Cluatrul Sainte-Marie de la Tourette

La vîrsta de 66 ani. Fiind un arhitect cunoscut pentru Villa Savoy, abia terminînd de lucru cu Capitoliul din Chandigarch, Corbusier e chemat pentru a proiecta mănăstirea pentru ordinul La Tourette. Complexul va conține peste 100 de garsoneire pentru profesori și studenți, săli pentru studiu, recreere, sala pentru a lua masa și o biserică.

A apărut nevoia unui nou complex monastic pentru ordinul dominicat, complexul sub denumirea de ”Sainte Marie de La Tourette”

Lucrările de construcție s-au desfășurat în perioada 1953-1960

Fațada monumentală, cu 5 niveluri. În ultimele 2 se resimte brutalism, primele 3 au cercevelele ferestrelor aranjate orizontal in ordine muzicală.

La nord, pentru protiecția contra vînturilor reci e amplasat un zid masiv din beton. Aici în prim plan vedem biserica complexului cu clopotnița și cripta.

Fațada din partea intrării are 3 niveluri. După cum putem observa, Le Corbusier, un mare iubitor de beton ca material de constructie (pentru pentru durabilitatea și prețul mic al acestuia), folosește principiile sale și la acest edificiu.

Galeria interioară ce unește încăperile complexului. Avînd o iluminare deosebită, și amplasată în curtea interioară a cluatrulu, ea asigură accesul către toate blocuriel clădirii.

Proiectul inițial, respins din cauza investițiilor care ar rezulta din construcția acestuia.

Vedere interioară a galeriei. Delimitările sticlei dau un joc de lumină-umbră.

Clădirea bisericii, în stil minimalist. Biserica tuturor confesiilor, este în mod conștient amplasată aparte de complexul mănăstirii.

Interiorul bisericii mănăstirii La Tourette

La proiectarea camerelor , Le Corbusier apelează la modulorul său. Fiecare dimensiune rezultînd din proporțiile primite. Putem face impresie asupra dimensiunile garsonierei luînd în considerație că înălțimea blocului este de 2,26 m.Amplasarea loggiei cu vedere spre natură rezultă din concepția arhitectului asupra vieții monahale – contemplarea naturii ca sursă de meditație

Galeria largă iluminată printr-un rînd de ferestre, la exteror rindul de ferester e delimitat de cioburi de beton.Tenciuala de culoare închisă, dă o impresie diferită față de procedeul constructiv utilizat.

Peretele aparent monolit, reprezintă de fapt rînduri de coloane ce conțin zidărie din căramidă.

Divizările fațadelor

Priveliștea din primele 3 niveluri spre natură.

Pasul cercevelei e dictat de durata notelor muzicale dintr-o operă muzicală aleasă de arhitectul care l-a astistat pe Le Corbusier

Terasa cluatrului, inscrisă pe perimetru de parapet cu înălțimea de 1,5 metri.

Inetriorul, ascetic și lipsit de decorație, cu sistemul constructiv scos la iveală.