CAPITOLUL 1

LUCRARE DE LICENTALUCRARE DE LICENTA

Titlul lucrarii: Serviciile postale CUPRINSCAPITOLUL 1 SERVICIILE POSTALE ...........................................41.1 Generalitati ........................................................................................41.2 Serviciile postale in perioada de tranzitie in Romania ..............................141.3 Eliminarea discrepantelor economice dintre mediul rural si cel urban .171.4 Definirea serviciului universal .............................................................211.5 Sectorul Postal pe plan mondial ...........................................................241.6 Principalele puncte ale raportului U.P.U. la cel de al 23-lea Congres .......................251.7 Serviciile postale la nivel U.E. .........27CAPITOLUL 2 MANAGEMENTUL SERVICIILOR POSTALE302.1. Aplicarea reglementarilor Deciziei postale ............................................312.2 Scurt istoric al organizarii serviciilor postale ..312.3 Organizarea teritoriala a serviciilor postale ....342.3.1 Posta de ocazie si necesitate ...362.3.2 Posta speciala .......................................................................362.3.3 Postele straine pe teritoriul actual al Romaniei. ..362.4 Posta Rurala .372.5. Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual al Directiei Regionale de Posta Timisoara .402.6. Organizarea serviciilor postale in actualul teritoriu al Banatului, Ardealului ..402.7 Organizarea serviciilor postale pe teritoriul actual al Directiei Regionale Postale Timisoara ..42CAPITOLUL 3 MARKETINGUL SERVICIILOR POSTALE ....433.1 Piata serviciilor postale .433.2 Marketingul serviciilor postale 443.3. Piata Postala Europeana .50

Concluzii si propuneri ..........51

Bibliografie ................................................................................................52

INTRODUCERE

Noile strategii postale nu mai pot fi abordate la modul simplist al serviciilor postale,ele trebuie abordate in contextul pietelor postale,avandu-se permanent in vedere atat produsele postale cat si actorii din piata postala.Dezvoltarea mijloacelor de comunicare,pierderea monopolului asupra serviciilor postale,liberalizarea serviciilor,crearea pietelor postale,aparitia noilor operatori de servicii postale si,implicit,a concurentei, cat si schimbarea statutului furnizorilor de serviciu universal in societati comerciale, impun crearea unei economii a serviciilor postale bazate pe politici specifice de management si marketing.

In cazul furnizorilor de serviciu universal, politicile de management si marketing trebuie sa combine particularitatile serviciilor postale cu particularitatile economiei de piata.Serviciul universal este cu costuri ridicate, care in noul context sunt suportate de catre furnizor, ale carui resurse se limiteaza tot mai mult datorita liberalizarii serviciilor postale.Se impune un management care sa dezvolte serviciile postale astfel incat serviciul universal sa aiba o pondere cat mai mica,pentru a putea fi suportat.O pondere mare a serviciului universal in economia serviciilor postale determina cresterea costurilor.In anul 2006 , trimiterile postale din sfera serviciului universal 50,14 % din total trafic, din care traficul trimiterilor interne reprezenta 69,91 %.Aceste procente mari, cu tendinta de crestere, determina costuri ridicate pentru serviciul universal.

Pe de alta parte, recesiunea economica a anilor 70 si dezvoltarea tot mai mult a sectorului tertiar al serviciilor, care este in plina dezvoltare si incepe sa domine economiile nationale, pun in dificultate furnizorii de servicii postale.

Daca serviciile postale au aparut din nevoia de comunicare, evolutia lor si statutul actual de societate comerciala confirma faptul ca mentinerea si dezvoltarea lor satisfac si nevoia economica.Pe langa satisfacerea acestor noi nevoi, serviciile postale reduc mult cheltuiala cu transportul trimiterilor.

Furnizorului de servicii postale ii revine obligatia de a asigura uniform atat serviciul universal, cat si celelalte servicii si sarcina de a realiza activitati economice in doua medii socio-economice diferite, mediul rural si cel urban.

Mediul rural a fost abordat legislativ, instructional si organizatoric separat pana la perioada comunista;in perioada comunista-respectiv economia socialista -, mediul rural este evidentiat numai prin instructiuni postale.

Atat realitatea cat si forurile suprastatale Uniunea Europeana (U.E.) si Uniunea Postala Universala (U.P.U.) impun abordarea separata a mediului rural, in vederea eliminarii discrepantelor dintre acesta si mediul urban.CAPITOLUL 1 SERVICIILE POSTALE

1.1 GeneralitatiServiciile postale au aparut si existat din nevoia de comunicare iar existenta lor milenara sa realizat datorita a trei elemente: unicul canal de comunicare, starea de monopol conferita de statutul de Institutie a Statului si implicit, lipsa concurentei. Comunicarea se realizeaza prin doua cai: transportul sau transmiterea mesajului. La inceput, mesajele puteau fi transmise la distanta prin diferite forme, semne sau transportate. Mesajul transmis prin semne nu oferea primitorului certitudinea autenticitatii lui si a apartenentei corespondentului sau, pentru ca nu avea posibilitatea verificarii lui. Mesajele scrise sunt certe pentru primitori atat prin continut cat si prin emitent, fara a mai fi verificate. Transportarea mijloacelor scrise devine din cele mai vechi timpuri o problema de stat, ceea ce a obligat toate statele, indiferent de starea lor sociala, politica sau economica, sa-si organizeze propriile retele postale in interiorul lor iar apoi sa le cupleze cu cele ale altor state. Pentru asigurarea serviciilor postale, respectiv transportul mesajelor pe tertoriul unui stat, raspundea statul respectiv, dar pentru a asigura functionarea serviciilor postale intre state era nevoie de crearea unui organism international, la care sa subscrie toate statele. Astfel ia fiinta Uniunea Postala Universala (U.P.U).

Transmiterea mesajelor s-a dezvoltat pe masura ce mijloacele de comunicare au evoluat, dar pentru transmiterea lor statele trebuiau sa asigure intreaga infrastructura: linii telefonice, telegrafice, sateliti. Descoperirea scrisului a insemnat un pas inainte pentru om. Scrisul s-a realizat la inceput prin diferite semne inscrise pe lemn si piatra si ulterior pe metal, papirus, hartie perfectionanduse permanent. Perfectionarea scrisului a fost un factor determinant in evolutia omului, dar si in modul de comunicare prin mesaje scrise, aceastea ocupand primul loc. Circulatia mesajelor scrise a permis omului contactarea si mentinerea relatiilor cu semenii lui, contactarea cu autoritatile statului si invers, asigurandu-se astfel functionarea societetii. Mesajele scrise au asigurat contactele sociale, economice si religioase intre oameni. Nu putem sa nu mentionam cel mai important mesaj religios scris pentru omenire, tablele legii, primite de Moise pe muntele Sinai pentru a le duce poporului. Dupa ce a incetat Dumnezeu de a grai cu Moise, pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale legii, table de piatra scrise cu degetul lui Dumnezeu (Biblia,Iesirea,Cap. 31 vers. 18). Aceste table au fost faramate de catre Moise si nu au ajuns la popor drept pentru care trebuiau altele. Zis-a Domnul catre Moise: Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai si suie-te la cele dintai pe care le-ai sfaramat (Bibilia,Iesirea,Cap. 33, vers. 1).

Transmiterea sau transportul mesajelor scrise sta la baza dezvoltarii comunicariilor reprezentand o problema si o preocupare permanenta pentru omenire.

Mult timp singurul mijloc de transport dintr-un loc in altul il reprezenta omul, dar viteza de deplasare a acestuia era redusa si limitata, iar de cele mai multe ori transportul era nesigur. Aceste motive l-au determinat pe om sa caute permanent noi cai si mijloace de comunicare si sa asigure garantia secretului mesajelor pana la destinatie. Caile de comunicare constau in stabilirea unui itinerar de parcurs, care trebuia sa cuprinda zonele de interes ale statului si drumul cel mai scurt. Trimiterile postale care trebuiau sa parcurga distante mari ridicau probleme de transport, deoarece trebuiau organizate retele postale, care sa poata realiza acest transport. Retelele postale erau deservite de oameni platiti iar pe lungimea lor erau statii postale. Posta Imperiului Persan avea statiile postale organizate la distante de o zi, posta din Grecia si China antica aveau statiile la distante de 25 de mile. La romani, postele erau organizate pe drumurile militare care erau marcate cu borne din mila in mila. Erau organizate si functionau trei tipuri de statii postale: civitates,mutadiones si mansiones. Dacia, fiind provincie a Imperiului Roman, a cunoscut o buna organizare a seviciilor postale, cu o retea postala bine organizata. In Romania, statiile postale (releele) erau organizate la distante de 20 km.

In Imperiul Roman, serviciile postale, la inceput erau in exclusivitate ale statului, ele asigurand legaturile militare. In timpul imparatului Diocletian (284 - 305), s-a organizat posta publica sau fiscala, pentru necesitatile statului si posta particulara, care functiona pe drumurile vicinale drumurilor militare. Inca din Antichitate, conducerile statelor erau interesate sa-si dezvolte permanent caile si mijloacele de comunicare, dar aceste obiective se puteau realiza doar cu cheltuieli mari. Pentru ca nu puteau asigura din vistieria statelor asemenea cheltuieli, acestea au inceput sa fie oferite publicului contra cost.

Odata ce serviciile postale au fost oferite publicului, statul era interesat sa se preocupe foarte mult de organizarea lor, deoarece asigura integritatea trimiterilor, controla informatia si legaturile dintre corespondenti, aparand astfel cenzura corespondentei. Pe de alta parte, societatea civila, populatia solicita accesul tot mai mult la mijloacele de comunicare si servicii postale si de telecomunicatii. Liberalizarea serviciilor postale viza doua aspecte: liberalizarea mijloacelor de comunicare si liberalizarea serviciilor. Liberalizarea serviciilor postale la nivel national si mondial creeaza o concurenta foarte mare postelor traditionale.

Nevoia de comunicare crestea permanent, dar problema cea mai mare a ei o reprezentau distanta si timpul parcurgerii acesteia. Odata cu aparitia statului ca forma de organizare sociala, serviciile postale sunt considerate ca sector strategic si, implicit, creste interesul pentru dezvoltarea permanenta a lor. Statul, in rezolvarea problemelor sale era interesat ca transportul trimiterilor postale sa se realizeze cat mai rapid, dar mijloacele de locomotie rudimentare si lipsa cailor de comunicatii nu permiteau marirea vitezei de circulatie a mesajelor.

Pentru ca nevoia de comunicare se amplifica, specialistii din toate timpurile cautau noi solutii pentru transportul si transmiterea mesajelor scrise. Aparitia telefonului a telegrafului reprezinta un pas importanta. Aceasta culmineaza cu aparitia faxului si a internetului. Cele doua chei de remitere a mesajului a destinatie sunt solicitate permanent pentru facilitatile oferite: transportul mesajelor scrise necesita mai mult timp dar mesajul ajunge in forma originala, cu toate elementele lui fara a se lua la cunostinta continutul textului; se asigura secretul mesajului,transmiterea mesajului scris necesita timp mai putin sau poate fi instantanee, dar se ia cunostinta de continutul textului; asigura rapiditatea remiterii.

Pe calea transmiterii, mesajele erau transmise foarte repede (telegraf, telex) sau instantaneu (fax si internet). Cele doua cai de remitere (transmitere si transport) deserveau publicul, institutiile publice si intreprinderile printr-o actiune de complementaritate. Prezentarea si distribuirea se realiza pe cale postala, iar transmiterea pe cale telegrafica. Pentru ambele cai de comunicare, trebuiau realizate retele. Realizarea unei retele postale se putea face numai pe infrastructura cailor de comunicatii (rutiere, maritime, feroviare sau aeriene). Dezvoltarea retelei de telecomunicatii se putea realiza numai pe infrastructura proprie. Caile de telecomunicatii (cabluri subterane, aeriene, relee sau sateliti) erau mai usor de realizat si mult mai eficiente, iar in aceasta directie actionau toate statele.

Caile de telecomunicatii puteau conexa toate localitatile unei tari, pe cand caile de comunicatii (rutiere, feroviare, navale sau aeriene) nu puteau asigura conexarea tuturor localitatilor, ceea ce a avut un efect hotarator asupra dezvoltarii retelei postale. Infrastructura cailor de comunicatie a creat si decalajul dintre sectorul postal si cel de telecomunicatii. Decalaje mari s-au inregistrat si se inregistreaza in cadrul retelelor postale dintr-o tara datorita infrastructurii dintre mediul urban si cel rural; exista si decalajele dintre tarile bogate si tarile sarace. Lipsa cailor de comunicatii nu permitea marirea vitezei trimiterilor postale.

Canalul de comunicare asigurat de serviciile postale reprezenta in cea mai mare parte a existentei sale, primul si unicul mijloc de transmitere a informatiilor la distanta.

Transportul mesajelor scrise se realiza prin curierii postali care se deplasau pedestru, calare sau cu carutele. Dezvoltarea stiintei creeaza noi canale de comunicare: presa, radioul si televiziunea, care se dezvolta foarte mult si care creeaza o concurenta mare, atat in cadrul lor, cat si intre ele.concurenta din interiorul lor si dintre ele poate sa reprezinte un model de studiu pentru serviciile postale. Daca luam exemplul Frantei (59, p. 113 - 115), presa scrisa, in anul 1912, numara 304 cotidiene: 62 la Paris, 242 in provincie; 94 din orasele de provincie aveau cotidianul propriu; in anul 1946, au mai ramas 36 de cotidiene pariziene, iar in 1981 cotidienele pariziene sunt in numar de 19, iar cele din provincie in numar de 75. Aceasta scadere are loc in urma aparitiei radioului si a televiziunii. Concurenta nu afecteaza numai numarul titlurilor, ci si tirajul pentru cele ramase pe piata; in anul 1946 tirajul era de 370 exemplare la 1000 de locuitori, iar in anul 1978 era de 197 exemplare. Abonamentele presei scrise se afla in concurenta cu lectura electonica a presei. Dezvoltarea noilor canale de comunicare se realizeaza tot pe fondul nevoii de comunicare si in functie de viteza transmiterii informatiei; exemplu: radioul a ajuns la 50 de milioane de ascultatori in 38 de ani, televiziunea, la acelasi prag de ascultatori in 13 ani, iar internetul, in 4 ani. De asemenea, se inmulteste si numarul posturilor de radio si al canalelor de televiziune care concureaza intre ele. Toate acestea sunt consecinta liberalizarii presei. Aparitia noilor canale de comunicare nu a periclitat existenta serviciilor postale, dinpotriva., le-a determinat dezvoltarea: aparitia presei scrise si publicarea ei s-a realizat prin retelele postale. Aparitia radioului si televiziunii a facut posibila dezvoltarea retelei postale prin evidenta si incasarea abonamentelor, a posesorilor de receptoare. Aparitia telefonului a determinat o dezvoltare mai rapida a retelei si a serviciilor postale. Internetul deschide noi posibilitati de dezvoltare a serviciilor postale, deoarece aceasta cale dezvolta corespondenta electronica particulara si comerciala. Corespondenta fizica face parte din serviciile rezervate si in multe zone se realizeaza cu costuri mari, dar este treptat inlocuita de corespondenta electronica. Acest nou tip de concurenta este mai atractiva si benefica dezvoltarii serviciilor postale, prin corespondenta comerciala si de publicitate care favorizeaza dezvoltarea serviciilor financiare si a comertului prin posta. Inlocuirea corespondentei fizice cu cea electronica are si avantajul reducerii cheltuielilor cu transportul in unele zone, daca s-ar inlocui trimiterile in format fizic cu trimiterile in format electronica.

Aparitia statului, ca forma de organizare sociala impune si organizarea serviciilor necesare functionarii lui. Serviciile postale militare, alaturi de serviciile publice au fost considerate in cea mai mare parte a existentei lor ca institutii strategice ale statului. Statul, pentru a-si asigura existenta si functionare, trebuia sa asigure functionarea institutiilor sale. Aceasta garantie a existentei si functionarii serviciilor postale le-a dat o imagine de eternitate, care a creat o mare confuzie de perceptie intre eternitateaserviciilor postale si eternitateaentitatii furnizorilor de servicii postale. Sintagma cine detine informatia detine puterea a dat o nota de maxima importanta serviciilor de posta si telecomunicatii, in contextul institutiilor statului.

Aceasta imagine este valabila numai pentru starea de monopol; in cazul liberalizarii lor, aceasta imagine nu mai este valabila. Furnizorii de servicii postale, si in starea de monopol, faceau eforturi de adaptare rapida la noile conditii economico-sociale. Pentru o mai mare fiabilitate si atractivitate, serviciile de posta si telecomunicatii puteau fi oferite numai prin combinarea celor doua retele. Mesajele care urmau sa fie transmise erau prezentate la o subunitate postala, care le preda la prima centrala telefonica sau la centrul gentex pentru transmitere. Centrala sau centrul gentex de la receptie preda trimiterile receptionate la prima subunitate postala, pentru a fi distribuite destinatarilor. Dezvoltarea cailor rutiere in Franta a permis infintarea Regiei postalioanelor, de catre Turgot in 1775, iar pana la sfarsitul acestui secol se realizeaza dublarea vitezei de circulatie de la 15 ore la 8 ore pe ruta Paris Marsilia.

Prima mesaje transmise la distanta sunt mesajele transmise de dispozitive de semnalizare optica. Fizicianul englez Robert Hooke realizeaza prima descriere tehnica a unui asemenea dispozitiv, pe care il intituleaza mijloc de transmitere a gandurilor la mare distanta , in anul 1684. acest mijloc de comunicare avea mai multe dezavantaje: existau erori in transmitere si nu putea fi folosit pe timp de noapte, ploaie si ceata. Un alt sistem de comunicare este cel descris de Fontenelle:Secretul consta plasarea in mai multe posturi de observatie succesive a unor persoane care, cu ajutorul lunetelor dupa ce zareau anumite semnale de la postul precedent, le transmiteau urmatorului si asa mai departe (55, p. 21). In anul 1790 in timpul revolutiei franceze, fizicianul francez Claude Chappe elaboreaza un proiect care sa ofere guvernului posibilitatea de a-si transmite ordinele la mare distanta, in cel mai scurt timp(55, p. 21). Proiectul lui Chappe este sustinut si de catre comisarul Conventie din Belgia care in anul 1793 cere organizarea unui serviciu regulat de stafete.

Odata cu aparitia telegrafului, in telecomunicatii se realizeaza primul mare obiectiv de invingere a spatiului. Transmisiile telegrafice se realizau pe baza unor coduri, deoarece aparatele de emisie-receptie sunt rudimentare, ele cunoscand o ampla dezvoltare dupa anul 1800, cand italianul Volta reuseste sa realizeze pila electrica, aceasta fiind considerata o sursa electrica regulata.

In anul 1816, Francisc Ronalds (55, p. 51 si 54) pune la punct un sistem cu un singur fir electric intre doua statii; statia se compunea dintr-o rotita si un orologiu, orologiile erau legate intre ele si sincronizate. Acestea functionau astfel: cand aparea o litera la emisie, aceasta determina o descarcare electrica, descarcarea era detectata la receptie si aparea aceeasi litera. Se continua cercetarile in Europa, pentru perfectionarea aparatelor care aratau litere.

Samuel Morse, profesor de pictura la Universitatea din New York, reuseste sa realizeze un aparat de transmis semnale codate. Aparatul era simplu si se compunea dintr-un resort si un levier, actionate mecanic. Codul se compune din semnale scurte si semnale lungi. Aceste semnale, in combinatii de patru, realizau literele alfabetului.

Alfabetul morse a fost realizat pentru a transmite litere, numere, litere cu semne diacritice si semne de punctuatie, pentru a se putea transmite textele care constituia mesaje scrise. Dar pentru ca transmiterea se realiza la distanta intre doua statii telegrafice si operatorii nu se vedeau si nu se auzeau, sau stabilit semne de serviciu cu ajutorul carora se putea realiza operatia de transmitere.

Codurile au fost si sunt utilizate in seviciile postale si de telecomunicari. Fara ele comunicatiile nu ar exista sau ar exista intr-o forma foarte simplista. Sunt cunoscute doua tipuri de coduri: coduri pentru identificarea destinatarului si coduri pentru protejarea textului trimiterii. In serviciile postale, codurile au fost atribuite localitatilor, iar in mediul urban sectoarelor de distribuire. Ele au avut un rol determinant in dezvoltarea lor. Prin ele s-au putut identifica mai usor adresele destinatarilor si au permis automatizarea prelucrarii trimiterilor. Fara masini de cartat si prelucrat corespondenta, serviciile postale erau in imposibilitate remiterii la destinatie a corespondentei comerciale. In telefonie, numarul de apel al postului telefonic este un cod numeric, indespensabil in dezvoltarea retelei. Codurile de protejare a textului sunt de regula, coduri militare secrete care se utilizau in redactarea mesajelor scrise, atat pentru cele trensportate, cat si pentru cele transmise.

Datorita fiabilitatii mari in transmiterea mesajelor, se solicita utilizarea telegrafului la nivelul societatii civile, in comunicarile private, respectiv liberalizarea lui. Dezvoltarea telegrafului conduce la cresterea foarte rapida a numarului de mesaje. In anul 1851, in tarile care il utilizau, traficul a crescut cu 50%, in anul urmator, traficul a crescut de patru ori, atingand o crestere de 50 de ori in anul 1858 (tabelul 1.1). Astfel, pe langa necesitatea de comunicarea militara si sociala apare necesitatea de comunicare economica, fiind folosit la bursa de valori.

Conform statisticilor vremii, se poate observa ponderea sectoarelor economice si sociale in utilizarea telegrafului: Tabel 1.1. Utilizarea retelei telegrafice (in procente)Natura depeselorBursaComertFamilieAlteleTotal

Franta 18513828259100

Franta 18583933208100

Marea Britanie 18545031136100

Belgia 185160191011100

Dezvoltarea retelelor de posta si comunicatii da noi dimensiuni serviciilor postale care pe langa asigurarea comunicatiilor militare ale statului si a celor interumane, asigura comunicatiile economice, industriale, stiintifice. Despre importanta lor, Constantin N. Minescu, in anul 1916, spunea: Posta moderna este una din institutiile cele mai democratice si, in aceasta calitate, ea serveste interese de cel mai inalt ordin cum ar fi: afacerile de Stat, interesele marilor comercianti si industrias, ca si pe ale celor mai umili negustori;interesele orasenilor, ca si pe ale celui mai neinsemnat sat, interesele bogatilor, ca si pe cele ale saracilor, si prin ingenioase combinatiuni, dezvoltata si transporta tot felul de manifestatiuni ale activitatii omenesti, in intreaga lume, facand sa dispara orice distanta si granita.

Din punct de vedere comercial, industial si civilizator, posta este auxiliarul cel mai puternic, care insluseste transarea tuturor afacerilor; si tot ea pune la indemana fiecaruia gandirile filozofilor, descoperirilor invatatilor si toate cuceririle artei si industriei. Rolul postei este, dar, atat de mare si de insemnat, incat cu drept cuvant s-a zis ca daca am lua comertului, industriei si popoarelor acest serviciu, totul va fi mort si popoarele se vor intoarce prin decadere la viata primitiva.(47,p. 3)

In anul 2004, la deschiderea lucrarilor celui de al 23-lea Congres al UPU, directorul general Thomas E. Leavei a dat citire mesajului secretarului general ONU, Kofi Annan, care spune ca serviciile postale raman o forma esentiala de comunicare pentru populatia lumii, in ciuda progreselor tehnologice rapide.

Serviciile postale sunt cuprinzatoare si universale. Acest lucru este cu atat mai important, cu cat mai mult de 175 de milioane de persoane au fost mutate din tarile lor de origine, pentru a cauta o viata mai buna sau pentru a fugi de opresiune, iar pentru acesti oameni este extrem de important sa primeasca vesti de acasa si sa le transmita familiilor si prietenilor ramasi vesti si resurse materiale(83). Tot cu aceasi ocazie, presedintele Romaniei din aceasta perioada dl Ion Iliescu, a spus: Schimbarile tehnologice rapide au creat oportunitati mari, dar si amenintari pentru operatorii postali. Pe de-o parte, mijloacele electronice tind sa inlocuiasca serviciile postale traditionale, dar schimbarile tehnologice ofera si posibilitatea de a creste eficienta si de a largi gama de servicii oferite.

Ca institutie de stat prin care se vehiculau atatea mesaje secrete ale statului, cat si mesajele particulare, serviciile postale si telegrafice au functionat pe actualul teritoriu al tari noastre intr-o buna organizare si pe baza unor legi specifice, care au cunoscut o permanenta actualizare. In timpul celui de al doilea directorat al lui Al. Zius, s-a pus in aplicare, la data de 1 octombrie 1871, Legea telegrafo-postala, care este alcatuita din trei parti: partea intai: Dreptul Rezervat Statului; partea a doua: Serviciul Telegrafic;partea treia Serviciul postal.

Pentru ca serviciile postale sa raspunda intru totul cerintelor statului, apare si se pune in aplicare, incepand cu luna iulie 1871, prima Lege pentru organizarea corpului telegrafo-postal, care defineste functiile din Administratia centrala si serviciul activ, drepturile si obligatiile salariatilor, juramantul si dispozitiile tranzitorii. Salariatii din institutiile statului, inclusiv ceu din sectorul postal, trebuie sa depuna juramant. Art. 23 al legi prevede (47,p. 314): La intrarea in functiune, impegatii telegrafo-postali vor depune urmatorul juramant: Jur in numele Prea Sfantei Treimi ca voi servi in functia ce mi s-a incredintat cu ravna, cu credinta si cu dreptul, ca nu ma voiu abate din datoriile prescrise si ca voiu respecta cu sfintenie legile si Constitutiunea patriei mele.

Jur ca nu voiu impartasi nimanui cuprinderea corespondentei.

Jur credinta Domnitorului Carol I si Dinastiei Sale.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu

Dupa punerea in aplicare a Conventiei postale universale, la data de 1 aprilie 1879, in timpul directoratului C.F. Rbescu, se pune in aplicare a doua lege (47,p. 366 - 393) telegrafo-postala, care modifica legea din 1871 si legea pentru organizarea corpului telegrafo-postal, si care intra in vigoare la data de 19 martie 1880. Prin aceasta lege telegrafo-postala se reformuleaza juramantul si se stabilesc:

Tarife: 15 bani pentru hartii de afaceri;6 bani pentru probe;1 bani pentru fiecare 25 lei sau fractiune de 25 lei; taxa pe valoare si greutate: 0-200 lei valoarea sau 500g:zona I 50 Bani;zona II 75 bani;zona III 1 leu; 200 1000lei valoare si greutate 500g 1 kg: zona I 1 leu;zona II 1,25 lei;zona III 1,50 lei; peste 1000 lei i peste 1 kg: 50 bani pentru fiecare 1000 lei sau 1 kg.

S-a redus taxa de recomandata de la 30 la 25 bani, dar s-a marit taxa pentru avizele de primire de la 10 la 25 bani;s-au introdus timbrele porto pentru trimiterile nefrancate sau insuficient francate;s-a stabilit acordarea unui procent de 3% pentru comerciantii sau cei care vand timbrele postale; s-a stabilit greutatea maxima de 2 kilograme pentru hartii de afaceri;s-a interzis introducerea banilor, a hartiilor de valoare sau a obiectelor pretioase in plicuri;s-a stabilit valoarea maxima de 500 lei pentru mandatele si s-a dat voir oficiilor postale sa achite mandate;s-a prelungit perioada de reclamare de la 2 luni la 6 luni, iar cei ce se sustrag trimiteri sa fie amendati cu o suma intre 1-5 lei si obligati la o despagubire de trei ori taxa la prezentare.

Legile privind personalul din posta si telecomunicatii au fost permanent in atentia Conducerilor superioare ale Postelor si Conducerii Statului, fiind permanent modificate si perfectionate. O forma superioara de perfectiune o are Legea pentru Organizarea Administratiei si Personalului Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor din 1931, care modifica legea din anul 1926.

Legile privind functionarea postelor si telecomunicatiilor au rezistat si rezista in continuare, cu modificari ulterioare, dar legile de organizare a serviciilor postale in mediul rural si a personalului din posta si telecomunicatii au fost abandonate in perioada comunista. Se poate observa cu usurinta atat ramanerea in urma a serviciilor postale in mediul rural, cat si dispretul asupra personalului. Numai aceste legi specifice au putut asigura dezvoltarea rapida a sectorului de posta si telecomunicatii. Nu exista o abordare separata a mediului rural sau pentru personal.

Obiectivele strategiilor postale sunt trasate de catre U.P.U. in cadrul acestor strategii, trebuie sa configuram strategii proprii de abordare si de personal pentru a atinge obiectivele stabilite. In situatia in care postele functionau ca institutii ale statului, pentru a le putea dezvolta si a da credibilitate serviciilor postale, legile care vizau personalul, din 1871 si pana in anul 1931, erau permanent modificate si perfectate.

Sub directoratul lui Ernest Sturza, se realizeaza o reforma a serviciilor postale si telegrafice, prin legile care se adopta: legea de organizare a corpului telegrafo-postal, aprobata prin decretul regal nr. 1574/28 aprilie 1892, publicata in Monitorul Oficial nr. 24 din 1 mai 1892; legea de exploatare postala, cunoscuta ca legea telegrafo-postala, aprobata prin decretul regal nr. 2350 din 9 iulie 1892, publicata in Monitorul Oficial din 19 iulie 1892, (Anexa 2) si Legea pentru construirea palatului postelor, aprobata in 1892. Prin aceasta lege este autorizat ministerul de interne sa construiasca in Bucuresti un local pentru serviciul telegrafo-postal. Pentru reusita si utilitatea cladirii, Consiliul de Ministri din acea vreme hotaraste ca proiectantul sa intocmeasca proiectul dupa cerintele administratiei postale. Pentru a cunoaste cerintele pe care trebuie sa le intruneasca proiectul, proiectantul este insarcinat ca, impreuna cu un functionar cunoscator al servicului postal si telegrafic, sa viziteze cladiri similare in strainatate. Sub directoratul lui Mihail Ghica, se finanteaza lucrarile de constructie a palatului si de utilare. Astfel, in periada 1899 1900, in palatul postelor se instaleaza administratia Centrala a Postelor si Telegrafelor si oficiile centrale postale, telegrafic si telefonic. In Timisoara, Banatul fiind provincie a Imperiului Austro-Ungar, s-a construit, la inceputul secolului XX, Palatul Postelor si Telegrafelor, in care si astazi functioneaza serviciile postale.

Lipsa concurentei Economiile nationale, de la inceput si pana in prezent, erau dominate de sectorul primar si cel secundar. In perioada in care aceste sectoare dominau economiile, serviciilor postale functionau bine organizate si supravegheate permanent de catre stat. Dezvoltarea sectorului tertial, al serviciilor, creeaza mari probleme serviciilor postale si existentei furnizorilor. Serviciile postale au fost legiferate inca din Antichitate prin legi specifice, iar functionarea lor si controlul asupra trimiterilor postale se realiza prin instructiuni postale care, intr-un mod mai explicit, erau normele de aplicare a legislatiei postale. Inca din Antichitate se cunosc forme de organizare a serviciilor postale. Organizarea postelor este evidentiata in literatura de specialitate pana in perioada feudala, cand faramitarea statelot a dus la disparitia postelor regulate. Dupa perioada feudala, postele se infiinteaza si se organizeaza tot ca la inceput, fapt ce demonstreaza perenitatea serviciilor postale. Schimbari permanente s-au inregistrat la mijloacele de comunicare; formele de comunicare se pastreaza si se diversifica. Evolutia societatii a determinat si evolutia serviciilor postale, care trebuiau sa asigure permanenta comunicare in societate, atat pentru nevoile statului, cat si pentru nevoile indivizilor. In aceste etape de dezvoltare economico-sociala, serviciile de telecomunicatii trec prin reforme mari, care determina schimbari de structura si de conducere.

Cele mai importante momente cunoscute in istoria serviciilor postale, care au determinat reforme, sunt: unificarea taxelor postale,aparitia timbrului postal si, in prezent, liberalizarea serviciilor postale.

Prima reforma postala, care unifica taxele postele. Pana la aceasta reforma, tarifarea scrisorilor se realiza in calcule complicate, in functie de tara, de greutate, de distanta etc. Exemplu: In Moldova, in anul 1852, tarifarea pornea de la valoarea de 40 parale pentru o scrisoare simpla de o singura foaie; tariful era valabil pe intreg principatul. Acest tarif crestea succesiv. In anul 1857, tariful consta dintr-un calcul in care se includeau distanta si greutate. In Austria, tarifele postale se calculau pe distante si greutate. Tarifele pe distante variau intre 2 si 4 kreuzeri, corespunzator celor 7 trepte de distanta, la care se adauga diferenta de greutate, baza fiind 1 lot = 15,5 g. In Anglia, tarifarea se facea dupa distanta si numarul de foi expediate pentru distante pana la 100 mile (aprox. 150 km); taxarea pe distanta se ridica la 9 pence si 1 penny pentru fiecare suta de mile in plus. Aceste tarife erau valabile pentru teritoriul national, pentru trimiterile expediate peste hotare tarifele apareau diferentiate, deoarece pentru aceste trimiteri se impuneau decontari internationale.

A doua reforma postala a fost declansata de timbrul postal. Atent asupra serviciilor postale, R. Hill, asteptand o diligenta postala intr-un targ din nordul Angliei pentru a primi o scrisoare, observa o tanara care astepta diligenta. Aceasta primeste o scrisoare, o priveste atent si o restituie diligentei, spunand ca nu are bani sa o plateasca. R. Hill plateste el taxele postale, tanara primeste scrisoarea si, in loc sa-i multumeasca, ii spune ca nu trebuia sa plateasca, deoarece avea stabilit cu logodnicul ei un cod de comunicare care era inscri pe plic, si a dovedit aceasta deschizand plicul, care continea o foaie alba. Aceasta intamplare l-a determinat pe R. Hill sa initieze o reforma postala prin care taxele de expediere sa fie incasate la prezentare, iar pentru ele sa se elibereze un timbru postal.

In anul 1837, R. Hill a publicat proiectul de reforma postala intr-o brosura intitulata Post Office Reform. Its Importance and Practicability (Reforma postala; importanta si aplicabilitatea ei), iar la 23 noiebmrie 1837 proiectul a fost supus Camerei Comunelor, dupa care R. Hill este insarcinat de guvern sa puna in aplicare reforma propusa. Nu poate sa duca la bun sfarsit aceasta reforma, deoarece caderea guvernului liberal, in anul 1842, a condus imediat la destituirea lui R. Hill si respectiv la incetinirea reformei propuse de acesta. Reforma continua in anul 1846; cand liberalii revin la putere, il reangajeaza pe R. Hill, oferindu-i functii importante in ierarhia postala (secretar al administratiei postelor, pana in anul 1854, diriginte general de posta) si recompense pentru daunele suferite si, respectiv, pentru meritele sale deosebite. In anul 1846, R. Hill a primit 13.360 de lire sterline si titlul de baronet, fiind distins si cu Ordinul Baii. Isi pastreaza ultima functie pana in anul 1864, cand se pensioneaza. R. Hill moare la data de 27 august 1879 la Hampstead si este inmormantat la manastirea Westminter, langa James Watt, inventatorul masini cu aburi. Se spunea ca masina cu aburi a revolutionat tehnica, iar timbrul postal a revolutionat comunicarea dintre oameni. (53,p. 25-26 )

Aparitia timbrului postal a permis extinderea serviciilor postale la nivel planetar, facand din serviciile postale un veritabil canal de comunicare. Primul timbru postal a fost pus la dispozitia publicului londonezla data de 1 mai 1840, iar punerea lui in circulatie a avut loc la data de 6 mai, declansand o mare reforma in serviciile postale londoneze. Adoptarea timbrului postal (53, p. 32 - 33) adeziv, care putea fi lipit pe scrisoare pentru tarifarea scrisorilor, a declansat o mare reforma postala, care a durat 30 ani. Subscriu acestei reforme urmatoarele poste: in anul 1842, in orasele Boston si New York, extinzandu-se apoi si in postele locale a altor orase americane; in anul 1843, in Brazilia si cantoanele elvetiene Zurich si Geneva; in anul 1845, cantoanul elvetian Baselland si posta oraseneasca a Petersburgului; in anul 1847, in S.U.A., Mauritius si Trinidad; in anul 1849, in Bavaria, Belgia si Franta; in anul 1851, Danemarca si Wurttemberg; Sardinia in anul !850, in Elvetia, Spania, Austria, in Banat si transilvania (in ianuarie 1865 apare primul timbru cu inscriptia POSTA ROMANA), Saxonia, Prusia, Schleswig-Holstein si Hanovra, in anul 1852 in Olanda, Modena , Parma, Brunswick, Luxemburg, Oldenburg, Statul Papal, Oficul postal Thurn Taxis, in anul 1853 Chile, Portugalia, Capul Bunei Sperante, in anul 1860 Polonia, in anul 1861 Grecia, 1864 Imperiul Otoman, 1866 Serbia, in anul 1871 de catre Japonia, 1874 Muntenegru , 1879 Bulgaria, extinzandu-se aproape la toate statele. In Sardinia, in anul 1818, inainte de aparitia timbrului postal se vindeau coli speciale pentru corespondenta, care purtau un timbru increstat sau tipatit, care reprezenta un curier calare, sufland intr-o goarna. In anul 1823, in China, inaintea timbrului posta se vindeau foi taxate pentru corespondenta; acestea erau de doua valori si purtau inscriptia distantei: cele cu valoarea de 3 sapeki pentru distanta pana la mare iar cele de 10 sapeki pentru distanta peste mari si dincolo de muntii inalti.

Meritul pentru aparitia timbrului postal si introducerea lui in circuitul postal ii revine lui Rowland Hill, care inainte de a descoperi timbrul in anuln 1837, propune un model de reforma care prevedea: desfiintarea gratuitatilor in serviciile postale de care beneficiau membrii parlamentului si curtenii; unificarea tarifului postal intern; plata taxelor postale la expediere si incasarea lor prin aplicarea unor etichete gumate. Aparitia timbrului postal elimina si evaziunea din serviciile postale pentru sumele incasate si nedecontate obtinute prin aplicarea stampile sau neplatite de public. In prezent, este oferit publicului un serviciu de corespondenta TIP, care se utilizeaza pe baza unei conventii pentru care s-au emis norme de lucru, dar nu este organizata nici o forma de urmarire.

A treia reforma postala liberalizarea serviciilor postale, care se deruleaza in prezent, datorita crearii pietelor postale si liberalizarii serviciilor. In starea de monopol, serviciile postale organizate functionau ca institutie strategica a statului. Implicit, statul asigura functionarea institutiilor sale, inclusiv a postelor Prin H.G. nr. 271/03.07.1998, se infiinteaza Compania Nationala Posta Romana S.A., prin reorganizarea Regiei Autonome Posta Romana. In teritoriul O.U. a Guvernului Romaniei nr. 30/1997 cu modificarile ulterioare si a Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, Guvernul Romaniei Hotaraste:

Art. 1 alin. 3 Posta Romana este societate comerciala pe actiuni care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara Statutul de societate comerciala si autonomie financiara nu ii conferea C.N Posta Romana siguranta existentei ca entitate postala. Aceasta schimbare de statut se intampla la nivel mondial si obliga schimbarea de strategie si de management.

Dezvoltarea mijloacelor de comunicare, aparitia pietelor postale, aparitia noilor actori si liberalizarea serviciilor postale conduc la o mare reforma postala, care trebuie sa asigure existenta serviciilor postale si functionarea lor. Functionarea serviciilor postale este asigurata in continuare prin instructiuni, dar existenta lor si a entitatii furnizorilor de servicii postale ridica doua mari probleme: serviciile postale comerciale si specialistii in economia serviciilor postale.

Serviciile postale comerciale sunt consecinta liberalizarii lor. In acest context, ele trebuie sa functioneze in doua medii de afaceri diferite: urban si rural.

Specialistii in economia serviciilor postale reprezinta o mare problema pentru Romania, deoarece aceasta specializare nu exista. Acest lucru poate a indus involuntar in eroare conducerea ministerelor de resort, care, de multe ori, luau decizii pentru sectorul postal cu aceasi usurinta ca si pentru sectorul de telecomunicatii, unde exista specialisti, de nivele electromecanice pana la nivelul de inginer telecomunicatii. In sectorul postal nu exista specializare universitara sau postuniversitara in economia serviciilor postale. Formarea specialistilor se impune din doua motive: particularitatea serviciilor postale si operabilitatea lor in doua medii de afaceri diferite: mediul rural si cel urban. Pentru mediul rural este necesar ca pregatirea sa se faca in contextul economiei rurale. Nevoia de comunicare si, mai ales, a unei comunicari rapide se accentueaza si determina o dezvoltare si o perfectionare permanenta a mijloacelor de comunicare. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare imparte mesajele in doua categorii: mesaje transmise prin mijloace de telecomunicatii, comunicatii, internet; mesaje transportate prin mijloace postele de locomotie terestre, navale sau aeriene.

Dezvoltarea sectorului de comunicatii a fost mai rapida, datorita faptului ca acestea se dezvolta pe infrastructura proprie specifica, la care contribuiau si statele, mai ales in perioada monopol. Sectorul postal s-a dezvoltat mai lent datorita faptului ca dezvoltarea lui are loc pe alte infrastructuri, respectiv cai rutiere, navale sau aeriene.

Dezvoltarea lenta a sectorului postal variaza de la tara la tara, in functie de starea de dezvoltare a tarii, iar in cadrul tarilor, in functie de decalajul dintre mediul urban si cel rural. Functionarea serviciilor postale, in toata existenta lor, a fost si este asigurata de o legislatie specifica, iar aceasta trebuie aliniata la legislatia postala internationala, pentru asigurarea continuitatii informatiei. Nu poate nici o tara sa-si formuleze legislatia proprie sau organizarea proprie, fara a tine cont de organizarea si reglementarile internationale.

Aparitia concurentei a fost determinata de urmatori factori: perderea monopolului, dezvoltarea rapida a mijloacelor de comunicare, liberalizarea serviciilor postale si cresterea pietelor prin aparitia noilor actori in acest domeniu. Cunoaterea pietei postale, a operatorilor, oportunitatilor si amenintarilor sunt indicatori esentiali in abordarea serviciilor postale. Politicile manageriale si de marketing, care reprezinta o noutate, atat in tara noastra, cat si in lumea, trebuie sa fie bine concepute si coordonate, atat la nivel national, cat si la nivel mondial, prin U.P.U.

Din experienta milenara a serviciilor postale se constata ca, pe langa prestarea serviciilor postale, s-a dezvoltat si o industrie specifica, industriei care asigura mijloacele de productie. Aparitia corespondentei comerciale obliga dotarea unitatilor postale cu masini de cartat, masini de stampilat, masini de numarat monede, masini de numarat bacnote, si mijloace de transport. Viteza de circulatie a trimiterilor postale depinde de mijloacelor de prelucrare si de mijloacele de locomotie. Un serviciu postal complet contine trei faze: prezentare, prelucrare, transport si distribuire. Automatizarea fazelor de lucru devine o necesitate pentru unitate si o nota buna de atractivitate pentru serviciul oferit. La prezentarea trimiterilor de corespondenta, vanzarea vanzarea timbrelor se poate realiza prin automate, tehnica de calcul pentru prezentarea trimiterilor, masini de numarat bani etc.; in faza de distribuire, prin depunerea trimiterilor simple, a ziarelor si a trimiterilor inregistrate la cutiile de scrisori ale destinatarilor, daca exista cereri in acest sens, masinile de numarat bani pentru achitarile de mandate sau alte servicii financiare, casute postale la sediul oficiilor postale. Fazele de prelucrare in centrele de tranzit postale permit o automatizare in proportie foarte mare. Automatizarea prelucrarii trimiterilor in centrele de tranzit devine obligatorie, deoarece timpii de circulatie, atat pentru trimiterile interne, cat si pentru cele externe, nu pot fi redusi.1.2 Serviciile postale in perioada de tranzitie in Romania

Revolutia din anul 1989 a produs mari schimbari in societatea romaneasca. Economia nationala suferea o schimbare radicala, prin trecerea de la economia de comanda la economia de piata. Schimbarea tipului de economie a determinat aceleas schimbari in toate sectoarele sale.

Serviciul postale sunt supuse unei duble influente: cea interna, cauzata de trecerea de la economia de piata, si cea externa, determinata de reforma postala mondiala. Aceasta situatie nou creata obliga organismele noastre de specialitate sa reorganizeze serviciile postale in contextul noii economii nationale si al noii economii postale mondiale. C.N. Posta Romana, ca operator national, trebuie sa-si reformuleze politica manageriala, prin trecerea de la politica de tip monopolist la cea de tip economie de piata. Economia de tip monopolist este inca operabila in sistem ca mijloc de functionare, dare este inoperabila din punct de vedere economic. Acest sistem garanta asigurarea trimiterilor postale, controlul asupra lor in orice faza a procesului tehnologic si circulatia in timpii de control.

Abordarea in sistemul monopolist s-a realizat global si numai din punct de vedere al functionarii retelei. Interesul statului comunist era sa asigura acest lucru, deoarece se angajase pe plan extern sa asigure continuitatea informatiei, iar pe plan intern isi satisfacea propriul interes, de a verifica trimiterile postale si legaturile dintre corespondenti.

In sistemul managerial de tip monopolist, serviciile postale erau bine organizate functional, astfel incat se respectau timpii de circulatie a trimiterilor. Noua politica mondiala de liberalizare a serviciilor postale, determinata de pierderea monopolului, conduce la schimbarea statului din institutie a statului, in societate comerciala. Statutul de societate comerciala accentueaza importanta serviciilor de comunicatii, determinandu-le dezvoltarea si adaptarea la noile conditii economico-sociale.

In era internatului, sintagma Cel care detine cele mai multe informatii la timp detine averi (61,p. 119) acorda o nota maxima serviciilor si mijloacelor de comunicare care asigura circulatia informatiei.

Dupa anul 1989, au avut loc mai multe reorganizari, care vor fi prezentate in aceasta lucrare. Aceaste reorganizari vizau marirea vitezei de circulatie a trimiterilor postale in directia distribuirii, in detrimentul prezentarii. Rezultatele se inregistreaza in configuratia retelei postale, care in mediul rural a regresat permanent, din faza in faza, pana la desfintarea ei in anumite zone. Oficiile postale rurale sunt transformate in ghisee cu programe fractionate sau agentii postale in fiecare localitate si, in ultima instanta, un agent la doua-trei localitati. Pe langa reducerea personalului, s-a recurs si la reducerea timpului de lucri: in mediul rural exista o mare pondere de salariati cu si din normal de lucru.

Aceste treceri nu s-au realizat din ratiune rentabilizarii si dezvoltarii retelei postale in contextul economiei de piata, ele s-au realizat in vedera reducerii cheltuielilor salariale, cauzand reducerea si restrangerea drastica a retelei postale si implicit a activitatii. C.N. Posta Romana s-a retras intr-o proportie foarte mare din piata rurala a obiectelor de mesagerii, ceea ce va avea consecinte negative asupra dezvoltarii comertului prin posta in comparatie cu operatorii postali privati, care promoveaza o politica de crestere a numarului de salariati. (Tabelul 1.2)Nr.

Crt.Tip operator postalNr. angajati 2005Nr. angajati

2006+/_Grad de incarcare medie anuala 2005(trimiteri/angj)Grad incarcare medie zilnica 2005(trimiteri/angj)Grad incarcare/angj medie anuala 2006(%)Grad incarcare/angj medie zilnica 2006(%)

1CN. Posta Romana36.28134935- 13464561+36,65+35,56

2Operatori privati68358364+15292014- 27,99-30,00

Tabel 1.2 Cu numar salariati si grad incarcare Politica de personal influenteaza calitatea serviciilor si gradul de incarcare a salariatilor postali. Reducerea personalului a avut drept consecinta supradimensionarea normelor de lucru si a sectoarelor de distribuire, care coroborata cu salariile mici, a condus la o demotivare a personalului. Contrar prin cipiilor economice si stiintifice de determinare a necesarului de personal,in sistemul postal actual se pastreaza moda negocieri dintre sindicat si administratie in calculul necesarului de personal. Pe de alta parte, conducerile prognozeaza cifre de afaceri care cresc permanent, angajeaza calcule care sunt calculate matematic si care trebuie realizate cu forta de munca negociata, nu calculata la volumul de lucru prognozat. Calculul normelor de personal sunt cele din economia de comanda, care sunt incompatibile cu economia de piata. Programul investitional nu a prevazut dotarea retelei pentru activitatea de prezentare; mediul rural, aproape in totalitate, nu poate prezenta obiecte de corespondenta si de mesagerii, din lipsa de cantare. Reteaua postala este concentrata pe distribuire, prin infintarea Oficiilor Postale de Distribuire Centralizata (OPDC) in mediul urban si a Oficiilor Postale Ruralr Mecanizate (OPRM) in mediul rural.

Schimbarea statutului C.N. Posta Romana din institutie publica in societate comerciala prestatoare de servicii postale, care corespunde cu marea reforma postala de liberalizare a serviciilor postale, impunea o schimbare de strategie in politica de personal.

Strategia serviciilor postale nu poate fi alta decat cea creionata de U.P.U. su U.E pentru tarile membre si candidate. Pentru a rezista provocarilor din pietele postale nou create, reconversia personalului sau pregatirea acestuia pentru a desfasura o activitate specifica societatilor comerciale prestatoare de servicii trebuie sa fie problema prioritara a strategiei. Pregatirea personalului de productie trebuie sa fie teoretica si practica: studii asupra sectorului tertiar al serviciilor, rolul lor in cadrul economiei nationale si mondiale; studii de economia serviciilor postale, care trebuie extinse atat asupra tuturor pietelor postale, cat si asupra operatorilor postali si rolul acestora in cadrul economiei serviciilor postale; studii de specialitate; studii financiare si contabilitate; studii juridice de legislatie specifica; experienta in domeniu trebuie sa constituie al doilea element important al pregatiri personalului.

Pregatirea teoretica si practica trebuie sa constituie criteriul determinant la promovarea si salarizarea personalului.

Criteriul varsta nu este relevant pentru a promova, salariza sau inlatura personalul din sistem; varsta nu este nici virtute si nici viciu. Toate conducerile declara cu diferite ocazii ca Posta Romana este o societate de specialitate, cu un inalt grad de specializare, datorita specialistilor care, practic, nu exista, iar pe de alta parte, toate specializarile obtinute la diferite forme de invatamant sunt valabile la toate posturile de specialitate, fara o minima reconversie de specializare in economia serviciilor postale. In perioada de tranzitie, gama serviciilor postale s-a dezvoltat foarte mult. S-au incheiat multe contracte si afaceri, dar nici o afacere nu a reusit sau nu a putut fi extinsa, pentru ca nu au fost adaptate specificului serviciilor postale. Au rezistat numai cele cu specific postal; exemplu: mandatele online, transferurile Wester Union, e-mandat si posta rapida. Pierderea unor prestatii noi, care nu au fost adaptate serviciilor postale, s-a datorat in primul rand lipsei specialistilor in domeniu.

Pregatirea personalului, pana in anul 2004, s-a rezumat la prezentarea serviciilor noi, la instruirea privind utilizarea calculatoarelor. Nu sa facut nici o instruire privind instructiunile postale si modul lor de aplicare, in conditile in care nici o tara nu si-a anulat instructiunile sau a abandonat aplicarea lor.

In perioada comunista, existau cursuri de calificare pentru toate functiile postale din sfera furnizarii serviciilor, bine organizate, astfel incat au pregatit veritabili functionari postali. Pentru formarea specialistilor in domeniu serviciilor postale, pregatirea personalului trebuie sa cuprinda obligatoriu cunostinte din economia serviciilor postale si sa se creeze un mediu de cointeresare a acestuia, astfel incat sa-si doreasca o asemenea pregatire, specializare si cariera profesionala.

In politica de personal, compania multinationala UPS a fost cotata la bursa si a facut milionari 30.000 de salariati. Mii de soferi de masini, cartatori si salariati de distribuire au beneficiat de actiuni initiale (IPO), care i-au facut imediat milionari. UPS a incurajat, de asemenea, angajatii sai sa devina proprietari de actiuni cu participare, care au unit 40.000 de cadre si 85.000 de alti muncitori, acceptand Stok Options in cadrul negocierilor de salarii. (130)

Strategia serviciilor postale nu poate sa nu fie particularizata si pe mediul rural, datorita discrepantei foarte mari dintre cele doua medii sociale. Dar pentru elaborarea unei strategii pentru mediul rural trebuie sa se aiba in vedere politicile de dezvoltare rurala la nivel national, regional si mondial. Astfel, nici o strategie postala nu ar avea aplicabilitate. 1.3 Eliminarea discrepantelor economice dintre mediul rural si cel urban

Discrepanta dintre mediul urban si rural este evidenta si se accentueaza din lipsa unei strategii pentru mediul rural. Acum se impune o asemenea strategie, prin faptul ca la nivelul organizmelor internationale si nationale se stabilesc strategii de dezvoltare, programe de finantare in vederea dezvoltarii mediului rural si eliminarii discrepantelor economice.

Implementarea si dezvoltarea serviciilor postale in mediul rural impun cunoasterea in totalitate a acestuia, de la definirea sa pana la modul de abordare. Orice definire a lumii rurale trebuie sa tina cont de trei elemente esentiale; elementul demografic, economic si psihologic. Preocuparile cu privire la dezvoltarea ruralului au inceput la sfarsitul anilor 60 in tarile dezvoltate.

Slaba dezvoltare a serviciilor postale in mediul rural s-a datorat densitatii slabe a populatiei, suprafetei mari deservite, lipsei infrastructurii, a cailor de acces si unei economii locale foarte slabe sau chiar inexistente, in unele zone. Slaba dezvoltare a ruralului a fost luata in atentie de conducerea statelor si de organismele internationale, inca din jurul anilor 70: Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie (FAO) in anul 1969 a aprobat accentul pus pe abordarea integrata in stabilirea si dezvoltarea institutiilor rurale, iar in raportul prezentate in 1971 la colocviul de la Roma, preciza: Prin dezvoltarea rurala se intelege tot ansamblul de masuri guvernamentale care au ca scop difuzarea tehnicilor moderne in randul populatiilor rurale si facilitarea adoptarii acestora de catre cei interesati; aceste tehnici vizeaza cresterea propuctiei, a productivitatii si a veniturilor; ridicarea nivelului de viata din punct de vedere economic si social; utilizarea , dezvoltarea si protejarea mediului inconjurator, in scopul ca acesta sa ofere locuri de viata si de munca agreabile si permanente; antrenarea ruralilor la a participa din plin si activ impreuna cu citadinii la viata sociala, politica si economica a tarii. Comisia Economica ONU pentru Europa (CEE/ONU). Tarile in curs de dezvoltare preocupate pentru dezvoltarea ruralului, in colaborare cu FAO, au demarat strategii si programe de dezvoltare rurala adaptate la conditiile lor. Tarile dezvoltate din Europa si America de Nord au organizat in perioada 3 8 iunie 1974 la Plovdiv, in bulgaria, un seminar cu tema identificarea relatiilor dintre politica guvernamentala din domeniul dezvoltarii si a menajarii regionale globale, pe deo parte, si principalele sarcini ale amenajarii si dezvoltarii zonelor rurale pe de alta parte. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD sau Banca Mondiala). Prin rolul ei de finantatoare a tuturor sectoarelor economice a luat in calcul si problema dezvoltarii ruralului. In raportul sau din anul 1974 aceasta prevede Dezvoltarea ruralului este o strategie de crestere care se adreseaza unei anumite categorii de populatie, respectiv celei de rural saraci. Ea implica extinderea binefacerilor dezvoltarii asupra celor al caror viitor este legat de cautare mijloacelor de existenta la tara, adica este vorba de micii agricultori, de micii arendasi si de cei care nu au pamant. Organizatia pentru Comert si Dezvoltare Economica (OCDE). Grupul de expertii ai acestei organizatii in jurul anilor 80, a analizat evolutia perioadei 1960 si 1980 ca si noile tendinte, concluzionand ca: Economia rurala s-a integrat in economia nationala si internationala, ea nu mai este sinonima cu agricultura si, din multe privinte ea s-a diversificat. Aceste procese de diversificare si internationalizare au antrenat o noua interdependenta . Conform analizei, abordarea ruralului se face in cadrul noilor concepte de economie rurala, gestionarea resurselor rurale sau politica rurala, dezvoltate in SUA si UE. Uniunea europeana dezvolta conceptul rural intr-o noua acceptie: Notiunea de spatiu sau de lume rurala implica mai mult de cat o simpla delimitare geografica; ea se refera la un intreg tesut economic si social, care cuprinde un ansamblu de activitati dintre cele mai diverse. Consiliul Europei in preocuparea definirii spatiului rural dupa mai multe interpretari ajunge la interpretarea finala prin recomandarea nr. 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Cartea europeana a spatiului rural, prin care precizeaza ca: spatiul rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici in care majoritatea partii terenului este utilizata pentru: agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit; activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone(artizanat, industrie, servicii); amenajari de zone neurbane pentru timpul liber si distractii (sau rezervatii naturale);alte folosinte (cu exceptia celor de locuit).

Politicile regionale promovate de statele membre in cadrul U.E. au inregistrat in evolutia lor cinci mari tipuri de instrumente pentru o politica regionala: control asupra localizarii (stimulente negative fata de localizarea in zone aglomerate), relocalizarea activitatilor in teritoriul national, masuri limitate de impulsionare a dezvoltarii, stimulente financiare acordate inteprinderilor.

Realizarea programelor regionale este posibila numai prin sustinere financiara drept pentru care U.E. a militat pentru crearea Fondurilor pentru Dezvoltarea Regionala (FDR), pe principiul cofinantarii.

Politica de dezvoltare regionala a Romaniei. Parlamanetul Romaniei a votat legea de dezvoltare regionala a tari noastre. Obiectivele de dezvoltare regionala a Romaniei vizeaza pregatirea pentru integrerea in U.E., in vederea realizarii unui nivel superioar de dezvoltare a regiunilor asigurandu-i: accesul la fondurile structurale, reducerea disparitatilor regionale in Romania, integrarea activitatilor din sectorul public.

Politica globalizarii, adoptata de catre U.E., include si dezvoltarea rurala durabila. Tratatul de la Roma cerea Comunitati Europene in anul 1957, sa asigure dezvoltarea armonioasa prin reducerea diferentelor dintre regiuni si a gradului de inapoiere economica a celor mai nedezvoltate. Dupa anul 1985 U.E. intensifica actiunile pentru dezvoltarea ruralului generand astfel doua reforme: una in anul 1988 si una in anul 1992.

Reforma din anul 1988 are la baza trei obiective: transformarea politicilor structurale intr-un sistem cu impact real; utilizarea abordarii multianuale in cazul planificarii cheltuielilor pentru a asigura statelor membre existenta si predictibilitatea ajutorului Comunitatii ; instituirea unui parteneriat cu toti factorii implicati activ in implementarea politicilor structurale in mod deosebit cu autoritatile locale.

Reforma din anul 1992 are la baza deciziile Consiliului Europei de la Maastricht si prevede cinci obiective specifice pentru fonduri: dezvoltarea regiunilor ramase in urma din punct de vedere economic; conversia regiunilor aflate in declin; combaterea somajului pe termen lung; reducerea somajului in randur tinerilor; modificarea structurilor din agricultura si dezvoltarea corespunzatoare zonelor rurale.

Problema dezvoltarii rurale integrate s-a finalizat in strategia dezvoltarii rurale integrate (DRI). In urma celor cinci intalniri de la Lome, Bogota, Nairobi, Djacarta si Colombo s-au formulat urmatoarele obiective ale DRI: cresterea productivitatii sectorului rural, in care agricultura este sectorul principal in cea mai mare parte a tarilor din lumea a treia, in faza initiala a dezvoltarii lor; asigurarea unei distributii echitabile a veniturilor si oferirea unor suficiente locuri de munca; ameliolarea infrastructurilor sociale, economice si fizice din regiunile rurale si vegherea ca sa profite de ele majoritatea ruralilor; stabilirea unui cadru institutional pentru competenta politica si administrativa, precum si pentru participarea decisiva a ruralilor la procesul de decizie si la activitatile comunitare.

Marea diversificarea a ruralului a facut imposibila luarea unei decizii privind aplicarea unei metode de functionare asupra intregului rural. In fata aceste probleme s-a impus aplicarea mai multor metode dar pana in prezent s-au aplicat doar trei: dezvoltarea pe zone la intrunirea de la Bogota s-au stabilit criteriile care delimiteaza o zona in contextul dezvoltarii integrate. Aceste criterii sunt: dimensiunile zonei, frontierele naturale, sistemele de transporturi, factorii sociali si culturali, omogenitatea si complementaritate factorilor de productie; delegarea autoritatii de decizie si descentralizarea birocratiei; principiul autonomiei.

Spatiul rural este impartit in urmatoarele zone: zonele periurbane sau preorasenesti, zonele intermediare sau de echilibru si zonele periferice, marginale sau defavorizate.

Dezvoltarea rurala presupune dezvoltarea economiei rurale care nu se mai limiteaza numai la producerea produselor vegetale si animaliere agricol, extinzandu-se la procesarea lor si la dezvoltarea serviciilor, a serviciilor publice si mentinerea acestora in toate zonele. Serviciile financiare pe care operatorii postali le ofera populatiei, intreprinderilor mici si mijlocii, turismului rural si telecomunicatiilor cuprind in primul rand serviciile bancare.

Afacerile rurale pot sa profite fiind mai accesibile potentialilor parteneri sau clienti, iar prin accesul la liniile de informatii isi pot face reclama pentru resursele oferite si pentru debuseele pe care le asigura competitivitatea lor

Mediul rural si dezvoltarea lui beneficiaza de o atentie deosebita dupa o ignorare milenara. Nu pot fi ignorate pozitiile organismelor internationale mentionate si nici ale statelor membre U.E in luare deciziilor privind implementarea si asigurarea serviciilor postale in mediul rural. In tara noastra serviciile postale au fost si sunt tratate global, neexistand o strategie pentru mediul rural, predictibilitatea ajutorului Comunitatii ; instituirea unui parteneriat cu toti factorii implicati activ in implementarea politicilor structurale in mod deosebit cu autoritatile locale.

Reforma din anul 1992 are la baza deciziile Consiliului Europei de la Maastricht si prevede cinci obiective specifice pentru fonduri: dezvoltarea regiunilor ramase in urma din punct de vedere economic; conversia regiunilor aflate in declin; combaterea somajului pe termen lung; reducerea somajului in randur tinerilor; modificarea structurilor din agricultura si dezvoltarea corespunzatoare zonelor rurale.

Problema dezvoltarii rurale integrate s-a finalizat in strategia dezvoltarii rurale integrate (DRI). In urma celor cinci intalniri de la Lome, Bogota, Nairobi, Djacarta si Colombo s-au formulat urmatoarele obiective ale DRI: cresterea productivitatii sectorului rural, in care agricultura este sectorul principal in cea mai mare parte a tarilor din lumea a treia, in faza initiala a dezvoltarii lor; asigurarea unei distributii echitabile a veniturilor si oferirea unor suficiente locuri de munca; ameliolarea infrastructurilor sociale, economice si fizice din regiunile rurale si vegherea ca sa profite de ele majoritatea ruralilor; stabilirea unui cadru institutional pentru competenta politica si administrativa, precum si pentru participarea decisiva a ruralilor la procesul de decizie si la activitatile comunitare.

Marea diversificarea a ruralului a facut imposibila luarea unei decizii privind aplicarea unei metode de functionare asupra intregului rural. In fata aceste probleme s-a impus aplicarea mai multor metode dar pana in prezent s-au aplicat doar trei: dezvoltarea pe zone la intrunirea de la Bogota s-au stabilit criteriile care delimiteaza o zona in contextul dezvoltarii integrate. Aceste criterii sunt: dimensiunile zonei, frontierele naturale, sistemele de transporturi, factorii sociali si culturali, omogenitatea si complementaritate factorilor de productie; delegarea autoritatii de decizie si descentralizarea birocratiei; principiul autonomiei.

Spatiul rural este impartit in urmatoarele zone: zonele periurbane sau preorasenesti, zonele intermediare sau de echilibru si zonele periferice, marginale sau defavorizate.

Dezvoltarea rurala presupune dezvoltarea economiei rurale care nu se mai limiteaza numai la producerea produselor vegetale si animaliere agricol, extinzandu-se la procesarea lor si la dezvoltarea serviciilor, a serviciilor publice si mentinerea acestora in toate zonele. Serviciile financiare pe care operatorii postali le ofera populatiei, intreprinderilor mici si mijlocii, turismului rural si telecomunicatiilor cuprind in primul rand serviciile bancare.Daca in noul context economic serviciile postale sunt abordate in interiorul pietei postale, acest lucru denota ca abordarea lor trebuie sa se faca din punct de vedere economic. Implementarea serviciilor postale in economia rurala nu se poate realiza doar pe baza cunostintelor de executare a serviciilor postale, ci este necesara cunoasterea acestui tip de economie. Avantajul serviciilor postale este ca pot fi implementate in toate zonele rurale dar acestu lucru este posibil numai prin ruefectuarea studiului de caza pentru fiecare zona rurala in vederea identificarii oportunitatiilor.

In medul urban serviciile postale sunt amenintate de concurenta iar mediul rural nu functioneaza in contextul economiei rurale. O functionare uniforma a serviciilor postale pe intreg teritoriul national se poate realiza numai printr-o coordonare unica centrala, dar o eficientizare a lor se poate realiza numai prin politici economice regionale. Se impune o descentralizare manageriala si o flexibilitate care sa permita adaptarea la conditiile si necesitatile zonei. Pe langa problemele interne, serviciile postale trebuie sa fie aliniate si la serviciile impuse de catre Uniunea Postala Universala (U.P.U) si Uniunea Europeana (U.E.). Ele trebuie sa fie apte sa furnizeze serviciul universal la noile standarde. Serviciile postale, chiar daca se dezvolta pe alte infrastructuri sunt incluse in infrastructura rurala.

1.4 Definirea serviciului universalNotiune de serviciu universal cuprinde un ansamblu de exigente de interes general, in care obiectivul este de a supraveghea cea ce unele servicii erau puse la dispozitia tuturor consumatorilor si utilizatorilo, asupra totalitati unui stat membru, independent de pozitia geografica la nivel de calitate specificata si tine cont de circumstantele nationale particulare, la un pret adorabil. Ele au fost stabilite specific cu intentia industriei de retea (telecomunicatii, electricitate, serviciile postale).Aceasta notiune instaureaza dreptul fiecarui cetatean de a avea acces la anumite servicii considerate esentiale si impune industriilor obigatia sa furnizeze serviciul definit de conditiile specifice, printre care si aceea de a furniza serviciul asupra intregului teritoriu national. Intr-o piata liberalizata, o obligatie a serviciului universal este acea de a garanta tuturor persoanelor domiciliate in uniunea europeana accesul la serviciul universal la un pret adorabil, calitatea acestuia sa fie mentinuta, iar daca este nevoie sa fie ameliorata.

European Commision,Directorat General for Agriculture (DG VI)-Rural Development Cap 2006,Workind Document,July 1997

Servicul universal este un concept dinamic el supravegheaza ceea ce exigentele de interes general pot sa tina cont de evolutia politica, sociala, economica si tehnologica si daca este necesara adaptarea regulata a exigentelor la evolutia nevoilor cetatenilor

Serviciile, ca o componenta a activitati economice, ca o forma specifica de actiune au evoluat odata cu evolutia societatii si implicit, cu satisfacerea nevoilor umane. Omul, ca fiinta tridimensionala: biologica, sociala si rationala a fost dominat de nevoile fiecarei dimensiuni, pe care a cautat permanent sa le satisfacaSpecialistii in domeniul economic fac o prima clasificare a nevoilor in functie de dimensiunile umane, astfel: dimensiunea biologica nevoi fiziologice (sunt primele nevoi resimtite de oameni si inerente; nesatisfacerea lor duce la distrugerea si disparitia speciei umane); dimensiunea sociala nevoi de grup sunt nevoile resimtite de oameni ca participanti la diferite socio-grupuri si se satisfac numai prin actiunea conjucata a unei colectivitati; dimensiunea rationala nevoipsiho spirituale sunt nevoi care apar pe masura progresului educational in relatiile de natura morala si sunt satisfacute printr-o gandire si rationalitate elevata.Daca servicul reprezinta satisfacerea unei nevoi si este perceput ca o activitate economica, impicit si nevoia trebuie abordata tot din punct de vedere economic. Acest lucru se poate realiza numai daca avem in vedere trasaturile care caracterizeaza nevoile, deoarece fiecare trasatura reflecta o lege economica.

Nevoile umane prezinta urmatoarele caracteristici: nelimitate ca numar aceasta trasatura il deosebeste pe om de animal deoarece la om apar noi nevoi (trebuinte), pe masura satisfacferii celor vechi si in continuarea lor. Un exemplu elocvent este evolutia omeniri; omul din societatile primitive avea un numar limitat de nevoi fiziologice; omul de astazi resimte satisfacerea unui numar mult mai mare de nevoi si mult mai complexe. Pentru a exista si a-si ocupa locul in societate el trebuie sa-si satisfaca nevoile biologice, sociale, rationale, de igiena, de pregatire, de calatorie, de informare, de cunoastere de sine, de corespondenta etc.

Limitate in capacitatea aceasta trasatura reliefeaza faptul ca pentru satisfacerea unei nevoi omul consuma o anumita cantitate dintr-un bun material sau dintr-un serviciu. Intensitatea nevoi descreste pe masura satisfacerii ei. Aceasta trasatura pune in evidenta faptul ca, cu cat nevoia umana este mai fiziologica, cu atat limita satietatii este mai rigida, spre deosebire de nevoile sociale, morale si rationale, unde limita superioara a satisfacerii este mai elastica.

Concurenta aceasta trasatura a nevoilor sta la baza legii substituirii, evidentiind faptul ca unele nevoi se extind in detrimentul altora, iar altele se inlocuiesc intre ele. Abordarea acestei trasaturi se poate face cu conditia sa se faca distinctia intre substituirea unei nevoi cu alta nevoie si substituirea unui bun altui bun, pentru satisfacerea uneia si aceleiasi nevoie. Substituirea este nemarginita in cazul nevoilor. Prin teoria substituirii, se cunoaste ca lipsa unui serviciu nu duce la lipsa nevoii, dorintei sau trebuintei, ci la intocmirea lui..

Complementare, evoluand adesea in acelasi sens (achizitionarea unui calculator performant pentru o anumita utilitate presupune si achizitionarea unui program performant, achizitionarea unui costum presupune si achizitionarea incaltamintei potrivite, iar in cazul femeilor si achizitionarea unei posete.)

Se stinge momentan prin satisfacere, exceptand viciile, care antreneaza noi consumuri.

Pentru a nu limita, teoretic, utilitatea serviciilor postale, sunt necesare interpretarile date nevoilor, dorintelor si trebuintelor. Economistul Charles Gide afirma: Nevoia omului constituie motorul intregii activitati economice si punctul de plecare al oricarei stiinte economice. El si alti autori precizeaza ca, desi de multe ori cuvintele nevoie si dorinta sunt utilizate unul in locul altuia, ele nu trebuie confundate. Nevoia are origine fiziologica. A. Maslov a emis o ipoteza de satisfacere a nevoilor in ordinea importantei lor, astfel: necesitati fiziologice, necesitati legate de siguranta, necesitati sociale piramida lui Maslov. Dorinta este de ordin psihologic. Trebuinta, dupa Andrei Arnou, este lipsa unui lucru dorit, pentru care exista necesitatea de a-l avea. P.S Mistislavskin considera ca necesitatile reprezinta conditiile necesare vietii care corespund treptei de dezvoltare a societatii si membrilor ei. Satisfacere nevoilor, dorintelor, trebuintelor si a necesitatilor concura la calitaea vietii omului. Sociologia defineste nivelul de trai prin prisma satisfacerii necesitatilor de viata ale populatiei unei tari, ale unui grup socialsau ale unei persoane, a cantitatii de bunuri si servicii de care dispune, in functie de nivelul dezvoltari economice a fiecarei tari. Nivelul de trai depinde si de modul de viata, doua sunt prioritare: componenta cantitativa care arata nivelul de trai al oamenilor, adica cantitatea de bunuri si servicii pe care societatea le pune la dispozitie membrilor ei; componenta calitativa mmodalitati in care indivizii isi satisfac trebuintele, adica felul in care ei combina, selecteaza si consuma partea din bunuri si servicii care le sunt puse la dispozitie, oferindu-le prin aceasta cea mai mare satisfactie.Asigurarea serviciilor postale in mediul rural se realizeaza cu costuri mari, cuantificate economic datorita densitatii mici a populatiei si slabei dezvoltari a ruralului. In economia socialista, statul rezolva toate trebuintele si nevoile oamenilor. In prezent, acestia trebuie sa gaseasca solutii pentru a si le rezolva. Nevoile in mediul rural sunt mai multe decat in mediul urban: pe langa nevoile personale si ale familiei, se adauga si nevoile gospodariei. Pentru rezolvarea multor probleme, pe langa cheltuielile directe pentru satisfacere se mai adauga cheltuieli cu deplasarea si timpul afectat acesteia.

Identificarea acestor nevoi si oferirea serviciului sau pachetului de servicii permit pentru unitate dezvoltarea acestor, iar pentru oameni o mare facilitate. Asigurarea permanenta si la o calitate superioara ar putea include serciviile postale in modul de viata al oamenilor, asa cum a fost introduse telefonul mobil, care pentru tot mai multi a devenit indispensabil. Cresterea trebuintelor s-a realizat odata cu dezvoltarea societatii umane. Legitatea generala a procesului de reproductie este cresterea trebuintelor. Prin programele de finantare a ruralului, se va dezvolta un motiv in plus pentru serviciilor postale, astfel incat si mediul rural sa beneficieze de acestea.

Dezvoltarea serviciilor postale in contextul unei piete postale functionale in mediul rural este posibila datorita lipsei concurentei. In prezent, concurenta exista la nivelul mediului urban, iar in mediul rural, la nivelul principalelor cai rutiere. Pentru concurentii nostri, noi nu am prezentat o dificultate, datorita politicii manageriale gresite aplicate la nivelul mediului rural. Exemplu: Directia Regionala de Posta Timisoara, pe drumul european E 97, din Timisoara prin Recas Lugoj Baile Herculane, are un singur oficiu postal rural, in comuna Topolovatu Mare. Pe acest traseu functioneaza 14 ghisee postale, 5 agentii si un oficiu postal, care deservesc 24,220 locuitori si 7.509 gospodarii. Traseul contine 20 localitati rurale, din care 13 sunt sedii de comuna. Daca prezentam comunele care au aceste sedii la sosea, acestea cuprinde 36.950 locuitori si 13.262 de gospodarii. Pe traseul Timisoara Baile Herculane prin Buzias, nu mai exista nici un oficiu postal rural. Aproape toate localitatile de pe sosea sunt sedii de comune si aveau oficii postale, dar au fost desfiintate, in locul lor functionand ghisee postale rurale si agentii. Dezvoltarea serviciilor postale in mediul rural poate fi facuta numai pe baza unor studii si analize aprofundate din punct de vedere economic, social, juridic si administrativ. Cercetarile acestui domeniu se efectueaza in functie de activitatea reala care se desfasiara in prezent, in raport cu modificarile care trebuiau efectuate. Pana in prezent, activitatea postala este concentrata pe respectarea instructiunilor in vigoare, iar contractele care se incheie nu se fac pe baza costurilor, deoarece acesta nu au fost inca determinate pe fiecare prestatie. Sectorul postal nu este o descoperire recente, el functioneaza organizat inca din Antichitate, fara modificari substantiale. In cursul istoriei, a suferit doar adaptari la noile conditii sociale si la noile mijloace de comunicare. Serviciile postale au ocupat si ocupa un loc important, atat in economiile nationale, cat si in economia mondiala.1.5 Sectorul Postal pe plan mondialSectorul postal modial este coordonat de catre Uniunea Postala Universala (U.P.U.), care este organizatie specializata in cadrul Natiunilor Unite si are sediul la Berna, in Elvetia. Rolul U.P.U. este de a asigura cooperarea intre administratiile postale, ajuta la asigurarea retelei universale de produse si servicii postale, stabileste regulile pentru schimbarile postale internationale dintre cele 190 de tari membre, face recomandari pentru cresterea volumului corespondentei si pentru cresterea calitatii serviciilor. In cadrul U.P.U. isi desfasoara activitatea cinci milioane de angajati, care proceseaza anual 424 miliarde de trimiteri interne, sase miliarde de trimiteri internationale si 4,6 miliarde de colete. (141) In anule 2006, numarul de salariati postali pe plan mondial era de 5,5 mil salariati, care procesau 6.235 colete postale, din care 6.195 colete postale colete interne si 40 mil colete externe. Si un numar 439,1 mil. Scrisor7.Sectorul postal mondial este disputt intre U.P.U., USPS (serviciile postale din Statele Unite ale Americii) si Companiile Multinationale care opereaza in pietele postale.

Companiile multinationale postale, in virtutea dreptului de operare in pietele postale, la reuniunea IC/1999 pentru dezbaterile problemelor din serviciile postale si examinarea tipurilor de actiuni au emis doua documente: Multinationale in serviciile postale si Evolutii, tendinte si intrebari in serviciile postale.

In analiza sa, UPU, care se prezinta cu o retea de 700.000 de birouri postale si o puternica retea fizica de distribuire, a trecut in revista toti factorii care aveau influenta asupra mediului postal: mondializarea, liberalizarea si concurenta; tehnologie; cresterea viitoare a pietelor postale; statutul postelor si reforma; asteptari si nevoi ale utilizatorilor; diferentele nivelului de dezvoltare dintre tari.

Congresul al 23 lea UPU a avut loc la Bucuresti, in septembrie octombrie 2004, cand vice- directorul general al Biroului International UPU a prezentat Congresului Strategia Postala de la Bucuresti, la data de 1 octombrie 2004, spre a fi aprobata.Noua strategie postala prezentata prevede: (141) garantarea prestarii unui serviciu postal universal de calitate si accesibil, cu scopul de a facilita o comunicare eficienta intre persoane din orice colt al lumii; imbunatatirea standardului de calitate si ridicarea nivelului eficientei retelei postale internationale, astfel incat aceasta sa poata oferi clientilor sai un serviciu viabil, accesibil si securizat; imbunatatirea cunostintelor pietelor de comunicatii, pentru a putea raspunde in mod satisfacator nevoilor si asteptarilor clientilor serviciilor postale ; asigurarea reformei structurilor postale, pentru a garanta dezvoltarea durabila a serviciilor postale si pentru a depasi schimbarile tehnologice, socio-economia si de reglementari; consolidarea si largirea cooperarii prin realizarea de noi contacte in interiorul sectorului postal.

1.6 Principalele puncte ale raportului U.P.U. la cel de al 23-lea Congres

Operatorii postali publici pastreaza optimismul vizavi de strategiile proprii, chiar si in conditiile in care, la nivelul mondial, volumul de scrisori si colete in anul 2003 a scazut fata de anul 2002. substituirea corespondentei postale cu corespondenta electronica este o cauza majora a scaderii numarului de scrisori la ninel mondial, dar in acelasi timp o premisa pentru dezvoltarea comertului electronic, care va genera o crestere a volumului de colete.

Raportul prezentat celui de al 23-lea Congres al U.P.U., care a avut loc la Bucuresti, in Romania, septembrie 2004, la principalii indicatori inregistreaza urmatoarele valori: indicatori fizici cum ar fi: corespondenta interna la nivelul mondial, corespondenta interna a totalizat 424 miliarde trimiteri, cu 0,4% mai putin decat in anul 2002. 40% din tarile membre U.P.U. au raportat o crestere a volumului propriu de corespondenta. Din anul 1999, corespondenta interna a crescut anual cu o rata mondiala de 0,5%. Pentru perioada urmatoare Congresul si pana in anul 2008, se previzioneaza cresteri la corespondenta de: 1,3% in Africa, 1,6% in America Latina si Zonele Caraibelor, 1,7% in Europa si Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.) si 2,7% in tarile arabe. Tarile industrializate si cele din zona Asia/Pacific nu au previzionat cresteri pentru aceasta perioada; Corespondent internationala la nivelul mondial, corespondenta a inregistrat un volum de 6 miliarde de trimite4ri in anul 2003, cu 5,1% mai putin decat in anul 2002. Aceasta scadere s-a inregistrat in trei patrimi din tarile membre. Volumul corespondentei internationale a inregistrat 1,4% din volumul total in anul 2003, fata de 2%, cat a inregistrat in anul 1995. Din anul 1999, corespondenta internationala a scazut cu 4,7% in medie pe an, America Latina si Zona Caraibelor a inregistrat o scadere de 10,3%. Pentru perioada urmatoare Congresului si pana in anul 2008, se previzioneaza o crestere a corespondentei internationale intr-o cota medie anuala de: 1,6% in tarile din zona Caraibelor si America Latina, de 0,9% in tarile europene si C.S.I. si de 2,3% in tarile arabe. Tarile industrializate si cele din zona Asia/Pacific nu previzioneaza cresteri.; Coletele interne volumul coletelor interne a totalizat 4,4 miliarde trimiteri in anul 2003, cu 5% mai putin decat in anul 2002. Au inregistrat cresteri tarile din Africa, America Latina si Zonele Caraibe. Din anul 1999, volumul coletelor interne a crescut cu o rata medie anuala de 10% in America Latina si zonele Caraibelor, cu 2,7% in Africa, cu 1,7% in tarile industrializate si cu 1,4% in tarile arabe. Tarile din zona Asia/Pacific si Europa au inregistrat o scadere de 3%, iar ele din C.S.I. au inregistrat o scadere de 5%. Pentru perioada imediat urmatoare si pana in anul 2008, previziunile de cresteri se estimeaza la 2,5% in tarile din zona Caraibelor si America Latina, la 1,2% in tarile din Europa si C.S.I., 3,4% in tarile arabe si 0,5% in tarile industializate. Africa si zona Pacific/Asia nu estimeaza cresteri.Colete internationale volumul coletelor internationale a inregistrat 47 milioane in anul 2003, cu 2,6% mai putin decat in 2002. Cele mai mari scaderi au fost inregistrate in tarile industrializate, iar cele mai mici scaderi s-au inregistrat in tarile arabe si din Africa. La nivelul global, aproape 50% din tari au inregistrat cresteri in traficul propriu, in mod deosebit in tarile din America Latina, zona Caraibelor, Europa si CSI. Pentru perioada imediat urmatoare si pana in anul 200, se previzioneaza cresteri de: 1,3% in Africa, 3% in America Latina si zona Caraibelor, 1,3% in zona Asia/Pacific, 1,4% Europa si CSI, 2,6% in tarile arabe si 0,6% in tarile industrializate.

Alti indicatori ar fi:veniturile inregistrate din operatiunile postale au deparit 174 miliarde DTS (258,56 mild USD), reprezintand o crestere de 5% in anule 2003 fata de anul 2002. Cresterea s-a inregistrat cu predilectie in tarile industrializate, care au inregistrat 91% din totalul veniturilor inregistrate din operatiuni.

Veniturile inregistrate au urmatoarea structura: 58% venituri din scrisori; 23% venituri din scrisori; 14% venituri financiare; 5% alte servicii.

Numarul angajatilor postali la nivelul mondial a fost de 5 milioane 1,2 milioane mai putin decat in anul 1990; numarul oficiilor postale permanente este de peste 660.000 oficii, cu 0,2% mai putin fata de anul 2002. Scaderea oficiilor postale s-a inregistrat in tarile industrializate la sfarsitul anilor 1980, acestea reducand cu peste 15% numarul oficiilor intr-o perioada de 15 ani.;curierul rapid numarul coletelor expediate prin curierul rapid (serviciul EMS) a crescut pana la 34,7 milioane in anul 2003, de la 32,7 miliaone in anul 2002, rata de crestere fiind de 6%. Cea mai mare rata de crestere au inregistrat-o tarile arabe, 22%.; serviciile on-line peste 40% din tarile membre U.P.U., ofera asemenea servicii. 13% dintre state, incluzand aici jumatate din tarile industrializate, oferta servicii de plata electronica a facturilor, iar alte 13% din tari comercializeaza produse pe internet.Peste 96% din populatia globului este deservita de operatorii publici nationali, iar 4% din populatia nu beneficiaza de servicii postale. Populatia care nu beneficiaza de servicii postale este din tarile africane.

USPS, in anul 1999, care cu 15 ani in urma era considerat cel mai liberalizat serviciu postal din lume,avea 38.000 birouri postale , 1 milion de salariati, din care 794.000 titulari, si distribuia peste 200 miliarde de obiecte de curier, ca serviciu liberalizat, distribuia 62,5 miliarde de retete pentru marea retea de magazine Fortuna, care il clasa pe locul 25 din lista primilor 500.Atat la Fed Ex. cat si la USPS si alte companii private se observa declinul pietei lor de distribuire a documentelor de azi si maine, si o scadere a tranzactiilor financiare electronice, datorita dezvoltarii acestor servicii si de catre alti furnizori de servicii postale (tebelul 1.2)

Tabel 1.3. Companiile multinationale

Numarul de SalariatiNumarul de tari de operareTotal cifre De afaceriTotal de trimiteri transport

FedEx150.823211$17,4 bn1.109 milioane

DHL59.44622795 milioane

UPS326.800200$27.1 bn3.040 milioane

Canada post63.90345$3.7 bn9.600 milioane

Deutsche Post AG260.520227$14.1 bn21.000 milioane

New Zeeland Post9.30030$0.4 bn1.485 milioane

Royal Mail200.0000$11.0 bn19.500 milioane

TPG Group115.000200$7.1 bn1.500 milioane

Dutch Post Operations50.000193$3.6 bn82.5 milioane

TNT65.000200$3.1 bn107 milioane

O dezvoltare permanenta in Europa s-a inregistrat si la serviciile postale expres oferite de administratiile postale, acestea devenind foarte competitive. Noile politici postale se indreapta spre dezvoltarea serviciilor financiare si spre comertul prin posta. Pentru realizarea acestor strategii, este nevoie de asigurarea serviciilor electronice, atat pentru abordarea magazinelor virtuale, cat si a tranzactiilor financiare, cat si dezvoltarea serviciilor de curierat rapid pentru deservirea rapida.

Operatorii postali publici pastreaza optimismul vizavi de strategiile proprii, chiar si in conditiile in care, la nivelul mondial, volumul de scrisori si colete din anul 2003 a scazut fata de anule 2002. Subsistuirea corespondentei postale cu corespondenta electronica este o cauza majora a scaderii numarului de scrisori la nivel mondial, dar in acelasi timp o premisa pentru dezvoltarea comertului electronic, care va genera o crestere a volumului de colete.

1.7 Serviciile postale la nivel U.E.

Uniunea Europeana are ca obiectiv crearea unui spatiu postal unic. De asemenea, mai are obligatia de a crea un cadru de reglementare care sa permita organizarea serviciilor postale si alinierea legislatiei postale.

La nivelul U.E exista un calendar de actiuni, care incepe de la proiectul cartii verzi din anul 1989, dezbaterile acesteia in perioada 1992 1997, cand la nivelul U.E. se elaboreaza Directiva 97/67/CE a parlamentului Europei, completata de Directiva 2002/39/CE in vederea crearii spatiului postal unic.Cadrul de reglementare prevede un calendar de derulare: 1992 comisia de elaborare a unei politici postale comunitate publica, la data de 11 iulie 1992, Cartea Verde a serviciilor postale, privind dezvoltarea pietei unice a serviciilor postale, ca raspuns la intrebarile Consiliului de Ministri.; 1993 Parlamentul European a adoptat trei rezolutii, invitand comisia sa pregateasca un ansamblu de propuneri pentru dezvoltarea pietei unice postale, sa stabileasca la nivel comunitar asigurarea serviciului universal si domeniul serviciilor rezervate, astfel incat sa permita prestatorilor de serviciu universal sa-l poata presta la costri rezonabile.; 1994 in rezolutia din 7 februarie, Consiliu