http://comunist.md/md/?p=7281

ComunistulSăptămânalul PCRM

Legionarii români – tragedia istorieiRomânia nu a fost ocolită de ciuma sec.XX – fascismul. Legionarismul nu a reprezentat o eroare a istoriei, reflectînd procesele istorice obiective, legate de transformări interne şi externe. Pe de o parte legionarii au fost propulsaţi de psihologia socială declasată a unui grup de studenţi şi ţărărnişti-psihopaţi, iar pe de alta – de apatia socială a maselor. În noiembrie 1940, legionarii trec în ofensivă – au fost omorîte 72 de persoane considerate ostile fascismului, printre care şi profesori cu renume european – Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu.

Trei elemente de influenţă

Legionarii români au fost influenţaţi de trei evenimente. Primo. Venirea la putere a fasciştilor italieni, în frunte cu Benito Mussolini. Doi. Crearea Uniunii Sovietice. Trei. Problema ţărănească. Legionarismul era o mişcare naţionalistă, iniţiată în România în 1922 de un grup de studenţi, conduşi de Corneliu Zelea Codreanu. În 1927 s-a constituit organizaţia separată sub numele de „Legiunea Arhanghelului Mihail”, iar în 1930 organizaţia se transformă în „Garda de Fier”. În 1938 Zelea Codreanu este ucis în condiţii neclare, iar în locul lui vine Horea Sima, un fascist şi antisemit cu renume. Deşi Horea Sima nu era un Hitler român, iar legionarii adevăraţi essesovişti, teoria şi practica lor avea multiple tangenţe. Baza ideologică a profasciştilor legionari o constituiau ideile religioase mutilate, şovinismul agresiv, rasismul şi anticomunismul. De fapt, anticomunismul devenise ţinta doctrinei legionare. Ca şi în cazul fasciştilor germani, la legionari prevala elementul subconştientului în raţiune şi în practică.

Populismul extravagant

Teroarea, rasismul, ura naţionalistă, antisemitismul, cultul forţei, mutilarea religiei, toate aveau la bază elementul psihopatiei şi al subconştientului. În practică aceasta se transpunea: acţionez pentru că cred, cred şi acţionez!

Populismul extravagant era unul dintre principalele metode de lucru a legionarilor fascişti. În practică, acţiunile lor purtau pecetea fariseismului social. Făcînd semnul crucii şi dansînd horele prin sate, legionarii tindeau să arate că sînt fraţii de cruce a ţăranilor, că apără tradiţionalismul creştin. Postulatele biblice cu care manipulau legionarii nu reflectau nici tradiţionlismul şi nici pacifismul ortodox, ci mai degrabă ura faţă de evrei. Nimicirea evreilor şi lichidarea revizionismului religios al evreilor reprezentau punctele de bază ale doctrinei legionare.

Şurubul social al maşinii dictatoriale

O altă problemă ţinea de diferenţierea dintre om şi individ în societate. Dacă pentru fasciştii germani „neamul biologic era o creaţie oribilă, mai jos ca fiara, invidios şi ticălos” (Himmler „Despre neoameni”), apoi pentru legionari omul era un şurub social al maşinii dictatoriale.

În Basarabia legionarii vin după 1930 şi declară că vor să reîntoarcă pămîntul strămoşesc cu faţa spre Bucureşti – însă de pe poziţiile teroarei şi dictaturii. Organizaţiile fasciste erau înarmate şi militarizate, ordinul nu se discuta. Membrii lor purtau uniformă specială, cu emblema fascistă de culoare albastră, cămăşi de culoare verde. Legionarii erau plătiţi din fonduri speciale. De exemplu, în februarie 1933, pentru lichidarea grevei muncitoreşti din Chişinău, legionarii au primit 70 mln. de lei.

După noiembrie 1940 sistemul legionar-fascist începe să decadă. Ion Antonescu, al cărui putere creşte, fiind sprijinit de Hitler, începe operaţiunea antilegionară. Hitler declara atunci:” Nu am nevoie de o mînă de fanatici, ci de o armată bine regulată”. În scurt timp legionarii au fost zdrobiţi, însă drama este alta – Ion Antonescu, care lichidează rebeliunea legionar-fascistă, devine un aliat al fascismului şi comite mii de crime fasciste.

Valeriu Cobrac, profesor de istorie, s.Selemet, r-nul Cimişlia