“Leviathan”, întreHobbes și Iov Din start, titlul filmului creazăcontradicții, împletind două simboluricare au semnificații diferite: Leviathanulbiblic, personaj maritim, demonulinvidiei și Leviathanul lui Hobbes, casimbol al autorității statului. Inițial, eprezentat un conflict dintre cetățean șistat, care trece apoi pe plan secund.Subiectul dramatic central se desfășoară

în interiorul familiei și cercului deprieteni, în conflictele lor interpersonaleși interioare.“Leviathan” nu este un film despreRusia. Dacă privim, inițial dinperspectiva lui Hobbes, e un film despreconflictul dintre autoritatea statuluibirocratic și omul mic, în tradițiafilmelor artistice liberalo-marxiste. Dealtfel, filme care conține subiectesimilare, le găsim cu duiumul și încinematografia americană. De altfel,potrivit regizorului, una din surse deispirație a fost istoria americanuluiMarvin John Heemeyer, care și-atransformat tractorul într-un tac, pentru alupta împotriva abuzurilor autorităților.Adică, e vorba despre un film rusesc,

inspirat de realitățile americane.

La Hobbes Leviathanul reprezintăpersonificarea statului, căruia cetățeanulîi cedează o parte din propria libertate,în schimbul protecției vieții personale. De cine protejează statul cetățeanul,potrivit lui Hobbes? De ceilalți cetățeni,care sunt răi din natura lor. „Omul pentruom este lup”, indiferent de țară saucultură.

Însă, filmul nu vine să confirme tezelelui Hobbes, ci tocmai invers. „Putereaeste un rău în sine, iar omul mic nu estedecât permanenta ei victimă”, vin să nespună producătorii. Drept argument, nise aduc dramele personale alecetățeanului de rând, aflat în conflict cu

aparatul birocratic dezumanizat șidepersonalizat. De fapt, e vorba despreo criză a epocii moderne, unde statul aîncetat să mai reprezinte o autoritatemorală și sacră, ci doar un mecanismrece, produs al contractului social, cares-a limitat doar la funcțiile de control șirepresiune.

Ar fi exagerat să spunem că filmul esteunul cu mesaj politic. Nu este nici unfilm despre corupție sau ilegalități. E unfilm despre dublicitatea naturii umane,despre modul în care ea coexistă în douăspații paralele. Exact așa cum peparcursul a trei veacuri, în epoca care aufost proclamate mari idealuri, cele maimulte asasinate au fost făcute în numelecivilizației și progresului. Leviathanul

biblic este un simbol al ispitei, alslăbiciunii firii umane, al incapacitățiiei de a depăși firea sa păcătoasă fărăprezența divinității.

Nicolae, personajul principal, nu crededecât în propria moșie. Avocatul,prietenul său, nu crede decât în faptejuridice. „Omul este nevinovat până nu afost demonstrat contrariul”, spune el,chiar dacă conștientizează că a greșit înfața celui mai bun prieten. Aici neamintim de o expresie din romanul„Frații Karamazov”, a lui Dostoievski:„dacă Dumnezeu nu există, totul estepermis”. În acest caz, Leviathanul numai reprezintă statul, ci lumea în caretrăiește pescarul Nicolai: casa lui, soția,viața, ispitele și slăbiciunile sale și ai

prietenilor lui. În partea opusă, se aflăBehemot, un al personaj biblic, carereprezintă puterea uscatului, în persoanaguvernatorului corupt și criminal. La unmoment dat, în cadrul apare malul măriiși scheletul gigantic al unei balene(Leviathan), spre care privește fiulpersonajul central. E viața lui Nicolae,care s-a transformat în scrum, asemeneavieții lui Iov: și-a pierdut soția (curvă),casa (motiv de discordie) și cei maibuni prieteni (care nu au făcut decât sătrădeze). Suferim de la răul din jurulnostru, dar cel mai mult suferim de peurmă pierderii irecuperabile a răului.Răul nu e înrădăcinat într-o persoană sauinstituție, el este ca apa mării, în carene-am obișnuit să existăm, asemenea

unui monstru acvatic.