a. Soiul Adelina este recomandat a se extinde în zonele sudice și vestice

ale țării, Moldova și Dobrogea.

ŞIMNIC 1118, ŞIMNIC 119

Linii de grâu create la Șimnic aflate în testări la Institutul de Stat pentru Testarea și

Înregistrarea Soiurilor. În anul 2014, linia Ş 1118 a prezentat atac foarte puternic de fuzarioază,

fapt care a dus la scoaterea acestuia de la testare.

ALEX

Port al tufei semiculcat, la înfrăţire. Trei sferturi din frunzele steag sunt recurbate.

Cerozitatea spicului este slabă, iar cea a gâtului paiului este puternică. Grosimea măduvei paiului

în secţiune este subţire. Spic piramidal, mediu ca lungime, mijlociu de compact cu ariste

prezente. Lungimea aristelor diferă în funcţie de condiţiile climatice (8 cm în anii normali; 5,5 cm

în anii secetoşi). Ritm de creştere: 1-2. Talia medie (63-83 cm). Data înspicatului este mai

tardivă, cu 2 zile faţă de cea a soiului Dropia, care este un soi cu perioadă de vegetaţie medie.

Nota la secetă: 3,6. În anul 2007 – an extrem de secetos a prezentat spice total sterile şi parţial

sterile în proporţie de 0,9 %, respectiv 2,5 %. Rezistenţă la boli: în condiţii de infecţii artificiale

cu mălură (Tilletia caries) – 59,1 % atac. În condiţiile anului 2005, an în care precipitaţiile căzute

în perioada de recoltat au înregistrat cantităţi însemnate, soiul Alex a prezentat 1,7 % boabe

încolţite; 16,1 % boabe fuzariate şi 19,4 % boabe cu black-point.

Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125

Linii de grâu create la SCDA Lovrin. În anul 2013, în medie pe toate zonele țării,

producțiile au înregistrat sporuri de 1 %, 7 %, 5 % respectiv 1 % față de martor (soiul Dropia).

BEZOSTAIA

Cel mai vechi soi din experiență, folosit ca martor pentru progres genetic. Soi de

proveniență rusească. Singurul soi nearistat, în medie pe 5 localități din principalele zone agricole

ale țării, în anul 2013 a înregistrat o producție ce a reprezentat doar 78 %, din producția soiului

martor.


36

4.2.OBSERVAȚII ȘI DETERMINĂRI

La fiecare dintre aceste soiuri s-au efectuat determinări în câmp și în laborator privind

producția, elementele de productivitate și calitatea. Astfel au fost determinate: producția de boabe

(prod. exprimată în kg/ha), lungime spic (exprimată în cm), număr spiculețe/spic, număr spiculețe

sterile/spic, sterilitatea spicului (%), fertilitatea spicului (%), desimea spicului, numărul de

boabe/spic (nrb/sp), greutatea boabelor/spic (grb/sp exprimată în grame), masa a 1000 de boabe

(MMB exprimată în grame), masa hectolitrică (MH exprimată în kg/hl), conținutul de proteină

(Pr%), talia (cm), numărul de plante răsărite/mp (nrpl), numărul de spice/mp (nrsp), talia (cm).

S-au calculat: media aritmetică, diferențele limită și corelațiile între caractere (coeficient

de corelație și coeficient de determinație).

În câmp s-au efectuat următoarele observaţii:

• numărul de plante răsărite/m2 – cu rama metrică în fiecare repetiție;

• talia – media a 10 plante;

• numărul de spice/m2 – cu rama metrică în fiecare repetiție;

• producţia - s-a recoltat suprafața de 5 m2/repetiţie şi s-a adus la umiditatea STAS.

În laborator:

• lungimea spic – media la 25 spice, de la bază la vîrf, fără ariste; spice scurte (lungimea

mai mică de 8 cm); spice mijlocii (lungimea între 8-10 cm); spice mari (lungimea mai

mare de 10 cm);

• număr spiculeţe/spic – media la 25 spice; numărul de spiculețe sterile/spic – media la 25

spice; număr boabe/spic – media la 25 spice

• greutatea boabelor/spic – media la 25 spice

• MMB – media a 2 probe a câte 500 boabe

• MH – cu GRANOMAT

• sterilitate spic - prin determinarea spiculeţelor sterile de pe un spic (media la 25 spice) și

raportarea la numărul total de spiculețe de pe spicul studiat

• fertilitate spic (%)= 100 % - % sterilitate spic (media la 25 de spice)

• desime spic calculată cu formula [(N-1)/L]10 unde: N – număr total de spiculeţe şi L –

lungimea rahisului de la baza spicului până la baza spiculeţului superior: laxe (densitatea

mai mare de 17); mijlociu (densitatea între 17-22); dense (densitatea mai mare de 22).


37

PARTEA A III A

REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL 5.

REZULTATE OB ȚINUTE LA SOIURILE DE GRÂU TESTATE

5.1. REZULTATE PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE

Numărul de plante răsărite/mp a avut valori cuprinse între 387 plante/mp la soiul Litera

şi 485 plante/mp la soiul Bezostaia. Soiurile Faur F, Alex, Bezostaia și linia Lv 6110/12 au

prezentat abateri pozitive asigurate statistic ale acestui caracter, faţă de soiul martor – soiul Glosa

(tabelul 5.1).

Numărul de spice/mp a oscilat între 347 spice/mp la soiul Boema şi 477 spice/mp la

soiul Adelina. Soiurile: Delabrad, Izvor, Adelina și linia Ş 119 au prezentat abateri pozitive

asigurate statistic ale acestui caracter, faţă de soiul martor – soiul Glosa, în limitele a 68-85

spice/mp (tabelul 5.1).

Tabelul 5.1.

Caractere morfologice la soiurile testate Nr.pl/mp. Nr.sp/mp. Talia (cm) Nr.cr. Varianta

media Dif.mt. +

semnif

media Dif.mt. +

semnif

media Dif.mt. +

semnif 1 GLOSA 390 0 392 0 96,5 0 2 BOEMA 1 417 27 347 -45 93 -3,5 3 FAUR F 458 68 425 33 88 -8,5 4 DELABRAD2 433 43 463 71 94 -2,5 5 LITERA 387 -3 400 8 92,5 -4 6 MIRANDA 453 63 433 41 100 3,5 7 IZVOR 397 7 460 68 97 0,5 8 OTILIA 445 55 437 45 87,5 -9 9 PITAR 420 30 420 28 87,5 -9 10 PARTENER 443 53 402 10 86 -10,5 11 RETEZAT 447 57 442 50 98 1,5 12 RODITOR 430 40 432 40 92 -4,5 13 ROVINE 428 38 396 4 120 23,5 14 SPORNIC 443 53 405 13 96,5 0 15 SEMNAL 412 22 432 40 89,5 -7 16 A38-04 397 7 435 43 112 15,5 17 ADELINA 438 48 477 85 89 -7,5 18 Ş 1118 430 40 380 -12 87 -9,5 19 Ş 119 417 27 460 68 93,5 -3 20 ALEX 482 92 443 51 97 0,5 21 LV 6110/12 480 90 437 45 93 -3,5 22 LV 6111/12 445 55 400 8 93 -3,5 23 LV 6113/12 450 60 372 -20 87 -9,5 24 LV 6125/12 445 55 418 26 96 -0,5 25 BEZOSTAIA 485 95 446 54 117 20,5 DL 5% 67 63 6.4


38

Soiul care s-a diferenţiat printr-o talie superioară soiului Glosa a fost soiul Bezostaia

(+ 20,5 cm), precum și liniile Rovine și A38-04. Talie mai scurtă ,cu asigurare statistică în

limita a 7-10,5 cm au prezentat cultivarele: Faur F, Partener, Semnal, Adelina, S 1118 și Lv 6113

(tabelul 5.1).

5.1.1. Morfologia spicului

Lungimea spicului a înregistrat valori cuprinse între 7,2 cm la soiul Partener și 9,8 cm la

linia Retezat. Liniile: Retezat, Semnal, Lv 6111/12, Lv 6113/12 și Lv 6125/12 au înregistrat

valori crescute semnificativ ale lungimii spicului, în limitele a 0,9-2 cm, în raport cu soiul martor

– Glosa, soiul cel mai răspândit în țara noastră (aproximativ 30 % din suprafața cultivată cu grâu)

(tabelul 5.2).

Numărul de spiculețe/spic a oscilat între 16,7 la Lv 6111/12 și 20 la soiul Alex.

Superioritate asigurată statistic la acest caracter au arătat soiurile: Faur, Semnal și Alex, al căror

număr a fost mai mare cu aproximativ 2 spiculețe/spic față de martor (tabelul 5.2).

Sterilitatea bazală redată prin numărul de spiculețe sterile/spic a avut valori în limitele a

1,8 – 3,8 spiculețe sterile /spic (Lv 6110/12 versus Izvor). Soiuri superioare soiului Glosa din

acest punct de vedere, reflectată prin scăderea semnificativă a numărului de spiculețe sterile/spic

au fost Spornic, Alex, Lv 6110/12 și Lv 6111/12 (tabelul 5.2).

Desimea spicului a înregistrat valori cuprinse între 19 la Retezat (spic mediu dens) și

26,4 la Izvor (spic dens). Soiul Glosa a avut un spic dens -25,1. Față de această valoare au existat

soiuri, ale căror spice au fost semnificativ mai puțin dense: Retezat, Şimnic 119, Lv 6111/12 și

Lv 6113/12 (tabelul 5.2).


39

Tabelul 5.2.

Caractere legate de morfologia spicului

Lungime spic Nr.spiculețe/

spic

Nr.spiculețe

sterile/spic

Desime spic Nr.

crt

Varianta

media Dif.mt+

semnif

media Dif.mt+

semnif

media Dif.mt+

semnif

media Dif.

mt+

semnif

1 GLOSA 7,8 mt 18,0 mt 3,3 mt 25,1 mt

2 BOEMA 1 8,4 0,6 18,0 0,0 2,4 -0,9 22,9 -2,2

3 FAUR F 8,1 0,3 19,6 1,6 2,9 -0,4 26,3 1,2

4 DELABRAD2 8,3 0,5 19,4 1,4 2,9 -0,4 22,1 -3,0

5 LITERA 8,4 0,6 19,0 1,0 2,5 -0,8 24,3 -0,8

6 MIRANDA 8,4 0,6 17,8 -0,2 3,1 -0,2 22,6 -2,5

7 IZVOR 7,6 -0,2 18,5 0,5 3,8 0,5 26,4 1,3

8 OTILIA 8,4 0,6 18,3 0,3 2,7 -0,6 23,6 -1,5

9 PITAR 8,6 0,8 18,0 0,0 2,3 -1,0 22,4 -2,7

10 PARTENER 7,2 -0,6 19,2 1,2 3,4 0,1 25,4 0,3

11 RETEZAT 9,8 2,0 17,7 -0,3 2,3 -1,0 19,0 -6,1

12 RODITOR 7,9 0,1 18,0 0,0 2,5 -0,8 24,6 -0,5

13 ROVINE 7,8 0,0 18,2 0,2 3,2 -0,1 25,4 0,3

14 SPORNIC 8,3 0,5 17,5 -0,5 2,2 -1,1 22,6 -2,5

15 SEMNAL 8,7 0,9 19,6 1,6 3,4 0,1 24,2 -0,9

16 A38-04 8,5 0,7 18,0 0,0 2,3 -1,0 22,7 -2,4

17 ADELINA 7,6 -0,2 18,0 0,0 3,5 0,2 25,7 0,6

18 Ş 1118 8,5 0,7 18,1 0,1 2,3 -1,0 22,6 -2,5

19 Ş 119 8,5 0,7 18,5 0,5 2,5 -0,8 20,6 -4,5

20 ALEX 8,5 0,7 20,0 2,0 1,9 -1,4 22,5 -2,6

21 LV 6110/12 8,1 0,3 18,6 0,6 1,8 -1,5 24,7 -0,4

22 LV 6111/12 9,1 1,3 16,7 -1,3 2,0 -1,3 19,4 -5,7

23 LV 6113/12 8,7 0,9 18,7 0,7 2,3 -1,0 20,3 -4,8

24 LV 6125/12 9,3 1,5 19,2 1,2 2,4 -0,9 22,1 -3,0

25 BEZOSTAIA 8,4 0,6 17,3 -0,7 2,3 -1,0 22,0 -3,1

DL 5% 0,9 1,6 1,1 4,0


40

Sterilitatea spicului a fost evidentă, mai mult sau mai puțin, la toate soiurile testate,

limitele fiind 20,4 % la soiul Izvor și 9,7 % la soiul Alex. Soiurile: Boema, Litera, Pitar, Retezat,

Roditor, Spornic, A 38-04, Liniile de Şimnic, liniile de Lovrin și Bezostaia au fost mai puțin

afectate, acestea fiind superioare soiului Glosa, cu asigurare statistică. La aceste soiuri și linii de

grâu, procentul de sterilitate a fost diminuat în limitele a 4,7-8,7 %. Fertilitatea spicului fiind

element complementar sterilității, raportarea față de martor este identică. Important de evidențiat

este că, niciunul dintre soiurile testate la aceste caractere, nu a avut sterilitate peste soiul Glosa

sau fertilitate sub soiul Glosa, ambele cu asigurare statistică (tabelul 5.3).

Tabelul 5.3.

Caractere legate de morfologia spicului și calitatea producției

Sterilitate spic (%)

Fertilitate spic (%)

Conținut proteină (%)

Nr.crt Varianta

media Dif.mt+ semnif



1 GLOSA 18,4 0,0 81,6 0,0 12,5 0,0 2 BOEMA 1 13,4 -5,0 86,6 5,0 12,8 0,3 3 FAUR F 14,8 -3,6 85,2 3,6 13,9 1,4 4 DELABRAD2 14,8 -3,6 85,2 3,6 13,8 1,3 5 LITERA 13,2 -5,2 86,8 5,2 13,1 0,6 6 MIRANDA 17,2 -1,2 82,8 1,2 12,8 0,3 7 IZVOR 20,4 2,0 79,6 -2,0 11,6 -0,9 8 OTILIA 14,9 -3,5 85,1 3,5 11,5 -1,0 9 PITAR 13,0 -5,4 87,0 5,4 12,7 0,2 10 PARTENER 17,8 -0,6 82,2 0,6 11,4 -1,1 11 RETEZAT 13,2 -5,2 86,8 5,2 12,4 -0,1 12 RODITOR 13,7 -4,7 86,3 4,7 13,1 0,6 13 ROVINE 17,5 -0,9 82,5 0,9 12,6 0,1 14 SPORNIC 12,4 -6,0 87,6 6,0 13,2 0,7 15 SEMNAL 17,2 -1,2 82,8 1,2 12,2 -0,3 16 A38-04 12,7 -5,7 87,3 5,7 14,1 1,6 17 ADELINA 19,5 1,1 80,5 -1,1 11,9 -0,6 18 Ş 1118 12,7 -5,7 87,3 5,7 14,1 1,6 19 Ş 119 13,6 -4,8 86,4 4,8 11,7 -0,8 20 ALEX 9,7 -8,7 90,3 8,7 13,4 0,9 21 LV 6110/12 9,9 -8,5 90,1 8,5 13,4 0,9 22 LV 6111/12 11,7 -6,7 88,3 6,7 14,4 1,9 23 LV 6113/12 12,2 -6,2 87,8 6,2 13,4 0,9 24 LV 6125/12 12,6 -5,8 87,4 5,8 13,0 0,5 25 BEZOSTAIA 13,0 -5,4 87,0 5,4 12,7 0,2 DL 5% 3,7 4,8 1,2


41

Conținutul de proteină a înregistrat valori mult diferențiate. Limitele au fost 11,4 % la

soiul Partener și 14,4 % la linia Lv 6111/12. Soiurile: Faur, Delabrad și liniile de grâu A 38-04, Ş

1118 și Lv 6111/12 au înregistrat sporuri asigurate statistic în limitele a 1,3-1,9 %. De remarcat

faptul că, în condițiile anului 2014, tot sortimentul testat a avut valori ale conținutului de proteină

peste 10,5 % - limita de preluare (tabelul 5.3).

5.2. REZULTATE PRIVIND ELEMENTELE DE PRODUCTIVITATE

ȘI MASA HECTOLITRICĂ

Numărul de boabe/spic în condițiile anului 2014 a oscilat între 28 boabe/spic la linia

A38-04 și 44 de boabe/spic la soiul Otilia. Față de martorul Glosa, soiurile și liniile de grâu

Boema (+7 boabe/spic), Litera (+7 boabe/spic), Otilia (+11 boabe/spic), Pitar (+6 boabe/spic),

Alex (+7 boabe/spic), Lv 6110/12 (+8 boabe/spic) și Lv 6113/12 (+7 boabe/spic) au înregistrat

creșteri asigurate statistice. Toate celelalte soiuri au fost la nivelul martorului (tabelul 5.4).

Greutatea boabelor/spic a înregistrat valori cuprinse între 0,64 g la linia A38-04 și 1,38

g la soiul Pitar. Doar cel din urmă a înregistrat o creștere asigurată statistic (+0,31 g), față de

martorul Glosa, în timp ce, la liniile A38-04 și Şimnic 1118, greutatea a fost diminuată asigurată

statistic cu 0,43 g, respectiv 0,35 g. Toate celelalte soiuri au fost la nivelul martorului (tabelul

5.4).

Din punct de vedere al masei a 1000 de boabe, soiul Pitar a înregistrat cea mai mare

valoare - 35 g. Majoritatea soiurilor testate au înregistrat valori mai mici raportat la soiul martor.

Diminuări asigurate statistic ale acestui caracter au prezentat soiurile: Faur, Partener,

Semnal, Adelina, S 1118, Lv 6113/12. Soiurile care au prezentat acest caracter la nivelul

martorului au fost: Delabrad, Litera, Pitar, Partener, Retezat, Roditor, Rovine, Spornic, Semnal,

Lv 6110/12 și Bezostaia. Niciunul dintre soiuri nu a prezentat sporuri de masă a 1000 de boabe

asigurate statistic (tabelul 5.4).

Cea mai mică valoare a MMB-ului a fost înregistrată de linia A38-04 – 22,5 g.

Masa hectolitrică a avut valori cuprinse între 51,3 kg/hl la linia Şimnic 1118 şi 72,5

kg/ha la soiul Otilia. Soiurile Boema, Faur, Miranda, Izvor, Retezat, Spornic, A 38-,4, Adelina, Ş

1118, Alex, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6112, Lv 6113 și Lv 6125 au prezentat diminuări asigurate

statistic, dar acest fapt nu are importanță atâta timp, cât niciunul dintre soiurile testate nu a avut

masă hectolitrică peste limita de preluare – 76 kg/hl (tabelul 5.4).


42

Tabelul 5.4.

Elemente de productivitate și masa hectolitrică la soiurile testate Nr.boabe/spic Greutate b/sp

(g)

MMB

(g)

Masa

hectolitrică

(kg/hl)

Nr.

crt.

Varianta

media Dif.

mt +

semnif.

media Dif.

mt +

semnif.

media Dif.

mt +

semnif.

media Dif.

mt+

semnif.

1 GLOSA 33 0 1,07 0,00 32,9 0,0 71,8 0,0

2 BOEMA 1 40 7 1,21 0,14 30,4 -2,5 69,3 -2,5

3 FAUR F 38 5 0,98 -0,09 26,0 -6,9 65,6 -6,2

4 DELABRAD2 36 3 1,24 0,17 34,5 1,6 70,2 -1,6

5 LITERA 40 7 1,18 0,11 29,7 -3,2 69,7 -2,1

6 MIRANDA 33 0 0,96 -0,11 29,2 -3,7 61,6 -10,2

7 IZVOR 32 -1 0,93 -0,14 29,5 -3,4 65,6 -6,2

8 OTILIA 44 11 1,30 0,23 29,5 -3,4 72,5 0,7

9 PITAR 39 6 1,38 0,31 35,0 2,1 71,1 -0,7

10 PARTENER 32 -1 1,02 -0,05 31,9 -1,0 71,4 -0,4

11 RETEZAT 34 1 1,13 0,06 33,3 0,4 68,7 -3,1

12 RODITOR 32 -1 1,05 -0,02 32,5 -0,4 70,9 -0,9

13 ROVINE 30 -3 1,01 -0,06 33,8 0,9 70,3 -1,5

14 SPORNIC 32 -1 1,07 0,00 33,0 0,1 66,3 -5,5

15 SEMNAL 37 4 1,17 0,10 31,7 -1,2 70,0 -1,8

16 A38-04 28 -5 0,64 -0,43 22,5 -10,4 56,4 -15,4

17 ADELINA 30 -3 0,81 -0,26 26,7 -6,2 63,8 -8,0

18 Ş 1118 30 -3 0,72 -0,35 23,5 -9,4 51,3 -20,5

19 Ş119 33 0 0,84 -0,23 25,1 -7,8 69,8 -2,0

20 ALEX 40 7 1,06 -0,01 26,6 -6,3 65,0 -6,8

21 LV 6110/12 41 8 1,08 0,01 26,5 -6,4 62,2 -9,6

22 LV 6111/12 36 3 1,13 0,06 31,2 -1,7 56,8 -15,0

23 LV 6113/12 40 7 1,12 0,05 28,0 -4,9 64,8 -7,0

24 LV 6125/12 36 3 1,03 -0,04 28,6 -4,3 64,1 -7,7

25 BEZOSTAIA 31 -2 1,01 -0,06 32,4 -0,5 71,4 -0,4

DL 5% 6 0,29 3,3 2,3


43

5.3. REZULTATELE PRIVIND PRODUCȚIA

Producțiile obținute au avut valori cuprinse între 1845 kg/ha la linia A 38-04 și 5085

kg/ha la soiul Otilia. Soiul martor Glosa, fiind al doilea ca productivitate (4949 kg/ha) a pus în

evidență diminuări de producție la toate celelalte soiuri testate. Diminuări asigurate statistic au

înregistrat soiurile: Miranda, Izvor, Retezat, Rovine, Spornic, A 38-04, Adelina, Ş 1118, Alex,

Bezostaia precum și toate liniile de Lovrin (tabelul 5.5).

Tabelul 5.5.

Producțiile soiurilor de grâu testate -2014

Nr. Soi Prod. (kg/ha) Dif.+

semnif

(%)

1 GLOSA 4949 0 100

2 BOEMA 1 4885 -64 99

3 FAUR F 4245 -704 86

4 DELABRAD2 4371 -578 88

5 LITERA 4852 -97 98

6 MIRANDA 3856 -1093oo 78

7 IZVOR 3318 -1631ooo 67

8 OTILIA 5085 136 103

9 PITAR 4401 -548 89

10 PARTENER 4851 -98 98

11 RETEZAT 4060 -889o 82

12 RODITOR 4700 -249 95

13 ROVINE 3386 -1563ooo 68

14 SPORNIC 3561 -1388ooo 72

15 SEMNAL 4822 -127 97

16 A38-04 1845 -3104ooo 37

17 ADELINA 3080 -1869ooo 62

18 Ş 1118 2134 -2815ooo 43

19 Ş 119 4847 -102 98

20 ALEX 3743 -1206oo 76

21 LV 6110/12 3897 -1052oo 79

22 LV 6111/12 3552 -1397ooo 72

23 LV 6113/12 3598 -1351ooo 73

24 LV 6125/12 3461 -1488ooo 70

25 BEZOSTAIA 3421 -1528ooo 69

DL 5 % = 708 kg/ha; DL 1 % = 960 kg/ha; DL 0,1 % = 1285 kg/ha.


44

CAPITOLUL 6

CORELAȚII ÎNTRE CARACTERE LA SOIURILE DE GRÂU TESTATE

Toate caracterele determinate (producție, lungime spic, număr spiculețe/spic, spiculețe

sterile/spic, desime spic, % sterilitate spic, % fertilitate spic, număr boabe/spic, greutate

boabe/spic, MMB, MH, conținut proteină, talia, număr plante răsărite/mp și număr spice/mp) au

fost corelate între ele, într-o măsură mai mică sau mai mare. În urma stabilirii semnificației

coeficienților de corelație la acest studiu, pentru GL (grade de libertate) = 23 (N =25 variante -2)

a reieșit faptul că, valoarea de la care se poate socoti semnificativă o corelație este de 0,400 (P =

5 %) și distinct semnificativă de la 0,520 (P = 1 %) (Anexa 10 din Câmpul de exeriență –

N.A.Săulescu și N.N. Săulescu). La sortimentul de grâu testat, pentru perioada analizată s-au

depistat o serie de corelații semnificative, după cum urmează (tabelul 6.1):

� producția exprimată în kg/ha a fost corelată pozitiv cu numărul de boabe/spic, cu

greutatea boabelor/spic, cu masa a 1000 de boabe, cu masa hectolitrică și corelată

negativ cu conținutul de proteină și talia;

� lungimea spicului exprimată în cm a fost corelată pozitiv cu fertilitatea spicului și

corelată negativ cu numărul spiculețelor sterile/spic, cu desimea spicului și cu

sterilitatea spicului;

� numărul spiculețelor/spic a fost corelat pozitiv cu desimea spicului, cu sterilitatea

spicului și corelat negativ cu fertilitatea spicului, cu conținutul de proteină și cu

numărul de plante/mp; desimea spicului a fost corelat pozitiv cu sterilitatea și

negativ cu fertilitatea spicului;

� sterilitatea spicului a fost corelată negativ cu numărul de boabe/spic, cu conținutul

de proteină și cu numărul de plante/mp, în timp ce fertilitatea spicului a fost

corelată pozitiv, cu toate aceste caracteristici. Acest aspect este normal, întrucât

sterilitatea spicului și fertilitatea acestuia sunt caractere complementare, ele fiind

exprimate procentual prin formula % fertilitate = 100 - % sterilitate ;

� numărul de boabe/spic a fost corelat pozitiv cu greutatea boabelor/spic și corelat

negativ cu talia; greutatea boabelor/spic a fost corelată pozitiv cu masa a 1000 de

boabe și cu masa hectolitrică; masa a 1000 de boabe a fost corelată pozitiv cu

masa hectolitrică; masa hectolitrică a fost corelată negativ cu conținutul de

proteină; conținutul de proteină a fost corelat negativ cu masa a 1000 de boabe.


45

Tabelul 6.1. Corelații între caractere, la un sortiment de grâu de toamnă

prod

uctia

Lung

ime

spic

Nr.

spic

ulet

e/

spic

Nr.

spic

ulet

e st

erile

/spi

c

Des

ime

spic

% s

teril

itate

% fe

rtili

tate

Nr.

boab

e/sp

ic

Gre

utat

e bo

abe/

spic

MM

B

MH

Con

tinut

pr

otei

na

talia

Num

ar

plan

te/m

p

Număr

sp

ice/

mp

Producția - -0,127 0,266 0,195 0,122 0,141 -0,141 0,526 0,690 0,486 0,790 -0,456 -0,406 -0,126 -0,069

Lungime spic - -0,168 -0,585 -0,830 -0,572 0,572 0,287 0,214 -0,016 -0,249 0,360 0,011 0,152 -0,069

Număr spiculețe/spic - 0,229 0,347 0,035 0,035 0,341 0,091 -0,198 0,211 -0,092 -0,300 0,034 0,161

Număr spiculețe sterile/spic - 0,642 0,980 -0,980 -0,357 -0,128 0,191 0,322 -0,609 -0,045 -0,427 0,222

Desime spic - 0,593 -0,593 -0,153 -0,153 -0,036 0,215 -0,304 -0,036 -0,227 -0,095

% sterilitate - 1 -0,437 -0,157 0,228 0,287 -0,610 0,023 -0,439 0,201

% fertilitate - 0,437 0,157 -0,028 -0,228 0,610 -0,023 0,439 -0,201

Nr. boabe/spic - 0,735 0,041 0,237 0,054 -0,498 0,222 -0,183

Greutate boabe/spic - 0,703 0,603 -0,111 -0,293 0,079 -0,194

MMB - 0,665 -0,235 0,111 -0,057 -0,095

MH - -0,622 0,017 -0,107 0,108

Conţinut proteină - 0,082 0,173 -0,280

Talia - 0,052 0,115

Nr.plante răsărite/mp - 0,180

Nr.spice/mp -

Corelații cu semnificații


46

6.1.CORELAȚIILE DINTRE PRODUCȚIE ȘI CELELALTE CARACTERE

DETERMINATE

Producția a înregistrat valori cuprinse între 1845 kg/ha la linia A 38-04 (în principal

datorită atacului puternic de fuzarioză) și 5085 kg/ha la soiul Otilia.

Corelația dintre producție și numărul de boabe pe spic este o corelație pozitivă

distinct semnificativă (r = 0,526). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a

numărului de boabe/spic cu o unitate (un bob pe spic), producția crește cu aproximativ 107 kg/ha,

pentru intervalul studiat. În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957

kg/ha) și media numărului de boabe/spic (35) se regăsesc soiurile: Litera, Boema, Faur, Pitar,

Otilia, Delabrad și linia Semnal.

Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat liniile de grâu A38-04 și Șimnic 1118.

Coeficientul de determinație (coeficientul de corelație ridicat la pătrat) de 0,2769 ne arată

că, variația numărului de boabe/spic explică doar 26 % din variația producției (figura 6.1).

Fig. 6.1. Relația dintre producție și numărul de boabe/spic, la un sortiment de grâu

Corelația dintre producție și greutatea boabelor pe spic. Alura liniei și răspândirea

punctelor în jurul dreptei sugerează faptul că, cele două variabile sunt puternic corelate (r =

0,690).


47

Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a greutății boabelor/spic cu

o unitate (un gram pe spic), producția crește cu aproximativ 3448,4 kg/ha, pentru intervalul

studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și media

greutății boabelor/spic (1,05 g) se regăsesc practic aceleași soiuri ca la corelația studiată anterior,

în plus fiind și soiul Glosa (figura 6.2). Și aici abaterile mari de la ecuația liniară au fost

prezentate tot de liniile de grâu A38-04 și Șimnic 1118. Coeficientul de determinație mult mai

pregnant (r2 = 0,4762) sugerează că, variația greutății boabelor/spic explică aproximativ 48 %

din variația producției.

Fig. 6.2. Relația dintre producție și greutatea boabe/spic, la un sortiment de grâu

Corelația dintre producție și masa a 1000 de boabe. Alura liniei și răspândirea destul

de omogenă a punctelor în jurul dreptei sugerează faptul că, cele două variabile sunt corelate

pozitiv (r = 0,486). Se remarcă două linii de grâu care se abat maxim de la linia de corelație,

ambele în sens negativ: A38-04 și Ş1118. Coeficientul de determinație de 0,236 ne arată că,

variația masei a 1000 de boabe explică doar 23 % din variația producției. O creștere a masei a

1000 de boabe cu 1 gram, pentru intervalul 23-35 g, determină o creștere a producției cu 120,2

kg/ha. În cadranul care reunește variantele cu producții și MMB peste medie se regăsesc soiurile:

Glosa, Pitar, Boema, Delabrad și liniile de grâu Semnal și Roditor (figura 6.3).


48

Fig. 6.3. Relația dintre producție și masa a 1000 de boabe, la un sortiment de grâu

Corelația dintre producție și masa hectolitrică este o corelație puternic pozitivă distinct

semnificativă (r = 0,790). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a masei

hectolitrice cu o unitate (un kg/hl), producția crește cu aproximativ 123,7 kg/ha, pentru intervalul

studiat (figura 6.4).

Fig. 6.4. Relația dintre producție și masa hectolitrică, la un sortiment de grâu

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și peste media

masei hectolitrice (66,4 kg/ha) se regăsesc soiurile: Litera, Boema, Pitar, Otilia, Delabrad,

Partener, Glosa și liniile Semnal, Roditor și Retezat.


49

Abateri mari negative de la dreaptă au prezentat linia A38-04 (producție și MH sub

medie), linia Rovine și soiul Bezostaia (producții sub medie, dar MH peste medie).

Coeficientul de determinație de 0,6246 ne arată că, variația masei hecolitrice explică

destul de mult din variația producției (62 %).

Prima corelație negativă este cea dintre producție și conținutul de proteină, cunoscut

fiind faptul că, o productivitate ridicată atrage după sine o calitate de panificație mai scăzută.

Corelația dintre producție și conținutul de proteină este o corelație negativă semnificativă (r = -

0,456). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a conținutului de proteină

cu un procent, producția scade cu aproximativ 455 kg/ha, pentru intervalul studiat cuprins între

11,4 și 14,4 %.


conținutului de proteină (12,9 %) se regăsesc doar 4 dintre soiuri: Litera, Roditor, Delabrad și

Faur.

Abateri mari de la dreaptă au prezentat soiurile: Adelina și Izvor situate în cadranul care

evidențiază producții și conținut de proteină sub medie și liniile de grâu A38-04 și Şimnic 1118

situate în cadranul cu producții mici, dar cu conținut de proteină peste medie.

Coeficientul de determinație de 0,2070 ne arată că 20 % din varianța calculată pentru

datele privind conțintul de proteină, exprimă o variabilitate legată de producție (figura 6.5).

Fig.6.5. Relația dintre producție și conținutul de proteină, la un sortiment de grâu


50

Tot corelație negativă a fost și cea dintre producție și talie (r = -0,406) . Plantele foarte

înalte sunt predispuse la cădere și astfel producția se diminuează.

Din calculul corelației a rezultat că, pentru fiecare creștere a taliei cu un cm, producția a

scăzut cu aproximativ 39 kg/ha, pentru intervalul studiat.


taliei (95,3 cm) se regăsesc doar 2 dintre soiuri: Glosa și Retezat. Se observă că, soiul Glosa, unul

dintre cele mai cultivate la ora actuală, deși a avut o talie peste medie a obținut o producție mare,

abaterea față de dreaptă fiind mare și pozitivă (figura 6.6).

Abateri de la dreaptă au prezentat și liniile de grâu A38-04 și Şimnic 1118 situate de

această dată în cadrane diferite.

Coeficientul de determinație de 0,165 ne arată că, variația taliei explică numai 16 % din

variația producției.

Fig. 6.6. Relația dintre producție și talie la un sortiment de grâu

În condițiile anului 2014 sunt de luat în seamă soiurile care s-au situate în cadranul cu

producții peste 4000 kg/ha și talie sub medie: Boema, Faur, Delabrad, Litera, Otilia, Pitar,

Partener, Roditor, Semnal și Șimnic 119, care deși au primit cantități de apă egale cu celelalte

soiuri, talia lor a fost mai redusă și în consecință conform corelației stabilite, producția a fost mai

mare.


51

6.2.CORELAȚIILE DINTRE LUNGIMEA SPICULUI ȘI CELELALTE CARACTERE

DETERMINATE

Lungimea spicului a înregistrat valori cuprinse între 7,2 cm la soiul Partener și 9,8 cm la

soiul Retezat.

Corelația dintre lungimea spicului și numărul de spiculețe sterile/spic este o corelație

negativă distinct semnificativă (r = -0,585). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare

creștere a lungimii spicului cu un cm, numărul de spiculețe sterile/spic este diminuat cu 0,57,

pentru intervalul studiat. Printr-o altă exprimare putem traduce ecuația astfel: un spiculeț

steril/spic mai puțin pe spic conduce la creșterea lungimii spicului cu 2 cm (figura 6.7).

În cadranul care evidențiază variantele peste media lungimii spicului (8,4 cm) și media

numărului de spiculețe sterile/spic (2,6) se regăsesc soiul Miranda și linia Semnal. La aceste

soiuri, deși numărul de spiculețe sterile/spic este mai mare, lungimea spicului nu a fost afectată.

Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat linia Lv 6110 (abatere negativă) și soiul Izvor

(abatere pozitivă).

Coeficientul de determinație de 0,3427 ne arată că 34 % din varianța calculată pentru

lungimea spicului, exprimă o variabilitate legată de variația numărului de spiculețe sterile/spic.

Fig.6.7. Relația dintre lungimea spicului și numărul de spiculețe sterile, la un

sortiment de grâu


52

Corelația dintre lungimea spicului și desimea spicului este o corelație negativă distinct

semnificativă (r = -0,830). Acest aspect este normal având în vedere că, valoarea desimii spicului

se obține prin calcul folosind în formulă, valoarea lungimii spicului.

Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a lungimii spicului cu un

cm, desimea este diminuată cu valoarea de 3,07, pentru intervalul studiat. Astfel spicul devine

dens, scala de încadrare fiind următoarea: spice laxe - desimea mai mică de 17; spice mijlocii -

desimea între 17-22 și spice dense - desimea mai mare de 22.

Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat majoritatea liniilor de Lovrin (Lv 6111, Lv

6113, Lv 6125) și soiul Faur (figura 6.8).

Coeficientul de determinație de 0,6889 ne arată o legătură foarte strânsă între cele două

caractere, în sensul că, variația lungimii spicului explică aproximativ 69 % din variația desimii

spicului.

Fig. 6.8. Relația dintre lungimea spicului și desimea spicului, la un sortiment de grâu

Corelația dintre desimea spicului și sterilitatea acestuia este o corelație negativă

distinct semnificativă (r =-0,572), în timp ce, corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv

distinct semnificativă (r = 0,570). Pentru fiecare creștere a lungimii spicului cu un cm, fertilitatea

acestuia crește cu 0,8 %, iar sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul studiat (figura

6.9).


53

Fig. 6.9. Relația dintre lungimea spicului și sterilitatea/fertilitatea spicului, la un

sortiment de grâu

Punctele așezate destul de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste

caractere. Coeficientul de determinație de 0,352 sugerează că, variația desimii explică 35 %, atât

din variația sterilității, cât și din cea a fertilității spicului.

6.3.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE/SPIC ȘI CELELALTE

CARACTERE DETERMINATE

Numărul de spiculețe/spic a înregistrat valori cuprinse între 16,7 la linia Lv 6111/12 și 20

la soiul Alex. Acest caracter nu a fost corelat semnificativ cu nici un alt caracter.

Valori ale coeficientului de corelație cuprinse între 0,300 și 0,400 au fost înregistrate la

relațiile cu desimea spicului și numărul de boabe/spic, în sens pozitiv și cu talia, în sens negativ.

6.4.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE STERILE/SPIC ȘI

CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Numărul de spiculețe sterile/spic a înregistrat valori cuprinse între 1,8 la linia Lv 6110/12

și 3,8 la soiul Izvor.

Corelația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și desimea spicului este o corelație

pozitivă distinct semnificativă (r = 0,642). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare


54

creștere a primului caracter cu o unitate, desimea crește cu 2,4, pentru intervalul studiat, spicul

devenind mai dens (figura 6.10).

Fig. 6.10. Relația dintre nr. de spiculețe sterile/spic și desimea spicului, la un sortiment de

grâu

Variantele care interesează sunt cele care au număr de spiculețe sterile/spic sub medie, dar

desime peste medie: soiul Litera și liniile de grâu Roditor, Lv 6110. Abatere mare de la dreaptă a

prezentat linia Retezat. Coeficientul de determinație de 0,4124 sugerează că 41 % din varianța

calculată pentru numărul de spiculețe sterile/spic, exprimă o variabilitate legată de variația

desimii spicului.

Corelația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și sterilitatea spicului este o

corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,980), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului

este negativ distinct semnificativă (r = 0,980). Pentru fiecare creștere a numărului de spiculețe

sterile/spic cu o unitate (un spiculeț steril/spic), fertilitatea spicului scade cu 5,14 %, iar

sterilitatea crește cu același procent, pentru intervalul studiat.

Corelația fiind atât de strânsă (valoare foarte apropiată de 1), punctele desenează practic

dreapta. Coeficientul de determinație de 0,9604 sugerează că, 96 % din varianța calculată pentru

datele privind numărul de spiculețe sterile/spic exprimă o variabilitate legată de sterilitatea,

respectiv fertilitatea spicului.


55

Fig. 6.11. Relația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și sterilitatea/fertilitatea

spicului, la un sortiment de grâu

6.5.CORELAȚIILE DINTRE STERILITATE/FERTILITATE SPIC ȘI CELELALTE


Sterilitatea spicului a înregistrat valori cuprinse între 9,7 % la soiul Alex și 20,4 % la soiul

Izvor. În schimb, fertilitatea spicului a fost cuprinsă între 79,6 % la soiul Izvor și 90,3 % la soiul

Alex.

Sterilitatea spicului care s-a calculat, plecând de la raportul dintre numărul total de

spiculețe și numărul de spiculețe sterile/spic este un caracter complementar, cu fertilitatea care s-

a calculat prin diferența dintre 100 % și procentul de sterilitate.Din această cauză, între sterilitate

și fertilitate există o corelație perfect negativă, a cărei valoare este valoarea absolută 1.

Corelațiile celor două elemente cu celelalte caractere au fost prezentate împreună la

caracterele respective, coeficienții de corelație fiind identici, dar cu sens diferit, ceea ce este

logic, având în vedere cele prezentate mai sus.

6.6. CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE BOABE/SPIC ȘI CELELALTE


Numărul de boabe/spic a înregistrat valori cuprinse între 28 boabe/spic la linia A38-04 și

44 boabe/spic la soiul Otilia. Corelația dintre numărul de boabe/spic și greutatea

boabelor/spic este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,735). Din ecuația liniară


56

calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a numărului de boabe/spic cu o unitate, greutatea

boabelor/spic crește cu aproximativ 0,03 g pentru intervalul studiat. În cadranul care evidențiază

variantele peste media numărului de boabe/spic (35 boabe/spic) și peste media greutății

boabelor/spic (1,05 g) se regăsesc soiurile: Otilia, Pitar, Boema, Delabrad și liniile de grâu

Semnal, Lv 6111, Lv 6113 (figura 6.12). Cea mai mare abatere de la dreaptă a prezentat-o linia

A38-04.Coeficientul de determinație de 0,5401 sugerează că, 54 % din varianța calculată pentru

numărul de boabe/spic exprimă o variabilitate legată de variația greutății boabelor/spic.

Fig. 6.12. Relația dintre numărul de boabe/spic și greutatea boabelor/spic, la un

sortiment de grâu

Corelația dintre numărul de boabe/spic și talie este o corelație negativă distinct

semnificativă (r = -0,498). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a

numărului de boabe/spic cu o unitate, talia plantelor scade cu aproximativ 1 cm, pentru intervalul

studiat. Deși la prima vedere ar părea că, o talie mai înaltă asigură o masa vegetativă mai mare,

care ar permite susținerea mai multor boabe/spic, în condițiile anului 2014, acest aspect nu este

valabil pentru sortimentul testat, în principal datorită faptului că, plantele foarte înalte nu au

prezentat rezistență la cădere și implicit, la ele s-a întrerupt devreme alimentarea spicului cu

nutrienți.

În cadranul care evidențiază variantele, care contează: peste media numărului de

boabe/spic (35 boabe/spic) și plante mai scurte, sub media taliei (95 cm) se regăsesc soiurile:

Otilia, Pitar, Faur și linia de grâu Lv 6113 (figura 6.13). Cele mai mari abateri de la dreaptă au

prezentat-o soiul Bezostaia și liniile A38-04 și Rovine. Coeficientul de determinație de 0,2482 a

arătat că, 25 % din varianța calculată pentru numărul de boabe/spic exprimă o variabilitate legată

de variația taliei.


57

Fig. 6.13. Relația dintre numărul de boabe/spic și talie, la un sortiment de grâu

Corelația dintre numărul de boabe pe spic și sterilitatea spicului este o corelație

negativ semnificativă (r = -0,437), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv

semnificativă (r = 0,437) Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a

numărului de boabe/spic cu o unitate (un bob pe spic), fertilitatea crește cu aproximativ 0,3 %, iar

sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul studiat (figura 6.14). Punctele așezate destul

de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste caractere. Coeficientul de

determinație de 0,1911 ne arată că, variația numărului de boabe/spic explică 19 %, atât din

variația sterilității, cât și din cea a fertilității.

Fig. 6.14. Relația dintre numărul de boabe/spic și sterilitatea/fertilitatea spicului, la

un sortiment de grâu


58

6.7.CORELAȚIILE DINTRE GREUTATEA BOABELOR/SPIC ȘI CELELALTE


Greutatea boabelor/spic a înregistrat valori cuprinse între 0,64 g/spic la linia A38-04 și

1,38 g/spic la soiul Pitar.

Corelația dintre greutatea boabelor/spic și masa hectolitrică este o corelație pozitivă,

distinct semnificativă (r = 0,603). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere a

greutății boabelor/spic cu o unitate (un gram/spic), masa hectolitrică crește cu aproximativ 19

kg/hl, pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media greutății boabelor/spic (1,05 g/spic) și

peste media masei hectolitrice (66,4 kg/hl) se regăsesc soiurile: Glosa, Otilia, Pitar, Boema și

liniile de grâu Semnal și Retezat (figura 6.15).

Abateri mari negative de la dreaptă au prezentat liniile Ş 1118 și Lv 6111, în timp ce linia

Ş 119 a prezentat abatere mare pozitivă.

Coeficientul de determinație de 0,3634 sugerează că, 36 % din varianța calculată pentru

greutatea boabelor/spic exprimă o variabilitate legată de variația masei hectolirice.

Fig. 6.15. Relația dintre greutatea boabelor/spic și masa hectolitrică, la un sortiment

de grâu

Corelația dintre greutatea boabelor/spic și masa a 1000 de boabe este o corelație

pozitivă, distinct semnificativă (r = 0,703). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare

creștere a greutății boabelor/spic cu o unitate (un gram/spic), masa a 1000 de boabe crește cu


59

aproximativ 14 g, pentru intervalul studiat. În cadranul care evidențiază variantele peste media

greutății boabelor/spic (1,05 g/spic) și peste media masei a 1000 de boabe (29,8 g) se regăsesc

soiurile: Glosa, Delabrad, Pitar, Boema și liniile de grâu Semnal, Retezat și Lv 61111 (figura

6.16) Abatere mare negativă de la dreaptă a prezentat linia Lv 6110 (greutate a boabelor/spic

peste medie, dar MMB sub medie), în timp ce linia Rovine a prezentat abatere mare pozitivă

(greutate a boabelor/spic sub medie, dar MMB peste medie). Coeficientul de determinație de

0,4945 sugerează că, aproximativ jumătate din varianța calculată pentru greutatea boabelor/spic

exprimă o variabilitate legată de variația masei a 1000 de boabe.

Fig. 6.16. Relația dintre greutatea boabelor/spic și masa a 1000 de boabe, la un sortiment de

grâu

6.8.CORELAȚIILE DINTRE MASA A 1000 DE BOABE ȘI MASA HECTOLITRICĂ

Masa a 1000 de boabe a înregistrat valori cuprinse între 23,5 g la linia S 1118 (în

principal datorită atacului de fuzarioză) și 35 g la soiul Pitar. Niciunul dintre soiuri nu a avut

greutatea a 1000 de boabe peste 40 g, în condițiile anului 2014.

Masa hectolitrică a înregistrat valori cuprinse între 51,3 kg/hl la linia Ş 1118 și 72,5 kg/hl

la soiul Otilia. Niciunul dintre soiuri nu a avut masa hectolitrică peste 76 kg/hl - limita de

preluare, în condițiile anului 2014.

Corelația dintre masa a 1000 de boabe și masa hectolitrică este o corelație pozitivă

distinct semnificativă (r = 0,665). Pentru fiecare creștere a masei a 1000 de boabe cu o unitate

(un gram), masa hectolitrică crește cu 1,05 kg/hl, pentru intervalul studiat. În cadranul care

evidențiază variantele peste media MH (66,4 kg/hl) și peste media MMB (29,8 g) se regăsesc


60

multe dintre soiurile și liniile testate: Roditor, Bezostaia, Partener, Boema, Glosa, Pitar, Retezat,

Rovine, Semnal și Delabrad (figura 6.17).

Abateri negative de la dreaptă au prezentat liniile A38-04 și Ş1118 plasate în cadranul cu

MH și MMB mici și linia Lv 6111 plasată în cadranul cu MMB peste medie, dar MH mic.

Coeficientul de determinație de 0,4425 sugerează că, 44 % din varianța calculată pentru

datele privind masa a 1000 de boabe exprimă o variabilitate legată de cea a mesei hectolitrice.

Fig. 6.17. Relația dintre masa a 1000 de boabe și masa hectolitrică, la un sortiment

de grâu

6.9.CORELAȚIILE DINTRE CONȚINUTUL DE PROTEINĂ ȘI CELELALTE


Pe lângă corelațiile deja prezentate, producție-conținut de proteină, număr spiculețe

sterile/spic-conținut de proteină, sterilitate-conținut de proteină și fertilitate-conținut de proteină,

s-a evidențiat și corelația masa hectolitrică-conținut de proteină.

Corelația dintre masa hectolitrică și conținutul de proteină este o corelație negativă

distinct semnificativă (r = -0,622). Din ecuația liniară calculată rezultă că, pentru fiecare creștere

a masei hectolitrice cu o unitate (un kg/hl), proteina scade cu aproximativ 0,10 % pentru

intervalul studiat. În cadranul care evidențiază variantele peste media MH (66,4 kg/hl) și peste

media conținutului de proteină (12,9 %) se regăsesc doar 3 dintre soiuri: Litera, Roditor și


61

Delabrad. Cea mai mare abatere de la dreaptă a prezentat-o soiul Izvor (masa hectolitrică peste

medie, dar conținut de proteină sub medie). De remarcat totuși, că deși sub medie, soiul Izvor a

înregistrat un conținut de proteină peste limita minimă de preluare care este de 10,5 % (figura

6.18).

Coeficientul de determinație de 0,387 sugerează că, circa 38-39 % din varianța calculată

pentru datele de masă hecolitrică exprimă o variabilitate legată de variația conținutului de

proteină.

Fig.6.18. Relația dintre masa hectolitrică și conținutul de proteină, la un sortiment

de grâu

Corelația dintre conținutul de proteină și sterilitatea spicului este o corelație negativă

distinct semnificativă (r = -0,610), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv

distinct semnificativă (r=0,610). Pentru fiecare creștere a conținutului de proteină cu un procent,

fertilitatea crește cu aproximativ 2 %, iar sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul

studiat (figura 6.19).


62

Fig.6.19. Relația dintre conținutul de proteină și sterilitatea/fertilitatea spicului, la

un sortiment de grâu


caractere.Coeficientul de determinație de 0,3722 sugerează că, variația conținutului de proteină

explică 37 %, atât din variația sterilității, cât și din cea a fertilității spicului.

6.10.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE PLANTE RĂSĂRITE/MP ȘI

STERILITATEA/FERTILITATEA SPICULUI

Numărul de plante răsărite/mp a înregistrat valori cuprinse între 387 plante/mp la soiul

Litera și 485 plante/mp la soiul Bezostaia.

Corelația dintre numărul de plante răsărite/mp și sterilitatea spicului este o corelație

negativă semnificativă (r = -0,439), în timp ce, corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv

semnificativă (r = 0,439). O desime mai mare a plantelor la răsărire conduce la creșterea

fertilității spicului concomitent cu scăderea sterilității spicului cu același procent, pentru

intervalul studiat (figura 6.20).


63

Fig.6.20. Relația dintre numărul de plante răsărite/mp și sterilitatea/fertilitatea

spicului, la un sortiment de grâu


caractere. Coeficientul de determinație de 0,1932 sugerează că, variația numărului de plante

răsărite/mp explică 19 % atât din variația sterilității, cât și din cea a fertilității spicului.

6.11.CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICE/MP ȘI CELELALTE


Numărul de spice/mp a înregistrat valori cuprinse între 347 spice/mp la soiul Boema și

477 spice/mp la soiul Adelina.Acest caracter nu a fost corelat semnificativ cu nicio altă

determinare. De altfel, nu a înregistrat nicio valoare a coeficientului de corelație mai mare de

0,280. În sinteză, corelațiile calculate au scos în evidență interdependențe ale caracterelor

determinate, cele mai importante fiind cele legate de producție și de calitatea acesteia, exprimată

prin conținutul de proteină. De asemenea, pe baza poziționării datelor de-a lungul dreptelor

calculate prin ecuații liniare s-a putut determina care sunt soiurile și liniile, care se detașează de

celelalte, prin valori peste medie, în cazul majorității caracterelor sau sub medie, în cazul

numărului de spiculețe sterile/spic, sterilității sau taliei. Acestea sunt prezentate în tabelul 6.2., în

paralel cu soiurile evidențiate prin valori mai mari decât cele acceptate, pentru preluarea

producției sau valori ce accentuează o bună comportare, în condițiile meteorologice specifice

anului 2014. S-au detașat linia Roditor cu 12 nominalizări și soiul Otilia și linia Semnal, fiecare

cu câte 9 nominalizări. Dintre soiurile cu valori acceptate pentru preluarea producției sau valori

ce accentuează o bună comportare fac parte soiul Otilia și linia Lv 6110, cu câte trei nominalizări.


64

Tabelul 6.2. Soiurile și liniile de grâu evidențiate prin prisma încadrării peste valorile medii și peste valorile minime acceptate

Caracter

Val

ori

med

ii

Soiuri și linii evidențiate Valoare minima acceptata

Soiuri si linii peste valoarea minima acceptata

Producția (kg/ha)

3957

GLOSA, BOEMA, FAUR, DELABRAD, LITERA, OTILIA, PARTENER, RETEZAT, RODITOR, SEMNAL, S 119

4500 GLOSA, BOEMA, LITERA, OTILIA, PARTENER, RODITOR, SEMNAL, SIMNIC 119

Lungime spic (cm) 8,4 BOEMA, LITERA, MIRANDA, OTILIA, PITAR, RETEZAT, SEMNAL, A38-04, S 1118, S 119, ALEX, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125

Peste 9 RETEZAT, Lv 6111

Număr spiculețe/spic 18,4 FAUR, DELABRAD, LITERA, IZVOR, PARTENER, SEMNAL, S 119, ALEX, Lv 6110, Lv 6113, Lv 6125

Peste 20 ALEX

Număr spiculețe sterile/spic

2,6 BOEMA, LITERA, , PITAR, RETEZAT, RODITOR, SPORNIC, A 38-04, S 1118, S 119, ALEX, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125, BEZOSTAIA

0-1 NICIUNUL

Desime spic

23,2

GLOSA, FAUR, LITERA, IZVOR, OTILIA, PARTENER, RODITOR, ROVINE, SEMNAL, ADELINA, Lv 6110

Peste 23 GLOSA, FAUR, LITERA, IZVOR, OTILIA, PARTENER, RODITOR, ROVINE, SEMNAL, ADELINA, Lv 6110

Sterilitate spic (%)

14,4

BOEMA, LITERA, , PITAR, RETEZAT, RODITOR, SPORNIC, A 38-04, S 1118, S 119, ALEX, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125, BEZOSTAIA

0-5 NICIUNUL

Fertilitate spic (%) 85,6 BOEMA, LITERA, , PITAR, RODITOR, SPORNIC, A 38-04, S 1118, S 119, ALEX, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125, BEZOSTAIA

95-100 NICIUNUL

Nr. boabe/spic 35 FAUR, BOEMA, DELABRAD, LITERA, OTILIA, PITAR, SEMNAL, ALEX, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125

40 BOEMA, LITERA, OTILIA, ALEX, Lv 6110, Lv 6113

Greutate boabe/spic (g) 1,05 GLOSA, BOEMA, DELABRAD, LITERA, OTILIA, PITAR, RETEZAT, RODITOR, SPORNIC, SEMNAL, ALEX, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113

1,5 NICIUNUL

MMB (g) 29,8 GLOSA, BOEMA, DELABRAD, PITAR, PARTENER, RETEZAT, RODITOR, ROVINE, SPORNIC, SEMNAL, Lv 6111, BEZOSTAIA

Peste 40 NICIUNUL

MH (kg/hl)

66,4

GLOSA, BOEMA, DELABRAD, LITERA, OTILIA, PITAR, PARTENER, RETEZAT, RODITOR, ROVINE, , SEMNAL, S 119, BEZOSTAIA

Peste 76 NICIUNUL

Continut proteina (%) 12,9 FAUR, DELABRAD, LITERA, RODITOR, SPORNIC, A 38-04, ALEX, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125

Peste 10,5 TOATE

Talia (cm)

95,3

BOEMA, FAUR, DELABRAD, LITERA, OTILIA, PITAR, PARTENER, RODITOR, SEMNAL, ADELINA, S 1118, S 119, , Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113

Sub 80 NICIUNUL

Nr.plante răsărite/mp 435 FAUR, MIRANDA, OTILIA, PARTENER, RETEZAT, SPORNIC, ADELINA, ALEX , Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125, BEZOSTAIA

450-500 FAUR, MIRANDA, ALEX, Lv 6110, BEZOSTAIA

Nr.spice/mp 422 FAUR, DELABRAD, MIRANDA, IZVOR, OTILIA, RETEZAT, RODITOR, SEMNAL, A38-04, ADELINA, SIMNIC 119, ALEX, LV 6110

600-700 NICIUNUL


65

CONCLUZII

• Numărul de plante răsărite/mp a avut valori cuprinse între 387 plante/mp la soiul

Litera şi 485 plante/mp la soiul Bezostaia. Soiurile Faur F, Alex, Bezostaia și linia Lv

6110/12 au prezentat abateri pozitive asigurate statistic ale acestui caracter, faţă de

soiul martor – soiul Glosa.

• Numărul de spice/mp a oscilat între 347 spice/mp la soiul Boema şi 477 spice/mp la

soiul Adelina. Soiurile Delabrad, Izvor, Adelina și linia S 119 au prezentat abateri

pozitive asigurate statistic ale acestui caracter, faţă de soiul martor – soiul Glosa, în

limitele a 68-85 spice/mp.

• Soiul care s-a diferenţiat printr-o talie superioară soiului Glosa a fost soiul Bezostaia

(+20,5 cm), precum și liniile Rovine și A38-04. Talie mai scurtă cu asigurare statistică

în limita a 7-10,5 cm au prezentat cultivarele: Faur F, Partener, Semnal, Adelina, Ş

1118 și Lv 6113/12.

• Din punct de vedere al masei a 1000 de boabe, soiul Pitar a înregistrat cea mai mare

valoare - 35 g. Niciunul dintre soiuri nu a prezentat sporuri de masă a 1000 de boabe

asigurate statistic.Cea mai mică valoare a MMB-ului a fost înregistrată de linia A38-

04 – 22,5 g.

• Masa hectolitrică a avut valori cuprinse între 51,3 kg/hl la linia Şimnic 1118 şi 72,5

kg/ha la soiul Otilia. Soiurile Boema, Faur, Miranda, Izvor, Retezat, Spornic, A 38-04,

Adelina, Ş1118, Alex, Lv 6110, Lv 6111, Lv 6112, Lv 6113 și Lv 6125 au prezentat

diminuări asigurate statistic, dar acest fapt nu are importanță atâta timp, cât niciunul

dintre soiurile testate nu a avut masă hectolitrică peste limita de preluare – 76 kg/hl.

• Producțiile obținute au avut valori cuprinse între 1845 kg/ha la linia A 38-04 și 5085

kg/ha la soiul Otilia. Soiul martor Glosa, fiind al doilea ca productivitate (4949 kg/ha)

a pus în evidență diminuări de producție la toate celelalte soiuri testate.

Diminuări asigurate statistic au înregistrat soiurile: Miranda, Izvor, Retezat, Rovine,

Spornic, A 38-04, Adelina, Ş 1118, Alex, Bezostaia, precum și toate liniile de Lovrin.

• Conținutul de proteină a înregistrat valori mult diferențiate. Limitele au fost 11,4 % la

soiul Partener și 14,4 % la linia Lv 6111/12. Soiurile Faur, Delabrad și liniile de grâu

A 38-04, Ş 1118 și Lv 6111/12 au înregistrat sporuri asigurate statistic în limitele a

1,3-1,9 %. De remarcat faptul că, în condițiile anului 2014, tot sortimentul testat a avut

valori ale conținutului de proteină peste 10,5 % - limita de preluare.


66

• Au fost depistate o serie de corelații semnificative după cum urmează:

1. producția exprimată în kg/ha a fost corelată pozitiv cu numărul de boabe/spic, cu

greutatea boabelor/spic, cu masa a 1000 de boabe, cu masa hectolitrică și corelată

negativ cu conținutul de proteină și talia.

2. lungimea spicului exprimată în cm a fost corelată pozitiv cu fertilitatea spicului și

corelată negativ cu numărul spiculețelor sterile/spic, cu desimea spicului și cu

sterilitatea spicului;

3. numărul spiculețelor/spic a fost corelat pozitiv cu desimea spicului, cu sterilitatea

spicului și corelat negativ cu fertilitatea spicului, cu conținutul de proteină și cu

numărul de plante/mp;

4. desimea spicului a fost corelat pozitiv cu sterilitatea și negativ cu fertilitatea;

5. sterilitatea spicului a fost corelată negativ cu numărul de boabe/spic, cu

conținutul de proteină și cu numărul de plante/mp, în timp ce fertilitatea spicului

a fost corelată pozitiv cu toate aceste caracteristici. Acest aspect este normal,

întrucât sterilitatea spicului și fertilitatea acestuia sunt caractere complementare,

ele fiind exprimate procentual prin formula % fertilitate = 100 - % sterilitate ;

6. numărul de boabe/spic a fost corelat pozitiv cu greutatea boabelor/spic și corelat

negativ cu talia;

7. greutatea boabelor/ spic exprimată în grame a fost corelată pozitiv cu masa a

1000 de boabe și cu masa hectolitrică;

8. masa a 1000 de boabe a fost corelată pozitiv cu masa hectolitrică;

9. masa hectolitrică a fost corelată negativ cu conținutul de proteină.

10. conținutul de proteină a fost corelat negativ cu masa a 1000 de boabe;

11. singurele caractere care nu s-au corelat cu niciun alt element determinat au fost

numărul de spiculețe/spic și numărul de spice/mp.

• Pe baza poziționării datelor de-a lungul dreptelor calculate prin ecuații liniare, s-au

putut determina care sunt soiurile și liniile care se detașează de celelalte, prin valori

peste medie, în cazul majorității caracterelor sau sub medie, în cazul numărului de

spiculețe sterile/spic, sterilității sau taliei. S-au detașat linia Roditor, cu 12

nominalizări și soiul Otilia și linia Semnal, fiecare cu câte 9 nominalizări.

• Dintre soiurile cu valori acceptate pentru preluarea producției sau valori ce

accentuează o bună comportare fac parte soiul Otilia și linia Lv 6110, cu câte trei

nominalizări.


67

BIBLIOGRAFIE

1. Arvalis, 2005, ”Ble tendre. Marches, debouches, techniques culturales, recolte et

conservation”. ITCF

2. Bâlteanu Gh., 1999, ”Fitotehnie”. Ed. Ceres, Bucureşti, 20-136.

3. Bâlteanu Gh., V.Bârnaure, 1979, ”Fitotehnie”, Grâul, Editura Ceres,12-117.

4. Blue E.N., şi colab., 1990,”Influence of planting date, seeding rate and phosphorus rate on

wheat yield”. Agron. J. 82: 762-768.

5. Ceapoiu N., 1984, ”Grâul” Ed. Academiei RSR347-348.

6. Donald C.M., 1968, ” The breeding of crop ideotypes” Euphytica no.17: 385-403.

7. Donaldson E.,şi colab., 2001, ”Straw production and grain yield relation strips in winter”

Crop Sci. 41: 100-106.

8. Geleta B, şi colab., 2002, ”Seeding rate and genotype effect on agronomic performance

and-use quality of winter wheat” Crop Sci. 42: 827-832.

9. Kellner E.,1983, “Metode de estimare a stabilităţii producţiei” P.G.T.A. XV (1): 75-87.

10. Johnson J.W şi colab., 1988, ”Optimizing row spacing and seed rate for soft red winter

wheat”. Agron. J. 80:164-166.

11. Housley T.L.,şi colab., 1992, “Earliness and duration of grain fill in winter wheat.” Can. J.

Of Plant Sci. 72 (1) 35-48.

12. Ivanov A.P., I.A. Sizov, 1954, “Ameliorarea şi producerea seminţelor de plante agricole”

Editura agro-silvică de stat.

13. Miglietta F.,şi colab.,1987,“Agroecological models and whe ideotypes for semi-arid

lands”. Drought Tolerance in Winter Cereals.

14. Miglietta F., J.R. Porter, 1992, “The effects of climate change on development in wheat

analysis and modelling”. Journal of Exp. Bot 43 (253) 1147-1158.

15. Nicolescu M. și colab., 2008, “Particularități ale sistemului de agricultură durabilă din

Oltenia” Ed. Sitech, pg.61.

16. Păunescu Gabriela,şi colab., 1994, ”Relaţia precocitate producţie la soiurile şi liniile de

grâu experimentale la SCA Şimnic în perioada

1987-1991”. Lucr.şt., IX: 43-49.

17.Păunescu Gabriela, 1999, “Contribuţii la elaborarea ideotipului plantei de grâu în condiţiile

ecologice ale zonei de sud a ţării” Teză de doctorat. ASAS Bucureşti.

18. Păunescu Gabriela,şi colab., 2005, “Prezentarea soiurilor de grâu şi comportarea lor în

centrul Olteniei”.Ed. Sitech.

19. Quisenberry K.S.,1967,“Wheat and Wheat Improvement“. Published by the American


68

Society of Agronomy madison Wisconsis., U.S.A. Ed.K.S.Qisenberry

20. Săulescu N.N, 1984, “Ameliorarea grâului. Grâul.”. Academiei RSR Bucureşti, 259-323.

21. Săulescu N.N., Gh. Ittu, 1985, “O nouă sursă de gene pentru coleoptile lung la grâul de

toamnă” Probleme de genetică teoretică și aplicată XVII (2) 103-110.

22. Saulescu N.N., 1986, “Relaţia între data înspicatului şi producţie în experimentele cu

soiuri de grâu în perioada 1975-1985“, Probleme de genetică

teoretică şi aplicată, XVIII (2), 67-82.

23. Săulescu N.N.şi colab., 1987 “Rezultate obţinute în ameliorarea cerealelor păioase la

ICCPT Fundulea“. Anale ICCPT Fundulea XV : 53-76.

24. Săulescu N.N., şi colab., 1989, “Utilizarea genelor pentru reducerea taliei plantelor în

programele de ameliorare a grâului în România.

Identificarea genelor care determină reducerea taliei plantelor la câteva

soiuri semipitice de grâu de toamnă“. Pobleme de genetică teoretică și

aplicată vol XX (4) 227-237.

25. Săulescu N.N., E. Jinga, 1990 “Estimarea unor caracteristici ale ideotipului de grâu

pentru Câmpia Română, folosind un model de simulare a

producţiei. I. Cerinţe de vernalizare şi fotoperioadă“.

Analele ICCPT Fundulea, vol. LVIII, 21-40.

26. Scheromm P, şi colab., 1992, “Influence of nitrogen fertilization on the potential bread-

baking quality of two wheat cultivars differing in their

responses to increasingnitrogen supplies“. Cereal Chem 69:664-670.

27. Stapper M., H.C. Harris, 1989, “Assesing the productivity of wheat genotypes in a

Mediterranean climate, using a crop-simulation model“.

Field Crops research, 20 (2), 129-152.

28. Tianu A, 1983, “Densitatea optimă a plantelor – element de bază al tehnologiilor moderne

de cultură“ - Probl. agroteh. teoret. şi aplic. vol 5 (3) ;195-210.

29.Wei Y.M., 1993,“Biological dtudies of growth in german and Chinese wheat varieties“.

Osteuropastudien der Hochschubaj des Landes Hessen no.186, 91.

30. Zhong-Hu, H., Rajaram S., 1994, “Differential responses of bread wheat characters to

high temperature“. Euphytica, 72 (3): 197-203.

31. ***, 1970 - Wheat Board Report.

32. ***, 2000, Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România.

Institutul de Stat pentru Încercarea şi Omologarea soiurilor – Ed. Pintexim

Bucureşti.


69

33.***, 2004 - Anuarul Statistic al României 2003-2004.

34.***, 2004 - Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România. Institutul de

Stat pentru Încercarea şi Omologarea soiurilor – Oficiul de calcul ISTIS.

35.***, 2005, Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România. Institutul de Stat

pentru Încercarea şi Omologarea soiurilor – Oficiul de calcul ISTIS.

36. http://www.prota4u.org

37. http://www.oardc.ohio-state.edu

38. http://faostat.fao.org

39. http://www.madr.ro

licenta

Documents