John Saul M�na dreapta a diavolului trad.: Gina Monica Serban.

-Bucuresti: RAO International Publishing Company, 2005 JOHN SAUL The Right Hand ofEvil c1999 by John Saul All rights reserved Traducere din limba engleza GINA MONICA SERBAN PENTRU ROBB MILLER SI LORI DICKENSON Care persevereaza �n toate si pentru care roata norocului se �nv�rte mult mai usor.

Vie.Inca mai era vie. Putea s�-i perceapa prezenta �n interiorul ei. Se misca din nou, rasucindu-se sizv�rcolindu-se �n p�ntecele ei. Sperase ca va muri.Sperase. Si se rugase. Din clipa �n care a simtit-o �nauntrul ei, a cazut �n genunchi,implor�ndu-L pe Dumnezeu sa o scape de raul ce o cuprindea - rugaciuni disperateadresate Cerului, zile si nopti la r�nd. De somn nu putea fi vorba, pentru ca nu �ndrazneasa se relaxeze nici macar pentru c�teva secunde. Raul o forta sa-si tina atentiapermanent treaza. De obicei zacea �ntinsa printre cearsafurile jilave, ascult�nd b�z�itulg�nganiilor de afara. Oare de c�te ori se ridicase din pat pentru a privi pe fereastra�ntunericul ad�nc? Deseori se �ntreba, la cele mai ciudate ore din noapte, daca nu artrebui sa desprinda plasa protectoare si sa lase pradatorii sa intre.Odata, o gaurise cu unghiile ei ascutite, fac�nd-o f�sii, f�sii, apoi �si desfacuse halatul deparca ar fi fost �n fata unui amant, oferindu-si trupul chinuit hoardelor de mici creaturicare se repezeau bezmetice prin noapte spre ea; s-au agatat de corpul ei, nerabdatoaresa muste, balacindu-se prin transpiratia unsuroasa�n �ncercarea de a o �ntepa cu ace piscatoare. Acceptase valul de durere, sper�nd cainsectele sa-i suga odata cu s�ngele si raul ce o invada prin toti porii. Dar sc�rbosenia naibii rezistase din nou, astfel �nc�t, trec�nd peste propria vointa, se vazuobligata sa le alunge, sa �nchida bine fereastra si sa stea ore �ntregi sub apa fierbinte adusului �n �ncercarea zadarnica de a �ndeparta de pe ea otravurile. Se �ntorsese �n pat, blestem�ndu-se pe sine si pe barbatul care zacea l�nga ea, �nsa cel maimult blestem�nd boala care o stap�nea.

Boala.

Pentru ca, de fapt, asta era: o boala aruncata asupra ei ca pedeapsa pentru pacatele-iat�t de m�rsave, �nc�t nici memoria nu le suportase; �i ramasese �n schimb acea oroaremonstruoasa si corupta, care �si �ntindea tentaculele, consum�nd �n fiecare zi c�te putindin ea. "Doamne, de ce m-ai parasit?"Cuvintele - un strigat care ar fi trebuit sa zguduie camera -iesira de pe buzele ei ca unsmiorcait de copil, un sunet slab, jalnic, dar suficient pentru a trezi bestia din ea care oarunca afara din casa; se �mpiedica si, dezechilibr�ndu-se, cazu �n genunchi, zdrelindu-si-ide pavajul aspru al aleii. Gem�nd, �si departa picioarele si pret de o secunda a fostcuprinsa de extaz, crez�nd ca avea sa moara �n durerile facerii. �nsa furia din interior sedomoli si dupa o vreme spasmele se transformara �ntr-o respiratie linistita. Izbavirea maiavea de asteptat. Se ridica cu greu �n picioare si �ncepu sa fixeze cu privirea casa.I se paruse frumoasa odata, cu acoperisul ei �nalt si tuguiat, cu veranda mare ce o�nconjura ca un jupon, cu obloanele si ferestruicile ce decorau fatada ca �ntr-o povestedin alte vremuri. Acum �nsa vedea adevaratul sens al decoratiunilor: nu erau altceva

dec�t un val subtire ce de-abia acoperea hidosenia din interior; o masca ce se cojea,scot�nd la iveala chipul spoit neglijent al unei t�rfe. "O t�rf� ca mine."

Cuvintele venira spontan din ad�ncurile subconstientului ei �ntr-un icnet de pl�ns.Raul din ea �i puse la �ncercare vlaga si corpul femeii se contorsiona.Se clatina, ametita, �nainte si �napoi, strafulgerata de durere. La capatul scarilor ceduceau spre veranda - si spre camerele �ntunecoase din spate - se opri brusc. "Nu �nauntru!" Certitudinea ca se schimbase ceva de c�nd iesise afara o facu sa se r�zg�ndeasca.

"�n spate. E �n spatele casei."

De parca ar fi fost posedata de o forta nevazuta, femeia se strecura orbecaind p�na �nspatele casei. Soarele, aproape de zenit acum, o �nvalui cu lumina lui, provoc�ndu-i o m�ncarime si o arsura care i se r�sp�ndi �n tot trupul, trec�nd cu o viteza uluitoare prinp�ntece, torace, brate si picioare si mis-tuind-o lacom cu gheare care-i transformau corpul�n aschii de durere. Apoi �l vazu.Din instinct �si acoperi fata cu m�inile, ca si c�nd ar fi vrut sa stearga himera din fata eisau sa-si smulga ochii din orbite. Apoi le lasa �n jos pe l�nga ea, privind fix, fara saclipeasca, naluca din spatele batrinului copac de magnolie ce-si �ntindea ramurile �n toata curtea. Era un barbat. Barbatul cu care se maritase. Barbatul care o adusese �n aceasta casa. Barbatul care aruncase boala asupra ei.Barbatul care zacea inconstient alaturi, �n timp ce ea se ruga pentru o m�ntuire desprecare stia ca nu avea sa vina niciodata. Acum era mort; corpul lui, gol-golut, se legana lugubru de cea mai joasa ramura acopacului. O funie groasa de c�nep� era str�nsaputernic �njurai g�tului.Capul �i at�rna �ntr-un unghi neobisnuit, iar ochii lipsiti de viata pastrasera o ultima priviresticloasa care �i �ngheta ramasitele sufletului.Cutitul cu care �si spintecase stomacul era �nca prins �n degetele �nclestate ale m�inii luidrepte, iar maruntaiele �i zaceau �ntr-o gramada �ns�ngerat� chiar sub picioarele care sebalabaneau. Un roi de muste �si facusera deja cuibul �n cadavrul evis-cerat; cur�nd aveau sa cloceascasi ouale din care vor iesi milioanele de larve ce se vor repezi �nfometate la el.El �si gasise scaparea.O lasase singura. Singura cu boala.Coplesita de un spasm de teroare si de repulsie, femeia se �ntoarse si se �ndrepta t�ris�nspre adapostul casei.Pe buze i se �nvalmaseau cuvinte neinteligibile. C�nd scapa de lumina stralucitoare

asoarelui de amiaza, corpul ei tremura deja din toate �ncheieturile. Sa se ascunda. Trebuia sa se ascunda. Sa se ascunda de el. Sa se ascunda de fiinta aceea. Raul din ea reveni la viata si, neav�nd �ncotro, ea se lasa �n voia monstrului, fara sa stie unde e sau ce face. O usa se deschise �n fata ei, se �mpiedica, apoi plonja �n �ntunericul �nfricosator, simtindcu bucurie cum o �nconjoara tentaculele mortii.Trapul �i cazu cu zgomot pe podeaua rece a pivnitei. Ramase nemiscata. �mpotrivavointei ei, inima �ncepu sa-i bata din nou, iar plam�nii sa primeasca aer.Si de-abia acum venea agonia finala - agonia pe care o cunostea at�t de bine.Sosi din ad�ncuri sub forma unei fierbinteli, care se rasp�ndi peste tot, arz�ndu-i fiecarenerv cu un fier rosu �ncins, p�na c�nd un urlet inuman �i iesi din g�tlej, urmat la scurt timpde un jet de voma.Fiecare muschi �i pulsa din cauza durerii insuportabile. Avea senzatia ca e batuta cuciomagul, iar m�inile si picioarele i se zbateau haotic �n �ncercarea de a se apara de calaulnevazut.

- Nuuuuuuu... Un singur strigat chinuit, urmat de o tacere fara sperante.Zacu nemiscata vreme �ndelungata, p�na c�nd arsura si durerea disparura. Acolo undeboala �si facuse de cap nu mai ramasese dec�t un mare gol.Se ridica �ntr-o r�na si se holba la piticania care zacea �ntre picioarele ei.

�nca acoperit de cheaguri de s�nge, copilul �si �ndrepta bratele micute spre ea.Femeia continua sa-1 priveasca, apoi �l ridica �n brate, �l legana, �n timp ce cu m�nadreapta �i m�ng�ie �ncet fata. Apoi, cu ochii atintiti asupra bebelusului, �l apuca de g�t Si�ncepu sa str�nga.�n timp ce degetele i se �nclestau din ce �n ce mai tare, se pomeni rostind binecunoscutele cuvinte care �i �naltau spiritul si �i umpleau sufletul de liniste si pace."Tatal nostru care esti �n ceruri..'." Copilul se zv�rcolea, �ncerc�nd instinctiv sa traga de degetele care �l sugrumau."Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..."Apoi degetelele renuntara sa mai lupte; �mpotrivirea se �nmuie."Si ne izbaveste de cel rau." Miscarile �ncetara. Copilul statea teapan �n m�inile ei. "Amin."Au gasit-o imediat dupa apusul soarelui.�nca se mai ruga, �nsa nou-nascutul disparuse fara urma, ca si cum n-ar fi existatniciodata. Nu s-a �mpotrivit c�nd au ridicat-o �n picioare si au condus-o p�na la ambulanta.Nu s-a uitat �napoi c�nd masina a pornit.Avea chipul senin; mormaia ceva, �ncet, numai pentru ea.Izbavirea venise, �n sf�rsit.

| 1

Janet Conway resimti din plin umilinta chiar �nainte ca v�nzatorul sa-i vorbeasca. Deja �sicalcula banii din portofel, �n timp ce el ridicase receptorul si asculta ce �i spuneapersoana de la capatul celalalt al firului sau Vocea, cum �i zicea Janet de multa vreme.Vocea era �ntotdeauna aceeasi. Extrem de placuta. Suna at�t de familiar, �nc�t Janet chiarar fi putut schita chipul celui care vorbea: o fata blajina, mai degraba rotunda, cutrasaturi fine, at�t de greu de reprodus pe h�rtie, dar, �n orice caz, golita de orice emotii.Urma verdictul final al Vocii: "Limita creditului a fost depasita".Simti cum se �nroseste de rusine. "Ar fi trebuit sa fii obisnuita deja cu asta, �si spuse ea.Dupa toti acesti ani, la ce te puteai astepta?" �ncerc�nd sa evite privirea v�nz�torului,ochii ei ratacira peste gramajoara de produse asezate �n cos: cinci tuburi de vopsea,dintre care trei erau nuante de albastru. Avea nevoie urgenta de cobalt. Si ar fi putut sarenunte si la doua pensule, �nsa cealalta era absolut necesara.Mai necesara oare dec�t masa de seara? Se �nrosi si mai tare, iar sentimentul de umilinta se transforma �n furie. �si ridica privireade la produsele de pe tejghea spre t�narul barbat - abia daca era cu doi sau trei ani mai mare dec�t gemenii ei -, care parea chiar mai st�njenit dec�t Janet. "Nu e vina ta, �l asigura ea.Si nici a mea, la urma urmei", ar fi putut sa adauge, dar se abtinu. "Noi ne spalam rufele�n familie", �i rasuna �n minte vocea mamei ei rapuse de cancer cu cinci ani �n urma.

-S�nt sigura ca nu e dec�t o ne�ntelegere, �i spuse ea casierului cu un z�mbet fortat, carear fi trebuit s�-i ascunda emotiile, si si-o imagina pe mama ei d�nd din cap aprobator. Osa ma �ntorc sa le iau dupa-amiaz�. In timp ce iesi din magazin si pasi �n zaduful tipicdiminetilor din Louisiana, simti �n ceafa privirea v�nzatorului si stiu ca acesta nu credea,cum nici ea nu credea, de altfel, ca se va �ntoarce dupa-amiaza.Poate �ntr-o dupa-amiaz� din saptam�na viitoare, dar nicidecum azi.Asculta h�r�itul motorului vechii masini Toyota, rug�ndu-se ca acesta sa porneasca, devreme ce nu era nici cea mai mica sansa ca service-ul sa-i accepte cartea de credit Visa.�n cele din urma, se relaxa, respir�nd usurata c�nd motorul prinse viata.Desi piata ar fi fost urmatoarea oprire, iar copiii probabil ca o asteptau, �ntoarse masina�n directia opusa, hotarind ca era mai important sa rezolve pe loc problema cu cartea decredit dec�t sa am�ne p�na c�nd Ted s-ar fi �ntors de la serviciu. ,J)aca se mai �ntoarce", �sizise ea tot mai am�r�ta; aceasta era �ntrebarea pe care si-o punea �n fiecare zi a vietii ei.Hotelul Majestic o fi fost el c�ndva m�ndria orasului Shreve-port - asa cum scria pemarchiza hotelului -, dar asta se �nt�mpla cu mult timp �n urma. Dupa ce parca �n fatacladirii ur�te din caramida, ignor�nd total indicatorul "NUMAI PENTRU OASPETI", Janetezita putin �nainte de a intra. Trase ad�nc aer �n piept, pregatindu-se pentru mirosulstatut de tigara dinauntru, apoi �mpinse usa de sticla fumurie si se strecura �n holul de lareceptie. "Si acum?" se �ntreba ea c�nd pasi pe covorul mare si jerpelit. Cel putin ultimulhotel �n care lucrase Ted reusise sa ofere Receptiei un aspect decent. Oare unde va mai

ateriza de data asta? Nici macar nu voia sa se g�ndeasca la asa ceva. In timp ce se �ndrepta spre birouldirectorului, receptionerul dadu usor din cap:

-Nu-i aicea, doamna Conway. Facu un semn catre bar. E-n pauza.Desi se mai potolise putin, simti iarasi �n g�t un nod de furie. Receptionerul se uita la eacu un z�mbet compatimitor:-Sa tot fie vreun ceas de c�nd e �n pauza. �nca o data auzi undeva �n ad�ncul creierului vocea mamei ei: "Nu omor� mesagerul, doarpentru ca nu ti-a placut mesajul!" �i multumi omului cu jumatate de gura, coti spre bar sio clipa mai t�rziu intra �n camera plina de fum. Vreo cinci amatori de tarie stateaucocotati la bar. O blonda oxigenata, de vreo patruzeci de ani, care de-abia �ncapea �ntr-orochie prea strimta pentru corpul ei, o privi cu atentie pe Janet, p�na c�nd se convinse cadeocamdata nu putea intra �n competitie cu ea, dupa care �si �ndrepta privirileseducatoare catre barbatul �mbracat saracacios asezat alaturi de ea. "Aparent, se g�ndiea, Majestic nu mai e �n stare sa atraga nici macar vreo cocota mai decenta."Zarindu-si sotul, care statea pe al doilea scaun de la capatul barului, Janet trecu pe l�ng�prostituata ofilita si se posta cu bratele �ncrucisate drept �n fata lui Ted.-Iar s-a �nt�mplat, rosti ea �ncet, ca sa nu auda barmanul. Dupa figura pe care o facu,Janet �si dadu seama ca el a �nteles despre ce vorbeste. Macar nu �ncerca sa nege.-Am ramas fara bani, raspunse el.Privirile lor se �nt�lnir� si, ca de obicei, expresia plina de remuscari de pe chipul lui durerea aceea sincera din ochii caprui - o �nmuie putin.-N-am scos dec�t o suta. -Asa o fi, dar suta aia nu ne-o puteam permite, i-o taie Janet, pe un ton mai ridicat dec�tintentionase. Tony, care spala alene niste pahare �n chiuveta din spatele barului, le arunca o privire.-Asta �nseamna ca datoria lui Ted s-a mai redus cu o suta. Janet �si musca buza, �n timpce Ted sari ca ars. -Zau, iubito, �mi pare tare rau. Dar stii si tu cum e...-Nu, nu stiu cum e, �l �ntrerupse Janet, clocotind de m�nie la g�ndul ca el se astepta ca easa-1 �nteleaga oric�t de rau ar fi stat lucrurile. Nu stiu de ce tii cu tot dinadinsul sa dai totsalariul tau pe bautura, c�nd noi de-abia ne-ajungem cu chiria si cu m�n-carea, ca sa numai vorbesc de masina care trebuie �ngrijita si de materialele mele pentru desen.Regreta imediat ultimele cuvinte, pentru ca privirea lui Ted �i transmitea clar ca tocmai �ioferise o portita de scapare.-Poate ca, daca ai c�stiga ceva din tablourile alea, atunci n-ar mai trebui sa �ti platesc euvopselele, �ncepu el, �nsa Janet nu-1 lasa sa termine.-Cu banii c�stigati de pe ultimele trei p�nze v�ndute am acoperit datoriile de pe cartile decredit si am putut sa le cumpar copiilor cadouri de Craciun. Daca va fi nevoie,

atunci o sa�mprumut ceva de la Keith, de vreme ce el nu �si face griji si stie ca o sa v�nda ultimeledoua tablouri la care lucrez. Ezita, �ncerc�nd sa se abtina sa mai spuna ceva, dar m�nia ocoplesise. Si daca tot trebuie sa �mprumut bani de la Keith, atunci sa-ti intre bine �n capca o sa-i spun si de ce am nevoie de ei. N-o sa mai inventez nimic doar ca sa te acoparpe tine. Glasul ei din ce �n ce mai ascutit �i facu pe toti cei din bar sa �si �ntoarca privirile catre ea.Parca o si vedea pe mama ei cum da din cap, cu dezaprobare, dar �i ignoraavertismentele. -Asta vrei tu, Ted? Vrei sa �ncep sa spun la toata lumea de ce cartile de credit s�nt goale,iar datoriile �ncep sa curga iarasi?�si roti privirea �n jurul barului �mb�csit si dadu din cap dezgustata.-Nici macar directorul acestui loc nu mai vrea sa lucrezi pentru el.Ochii lui se umplura din nou de regret.-N-o sa mai fac, promise el. Jur pe ce am mai sf�nt, draga mea, jur ca n-o sa mai pungura pe bautura p�na c�nd nu ne platim si ultima factura. Baga m�na �n buzunar, scoaseportofelul si �i dadu tot maruntul pe care �l gasi. Uite, ia-i! spuse el. Poate o sa-ti ajunga pentru ce ai tu nevoie. Jane �l privi lung. Chiar si �n lumina chioara a barului, putea sa-i zareasca durerea dinpriviri. Dincolo de semnele lasate de alcool, trasaturile lui fine de baietas, care ocucerisera din prima clipa, erau �nca vizibile. Se �ntinse ca si c�nd ar fi vrut sa ia banii, dar

m�na ei se opri la jumatatea drumului, caz�nd �ncet pe l�ng� corp. Dadu usor din cap sirosti �ncet, aproape fara urma de m�nie.

-Nu e vorba de bani, Ted. Ci de tine. Nu vreau banii tai. Pe tine te vreau. �ntorc�ndu-i spatele, Janet parasi cladirea �ntunecata, iesind �n soarele fierbinte aldiminetii. "Cel putin n-am pl�ns, �si spuse ea �n timp ce se urca �n masina. Cel putin nu i-am lasat sama vada pl�ng�nd."Dar imediat ce Toyota se puse �n miscare, lacrimile at�t de bine controlate �n bar �ncepurasa-i siroiasca nestingherite pe obraji.Ted Conway �si privi sotia cum iese �n graba din bar, �mpinse c�t colo paharul gol, seridica �n picioare si �si �ndesa la loc portofelul. �nsa chiar �nainte de a se �ndrepta sprebiroul sau, privirea �i cazu pe paharul gol.�l fixa c�teva momente lungi, fiind constient de faptul ca ar fi trebuit s�-1 lase acolo si sase �ntoarca la lucru. Dar se aseza din nou pe scaunul acela �nalt si �mpinse paharul spreTony."La urma urmei, �nca unul ce rau poate sa-mi faca?" 2

Cora Conway pierduse sirul zilelor de c�nd �si tot astepta moartea. Cu mult timp �n urma,presupunea ea, probabil ca existasera momente c�nd se bucurase de viata, dar amintirileacelor vremuri pierisera �n ceata deasa ce parea ca o �nvaluie din ce �n ce mai str�ns, cufiecare zi a vietii ce trecea pe l�nga ea.Oricum pentru Cora calendarul devenise o notiune lipsita de sens, pentru ca toate zilelesemanau at�t de bine �ntre ele, �nc�t nu mai avea rost sa se g�ndeasca la ce va urma. Deobicei se trezea la ea �n pat, �n camera care �i era at�t de familiara, �nc�t, daca s-

ar fi trezitoarba �ntr-o dimineata, imaginile din jurul ei ar fi fost deosebit de vii, iar pierderea vederiinu ar fi �nsemnat mare lucru pentru ea.

Noptiera se afla �n st�nga.

Masuta cu lampa de citit si cutia muzicala - la dreapta.Dupa ce s-ar ridica din pat, s-ar �ndrepta spre usa, ar iesi �n hol - usa aflata la capatulunui coridor scurt era situata exact �n centrul peretului dinspre partea de nord a camerei

-si ar trece pe l�nga alte doua usi.Cea din st�nga ascundea o debara �n care �si tinea hainele.Cea din dreapta era de la baia pe care o �mpartea cu persoana care statea �n camera dealaturi. Nu o vazuse niciodata pe persoana aceea, habar n-avea daca era femeie sau barbat. Dealtfel, nici nu-i pasa.Pe peretele de sud al camerei se gasea o fereastra, dar Cora nu se apropia de ea; dadeacatre o alta fereastra aflata la c�tiva metri, apartin�nd unei camere ca a ei, un fel deimagine �n oglinda. Odata, mai de mult, se �ntrebase daca �n camera aceea locuia tot o femeie ca ea si daca, atunci c�nd aceasta se uita �n oglinda de deasupra servantei, asezata pe peretele opuscelui pe care era patul, se g�ndea si ea la acelasi lucru. Observase �n oglinda cumimaginea ei �mbatr�neste pe zi ce trece; privea chipul care �si pierdea, treptat,frumusetea de odinioara. �ncetase s�-si mai atinga fata, ag�t�ndu-se de g�ndul ca nimicdin ce zarea �n oglinda nu putea sa-i apartina.De aceea nici nu-si mai privea m�inile, picioarele sau vreo alta particica a corpului.De aceea, zi de zi, statea �ntinsa �n pat cu ochii �n tavan.Astepta. Iar zilele se scurgeau una dupa alta.Dupa ce Cora se trezea, venea femeia cu tava pe care era micul dejun; atunci se ridica,se sprijinea bine de perna, m�nca, atenta sa nu cumva sa zareasca femeia din oglinda.Apoi se culca, p�n� venea baiatul care aducea prinzul.Apoi se culca din nou p�na venea o alta femeie cu cina.Nu vorbea cu nimeni; daca ar fi vorbit, si-ar fi auzit vocea si nu-si dorea acest lucru. Se culca, apoi se trezea, iar ziua se desfasura exact ca ziua dinainte si ca ziua care urmasa vina. Nu stia exact c�nd �ncepuse sa se adune ceata. Devenise constienta de ea �ntr-o zi c�ndun abur gri, de departe o atinse. Nu i-a acordat prea mare atentie atunci, dar din c�nd �nc�nd observa cum ceata se infiltra din ce �n ce mai aproape de ea.Devenea mai �ntunecata, �nvaluind imaginile din lumea ei �ntr-o haina subtire."Ceata, g�ndea ea, vesteste apropierea mortii", asa ca �ncepu sa se pregateasca, cerindiertare pentru pacatele care pareau at�t de �ndepartate si de neclare, �nc�t pur si simplu le

uitase. Pe masura ce aburul acela se �ngrosa, �ncepu sa caute moartea, sa o doreasca, sat�njeasca dupa p�cla cenusie a spiritului �ntunericului, care avea sa vina �n cur�nd.In sf�rsit, �n dimineata aceasta reusise sa o vada.

O surprinsese din �nt�mplare, c�nd se ridicase din pat ca sa se duca la baie, iar privirea �ialunecase din greseala pe suprafata oglinzii. Desi �ntorsese capul repede, ceva ce vazuse�n oglinda se �nfipsese ad�nc �n mintea ei si, dupa ce iesi din baie c�teva momente mait�rziu, hotar� ca trebuie sa se convinga.Femeia din oglinda nu semana nici pe departe cu ea: ochii mohor�ti erau afundati ad�nc �norbite, pielea era plina de riduri, iar capul era acoperit doar de c�teva smocuri de par alb.Dar nu imaginea femeii muribunde �i atrase atentia Corei; ci ceva ce se �ntrezarea �nspatele ei.Desi nu o mai vazuse niciodata, o recunoscu pe loc. Era Moartea, care se hotar�se �n sf�rsit sa iasa din �ntuneric pentru ea.Cora �si imaginase �ntotdeauna Moartea �nvaluita �n vesminte negre, cu ochi de gheatastralucind, cu un chip scheletic, pierdut �n faldurile unei glugi. �nsa �ngerul care seapropia acum de ea nu semana deloc cu imaginea din mintea ei. Spiritul �nsa nu aveanici o gluga. Faldurile pelerinei fluturau gratios, fac�nd unde argintii, iar z�mbetul radios �idadea chipului sau o stralucire aurie. Bratele erau larg �ntinse, ca si c�nd ar fi cuprins-o�ntr-o �mbratisare protectoare. Groaza pe care o simtise mereu c�nd se g�ndea la moarte

o anumita certitudine ca eternitatea ce se asternea �n fata ei era, oricum, cu mult mai rea dec�t tot ce �ndurase �n ultimii ani - �ncepu sa se topeasca pe masura ce siluetaluminoasa se apropia de ea.Instinctiv, degetele ei apucara strins crucea de aur ce-i at�rna de lantisorul subtire de lag�t si �ncepu sa-i m�ng�ie delicat conturul, amintindu-si pentru prima oara dupa at�tavreme cuvintele celui care i-o daruise:, Aceasta te va apara. Sa nu o scoti dec�t atuncic�nd �ngerul va veni dupa tine".Cora nu pricepuse atunci, nu se g�ndise niciodata la Moarte ca la un �nger care o va salvade povara anilor trecuti, ci, mai degraba, ca la un mesager al pedepsei ce avea sa urmeze. Iar acum, c�nd silueta se apropia de ea, ceata �ntunecata parea sa se destrame.�ntorc�ndu-se spre pat, se aseza pe marginea lui si deschise sertarul de sus al noptierei.Era plin p�na la refuz cu ramasitele unei vieti aproape uitate -bucatele de h�rtie pe careerau scrise cuvinte fara sens, fragmente taiate din ziare si reviste, mici cadouri primitede la oameni ale caror nume si chipuri se ster-seser� de mult din memoria ei. Sertarul se�ntepeni putin, dupa care cazu la pam�nt atunci c�nd Cora trase cu putere de el. Se aseza�n genunchi si �ncepu sa rascoleasca printre lucrurile de pe covor; degetele ei cautau cu�nfrigurare un obiect anume - pe care si-1 amintea clar acum -, trebuia sa-1 gaseasca.C�nd veni sora medicala, Cora mai era �nca pe podea, �ncerca sa �i explice acesteia cecauta, dar cuvintele nu voiau sa vina. Cora nu fu �n stare sa se �mpotriveasca atunci c�ndasistenta o ridica si o aseza pe pat. Degeaba se zbatu si se zv�rcoli, legaturile cu care eraprinsa erau mult prea puternice. �n timp ce se lupta sa scape de chingile care o str�ngeau, zari pentru o clipa imagineaMortii �n oglinda si atunci se relaxa, corpul ei cufund�ndu-se �n conturul familiar al saltelei.C�nd capul atinse perna moale, vazu cum spiritul se apropie si mai mult. Afara lumina pali �n momentul �n care spiritul de pe tar�mul celalalt �ncepu sa seinsinueze prin sticla, iar Cora simti prezenta reconfortanta a Mortii at�t de aproape, �nc�tprobabil si-ar fi �ntins bratele spre ea, daca ar fi putut sa si le miste.�ntunericul �ncepu sa o �nvaluie. I se paru ca aude vocea spiritului, soptindu-i ca veniseceasul sa treaca �n lumea de dincolo. Buzele Corei se miscara �n �ncercarea de a articula c�teva cuvinte pe care nu le mairostise de ani de zile. -Ted, sopti ea �n cele din urma. II vreau... te rog... pe Ted.Epuizata de efortul de a vorbi, Cora ofta ad�nc, dupa care ramase nemiscata.O clipa asistenta crezu ca doamna Conway murise, dar apoi vazu ca batrina �nca mai

respira, desi foarte greu. Parea sa fi cazut din nou �n semiinconstienta �n care traia deluni de zile; sora �i slabi putin legaturile. O sa treaca mai t�rziu, �nainte sa iasa din tura, savada cum se simte. Poate atunci, �n cazul �n care pacienta va da semne de trezire, se vag�ndi sa ia legatura cu singura ruda a femeii.Nepotul ei, Ted Conway, care nu �si mai vizitase matusa de ani buni. "N-are nici un senssa sun deocamdata, se g�ndi asistenta, at�ta timp c�t batr�na nu da semne ca va muri."

Probabil ca, �n acest caz, va veni �n sf�rsit si el, macar s�-si ia adio. Ted Conway privea din spatele barului stirile de la ora 5; �i facu un semn lui Tony sa-i deaun ultim pahar de votca �nainte de a pleca Era obosit; �n ciuda celor spuse de Janet, "nusi bause mintile" la bar chiar toata dupa-amiaza. Mai si lucrase, revizuind dosarul cezacea deschis �n fata lui, dar mai ales verific�ndu-1 atent pe barman, pe care �l banuia caciupeste binisor din veniturile hotelului. Ted �nca nu era sigur de modul �n care operaTony -studiase cu atentie felul �n care turna bauturile si chiar ceruse c�teva pahare dewhisky sec, doar ca sa se asigure ca barmanul nu �l �ndoaie cu apa. Desi stia ca nu i-ar fiputut face nimic, nu fusese �n stare nici macar sa-1 prinda pe Tony ca sustrage din bani.Ted lucra �n industria hoteliera de peste douazeci de ani si aflase ca barmanii stiu totfelul de siretlicuri, multe dintre ele baz�ndu-se pe iuteala de m�na. Problema era ca FrankGilman, directorul general, nu avea de g�nd sa investeasca �n echipamente care sa-ioblige �ntr-un fel pe barmani sa r�m�n� cinstiti. Nu aveau nevoie dec�t de un dozator debautura si de o casa de marcat computerizata, care nu ar fi permis dozatorului sa toarne�n pahar ceva, fara sa fie trecut imediat pe nota de plata."Dragule, noi nu ne aflam la Sheraton, bombanise Gilman c�nd Ted ridicase aceastaproblema cu o saptam�n� �nainte. Nu ne permitem astfel de lucruri si, chiar daca amdispune de finantele corespunzatoare, tot nu as pune asa ceva la mine �n hotel. Unbarman are dreptul din c�nd �n c�nd sa faca cinste vreunui client cu c�te un pahar. Numaiasa �l poate face sa mai revina."Cel putin Gilman avea dreptate �ntr-o singura privinta: Ma-jestic nu era nici pe departeSheraton. Ted lucrase ceva vreme �n hotelul Sheraton si se simtise extraordinar, nu ca �n bomba asta. "De fapt, se g�ndi el, si azi as mai fi lucrat acolo daca directorul general nuar fi fost asa un dobitoc." Nici acum nu �ntelegea ce mare greseala facuse ca tinea �nbiroul lui o sticla de Smirnoff. La urma urmei, afacerea cu hoteluri se baza pe ospitalitate,nu? Bause si el c�teva pahare cu furnizorul acela care dorea s�-i v�nda de la lenjerie p�nala aperitive pentru hotel. Ce mare filosofie? Asa se fac afacerile. Cel putin din punctulacesta de vedere Frank Gilman era un om �ntelegator. Tony �i aduse bautura proaspata si, exact c�nd Ted dadu sa ridice paharul, �nlemni brusc,simtind, chiar �nainte de a arunca o privire �n oglinda barului, ca �n spatele lui stateaFrank Gilman. Cu putin �nainte de a afisa "z�mbetul de asistent al directorului" - acelz�mbet care �i dadea gata chiar si pe cei mai furiosi oaspeti - se �ntreba de ce oare reuseasa simta �ntotdeauna prezenta directorului general. Si nu era vorba doar de Gilman -ci detoti spurcatii aia de directori pentru care lucrase vreodata. Nu era nimic palpabil, ci doarun fel de al saselea simt. Dar ce naiba cauta Gilman aici? Era vineri doar - ziua lui de golf

-si plecase imediat dupa pr�nz, asa cum facea �ntotdeauna. Ce �l adusese �napoi? Daca arfi fost vreo problema, ar fi stiut cu siguranta. Dar dupa-amiaza aceea fusese de-a dreptulmoarta, cu exceptia scenei facute de Janet pentru cartea de credit. �n afara de asta nu se�nt�mplase nimic. Nimic, niente, nada. Apoi, �n timp ce Gilman se strecura chiar l�nga el,�ntelese: seful lui avea de g�nd, �n sf�rsit, sa ia �n serios sesizarile lui legate de Tony, asa

ca venise personal sa �l verifice.-�nca nu-mi dau seama, Frank, spuse Ted cu voce joasa pentru ca Tony sa nu-1 auda.Stiu ca face ceva, dar nu stiu cum. Ochii lui Gilman se �ngustara. -Poate ar trebui sa discutam la mine �n birou, sugera el. Sorbind dintr-o �nghititura votcape care i-o asezase �n fataTony ceva mai devreme, Ted se ridica, sprijinindu-se putin de bar, si o pomi �n urma luiGilman, care �mpingea deja usa dintre bar si holul de la Receptie.-Nu-ti uita dosarul, Ted, striga Tony.Ted smulse grabit dosarul de pe bar si �njura printre dinti c�nd h�rtiile se �mprastiara pejos. Se lasa repede �n genunchi, le �ndesa cum putu mai bine �n mapa de plastic si porni�n graba dupa Gilman.Barmanul se uita lung dupa el. Dupa ce usa se tr�nti �n urma lui Conway, se �ntoarse lastersul paharelor si la conversatia pe care o purta cu dama care zacuse toata dupa-masaacolo, la doua scaune de Ted. -Nu cred ca o sa-1 mai vedem mult timp printre noi, spuse el. Femeia ridica din umeri, indiferenta. -Pacat! Cel putin asta nu s-a luat de mine asa cum a facut-o ala de dinainte. Tony chicoti:

-Crezi ca a fost vreodata suficient de treaz ca sa te observe? R�sul sanatos al prostituatei

rasuna p�n� �n holul hotelului,acolo unde Ted tocmai se pregatea sa intre �n biroul lui Frank Gilman.,,Poate, dupa cetermin chestia asta cu Frank, se g�ndi Ted, ma �ntorc la bar si o dau afara pe t�rfa aia.Oamenii ca ea stirbesc din putinul renume pe care �l mai are hotelul." �mpinse usa de labiroul directorului general si o �nchise repede �n urma lui, ca sa nu mai auda r�setelefemeii. Chiar �n momentul c�nd se pregatea sa se aseze confortabil �n fotoliul din piele dinfata biroului lui Gilman, �si dadu seama ca acesta statea �n continuare �n picioare, sprijinitde masa si cu bratele �ncrucisate la piept. Ted, ale carui reflexe erau mult prea lente casa se ridice din nou �n picioare, cazu greoi �n fotoliu.

-Iar te-ai �mbatat, Ted! Desi Gilman facuse doar o remarca, Ted nega cu putere din cap.-Am baut c�teva pahare, e adevarat, recunoscu el. Dar cum altfel pot sa-1 prind penenorocitul ala de... -Nu te mai deranja at�t, i-o taie Gilman. Ai stat la bar toata dupa-amiaza si se pare ca airas vreo zece pahare. Ted sari �n picioare, cu fata rosie si fruntea acoperita brusc de c�teva picaturi de sudoare.-Cine a spus asa ceva? Am baut doar doua pahare, iar alea de-abia daca aveau ceva �nele. Buzele lui Gilman se �ntinsera �ntr-un z�mbet �n timp ce dadu din cap.-E prea t�rziu, Ted. Tony nu umbla la bauturi si nici nu fura. Ochii lui Ted straluceau defurie. - Dar pot s-o dovedesc.-Nu, nu poti, pentru ca el nu face asa ceva. �n nici un caz nu fura. Dar, daca ma uit la

cheltuielile facute de tine, n-as putea sa spun acelasi lucru.Luat prin surprindere, Ted ezita. - Cheltuieli? Gilman ridica un teanc subtire de h�rtii de pe biroul sau.

-Reiese ca luna trecuta ai consumat la bar fara sa platesti �n valoare de vreo trei sute dedolari, Ted. Trei sute de dolari! Nu stiu cum ai facut asta si nici nu ma intereseaza, sincer sa fiu! Pentru ca Ted �ncerca sa vorbeasca, Gilman ridica o m�na pentru a-1 reduce la tacere.-Chiar nu vreau sa stiu, Ted. Ridica un plic si i-1 dadu.-Acesta este ultimul tau salariu. Ai acolo o compensatie pentru concediere si serviciilemedicale platite pentru urmatoarele trei luni. Eu zic ca s�nt destul de generos, nu? spuseel arcuindu-si spr�ncenele. Daca as fi �n locul tau, sincer �ti spun, eu m-as folosi de asta casa �mi rezolv problemele cu bautura.Pe fruntea lui Ted Conway o vena zv�cnea nebuneste.-Eu nu am nici o problema, �ncepu el. Mai beau un pahar sau doua din c�nd �n c�nd. Ei si?Cine nu bea? Facu un gest vag catre raportul de cheltuieli. - Iar mare parte din ce e trecut acolo s�nt cheltuieli de afaceri. Vocea lui capata o notalingusitoare: Haide, Frank, doar stii si tu cum e. Ca doar ai fost si tu ca mine.-E adevarat, dar eu am fost �ntotdeauna treaz, Ted. Se �ndrepta catre usa. O sa amnevoie de cheile tale. Ted se holba la seful sau, �nteleg�nd, �n sf�rsit, ce i se �nt�mpla.-Stii ce? spuse el, scot�nd inelul plin de chei din buzunar si ariinc�ndu-1 cu putere pebirou. Nu poti sa ma dai afara, Frank! Demisionez eu! Ai un hotel �mputit si nu-mi vine sacred ca am ramas at�t de mult timp aici, �ncerc�nd sa fac putina curatenie �n el. Sa-1 iadracu', Frank! Si pe tine la fel. Poti sa ti-1 bagi �n fund!Smulse plicul cu decizia de concediere din m�na lui Gilman, se rasuci brusc si se repeziafara pe usa. - �n raportul meu catre oficialitati, o sa spun totusi ca am facut restructurari, Ted, strigaGilman. Asa o sa poti sa-ti iei ajutorul de somaj imediat, iar �n cartea de munca n-o sa seconsemneze ca ai fost dat afara. E tot ce pot sa fac pentru tine. Ted Conway ignora ultimele cuvinte ale lui Gilman. Tr�ntind usa cu putere �n urma lui, se�ndrepta spre bar, apoi �si aduse aminte ca Gilman i-a spus c�te pahare bause �n dupaamiaza aceea. Nenorocitul ala de barman �l spiona. Ei bine, mai erau o gramada de altelocuri unde ar fi putut sa bea ceva.Si o gramada de alte hoteluri care �si doreau un asistent bun. Cine dracu' avea nevoie de Majestic?

Era doar o circiuma �mputita.De-abia c�nd se departa putin de hotel si caldura fierbinte a soarelui de dupa-ami

az� �ispori si mai tare furia, �si aminti de Janet si se g�ndi la ce urma sa �i spuna ea c�nd va aflaca si-a dat demisia. Fara sa stea prea mult pe g�nduri, Ted Conway intra �n primul bar care �i iesi �n cale.

"C�t o sa mai dureze?" se g�ndi Janet. �ntrebarea nerostita paruse complet inofensivaatunci c�nd �si facuse loc �n mintea ei. Cu nimic mai tulburatoare dec�t cea legata de c�tva mai rezista cratita re�ncalzita din cuptor �nainte de a fi obligata sa mai adauge nistelapte care sa o faca oarecum digerabila. Dar c�nd crapa putin usa de la aragaz sa testezeamestecul de ton si de taietei, �ntrebarea se repeta, de fiecare data ating�nd un aspectdiferit al existentei ei. "C�t o sa mai dureze p�na se �ntoarce Ted acasa?""C�t o sa mai dureze p�na c�nd o sa fie concediat din nou?" "C�t o sa mai dureze p�na c�nd copiii se vor satura de certuri?""C�t o sa mai dureze p�na c�nd o sa ma satura si eu?"

-Mami, nu-ti mai face at�tea griji, te rog, �i spuse fiul ei si c�teva momente crezu cavorbise cu glas tare.Apoi zari licarirea glumeata din ochii lui Jared.-O sa-i zicem lui Kim si lui Molly ca mucegaiul e patrunjel sau br�nz� Camembert, sauceva de genul asta.Janet se prefacu gata sa loveasca �n Jared cu lingura, dar el se strecura, spre uimirea ei,cu gratia unui dansator, nu a unui jucator de fotbal american. Si nu ca Jared ar fi avutfizionomia tipica a jucatorilor de fotbal; din contra, la saisprezece ani si c�ntarind doar 80de kilograme la cei 1,80 metri ai lui era cu mult mai mic si mai usor dec�t majoritateacoechipierilor sai. Totusi, �n ciuda reflexelor rapide ale lui Jared si a agilitatii saledeosebite, Janet �nca mai simtea un fior de spaima, �n timpul meciurilor, la vedereaadversarilor care se aruncau sa �l placheze.-Sa stii, Jared Conway, ca p�na acum nu ti-am servit m�ncare mucegaita, dar, daca insisti,poate chiar am s-o fac.-Vrei sa-1 sun pe tata sa vad c�t mai �nt�rzie? �ntreba Jared, ignor�ndu-i amenintarea,dupa care deschise sertarul de l�nga chiuveta si scoase de acolo niste tac�muri de argint.Desi �ncercase ca �ntrebarea lui sa sune normal, vocea lui putin tensionata sugera de faptadevarata �ntrebare: "Sa �ncerc sa-1 gasesc pe tata?"Janet ezita, dupa care dadu din cap.-Sa mai asteptam vreo juma' de ora si, daca nu vine, noi ne asezam la masa si o sa-ipastrez si lui o portie.Jared ezita la r�ndul lui si Janet avu senzatia ca o sa mai spuna ceva, dar acesta apucapachetul cu servetele si �ncepu sa le aranjeze pe masa cumparata de Janet la m�na adoua cu saptesprezece ani �n urma. In momentul acela, mama ei o considerase "perfectacceptabila pentru niste proaspat casatoriti". Astazi �nsa, cuvintele mamei ei nu

ar mai fifost asa de �ngaduitoare la adresa mesei, si mai ales la adresa situatiei lor, �n general.Arunca o privire prin bucataria care necesita mai mult dec�t oricare alta camera ozugraveala buna si se �ntreba daca exista si cea mai mica sansa sa-1 convinga peproprietar sa zugraveasca locul din nou si, eventual, sa-i repare si acoperisul. Slabesperante. Se rugase de el toata vara sa puna plase noi contra t�ntarilor, doar-doar copiiiei nu vor mai fi obligati sa aleaga �ntre a transpira abundent �n camerele neaerisite sau adeschide ferestrele si a lasa cale libera milioanelor de t�ntari nemilosi. -Ei lasa, ca nu beau at�ta s�nge, �i raspunsese Jared cu o s�ptam�na �n urma, c�nd �l�ntrebase cum de rezista �n b�z�itul acela permanent din mica lui camera, construita ilegal�n spatele bungaloului.Era exact genul de raspuns pe care i l-ar fi dat si Ted cu multi ani �n urma, la �nceputulcasniciei lor, c�nd nu obisnuia sa bea v�rtos dec�t la petreceri. Jared semana at�t de binecu Ted, asa cum sora lui geamana, Kim, semana at�t de bine cu ea, �nc�t uneori se �ntrebadaca ea si Ted nu reusisera, mai degraba, sa se cloneze dec�t sa conceapa o pereche demostenitori care sa fie un amestec �ntre ei doi. De dragul lui Jared se ruga sa nu semene prea mult cu tatal lui, c�t despre Kim spera dinsuflet ca fetita sa nu aiba o slabiciune pentru acelasi tip de barbat cu care se maritase ea. "Nu prea s�nt corecta", �si zise ea. C�nd 1-a �nt�lnit, Ted Conway avea un sarm ce sedeosebea at�t de tare de rigiditatea familiei ei, �nc�t s-a �ndragostit de el imediat; Iar

casnicia lor mersese destul de bine o bucata de vreme. Ted avea un talent aparte pentrudomeniul hotelier si am�ndoi crezusera ca, �n cele din urma, se vor stabili undeva �n Atlanta sau �n Miami, ori chiar �n New Orleans, unde Ted va conduce unul dintre hotelurile principale, iar ea va expune �n cele mai bune galerii de arta.Dar undeva, pe drum, �nclinatia lui spre bautura depasise limitele bunului-simt, pun�ndcapat viselor lor.Dar ele nu disparusera complet: Janet �nca mai avea fantezii cu lucrarile ei expuse �nmarile galerii, desi �ncetase de mult s�-si mai �mpartaseasca sperantele cu Ted, ale caruiconsideratii despre talentul ei se reduceau acum la c�rcoteli legate de sumele cheltuitepe p�nze, vopsele si pensule.Si visele lui erau �nca vii, mai ales c�nd avea la bord c�teva pahare �n plus. Atunci �l auzeacum bombane la adresa conducerii hotelului pentru care lucra. Desi existase o perioadac�nd nu prea fusese de acord cu el, �n ultimii ani s-a vazut nevoita sa admita ca avea oarecumdreptate. La urma urmei, ce manager care �si cunostea afacerea l-ar angaja pe unul caTed, av�nd �n vedere reputatia si trecutul lui? Si atunci de ce mai statea cu el?Era o problema la care Janet reflectase de multe ori si �i cunostea perfect si raspunsul:statea cu Ted pentru ca nu avea curajul sa plece cu copiii si sa o ia de la cap�t de unasingura. La urma urmei, c�t de mult se mai puteau �nrautati lucrurile? Nu c�stiga multibani, dar veniturile ei aproape le egalau pe ale lui Ted, av�nd �n vedere ca ea nu cheltuianici un cent pe bautura. Pe de alta parte, imaginea sotiei care pleaca cu bagajele si cucopiii poate l-ar fi tulburat un pic pe Ted si l-ar fi det

erminat sa ia o decizie serioasa �nlegatura cu viata lui. In ad�ncul inimii, Janet stia ca si ea este responsabila, la fel ca Ted,pentru viata pe care o traieste. C�t aveau, oare, sa o mai duca asa?Aparitia subita a lui Molly o �mpiedica sa mai caute vreun raspuns; fetita daduse buzna �nbucatarie cu o energie extraordinara pentru un copil de un an si jumatate, mai ales �nconditiile unei calduri toride si a unei umiditati sufocante. �n spatele lui Molly aparu Kim,care �si lua sora mai mica �n brate, �nainte ca aceasta sa apuce sa se agate de picioarelemamei sale.

-Te-am prins, striga Kim, ridic�nd-o pe fetita mult deasupra capului si aplec�nd-o at�t detare, �nc�t Molly aproape ca privea direct spre covor.Molly se prefacu foarte furioasa, dar chicotelile o dadura de gol �n cele din urma simutrisoara ei se lumina de un z�mbet larg.-Jos, striga ea. Vleau jos!-Pe cuv�ntul tau ca vrei jos? �ntreba Kim. Bineeee, poftim! Si �i dadu drumul lui Molly sacada putin, dar o prinse imediat cu m�inile de talie, �nainte sa o lase usor pe podea.-Sa nu mai faci asta, se burzului Janet �n timp ce Molly scoase un tipat mai degraba deplacere, dec�t de frica. Mi-a stat inima-n loc, ce naiba! -Dar �i place, raspunse Kim, legan�ndu-si surioara �nainte si �napoi.-Mai vleau, striga Molly, trag�nd de picioarele celei pe care �ncercase mai devreme sa oocoleasca. Mai d�-m�! -Dupa ce m�ncam, �i spuse Kim. Si, daca esti cuminte, foarte cuminte, o sa te las sa maajuti sa spal vasele.D�ndu-i un ghiont usor lui Molly, Kim deschise usa cuptorului, unde se gasea vasul deportelan, cadou de nunta de la mama lui Janet. "Nu vei mai avea nevoie de ceva maisofisticat timp de c�tiva ani, draga mea", o auzea Janet pe mama ei, care avusesedreptate p�n� la urma.-Vine si tata la cina? �ntreba Kim. Janet simti �n vocea lui Kim aceeasi tensiune ca �n a lui Jared mai devreme.

-Nu s�nt sigura, raspunse, ea, cu precautie, pastr�nd aerul ca totul era �n regula �n familiaei. Dar pune si pentru el o farfurie. Stiu ca o sa ajunga si el la timp daca va putea.Kim �i arunca o privire scurta, dar semnificativa: "Vrei � spui daca va fi suficient detreaz!" Dar, ca la fel Jared, rum nu insista. -Sa-1 mai asteptam c�teva minute, adauga Janet.Trecusera mai mult de c�teva minute, p�n� c�nd Ted a ajuns �n acea seara acasa si, c�nd asosit - imediat dupa unsprezece -avea fata rosie, mersul nesigur si ochii �mpaienjeniti decantitatea mare de alcool ingurgitata. Janet �l astepta singura �n sufragerie, �ncerc�nd sase concentreze asupra unei carti pe care o �mprumutase de la biblioteca �n ziuarespectiva. Molly dormea eja de mult �n parutul ei, iar Kim si Jared scapasera de caldura

sufocanta din casa, plec�nd la film. C�nd Ted intra prin usa din spate si nu o striga asacum obisnuia, banuiala lui Janet ca fusese la baut toata seara se transforma �n certitudine. Pregatin-du-se sufleteste pentru cearta care avea sa urmeze, cu sig

uranta,imediat ce el va intra �n camera, Janet lasa cartea deoparte.

-Mi-am dat demisia din rahatul ala de slujba, o anunta Ted fara nici un preambul, c�ndintra �n camera cu o cutie de bere �n m�n�. Janet simti cum i se face un nod �n stomac: stia ca, indiferent de ce va spune acum, o saiasa scandal, dar ar fi fost si mai rau sa nu zica nimic. -Ti s-a oferit ceva mai bun? �ntreba ea, aleg�ndu-si cu grija vorbele si inflexiunea vociipentru a nu-1 irita si m�i mult pe Ted.El se arunca pe canapea, cu o m�n� pe coapsa ei.-N-am putut sa-1 mai suport pe Frank Gilman. Tipul asta e un bou.-Ei, lasa, s�nt sigura ca o sa gasesti altceva, raspunse Janet. Dar chiar beat fiind, Ted �irecunoscu tactica. Ochii i se subtiar� ca doua lame si strinsoarea m�inii lui deveni mai puternica. - Tu ce faci, �mi vorbesti de sus? G�ndurile lui Janet se �nvalmasira si �si aminti de noaptea aceea cu doi ani �n urma, c�ndTed venise acasa mai beat dec�t era acum si hotar�se ca vrea sa faca dragoste cu ea.�ncercase din rasputeri sa-1 opreasca, dar nu reusise, asa ca mai bine �i ceda debunavoie, dec�t sa se mai chinuie ca atunci. Fusese o noapte oribila pentru ea. C�nd descoperise ca ramasese gravida, cochetaseputin cu ideea avortului, dar numai pentru scurt timp. Apoi, c�nd se nascuse Molly, Janetstiuse ca luase o decizie corecta. �nsa nu mai voia ca istoria sa se repete.-S�nt foarte obosita, Ted, �ncepu ea, �nsa sotul ei �i arunca o privire lacoma.-Pai, atunci sa mergem la culcare.Cauta �nnebunita vreun alt motiv - care sa-1 �mpiedice -, c�nd brusc, telefonul �ncepu sasune. Tresarira am�ndoi. Ted �si lua m�na de pe piciorul ei si Janet se ridica sa raspunda.Deja se g�ndea la tot felul de nenorociri si accidente �n care erau implicati Kim si Jared.-As putea vorbi cu Ted Conway, va rog? �ntreba un glas de femeie. Janet deveni si mai atenta c�nd auzi tonul oficial al vocii. Indiferent de vestile aduse, Ted nu era �n masura sa le faca fata, asa ca raspunse ea. - La telefon doamna Conway.-�mi cer scuze ca va sun asa de t�rziu, spuse femeia, si spaima lui Janet se mai domoliputin.Nimeni nu s-ar fi scuzat daca ar fi fost vorba de copiii ei, nu-i asa?-Ma cheama Luciile Mathers si va sun de la Willows, St. Albans. Janet simti cum temerile ei dispar complet. Nu era vorba de copii, ci de matusa lui Ted. - E �n legatura cu doamna Cora Conway, continua femeia, confirm�nd astfel banuielile luiJanet. Cred ca sotul dumneavoastra ar trebui sa vina p�na aici.Facu un calcul rapid �n minte. Pe loc? St. Albans era la vreo trei sute de kilometri la sudest de Shreveport; chiar daca plecau imediat, n-ar fi ajuns acolo mai devreme de treidimineata. Si mai ales �n starea �n care se afla Ted... -C�t de grav e? �ntreba Janet.Ultima oara c�nd discutase cu cei de la Willows, Cora se afla �ntr-o stare de semicoma si luni de-a r�ndul nu mai aparuse nici o modificare importanta.-Mi-e teama c� nu se simte prea bine, raspunse Luciile Mathers. Dupa care adauga

foarte repede: Nu cred ca mai rezista �nca o zi. Urma o pauza. Vrea sa-1 vada pe sotuldumneavoastra. Daca e posibil... -M�ine, raspunse Janet, hotar�ndu-se pe loc. O sa plecam dimineata, la prima ora, si credc� pe la unsprezece o sa fim acolo. Puteti sa-i spuneti asta?-Sigur ca da, raspunse Luciile Mathers. Va asteptam m�ine-di-mineat� atunci, bine?Dupa ce puse receptorul �n furca, Janet �i spuse lui Ted despre cererea Corei. Nu eraconvinsa c� el aude vreun cuv�nt, �nsa, c�nd Ted �i raspunse cu limba �mpleticita, selamuri ca o ascultase cu atentie. Si mai stia si c� acum vorbea cu ea alcoolul, nu sotul ei. Ori cel putin asa spera ea.-De ce dracu' sa ma duc s-o vad pe matusa Cora? �ntreba el. E nebuna de legat si, defapt, �ntotdeauna a fost cam sarita de pe fix. Ce sa fac eu cu ea?-Doamne, iarta-m�, Ted! se repezi Janet. E pe moarte si tu esti singura ei ruda.-Si? �ntreba Ted. A facut ea ceva pentru mine vreodata? Apoi, �nainte ca Janet sa apucesa-i raspunda, capul �i cazu

greu pe canapea si �nchise ochii.Janet fu tentata sa-1 lase exact asa si sa plece la culcare, dar, amintindu-si ca Jared siKim �nca nu se �ntorsesera, se razg�ndi. "Macar sa creada ca a ajuns+++ acasa suficientde treaz ca sa se urce singur �n pat", hotar� ea.Zg�lt�indu-1 puternic, reusi �n cele din urma sa-1 trezeasca suficient c�t sa-1 poata t�r�p�na �n dormitor. O secunda mai t�rziu intrase din nou �n lumea viselor, cu hainele pe el sisforaind puternic.

1

"Gata, p�na aici!", se g�ndi Janet c�nd se �ntinse l�nga el o ora mai t�rziu. Desi Jared si Kimvenisera si se culcasera deja, ea �nca mai era treaza, ascult�nd cu atentie rasuflarea greaa sotului ei. Ceva trebuia sa se schimbe. Nu mai putea sa duca o astfel de viata.

Nici unul dintre ei nu mai putea. 4

Nu era nevoie sa se uite unul la altul peste capul lui Molly, pentru ca Jared si Kimberleysa-si dea seama ca se g�ndeau am�ndoi exact la acelasi lucru: "Cum de n-am fostniciodata aici?" Lungul drum la sud-est de Shreveport fusese parcurs �n liniste, acel soi de liniste care�ntinde la maximum nervii oricui, de parca �n masina ar fi stat sa explodeze �n oricemoment o bomba cu ceas. Copiii �si tinusera rasuflarea c�nd mama lor se oferise sa conduca pentru ca tatal lor sapoata sa se odihneasca, dar Ted se multumi sa-i arunce lui Janet o privire ur�ta siurmatoarea remarca:

-C�nd s�nt beat turta, conduc de-un milion de ori mai bine dec�t unul treaz. Tacere. Nimeni nu avea de g�nd sa cada �n capcana aceea. P�na si Molly simtise cumva canu era o zi tocmai potrivita pentru zbenguieli.Dar acum, �n timp ce se �ndreptau spre St. Albans, atmosfera �ncordata din masina�ncepuse, �n sf�rsit, sa se mai relaxeze, �n parte pentru ca drumul lung prin aerul �ncins siumed se apropia de final, dar cel mai mult deoarece peisajul care se contura �n fata

lorera o adevarata surpriza, cel putin pentru Jared si Kim-berley. Desi nici unul din ei nu maifusese vreodata aici, am�ndoi stiau de St. Albans dintotdeauna parca.Acolo traia matusa Cora, �nchisa �ntr-un sanatoriu. �nca de la v�rste fragede obisnuiau sase �ntrebe cum arata locul acela, si seara, �nainte sa adoarma, �si sopteau unul altuiadescrieri imaginare, c�t mai socante si mai terifiante: o cladire de caramida cu grilaje laferestre, �nconjurata de un gard �nalt de s�rma ghimpata.-Si curent electric prin el, o asigura Jared solemn pe sora lui, pentru ca nebunii sa nu seurce pe el, sa evadeze si sa ne omoare.-Pun pariu ca-i tin �n custi, mai adauga si Kim, dar Jared, care era cu zece minute maimare dec�t ea, deci si mai �ntelept, dadea ne�ncrezator din cap.-Numai p-aia rai de tot �i pun �n niste puturi, �i spunea el. Si au o singura gaura sus, peunde le arunca m�ncarea, si un capac de metal ca sa nu poata iesi. St. Albans cel din fanteziile lor era la fel de sinistru ca imaginea lor despre sanatoriu.

-Nici nu vreau sa ma g�ndesc la asta, �i repezise tatal lor, ori de c�te ori �l �ntrebasera cumera de fapt acolo. Unchiul meu 1-a dat afara pe tata si el nu s-a mai �ntors niciodata. Aur�t orasul ala p�n� �n ziua �n care a murit si i-a ur�t si pe unchiul, si pe matusa mea. Ziceaca mai bine arde �n iad dec�t sa locuiasca �n St. Albans. Imaginea pe care copiii si-o formasera din evocarile lui macabre era alcatuita din celemai ur�te lucruri vazute de ei vreodata - cocioabe mizerabile fara geamuri si cuacoperisuri lasate, ce formau un fel de talmes-balmes, locuri virane fara pic de iarba sidrumuri neasfaltate; o sosea principala, topita de arsita, de-a lungul careia zaceau c�tevapravalii cu ziduri ce se cojeau si cu vitrine naclaite, expun�nd o marfa �nvechita,�ngalbenita de vreme. �n mintea lor, St. Albans era aproape pustiu - de vreme ce aproapetoti locuitorii lui fusesera �nchisi �n sanatoriul care, probabil, trona ca un demon �ntunecatchiar �n centrul orasului. Ceea ce vedeau �nsa acum depasea chiar si cea mai salbatica imaginatie. Oraselul aparuaproape din neant exact c�nd intrasera �ntr-o curba de pe autostrada. Surprinzator,drumul se largea �n loc sa se �ngusteze la intrarea �n St. Albans si se continua cu unbulevard mare, strabatut pe mijloc de un spatiu verde, strajuit de stejari batr�ni, plantatila distante suficient de mari, astfel �nc�t ramurile lor bogate sa formeze �n prezent o bolta

perfecta, care umbrea strada si curtile de l�nga drum. Un kilometru mai departe, soseauadadea �ntr-o piata mare �n care se vedeau o estrada pentru concerte, c�teva mese si unspatiu dejoaca pentru copii. �ntr-o parte pornea un sir de magazine cu fatade cestraluceau la fel de tare ca cladirile vechi din spate, proaspat zugravite. Te izbea un aeraparte de New Orleans, �ncep�nd cu gardurile �n spatele carora banuiai gradini �mbatatede soare si termin�nd cu ornamentele de fier forjat, care �mpodobeau balcoanele de laprimul etaj.Storurile erau trase pentru a opri caldura de dimineata si singura legatura cu zapusealade afara era asigurata de niste ferestre �n miniatura, sapate �n zidurile groase. Numelemagazinelor erau frumos inscriptionate pe firme elegant prinse cu brate de fier ondulat.

-Ai zice ca s�ntem �n Cartierul Francez, spuse Jared �n timp ce se �ndreptau spre centrulorasului. -Da, dar e mai ur�t aici, adauga morocanos tatal lui, cotind spre dreapta ceva mai t�rziu.Strazile laterale erau la fel de bine �ntretinute ca soseaua principala si zona pietei. Casele�nsirate de o parte si de alta aminteau tot de New Orleans; stilul francez si georgian se�mbinau armonios cu cel victorian, d�nd nastere unui amestec placut, scos �n evidenta deperdeaua de copaci ce �si �ntindeau coroanele peste gradini si peluze. Pareau sa ofere ooaza de racoare binemeritata �n zapuseala arzatoare ce apasa peste oras, chiar si acum,

la �nceputul toamnei. -E frumos, sopti Kim �n timp ce tatal ei vira spre st�nga dupa ce mai trecu de doua cladiri.Aici, stejarii facusera loc salciilor, care �si aplecau maiestuos si delicat ramurile p�naaproape de pam�nt. Imediat, pe urmatoarea cladire asezata �n centrul unei pajisti uriase,vazu un indicator pe care scria: "The WillowsVSt. Albans".Sanatoriul nu arata deloc asa cum �si imaginasera ea sau Jared. Complexul varuit �n albera dominat de o constructie principala cu doua etaje, ce impresiona prin veranda�ncapatoare, sustinuta de cinci coloane corintiene.Aripile cu un singur etaj porneau dinspre centru si erau si ele construite din piatra decalcar. Ferestrele, care nu aveau gratii, erau flancate de obloane de lemn vopsit �n gri,prinse cu c�rlige de metal. Explozia de rosu, caramiziu si roz a iederei ce �mbraca ambelecladiri �ti taia rasuflarea. In mijlocul unei gradini imense, �nconjurate de un g�rdulet defier, Kim zari doua dintre cele mai mari salcii pe care le vazuse vreodata.Ted opri masina �n parcarea amenajata chiar l�nga scara ce ducea pe veranda. �n timp cesotia si copiii lui �si dezmorteau bratele si picioarele, �ntinz�ndu-se lenes �n caldurasoarelui, Ted statea cu privirea pironita pe sanatoriu, de parca acolo avea de �nfruntat unpericol iminent. Janet privi nervoasa spre copii. ' WUlow (engl.), "salcie" (n.tr.)

-E doar o batr�na neputincioasa, dragul meu, rosti ea �ncet, si e pe moarte. Nu se va�nt�mpla nimic rau daca �ti iei ra-mas-bun de la ea.Ted se �ncrunta, dar cobor� din masina �n cele din urma. Urcara �mpreuna treptele,traversara veranda si deschisera usa de la intrare. �nauntru gasira un hol primitor, cu multe scaune tapitate cu p�nz� de bumbac, asezate �njurul unei mese mari. O femeie carunta, �mbracata cu o rochie bleu-deschis - pe pieptpurta o insigna pe care �i era scris numele: Beatrice LeBecque -, �si ridica privirea spre eidin spatele monitorului. La vederea lor, z�mbetul �i pali putin si pe chip i se �ntipari oexpresie de compasiune c�nd �i recunoscu pe Ted si pe Janet. -Ma bucur foarte mult ca ati reusit sa veniti. Cred ca doamna Conway va asteapta.-Nici macar nu stie... �ncerca Ted sa spuna ceva.-S-a trezit? �ntreba Janet repede, �ntrerup�ndu-1 special si fac�ndu-le un semn deavertizare din ochi lui Jared si lui Kim. -Eu asa cred, raspunse receptionera.Le arata cu m�na niste usi duble de la capatul celalalt al Receptiei, ce duceau spre celedoua corpuri ale cladirii.-A treia camera pe dreapta, �n aripa de est.-Copiii pot sa astepte aici? �ntreba Janet.-Sigur ca da, raspunse Beatrice. Dar daca vor si ei sa-si vada matusa, nu e nici oproblema, am eu grija de asta mica.Scoase din sertarul de la mijloc o acadea rosie si i-o �ntinse lui Molly. - Ia uite ce am pentru tine!Molly se agita imediat �n bratele mamei sale ca sa se dea jos, asa ca Janet o lasa pe

podea. C�t ai clipi, facu ocolul biroului si sari �n bratele doamnei LeBecque.

-Cred ca o sa ne �ntelegem de minune, z�mbi Beatrice. Vreau sa cred ca astia mici maplac pe mine, nu bomboanele. Pentru ca mezina familiei era deja prea preocupata cu desfacutul acadelei, Janet se�ntoarse spre ceilalti doi copii.-Ce-ar fi ca voi doi sa asteptati aici p�na ne lamurim daca matusa e suficient de�ntremata ca sa va vada? Imediat ce parintii lor disparura �n spatele usilor duble, Kim si Jared se uitara cusub�nteles unul la altul. Nimic nu semana cu ceea ce �si imaginasera ei. Nici orasul. Nici sanatoriul.Pentru a nu stiu c�ta oara se g�ndir� la acelasi lucru si am�ndoi stiura asta. Printr-un soi decomunicare tacita hotar�sera ca Jared sa fie cel care va pune �ntrebarea:-Matusa noastra Cora... �ncepu el, sovaitor. Stiti, noi n-am �nt�lnit-o niciodata, dar amauzit ca, aaa... Ezita, dar cuvintele -pe care tatal lui le folosea mereu - �i iesira de pebuze: E nebuna de-adevaratelea? Beatrice LeBecque �nceta sa o mai legene pe Molly, iar micuta �si lasa capul pe spate,privind atenta chipul femeii, ca si c�nd ar fi asteptat si ea raspunsul.-Este foarte batr�n�, rosti, �n cele din urma, receptionera. Si foarte singura. Dar daca enebuna? Tacu o vreme, dupa care dadu din cap usor. Daca ma g�ndesc mai bine, adaugaea �ncet, sper sa fie.Tacere. -Pentru binele ei, sper ca e nebuna.Janet �i prinse bratul lui Ted exact �n momentul �n care el voia sa deschida usa camereimatusii sale. C�nd se �ntoarse spre ea, sesiza privirea lui �nca ametita de aburii alcoolului.Astazi, efectele bauturii pareau si mai grave dec�t de. obicei: trasaturile alta data fine aleobrajilor si ale barbiei se �ngrosasera, iar nasul era strabatut de o retea deasa devinisoare rosii. Dar ceea ce o speria si mai tare era furia nestap�nit� pe care nu o maisimtise niciodata �n grimasa lui severa.Sau, cel mai probabil, nu dorise sa o vada. �n ad�ncul inimii �nsa stia ca furia aceea existade multa vreme. Iar Ted nici macar nu �ncercase sa o ascunda. Din contra, o folosea drept scuza atunci c�nd obisnuia sa bea si sa arunce responsabilitatea pe seama altora.�n cele din urma, tot trec�nd din scuza �n scuza, o mare parte din Ted fusese �nghitita deacest sistem defensiv. Janet se �ntreba uneori daca a mai ramas ceva din barbatul pecare �l luase de sot. Nimeni nu-i daduse pace vreodata; nici parintii lui, care divortasera c�nd era copil, nicioamenii pentru care lucrase de-a lungul vietii. Si, cu siguranta, nici matusa Cora, care �sitraise cea mai mare parte din viata �n aceasta camera. Ted se simtea vinovat si nusuporta sa se g�ndeasca la ea. Dar acum totul se apropia de sf�rsit-E pe moarte, Ted, repeta ea cu bl�ndete, uit�ndu-se �n ochii lui. Stiu ca nu prea o ai lainima, dar nu vrea altceva dec�t sa-si ia ramas-bun.

Pentru o clipa se �ntreba daca o auzise, dar el o m�ng�ie usor cu degetul pe obraz, un gestpe care nu-1 mai facuse de ani de zile.-Ei, lasa, stiu ca nu s�nt tipul cel mai dragut din lume, dar nici nu s�nt un monstru, bine?-Dar noaptea trecuta ai zis ca...-Noaptea trecuta bausem prea mult. Si n-am sa pretind ca nu am suferit �n dimineataasta cu totii. Z�mbi fortat si Janet simti c� el �ncerca sa-si ascunda durerea fata de ea. -N-am de g�nd sa platesc nici o polita, promise el. E mult prea t�rziu pentru asa ceva.Usa de la camera Corei se deschise si iesi un preot. Era b�tr�n, cu fata extrem de ridata simergea cocosat, de parca ar fi purtat cu el povara tuturor spovedaniilor auzite de-alungul vietii sale. La br�u �i at�rna un rozariu, iar �n brate avea o Biblie ce parea maib�tr�n� dec�t el, coperta de piele fiind roasa de nenumaratele m�ini prin care trecuse.Filele uzate de-abia mai stateau prinse �n cotor. Imediat ce �nchise usa �n spatele lui, cu omiscare obosita si grava, ochii lui se oprira asupra lui Ted. �si misca buzele, dorind parcasa rosteasca ceva, dar se razg�ndi si pleca �n graba cu pasi mari. Cur�nd, disparu dupacolt. Abia dupa ce nu-1 mai zari, Ted apasa pe clanta de la usa camerei. Intra �nsotit de Janet.Am�ndoi simtira mirosul mortii. Se parea ca ajunsesera prea t�rziu; silueta cenusie sinemiscata ce se vedea �n pat nu avea cum sa mai fie �n viata.Parul fragil al Corei statea lipit de cap, iar ochii erau �nchisi. M�na stinga zacea �n poala,

iar cea dreapta str�ngea tare un obiect ce at�rna de un lantisor din jurul g�tului.Tacerea din camera apasa at�t de greu, �nc�t Janet �l prinse instinctiv pe Ted de m�na.Un alt gest pe care nu �l mai facuse de veacuri. Apoi, din neant, se auzi un g�lg�it sinistru.

Pieptul Corei Conway se umfla, �n timp ce plam�nii ei slabiti cautau aerul, iar ochiiurdurosi se deschisera.

Clipi.

In sf�rsit, �ncepu sa �si roteasca privirea, cercet�nd �ncet camera, de parca ar fi cautat ceva. In cele din urma, r�masera fixati pe Ted Conway.

-Pleaca de aici, horeai ea, pronunt�nd cu greu cuvintele. Pleaca de aici!Imediat Janet trecu pe l�nga Ted si atinse bl�nd umarul batr�nei.-E �n regula, matusa Cora. Totul o sa fie bine.. Buzele uscate ale femeii se chinuiau sa mai rosteasca ceva. -Copiii, reusi ea sa sopteasca �n final. Vreau sa-i vad pe copii.Janet ezita, impresionata de chipul desfigurat al muribundei, de privirea fixa s

i de m�na�nclestata pe talia ei.-Adu-i! sopti Cora. Cuvintele, desi de-abia rostite, nu sunau a rugaminte, ci, mai degraba, a porunca. - Adu-i la mine! Janet �nca mai ezita. De-a lungul anilor de c�nd era casatorita cu Ted, o vazuse pe Coradoar de vreo sase ori. Vizitele fusesera scurte, pentru ca de fiecare data matusa lui Tedle poruncise sa plece - asa cum facuse si astazi. �n ultimele doua vizite nici macar nu mai�ncercase sa �l convinga pe Ted sa o �nsoteasca.Nu-i adusese niciodata pe copii, de frica sa nu fie �ngroziti de ciudata b�tr�na, iar Cora sadevina si mai agitata ca de obicei. E adevarat ca nici matusa lui Ted nu �ntrebasevreodata de ei; Janet nu era convinsa ca femeia �ntelegea ceva atunci c�nd �i povesteadespre copii. Acum stia sigur.Cora Conway dorea sa-i vada copiii. La urma urmei, Jared si Kim erau destul de mari ca sa �nteleaga nu numai starea m�tusiilor, dar si boala mintala care �i macinase o mare parte din viata.Hotar�ndu-se, m�ng�ie usurel m�na �nclestata a Corei si se apleca pentru a-i putea vorbichiar l�nga ureche.

-Ma duc sa-i aduc. Vin repede.-O sa stau eu cu Molly, spuse Ted, urm�ndu-si sotia la Receptie.Janet dadu din cap �n semn ca e de acord, multumita ca macar o data motivele sotului ei-pe care le credea a fi cauzate de dorinta de a scapa de matusa lui - coincideau cu propriile nevoi. -N-o sa dureze mult, �l asigura ea. Se pare ca a ajuns la capatul puterilor.�n drum spre camera Corei, Janet �ncerca sa-si pregateasca fata si baiatul pentru�nt�lnirea cu batrina aflata pe patul mortii, dar, �n momentul �n care pasi pragul camerei,�si dadu seama ca nu are de ce sa-si faca griji.Prefac�ndu-se ca nu observa mirosul de dezinfectant si de moarte, Kim si Jared se oprirachiar l�nga pat.-Matusa Cora? Eu s�nt Kim. Ma bucur sa te cunosc, �n sf�rsit. Ochii Corei se oprira asupra ei pentru o fractiune de secunda, dupa care si-i �ndrepta spreJared, fix�ndu-1 cu o intensitate arzatoare. Multa vreme nu spuse nimic.�n cele din urma, baiatul �ntinse m�na spre ea, d�nd sa o atinga. - Eu s�nt Jared, �ncepu el, dar Cora �l facu sa-si �nghita repede cuvintele, c�nd se feri c�t putu de m�na lui. -Un Conway, spuse ea. Se vede, Pleaca! Pleaca de aici! Jared se dadu �napoi c�tiva pasi,uit�ndu-se tulburat la mama lui, dupa care mai facu o �ncercare.-E �n regula, matusa Cora, rosti el, de data asta pun�ndu-i bl�nd m�na pe umar.Cora se chirci si mai tare, ca si c�nd ar fi fost �ntepata cu acul.-Du-te! g�f�i ea. Iesi!Jared �i arunca o privire mamei lui, care �i facu un semn discret din cap catre usa.-�mi pare rau, zise el �ncet N-am vrut sa... Se abtinu sa mai adauge ceva c�nd vazu camatusa lui �si �ndreptase deja atentia spre sora lui: �mi pare rau, mai repeta dupa carepleca de l�nga pat si iesi grabit din camera.

Dupa ce Jared �nchise usa, Cora se ridica �n sezut. M�inile ei b�jb�ir� dupa lantisorul de lag�t.

-Poarta-1, se auzi vocea ei g�f�ita, �n timp ce se chinuia sa desfaca �ncheietoarea.-D�-mi voie sa te ajut, se oferi Janet, apropiindu-se de pat. Cora dadu din cap ca nu.-Kimberley. Kimberley trebuie sa ma ajute.Epuizata de efortul depus, Cora se tr�nti pe perne si zacu nemiscata �n timp cestranepoata ei desprinse cu grija lantul de la g�tul batrinei. C�nd vazu cruciulita, Cora se�ntinse dupa ea, ca si c�nd ar fi voit-o �napoi, dar renunta, las�ndu-si m�na sa cada pecuvertura. - Pune-o, �i spuse lui Kim.Tacu din nou, dar ochii ei privira cu mare atentie cum Kim �si aranjeaza lantisorul si cumm�ng�ie cruciulita de aur.

-Mai e una, adauga ea, multumita ca lantisorul ajunsese acolo unde trebuia - �n sertar. Astepta linistita �n timp ce Kim trase sertarul, cauta putin si gasi o a doua cruce, la fel cuaceea de la g�tul ei.-E pentru aia mica, sopti Cora.�si muta brusc privirea dinspre Kim si fixa locul �n care cu numai c�teva minute �n urma seaflase Jared. Z�mbi, de parca ar fi recunoscut pe cineva invizibil pentru Janet ori Kim siat�t mama, c�t si fiica putura vedea cum tensiunea paraseste �ncet corpul femeii.-Te va proteja, mai sopti ea. Asa cum m-a protejat si pe mine. Sa nu o scoti niciodata!Brusc, �si �ntinse bratele ca �ntr-o �mbratisare de bun venit. Z�mbetul i se largi, ochii i seluminara, iar anii pareau ca disparusera de pe chipul ei.�nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa faca vreo miscare, m�inile Corei cazura brusc pel�ng� ea. Cu un oftat lung, se afunda �n perne si �nchise ochii, de parca ar fi cazut �ntr-unsomn ad�nc. Respiratia i se opri.Apoi, �ntr-o clipita, Kim sesiza cum lumina din camera se transforma �ntr-o stralucireaurie. "Minunat, g�ndi ea. Splendid." - Iau eu crucea pentru Molly, rosti Janet �ncet, �n timp ce se �ndreptau spre iesire. C�nd o safie suficient de mare, o sa i-o daruim �mpreuna si o sa-i povestim de la cine e.Kim de-abia auzi cuvintele si, �nainte de a iesi din camera, se mai uita o data �n urma. Lumina bl�nda, calma disparuse ca si c�nd n-ar fi fost niciodata acolo.Raza aurie - la fel ca matusa Cora - disparuse, iar locul parea �ntunecat si rece.At�t de rece, �nc�t o strabatu un fior. -�mi pare asa de rau, domnule Conway! Expresia de compasiune din ochii doamnei Beatrice LeBecque si durerea reala din vocea ei �lfacu pe Ted sa �nteleaga ce se �nt�mplase, de fapt. Nu fusese deloc surprins c�nd Jaredrevenise la Receptie, dupa numai c�teva minute. La fel cum nu fusese surprins de reactiamatusii fata de fiul sau; singurul lucru care �l mirase, �ntr-adevar, fusese dorinta ei de a-1vedea totusi pe Jared.-Nu o lua personal, �l sfatui el. N-are nici o legatura cu tine. Doar ca ea nu prea asuportat barbatii niciodata.-Pai, daca avea o problema cu barbatii, cum de s-a maritat cu unchiul tau? �ntreba Jared,lu�nd-o �n brate pe micuta Molly, care se tot foia nemultumita �n bratele lui Ted.

-N-am nici cea mai vaga idee. Cine naiba stie? Poate ca sinuciderea unchiului George adat-o peste cap, de fapt. Oricum, e clar ca niciodata nu si-a mai revenit dupa aia.Ted �ncepu sa rasfoiasca �n tacere o revista, �n timp ce ultimele semne ale mahmureliidispareau �ncet-�ncet, iar Jared se juca cu sora lui mai mica un joc ale carui reguli pareaumai clare pentru Molly, dec�t pentru el. C�nd telefonul de la biroul lui Beatrice suna,am�ndoi �si ridicara privirile, curiosi. Chiar si olly se potoli, asez�ndu-se linistita �n bratelefratelui ei. Vasazica, batr�na plecase dintre cei vii. Ted �ncerca sa-si analizezesentimentele: durere? Cum poti sa simti durere pentru ineva pe care de-abia daca l-aicunoscut si care nu ti-a adresat niciodata o vorba buna? Pierdere? Sa piarda ce? Cu siguranta nu era vorba de familie, de vreme ce, din c�te �siamintea el, matusa lui traise din-totdeauna aici. Singura familie pe care o avea - si, defapt, pe care o avusese vreodata - era Janet. Janet si copiii.Compasiune? Putina. Cel putin Cora Conway scapase, �n sf�rsit, de ceva ce o torturase oviata �ntreaga. Iar el se simtea usurat. Usurat ca, �n sf�rsit, chinul se terminase. Unsentiment de ina avu totusi c�nd �ntelese ca eliberarea venise mai degraba pentru eldec�t pentru matusa lui. �ncerca sa se convinga ca nu are nici un motiv sa se simta

vinovat si ca, daca ea ar fi �ncercat sa se comporte c�t de c�t decent, poate ar fi venit maides pe la ea si si-ar fi dat toata silinta sa-i faca viata mai usoara. Doar ca acum, c�ndaburii betiei disparusera definitiv, vazu adevarul: la urma urmei, ar fi putut sa nu bage �nseama modul �n care �l trata si ar fi trebuit sa treaca peste invectivele pe care i le arunca.Era o batr�na am�r�ta, bolnava si dezechilibrata mintal. Dar el o ignorase complet. Iaracum era moarta. Si nu simtea nici jale, nici durere si nici nu avea senzatia ca pierduse ceva importantpentru el. Doar vina."Macar pot sa am grija de ea acum", �si spuse el. Cu mintea limpezita, Ted �si scoase dela naftalina talentul organizatoric, ce �i caracterizase munca �nainte de a se apuca debautura si �ncepu sa alcatuiasca �n minte o lista cu lucrurile pe trebuia sa le faca.Afla rapid ca totusi aranjamentele finale fusesera deja puse la punct cu multa vreme �nurma.

-Stiti, a avut si unele zile foarte bune, �i explica Bea LeBecque atunci c�nd �i �nm�nascrisoarea ce continea planurile m�tusii lui, la care atasase si chitantele ce dovedeau ca�si platise funeraliile �n avans.-Serios, nu trebuie sa faceti altceva dec�t sa-1 contactati pe Bruce Wilcox. Numele nu-i spunea nimic lui Ted.

-Este avocatul m�tusii dumneavoastra, �i explica receptionera. Ridica receptorul si formanumarul avocatului, apoi i-1 �ntinse lui Ted.

Zece minute mai t�rziu, Ted le informa pe Janet si pe Kim, care revenisera �n holul de laintrare, despre ce aflase de la avocat.

-Exista un fel de mostenire, explica el. Nu stiu daca am �nteles prea bine, dar tipul astami-a zis ca matusa Cora a �ncercat sa scape de ea cu multi ani �n urma, �nsa nu a putut.

Privirea lui Janet se �nnegura.

-Dar de ce a vrut sa faca asta? -Wilcox mi-a spus ca, la un moment dat, a vrut sa v�nda casa. Ulterior, a reiesit caaceasta era chiar obiectul mostenirii -si casa trebuia sa ram�na �n familie. -Sa �nteleg ca am mostenit o casa? �ntreba Janet. Ted dadu din cap afirmativ.-Ceea ce am �nteles eu de la Wilcox e ca am mostenit dreptul de a locui acolo. Se uitau la ea lung, �n tacere. Studiau cu atentie masiva constructie ce se ridica �nmijlocul unui teren at�t de napadit de balarii, �nc�t cu greu se mai putea ghici unde si dacaexistasera vreodata niste gradini.Chiar l�nga cladirea cu fronton imens, se vedea o magazie uriasa, care servise c�ndvadrept grajd. Era suficient de mare pentru a baga �n ea vreo sase masini si parea sa aibaun fel de apartament deasupra.Desi majoritatea ferestrelor casei erau �n stare buna, sindrilele se scorojisera, iar bucatiledin tabla distrusa a acoperisului, care zaceau pe jos, sugerau ca �nauntru vor gasi maridistrugeri provocate de apa.Vita, net�iata de nimeni, se �ncolacea peste tot, printre salcii, stejari si arborii demagnolie care �nconjurau locul. Lujerii cuprinsesera ca niste tentacule jgheaburile,sustin�nd tiglele care strapungeau acoperisul tuguiat �n bine-cunoscutul stil victorian.Dar, dincolo de ferestrele sparte, tabla ruginita, tencuiala cazuta si iedera aceea stranie,simtira cu totii ca deasupra acestei case plutea parca ceva, greu de definit, ca o sumbramelancolie. Molly fu prima care sparse tacerea:-Vleau acasa, se t�ngui ea, tin�ndu-se str�ns de m�na mamei. Janet �si lua fiica �n brate. - Imediat, draga mea, �i promise ea. Dar mai �nt�i o sa aruncam o privire pe aici, da?Molly nu zise nimic, dar �si baga degetul mare �n gura si �ncepu sa-1 suga. Pentru primadata, Janet nu facu nici un efort sa o �mpiedice.. - Ma �ntreb cum o arata �nauntru, spuse Ted �ncep�nd sa-si faca loc printre buruieni spreveranda din fata. Resturile sparte ale ornamentelor rococo ce �mpodobisera odatajgheaburile si balustradele verandei semanau cu dintii stirbi ce se chinuiau sa "�mbrace"gura unui monstru.-Oare nu e periculos sa intram? �ntreba Janet, agitata, lu�ndu-se dupa el. Daca seprabuseste veranda?-N-o sa se prabuseasca, o linisti Ted. Casele astea vechi au fost bine construite si rezista.Probabil ca structura e din stejar.Se opri la c�tiva metri �n fata cladirii.

-Daca stai sa te g�ndesti bine, nu e chiar asa darapanata, av�nd �n vedere ca are vreosuta douazeci si cinci de ani si nu mai e locuita de peste patruzeci.-Zici ca aici n-a stat nimeni, niciodata, spuse Janet. Ted �i facu cu ochiul lui Jared.-Tu ce zici? �l �ntreba pe fiul sau. Sa vedem cine ajunge primul?�n loc de raspuns, Jared se repezi s�-si faca loc prin �nvalmaseala aceea de ierburi,

rup�ndcu putere lujerii de vita, si pasi direct pe veranda, fara sa mai verifice rezistentapardoselei. - Tata are dreptate, striga el spre mama si surorile lui. Puteti veni.Ted �ncerca toate cheile pe care i le daduse Bruce Wilcox, dar numai a treia era ceapotrivita. Yala era �ntepenita, asa ca a trebuit sa zg�lt�ie cheia de mai multe ori p�na c�nda reusit sa o rasuceasca. Apoi arcul a cedat cu un clic, iar usa - un fel de lespede imensa,confectionata din placi de stejar, prinsa cu patru balamale din bronz - se deschise �ncet,sc�rt�ind. Chiar �n fata usii era un antreu mare, despartit de doua camere imense - din care unaparea sa fi fost sufrageria - printr-o pereche de usi duble cu arcade deasupra. Lui Ted i separea ca �ncaperea cealalta trebuie sa fi fost un soi de camera de primire, ce era asezatape partea cu magazia. �n capatul holului se vedea o eleganta scara interioara ce dadea�ntr-un mic palier. De aici scara se �mpartea �n doua, duc�nd spre aripile simetrice aleunui mezanin cu grinzi de mahon, ce oferea o imagine clara a camerelor de la primuletaj, dar si a marelui antreu de dedesubt. Suspendat de tavanul arcuit al holului, at�rnaun candelabru bogat ornamentat, ale carui cristale �si pierdusera stralucirea, fiindacoperite cu un strat gros de funingine. Chiar la baza scarilor se mai vedeau douacoridoare cu usi de-o parte si de alta.Din fata casei nu aveai cum sa ghicesti ce ar putea fi �n spatele ei.Timp de o jumatate de ora se tot plimbara prin casa, trec�nd dintr-o camera �n alta. Laparter, pe l�nga sufragerie si camera de primire, au mai gasit si o sala de mese - �n careputeai baga cu usurinta o masa pentru douazeci si patru de persoane -, o biblioteca, obucatarie si o camara cu o veranda mare �n spate, plus alte odaite care servisera dreptcamere unde se jucau carti sau drept saloane unde se asculta muzica sau se desfasuraualte activitati. Partea de nord a casei se prelungea cu o sera construita din trei pereti desticla, acoperiti cu un dom imens, transparent. Daca trei geamuri n-ar fi fost crapate, ai fiavut o imagine perfecta a cerului.�n timp ce parintii explorau o serie de camere aflate chiar deasupra bibliotecii, Kim urcasi ea la primul etaj. Atunci o simti.Brusc i se facu pielea de gaina, de parca o insecta uriasa s-ar fi t�r�t pe g�tul ei. Sari,lovind, din reflex, cu m�inile creatura nevazuta, iar senzatia disparu.Se sprijini de balustrada de mahon. Inima, care-i batuse nebuneste, �ncepu sa selinisteasca, iar ea �l cauta din ochi pe Jared, care fusese chiar l�nga ea ceva mai devreme.I se paru �nsa ca a disparut si el.Apoi, la doar c�tiva pasi de ea, vazu o usa �ntredeschisa si crezu ca fratele ei trebuie sa fi

intrat acolo. Se �ndrepta spre camera aceea. Si o simti din nou.De data aceasta o strabatu un fior rece ca gheata, care-i opri rasuflarea. �ncerca sa-1strige pe Jared, dar vocea �i era la fel de paralizata ca plam�nii care nu mai voiau sarespire. O cuprinse o p nica teribila pe masura ce fiorul de gheata �si �ntetea str�nsoarea.F�ra nici un fel de avertisment, casa �nsasi devenise amenintatoare, iar ea avea senzatia oribila ca urma sa moara, ca, �ntr-un fel sau altul, locul acela lugubru si decazut o s-o�nghita cu totul si ca o sa dispara la fel cum facuse Jared cu c�teva minute �n urma. - Kim? Hei, Kim! Ce s-a �nt�mplat?Tresari. Se �ntoarse si dadu de Jared, care o privea �ngrijorat. - Ce s-a �nt�mplat? De ce m-ai chemat?Pe moment, Kim nu se simti �n stare nici macar sa vorbeasca, dar brusc senzatiile ciudate

-pielea de gaina, fiorul de gheata, paralizia stranie - disparura la fel de repede cumaparusera. At�t de repede, �nc�t totul paru sa se risipeasca exact ca visele care �n lumina diminetii nu mais�nt at�t de reale cum fusesera cu o secunda �n urma. - Eu... eu nu te-am strigat, bolborosi ea."Sau oare l-am strigat?" Undeva, �ntr-un colt al mintii ei, �si amintea vag ca a vrut s�-1 strige pe fratele ei.-Te-te-am strigat? �ntreba ea.Grija lui Jared se transforma �n frica. Cu o secunda �n urma, �n dormitorul de l�nga ei,

fusese convins ca aude vocea lui Kim. Si �n nici un caz nu-1 strigase �ntr-o doara.Sora lui tipase - nu, uriase de frica.

Doar o auzise!

Dar oare de ce uriase �n halul ala? Se uita prin preajma, nefi-ind prea sigur ce cauta. Sa fifost un soarece sau poate un sobolan? Dar Kim nu era o nat�fleata; vreo creatura dinasta bl�noas� ar fi facut-o doar sa tipe usor, a surpriza.�n schimb, ceea ce auzise el - sau, cel putin, ceea ce crezuse el ca aude - fusese strigatuldisperat al unei persoane aflate �n pericol de moarte.Dar ea se uita acum fix la el, �nclin�ndu-si usor capul, cu ochii c�t cepele si cu o expresiemirata. �si aminti atunci de o �nt�mplare petrecuta cu c�tiva ani �n urma, pe c�nd aveauunsprezece ani. Erau cu mama lor la un picnic l�nga lac. Plecasera sa �noate. El se�narmase cu o plansa Iuta de lemn si se �ntinsese relaxat pe spate, privind norii cepluteau deasupra. �n acel moment o auzise pe Kim scot�nd acelasi tip de urletasemanator celui de acum c�teva clipe. Se ridicase �n picioare, caut�nd-o din ochi pestetot, dar... nici urma de ea.

Apoi privise �n jos.Kim, cu ochii larg deschisi, zacea pe fundul lacului, la cinci metri sub el.

Nu se misca deloc. Fara sa se g�ndeasca prea mult, se scufundase dupa ea, o adusese la suprafata, �ncerc�ndsa o aseze pe placa de lemn.Atunci �ncepuse si el sa strige disperat dupa ajutor, �n timp ce se straduia din toateputerile sa scoata apa din plam�nii lui K im. Sosisera si ceilalti oameni si dupa ceea ceparase o vesnicie -care, �n realitate, nu durase dec�t unul, doua minute, dupa cum asemai t�rziu -, Kim �ncepuse sa respire.Dupa aceea, c�nd l-au �ntrebat cum de a stiut ca sora lui se eac�, a reiesit ca el fusesesingurul care auzise strigatul. In afara de el nimeni nu auzise nimic. Rememorind acumacele momente de panica, era constient a sora lui nu avea cum sa tipe; si, chiar daca arfi facu t-o, tinetele nu ar fi avut cum sa treaca prin apa.Sigur fusese vorba despre acea legatura aproape mistica ce ista �ntre gemeni, pe care elsi sora lui o simteau dintotdeauna. Dar astazi nu vazuse nimic care ar fi putut s-o sperie pe Kim �ntr-o asemenea masura.Ca si c�nd i-ar fi citit g�ndurile - iarasi legatura dintre gemeni! -, Kim �l privi drept �n ochi.

-Jared, ce se �nt�mpla? Jur ca nu te-am strigat.Facu o pauza, apoi vorbi din nou, iar el stiu ca �ntr-adevar �i citise g�ndurile.-Si nici nu te-am strigat �n g�nd, asa cum s-a �nt�mplat atunci, la lac.Jared ezita, dupa care ridica din umeri.-Ei, daca tu nu-ti mai amintesti, de ce as face-o eu? spuse el �n cele din urma. Si, poate,nici na fost vorba de tine, ci de o fantoma! Studie holul cu atentie si se cutremura �ntr-un mod exagerat, apoi �si fixa sora cu cea maimisterioasa privire posibila.-Vrei sa vedem daca descoperim vreuna? Daca exista fantome, atunci aici ar trebui salocuiasca! Putin mai t�rziu, dupa ce ciudata senzatie �i disparu complet, Kim porni �mpreuna cu Jaredsa exploreze primul etaj. Dupa mezanin urmau cam sase dormitoare - doua dintre eleav�nd si mici salonase la intrare -si trei sali de baie. C�teva camere erau �nchise, dar nici una dintre cheile pe care le avea tatal lor nu se potrivi. La etajul doi, �nghesuite sub pilonii imensi de stejar ce sustineau acoperisul, se gaseaualte sase camere ale caror ferestre dadeau chiar spre fatada casei, av�nd ca panoramaorasul, iar partea estica oferea imaginea gradinii �n paragina.Dupa ce vazusera cam tot ce se putea vedea, familia se aduna pe veranda din fata casei.-Ei, ce parere aveti? �i �ntreba Ted, �n timp ce se �ndreptau cu totii spre masina.Entuziasmul din vocea lui o �ngrijora pe Janet. Alunga imediat g�ndul care-1 avusese cuvreo cincisprezece minute �n urma. �nc�ntarea din vocea lui Ted o facu sa �nteleaga ca siel se g�ndise la acelasi lucru. �nainte de a rosti vreun cuv�nt, simti ce avea sa spun

a �ncontinuare. -Am putea-o transforma �ntr-un mic hotel, nu-i asa? �n sinea ei Janet �si dadu cel putin zece raspunsuri negative Iu �ntrebarea lui Ted. Dar, �n locsa zica macar unul, se �ntoarse �ncet si mai privi �nca o data casoaia aceea careramasese abandonata vreme de patruzeci de ani.

Se g�ndi la Ted si la ce viitor ar fi putut avea �n Shreveport. Desi nici unul din ei nuadusese �n discutie acest subiect, stia ca nu i se va oferi nici o slujba, cel putin nu una petermen lung.Ceea ce �nsemna ca nimic nu-i tinea �n Shreveport; nici unul din ei nu avea rude acolo. In ultimii ani, majoritatea prietenilor lor disparusera unul c�te unul, satui de problemele luiTed cu bautura. Nu �i mai vizitau nici macar prietenii copiilor.�n ciuda faptului ca nu fusese niciodata o persoana credincioasa, se �ntreba daca nucumva era vorba de un dar divin fap-j| ca matusa Cora le lasase mostenire casa chiar �nperioada �n i-ure viata lor ajunsese la o rascruce.

-Nu-mi face nici o placere sa recunosc, raspunse ea �n cele lin urma, dar s-ar putea sa aidreptate.De pe bancheta din spate Kim arunca si ea o privire spre nsa. I se facu din nou pielea degaina si simti cum �i �ngheata igele �n vene.Un singur g�nd �i veni �n minte: "Nu! Te rog, Doamne! Fa i asa fel sa nu ne mutam aici!"Doua perechi de ochi - fiecare nevaz�nd-o pe cealalta - �i urmarira �n timp ce vecheaToyota, nespalata de mult timp,disparu pe sosea. Dupa ce praful ridicat de masina se aseza �ncet la loc, ochii �si�ndreptara atentia spre imensa cladire ce ramasese pustie timp de patru decenii. Acum, ambii gardieni - invizibili unul pentru celalalt - erau siguri: urma sa fie ocupata din nou.Tot nevazute, privirile lor se mutara pentru ultima oara asupra imensului arbore demagnolia. De creanga cea mai joasa se sp�nzurase George Conway.Unul din gardieni �ncepu sa se roage �ncet.Celalalt - tot �n tacere - �ncepu sa blesteme. 6

Trei zile mai t�rziu, revenira �n St. Albans. �n timp ce tatal lor parca masina �n fata bisericiiSf�ntul Ignatiu de Loyola, construita �n stil gotic, Kim si Jared studiau scoala situata pepartea cealalta a strazii.Scoala la care urmau sa mearga �ncep�nd de a doua zi.

-Poate c-o sa fie bine, mormai Jared, desi nici el, nici Kim nu aveau nici cea mai mica idee despre ceea ce �i astepta. �n fond, c�t de mult poate sa difere fata de cealalta?-O sa fie foarte diferita, �l auzi pe tatal lui spun�nd, si imediat �si dori sa nu fi �ntrebat

nimic. �n primul r�nd, aici veti primi o educatie decenta. La scoala catolica nu prea lecauta �n coame copiilor, asa cum se �nt�mpla la fosta voastra scoala de cartier. Si nici nuse ocupa de toate prostiile.Jared stia ca ar fi inutil sa �i aminteasca tatalui sau ca ei fusesera �ntotdeauna niste elevi de nota zece si ca nici unul din ei nu avusese nici un fel de probleme. In plus, tatal lor nuascultase vreun cuv�nt din ceea ce �i tot spuneau de doua zile �ncoace.Se mutau �n St. Albans pentru ca nu stiu ce unchi care murise �nainte ca ei sa se nasca lelasase o casa si suficienti bani ca sa o repare si sa o transforme �ntr-un hotel.Iar el si Kim aveau sa urmeze o scoala catolica pentru ca acelasi unchi indusese o clauza�n testament care spunea ca orice copil care va beneficia de pe urma mostenirii va trebuisa mearga la Scoala Sf�ntul Ignatiu de Loyola.-Dar noi nu vrem sa mergem la o scoala catolica, obiecta el, vorbind si �n numele lui Kim.Noi n-am mai fost la biserica de c�nd eram mici de tot. Nici unul din noi. Dar argumentele lor fusesera ignorate. Timp de doua zile tot ascultasera povestea tataluilor despre marea sansa oferita si despre c�t de recunoscatori ar trebui sa fie ei.In plus, �l vazusera b�nd tot timpul.Jared banuia ca nici una dintre marile oportunitati nu avea sa se materializeze vreodata.Chiar daca tatal lor ar fi ramas treaz suficient de mult pentru a pune totul la punct sipentru a deschide un hotel - iar Jared era sigur ca nu se va �nt�mpla acest lucru -, de ce arvrea cineva sa stea acolo? Iar daca nu vor mai avea clienti, tatal lor se va apuca sa bea simai mult. Cu doua zile �nainte - dupa ce tatal sau cazuse lat de beat -, discutase cumama lui despre asta si pentru prima data afla c�t de grava este situatia.-N-o sa mai fie �n stare sa-si ia un serviciu, �i explicase ea. In banca nu au mai ramasdec�t aproape o suta de dolari. Dupa ce se duc si astia, nu stiu cum o sa ne descurcam.-�mi gasesc eu ceva de lucra, �ncepu el, dar mama lui dadu din cap ca nu.-Acum te duci la scoala. Daca o sa iei �n continuare note mari, ai sanse sa obtii o bursa pentru colegiu. Or, cu un serviciu, nu prea vad cum notele tale vor ram�ne la fel de mari.-Dar �ntelege ca n-o sa mearga, protesta Jared. Tata o sa stea acasa toata ziua si o sa

toarne �n el. Durerea din ochii mamei lui �l facu sa-si muste limba si pen-c�teva clipe crezu ca ea chiar

o sa �nceapa sa pl�ng�. �n nimb, Janet inspira ad�nc si �si puse m�inile pe umerii lui. -Daca se va �nt�mpla asta, �i zise ea, privindu-1 fix �n ochi, omit ca nu vom mai sta. Nustiu cum vom face sau unde ne om duce, dar va iau pe toti trei si plecam pur si simplu.Dar tre-uie sa-i mai acordam o sansa. Sa-1 lasam macar sa �ncerce. Asa ca ieri umplusera p�na la refuz camioneta cu tot ceea ce veau si pornisera la

drum. Eipatru, �mpreuna cu pisica lui Kim c�inele lui Jared, plecasera cu Toyota. Din fericire, Scoutera ai docil dec�t majoritatea c�inilor de v�natoare, asa ca nu era rea impresionat deMuffin. �n timp ce motanul statea �ncolacit bratele lui Kim, Scout adormise �ntre ei doi,p�na c�nd Molly, 'nsa bine �n scaunelul ei, reusise sa-1 prinda de coada si sa ga cu putere.Au ajuns la biserica chiar cu zece minute �nainte sa �nceapa remonia funerara pentruCora Conway. Trecusera mai bine de ce ani de c�nd Ted participase la o �nmorm�ntare,asa ca ezita ainte de a trece pragul bisericii.�si atinti privirea asupra siluetei de pe crucifixul situat dea-pra altarului si, desi �si dadutoata silinta sa se uite �n alta parte, presia agonizanta de pe chipul Fiului martirizat �latragea ca magnet.�i reprosa oare ceva? �l acuza?"Superstitii, �si spuse Ted. Nimic din toate astea nu e altceva cc�t o superstitie." Dar, �nciuda faptului ca dadea vina pe 'ucatia lui religioasa pentru ca nu mai trecuse pe labiserica de a ani, venele ce-i pulsau �n dreptul t�mplelor nu-1 lasau sa ite motivul real alduminicilor petrecute �n pat. "Ei, si ce daca am �mbatat si eu de c�teva ori s�mbataseara?" �ntreba Ted chipul tacut care �l privea neclintit de deasupra altarului. La aceste g�nduri simti un nod�n stomac si �si dori sa mai traga o dusca. Porni prin strana, dar reflexele capatate �nprimii zece ani din viata �l determinara s�-si �nmoaie mai �nt�i degetele �n apa sfintitaasezata chiar �n fata usii. Genunchii i se �ndoira usor, cu un gest automat.Se �nchina. De-abia atunci ochii �ndurerati ai lui Hristos �l lasara �n pace si el putu sa paseasca peculoarul de pe mijlocul bisericii aproape goale.Janet �l urma, tin�nd-o pe Molly �n brate.Kim si Jared se uitara st�njeniti unul la altul, dupa care �si �nmuiara si ei degetele,imit�ndu-si parintii, si pornira dupa ei, asez�ndu-se �n strana din fata. Toti fixau cu privireasicriul cu capacul pus din fata altarului.Coroanele de flori risipite si pustietatea din biserica aratau �nca o data singuratatea �ncare Cora �si traise ultimii ani la Wil-lows. De undeva, din spate, se auzira sunetele bl�ndeale orgii si Janet ofta usor si �si dori �n acel moment sa o fi vizitat mai des pe batr�n�.Oare de ce �si imaginase ca matusa sotului ei avea cunostinte care o vizitau? Era evidentca nu avusese nici un prieten. Preotul intra pe o usa laterala si le facu semn sa se ridice,apoi �ncepu sa rosteasca rugaciunile de �nmorm�ntare. Janet se mai uita prin biserica, daraceasta ramasese la fel de goala ca mai �nainte.De fapt, �n afara de ei cinci si de preotul care tinea slujba, nu mai erau prezente dec�tdoua persoane.O femeie �ntre doua v�rste, �mbracata �ntr-un costum bleumarin - cu fata acoperita de unval si care statea chiar pe ultimul sir de bancute, rasucind nervos o pereche de manusi.�ntr-un alcov - de-abia vizibil - Janet zari un al doilea preot Oare venise la ceremonie pentru Cora sau doar se ruga unuiadintre sfinti, ignor�nd complet slujba care avea loc la doar c�tiva etri de el?Preotul din fata lor termina prima rugaciune, le facu semn sa se aseze, apoi le �ntoarsespatele si se �ndrepta cu fata spre sicriu si altar. Ridic�ndu-si bratele �ntr-un gest deimplorare, �ncepu sa vorbeasca. Spre surpriza lui Janet - pentru prima dupaInmorm�ntarea bunicii ei -, auzi versurile ritmice ale liturghiei ficiate �n latina.

-Isuse! sopti Ted. Daca am fi stiut ca trebuie sa suportam hestia asta, atunci n-am mai fivenit. Janet �l strafulgera cu privirea.-Poate ca ea si-a dorit sa fie asa, �i raspunse Janet tot �n toapt�. N-are cum sa ne f

acarau. Ted �si dadu ochii peste cap, batjocoritor, iar dupa c�teva minute adormi cu capul cazut �npiept.

O ora mai t�rziu, c�nd preotul rosti ultimele cuvinte ale gaciunii de binecuv�ntare, Ted setrezi si, raspunz�nd aminti-'lor din copilarie care semanau cu cele ale lui Janet, se�ndrepta 'e spate si cazu, din instinct, �n genunchi. Se mai �nchina �nca o at�, apoi sestrecura pe l�nga sotia si copiii lui pentru a �ndeplini ingurul lucru cerut de unchiul lui.Li se alatura celor cinci barbati de la compania de pompe nebre care intrasera printr-ousa laterala si ridica �mpreuna ei sicriul, pentru a-si conduce matusa spre locul de veci.�nd trecura pe l�nga ei, Kim, Jared si Janet, care o tinea pe "olly �n brate, se ridicara.�nainte de a pomi spre iesire, Janet ai arunca o privire �nspre sacristia unde �l zarise la�nceput pe reotul cel batr�n.Acesta statea prosternat pe podeaua de piatra, cu bratele larg eschise. Parea sa nu aibanimic �n comun cu procesiunea fu-erar� care se desfasura �n spatele lui.Janet clipi des c�nd o izbi lumina fierbinte a soarelui de dupa-amiaza. �ndrept�ndu-se spregroapa sapata �ntr-un colt �ndepartat al micului cimitir, situat �n imediata vecinatate a bisericii �ntunecate, Janet avu senzatia neplacuta ca este urmarita, �ncerca sa ignoresentimentul, spun�ndu-si ca era normal ca oamenii care treceau pe acolo sa fie curiosi savada �nmor-m�ntarea. Se uita pe furis �n jur, dar, �nainte de a surprinde persoana care ourmarea, privirea �i fu atrasa de o inscriptie de pe o placa de bronz stearsa, prinsa pe usaunui mic cavou, separat de restul cimitirului printr-un gardulet de fier ruginit:GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959 "Dar cum e posibil?" se �ntreba Janet. Cu totii stiau ca George Conway se sinucisese.Atunci cum de �l �ngropasera aici, �n pam�nt sfintit? Dar c�nd vazu paragina din jurulcavoului, �ntelese. Pam�ntul pe care era situat morm�ntul lui George Conway fusese anatemizat; rolulgardului ruginit nu era de a proteja constructia, ci de a-1 izola de restul cimitirului si decei care murisera din voia Domnului. �n cavou se mai gasea o cripta, chiar Unga cea a lui George Conway, si Janet presupuse caGeorge Conway dorise ca sotia lui sa fie �ngropata alaturi de el.�nsa mica procesiune trecu mai departe. C�nd barbatii care purtau sicriul se oprira lac�tiva metri mai �ncolo, Janet observa ca nici un Conway nu mai era �ngropat prinapropiere.Nici una dintre pietrele funerare din jurul morm�ntului Corei nu avea inscriptionat acelasinume de familie. Aici, �n coltul cel mai �ndepartat al citnitimlui, se gasea locul de odihna vesnica al celorcare aparent murisera asa cum traisera - singuri. O tristete cov�rsitoare provocata desoarta Corei �i invada sufletul. �n timp ce �ncerca sa-si opreasca lacrimile ce �i umpleauochii, simti o atingere usoara pe umar. Apoi auzi o voce at�t de delicata, �nc�t initial crezu ca doar �si imagineaza.

-N-a fost nebuna. N-a fost nebuna deloc. M�na disparuse; vocea tacuse, �n timp ce Molly continua sa doarma �n bratele ei. Janet se�ntoarse, dar nu vazu pe nimeni. Silindu-se sa se concentreze asupra cuvintelor preotului,privea fix groapa ad�nca.Pentru a doua oara simti ca este urmarita. Dupa litania finala, cosciugul fu cobor�t usor �n groapa. Asemenea lui Ted Janet, facu un

pas �nainte, se apleca si arunca deasupra o m�na de pam�nt reavan, apoi se ridica. �si lu�ra-mas-bun de la femeia pe care o cunoscuse at�t de putin si a carei moarte �i schimbaseviata �ntr-un mod at�t de dramatic. C�nd �si ridica privirea, �l zari.Nu putea preciza exact ce v�rsta avea - undeva �ntre patruzeci si saizeci de ani. Un negrusubtirel, �mbracat cu niste haine uzate, cu fata acoperita de o barba sura, tepoasa.Statea pe aleea cu pietris, dincolo de gard, la umbra unuia dintre arborii de magnolia ce�mp�nzeau cimitirul. Privea cu atentie micul grup de l�nga morm�nt si, desi ramurilebogate ale copacilor o �mpiedicau sa vada expresia de pe chipul �ntunecat al barbatului,Janet simtea cum dinspre el vin parca valuri fierbinti de emotii.Ura. Ura si furie. Pret de o secunda �ngheta, impresionata de puterea furiei lui tacute, dar barbatul se�ntoarse si se �ndeparta, t�rs�indu-si �ncet picioarele.-Jake Cumberland, rosti aceeasi voce delicata pe care o auzise ceva mai devreme.Janet tresari si se �ntoarse. �n spatele ei descoperi o femeie de vreo saptezeci de ani careurmarea cu atentie silueta din ce �n ce mai �ndepartata a lui Jake Cumberland.-�l cunoasteti? o �ntreba Janet.

Femeia �ncuviinta din cap. Era micuta, delicata si purta o rochie lila-deschis, iar pesteumeri �si aruncase un pulover de aceeasi culoare, �n ciuda zapuselii de afara.

-Oh, desigur. Toata lumea stie cine este Jake. Sta �ntr-o casuta de l�nga lac. Doar el sic�inii lui. Rareori vine �n oras. Z�mbi cu sinceritate si �i �ntinse lui Janet o m�na micuta, �nmanusata. -Pe mine ma cheama Alma Morgan. Am lucrat la Willows p�na c�nd mi-au spus ca s�ntprea batr�na.�si privi rochia.-Sper ca nu te deranjeaza ca s�nt �mbracata astfel, continua ea. Era rochia preferata aCorei si am crezut ca ei i-ar placea mai mult asta dec�t sa vin �n negru. �n plus, negrul nue tocmai indicat pe o caldura ca asta, nu crezi?Fara sa mai astepte vreun raspuns, adauga:-Tu esti Janet, nu-i asa? Janet dadu din cap.-De fapt, era matusa sotului meu... �ncepu ea, dar Alma Morgan �ncepu sa vorbeasca dinnou, de data asta sprijinindu-se puternic de bratul lui Janet.-N-a fost nebuna, sa stii. Nu te lua dupa ce spun ceilalti. Apoi, �nainte ca Janet sa aiba siocazia de a raspunde, AlmaMorgan disparu. Janet �nca mai �ncerca sa �nteleaga cuvintele femeii, c�nd altcineva vorbi.De data asta vorbea femeia �ntre doua v�rste care fusese �n biserica mai devreme. Pentru ca se terminase ceremonia, �si daduse valul pe spate, descoperind niste ochi albastri,bl�nzi, care priveau amuzati cum Alma Morgan iese din cimitir. - Acum se pune �ntrebarea: C�t de �ntreaga la minte este doamna Morgan? Z�mbi.

-Eu s�nt Corinne Beckwith. Sotul meu este serif aici. Apropiindu-se de Janet, Ted �si�ntinse m�na spre doamna Beckwith.

-Numele meu este Ted Conway. Ea este sotia mea, Janet. Iar aceasta, adauga el, lu�nd-ope fetita din bratele mamei sale, este Molly, adevaratul cap al familiei noastre. �i spuibuna ziua acestei doamne dragute? o �ntreba el pe Molly.Micuta, abia trezita din somn, g�nguri ceva, fericita, apoi ceru sa fie lasata jos. Dupa unmoment, alerga printre pietrele funerare, juc�nd un joc stiut numai de ea. Iar Ted, eliberatde fiica cea mica, se ocupa de �nc�ntatoarea Corinne Beckwith."Cum naiba poate sa se comporte asa? se minuna Janet, ascult�nd flecareala dintre ceidoi, care conversau de parca s-ar fi cunoscut de ani de zile. Cum naiba poate sa fie at�tde dragut c�nd este treaz si at�t de..."�si �ntrerupse firul g�ndurilor, refuz�nd sa strice momentul cu anticiparea celor ce aveausa urmeze daca Ted ar �ncepe sa bea din nou. �n schimb, asculta cu atentie cuvintele luiCorinne Beckwith. -Doar pentru ca lucrurile alea oribile din vechea casa s-au �nt�mplat acum patruzeci deani nu �nseamna ca orasul le-a uitat, �ntelegeti?Corinne era foarte atenta la Ted, ca si c�nd l-ar fi banuit ca �i ascunde ceva. -E doar un orasel, iar oamenii vorbesc despre astfel de lucruri ani la rind. Iar acum, camatusa ta a murit, probabil ca nu vom afla niciodata ce s-a �nnmplat cu adevarat �n ziua aceea. -Ce s-a �nt�mplat cu adevarat? repeta Janet, �ncrunt�ndu-se. A suferit o cadere nervoasac�nd si-a gasit barbatul... nu-i asa?Spr�ncenele lui Corinne se ridicara a uimire.-Pai, mai ales cu bebelusul. -Ce bebelus? Ce bebelus? repeta Janet.-Cel pe care 1-a nascut Cora Conway imediat dupa ce si-a gasit sotul sp�nzurat.Janet se uita la Ted, �ntrebatoare, dar vazu ca si el este la fel de uimit de cuvintele lui Corinne. -�mi pare rau, adauga ea. Se pare ca nici unul din noi nu stie despre ce vorbiti.Femeia se holba la ei, surprinsa de-a dreptul. - Vreti sa spuneti ca nu v-a zis nimeni niciodata ca matusa voastra era �nsarcinata?Ted ridica m�inile, de parca ar fi vrut sa se apere de cine stie ce acuzatie.-Asta-i buna, eu nici nu ma nascusem pe atunci. Corinne Beckwith simula, politicoasa,st�njeneala. -Oh, Doamne, ce-am facut? zise ea, uimita. La urma urmei, de ce ati fi stiut ceva? E posibil sa nu fie vorba dec�t de o b�rfa rautacioasa, se repezi ea. Si tocmai acum m-am

gasit sa pomenesc de asta...�nca �si mai cerea scuze, c�nd preotul interveni si el �n discutie:

-Si pentru ca nu stim care a fost adevarul, poate ar trebui sa nu mai facem at�teaspeculatii.�i arunca o privire plina de reprosuri doamnei Beckwith, apoi dadu m�na cu Ted si cuJanet. -S�nt preotul MacNeill. �mi pare nespus de rau pentru matusa dumneavoastra.-A fost o slujba minunata, �ncepu Janet, rostind instinctiv cuvintele care simtea ca s�ntpotrivite �ntr-o astfel de situatie.Dar, �n timp ce discuta cu preotul, mintea ei continua sa-si puna �ntrebari: Un copil?Matusa Cora avea un copil? Dar Ted ar fi trebuit sa stie, nu-i asa?-�nteleg ca va stabiliti �n St. Albans, �l auzi pe parintele MacNeill spun�nd. S�ntemnerabdatori sa-i primim pe copii la scoala noastra si pe voi toti, desigur, �n comunitateanoastra. "Cum de stia ca fiica si fiul meu vor frecventa cursurile scolii catolice?" se �ntreba Janet. Nu spusesera nimanui. Dar apoi a �nteles - St Albans nu era Shreveport Aici toata lumeacunostea pe toata lumea. Ceea ce �nsemna, �si dadu ea seama cu disperare, ca stiau cutotii de problema pe care o avea Ted cu bautura.-Ei bine, nu prea s�ntem siguri ca totul se va petrece chiar asa, �l auzi Janet pe sotul ei sise pregati pentru lovitura pe care urma sa o primeasca."Te rog, Ted, nu aici, �l implora ea �n tacere. Nu face o scena chiar aici." Dar era preat�rziu deja.-Mi-e teama ca eu s�nt genul acela de catolic pe care voi �l numiti "cazut �n pacat",continua Ted. De fapt cred ca am participat doar la vreo sase slujbe din copilarie p�n� acum. Parintele Mac Neill z�mbi usor. -Poate reusim sa schimbam ceva... �ncepu el.-Nu va bazati pe asta, raspunse Ted sec. Eu nu s�nt un tip prea religios. Niciodata n-amfost Copiii vor veni la scoala dumneavoastra, nu ma deranjeaza, dar nu va asteptati cavreunul din noi sa apara duminica la biserica.Z�mbetul pieri de pe fata preotului.-Ati gasit un loc �n care sa stati? �ntreba el si Janet se relaxa, �n timp ce parinteleMacNeill �ncerca sa schimbe cursul conversatiei. Dar c�nd Ted �i prezenta intentia lor de a se muta �n casa unchiului sau si dorinta de atransforma locul respectiv �ntr-un hotel, Janet vazu cum chipul preotului se �ntuneca. -Un hotel? repeta el. Atunci o sa �nt�mpinati o rezistenta serioasa c�nd veti dori sa obtineti autorizatia,.. Sper ca s�nteti pregatit pentru lupta.-Lupta? De ce sa fie vreo lupta? �ntreba Ted. Preotul �si ascunse privirea.-Poate ma �nsel, adauga el repede. "Prea repede", i se paru lui Janet, g�ndindu-se ca Ted gresise exprim�ndu-si convingerilereligioase at�t de direct. Nici nu ajunsesera bine �n St. Albans si �si facuse deja undusman. -Stiti, �ntr-un oras mic cum e al nostru, oamenii se opun �ntotdeauna schimbarilor, spuseparintele MacNeill, grijuliu.

Se uita la ceas, un gest pe care Janet �l interpreta ca un pretext pentru a terminadiscutia. -Doamne, Dumnezeule, cum trece vremea, zise el, p�r�nd surprins, �nsa vocea �i tradaadevaratele motive. �mi pare nespus de r�u, dar mi-e teama ca am �nt�rziat foarte tare.�n timp ce preotul se �ntoarse grabit �n biserica, micul grup fu coplesit de o taceres�c�itoare. Apoi Ted spuse:-Cred ca l-am pus la punct, nu-i asa?"Si eu cred la fel", se g�ndi Janet, dar �si musca buzele si nu spuse nimic. CorinneBeckwith dadu si ea din cap.-Parintelui MacNeill nu prea �i place sa fie calcat pe coada. Mai ales �n problemelereligioase. �n plus, cred ca s-a suparat si din cauza casei.-Casa noastra? �ntreba Janet. Ce poate fi r�u ca ne dorim sa reparam casa? Oricine ar fi�nc�ntat de asta. -Nu si aici, raspunse Corinne Beckwith. Casa este �ntr-o zona rezidentiala si cred ca o sa�nt�mpinati destule dificultati si o sa dati nastere multor conflicte.-Dar de ce? insista Janet. Daca vom contribui la bunastarea orasului...

Corinne ridica din umeri.

-Nu e vorba de bani. Ezita, apoi continua: E vorba de familia voastra. S�nt multi oamenipe aici care nu prea au la inima numele de Conway. Buzele ei se str�mbara �n ceea ce sedorea a fi un z�mbet amar. Bine ati venit �n St. Albans! Parintele Devlin �si revenea dupa rugaciunea arzatoare, �n biserica era liniste;�nmorm�ntarea Corei Conway luase sf�rsit.�ncet, ignor�nd protestele �ncheieturilor si ale muschilor, se ridica si porni cu miscarigreoaie spre camaruta sa, situata la ultimul etaj al casei parohiale. Odaia reprezentapenitenta lui, o penitenta pe care si-o alesese singur cu patruzeci de ani �n urma, �n ziua�n care �ntelesese ca gresise. Renuntase la preotie chiar atunci, transfer�ndu-i t�naruluipreot MacNeill enoriasii si parohia. Se retrasese �n chilioara aceea pentru a-si petreceacolo restul zilelor, �ncerc�nd sa-si ispaseasca pacatele.Si sa-i aduca alinare singurului pacatos pe care-1 mai asculta. Cora Conway.Anii s-au scurs, unul mai lung dec�t altul, iar el ajunsese sa �nteleaga: nici macar moarteanu �l dorea. In timp aflase si motivul: esecul de a gasi o cale prin care Cora sa fie iertata de pacate,prin care sa o elibereze de chinul ce-i tulbura mintile. Cu trei zile �nainte, c�nd ospovedise, �n ciuda straduintelor sale, tot nu reusise sa alunge demonii care o b�ntuiseratoata viata. - Ia asta, spusese ea cu degetele �nclestate pe coperta Bibliei. Aici ai sa gasestiraspunsurile. Totul e aici. Apoi, exact c�nd era pe punctul de a parasi camera, �i maivorbise �nca o data: Si asta, soptise ea, arat�ndu-i cutia muzicala ce statea pe noptiera del�ng� pat. Cea pe care el i-o oferise �n ziua �n care fusese internata la Willows si a careimelodie nu o ascultase niciodata. Ia-o, mai spusese ea. Asculta-i vocile.Strecurase obiectul �n buzunarul sutanei, rostise o ultima rugaciune pentru sufletul eichinuit, apoi plecase. Greutatea Bibliei si nenorocirea Corei aproape ca �l dar�mau.Nu deschisese �nca Biblia primita, dar acum se aseza pe scaunul cu spatar drept si se�ntinse sa ia cartea de pe masa din apropiere. Masa, scaunul si micul pat de campanieerau singurele obiecte de mobilier din odaie. Trase Biblia mai aproape si, tin�nd-o decotorul aproape putrezit, o lasa sa se deschida la voia Domnului.Cartea se desfacu chiar la partea dintre cele doua Testamente, unde era prezentataistoria generatiilor descrise �n capitolele anterioare. Pagina din fata parintelui Devlin aveaun scris cursiv, dar, chiar daca literele erau tiparite foarte clar, el tot trebuia sa sechinuiasca sa citeasca. Undeva, deasupra, era inscriptionata o data: 16 aprilie 1899.

Chiar sub data se vedea o pata de cerneala, apoi urma un rind introductiv:Nu voi supravietui acestei zile nefaste.Acesta era primul rind. Bataile inimii lui �mb�tr�nite se �ntetira, dar continua sa citeasca...Loretta Villiers Conway statea la biroul ei, cu spatele perfect drept, asa cum o �nvatasemama ei c�nd era mica, dar, �n ciuda posturii ei impozante, care �i adusese at�ta faima �nSt. Albans si �n tot tinutul, m�na �i tremura c�nd �nmuie penita �n cerneala si o asezadeasupra paginii goale a Bibliei pe care o ascunsese cu mare grija de sotul ei. Din v�rfulpenitei cazu pe h�rtie un strop de fluid negru, dar Loretta era at�t de �nnebunita, �nc�t deabia observa pata. Continua sa scrie:Initial crezusem ca m-a trezit c�ntecul cocosului. Dar, c�nd am p�sit �n mezaninul caseiconstruit de monseniorul Melchior pentru noi, mi-am dat seama ca nu cocosul era devina. Strigatul se auzea si mai tare acolo si am recunoscut imediat glasul servitoareicareia �i venise sorocul. Chiar si acum �mi amintesc ca am crezut ca macar atunci, �n ceasul al doispelea, Bessie avea sa ne dezvaluie numele barbatului care profitase de ea.Dar dupa ce gemenii s-au nascut, n-am mai avut nevoie de nici o confesiune din parteaei, pentru ca trasaturile tatalui erau identice cu cele ale bebelusilor. Bessie, care era ofata puternica, 1-a luat pe cel de-al doilea copil si si 1-a asezat la s�n imediat, numindu-1Francesca. Dar Francis - care a fost fiul meu p�na c�nd am vazut chipurile copiilor sainegri - a plecat cu cel de-al doilea prunc. C�nd m-am �ntors din camera lui Bessie -pe caream �ngrijit-o c�t am putut eu de bine -, am auzit niste zgomote ce veneau din pivnita. Navea importanta, eu stiam ce trebuia sa fac. Blestemul care cazuse asupra familieinoastre nu va disparea niciodata. Acum s�nt convinsa ca nu exista dec�t o singurascapare. Nu am cunostinta daca la capatul fr�nghiei pe care am sa mi-o at�rn de g�t o sama astepte raiul sau iadul. Nu conteaza. Pentru mine va fi suficient sa scap din aceastacasa.

Dupa ce a sters cu atentie v�rful penitei, Loretta Villiers Conway a pus deoparte tocul.Dupa ce s-a asigurat ca cerneala se uscase complet, i-a dus Biblia lui Bessie Delacourt,care zacea �n pat, str�ng�ndu-si la piept copilul ramas. A strecurat volumul �n sertarul desus al dulapiorului saracacios si s-a �ntors spre servitoare.Nu-i purta nici o pica lui Bessie, pentru ca fiul ei fusese cel care o tradase, nu biata copilaignoranta.

-Ti-am pus o Biblie �n sertar, zise ea. C�nd fiul meu se va casatori, sa i-o dai sotiei lui. Porni spre usa, se opri si se mai �ntoarse ca sa vada �nca o data chipul nepoatei sale.�ntinse m�na, ca si c�nd ar fi vrut sa o m�ng�ie pe micuta, dar renunta. Cu spatele drept ca�ntotdeauna, o parasi pe fata si pe copilul ei bastard. C�nd ajunse �n camera ei, Loretta Villiers Conway �mbraca rochia pe care o purtase �n ziuac�nd se maritase cu monseniorul Melchior Conway. Alesese cordonul de catifea de la halatul ei preferat.Urcata pe scaunul de la masa de scris, lega unul din capetele cordonului de candelabrul care at�rna chiar �n mijlocul tavanului.

Celalalt capat si-1 aranja �n jurul g�tului.Verifica ambele noduri cu atentie. Convinsa ca vor fi suficient de rezistente, Loretta Villiers Conway pasi �n gol.Nici un sunet, nici un tipat de teama sau de durere nu deranja linistea din camera. SiLoretta Conway muri.Ochii parintelui Devlin ramasera fixati pe ultimele cuvinte pe care Loretta Villiers Conwayle scrisese cu un secol mai devreme. Asadar, George Conway nu fusese primul din familiecare comisese pacatul de moarte -de neiertat - al sinuciderii. Existasera c�teva zvonuri,desigur. C�nd sosise �n St. Albans, cu multa vreme �n urma, parintele Devlin auzise totfelul de povesti, dar refuzase sa le creada, predic�nd �mpotriva limbilor prea ascutite. Daracum, c�nd cuvintele de pe pagina i se �ntiparisera �n minte, b�tr�nul preot �si dadu seamaca povestile acelea fusesera ceva mai mult dec�t o simpla b�rf�; nenorocirea care cazusepe capul lui George si al Corei Conway avea antecedente �n familia lor. "Caci Eu, Domnul,Dumnezeul tau, s�nt un Dumnezeu gelos", murmura el abia perceptibil, cit�nd al cincileavers din douazeci din Iesirea, "care pedepsesc nelegiuirea parintilor �n copii p�na la altreilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc". Dar cum �ncepuse totul?Dadu sa ia Biblia din nou, dar se opri, caci �i tremurau m�inile. Voia oare sa stie? LorettaConway murise cu o suta de ani �n urma - nu mai putea sa faca nimic acum dec�t sa seroage pentru sufletul ei. Dar chiar si asa nu ar fi scimbat nimic, pentru ca, prin alegereaei, Loretta - la fel ca George Conway - se condamnase singura la os�nda vesnica.Emotiile acelei zile, dublate de povara celor nouazeci de ani, �l coplesira pe parinteleDevlin si m�na �i cazu �n poala. Poate �n alta zi. Poate atunci va cauta mai departe. Dar acum toata energia lui disparuse, iar patulsaracacios �l �ndemna la odihna. Puse deoparte Biblia Corei si se lasa �n brateleaducatoare de liniste ale somnului.

7

-Voi o sa locuiti aici, pe bune? Vocea �l sperie pe Jared at�t de tare, �nc�t scapa din m�na salteaua pe care �mpreuna cuKim se chinuia sa o dea jos din camioneta �nchiriata si fac�nd-o pe sora lui sa strige desuparare, �ncerc�nd sa tina c�t mai sus salteaua, ea se uita nervoasa la baiatul carevorbise. Parea sa fie de-o seama cu Jared, dar era ceva mai scund, slab ca un t�r si cu o claie de par saten-deschis, ce-i acoperea fruntea. Baiatul z�mbi f�st�cit si apuca si el de uncolt al masivului obiect. Purta niste blugi uzati si o bluza de trening cu m�necile �ntoarse.-Eu s�nt Luke Roberts, spuse el. Vreti sa va ajut sa duceti asta acolo, pe veranda?-Ce-ar fi sa o ducem p�na sus, �n camera mea? contracara Jared.Luke arunca iute o privire spre casa, �nainte de a raspunde, si Jared �l �ntreba:-Ce-i, s-a-nt�mplat ceva? Sper ca nu ti-e frica, nu?-Normal ca nu, raspunse Luke un pic cam prea repede.-Ai fost vreodata �nauntru? Luke privi din nou forma amenintatoare a uriasei cladiri victoriene. Dadu din cap �n semnca nu. - Un unchi de-al meu zice ca a fost odata, raspunse el.-Vrei s-o vezi? �l provoca Jared, fiind sigur ca Luke nu va fi �n stare sa-1 refuze.-Sigur ca da, raspunse baiatul.

Cei trei adolescenti carara �mpreuna salteaua p�na la al doilea etaj, unde �i dadura d

rumulpe suportul de lemn pe care Kim si Jared �l adusesera deja.

-C�te camere are? �ntreba Luke. Jared ridica din umeri. -Habar n-am - cred ca vreo douazeci. O sa facem un hotel din ea. Iesira pe palier, iar Luke arunca o privire spre holul larg de la intrare. -Cine ar vrea sa stea aici? -Ei, pai n-o sa mai arate asa, zise Kim. Tata spune ca va fi gata de-abia peste sase luni.-Oricum, pun pariu ca n-o sa stea nimeni, mai adauga Luke. Nu dupa tot ce s-a �nt�mplat.Jared si Kim se privira nelinistiti, citindu-si g�ndurile unul altuia: "Chiar vrem sa aflam?"Dar �nainte ca vreunul din ei sa rosteasca ceva, Luke �ncepuse deja sa le povesteasca.-Uneori se aude pl�nsetul unui copil. Si o gramada de oameni l-au vazut pe tipul ala cares-a sp�nzurat. - E vorba de unchiul tatalui meu, specifica Jared.Chiar daca Luke observa avertismentul din vocea lui Jared, se hotar� sa-1 ignore.-Se spune ca �nca mai este pe-aici. �l cauta pe-ala mic. Kim si Jared mai avura un schimbrapid de priviri,amintindu-si am�ndoi cuvintele pe care le auzisera din �nt�mplare la �nmorm�ntarea dedimineata. -Parintele MacNeill spune ca nimeni nu stie daca e adevarat ca matusa tatalui nostru afost �nsarcinata. Luke Roberts �si dadu ochii peste cap, dispretuitor.-Parintele Mack n-ar recunoaste nici ca mama lui a fost vreodata gravida! Si, cusiguranta, nici n-ar crede vreodata c� o femeie si-ar omor� copilul.Kim �si agata involuntar degetele de crucea de la g�t, str�ng�nd-o tare.-De unde stii tu c� matusa Cora a facut asa ceva? �ntreba ea. -Toata lumea stie, raspunse el. Doar pentru ca n-au gasit niciodata copilul...Crucea o arse brusc si Kim �si retrase m�na. -Daca nu l-au gasit niciodata, cum de stie toata lumea ca 1-a omor�f? �n primul r�nd, cumde stiu c� existase vreun copil?Pentru prima data, Luke nu mai paru asa sigur pe el, dar raspunse:-Pai, daca n-ar fi fost vreun copil, cum de se aude noaptea pl�ng�nd? Si de ce-ar pl�ngedaca mama lui nu l-ar fi omor�t? Va spun eu, toata lumea stie ce s-a �nt�mplat. Unchiul meu zice... Kim se �nfurie. De unde putea s� stie baiatul asta ce se �nt�mplase de fapt �n casa asta?C� doar nu fusese acolo! Si de ce tot zicea �ntruna: "toata lumea stie"? -Pariez c� nu s-a �nt�mplat nimic! �l �ntrerupse ea, �nainte ca Luke sa repete cuvinteleunchiului sau. Ai vazut tu cu ochii tai? Si ce ai auzit de fapt? Si, daca erai suficient deaproape ca sa vezi sau s� auzi ceva, ce naiba faceai aici? Doar pentru ca nu locuianimeni aici, nu �nsemna ca ai voie sa calci pe o proprietate privata. Luke Roberts se �nrosi p�na �n v�rful urechilor si Kim �l vazu cum �si str�nge pumnii.-Si-acum ce-o sa faci, o s� m� lovesti? �ntreba ea, privin-du-1 �n ochi cu �ndrazneala,aproape provoc�ndu-1 sa ridice m�na si sa dea �n ea.Luke, socat de reactia lui Kim, se dadu �n spate clatin�n-du-se, se lovi de balustrada, �sipierdu echilibrul si se rostogoli peste ea. Url�nd de groaza, degetele de la m�na dreaptase prinsera �n cadere de grilaj. Timp de o secunda at�rna �n gol, tin�ndu-se cu un singur

brat, dupa care �ncerca din toate puterile sa se prinda cu m�na st�nga de unul dintre st�lpiicare sustineau balustrada. Din pacate, str�nsoarea �ncepu sa slabeasca si timp de osecunda, care paru o eternitate, ochii lui - plini de groaza -se fixara de cei ai lui Kim.Stia ca, daca va cadea, imaginea ochilor lui, �ngroziti si acuzatori, o s-o urmareasca toataviata. Era paralizata de frica, dar reusi �n g�nd sa-1 strige pe Jared.Ca si c�nd ar fi auzit-o, Jared se repezi spre balustrada, �l apuca pe Luke de �ncheieturile m�inilor exact la timp, apoi �l trase cu putere �n sus.

-Eu... �mi pare tare rau, se b�lb�i Kim. N-am vrut... Acum, ca se afla �n siguranta, groazalui Luke se transforma �n m�nie.

-Ce dracu' am facut? Eu ti-am spus doar ce am auzit. Isuse, as fi putut sa-mi rup g�tu'!Cobor�nd scarile, �i mai arunca o ultima privire lui Kim.-Poate ca matusa voastra nu era singura nebuna de pe-aici. �nainte sa mai apuce Kim sazica ceva, el iesi tr�ntind usa de la intrare.

Tacerea care se asternuse �n noaptea aceea peste vechea casa era at�t de ad�nca, �nc�tnici unul dintre noii ei locatari - cu exceptia lui Molly, care adormise imediat dupa ceJanet o asezase �n caruciorul ei - nu reusise sa puna geana pe geana multa vreme.Ascultau cu totii linistea. Nici o insecta nu b�z�ia. Animalele parca disparusera �nghitite de �ntunericul neclintit al noptii.Vechea structura a cladirii se hotar�se si ea sa nu scoata nici un sunet. Si totusi, auzeau cu totii ecoul unor voci; fiecare dintre ei se simtea urmarit de priviriascunse �n bezna. Janet simtea ochii lui Jake Cumberland, ce o fixau de sub umbra ad�nca a magnoliei dinfata cimitirului. Aproape ca o �mpietrisera. Iar vocea era a Almei Morgan, care �i spuneaca matusa Cora fusese perfect sanatoasa. Apoi se insinua si glasul lui Corinne Beckwith,care �i soptea despre copilul care ar fi putut sa fie varul sotului ei - daca ar fi trait."Si daca a existat vreodata." Cu ochii deschisi, Janet cerceta �ntunericul, ca si c�nd adevarul despre ceea ce sepetrecuse �n aceasta casa cu patruzeci de ani �n urma ar fi fost cumva ascuns �n faldurilenegre ale noptii.Dar �ntunericul, la fel ca tacerea, �si pastra secretele.Pentru ca somnul continua sa o ocoleasca, Janet simti nevoia de netofrint sa-1 atinga peTed, s�-si strecoare m�na �n m�na lui fie si doar pentru a nu se mai simti singura �nlinistea aceea coplesitoare. Dar trecuse at�t de mult de c�nd m�ng�ierile lui �ncetasera samai fie bine-venite, �nc�t nu reusi sa �ntinda m�na spre el. C�nd �n cele din urma simti caadoarme, se �ntoarse cu spatele spre sotul ei.Pentru Ted ochii patrunzatori si vocea care se nastea din noapte �i apartineau parinteluiMacNeill. "Un hotel?... Atunci sper ca s�nteti pregatit de lupta!" Dar mai mult de

c�t cuvintele amenintatoare, privirea din ochii preotului era cea care �l tinea treaz. Cautaturaaceea rautacioasa care aparuse brusc atunci c�nd �i spusese ca nu avea de g�nd samearga la biserica si sa-i asculte slujbele �n fiecare duminica dimineata. Si, desi nudurase dec�t c�teva secunde, Ted era sigur ca o mai vazuse si �nainte.

Era privirea lui Frank Gilman din ziua �n care �l conced¡ase.Aceeasi privire pe care o observase si �n ochii lui Tony �nainte de a parasi barul pentru a se duce �n biroul sefului sau. Privirea pe care o vazuse pe chipul at�tor oameni. Privirea tuturor celor care �l concediaser�.

A celor care refuzasera sa-1 angajeze.A tuturor barmanilor care �i dadusera de baut.

A prietenilor din trecut.

O vazuse p�n� si �n ochii tatalui sau.Si chiar �n ochii fiului sau. �nvatase sa recunoasca acest gen de privire �nca din copilarie: ea �i spunea ca e unrenegat, ca toata lumea stia ceva ce lui �i era interzis, ca exista un lucru pe care nimeninu dorea sa i-1 �mpartaseasca si lui.O vreme, �n primii ani ai casniciei lor, Janet paruse sa fie diferita de restul lumii. Dar, de-alungul anilor, �ncepuse sa surprinda si �n ochii ei acelasi mesaj. �ncerca sa se ascunda deel, dar el vazuse destul de clar aerul acela de superioritate.Nici un fel de �ntelegere, de mila sau de compasiune.Doar superioritate. Si �nca cevaSe contura clar �n �ntuneric si, cu toate ca facuse tot posibilul p�na atunci sa nu afledespre ce este vorba tacerea noptii �l determina sa �nteleaga precis ce vazuse �n ochiipreotului.Si nu numai �n ochii lui, dar si �n ochii celorlalti. Dispret.Privirea lor spunea totul. "Tu nu apartii acestui loc. Tu nu meriti sa stai cu noi. Nu te vremaici." Asa �i fusese toata viata, de c�nd �si aducea aminte. De pe vremea c�nd era doar un copil,iar mama lui �l parasise pe c�nd era doar un bebelus, si p�na c�nd tatal lui murise.Peste tot pe unde nu se adaptase si prin toate locurile de unde fusese dat afara.Niciodata nu simtise ca apartine unui loc sau unei persoane.Dar aici - �n aceasta casa - totul se schimbase. Casa unchiului sau, a bunicului si a

strabunicului sau. Iar acum - a lui. Si simtea ca e primit cum se cuvine.�l inunda o furie arzatoare �mpotriva nedreptatilor pe care le suferise. Asa cum sta

tea sise bucura de linistea din casa - casa lui - jura ca asa ceva nu se va mai �nt�mpla. De data asta, o sa le arate el tuturor. Va repara maghernita asta si o va face mai frumoasa dec�t era pe vremea c�nd era noua.Va avea hotelul mult visat. Si va avea succes, �n ciuda celor care vor �ncerca sa-1 �mpiedice. Si va reusi �ntr-unasemenea mod �nc�t nimeni - nici preotul, nici sotia lui, nici fiul sau, nimeni -nu va mai�ndrazni vreodata sa-1 priveasca dispretuitor.Se �ntinse si deschise sertarul noptierei. Degetele lui apucara str�ns sticla de bourbon pecare o ascunsese acolo dupa-amiaza.�n linistea si �n �ntunericul noptii desfacu �ncet dopul si duse sticla la buze."O sa le arat eu, jura el iarasi �n timp ce fierbinteala lichidului amarui �i at�ta si mai tarefuria interioara. La toti o sa le arat!" Kim statu treaza toata noaptea din cauza ochilor lui Luke Roberts, pentru ca, de fiecaredata c�nd pleoapele �i picau grele, �i vedea din nou. Vedea teroarea si acuzatiile.Si �i auzea cuvintele care se strecurau �n linistea noptii:,,Pai, daca n-ar fi fost nici un copil,cum de se aude noaptea pl�ng�nd? Si de ce-ar pl�nge daca mama lui nu l-ar fi omor�f?", Ar putea fi adevarat? Bine�nteles ca nu! Nu �ncercase dec�t sa ma sperie." Si totusi,descoperi ca asculta cu atentie, dorind parca sa auda...

Ce?

Nu stia. Timpul se scurgea �ncet, linistea devenea si mai ad�nca, iar ea nu voia altceva dec�t sa asculte sunetele care �i �nsoteau de obicei somnul odihnitor: t�r�itul greierilor, oracaitulbroastelor care �si chemau perechile.P�na si b�z�itul t�ntarilor sau latratul catelului din curtea vecina - latratul cu care Scout �i trezea pe toti din casa - ar fi fost bine-venite �n noaptea asta.Sau macar zgomotul traficului de pe strada ori tipatul sinistru al bufnitei �n cautareaprazii.Dar sa nu auzi chiar nimic... Se tot zv�rcoli pe-o parte si pe alta, p�na c�nd Muffin, care torcea ghemuita pe perna, ozg�rie furioasa si se muta �n celalalt capat al patului. �n cele din urma, adormi, din fericire.Si atunci �l auzi. Era un strigat cum nu mai auzise vreodata; un hohot nefiresc, ce �i sfisie cu at�ta puterevalul somnului, �nc�t Kim sari drept �n picioare.Inima �i batea sai sparga pieptul, iar pielea i se acoperi cu un strat umed si rece desudoare. Dar noaptea continua sa fie linistita, asa ca �si dadu seama imediat ca strigatul nu existase dec�t �n mintea ei.

Se aseza din nou pe pat, cu genunchii la piept.

Si atunci o vazu. O creatura mai neagra ca noaptea statea ghemuita �n partea cealalta a camerei,pregatindu-se parca sa sara spre ea.�ngheta, prea �nsp�im�ntata ca macar sa mai respire, apoi auzi de undeva, dinstrafunduri, cuvintele soptite de matusa ei: "Te va proteja... Sa n-o dai niciodata jos".Str�nse cu putere crucea de la g�t si simti cum groaza �ncepe sa se domoleasca."O umbra, g�ndi ea. E doar o umbra." Sprijinindu-se pe-o parte, vazu ca luna tocmai iesea din nori, trirnit�ndu-si lumina palida siargintie pe ferestrele pline de praful si de mizeria acumulate �n timp.Muffin, cu spinarea arcuita si cu coada ridicata �n sus, se plimba agitata de-a lungulpervazului.

-Muffin, o striga Kim �ncet. Vino-ncoace, Muffin! Hai �n pat!Pisica scuipa �n �ntuneric, se �ntoarse si continua sa se uite afara.-Ce e? o �ntreba Kim, d�ndu-se jos din pat. Ce s-a �nt�m-plat? Ce vezi acolo?Kim se apropie de fereastra, chinuindu-se sa vada ceva prin petele groase de mizerie, �ntimp ce �ncerca sa o linisteasca pe Muffin cu m�ng�ieri bl�nde.Pisica scuipa si o zg�rie din nou. De data aceasta �nsa ghearele ei �i lasara trei urmead�nci pe m�na. Apoi, ca si c�nd ar fi vrut s�-si faca �nteleasa pe deplin dorinta, dadu culaba �n geam.

-Acum? sopti Kim. De ce trebuie sa iesi afara chiar acum? Dadu sa o m�ng�ie din nou,dar, c�nd Muffin o avertiza pentru a treia oara, scuip�nd-o, Kim �si retrase repede m�na. - Bine, bine, zise ea �n timp ce b�jb�i sa desfaca ivarul �ntepenit al ferestrei. Daca e asa de important...Zavorul se desfacu, �n cele din urma, asa ca reusi sa deschida fereastra. Intr-o clipita pisica disparu.Kim se apleca, �ncerc�nd sa zareasca ceva, uit�ndu-se cercetator �n noapte, doar-doar ovedea vreo urma a animalului ei preferat.-Muffin? striga ea. Muffin, vino �napoi!Dar tacerea insuportabila �i �nghiti, lacoma, cuvintele de parca nu le-ar fi rostit niciodata.Apoi, la fel ca mai devreme, c�nd se trezise, �i �ngheta s�ngele �n vene, iar pulsul o lua razna. Nimic nu se schimbase -cel putin nimic din ceea ce vedea sau auzea.Noaptea era linistita si lumina lunii de-abia reusea sa �si faca loc �n bezna.Dar afara era ceva. Kim simtea ca asa este. Ceva - sau cineva - era undeva afara. Si o privea. 9

Jake Cumberland simtea cum �i zv�cneste fiecare muschi. Nu se mai miscase de sase ore, de c�nd noaptea �l lasase sa se furiseze �n afara padurii sisa patrunda �n partea de est a proprietatii, apropiindu-se de vechea magazie, unde seascunsese at�t de bine �n umbrele ad�nci, �nc�t nu l-ar fi putut observa nimeni, chiar dacaar fi trecut pe l�nga el.Ramasese acolo, cu atentia �ncordata la maximum, urmarind casa. La �nceput nu crezuse zvonurile legate de persoanele care urmau sa se mute �n casa c

ea veche.Toata lumea stia ca nu mai exista nici un Conway, de vreme ce batr�na murise. Dar, dupacum se vede, se �nselasera. �nca mai existau d-astia din neamul lui Conway - si, pe deasupra, �nca cinci. Imediat dupa ce aflase de ei - chiar �n ziua �n care murise batr�na -, �si gasi un loc undeva,�n fundul gradinii, de unde putea supraveghea casa si unde �i gasi pe �mpricinati. I-a recunoscut imediat cum i-a zarit - �n special pe barbat. Se vedea de la o posta ca e unConway.Nu era vorba doar de parul negru si de ochii albastri.Era ceva �n felul �n care se misca si �n felul �n care �si tinea capul.Jack �l mirosise fara probleme.�i privi c�nd intrasera �n casa, fara sa fie nevoit sa faca nici cea mai mica miscare, exactca atunci c�nd se ducea la v�natoare si era obligat sa stea ca o stana de piatra de frica sanu goneasca v�natul. Asteptase p�na c�nd iesisera din nou �n curte ca sa plece. Urmarisemasina �n care se urcasera p�na c�nd se pierduse �n zare si stiuse imediat ca se vor�ntoarce, cu aceeasi precizie cu care stia sa-si puna cursele, chiar si noaptea, c�nd nuvedeai nici la un metru �n fata. Apoi, c�nd se dusese la �nmorm�ntare, �i vazuse din nou. Normal ca nu intrase �n bisericasau �n cimitir -mama lui �l avertizase cu privire la biserici chiar �nainte de a �mplini v�rstapentru scoala, c�t despre cimitire, nu le putea suferi. Uneori trebuia sa te duci, dar numaidaca aveai nevoie de ceva si chiar si-atunci mergeai doar la miezul noptii, c�nd luna erasus pe cer, iar lumina ei argintie �nvaluia totul cu un strat metalizat ce �i aducea amintede cana pe care i-o lasase mostenire bunica lui. Acum, cana statea la loc de cinste pepervazul de deasupra chiuvetei din cabanuta lui. Desi nu si-o aducea aminte prea bine pebunica lui, se g�ndea la ea ori de c�t ori folosea cana, al carei fund de sticla �l fascinase mereu. "Asta ca sa-ti vezi dusmanii, chiar si-atunci c�nd bei, �i spusese mama lui. Bunica taspunea �ntotdeauna ca e foarte important sa-ti tii inamicii sub observatie, ca sa nu te iaprin surprindere."Uneori, c�nd mama era ocupata cu vrajile ei, Jake o privea cum se uita �n fundul canii siera convins ca, desi nu punea �n ea nimic ca sa bea, mama lui tot stia ce-i fac dusmanii,oriunde s-ar fi aflat acestia. "Nu se pot ascunde, Jake, �i spunea ea. Nu at�ta timp c�t aicana." Chiar si astazi, c�nd ducea cana la gura,Jake �si tinea ochii deschisi, �n cautarea amenintarilor care se gaseau dincolo de fundulde sticla.

Era ciudat ca nu-i vazuse niciodata pe acesti Conway prin fundul canii. De fapt, se si�ntrebase daca nu cumva se �nselase p�na atunci. Dar �n dimineata aceea, c�nd a trecutpe la cimitir, i-a gasit acolo pe toti, barbatul duc�nd pe umeri sicriul batr�nei doamne, iarceilalti pasind �ncet �n urma lui. A stat si i-a privit cum au �ngropat-o pe Cora si a �ncercat sa le faca niste vraji, asa cum �l�nvatase mama lui, dar stia ca nu aveau cum sa-si faca efectul. Nu era suficient sa rosteasca niste cuvinte magice - avea nevoie de o gramada de chestii, dar el �ncercaseoricum. Si mai era sigur ca femeia, cel putin, �si daduse seama ca privirea lui nu eratocmai una obisnuita, fiindca �l fixase de vreo c�teva ori. Dar el nu se clintise. Nu, domnilor. El ramasese �n continuare pe loc.Apoi, dupa ce alde Conway plecasera cu totii din cimitir, se �ntorsese prin padure

,urmarindu-i din nou. Venisera aici si �ncepusera s�-si mute lucrurile �n casa. Abia atunci �ntelese ca eraadevarat: chiar intentionau sa locuiasca acolo. "Ar fi trebuit io sa distrug locul asta, g�ndi el. Ar fi trebuit sa-1 distrug cu multi ani �nurma." �n cele din urma, plecase acasa sa astepte caderea noptii, c�nd va fi mai sigur sa sestrecoare pe l�nga casa si sa caute lucrurile de care avea nevoie pentru vrajile lui.Jake stia de ce avea nevoie -stia exact ce trebuia sa faca. Si �nca de la caderea noaptii, fusese acolo, astept�nd neclintit �n �ntuneric.Timpul trecea cu viteza melcului. Simtea nelinistea celor din casa care se �nv�rteau agitati�n asternuturi. Auzul lui era ascutit de o viata obisnuita cu v�narea animalelor de noapte, �nc�t aproape cale surprindea p�na si respiratia, si c�nd, pe la miezul noptii, pisica sari de pe pervaz, o auzifoarte clar, desi labutele acesteia lovira pam�ntul at�t de usor, �nc�t aproape nu se auzi nici un sunet.

Pisica �ncepu sa se miste �n �ntuneric si Jack se �ncorda, fara sa se clinteasca �nsa.Ochii si urechile lui puteau percepe miscarile animalului care explora vegetatia salbaticadin jurai casei. Astepta rabdator, convins ca �n curind ea se va �ndrepta spre el. Poate chiar avea sa-1 simta. Dar, daca va sta nemiscat, daca nu va scoate nici un sunet... Da!

Venea chiar spre el.

Jake �si tinu respiratia atunci c�nd pisica se opri, prudenta. �i simtise mirosul. O clipa crezuca animalul o va lua la goana; �n schimb, �n timp ce el o ruga sa vina mai aproape, pisicase lipi de pam�nt si �ncepu sa se apropie �ncet pe burta.Jake astepta, cu muschii mai sa-i plesneasca de at�ta �ncordare.Pisica se t�r� si mai aproape, misc�ndu-si coada.Se mai opri �nca o data, destul de aproape de el, dar nu suficient �nc�t sa poata punem�na pe ea. �nsa curiozitatea animalului �ntrecu prudenta instinctiva si mai �nainta putin.Si mai aproape...

Suficient de aproape!

Din �ntuneric, Jake o �nhata pe Muffin fara ca aceasta sa mai aiba timp sa faca vreomiscare.

Mhnile lui mari �i str�ngeau din ce �n ce mai tare g�tul. 10

-Promiti ca o cauti pe Muffin? �ntreba atunci Kim c�nd Janet opri masina exact �n fataScolii Sf�ntului Ignatiu, a doua zi de dimineata.-Nu te mai �ngrijora at�ta! �i raspunse fratelui ei �n timp ce se strecura afara de pebancheta din spate. E o pisica, la naiba! Stii foarte bine ca face numai ce vrea e

a. O sa se�ntoarca acasa exact c�nd o sa aiba chef. -Dar daca a �ncercat sa se duca �napoi �n Shreveport? adauga Kim agitata.-S�nt sigura ca nu a facut asa ceva, o linisti Janet. Poate ca Jared are dreptate. Darpromit ca ma mai uit dupa ea. �si privi ceasul: - Acum haide sa va �nscriu, ca sa ma pot�ntoarce acasa �nainte ca tatal vostru... �si musca limba fara sa mai zica ceva, dar era prea t�rziu. Observa schimbul de priviridintre Kim si Jared si fu mai mult dec�t sigura ca ei ad�ugasera �n minte cuvintele pe careea nu le rostise: "... Sa se apuce de baut".Dar poate, macar de data asta, el chiar avea sa se tina de cuv�nt si sa o ia de la capat �nSt. Albans. C�nd se trezise de dimineata, Ted nu mai era �n pat, si pentru o clipa - darnumai pentru ca nu era complet treaza - simti aceeasi disperare care o coplesise deseori

�n ultimele luni ori de c�te ori �si dadea seama ca Ted nici macar nu se urcase �n pat toata noaptea.De obicei �l gasea trintit pe canapeaua din sufragerie.Odata �l gasise �n cada.�ntr-o noapte nu venise deloc acasa. �n dimineata aceea fusese pe punctul de a chemapolitia, c�nd el o sunase spun�ndu-i nu stiu ce poveste - pe care preferase sa o creada,desi stia ca nu era dec�t o minciuna sfruntata - despre c�t de mult a avut el de lucru sidespre cum a adormit �n cele din urma, epuizat, �ntr-una dintre camerele de la Majestic.�n schimb, �n dimineata asta Janet �l gasise jos, str�ng�nd covorul uzat ce acopereapodeaua livingului, pentru a scoate la iveala parchetul din lemn solid de dedesubt.

-Ce zici de asta? �ntreba el, triumfator. E incredibil! Parchet din stejar, lemn de cires, nucsi Dumnezeu mai stie ce. Trebuie doar raschetat si lacuit. Ted continua sa lucreze, �n timp ce Janet �ncropi un mic dejun si, c�nd pleca sa-i duca pecopii la scoala, el �nca muncea de zor. Molly, care statea �n parutul ei, �si urmarise tatalcu atentie si, atunci c�nd primi o bucata de covor vechi, �ncepu sa se joace foarte fericitacu el. Si pentru prima data dupa at�tia ani, Janet �si �ngadui sa primeasca �n sufletul eisperanta ca, poate, de data asta lucrurile chiar se vor schimba. Dar, �n ciuda acelei miciraze de soare care-i luminase g�ndurile, Janet �si aminti de zecile de promisiuni pe careTed i le mai facuse �nainte. Nu respectase nici macar una.-Haideti, zise ea, scutur�ndu-se, si �ncepu sa urce scarile. Indiferent ce se �nt�mpla acasa,tot e nevoie de mine acolo. Si promit ca o sa ma uit dupa Muffin.Din momentul �n care pasi �nauntru, temerile cele mai ur�te ale lui Jared cu privire laSf�ntul Ignatiu se confirmara. Usa de la intrare dadea �ntr-un coridor lung si �ngust,luminat doar de c�teva globuri de moda veche, ce at�rnau chiar la �ntretaierea cu celelalteholuri, care porneau �n st�nga si �n dreapta. Peretii erau lambrisati, dar lemnul si zidurilefusesera zugravite �n aceeasi culoare - un soi de bej-pai, care �ti dadea senzatia demurdarie. Podeaua era acoperita cu un linoleum �nchis, fara model, asta �n cazul �n ca

renu puneai la socoteala dunga de la mijloc prin care �ncepea sa se zareasca lemnul. Jaredhotar� ca nu e vorba de nici un model. �n timp ce se �ndreptau catre secretariat, gemenii se privira nelinistiti, dar nici unul nu spuse nimic. O jumatate de ora mai t�rziu, dupa ce mama lor plecase, cei doi urcara scarile catre noualor sala de clasa. -O sa va placa sora Clarence, �i asigurase parintele Bernard, preotul care conduceascoala. Este una dintre cele mai bune profesoare de la noi si toti copiii o iubesc.-Nu seamana deloc cu Shreveport, nu-i asa? observa Jared c�nd ajunsera pe palierul de laetajul doi.In fata lor se �ntindea un coridor similar cu cel de la parter, numai ca acesta avea si un sirde dulapuri, dintre care doua urmau sa le apartina.-Desigur ca trebuie sa le puneti lacate cu cifru, �i spusese parintele Bernard lui Janet. Iarcifrul trebuie �nregistrat �n dosarele de la secretariat �i aruncase o privire grava lui Jared, ca si c�nd ar fi vrut sa-1 avertizeze.-Din c�nd �n c�nd se fac verificari si, daca descoperim ca ati schimbat combinatia fara saanuntati, veti fi exmatriculati pentru o saptam�na. Acum, c�nd ochii lui Jared se oprira asupra dulapurilor, �ncepu sa rinjeasc�.-Sa �nteleg ca, daca-mi pun un lacat cu cheie, o sa ma exmatriculeze de tot, nu?Kim se abtinu sa nu izbucneasca �n r�s. -Hai sa nu �nrautatim si mai tare situatia. Mama are si-asa destule pe cap, ca sa nu �i maifacem si noi probleme.Jared ofta. -Stiu. Dar tot as vrea sa-i vad mutra parintelui Bernard c�nd ar descoperi un lacat pe carenu-1 poate deschide.Sala de clasa era undeva, pe la mijlocul holului, si Jared �i deschise usa lui Kim. C�ndintrara, persoana �nvesm�ntata �n negru care scria ceva pe tabla se �ntoarse spre ei si learunca o privire taioasa pe deasupra ochelarilor cu rame metalice.-Eu s�nt sora Clarence, �i �nt�mpina ea.-Eu s�nt Jared Con... �ncepu Jared, dar calugarita �l �ntrerupse brusc.-Stiu cine s�nteti. Le arata locurile lor din al doilea r�nd cu o usoara �nclinare a capuluiacoperit de gluga sutanei. Discutam despre rolul Vaticanului �n Al Doilea Razboi Mondial,continua ea Ati pierdut deja primele doua saptam�ni de scoala. P�na m�ine as vrea sa fiti

la zi cu lectiile. �n timp ce ea se �ntoarse spre tabla, Jared si Kim se asezara �n banca demodata. Exact �nspatele lui Jared statea Luke Roberts, care �i strecura un biletel. Jared �l desfacu si citimesajul m�zgalit:Bine ati venit la Sf�ntul Ignoramus!Chinuindu-se sa nu z�mbeasca, Jared �mpaturi biletul la loc si i-1 dadu si lui Kim,

care nuse putu abtine sa nu chicoteasca �ncet. Se opri, dar era prea t�rziu.

-Kimberley, te rog sa �mpartasesti continutul biletului si celorlalti din clasa, rosti soraClarence, fix�nd-o cu privirea pe Kim, care se �nrosi.-Eu... aaa... stiti, chiar nu e nevoie sa... -Ridic�-te �n picioare, �i ordona sora Clarence. �n aceasta scoala, ne ridicam �ntotdeauna�n picioare c�nd ni se adreseaza cineva sau c�nd dorim sa spunem ceva.Cu genunchii tremurind si fata teribil de �mbujorata, Kim se ridica.-Citeste biletul, spuse apasat calugarita.Kim �si musca buza si se uita disperata spre fratele ei, care �i facu cu ochiul.-"Bine ati venit la Sf�ntul Ignoramus", citi ea, cu voce stinsa.-Nu te aud, adauga cu glas rece ca gheata sora Clarence. Kim simtea ca �i ia foc fata.Calugarita nu avusese problemecu auzul cu un minut �n urma, c�nd nu facuse altceva dec�t sa scoata un chicotit usor. Citi din nou biletelul - mai tare - �n linistea totala care cuprinsese �ncaperea.-Si ti se pare ca e de r�s, adauga profesoara, cu un ton care arata clar ca nu e vorba de ointerogatie.Kim nu raspunse nimic.-Mai crede cineva din clasa ca biletelul este amuzant? �ntreba sora Clarence. Desi Kim nici macar nu �ndraznea sa-si ridice privirile din pam�nt, stia ca nimeni nu aveacurajul sa miste nici macar un deget, daramite sa mai ridice si m�na. Apoi, cu coltulochiului, �l vazu pe Jared ca se ridica �n picioare. -Eu cred ca este amuzant, spuse el.Kim observa surpriza - si furia rece - din privirea femeii.-Asadar, am�ndoi credeti ca este distractiv sa va bateti joc de aceasta scoala?-E doar un joc de cuvinte, raspunse Jared. Si pun pariu ca multi s�nt de acord cu mine. -Este necuviincios si asa ceva nu va fi tolerat. Ati �nteles? Jared ezita, apoi dadu �ncet dincap aprobator. -Da.

-Da, sora Clarence, �l corecta calugarita.Kim aproape ca simtea furia care �ncepea sa-1 cuprinda pe fratele ei. "Nu, �l implora ea �ng�nd. Las-o �n pace!"Linistea din clasa parea sa explodeze dintr-o clipa �n alta �n timpul confruntarii dintreJared si profesoara.Toata lumea astepta.�n g�nd, Kim �si ruga din nou fratele sa taca. Ochii din spatele ochelarilor cu ramemetalice straluceau de furie. Jared �si �nclestase falcile. Kim vazu buzele fratelui ei pregatite sa rosteasca niste cuvintecare aveau sa-i bage �ntr-o �ncurcatura si mai mare.,,Nu, Jared!" �l implora ea pentru atreia oara, rug�ndu-se ca fratele ei sa o auda si sa o asculte."Las-o �n pace!" Timpul parea sa stea �n loc, dar, brusc, ca si c�nd ar fi rostit cuvintele cuvoce tare, Kim auzi �nauntrul ei vocea lui Jared. ,3ine, zise el. Dar urasc chestia asta. Pe bune, o urasc." O secunda mai t�rziu, Jared rosti politicos, fara sa-si tradeze furia pe care o se

sizase Kim: -Da, sora Clarence. Privirea femeii se �ndrepta din nou spre Kim.-Am hotar�t sa trec cu vederea acest incident, pentru ca este prima voastra zi aici. Dar �nviitor nu voi mai proceda la fel. E clar? -Da, sora Clarence, raspunse Kim, cu un glas soptit.Vocea calugaritei o plesni ca un bici.-Vorbeste tare! -Da, sora Clarence, repeta Kim, cu fata rosie si cu ochii plini de lacrimi.�n continuarea orei Kim si Jared statura linistiti �n banca lor, �ncerc�nd sa se concentreze asupra lectiei. Dar umilinta pe care o �ndurasera nu le dadea pace deloc.,,Nu conteaza, �si tot spunea Kim. Aici totul e diferit, asa ca va trebui sa ma acomodez."

Jared, �n schimb, era absolut sigur ca nu se va obisnui niciodata �n acest loc. Niciodata.Janet Conway se dadu jos de pe scara, �ndrept�ndu-si instinctiv spatele, si executa c�tevaextensii �ntr-o parte si-n alta. Pe masura ce durerea din spate si de la �ncheieturi �ncepusa se domoleasca, studie rezultatele celor doua ore de munca din v�rful scarii, unde at�ta �si chinuise corpul �n pozitii care mai de care mai incomode, �nc�t, p�n� la urma, acestacedase. Dar deja stia ca, �n ciuda durerii pe care trebuia sa o mai suporte o zi-dou�,rezultatul merita efortul depus. Deja lumina - clara si limpede a diminetilor de toamna patrundea prin acoperisul de sticla si prin zidurile superioare de la nord si est. C�nd va figata, fosta sera se va transforma �n atelierul la care visase de-at�ta vreme. Cu razelesoarelui venind din trei directii, dar si de sus, va avea �ntotdeauna lumina perfecta pentrup�nzele sale. Numai g�ndul la timpul petrecut aici cu tablourile si pensulele ei - ce vor daviata imaginilor din mintea sa - �i accelera pulsul si o umplu de entuziasm si de bucurie.Dar c�nd privirea ei aluneca dinspre ferestre spre privelistea de afara, freamatul defericire se transforma �ntr-o neliniste sumbra. �ncerca sa se convinga ca nu era nimic amenintator acolo. Doar gramada de buruieni siiedera aceea ciudata care invadase �ncet-�ncet �ntreaga proprietate, acoperind pe de-antregul vechea magazie si care �nghitise lacoma tufele, ce avusesera si ele odata formedistincte si care acum erau strangulate de tentaculele groase ale lujerilor rasuciti. P�n� sistejarii enormi, salciile si arborii de magnolie erau pe punctul de a sucomba sub apasarealujerilor care �i �nconjurasera aproape complet, mai putin ramurile cele mai �nalte; cur�ndaveau si ei s� f¡e sugrumati de iedera invadatoare.Dar nici macar aceasta imagine dezolanta nu putea elimina din mintea lui Janet imagineaatelierului. �n ciuda mizeriei depuse de-a lungul timpului si care �nca mai staruia peferestrele de jos, ea tot mai spera sa obtina ceva frumos. M�ine - sau poate chiar �n dupaamiaza asta - va �ncepe s�-si croiasca drum prin frunzisul imens. Primii vor fi copacii;imediat ce va taia ghemul gros de vita, distrug�ndu-i legatura cu radacinile, aceasta se vausca destul de repede si �i va fi mult mai usor sa scape de ea dupa aceea. Va taia siiedera care se catara pe casa. Iar la sf�rsitul s�ptam�nii, Jared se va putea apuca decuratatul restului proprietatii, �ndepart�nd lujerii de vita ce mai ram�neau. Peluza fusesedistrusa cu multi ani �n urma, dar unele dintre tufele mai mari puteau fi �nca salvate. Pela jumatatea drumului dintre padure si sera, se zarea ceva ce aducea cu o f�nt�na. Cuochii mintii �ncerca s� �ndeparteze reteaua de c�rcei pentru a scoate la iveala...

Ce?

Marmura! Da, desigur. O va construi din marmura - desi piatra de calcar era si e

a demnade luat �n consideratie -, sculptata �n forme deosebite, pe care apa va curge reflect�ndstralucirea soarelui. Parca si vedea jeturile de apa care se vor ridica vesel din f�nt�narefacuta si parca auzea sunetul cristalin al picaturilor care cadeau pe fundul bazinului.Puteau sa puna chiar si niste carasi aurii �nauntru.Inc�ntata de detaliile din ce �n ce mai clare, Janet �si imagina �nceputul unui tablou. Sau, simai bine, o pictura murala a trompe-roeil1, suficient de mare pentru a acoperi un perete�ntreg al uneia dintre camere. Va �nfatisa �mprejurimile exact cum aratau ele atunci c�ndcasa era noua, proaspat construita de stramosii lui Ted. Gradinile trebuie sa fi fost de tipenglezesc, cu tufisuri taiate perfect ce str�juiau straturile de azalee si trandafiri. Oexplozie de flori, �n toate culorile curcubeului. Cu siguranta ca existasera si niste bancutedelicate din fier vopsit �n alb, pe care doamnele sa se odihneasca gratios la adapostulumbrelutelor de soare. Poantilism2. Asta era. Si poate ca o sa-i dea si o tusa franceza, ca sa mearga cuinfluentele de New Orleans pe care le sesizase �n tot orasul. O va face �n stilul lui GeorgesSeurat3, plina de lumina, textura si...O lovitura puternica �ntr-una din usile ce dadeau spre terasa din fata serei puse capatreveriei ei, speriind-o at�t de tare, �nc�t aproape dar�m� scara de pe care cobor�se cu doarc�teva minute �nainte.

-Alooo? striga o voce de afara. E cineva acolo?Dupa ce sprijini scara ca sa nu se mai clatine, Janet se �ndrepta �nspre usa si apasa peclanta. C�nd trase de usa, partea de sus a acesteia se �ntepeni, iar rama se �ncovoie at�tde tare, �nc�t geamul parea gata sa se sparga din clipa �n clipa.1 Pictura murala care, de la distanta, creeaza iluzia realitatii (n.tr.). 2 Procedeu �n pictura moderna impresionista, const�nd �n reducerea petei de culoare laun mozaic de puncte (n.tr.) 3 Pictor impresionist francez (1859-1891) (n.tr.)

-Stai! tipa vocea de dincolo. Lasa-ma pe mine sa �mping din afara.Janet �nchise usa complet. Apoi, dupa ce �ncerca sa o deschida �ncet, persoana de afara�mpinse brusc partea de sus, iar usa se elibera.-Tare mai urasc usile astea frantuzesti vechi, rosti Corinne Beckwith �n momentul �n care intra �n sera. Ramele astea se blocheaza tot timpul. Poate ca acum o suta cincizeci de anior fi fost bune, dar �n ziua de azi s�nt de preferat niste usi dragute si modeme, daca sepoate din aluminiu. Fara vopsea, fara rugina, fara sa fie nevoie sa le cureti.Privi cercetator �n jur, si Janet o vazu cum aduna, practic, �n g�nd orele necesare pentru aface curat. -Si celelalte s�nt cam �n aceeasi stare, spuse Janet Femeia dadu din cap usor.-Nu stiu, ofta ea. Banuiesc ca e bine ca mai exista oameni care sa se mai apuce de astfelde proiecte, dar, daca vrei sa stii parerea mea, am senzatia ca, cei de pe-aici vorconsidera eforturile voastre de a amenaja proprietatea drept o dovada ca ei au avutdreptate.-Dreptate? repeta Janet, nu prea sigura ca a �nteles ce voia sa zica nevasta serifului.Dreptate cu privire la ce? Corinne Beckwith z�mbi amar. -Ca toti cei din neamul Conway s�nt nebuni. Cuvintele lui Corinne atinsera coarda

sensibila al lui Janet. -Daca pentru asta ati venit aici..., se zb�rli Janet, darCorinne �si ridica m�inile ca si c�nd ar fi vrut sa se apere.-�mi pare rau, am vrut doar sa glumesc. Z�mbetul disparuse �nsa de pe chipul ei.-Sincer, �mi pare rau. A fost o gluma proasta si oricum nu prea cred ca �n situatia asta vamai arde de gluma. De fapt, motivul real al vizitei mele este proiectul acesta. Daca, �ntradevar, intentionati s� transformati locul asta �ntr-un hotel, o sa aveti nevoie de sprijin.Iar parintele MacNeill ar fi prima persoana �nspre care ar trebui sa va �ndreptati, �nsa,sincer vorbind, nu prea stiu cum o sa va puteti apropia de el.-Dar nu a spus dec�t ca vor exista anumiti oameni care vor avea c�te ceva de obiectat.Sprincenele lui Corinne se arcuira cu cinism.-Asta-i asa, de ochii lumii, Janet. Privi cu atentie �n jur, vr�nd parca sa verifice daca nutragea cineva cu urechea, dupa care rosti ceva mai �ncet. Ray, sotul meu, m-ar omor�daca ar sti ca v-am spus asta, dar parintele MacNeill nu face niciodata nimic pe fata. Nicinu e nevoie, de vreme ce, practic, toti cei din oras s�nt catolici si daca nu au frecventat ei�nsisi cursurile Scolii Sf�ntul Ignatiu, atunci copiii lor sigur se duc acolo. Si fac tot ce lespune parintele Mack. Iar daca el a zis ca vor fi obiectii, atunci �nseamna ca pl�nuieste caele chiar sa existe. Janet �si �nclina capul �ntrebator. -S� �nteleg ca dumneavoastra nu s�nteti catolica? Corinne ridica din umeri.-Eu �nca ma mai duc la biserica Sf�ntul Ignatiu, pentru ca si Ray merge acolo. Dar mie �miplace sa g�ndesc de una singura. Mai privi �nca o data �n jur pentru a se asigura ca nu oaude nimeni. Lui Ray nu �i prea convine, dar asa s�nt eu.Janet �si dadu seama ca �i place Corinne Beckwith.-Vrei sa-ti fac o cafea? -Daca pot s-o beau �n timp ce faci turul casei cu mine, desigur. �nca de pe vremea c�nderam o copilita si auzeam tot felul de povesti, am murit de curiozitate sa o vad.Timp de vreo ora cele doua femei s-au plimbat prin toata casa, oprindu-se din c�nd �nc�nd s� se mai joace cu Molly sau s�-1 m�ng�ie pe Scout, care parea sa fie foarte m�ndru�n postura sa de babysitter al fetitei.C�nd, �n cele din urma, se �ntoarsera �n bucatarie, iar Janet �mparti restul de cafea ramas,Corinne Beckwith �si spuse parerea ei despre casa, dar glasul nu mai exprima acelasientuziasm ca vorbele. -Ei bine, sotul tau are dreptate. Ar putea fi un hotel grozav.-Daca esti de acord cu el, de ce pari totusi reticenta? Corinne �si str�nse buzele,g�nditoare.-Stiu ca nu e treaba mea, dar aveti suficienti bani ca sa acoperiti toate cheltuielilenecesare? Janet dadu din cap ca da.-Iar sotul tau poate conduce un hotel cum trebuie, at�ta timp c�tel...Corinne se abtinu sa mai continue si �si cobor� privirea de parca ar fi vrut sa-si retragacuvintele.

"Stie, g�ndi Janet. Stie despre problema lui Ted." Janet se simti cuprinsa de furie. "Cine

naiba �i spusese? Sau �si bagase nasul acolo unde nu-i fierbea oala, �ntreb�nd �n st�nga si�n dreapta ca sa gaseasca ceva necurat..." Janet opri sirul g�ndurilor la fel de brusc pe c�ttacuse Corinne Beckwith cu c�teva momente �nainte, amintindu-si ca St. Albans nu e Shreveport; aici toata lumea cunostea pe toata lumea. N-avea nici un sens sa nege cevace stiau deja cu totii.

-At�ta timp c�t el va fi treaz? �ntreba ea, termin�nd fraza lui Corinne.C�nd aceasta dadu din cap afirmativ, Janet trase puternic aer �n piept, apoi scoase un oftat.-At�ta timp c�t e treaz, da, poate conduce un hotel. Si sper sa ram�na treaz. Asadar, sapresupunem ca asa se va �nt�mpla. Sa presupunem ca rezolvam toate conflictele. Ce-armai fi? -Casa �n sine si familia sotului tau, �i spuse Corinne, ho-tar�ta sa-i raspunda lui Janet la felde onest, confirm�nd, �n acelasi timp, si suspiciunile lui Janet despre bufele care circulau�n St. Albans. Te asigur ca, �ncep�nd de ieri, telefoanele au sunat �ntruna. Si se pare ca totceea ce ti-am spus eu despre sarcina m�tusii voastre nu e doar o simpla b�rf�. S�nt celputin sase oameni care �si aduc aminte ca era �nsarcinata c�nd sotul ei a murit. Dar, c�ndau gasit-o, nu mai era. S-a presupus atunci ca socul produs de vederea cadavrului i-aprovocat o nastere prematura chiar �n dimineata aceea. Cum Janet nu spunea nimic,Corinne continua. Problema, din c�te �mi dau eu seama, este ca nu au gasit nici urma decopil. De aceea nici nasterea lui nu a fost �nregistrata nicaieri.-Poate ca s-a nascut mort, sugera Janet.-Chiar si asa, tot ar fi trebuit sa fie �nregistrat undeva. Si mai e ceva. �ti aduci aminte debarbatul acela de ieri care statea �n fata cimitirului? Jake Cumberland? Janet se cutremura. -N-o s�-1 uit niciodata. Modul cum ne privea pe toti! Parea ca ne uraste, chiar daca nune-a cunoscut niciodata. -Probabil ca ai dreptate, raspunse Corinne. Mama lui a fost menajera lui George si aCorei Conway. Si ea a disparut tot �n ziua aia.-A disparut? repeta Janet. Nu s�nt sigura ca �nteleg ce vrei sa spui.-Nici eu nu prea stiu exact, zise Corinne. Am auzit tot felul de zvonuri si nu pot sa-mi dauseama ce e adevarat si ce nu. Se pare ca mama lui Jake - Eulalie o chema - era un fel depreoteasa voodoo.-Asta-i buna, dadu Janet sa zica ceva, dar Corinne o �ntrerupse, ridic�nd m�na.-Lasa-ma sa termin! Se zice ca Eulalie credea ca exista ceva necurat aici - din spuselecelorlalti a reiesit ca este chiar cuv�ntul folosit de ea -, asa ca s-a hotar�t sa-i puna capat.Cica a facut o papusa.-O papusa voodoo? repeta Janet, ne�ncrezatoare. Ce naiba, Corinne, nimeni nu crede �nasa ceva! -Daca vrei sa stii, o gramada de oameni cred, raspunse Corinne. Iar Eulalie Cumb

erlandera chiar convinsa. Janet �si tuguie buzele.-Nu-mi vine sa cred ca ar putea cineva sa...-Dar lasa-ma sa termin, o �ntrerupse Corinne. Nimeni, dintre cei cu care am vorbit, nucunostea mai multe detalii, dar se pare ca papusa a fost gasita. Iar cu o noapte �naintede tragedie, gradina luase foc. C�nd George si Cora Conway au fost gasiti, Eulalie sicopilul disparusera.-Daca oamenii sustin ca Eulalie a luat copilul, de ce ar mai �nvinovati familia lui Ted?-Nimeni nu sustine asa ceva, adauga Corinne. Oamenii zic ca Eulalie nu l-ar fi abandonatniciodata pe Jake. Era doar un baietel si era totul pentru ea. �n privinta asta toata lumea ede acord - Eulalie nu l-ar fi parasit sub nici o forma pe micul Jake. Daca ar fi plecatundeva, cu sau fara copilul sotilor Conway, l-ar fi luat si pe Jake cu ea.-Vasazica, p�n� la urma ce cred ei ca s-a �nt�mplat? �ntreba Janet, desi �n inima ei simteace raspuns va primi.Corinne ezita. Apoi spuse:-Ei s�nt siguri ca George si Cora i-au facut ceva lui Eulalie si ca, de c�nd casa a fostparasita, iar cei din familia Conway nu au mai trecut pe aici, nu s-a mai �nt�mplat nimicrau. Cele doua femei se uitara una la alta. -Iar acum, ca am venit noi, au senzatia ca se vor petrece din nou lucruri rele?Corinne dadu din cap afirmativ.-Ei nu, ca asta le �ntrece pe toate! spuse Janet, �ncerc�nd sa-si domoleasca furia. Si ce-o

sa faca, o sa vina dupa noi cu furcile ca taranii din Frankestein?Corinne Beckwith z�mbi usor.

-Banuiesc ca vor fi ceva mai subtili, dar cred ca ai prins ideea.Revoltei lui Janet �i lua locul o hot�r�re rece. Toate dubiile legate de puterea lui Ted de asi tine promisiunile disparusera. Daca Corinne Beckwith - sau oricine altcineva - aveasenzatia ca �si vor face bagajele si vor pleca, atunci se �nsela.Se �nsela profund.-Asa ceva n-o sa se �nt�mple, spuse ea calm. Daca o fi sa plecam, atunci va fi pentru canoi singuri am dat gres. Dar nu ne va goni nimeni. Nimeni. Ted statea �n �ntunericul confortabil al barului, privind fix bautura din fata lui. Votcasimpla, doar cu o picatura de lam�ie pentru aroma. O voce de-abia soptita din mintea lui�i tot spunea sa lase paharul unde era si sa plece acasa."Taci din gura, �i raspunse el rastit. E doar un pahar si �l merit. Oricine l-ar merita."Ridica paharul si privi lung lichidul transparent, dorind parca sa fie provocat din nou devocea care nu-i dadea pace.�n tacere, Ted duse bautura la buze, dadu votca peste cap si �mpinse paharul catrebarman, care raspunse imediat cererii nerostite. �n timp ce barmanul - un alt Tony,pentru Dumnezeu! -�i umplea din nou paharul, Ted �si studie chipul �n oglinda din spateletejghelei. De ce naiba se holbasera toti la el �ntreaga zi? Nu era nimic �n neregula cuaspectul sau - de fapt, arata chiar mai bine dec�t aproape toti nenorocitii

aia care seholbasera la el. Dar nu numai modul �n care �l privisera �l scosese din minti, mai era sicomportamentul lor.Totul �ncepuse chiar de dimineata, dupa ce plecase de acasa. Era �n drum spre magazinsa cumpere o rindea, o masina de slefuit si niste materiale de care avea nevoie pentru areface podeaua livingului si, exact c�nd ajunsese �n dreptul pietei din mijlocul orasului,trecuse pe l�nga o cladire de caramida, ale carei coloane de la intrare, �mpreuna cu miculdom, o desemnau drept Primaria orasului. Imediat �si aminti cuvintele pe care le auzise lafuneraliile matusii lui: "... Vor fi destule obiectii �mpotriva eliberarii unei autorizatii... Sperca s�nteti pregatit de lupta...""Daca e sa existe vreo problema, atunci ar fi mai bine sa stiu de pe acum", �si spuse Ted.Gasi un loc de parcare la vreo douazeci de metri. �ndrept�ndu-se spre cladirea Primariei,saluta doua persoane pe care le �nt�lni. Una era o femeie cam de v�rsta lui, care tinea dem�n� un baietel poate cu un an mai mare dec�t Molly. Cealalta persoana era un brabat devreo saizeci de ani, �mbracat �ntr-o salopeta larga si cu un mot de p�r argintiu ce iesea desub o sapca de baseball patata.Nici unul din ei nu-i raspunse la salut, desi era sigur ca am�ndoi �l auzisera. Mai mult dec�tat�t, avu impresia clara ca stiau cine e. "Inmorm�ntarea, �si zise �n sinea lui. Ne-au vazut la �nmor-m�ntare si au auzit toate povestile alea despre unchiul George si matusa Cora." Ei bine, avea de-a face cu nisteoameni cu mintea �ngusta dintr-un oras mic. Dar, cu siguranta, mai existau si oameni care nu aveau nimic cu familia lui. C�nd intra �n Primarie - care la prima vedere parea parasita - se uita dupa un avizier sidescoperi pe o usa un semn ce arata ca acolo se afla Biroul de informatii. �nauntru dadupeste o tejghea lunga �n spatele careia se aflau doua ghisee, unul ocupat de o femeiet�nara cu par blond tuns scurt, cu aer de profesionist eficient, iar celalalt, de un barbatcare i se paru lui Ted ca ar fi trebuit sa iasa la pensie de multa vreme. Pe placuta de labiroul acestuia scria:, Jefferson Davis Houlihan". Imediat dupa nume erau inscriptionate cu litere la fel de mari cuvintele: .FUNCTIONARPUBLIC". -Pot sa va ajut cu ceva? �l �ntreba blonda eficienta, oferindu-i lui Ted un z�mbet politicos,daca nu chiar cald. Pe placuta ei - mult mai mica dec�t cea a lui Houlihan -scria Amber Miliard.

-As dori sa verific niste date legate de o proprietate, raspunse Ted.Era doar imaginatia lui sau Amber Miliard si seful ei schimbara rapid o privire? C�nd �idadu adresa casei si vazu c� z�mbe-tul ei se �ntuneca, stiu ca nu fusese vorba de ceva imaginar.-E vorba de o zona rezidentiala, raspunse ea at�t de repede, �nc�t Ted fu sigur ca eaverificase deja.Urmatoarele cuvinte �i confirmara banuiala.

-Poftiti o copie. A mai fost cineva care a cerut informati despre aceeasi proprietate.Ridic�ndu-se de la birou, ea se apropie de tejghea si �i �nm�na lui Ted o singura foaie deh�rtie. O cerceta cu atentie, desi era aproape sigur ca stia ce contine.-S�nteti at�t de draguta sa-mi spuneti cine s-a mai interesat de casa mea? De data asta, Amber Miliard se uita la seful ei si ceru ajutor.-Stimate domn, acestea s�nt informatii confidentiale, dupa cum bine stiti, nu-i asa? rosti

taraganat Jefferson Davis Houlihan.Era c�t pe ce sa �l �ntrebe pe Houlihan la c�te seriale cu avocati se uitase �n ultima vreme,dar se st�p�ni; nu ar fi facut altceva dec�t sa-1 �nfurie si mai tare. Ted mai studie �nca odata documentul din fata lui, apoi �si �ndrepta atentia spre Amber Miliard.-As vrea un formular pentru o autorizatie de constructie. De data asta Houlihan nu maiastepta ca asistenta lui s�-iceara ajutorul.-Nu s�nt sigur ca avem asa ceva. �n ultimii douazeci de ani nu a mai existat nici o astfelde cerere. Ted simti ca e pe punctul de a-si pierde cumpatul. -N-ati vrea totusi sa verificati? �ntrebael, fara sa mai �ncerce sa-si �ndulceasca tonul. -Nici o problema, replica Houlihan, ridic�ndu-se anevoie �n picioare. Numai ca nu preastiu de unde sa �ncep sa caut. �l privi fix pe Ted: Poate ati putea sa mai treceti pe aicipeste vreo saptam�n�, doua... sugera el, de-abia rostind cuvintele.Dupa ce c�teva minute mai t�rziu parasi Primaria, Ted simti nevoia de a trage o dusca,nevoie care crescu de-a lungul zilei. Oriunde se ducea, se �nt�mpla exact ca la Biroul deinformatii de la Primarie. Nu era nimeni nepoliticos cu el. Nimeni nu-i �ntorcea spatele c�nd se apropia.

Multi chiar �i z�mbeau. La �nceput crezu ca e vorba doar de modul �n care viata decurge �n micile orasele: toatalumea cunostea pe toata lumea, dar nimeni nu stia nimic despre el. Va mai dura,probabil, o vreme p�na c�nd vor ajunge s�-1 cunoasca mai bine si atunci �l vor accepta.Mai ales atunci c�nd va deschide motelul, iar oaspetii sai vor �ncepe sa-si cheltuiascabanii �n restaurantele si �n magazinele aliniate frumos pe partea de sud a pietei. "Baniifac legea, �si zise el, iar ai mei s�nt la fel de buni ca ai oricui." Nimeni nu a refuzat sa-iv�nda ceva. Pe la pr�nz, c�nd dusese acasa primele materiale, cheltuise deja aproape cincisute de dolari, iar dupa-mas� - dupa ce Janet �i povestise despre vizita doamnei Beckwith-, cheltui chiar mai mult. Comanda vopsea si tapet, tabla noua pentru acoperis, precum si noi armaturi pentrutoate salile de baie din casa. Petrecu aproximativ o ora �n magazinul cu instalatii sanitaredin St. Albans, rasfoind catalog dupa catalog, alese, �n cele din urma, vreo sase obiectedintre cele mai bune - si cele mai scumpe - si le duse acasa.Vorbi cu instalatori, electricieni, t�mplari si cu tot felul de mesteri care ar fi putut sa-1ajute la restaurarea casei.

-Banii nu reprezinta o problema, �i asigurase pe fiecare �n parte - d�ndu-le numarul detelefon al lui Bruce Wilcox, pentru ca avocatul sa le confirme ca banii exista �ntr-adevar.Vreau doar ca torul sa fie facut ca la carte. Toti l-au ascultat politicos.Toti i-au v�ndut ceea ce si-a dorit. Dar toti - instalatorii, electricienii, t�mplarii si ceilalti - i-au spus acelasi lucru: "Nu stiuexact. S�nt destul de ocupat acum. Nu cred ca voi avea timp si pentru dumneavoastra.

Iar casa e �ntr-o stare destul de proasta. Ar fi mai bine sa o dar�mati".Spre seara, Ted era deja satul de refrenul asta. �n cele din urma, se opri la piata ca sa iatot ceea ce �i scrisese Janet pe o lista. Apoi hotar� sa se mai opreasca �ntr-un anumit locpentru propriile provizii.Bourbon. Gin. Si multa votca. Avusese o zi grea. Merita o bautura.Casierita trecu prin fata scanerului toate sticlele, fara sa scoata nici un cuv�nt, dar �ivazuse privirea si nu avu nici un dubiu legat de ceea ce �i transmitea: "Pleaca. Nu tevrem printre noi".Iar acum, �n timp ce statea �n bar, �si �nt�lni propria privire �n oglinda. "La dracu' cu voi, �si

zise el �n sinea lui. La dracu' cu voi toti. S�nt aici si nu am de g�nd sa plec." D�nd peste capsi al doilea pahar, Ted lasa pe bar suficienti bani c�t sa acopere consumatia si bacsisul,apoi iesi afara.Dupa plecarea lui, barmanul aduna banii, puse o parte �n casa de marcat si restul �n cutiapentru bacsisuri, apoi ridica receptorul.

- A fost aici, spuse el. Si a baut.Urma un moment scurt de tacere, apoi persoana de la capatul celalalt al firului vorbi:-Asta-i bine, zise parintele MacNeill �ncet. Poate o sa bea p�na o sa-si dea duhul.Seara �nvaluia casa ca un giulgiu. Janet �ncerca din greu sa se convinga ca indispozitia pecare o avea era cauzata de vreme - caldura si umiditatea, total nepotrivite pentrumijlocul lui septembrie, care acopereau St. Albans exact ca un cearsaf jilav. Hotar�rea pecare i-o insuflase vizita lui Corinne Beckwith �n dimineata aceea �ncepuse sa se erodezeimediat ce Kim si Jared se �ntorsesera de la scoala. Jared �ncerca sa para vesel, dar Kimnu-si ascundea deloc sentimentele. Nefericirea ei, Janet putea sa jure, era dublata si defaptul ca Muffin nu daduse nici un semn de viata toata ziua.-S-a �nt�mplat ceva cu ea, spuse Kim c�nd renunta, �n final, sa-si mai strige pisica. Nuavea cum sa dispara asa, pur si simplu.-Pisicile pot fi foarte independente, adaugase Janet, �n dorinta de a-i mai da cevasperante lui Kim, dar �n acelasi timp si ca s-o pregateasca pentru cazul �n care pisica nuavea sa se mai �ntoarca niciodata. E posibil sa nu-i fi placut aici si a gasit un alt loc �ncare sa traiasca. -Dar n-ar face asa ceva! protesta Kim. �n nici un caz nu Muffin! - Atunci, poate se va �ntoarce, zise Janet si schimba subiectul. Cum a fost prima zi descoala? �ntreba ea si imediat �si dori sa n-o fi facut. Kim gemu.

-�ngrozitoare, mormai ea.

Deschiz�nd frigiderul, cauta sticlele de Cola si �i dadu una fratelui ei. �n urmatoareledouazeci de minute Janet asculta cu atentie povestea umilintei pe care o suferisera ceidoi gemeni �n primele zece minute petrecute la Scoala Sf�ntul Ignatiu.-Si nici macar nu a fost vina lui Jared, adauga ea. Sora Clarence nici macar n-a �ntrebatdaca el a scris biletul si nici el nu i-a zis ca, �n fond, autorul era altcineva. -Uita-te si tu cum s-a purtat cu noi, adauga si Jared. Si asta a fost prima noastra zi descoala. Daca i-as fi spus ca 1-a scris Luke Roberts, probabil ca ea l-ar fi pus sa-i deaexplicatii si l-ar fi exmatriculat dupa aceea sau, �n cel mai bun caz, l-ar fi pus sa ram�n�dupa ore sa zica vreo doua mii de rugaciuni ori ceva de genul asta.Kim �si dadu ochii peste cap, �ntreb�ndu-se a nu stiu c�ta oara cum de Jared parea sa nuse �nfurie niciodata - nici chiar atunci c�nd altcineva �l baga �n �ncurcatura - .si cum reuseasa explice totul de parca el nu ar fi facut nimic special. Dadea impresia ca nici macar nue suparat pe sora Clarence.-Recunoaste totusi ca sora Clarence e o nenorocita. -Kim, rosti Janet c�t putu ea de indignata, dar g�ndindu-se din nou la povestirea fiicei ei, obanuiala grava �si facu loc �n sufletul ei, aceea ca mai existau si alte motive de care Kimnu avea habar. Parintele MacNeill. Desi nu credea ca s-ar �njosi at�t �nc�t sa monteze o profesoara �mpotriva propriilor elevi.Sau ar face-o? �ntrebarea nu-i dadu pace tot restul serii si se chinui sa ignore miraculoasarezolvare a tuturor problemelor care �i trecuse prin cap cu c�teva ore mai devreme. Apoi Ted se �ntorsese acasa si, chiar �nainte de a-1 vedea, stiusera cu totii cu ce seocupase. Nu era nimic vizibil; nimic din ceea ce puteau auzi, mirosi, gusta sau atinge. Dartraisera �n starea aceea de at�ta timp, �nc�t o recunoscura imediat ce el intra �n casa. Era aura alcoolului.

Janet, �ncerc�nd friptura pe care o pregatise pentru cina, surprinse schimbul de priviridintre Jared si Kim. Cu toate ca nici unul nu rostise vreun cuv�nt, le putea citi foarte clarg�ndurile: ,? beat!" Molly �ncepu sa pl�nga, ca si c�nd ar fi intuit si ea g�ndurile lor - sau poate detecta si eastarea tatalui sau printr-un mod propriu.Apoi Ted veni �n bucatarie, adeverindu-le banuielile. Pasea foarte atent, iar vorbele luierau neobisnuit de precise.

-De ce naiba va holbati cu totii asa la mine? �ntreba el, iar tensiunea din casa crescu periculos la auzul enervarii din vocea lui.

Nici Kim, nici Jared nu raspunsera si �si dadura toata silinta sa nu �si priveasca tatal si nicisa nu para ca se straduiesc cu tot dinadinsul sa �l evite.Smiorcaitul lui Molly se transforma �n tipete puternice.

-Iar copilul asta chiar trebuie sa zbiere ori de c�te ori intru eu �n camera? se ras

ti Ted.�n timp ce Janet o lua pe Molly �n brate �ncerc�nd sa o potoleasca, se vazu obligata sa-si�nghita replicile usturatoare care amenintau sa �i scape de pe buze: "Face asa numai c�ndbei!" �n schimb, �i anunta ca masa va fi gata �n c�teva minute.-Atunci Jared poate sa descarce ce e �n masina, spuse Ted, fix�ndu-si fiul cu privirea.Daca nu cer prea mult, desigur.Ultimele cuvinte fura rostite cu un sarcasm muscator, aver-tiz�nd-o pe Janet ca nu maiera mult si Ted va exploda.-Nici o problema, spuse Jared, deja �n picioare.Kim, profit�nd de ocazia de a scapa de tensiunea din bucatarie, �si urma fratele imediat. -Ce-i cu ea? �ntreba Ted. Am vreo boala, ceva? �nca o data Janet tacu, dar c�nd Jared intra �n camera carind dupa el o lada mare plina custicle de bautura, se �ntoarse furioasa spre Ted.-Ai zis ca n-o sa mai bei. Se stradui s�-si domoleasca vocea si �si dori sa �si gaseasca puterea sa nu se �nfurie p�nac�nd vor ram�ne singuri. Dar era prea t�rziu! Ted se uita deja amenintator spre ea.-Doar pentru ca este aici nu �nseamna c-o sa si beau.De data asta Janet nu mai dadu glas g�ndurilor. Dar nu mai conta. Pentru ca �l at�tasedeja pe Ted.-Mi-e rau c�nd va vad, tipa el. Cum poti sa ma condamni ca mai beau din c�nd �n c�nd c�teo tarie, c�nd voi va purtati cum va purtati!?Ridica de jos cutia cu sticle, aproape pierz�ndu-si echilibrul, apoi reusi sa stea drept pepicioarele lui.-Vreti sa cinati, nu? Atunci m�ncati �n continuare, ca eu o sa �mi port singur de grija.Disparu pe o usa ce dadea �ntr-un fel de camara si �n imensa sala de mese din spate.Jared voi sa-1 urmeze, dar mama lui �l opri:-Ram�i. Lasa-1 �n pace. Macar noi sa ne putem bucura de cina.Dar bine�nteles ca nu au putut. Giulgiul ce �nvaluia casa parea si mai greu si, desi Janet�si tot spunea ca de vina era zapuseala serii, stiau cu totii care era adevarata cauza. Undeva, �n casa, Ted se apucase de baut.Dupa ce au terminat de m�ncat si vasele au fost spalate, Kim si Jared s-au dus �n cameralor, pretinz�nd ca au teme de facut si ca le mai ramasesera niste cutii de despachetat.Dar c�nd Jared o ridica pe Molly �n brate spun�nd:"Haide, papusica mea, daca noi avemtreaba de facut, atunci si tu ai!" Janet �ntelesese mesajul foarte clar: "Nu vrem sa damochii cu el". Dupa ce copiii plecara din bucatarie, Janet se �nv�rti neputincioasa prin camera. La�nceput crezu ca vrea sa fie singura sau ca doreste sa am�ne pe c�t posibil confruntareacu sotul ei. Dar era ceva mai mult de at�t. Pentru a nu stiu c�ta oara auzi vocea mamei ei, iar de data asta �i spunea ceva ce nu �imai zise niciodata: "P�r�seste-1! Ia copiii si las�-1. E un mincinos, un betiv, si problemelelui nu au nici o legatura cu tine. Nu-1 lasa sa te distruga, pe tine si pe copii. Pleaca acum,�nainte sa fie prea t�rziu".

Cuvintele, rostite at�t de clar, de parca mama ei ar fi stat �n bucatarie la masa, o socarape Janet. Si nu doar pentru ca erau niste sfaturi neobisnuite.Si le mai spusese doar si singura de sute de ori �nainte.Dar �ntotdeauna fusese vorba si de conditii. Si �ntotdeauna teama o cuprinsese imediat. Teama de a-si creste copiii de una singura.Teama de a nu-si gasi un acoperis deasupra capului, teama de a nu le putea oferim�ncare si de a nu avea cu ce-i �mbraca. Dar �n seara asta, �n toropeala fierbinte a noptiidin Louisiana, toate temerile ei disparusera.Acum �i era mai frica sa ram�na. Iesi �n pragul usii din spate si privi afara. Cerul era�ntunecat - nori grosi acopereau licarul stelelor - si �n bezna de cerneala vazu toatefortele care pareau brusc sa se �ndrepte �mpotriva ei. Preotul, avertismentele lui de la �nmorrn�ntare erau mult mai amenintatoare �n �ntunericul noptii dec�t la lumina zilei. Jake Cumberland, care �i privise cu ura �n timp ce o �n-gropau pe Cora Conway.Toti oamenii, de care Ted �i vorbise la pr�nz, oameni care -din diverse motive - nu �i voiau

aici si care nu faceau nici un efort sa-si ascunda sentimentele. Sora Clarence, care �i umilise copiii chiar �n prima lor zi de curs la Sf�ntul Ignatiu.Si ce �i tinea aici? O casa care nu-i costa nimic si un venit care �i permitea lui Ted sa bea dupa pofta mimii. "Oare cum putuse sa creada, fie si pentru o clipa, ca Ted avea de g�nd sa renunte labautura? Ce t�mpit�! Asta era - o t�mpita si jumatate, ca toate femeile pe care le vazusela televizor �n diverse emisiuni si care traiau alaturi de barbati care le bateau, le �nselau si le umileau ori de c�te ori aveau ocazia. Era vreo diferenta �ntre ea si celelalte?" Doar pentru ca Ted nu o batea si nu o �nsela?Si ce daca? O mintea - o mintise de sute de ori de-a lungul anilor. De ce l-o fi crezut de data asta?"T�mpita, t�mpit�, t�mpita!" Ei bine, p�n� aici! Gata!Se �ntoarse �n bucatarie si �nchise usa, las�nd �ntunericul �n urma ei. Plimb�ndu-se la parterul casei, starea ei de spirit se �mbunatatise. Se simti eliberata c�nd �si dadu seamaca luase cea mai buna decizie, chiar daca �n mod evident, g�ndind la rece, aceasta era,de fapt, singura solutie viabila.Daca ea si copiii aveau sa ram�na acolo, ceva �ngrozitor li se va �nt�mpla.

Tuturor.

II gasi pe Ted z�c�nd pe singura canapea adusa cu ei din Shreveport si pe care opusesera �n mica �ncapere din spatele livingului. Tinea str�ns �n m�na un pahar, iar pepodea, chiar l�nga canapea, se zarea o sticla de votca de o jumatate de litru, goala pejumatate.

-M�ine plec, �i spuse ea. O sa iau copiii, pe Scout - si pe Muffin, daca apare - si

masina.Ted se ridica, �mpleticindu-se, si facu un pas spre ea, �si pierdu echilibrul, dar prinsepartea de sus a micului semineu ca sa se �ndrepte.-Nu pleci nicaieri! se rasti el, de data asta nemaitin�nd seama ca de-abia reusea saarticuleze doua cuvinte. Janet refuza sa se certe cu el. Decizia pe care, �n sf�rsit, o luase �i dadea un calm pe carenu �l mai simtise de ani de zile. -S-a terminat, Ted! spuse cu vocea at�t de linistita, �nc�t �i atrase atentia sotului ei. S-aterminat cu toti anii de minciuni, cu toti anii de promisiuni �ncalcate. Nu vreau sa maitraiesc asa. Privi prin camera: imaginea modului ei de viata. Acum, �n loc de oportunitatile pe care levazuse prin ochii lui Ted doar cu c�teva zile mai devreme, nu mai vedea dec�t tapetulscorojit, peretii patati, candelabrul spart si jegos, care at�rna de tavanul coscovit. Sifiecare camera arata la fel. -Uita-te la locul asta, continua ea. Seamana perfect cu casnicia noastra -total esteputred si ar fi trebuit dar�mat cu multi ani �n urma.Ted �si str�ngea puternic pumnul, dar Janet nu-1 baga �n seama.-Nu te mai deranja, spuse ea. N-o sa mearga. Nu �ncerca sa ma ameninti sau sa malovesti si, pentru Dumnezeu, nu-mi mai face nici o promisiune. �i �ntoarse spatele, dar,c�nd ajunse �n pragul usii, �i mai arunca o ultima privire. - Si nici nu �ncerca sa urci �nnoaptea asta. Usa de la dormitor o sa fie �nchisa.Iesi din camera, se �ndrepta spre foaier si �ncepu sa urce scarile. Se afla pe la mijloculpalierului, cam pe unde se despartea scara �n doua, c�nd urletul lui Ted umplu toata casa.-N-o sa m� parasesti! zbiera el. N-o sa ma parasesti niciodata!Calmul care o �nsotise p�na atunci fu zguduit de furia sotului ei. Repezindu-se �n sus pescari, intra ca o furtuna �n camera si �nchise usa �n urma ei. Placa groasa de stejar aveasa-1 tina departe de ea toata noaptea, dar, din pacate, nu era suficient de groasa pentrua o proteja de tipatul furiei lui.-�ntelegi? urla el de jos, astfel ca vocea lui rasuna �n toate camerele. N-o sa ma parasestiniciodata! Sosise timpul.

Chiar daca dormea profund �nca de pe la apusul soarelui, ceva din sufletul lui JakeCumberland stia ca venise timpul. Se trezi brusc, arunc�nd c�t colo patura zdrent�roas�cu care se �nvelea de c�nd era un copil, si sari pe podeaua goala de lemn, dintr-o singuramiscare agila. �n timp ce-si tragea pantalonii, auzi un zgomot slab la usa cabanei; ogariisai simtisera si ei ca sosise clipa cea mare."Mai aveti si voi putina rabdare", murmura Jake. La auzul vocii lui, cei doi c�ini cu blana

aproape galbena se potolira. Jake �si strecura m�inile prin m�necile roase ale unei ca

masivechi de c�nd lumea, dupa care aprinse o luminare si �ntredeschise usa doar c�t sa laseanimalele �nauntru. C�inii - at�t de slabi �nc�t li se vedeau coastele pe sub pielea de-abiaacoperita de blana -se furisara �n cabana, adulmec�nd aerul �n cautarea m�ncarii.,Poatemai t�rziu", zise Jake �nchiz�nd usa Ogarii se asezara pe podea, cu botul pe labe. Ochii lor �nrositi, stralucind ca niste taciuni�n lumina luminarii, �l urmareau pe Jake cu mare atentie. Dupa ce acesta mai aprinsepatru luminari pe care le aseza una l�nga alta deasupra chiuvetei, pe pervaz, trupurile lorse �ncordara si cel mai mic scoase un usor scheunat.

-Gura! ordona Jake. C�inele tresari si se ghemui si mai tare, fara sa mai scoata nici un sunet.Fumul celor cinci luminari umplea �ncet-�ncet camera, iar Jake se �ndrepta spre cufaruldin colt - cufarul mamei lui - si �l deschise. Imediat sub capac se gasea un compartimentnu prea ad�nc, �mpartit �n sase mai mici, fiecare dintre ele contin�nd o �ntreaga varietatede borcanase si de flacoane. Invelitoarea de altar voodoo a mamei lui se afla chiar sub compartimentul cel mare, dar Jake stia ca nu e bine sa o atinga �nainte de a fi sigur celicori si potiuni urma sa foloseasca."Imediat ce o despaturesti, vraja va �ncepe sa lucreze, �i spusese ea �n copilarie. Asa catrebuie sa fii pregatit. Tre' sa stii ce vrei sa faci si ce vei folosi.", JOar cum stii?" �ntrebase Jake, cu ochii larg deschisi, foarte atent la miscarile mameisale - ai carei ochi erau �nchisi -, la modul �n care �si trecea m�inile peste obiectele dincufar, aleg�nd unele sticlute si las�ndu-le pe altele neatinse."E vorba de magie, �i raspunsese ea. Magia o sa-ti spuna." Acum Jake �ngenunche l�nga cufar si, asa cum facea mama lui c�nd era mic, �si trecum�inile, la doar c�tiva centimetri, pe deasupra compartimentelor. �nchise ochii si-si lasacapul pe spate.-Ajuta-ma, implora el. Ajuta-m�, mama!C�inii, aflati �n spatele lui Jake, �si ridicara capetele, si nu se mai miscara. �n timp ce blanade pe spate li se zb�rli, fiecare ridica o laba din fata.Cozile lor se �ndreptara brusc.Ramasera �n pozitia aceasta, complet nemiscati, c�t timp Jake �si tinu m�inile deasupracufarului deschis. M�na dreapta a negrului se muta la stinga si la dreapta, dorind parca sa simta undeleemanate de flacoane. La �nceput, miscarea paru haotica, dar, pe parcurs, capata o forma,pentru ca dupa o vreme m�na sa r�m�na suspendata �n zona a cinci obiecte. Continu�nd sa-si tina ochii �nchisi si capul lasat pe spate, �ncepu sa scoata pe rindobiectele alese. C�inii, �nca �ncordati, priveau fix m�na stap�nului lor.Dupa ce flacoanele fusesera asezate pe podea chiar l�nga lada, Jake �si deschise �n sf�rsitochii. Foarte bl�nd, aproape re-verentios, ridica sertarul detasabil si-1 puse pe pat. Apoi,cu m�inile tremur�nde, atinse �nvelitoarea de altar a mamei sale. Nu o mai scosese niciodata din cufar -si nici nu o mai atinsese vreodata. Chiar si acum, �nconjurat dep�lp�itul luminarilor, ezita.Materialul �nchis la culoare, legat str�ns cu o funda de un violet-�nchis, paru sa pulseze �n

lumina difuza ca si cum o forma necunoscuta de viata se lupta sa se elibereze dintrefalduri. Magia! Magia mamei lui!

Emotionat, Jake scoase materialul din cufar. �l aseza pe masa si desfacu cu grija fundele,le �ntinse frumos, dupa care le �mpaturi asa cum obisnuia mama lui. Eliberat dinstr�nsoare, un colt al c�rpei cazu usor �ntr-o parte, iar broderia lui fina m�ng�ie usor m�nalui Jake, ca si c�nd l-ar fi invitat sa o atinga. Degetele lui Jake se apropiara de catifeaua fina. Culoarea ei de cerneala parea sa �nghita lumina luminarilor ca o bestie lacoma. Brusc,Jake �si ridica bratele sus de tot si scutura cu putere bucata de material, dupa care oaseza din nou. �ntr-o secunda aceasta se �ntinse, pliurile de catifea acoperind �ntreagamasa exact ca mantia de �ntuneric ce �nconjurase cabana cu c�teva ore �nainte. Colturileei se potriveau perfect si at�rnau cuminti imediat deasupra podelei.�n mijlocul materialului fusese brodata o stea aurie, de forma unei pentagrame perfecte.Jake aseza c�te o luminare �n fiecare dintre cele cinci colturi ale ei si lumina lor combinata deveni si mai stralucitoare, �ndepart�nd umbrele �ntunecate din restul camerei.

Totusi, materialul suferise o schimbare. Spatiul din interiorul pentagramei parea sa se fi deschis si, pe masura ce �l privea tot maiintens, Jake avu senzatia ca se afla �n fata unui abis imens. �l cuprinse o usoara ameteala si simti cum se leagana �nainte si �napoi gata sa se arunce�n �ntuneric - un �ntuneric ce l-ar absorbi exact ca incendiul care o �nghitise pe mama luicu patruzeci de ani �n urma.C�inii �ncepura sa m�r�ie amenintator, dar tacura imediat ce Jake �ntoarse spatele altarului pe care �l crease.

Unul c�t unul, Jake ridica obiectele pe care le scosese din cufar. Erau trei borcanase sidoua flacoane. Scoase capacul primului, lua pe deget un strop de praf de fildes si �lscutura �ntr-unui dintre triunghiuri.�n timp ce flacara luminarii din dreptul triunghiului se mari, Jake murmura o incantatiescurta: "Sa dea Domnul sa ai stomacul spintecat si maruntaiele �mprastiate".Din al doilea borcan scoase ghimpele curbat al unui trandafir salbatic: "Sa ti se sf�siepielea si s�ngele sa-ti �nece ranile". A doua flacara prinse viata.�ndeparta dopul de la unul din flacoane si duhoarea uleiului de sconcs umplu camera. �ntimp ce turna o picatura din lichidul uleios �n fata celui de-al treilea triunghi, hranindsuflul luminarii, buzele lui rostira o alta incantatie: "Fie ca plam�nii sa-ti arda si puroiul sati umple g�tul".Urma un tep de porc spinos, iar acum patru luminari �si aratau flacarile m�ndre: "Sa

-tiiasa ochii din orbite si �ntunericul sa coboare asupra ta". �n cele din urma, Jake deschise si cel de-al doilea flacon din care lasa sa se scurga osingura picatura. �n timp ce flacara de la ultima luminare se �nteti si acidul din sticluta furapid �nghitit de catifea, rosti si ultima incantatie: "Carnea sa-ti putrezeasca si c�inii sa-timan�nce oasele". Cei doi ogari se apropiara ca si c�nd ar fi mirosit hrana.�nca o data flacarile unite ale luminarilor umplura camera cu o stralucire aurie. Jake seduse �n coltul cel mai �ndepartat al cabanei si ridica de jos una din traistele de p�nzaroasa �n care aducea acasa v�natul prins �n capcanele lui. Acum sacul nu continea nici onutrie ori vreun viezure sau vreo vidra. �n seara asta traista continea ceea ce capturase cu o noapte �n urma. i�ncet, cu grija, scoase lesul pisicii lui Kimberley Conway. Ochii animalului ramaseseradeschisi si pareau sa-1 priveasca, asa cum statea nemiscata �n mijlocul pentagramei.De pe raftul asezat deasupra mesei lua un cutit a carui lama se subtiase de-a lungulanilor de at�ta ascutit. In lumina stralucitoare a luminarilor, Jake Cumberland se apuca sa faca ce stia el cel maibine. �ntr-o jumatate de ora terminase.�mpartise maruntaiele pisicii �n patru parti egale, pe care le p�rli pe r�nd la flacara uneiadintre luminari. Pielea pisicii, curatata de orice urma de came, statea at�rnat� deasupra celei de-a cincealuminari. Flacara �i arsese o bucata de blana la fel de rapid pe c�t fusese acidul �nghitit decatifea. Dupa ce ispravi ritualul, Jake puse maruntaiele, pielea si capul pisicii la loc �n traista sisufla �n luminari. Fumul din camera �ncepu sa dispara �ncet, lu�nd cu el miasma oribila auleiului de dihor. Praful alb din colt de mistret fu �nghitit de bucata de catifea, alaturi de ghimpele detrandafir si de tepul de porc spinos.Gaura facuta de acid disparu si ea, si c�nd Jake lua materialul de pe masa, acesta luasingur forma pliata pe care o avusese initial, iC�nd dangatul �ndepartat al clopotului bisericii batu miezul noptii, Jake prinse c�rpa cufundele violete si o aseza la loc �n cufarul mamei lui. Fixa sertarul si �nchise capacul.Chiar �nainte de a pleca de acasa cu traista de p�nza dupa el, Jake Cumberland �si hranic�inii. Acestia se repezira �nfometati asupra scheletelui pisicii, m�r�ind si molfaind �n timpce sf�siau tendoanele si zdrobeau oasele cu falcile lor. Pendula imensa din coltul livingului �ntunecat - un ceas ornat �ntr-un stil nemtesc - �ncepusa bata ora exacta chiar c�nd Ted rupea tipla de plastic de pe a doua sticla de vo

tca.

A doua sau a treia?

Nu prea �si aducea aminte, dar credea ca totusi era vorba de-a doua. Daca ar fi fost atreia sticla, p�na acum ar fi dormit dus, dar nici pomeneala de asa ceva.

Nu �i era deloc somn.

Degetele �si oprira miscarea, pentru ca Ted numara orele. ... Zece... unsprezece...douasprezece... treisprezece. Treisprezece?Ce dracu'...? Ca doar nu exista ora treisprezece - toata lumea stia asta.Scoase tipla, rasuci dopul, apoi duse sticla la buze si trase o dusc� zdravana. Caldurafamiliara a alcoolului �i cuprinse placut g�tlejul si se r�sp�ndi �n stomac.Si cuvintele lui Janet - cuvintele care �i torturasera mintea toata noaptea - disparura pretde c�teva secunde. Nu dorise sa zica asa ceva -n-avea cum! Fara el, ce-o sa faca? �n plus, mai auzise elpovesti din astea si �nainte. Nu se pl�ngea ea tot timpul ca nu mai suporta, ca, daca nu selasa de baut, o sa plece �n cele din urma? Dar ramasese �n continuare alaturi de el si asava face si acum. Doar �l iubea. Nu putea sa traiasca fara el., JDar ce naiba se �nt�mpla cu ceasul asta? Si, daca ma g�ndesc mai bine, cum de merge?Nu-mi amintesc sa-1 fi �ntors. Sigur ca Janet sau unul dintre copii ar fi putut sa �lporneasca fara ca eu sa stiu. Si totusi nu-mi aduc aminte sa-i fi auzit ticaitul."Ce fel de ceas mai era si asta de pornea asa din senin si mai batea si o ora aiurea?Ted se �ntinse mai bine pe canapea si privi mai atent cutia de alama gravata a pendulei.Erau tot felul de cadrane - unul arata ora, unul, secundele, iar un altul, fazele lunii. Ceasul functiona bine mersi. �si muta privirea pe cadranul ce indica secundele. �l atragea cevaacolo, nu stia prea bine ce anume, probabil felul �n care se misca exact �nainte sa ticaie.Era... Mintea lui cauta un cuv�nt care sa-1 descrie, apoi �l gasi exact pe cel care sepotrivea. �ngrijit. Da, da, asta era.

Curat si �ngrijit.Exact cum trebuiau sa fie lucrurile. Numai ca nu erau asa. Se ridica, sprijinindu-se de biblioteca asezata �n peretele de l�ng�pendula, si se uita de jur �mprejur. Chiar si-asa, ametit de bautura cum era, putea savada tapetul ondulat, zugraveala scorojita si petele de pe covor. "Ce Doamne iarta-ma

facuse Janet toata ziua? Doar el muncea �n casa asta?" Privirea lui se fixa din nou asupra ceasului.C�teva minute dupa miezul noptii.Si �n nici un caz ora treisprezece.O prostie! Ce idee stupida sa creada ca e ora treisprezece! Probabil ca numarase gresit.Atinse cu m�na usita transparenta care �i proteja cadranele si reusi sa o deschida dup�c�teva secunde. �mpinse minutarul p�na c�nd acesta indica ora trei.Dar, �n loc sa ticaie de si un sfert, pendula porni sa bata ora fixa.�nca o data, Ted numara. Iar ceasul batu tot de... treisprezece ori.Se dadu putin �napoi, dar nu-si putea lua ochii de pe cadran, de parca o forta nevazuta �ltinea locului. Limbile se miscara din nou si pendula �ncepu �nca o data sa bata ora exacta.O smecherie! Trebuia sa fie la mijloc vreo smecherie.Limbile nu aveau cum sa se miste at�t de repede - era imposibil.Dar c�nd minutarul ajunse la ora noua, ceasul batu din nou de treisprezece ori. Incapabil sa-si mute privirea de pe cadranul ceasului, Ted urmari cum limba se �ndreaptadin nou cu repeziciune spre doisprezece. Fara sa-si dea seama, �si tinu respiratia �n timpce ceasul indica ora pentru a cincea oara. �n timp ce dangatul ad�nc reverbera �n �ntreagacasa - o data, de doua ori, apoi de trei ori - Ted �si dadu seama ca mai era ceva �nneregula.Ceasul arata tot miezul noptii.Dar limba care indica minutele facuse o rotatie completa! Doar vazuse cu ochii lui.

-A cincea oara, a sasea, a saptea bataie. Aha! Era stricat! ... Zece, unsprezece, doisprezece...

Ted astepta, tin�ndu-si respiratia, ca ecoul ultimului dangat sa se stinga �ncet. �n final,c�nd nu se mai auzi nimic, respira usurat. �ntorc�ndu-se, �si duse sticla la gura.Si ceasul mai batu o data. Scapa sticla din mina.

-Janet? rosti el �ncet numele sotiei sale. Apoi sopti din nou: Janet, ajuta-ma!Ultima bataie se stinse si ea. �nainte de a �ncepe iarasi, Ted str�nse cioburile de pe jos

jumatate din continutul ei se varsase pe covor - si iesi grabit din living, trintind usa dupael. Trecu prin foaierul imens, apoi prin sala de mese, �nchiz�nd usile cu grija., Acum s�nt �n siguranta. Chiar daca ceasul va �ncepe iar sa bata..."Nici nu-si terminase bine g�ndul, ca �l auzi din nou. Dar nu �nabusit - nu ca si c�nd s-ar fiauzit dintr-o alta camera. Era chiar l�nga el.Pendula! Asezata pe peretele din fata, �ntre doua ferestre ce dadeau spre terenul virandin spatele garajului. Inima i-o lua la galop c�nd �ncerca s�-si spuna ca nu era posibil, caceasul se afla �n continuare �n living, ca �n camera asta nu era acelasi ceas.

Dangatul lui se �nteti, umpl�nd camera. Ted scapa din nou sticla, si �si acoperi urechile cum�inile, dar sunetul deveni si mai tare -at�t de tare, �nc�t avea senzatia ca-i bubuie urechile.

"Nebun! �nnebunesc!"

B�jb�i dupa clanta usilor masive ale salii de mese si reusi sa iasa. Se repezi �n holul de laintrare, �nsa dangatul �l urma si aici. �ntelese atunci greseala lui - acum auzea ambeleceasuri.

- Janet? striga el pentru a doua oara, invoc�nd din instinct numele singurei persoane pecare se putuse baza �ntotdeauna. Janet, unde esti? Sus. Era sus, �n dormitorul lor.

"Trebuie sa ajung acolo! Trebuie sa ajung sus!"�ncepu sa urce scarile, dar se �mpiedica de prima treapta si de-abia reusi sa nu cada,tin�ndu-se de balustrada de mahon. C�nd se �ndrepta, �l cuprinse ameteala. �i venea savomite. , Am baut prea mult. Am baut putin mai mult dec�t trebuia." Tin�ndu-se de balustrada cuambele m�ini, reusi sa mai urce c�teva trepte. Dang�tul pendulei �l lovi din nou.

Cazu �n genunchi si privi prin �ntuneric. Atunci �l zari. Acolo pe palier. Ceasul!Acelasi ceas din living si din sala de mese."Nuuuuu..." se jelui el, cu gura uscata de frica. �ntorc�n-du-i spatele pendulei, �ncepu sacoboare disperat scarile, dar pe a treia treapta se �mpiedica. �ncerca sa se prinda debalustrada, �nsa rata si se rostogoli pe scari �n jos. C�nd atinse podeaua, o durere ascutita�n umarul drept �i taie respiratia. In ciuda durerii, se ridica cu chiu, cu vai, �ncerc�nd sagaseasca un loc - oriunde -numai sa nu mai auda sunetul acela �ngrozitor. Oriunde seducea, pendula era acolo, indic�nd �ntruna ora aceea imposibila. Bataile �i torturau trupulca loviturile unui ciocan. Mai ramasese o singura usa si Ted �si �ncerca norocul.Se afla chiar �n capul scarilor care duceau �n pivnita. �ntunericul de dedesubt semana cugura larg deschisa a unui monstru imens. Ted cauta, �ngrozit, un �ntrerupator.Becul se aprinse, �mprastiind o lumina chioara. Cu inima �nc� b�t�nd sa-i sparga pieptul,terorizat de loviturile imposibile ale pendulei, Ted cobor� scarile.Dar chiar si-aici teribilul dangat �l gasi.

-Opreste-te, sopti el, acoperindu-si urechile cu m�inile, dar acum sunetul parea sa vinachiar din capul lui, lovindu-se cu putere de craniu �n ritmul batailor inimii. Avea un atac. Asta era. Era pe punctul de a face infarct.

Cu capul plesnindu-i de durere, se �mpinse �n urmatoarea usa. Se �mpiedica, iar dar dedata asta, c�nd cazu, o durere agonizanta �i cuprinse m�na. Tip�nd, Ted �si prinse

�ncheietura. Un alt val de ameteala si stomacul i se revolta. Vomita si se �ntinse pe podea suficient deaproape, ca sa simta pe obraji caldura propriului lichid.Mirosul �l facu sa verse din nou, dar de data asta se rostogoli pe spate si �ncepu sa pl�ng�.

-Nu, implora el, printre suspine. Nu vreau sa mor. Nu vreau.Dar avea sa moara - zac�nd acolo, �n camera �ntunecata �n care nu intrau dec�t c�teva raze de lumina pe sub usa. Stia. Janet dormea sus, iar el o sa moara. O sa moara singur,beat. Mort de beat. -Nu. Nu. Nuuuu... O soapta. Un suspin.-Ajutati-ma... Va rog, ajutati-ma! Sa ma ajute cineva!�i venea �ncontinuu sa vomite. Se chinui sa se t�rasc� ceva mai departe de balta de voma�n care zacea, dar orice miscare �nsemna o tortura agonizanta.Apoi, din ad�ncul �ntunericului care-1 �nconjura ca o mantie, vazu ceva.

Un fel de ceata ce parea sa fie luminata din interior, ca si c�nd mii de luminari invizibilesi-ar fi unit flacarile �n aburul ciudat. Observa uimit cum ceata capata contur. Un chipputernic, cu ochi stralucitori, care �i patrundeau p�na �n cele mai ascunse cotloane alesufletului. "O halucinatie. Da, asta mi se �nt�mpl� - am o halucinatie. Sau s�nt pe punctul de a-mi da duhul. Da, da...viata �mi paraseste trupul, iar asta este spiritul trimis sa-1 conduca pe tar�murile dedincolo."

-Ajutor, mai sopti el �nca o data. Va rog, ajutati-m�! Ceata paru ca se apropie de el sisimti o atingere - o m�ng�iere fierbinte - pe obraz.

Se auzi o voce. O soapta. Nici voce de barbat, nici de femeie: era ceva nepam�ntesc sitotusi foarte clar.

-O sa-mi dai orice �ti voi cere? Ted privi fix �n ochii arzatori.-Da, raspunse el stins. Oh, Doamne, da.Dangatul teribil din capul lui Ted �si mai domoli bataia. Greata din stomac nu mai era asaintensa. -Orice, implora el atunci. O sa fac orice. Numai ajut�-ma! Simti din nou atingerea aceeacare-i dadea fiori. �ntr-o clipita durerea de la �ncheietura si cea din umar disparura.�n linistea ad�nc� ce se lasa brusc, Ted Conway adormi. Dar chiar �nainte de a se lasa �nbratele somnului binefacator, �ntelese ca ceva din el se schimbase. Nimic nu avea sa mai fie la fel vreodata. 13 -Jared?

Sunetul se pierdu �n bezna ce-1 �nvaluia. La �nceput, baiatul nu fusese foarte sigur caauzise pe cineva strig�ndu-i numele. Dar vocea insista: -Jared!Vocea tatalui sau. Desi de-abia perceptibila, Jared o recunoscu imediat: avea tonul acela specific, de furie,ce nu disparea nici macar atunci c�nd tatal lui nu bause.

Era treaz acum?

Jared nu putea baga m�na-n foc.

Apoi glasul se auzi din nou, de data asta ordon�ndu-i.

- Jared! Venea de undeva de foarte aproape de el si baiatul se �ncorda. Se uita �n st�nga si-ndreapta, �ncerc�nd s�-1 zareasca pe Ted. Dar nu vedea nimic. Apoi, c�nd tatal sau �l strigaiarasi, Jared realiza ca se ratacise. Ce nebunie! Doar stia foarte bine unde se afla: �n casa cea mare din St. Albans, �n camera lui de la etajul al doilea. Numai ca acum nu se maiafla acolo. Era �ntr-o �ncapere imensa, goala. Fara mobila, fara covoare, fara nimic pepereti. Doar doua ferestre. Jared se apropie de una din ele, suficient de aproape ca sa seuite pe geam. Nimic.O ceata groasa �l �mpiedica sa vada ce este afara.Se simti dezorientat, ametit si mai, mai ca-si pierdu echilibrul, �mpleticindu-se, se �ntinseinstinctiv ca sa se agate de rama ferestrei.M�na sa dreapta trecu prin ea, contopindu-se cu negura cenusie din afara camerei. LuiJared �i �ngheta s�ngele �n vene.�si retrase repede m�na si pentru o secunda avu senzatia oribila ca bratul �i disparuse.Dar nu! Era acolo, nu �l durea, �nsa...

Ce naiba se mt�mplase?

Statu nemiscat c�teva momente, privind concentrat spre locul acela nefiresc de undevenea strigatul. Apoi, ca si c�nd ar fi fost trasa de o forta nevazuta, m�na lui �ncepu sa semiste �ncet spre acelasi punct.

-Nu!

Cuv�ntul �l �ntepa ca piscatura unei insecte si Jared tresari. Sari brusc �ntr-o parte, convinsca tatal lui se afla chiar �n spatele sau. Dar camera era tot goala.Se rasuci. Acum, ceata sura de dincolo de geam facuse loc unei gauri negre ce parea farafund; �nauntru era un �ntuneric de nepatruns. Bezna totusi adusese pe cineva odata cu ea. Hipnotizat, cu inima bat�ndu-i nebuneste �n piept, simti ceva �ntinz�ndu-se spre el. Ceva ce dorea sa-i atinga sufletul.Urletul de groaza �i ramase �n g�t, dar Jared mai gasi putere sa se �ndeparteze de

fereastra si sa iasa �n graba pe singura usa a camerei.Se trezi �ntr-un coridor, un fel de pasaj lung ce se �ntindea la nesf�rsit �n st�nga si �ndreapta. Se uita �ntr-o parte si-n alta.�ncotro s-o apuce? �l cuprinse panica. Ambele directii semanau ca doua picaturi de apa.Dar trebuia sa se hotarasca ime...

Se opri. Ceva venise aproape de el. Foarte aproape!�si tinu respiratia, ascult�nd. Tacere. Si totusi era acolo. O simtea; se apropia si mai tare.

I se facu parul maciuca si un fior de spaima �i cutremura corpul din toate �ncheieturile.�n spatele lui! Era chiar �n spatele lui si parca-i simtea atingerea.Daca �l atingea, avea sa moara.Va muri si va fi �nghitit pe vecie �n bezna oribila, pe care o �ntrezarise de partea cealaltaa ferestrei. Apoi, �nca o data, �l auzi pe tatal lui strig�ndu-1. De data asta, Jared hotar� ca trebuie savada de unde vine vocea si o lua la goana pe hol. Pentru o clipa crezu ca scapase.Si din nou simti. Era acolo - lucrul acela invizibil ce venea din �ntuneric iesise din camera si �l urmarea. �l ajunsese din urma.�ncerca sa alerge mai repede, dar, indiferent c�t de repede alerga sau �ncotro se �ndrepta,coridorul nu se sf�rsea. La un moment dat, dadu peste o rascruce si Jared �ncepu, cudisperare, sa spere. Se �ntoarse si o lua pe un alt coridor. Brusc, din neant, drumul se�nchise. Sora Clarence, amenint�ndu-1 cu degetul, �i arunca priviri furioase. Jared facu st�nga �mprejur si o lua �n alta directie. Din nefericire, aici �i taie calea parinteleMacNeill, care �ncepu sa-1 blesteme, �ndrept�nd �nspre el un crucifix, de parca el ar fi fostdiavolul �nsusi, pe care trebuia sa-1 alunge. Se �ntoarse din nou, dar se trezi �n fata unui negru urias, ce r�njea rautacios, �ncerc�nd sa-1apuce de g�t. Cu ultimele puteri, Jared se smulse de l�ng� el si fugi m�nc�nd pam�ntul.Rataci �ntr-o parte si-n alta, dar, oriunde se ducea, dadea peste calugarita, preotul saunegrul care voiau sa-1 str�nga de g�t.Auzi din nou vocea tatalui sau:

- Pe-aici! Vino pe-aici!Urmari glasul, cu dusmanul nevazut pe urmele lui. Sfatuit �ncontinuu de vocea parinteluisau, Jared alerga p�n� c�nd simti ca nu mai poate respira. Cu plam�nii arz�nd si cu inimape punctul de a exploda, se prabusi pe podea, horcaind sufocat. Teroarea si epuizarea �lcoplesira. Izbucni �n hohote de pl�ns.Apoi, �nghetat de frica, simti cum forta din �ntuneric �l �nconjoara si �l prinde cu gheareputernice, arunc�ndu-1 �ntr-o disperare crunta. Era sleit de puteri si nu se mai simtea �nstare sa se lupte cu ea.

Nu mai putea fugi. Nu se mai putea ascunde.

Nu �i mai putea scapa.

Era terminat.

Dupa o secunda sau poate o eternitate, cine mai stie, Jared auzi din nou vocea tataluisau:

- Deschide ochii, Jared! Facuse �ntocmai, dar nu vazu nimic. Era �nghitit at�t de ad�nc de v�rtejul beznei de afara,�nc�t nici o lumina nu mai avea cum sa ajunga p�na la el. Apoi, din strafundul�ntunericului, �ncepura sa straluceasca doi taciuni aprinsi. Luminitele se faceau di

n ce maimari, pe masura ce se apropiau de Jared. �ncet, �ncet c�pa-tara o forma clara.Si nu erau lumini, ci ochi. O pereche de ochi aurii, luciosi, cu pupilele ca doua lame. Pareau sa fie luminati dininterior si, c�nd ajunsera chiar l�nga el, �i dezvaluira si chipul din spatele lor.O fata �ntunecata, acoperita cu solzi. Narile - doua gauri din care se scurgea un lichid.Gura - o taietura ad�nca, din care at�rna o limba imensa si baloas�. Paralizat de himera �ngrozitoare, Jared �ntepeni c�nd creatura se apropie de el. Simti cum �l plesneste usor culimba pe obraz, pe falca, apoi cum coboara �nspre picioare.Ori de c�te ori �l atingea, avea senzatia ca o lama fina �i cresteaza pielea. Dar, �n loc sa-icurga s�nge din rani, r�m�nea doar tremurul unei �nfiorari.

Limba continua sa se miste, cercet�ndu-i fiecare particica a corpului, si, pe nesimtite, oraceala nefireasca �i patrunse prin toti porii, ca si c�nd ar fost prins �n tentaculelenemiloase ale unei plante carnivore. �l invada cu repeziciune si stia ca nu mai poate facenimic. Pentru prima data de c�nd �ncepuse cosmarul, Jared deschise gura ca sa tipe.Era �nsa prea t�rziu.Devenise captivul fiintei de gheata, �ntunericul pusese sta-p�nire pe sufletul lui. Kim tresari ca strabatuta de un soc electric. Se trezi buimacita, cu corpul scuturindu-i-seexact ca al unui c�ine care vrea sa-si usuce blana.

- Jared? se auzi ea strig�nd. Jared, s-a �nt�mplat ceva?"De ce oi fi facut chestia asta?" se �ntreba fata si timp de c�teva secunde ramasenemiscata, ascult�nd linistea din camera �ntunecata.

Nimic.

Doar tipatul �ndepartat al unei bufnite, sunetul scos de insecte, zgomotele obisnuitedintr-o casa veche, ticaitul linistitor al ceasului desteptator asezat l�nga pat.Nu-si mai aducea aminte daca a visat ceva sau nu. Dormea dusa si �n secunda urmatoare era perfect treaza. Treaza si �ngrijorata pentruJared. "Legatura dintre gemeni!"Dar n-avea sens. De ce simtea asta tocmai acum, �n miez de noapte? Ridica ceasul si �l�nclina spre geam, unde razele pale ale lunii aruncau un strop de lumina. Putin dupa 3.30dimineata. De obicei, c�nd se �nt�mpla asa ceva, si ea, si Jared erau treji. De fapt, de celemai multe ori, erau �mpreuna c�nd se stabilea legatura aceea speciala dintre ei. Dar eacitise si despre gemeni care experimentasera conexiuni puternice. Fiecare simtea c�ndcelalalt avea probleme sau necazuri. Daca era ranit sau bolnav, cam asa ceva. Se puteaoare �nt�mpla si c�nd dormeai?D�ndu-se jos din pat, Kim �si puse pe ea vechiul halat de baie, �nsusit de la fratele ei, c�ndacestuia �i ramasese mic, si se �ndrepta spre usa. Asculta din nou, de data asta �ncerc�ndsa sesizeze zgomotele facute de tatal ei. Daca nu adormise �nca? Daca ar fi dat peste ea,ar fi tipat sau ar fi pus-o sa stea cu el la palavre. De fapt, ar fi vorbit numai el, iar ea ar fitrebuit sa asculte pentru a nu stiu c�ta oara povestea lui despr

e c�t de nedreapta esteviata. De parca ar exista cineva pe lume care sa sustina ca viata e justa! Cel putin ea si Jareddevenisera perfect constienti de chestia asta cu mult timp �n urma.�si lua inima �n dinti si �ntredeschise usa, uit�ndu-se prin crapatura. Dintr-una dintrecamerele de jos razbatea suficienta lumina �nc�t sa vada �ntregul hol, inclusiv camera luiJared, aflata �n partea cealalta a mezaninului.Kim se opri si asculta din nou cu atentie. Pentru ca nu auzea lici un sunet de la parter,merse lipaind repede pe coridor p�na la usa fratelui ei.

-Jared? sopti ea. Jared! Auzi un sc�ncet slab: - Scout? Dar Scout dormea �ntotdeauna profund si Jared de-abia reusea s�-1 trezeasca dimineata.Rasuci minerul sferic si simti un declic. Dupa ce deschise usa, privi �nauntru. ImediatScout veni la picioarele ei si se gudura pe l�ng� ea, cer�nd sa fie scarpinat. - Ce e, baiete? �ntreba Kim. Deschise usa si mai mult si se aseza �n genunchi, ca sa-1 m�ng�ie pe g�t si pe spate, acolounde stia ca-i place lui Scout. O secunda mai t�rziu �nsa, c�inele pleca de l�ng� ea si serepezi l�nga fereastra deschisa, unde �ncepu sa se agite, sprijinindu-se �ntr-o laba, iar cucealalta zg�riind nelinistit geamul.-Oh, nu, sopti Kim. Si Muffin tot asa a... "Muffin!Poate asta era! Poate nu era vorba de Jared! Poate Muffin �ncerca sa intre �n casa si eu am simtit cumva!" Traversa camera si privi afara �n noapte.-Muffin? striga �ncet Kim. Apoi, doar c�t sa o auda pisica. - Pis, pis, pis... Hai, Muffin! -Kim?Speriata de vocea fratelui ei, Kim se �ntoarse si dadu peste Jared.

-Isuse, Kim, ce cauti �n camera mea? C�t e ceasul? - Trei jumate, raspunse ea. M-a trezit ceva. Eram �ngrijorata din cauza ta.-Ei, nu mai spune! se enerva Jared. Erai at�t de �ngrijorata, �nc�t ai venit p�na aici ca sastrigi dupa blestemata aia de pisica.Kim ramase muta de uimire. Jared nu-i vorbise asa niciodata - niciodata! -Chiar mi-am facut griji pentru tine, protesta ea. Dar c�nd Scout s-a dus la fereastra si

eu...

-Auzi, n-ai vrea tu sa te duci �napoi �n pat? i-o taie el.-Scuze, draga! se ratoi si Kim. Data viitoare c�nd o sa �mi mai fac griji, o sa ma �ntorc pepartea cealalta.-Asa sa faci! mai adauga Jared, arunc�ndu-se pe perna si �ntorc�ndu-se cu spatele la ea.Acum lasa-ma �n pace, bine?,JPai, daca asa vrei, asa sa fie!" �si spuse Kim si se �ndrepta spre usa. Dar, �nainte de aiesi din camera, se �ntoarse din nou: -Jared? Esti sigur ca nu ti s-a �nt�mplat nimic? Jared ofta plictisit.-Aoleu, ce trebuie sa fac ca sa scap de tine? Sa chem un doctor? �nchide naibii usa aia silasa-ma �n pace!Kim tr�nti usa �n urma ei suficient de tare, ca sa-1 enerveze si mai rau. -Isuse, i se pl�nse el lui Scout, care se asezase l�nga pat, d�nd cu laba �nspre el. De

parcaar fi fost vina mea! Dar, �n timp ce �ncerca sa adoarma, avu senzatia vaga ca visase ceva ur�t - un cosmar �ncare alergase prin holurile casei, �ncerc�nd sa scape de sora Clarence, de parinteleMacNeill si de un negru urias, care i se paruse cunoscut, dar pe care nu-si mai aminteacum �l cheama. Dar nu Kim venise sa-1 salveze, ci tatal lui. Tatal lui!? De parca ar fi fost �n stare! Daca ar da vreodata de vreun necaz, probabil catatal lui ar fi prea beat ca sa-1 poata ajuta si l-ar lasa sa moara. Apoi, amintindu-si ceeace auzise din �nt�mplare mai devreme, �n timp ce parintii lui se certau, se �ntreba dacamama lui chiar avea de g�nd sa-1 paraseasca. Probabil ca nu - doar o mai spusese deat�tea ori �nainte. Jared se foi �n pat si Scout �l zg�rie din nou cu laba.-Ce-i cu tine, baiete? Sezi! Treci la culcare, da? �n loc sa respecte comanda stap�nului sau, clinele alerga la fereastra si dadu cu laba �ngeam. D�ndu-si seama ca Scout nu avea de g�nd sa se potoleasca, Jared se apropie si elde geam si se uita afara.-Ce-i, baiete? �ntreba el. Ce e afara? Scout alerga la usa de data asta, scheun�nd agitat.-Bine, bine, am priceput, mormai Jared. �si trase blugii pe el si un tricou, iar �n picioare �si puse o pereche de tenisi.C�nd deschise usa, c�inele o zbughi pe scari. Scout trecu prin sala de mese, apoi disparu�n bucatarie, �nainte ca baiatul sa ajunga pe palier. Se opri la mijlocul scarilor, ascult�ndcu atentie. Erau toate sansele ca tatal lui sa fi adormit de mult, dar nu se stia niciodata. Jared socoti ca e mai bine sa nu se g�ndeasca la asa ceva.Cobor� �n graba si restul scarilor, trecu prin sufrageria �ntunecata si intra �n bucatarie,unde Scout tot zg�ria usa din spate si chelalaia, cer�nd sa fie lasat afara. Jared privi pe fereastra, �ncerc�nd s�-si dea seama de ce c�inele era asa de agitat, dar nu vazu nimic.Tocmai se pregatea sa deschida usa, c�nd �si aminti ce i se �nt�mplase lui Muffin. Dupaspusele lui Kim, pisica sarise pe fereastra si disparuse."Probabil ca a m�ncat-o vreun raton sau cine stie ce animal. Pisica idioata! Si totusi, daca afara era ceva si Scout se ducea dupa el..."Oft�nd, Jared cauta peste tot p�na gasi o bucata de sfoara veche, pe care o lega str�ns dezgarda lui Scout. Apoi lasa c�inele sa iasa pe usa, astept�ndu-se ca acesta sa faca doarc�tiva pasi prin gradina, dupa care sa ridice piciorul ca sa urineze. �n schimb, Scout o luala goana catre magazie, lesa improvizata zg�riindu-i palma lui Jared. �si �nfasura sfoara dec�teva ori �n jurul �ncheieturii, reusind astfel sa opreasca animalul, dar, cum Scoutcontinua sa traga, baiatul mai cobor� c�teva trepte p�na �n gradina.C�inele �l t�r� dupa el p�na �n spatele magaziei, unde se urca pe zidul cladirii cu labele dinfata. Si atunci, �n lumina lunii, Jared o vazu. Agatata cu capul �n jos si cu limba at�rn�nd, era Muffin.Pielea pisicii fusese �ntinsa si batuta �n cuie pe perete, cu picioarele desfacute si coada

frumos curbata, de parca Muffin ar fi �ncercat sa se catere.Desi nu putea ajunge la ea, Scout se tot �ntindea, doar, doar o atinge capul pisicii.Jared privi mult timp lesul lui Muffin, apoi se apropie si �l smulse de pe zid. Era pe punctulde a-1 azv�rli �ntr-unui dintre tomberoanele de gunoi, c�nd se razg�ndi."Daca o gasesteKim de dimineata? Mai bine o pun �n alta parte." �si aminti de cutiile de �mpachetat pe

care le depozitase �n grajd. Las�ndu-1 pe Scout, care scheuna l�nga cadavrul motanului,Jared intra �n cladire. Un moment mai t�rziu se �ntoarse.

-OK, Scout, spuse el �ncet, dar ferm. Cine a facut asta? Arata-mi cine a f�cut-o, Scout.G�seste-1, baiete! Drept raspuns, c�inele �ncepu sa miroasa locurile de primprejur. Apoi, lu�nd urma unuimiros, se �ndrepta spre tufele din partea de est a proprietatii. Cu sfoara �ntinsa lamaximum, Jared �l urma pe Scout p�na la marginea padurii, unde se opri., Poate ca ar fi mai bine sa ma �ntoarc si sa �ncerc sa gasesc o lanterna, se g�ndi el. Darcine naiba stie �n ce cutie trebuie sa caut? �n plus, luna e �nca sus si noaptea-i clara."Iar Scout vedea orice, chiar si pe �ntuneric.-Hai, baiete, spuse el �ncet, razg�ndindu-se. Sa mergem!Merg�nd foarte aproape de c�ine, cam la o jumatate de metru �n spatele lui, Jared pomi peuna din aleile ce ducea �n inima padurii. Scout amusina pam�ntul cu miscari rapide,duc�ndu-1 tot mai departe. Apoi, exact c�nd Jared se hotar�se sa se �ntoarca, Scout�ngheta, cu un picior ridicat si cu coada �ntinsa.Jared se strecura putin mai �n fata si se lasa �n genunchi, �ncerca sa zareasca ceva prin�ntuneric, dar la �nceput nu observa nimic. Apoi, de-abia vizibila, �ntrezari silueta uneicabane. -Aici? �ntreba el. De aici a venit? Scout tremura, scheun�nd agitat. Apoi se �ncorda. Simtind cum se tensioneaza muschii c�inelui, Jared ramase si el nemiscat, ascult�nd. Auzea ceva venind din partea stinga.Nu foarte clar. Un sunet fin, ca si c�nd s-ar fi miscat ceva �n tufisuri. "Ceva sau cineva?'

Inima lui Jared �ncepu sa bata nebuneste si pret de o clipa fu sigur ca acolo era ceva - saucineva - si ca �l auzise. Tufisurile fosnira din nou, apoi se auzi un alt fel de zgomot.O ramura rupta?

Se auzi din nou. Mai aproape de data asta. Mult mai aproape.Cu degetele str�ns �nclestate pe zgarda lui Scout, trase c�inele �napoi.

-Hai, Scout, sopti el. Mai bine...�nainte de a-si termina propozitia sau de a face vreo miscare, noaptea fu sf�siat� de

unzgomot asurzitor ce se isca �n fata cabanei. O secunda mai t�rziu, urletul se transforma �nurletele furioase ale unor ogari. Usa de la cabana se deschise. Cineva tinea ridicata olampa cu ulei care arunca o lumina galbuie.-Cine-i acolo? striga o voce aspra. Te avertizez! Arata-te la fata imediat, ca de nu, punclinii pe tine!La adapostul hamaiturilor scoase de ogari, Jared se repezi �napoi pe alee, trag�ndu-1 peScout dupa el.Douazeci de minute mai t�rziu, se furisa �n casa, p�na �n camera sa. Se dezbraca si sebaga �n pat. Desi fusese plecat doar o ora, avu senzatia ca statuse treaz toata noaptea.Dar n-avea importanta cum se simtea - aflase tot ce voia sa stie.Descoperise, si acum stia ce avea de facut. 14

"�l parasesc. De data asta, chiar �l las."Fusese ultimul g�nd al lui Janet �nainte de a adormi si tot cu el se trezi �n minte c�nd sunaceasul desteptator. Se dadu jos din pat, dar se opri.

Ceva se schimbase. Asculta.

�n casa nimic nu parea sa fie diferit. O mierla c�nta �n gradina, din departare se auzeacucurigul nu tocmai convingator al unui cocos si, c�nd se duse la fereastra, nu vazu dec�t

o dimineata �nsorita si un cer senin pe care pluteau c�tiva nori albi, pufosi. Privi cu atentieprin curte si, c�nd dadu cu ochii de iedera care �nvaluia fiecare centimetru al gradinii cutentaculele ei lacome, avu un atac de claustrofobie. Nu mai putea sa respire normal, iarm�inile ei - nu, tot corpul - erau �nfasurate �n r�nduri de haine de care nu putea scapa.Doamne, Dumnezeule, ce se �nt�mpla cu ea? Se sufoca; de-abia putea sa se miste...,,Nu! Nu ma sufoc. Doar iedera e de vina. Imediat ce casa si gradina au sa fie eliberate..."Refuza sa-si mai duca g�ndul p�na la capat.

"Plec, �si reaminti ea. Plec de aici." Se �ndeparta de fereastra si arunca o privire princamera. Mai toate hainele ei erau �nca �mpachetate �n cutiile aduse de la Shreveport.Lucrurile copiilor erau si ele �n mare parte str�nse. "Or intra toate cutiile alea �n Toyota?Va trebui sa mai fac totusi niste bagaje... Toyota! Unde e?"Se duse din nou la fereastra si privi locul gol unde parcase Ted masina c�nd se �ntorseseacasa cu o zi �n urma. "A lasat-o, oare, �n magazie?Desigur c� nu - a lasat-o afara, pentru ca �si petrecuse restul serii cu bautura lui. C�nd i-am spus, �n cele din urma, ca �l parasesc, de-abia se mai tinea pe picioare, daramitesa..."

Brusc, �ntelese. Daca el a luat masina, atunci ea ce facea? Panica care o cuprinse la vederea locului golse transforma �n furie. "C�t de beat trebuie sa fi fost ca s�-si �nchipuie ca, daca avea sa�mi ia masina, eu voi r�m�ne aici? Dar era prea beat ca sa conduca."O cuprinse frica si se lasa pe pat, emotiile golind-o brusc de orice energie. �ntinseinstinctiv m�na dupa telefon. "De c�te ori am facut asta? De c�te ori am sunat la politie, laspitale, chiar si la morga, caut�ndu-mi barbatul?Le-am pierdut numarul!" De-abia c�nd ridica receptorul vechiului telefon, �si dadu seama ca acesta �nca nu fuseseconectat. Tipul de la telefoane trebuia sa vina astazi."Dimineata sau dupa-amiaza?"Nu-si mai amintea.

Apoi nu-i mai p�s�.

"O rezolv eu �ntr-un fel, �si spuse ea. Mai �nt�i sa ma �mbrac, sa prepar micul dejun, sa-itrimit pe copii la scoala si se rezolva. Se �ntoarce el. �ntotdeauna se �ntoarce. Si c�nd oveni..." C�nd va veni, ea va fi pregatita. Va face un bagaj pentru ea, o geanta pentru copii si,imediat ce o sa apara, va lua masina si gata. �i va pune pe Molly si pe Scout pe banchetadin spate, va lua copiii de la Sfintul Ignatiu si vor pleca.�si puse o rochie, o ridica pe Molly - care se freca la ochi somnoroasa - din patutul ei,descuie usa dormitorului si se �ndrepta spre bucatarie. Kim pusese deja de cafea sitocmai scotea niste cereale si lapte din frigider.Nici urma de Jared, care se trezea de obicei mai devreme dec�t Kim.

-Unde-i fratele tau? �ntreba ea Ochii lui Kim se �ntunecara si ridica din umeri. - Doarme, cred, raspunse ea. Tonul indiferent spunea totul."Au auzit, se g�ndi Janet. Am�ndoi au auzit �ntreaga tarasenie."-Banuiesc ca stii ca am hot�r�t sa-1 parasesc pe tatal tau, spuse ea cu grija.Kim se uita la ea. -Vrei sa zici ca ne �ntoarcem la Shreveport? Jane ezita, apoi dadu din cap. Acum ca rostise Kim cuvintele cu voce tare, �si dadu seamaca de data asta intentiile ei erau clare. �si musca buza, �ncerc�nd sa nu pl�nga, dar nu semai putu abtine. - Nu mai pot suporta, zise ea, suspin�nd �ncet. Eu nu mai pot si nici voi nu mai puteti. Habar n-amcum o sa ne descurcam, dar nu vad o alta cale de iesire. Eu... Janet se aseza pe unul dintre scaunele de bucatarie, �n timp ce Molly �ncepu si ea sapl�nga.Kim o lua pe sora ei mai mica din bratele mamei sale. -O sa f¡e bine, mama, raspunse Kim c�nd Molly se mai linisti. Vedem noi. Eu si Jared

o sane cautam o slujba, ceva dupa orele de curs...Se opri brusc, si Janet �si dadu seama ca mai intrase cineva �n camera. "Nu, se ruga ea �ng�nd. Da Doamne sa nu fie Ted! Nu acum. Nu chiar acum. Mai da-mi putin timp." Dar c�ndse �ntoarse, vazu ca era Jared. Fiul ei statea �n prag, cu geaca lui veche de blugi aruncata neglijent peste umeri. �si tineacapul plecat si se uita fix la Kim.-Ce vrei sa spui cu: "O sa ne cautam o slujba dupa scoala"? �ntreba Jared.Janet dadu sa vorbeasca, dar Kim fu cea care �i raspunse:-Mama zice ca ne �ntoarcem la Shreveport. Dupa noaptea trecuta...-Mda, bine, i-o reteza Jared, d�ndu-si ochii peste cap, batjocoritor. Mama nu pleacanicaieri. Nici unul din noi nu pleaca.

D�nd ironic din cap, se �ntoarse si iesi pe usa.

-Ne vedem la scoala. Disparu �nainte ca Janet sau Kim sa apuce sa zica ceva. Usa de la intrare se tr�nti. Pentruca Molly �ncepu sa pl�ng� din nou, Janet �si �nghiti cu greu lacrimile.-Oh, Doamne, spuse ea cu vocea g�tuita de emotiile care o copleseau din ce �n ce maitare. �mi pare rau. �mi pare at�t de r�u. Cum am putut sa va fac sa treceti prin at�tea?�si �ngropa fata �n m�ini, izbucnind �n hohote de pl�ns. -O sa fie bine, mama, o auzi pe fiica ei. Kim �i puse m�na pe umar.-Imediat ce plecam de aici, totul va fi bine.Cincisprezece minute mai t�rziu, dupa ce facuse curat �n bucatarie, Kim pleca si ea lascoala. De-abia pe la mijlocul drumului �ntelese ce se �nt�mpl�.Niciodata �n viata ei nu plecase la scoala singura! P�na �n dimineata asta, Jared o �nsotise�ntotdeauna. Dar nu si astazi. Astazi mergea de una singura.Si mai era ceva: astazi nu-1 mai gasea pe Jared �n acel colt special din mintea ei, unde �isimtea prezenta de c�nd se stia ea, unde era bine ascunsa legatura aceea speciala dintregemeni.Astazi, legatura disparuse.Astazi, era pentru prima data singura. 15

Problema cu functia de primar �n St Albans - de fapt, �n orice alt oras din lume - era c�trebuia sa fii dragut cu fiecare �n parte, fie ca �l placeai, fie c� nu. �n cazul barbatului carestatea acum �n fata lui Phil Engstrom - care era primar de mai bine de zece ani siintentiona sa ram�n� �n aceeasi pozitie cel putin douazeci de ani de acum �ncolo problema devenea un fel de sabie cu doua taisuri. Vizitatorul primarului din dimineataaceea era parintele MacNeill, un alegator pe care se baza -desi preotul �l asigurase c�biserica fusese dintotdeauna deasupra politicii -si, de asemenea, duhovicul lui PhilEngstrom. Preotul accentua intentionat cuv�ntul �ntotdeauna c�nd mentiona asa-zisuldezinteres aratat politicii de catre biserica, ca si cum �n felul acesta ar fi reusit sa-1convinga pe domnul Engstrom de veridicitatea spuselor lui. Faptul ca primarul nu �lplacuse niciodata �n mod special pe MacNeill punea si mai multe paie pe foc, dar celputin �n dimineata asta nu era �n joc nimic la fel de important ca sufle

tul lui. Desigur,sentimentele pe care le avea fata de preot �i aduceau o bila neagra �n confesional. Ca sanu mai vorbim c�, daca punea la socoteala si �ncercarile lui repetate din ultima vreme dea sari peste slujba de duminica, preferind cele optsprezece gauri ale noului teren de golfdin Valhalla, fara �ndoiala ca �l astepta o eternitate �n Purgatoriu sau poate chiar mai rau.Iar acum, ca preotul ajunsese la scopul real al vizitei sale dupa zece minute deconversatie politicoasa, Engstrom afisa cel mai sincer interes posibil.

-Nu mi se pare tocmai potrivit ca vechea casa Conway sa se transforme �n hotel, spusepreotul. Zona aceea a fost dintot-deauna una rezidentiala si, daca dam voie�ntreprinderilor comerciale sa prinda radacini acolo, cum mai putem noi protejaintegritatea locurilor din vecinatate?Engstrom se lasa pe spate, sprijinindu-se de spatarul scaunului, cu m�inile �ncrucisate pestomacul care �ncepuse sa se rotunjeasca mai mult dec�t trebuie din cauza minunatelorfripturi de pui facute de sotia sa.-Nu s�nt sigur ca �nteleg unde vreti sa bateti cu asta, raspunse el, �nghitindu-si excesulde saliva si arunc�ndu-i o privire nedumerita. Mie mi se pare ca un pic de renovare laresedinta familiei Conway nu poate dec�t sa aduca un bine comunitatii. E pacat sa lasi ocasa veche ca aceea sa fie acoperita de iedera, nu? Nici nu s�nt prea multe case acolo, �nPontchar-train, si mai este situata si la capatul strazii, destul de izolat, asa ca nu vad cemari modificari ar aduce �mprejurimilor.Expresia de pe chipul preotului se schimba rapid, dar Engstrom nu prea �si dadu seamadaca e de bine sau de rau. -Normal ca, daca e ceva de care nu stiu, eu de-aia s�nt aici ca sa va ascult, mai adaugael, z�mbind radios. Asa cum s�nteti si dumneavoastra alaturi de mine c�nd nu prea s�ntcuminte, corect? Parintele MacNeill z�mbi la r�ndul lui, dar Engstrom nu simti nici un pic de caldura �n el.-Este o casa veche minunata, zise preotul aprobator, dar ceva din vocea preotului �l

avertiza pe primar sa se pregateasca pentru ceea ce avea sa vina. �nsa nu prea s�nt sigurca membrii familiei Conway reprezinta genul de oameni pe care am vrea sa-i �ncurajam.

"Aha! g�ndi Engstrom. Asta era buba!"

-Si de ce spuneti asta? �ntreba el. Adica, stiti ceva despre ei de care noi n-avem habar?Parintele MacNeill �si str�nse buzele si chipul i se �naspri, semn ca urma sa se confesezeprimarului.Sigur pe el, preotul se apleca putin �n fata si �si roti atent privirea prin birou ca si c�nd arfi cautat vreun spion care �ncerca sa traga cu urechea.-�mi promiteti ca tot ce va spun ram�ne �ntre noi...? �ncepu el, invit�ndu-1 parca peEngstrom sa-i jure ca tot ce va auzi este strict confidential.-Va rog sa considerati acest birou drept propriul confesional, raspunse primarul,�nteleg�nd aluzia. Ati fi uimit de lucrurile pe care le-am auzit aici si s�nt fericit sa va potspune cu m�na pe inima ca nici o persoana din St. Albans nu a regretat vreodata ca a statde vorba cu mine. Parintele MacNeill �nca mai ezita, vr�nd parca sa se hotarasca, desi Engstrom �l banuia cafacuse o pauza doar ca sa decida c�t venin sa strecoare �n cuvintele sale.-E... diavolul, rosti �n cele din urma preotul. Ori de c�te ori un barbat din neamul

Conwaya trait �n oras, s-au �nt�mplat numai nenorociri.�n urmatoarele cinci minute �i relata moartea lui George Conway, de parca Phil Engstrom nu auzise povestea �nainte.-�n calitate de pastor spiritual al comunitatii noastre, pur si simplu nu s�nt de acord cuprezenta lui aici, spuse ca o concluzie parintele MacNeill.Phil Engstrom se lasa pe spate �n scaunul lui si dadu din cap satisfacut.-Apreciez ca m-ati informat despre toate astea, parinte Mack. Sincer, apreciez. Si vaasigur ca voi lua �n consideratie tot ce mi-ati spus daca vreun Conway va cere oautorizatie consiliului. Se uita la ceasul de pe perete �ntr-o maniera c�t mai evidenta,pentru a fi sigur ca vizitatorul �si imagineaza ca el verifica pe furis ora. Datorita unoroameni ca dumneavoastra orasul a ajuns ce este astazi, continua el, lans�ndu-se �n ceeace Marge numea "Discursul de Dat Afara". Preotul era deja �n picioare, asa ca Engstromse ridica si el rapid, ocoli biroul si �l conduse pe musafir p�na la usa. �si continua discursul,asez�nd o m�n� ferma �n jurul umerilor preotului. Stiu c�t de ocupat s�nteti si v� ram�nprofund recunoscator pentru faptul ca v-ati rupt din timpul dumneavoastra pretios.C�nd parintele MacNeill pleca, Phil Engstrom se �ntoarse la birou si se aseza �n scaunuldirectorial de piele, o investitie aprobata de consiliu de-abia cu un an �n urma, si se roti �nel pentru a arunca o privire pe fereastra. Nu se mai satura de privelistea aceasta. Piataorasului se �ntindea m�ndra �n fata lui, iar �n spatele ei, aranjate frumos, un sir de casevechi, desav�rsit amenajate. Cladirile fusesera construite fiecare pe un teren de cel putino jumatate de acru, la adapostul stejarilor uriasi si al magnoliilor bogate, care pareau sasi arunce umbra proaspata peste �ntregul oras. Singura care strica peisajul era bisericaSf�ntul Ignatiu, care strapungea cu turla ei semeata umbrarul frunzos. Era un cui �n coasta lui Phil Engstrom, care �i reamintea �n permanenta ca el nu reprezintasingura putere din St. Albans si ca, daca voia sa-si pastreze functia, ar face bine saacorde mai multa atentie vorbelor parintelui MacNeill.Nu ca i-ar fi pasat de ceea ce �i spusese preotul; ideea ca prezenta lui Ted Conway eramalefica �l facea sa pufneasca �n r�s. Totusi, daca un om dorea sa ram�na �n scaunul acelaurias de piele - iar lui Phil Engstrom �i placea la nebunie statutul de primar �n St. Albans -,trebuia sa-si aleaga bataliile cu grija, iar cea a lui Ted nu era una �n care merita sa seimplice. Poate ca ar fi bine sa faca si el putine valuri prin oras. Sigur ca da, daca �l lasa peparintele MacNeill sa puna laba pe problema asta, va trebui sa gaseasca ceva nou - cevatrivial, de preferat - prin care sa zadarniceasca planurile preotului, astfel �nc�t MacNeill sanu-si imagineze vreun moment ca el e singurul care taie si sp�nzura. Oft�nd si �ntreb�nduse

daca nu cumva e corect, acum, ca i-a oferit sprijinul preotului, sa �si dedice c�tevaduminici terenului de golf, se �ntinse spre birou. C�teva telefoane bine plasate vorconstitui o baza buna pentru crearea unei "adevarate opinii publice" care se va ridica�mpotriva planurilor lui Ted Conway asta. Dar exact c�nd degetele lui atinsera receptorul,aparatul prinse viata si auzi vocea lui Myrtle Pettibone venind prin interfon.-Un anume domn Conway doreste sa va vada, �i spuse secretara. Ted Conway, mai exact. Phil ezita, dar numai pentru un moment. Macar sa arunce si el o privire asupra puiuluicaruia se pregatea sa-i taie capul.

-Bine, trimite-1 la mine, exclama el, pregatindu-si z�mbetul cel mai cald de �nt�mpinare.Nu-1 lasa sa astepte, Myrt! Pof-teste-1 imediat �nauntru!O jumatate de ora mai t�rziu Phil Engstrom se gasea din nou singur �n biroul sau, dar,c�nd ridica telefonul, intentia lui nu era deloc sa naruiasca planul lui Ted Conway. De fapt,�n ultimele treizeci de minute �si schimbase radical parerea despre aceasta chestiune.Ted Conway se dovedise a fi total diferit, �ntrec�ndu-i toate asteptarile. De fapt, era chiarun tip de treaba, cu picioarele pe pam�nt -"�nc�ntator", ar fi fost cuv�ntul folosit de sotialui -, si tot ceea ce �i spusese era foarte rezonabil. La sf�rsitul �nt�lnirii, Phil Engstrom�ntelese ca Ted Conway nu este numai un barbat cu care te puteai �ntelege, ci si un tip pecare ti-1 doreai si ca prieten. Si daca tot avea sa i se �mpotriveasca parintelui MacNeill pentru ca sigur asa va face -, barem sa o faca �ntr-un mod c�t mai subtil. Form�nd numarul de acasa, Phil batea nerabdator cu degetele pe birou �n timp ce asteptaca Marge sa raspunda. C�nd, �n sf�rsit, �i raspunse, Phil �ncerca sa-si ascunda c�t putu debine chiar si cel mai mic semn de enervare. �nvatase cu multi ani �n urma ca n-are rost sa bati calul, dec�t dupa ce �ti faci treaba cu el.-M-am g�ndit ca ar fi bine sa-i invitam la cina pe nou-veniti, spuse el dupa ce sotia luitermina de repetat cuv�nt cu cuv�nt discutia purtata cu mama ei mai devreme. Poatechiar s�mbata seara. - S�mbata asta? se �nfiora Marge.Phil interpreta perfect intonatia ei: Marge se �ngrijora �ntotdeauna daca invita pe cinevala cina cu mai putin de doua saptam�ni �n avans. Ar fi dat senzatia ca agenda lor nu esteplina si asta nu se cadea. - Dar nu crezi ca e prea t�rziu ca sa...-Uite, iubitica mea, o �ntrerupse Phil bl�nd, stii foarte bine c�t de mult iubesc oameniipuiul tau prajit. Nu cred ca exista vreo persoana �n tot orasul asta care sa nu renunte laorice pentru una dintre mesele tale. Iar eu vreau sa-i invitam pe cei din familia Conway.Urma o tacere lunga si timp de o secunda Phil se temu ca parintele Mack vorbise deja cu

sotia lui. Dar c�nd Marge vorbi, �n sf�rsit, se relaxa:-Pui la cale ceva, nu-i asa? �ntreba ea. -Cine, eu? facu Phil pe indignatul cu un ton exagerat de inocent. Nici pomeneala!-Nu �ncerca sa ma duci de nas, �l certa Marge. Stiu eu foarte bine cum reusesti sa stai deat�ta vreme �n scaunul ala de primar.-Iar tu te numesti tot de at�ta timp doamna primar, raspunse Phil. Iata ce vreau sa faci...�n timp ce vorbea, parca o si vedea pe Marge cum �si ia notite, alcatuind deja meniul,aleg�nd florile, hotar�nd aranjamentul mesei si orice alt detaliu care contribuia larealizarea unei seri perfecte.Marge avea sa pregateasca scena. El va introduce personajele.Iar restul va depinde numai de Ted Conway, care va trebui sa se descurce de unul singur.Fie ca va reusi, fie ca nu, nimeni nu va putea s�-1 acuze pe Phil Engstrom ca i-ar fi luat partea.Dar macar at�t se simtea dator sa faca: la urma urmei, Ted Conway parea un tip extremde dragut si nu facea nici un r�u nimanui daca �l prezenta c�torva oameni.Nu-i asa?

16

Norii care se adunau pe cer reflectau fidel dispozitia lui Janet - �ntunecata si furioasa.Probabil ca, �nainte ca ziua sa ia sf�rsit, peste St. Albans va trece o adevarata furtuna. Dar�n casa familiei Conway nu va izbucni nici o vijelie. Indiferent de starea �n care va ajungeTed acasa - daca va mai veni acasa -, o sa-1 ignore. Valiza ei era deja facuta si asteptal�ng� usa, alaturi de cutiile �n care �mpachetase lucrurile copiilor. O va pune pur si simplupe Molly �n Toyota, va aranja bagajele si va pleca. Daca orele nu se vor fi terminat p�naatunci, �i va astepta pe gemeni �n fata Scolii Sf�ntul Ignatiu si vor pleca �mpreuna deacolo. Gata cu discutiile.

Gata cu certurile. Gata cu scenele.

Dar daca Ted nu venea acasa? Daca stricase Toyota?"Nu are cum", �si spuse ea.Dar daca se �nt�mpla asta?

�ncerca sa faca o lista cu oamenii pe care i-ar fi putut chema sa �i salveze - pe ea si pecopii - din St. Albans. Numai ca, din pacate, nu-i venea �n minte nici macar o singurapersoana pe care sa se poata baza."Iar asta, se g�ndi ea mohor�ta �n timp ce privea cum norii se �mbulzesc din ce �n ce maitare, e ceva la care ar fi trebuit sa ma g�ndesc �n urma cu multi ani, c�nd mi-am datseama ca problema lui Ted cu bautura mi-a �ndepartat toti cunoscutii." Atunci �si spusese�nsa ca prietenii ei se �nselau �n privinta lui Ted, dar acum, dupa aproape douazeci de ani,stia ca ei avusesera dreptate.Si acum, c�nd, �n sf�rsit, hotarise ca totul s-a terminat, nu mai avea la cine sa apel

eze.Janet era pe punctul de a pleca de la fereastra, c�nd v�zu o masina mtr�nd pe alee. Dupaun moment, o femeie �ncerca sa-si faca loc printre buruienile din gradina din fata - ofemeie a carei tinuta arata ca face parte din elita orasului. Desi purta o rochie simpla dinolanda, era genul acela de femeie care putea sa poarte aceeasi rochie toata ziua si saarate totusi ca scoasa din cutie. Parul blond-cenusiu era tuns simplu si �i �ncadra perfectchipul.

-S�nt Marge Engstrom, spuse femeia c�nd Janet �i deschise usa.Z�mbi usor si �ntinse m�na. -De o jumatate de ora ma tot chinuiesc sa gasesc un motiv serios pentru a explicaprezenta mea aici, dar mi-e teama ca nu ma prea pricep la pretexte. Sotul meu este primarul din St. Albans si el m-a trimis. Se pare ca aveti o problema. Pot sa intru?Cumva, Marge Engstrom reusi sa se strecoare �n casa �nainte ca Janet sa aiba timp sa sehotarasca daca vrea sau nu sa o invite. -Stiu ca nu este foarte politicos cum am procedat, dar, daca nu v-ati instalat �ncatelefonul, ce as fi putut sa fac?Cerceta curioasa holul urias de la intrare si z�mbetul ei pali.-Oh, Doamne, chiar ca e harababura aici! Se �nrosi brusc la auzul propriilor cuvinte. Oh,nu, ascultati-m�! Phil spune�ntotdeauna ca ma ia gura pe dinainte si iata dovada. �mi pare at�t de r�u. Eu...-Nu-i nimic, o asigura Janet. Este harababura. De fapt, e o mizerie dezgustatoare."Opreste-te! �si spuse ea. Oricare ar fi motivul pentru care e aici, nu a venit sa afle cevadespre mariajul tau." Inspira ad�nc, apoi continua:-Vreti o cafea? -Sincera sa fiu, mi-ar placea sa vad casa, �i raspunse Marge. Si poate �mi puteti spune simie de ce este at�t de pornit parintele MacNeill �mpotriva dumneavoastra?C�nd revenira �n bucatarie dupa o jumatate de ora, lui Janet �i placu modul direct al luiMarge Engstrom si caldura sincera pe care o degaja femeia. Marge �i specificase maiconcret de ce venise si care era scopul real al cinei propuse. Din partea ei, Ted nu aveadec�t sa se spele pe cap cu obligatia asta aparuta peste noapte.Si totusi, trebuia sa zica si ea ceva. Dar ce? Ca urma sa plece c�teva zile din oras si ca vor aranja ceva c�nd se va �ntoarce?"Sa nu minti niciodata, Janet, o auzi pe mama ei admo-nest�nd-o de undeva, din trecut.Minciuna nu face dec�t sa �nrautateasca situatia." Daca i-ar spune adevarul - ca sotul eiera un betiv, iar ea planuia s�-1 paraseasca chiar �n ziua aia -, ce sansa ar mai fi avut Ted... "Ted!? De ce naiba �si facea griji pentru el? �n plus, nu merita oare Marge Engstrom - sitoti ceilalti din St. Albans - sa afle adevarul?" �nainte de a apuca sa rosteasca ceva, vazuvechea ei masina intrind pe alee, cu o remorca �n spate plina de alte materiale deconstructie - de cinci ori mai multe dec�t adusese Ted acasa cu o zi �nainte. "Cine urma sa le descarce pe toate, c�nd Jared era �nca la scoala?" se �ntreba ea. Daca nupunea ea singura m�na, putea sa jure ca materialele vor ram�ne �n remorca p�na c�nd vorfi distruse de furtuna care se apropia. Stia cu certitudine ce se va �nt�mpla c�nd Ted

o saauda si despre vizita parintelui MacNeill la Phil Engstrom. Mai �nt�i se va enerva.

Apoi se va �mbata.Apoi va �ncepe sa-si pl�nga de mila.Apoi va da vina pe ea sau pe copii, ori pe cine naiba mai stie. Av�nd �n vedere simahmureala care sigur �l chinuia dupa noaptea trecuta, poate ca bause deja c�tevapaharele p�na acum. Se �mbarbata pentru scena ce se �ntrezarea la orizont, dorindu-si sagaseasca o modalitate de a o scoate pe Marge afara din casa sau cel putin de a oavertiza cumva. Dar era prea t�rziu. Ted intrase deja pe usa din spate.

-Miroase a cafea sau mi se pare mie? �ntreba el. Doamne, as da orice pentru o cana de

cafea tare acum. Janet sarise deja �n picioare si pomi spre aragaz, dar Ted �i facu semn sa se aseze la loc.

-Stai acolo! Nu te deranja! Lasa, ca-mi pun eu.Lua o ceasca din chiuveta, o clati, apoi o umplu cu licoarea maronie, oferindu-i lui MargeEngstrom unul din z�mbetele lui cuceritoare. -Eu s�nt Ted Conway, spuse el. Iar dumneavoastra trebuie sa fiti sotia lui Phil Engstrom,nu-i asa? Janet se uita la el, nedumerita. Dupa noaptea trecuta, ochii lui ar fi trebuit sa fie rosii,fata buhaita, iar starea de spirit mai proasta dec�t cea de ieri dupa-amiaza. �n schimb,privirea lui era senina, atitudinea, optimista si o trata pe Marge cu un z�mbet absolutsenzational, pe care Janet nu-1 mai vazuse de ani de zile.Un z�mbet care avea sa se transforme �ntr-o furie �ntunecata imediat ce Marge �i vaexplica de ce venise, ca sa-i invite la o petrecere data �n cinstea lor s�mbata seara.Dar z�mbetul lui Ted nu se �ntuneca. Se �nmuie doar putin si chipul lui exprima maidegraba un soi de regret �ntelegator.-Ei bine, presupun ca nu ma pot astepta ca toata lumea sa creada �n planul meu, spuseel. Ma bucur �nsa ca nu vom fi singuri.�si muta privirea spre Janet.-Avem planuri pentru s�mbata seara?"De parca am fi avut vreun plan pentru s�mbetele din ultimii zece ani", g�ndi Janet cuamaraciune. Dadu din cap ca nu. Ted se �ntoarse din nou spre Marge Engstrom.-Atunci ne vedem s�mbata. E nevoie sa aducem ceva? "Sa aducem ceva?" repeta Janet�n g�nd. Singurul lucru pecare �l ducea Ted la o petrecere erau nenumaratele sticle de bautura pe care le bea tot el�nainte sa ajunga acolo. Dar ce mai conta, la urma urmei? Odata plecata cu tot cu copii,sansele ca Ted sa-si aminteasca de petrecere erau aproape nule, ca sa nu mai vorbim deposibilitatea de a-si face aparitia treaz. Si atunci va disparea si disponibilitatea primaruluide a-i oferi o m�n� de ajutor. Dar asta deja nu mai era problema ei.

-Trebuie sa ma uit �n agenda, spuse ea.�l acoperise pe Ted at�tia ani, �nc�t vocea ei nu trada nici cel mai mic semn de emotie.-E bine daca va sun m�ine? Dar c�nd Marge pleca dupa c�teva minute, renunta la tonul neutru.-Unde ai fost? �ntreba ea. Ai idee ce �nseamna sa te trezesti si sa descoperi ca perecheata - care era at�t de beat, �nc�t nu se putea tine pe picioare ultima oara c�nd l-ai vazut - aplecat cu masina?Ted dadu sa raspunda, dar Janet nu-1 lasa sa vorbeasca.-Normal ca nu stii! Si niciodata nu vei sti, at�ta timp cit o sa mai fii casatorit cu mine. Dars-a terminat, Ted. Mi-a ajuns! �ntelegi? Mi-a ajuns p�n� peste cap.Facu o pauza, trase aer �n piept si se pregati pentru un raspuns exploziv.-�mi pare rau, zise el bl�nd. Nu stiu cum ai suportat at�tea �n toti anii astia.Cainta sincera din vocea lui o lasa masca pe Janet. Ea se pregatise pentru scenaobisnuita: o cearta din ce �n ce mai urita care se termina �ntotdeauna cu ea �n lacrimi. De-abia atunci, dupa ce o aducea la tacere, zdrobindu-i apararea putin c�te putin, o lua �nbrate si �i promitea ca lucrurile se vor schimba. Dar niciodata, de c�nd �ncepuse sa bea,nu sugerase ca ea nu ar fi trebuit s�-i suporte viciul.Dar chiar si asa era sigura ca, indiferent de ceea ce �i spusese, motivatia lui era simpla sa o determine sa ram�n� l�nga el, sa aiba grija de el. Se uita suspicioasa la el.-De ce ai sti? �ntreba ea, cu o voce care-i reflecta perfect oboseala. Ai fost prea beat casa-ti dai seama, nu-i asa? Prea beat ca sa �ntelegi de ce �ti pierzi slujba, prea beat ca savezi c�t le este de teama copiilor de tine. Si mult prea beat ca sa �ti dai seama ce mi-aifacut mie. Molly, care statea �n picioare �n locul ei dejoaca, tin�ndu-se de plasa cu minutele, �ncepusa pl�ng� si Janet se apleca si o lua �n brate.-Gata, iubita lu' mama, nu s-a �nt�mplat nimic, o linisti ea. Mami si tati nu o sa se certe.N-o sa se mai certe niciodata. Se uita la Ted. Plec �n dupa-amiaza asta, �i spuse ea,imediat ce pun c�teva lucruri �n masina.Scout, care statea pe covor, se ridica brusc, scheun�nd de parca ar fi �nteles ce zice ea.-Nu-ti face griji, baiete, �i spuse ea c�inelui. Te luam si pe tine.�nca o data se pregati pentru atacul pe care avea s�-1 lanseze Ted ca sa-i schimbe

hotar�rea, trec�nd peste orice. Dar Ted o surprinse si de data asta.

-Lasa-ma sa-ti povestesc ce s-a �nt�mplat aseara, rosti Ted at�t de �ncet, �nc�t chiar reusisa �i atraga atentia.Dar nu se lasa pacalita.-Vrei sa zici ca �ti mai amintesti? Ted dadu din cap.-Fiecare secunda. Dupa ce ai plecat, am continuat sa beau si am �nceput sa ratacescprin casa. Si oriunde ma duceam, nu vedeam dec�t mizerie. Un z�mbet amar �i aparu pebuze. Era ca si c�nd m-as fi privit pe mine, continua el, arat�nd cu m�na spre bucatarie sispre gradina plina de buruieni. Totul e distrus aici, la fel de distrus ca si mi

ne. �n doarc�tiva ani se va duce pe copca. Se �ntoarse spre Janet si �i �nt�lni privirea.-La fel ca mine, mai adauga el. Noaptea trecuta mi-am dat seama, �n sf�rsit. Nu numai cadistrug casnicia noastra, relatia cu copiii si cariera mea. Asta �n cazul �n care slujba de laMajestic se poate numi o cariera, zise el ironic, dar fara nici o urma din vaicareala de careJanet se saturase. Ma distrug chiar si pe mine. Si am hot�r�t ca nu vreau sa mor.Janet simti cum i se prabuseste, insesizabil aproape, tot sistemul de aparare si se lupta simai tare. -Si, �ntreba ea cu sarcasm deliberat, c�nd ai descoperit tu marele adevar, ce ai hotar�t,mai exact, sa faci? Ted tresari, dar nu contracara. -Mi s-a facut rau, raspunse el. M-am dus �n pivnita si am vomitat mai mult dec�t amvomitat eu �n toata viata mea la un loc. Pentru prima data de c�nd �ncepusera sa discute, �i aparu un z�mbet jucaus �n coltul gurii siochii �i licarira sugubat.-Si trebuie sa recunosti ca am vomitat ceva la viata mea. Pentru ca Janet refuza sa gustegluma, z�mbetul lui pali. - Uit�-te la mine, spuse el �ncet. Uita-te �n ochii mei. ,??-0 face!" �si spuse Janet. Dar deja nu se mai simtea sigurape ea, asa ca �n cele din urma se uita �n ochii lui. Ceva se schimbase.Nu era vorba doar de claritatea privirii, care oricum era surprinzatoare, av�nd �n vederec�t bause noaptea trecuta. Dar poate �l ajutase faptul ca daduse afara mai toatacantitatea si somnul stersese urmele. Parca �i citise g�ndurile.-C�nd bei c�t am baut eu, ai nevoie de mult mai mult ca sa �ti revii dupa asa omahmureala. Janet nu raspunse, dar �l privi �n continuare. Redescoperi ceva familiar �n ochii lui, cevade care �si amintea vag.Apoi stiu. Simtise acelasi lucru ca atunci c�nd se �nt�lnira prima data si simtise ca se�neaca �n privirea lui si ca nu mai conta dec�t m�ng�ierea lui. - Vino cu mine, zise el. O ridica pe Molly din bratele ei si o aseza delicat la loc �n tarc. O lua pe Janet de m�na,iesira din bucatarie, trecura prin hol si prin living p�na �n camera mica, �n care �l gasisenoaptea trecuta.Sticla goala �nca mai zacea pe podea, iar cutia cu sticlele pline era asezata pe jos. C�ndTed ridica o sticla de votca, �i rupse plasticul si o deschise, Janet simti un gol �n stomac.Oare avea de g�nd sa-i arate ca se schimbase trag�nd o dusc�? Dar, �n loc sa duca sticlala buze, o rasturna �n chiuveta barului construit �n perete, chiar l�nga semineu.Lasa continutul sa se scurga.Se �ntinse dupa o alta sticla pe care o goli.Apoi alta si alta, p�na c�nd �n cutie nu mai ramase nimic.

-M-ai vazut tu pe mine vreodata fac�nd asa ceva? �ntreba el.

Janet se g�ndi atunci la toate promisiunile auzite.

"Nu trebuie sa beau. Mie �mi place sa beau...Doar pentru ca este aici, nu �nseamna si ca am s-o si beau...N-o sa pun �n gura nici un strop, dar trebuie sa avem ceva cu care sa servim oaspetii, nu-i asa?" De c�te ori le auzise? C�te alte variante mai fusesera? Si de c�te ori nu golise ea singurasticlele, dar �n zadar, pentru ca Ted le gasea �nlocuitori �n mai putin de o ora. Avea chiarsi o motivatie pentru gestul sau: "Fie si daca ma hotarasc sa trag o dusc� - ceea ce nu seva �nt�mpla -, n-ar fi mai bine sa o am la �ndem�n�?"

"Nu! ar fi vrut ea sa strige. Nu vreau sa mai bei deloc!"Dar, indiferent de ce zicea ea, nu se rezolva nimic. Nu fusese nici un moment - cu exceptia cazurilor c�nd ram�neau fara nici un ban - �n care sa nu se gaseasca vreo sticlacu bautura �n casa. Apoi �si aduse aminte de remorca din spatele masinii.Din nou parca �i citise g�ndurile.

-Si nici n-am mai cumparat alta, spuse el.Chiar atunci un fulger lumina cerul si casa se zgudui sub puterea trasnetului. �ncepura sacada primele picaturi de ploaie.-Oh, Doamne, striga Ted. Trebuie sa duc neaparat toate materialele alea �n magazie�nainte sa fie distruse! Golind ultima sticla �n chiuveta, o lua la fuga prin casa sa iasa pe usa din spate. C�ndJanet �l ajunse din urma, Ted era deja bagat cu totul �n remorca.-Trebuie sa fie niste folii de plastic pe aici, pe undeva... M�inile lui gasira ceva si trasebrusc. -Uite! striga el.Rupse cit putu de repede o sacosa de plastic si scoase o bucata de polietilena si oscutura ca s-o desfaca. Ceva mai t�rziu, el si Janet acoperisera remorca, protej�ndu-icontinutul �mpotriva furtunii. �nsa v�ntul deja �ncepea sa o traga �ncolo si �ncoace; �nc�teva minute ar fi fost smulsa. -Urc�-te �n masina, �i spuse Ted, �n timp ce ploaia �ncepu sa cada �n rafale. Eu o sadeschid usile de la magazie si tu bag-o �nauntru.-Dar n-am suficient spatiu sa intru, protesta JaneL-Hai, da-o cu spatele, raspunse Ted. Te ghidez eu. Deja turna cu galeata. -Dar o sa te uzi fleasca... �ncepu Janet, �nsa Ted deja se muncea sa deschida usilegarajului improvizat.Se urca �n masina si �ncerca s� urmeze instructiunile lui Ted. Janet baga �n marsarier, tr�g�nd de volan �n st�nga si-n dreapta, �n �ncercarea de aintroduce remorca �nauntru. De doua ori se vazu obligata sa dea �nainte pentru a relua manevra. �ntre timp ploaia se �ntetise at�t de tare, �nc�t de-abia �l mai zarea pe Ted, desisterg�toarele erau date la maximum. La a treia �ncercare, reusi �n sf�rsit s�-i faca loc remorcii �n garaj si se sperie c�nd auz

i roata dinspate de pe dreapta cum se loveste de cadrul usii. D�ndu-se jos, se repezi la adapostulcladirii, unde �l gasi pe Ted asez�nd �nca o folie de plastic pe care o lega strins cu nistesfoara. -Chiar ma �ntrebam de ce am cumparat chestia asta, zise el �n timp ce asigura si ultimulcolt. Acum stiu. Se uita �n sus, la tavanul gaurit prin care se scurgea apa.-Poate ar trebui sa m� urc acolo chiar acum s� o repar cumva.-Esti nebun? �ntreba Janet. O sa aluneci si o sa-ti rupi g�tul! -Dar...-Nici un dar, mai spuse Janet. Hai sa intram �n casa �nainte sa fie si mai r�u.Traversara curtea �n fuga p�n� la usa din spate, repezindu-se �n bucatarie chiar c�nd�ncepu sa fulgere si sa bubuie at�t de tare, �nc�t Molly �ncepu sa tipe. De data asta Ted fucel care o lua �n brate sa o linisteasca. -Nu-i nimic, draga mea, sopti el legan�nd-o. Doar un tunet. Nu poate s�-i faca rauprintesei lu' tata.In timp ce-1 privea cum o alinta pe fetita, Janet �ncerca sa se lamureasca daca nu cumvagestul lui era doar o alta metoda de a o determina sa ram�na cu el.Dar daca se prefacea, atunci Ted era un actor al naibii de bun.Desi ud leoarca, el continua sa o linisteasca pe Molly si, c�nd fetita se potoli, �i z�mbi lui Janet. -Cred ca ne-am descurcat bine afara, nu-i asa? Janet se uita fix la el. -Stii ca am lovit aripa din spate, nu? �ntreba Janet Ted dadu din umeri.-La cum arata masina, cine o sa bage de seama? S�nt uimit de c�t de bine te-aidescurcat, av�nd �n vedere c�t de tare ploua. Dupa un moment de tacere, adauga: Stiu catrebuie sa pleci. Vocea lui era calma: O sa desfac remorca.Ezita din nou si Janet �l vazu cum cauta cuvintele cele mai potrivite. Dar parca simtea siel ca era prea t�rziu si ca nimic nu mai putea sa o convinga. �nca o data ochii lui - albastri,clari si ad�nci ca �n ziua �n care 1-a cunoscut - �i gasira pe-ai ei.-�mi pare r�u, rosti el �nvins. �mi pare rau pentru tot.

Se �ndrepta spre usa din spate si ea stiu - �n ad�ncul sufletului ei -ca spunea adevarul.Ceva din interiorul lui se schimbase, �ntr-adevar, �n sf�rsit. -Ted?

El se opri, apoi se �ntoarse spre ea.

-Poate �nca o zi, o auzi rostind. O sa mai r�m�nem o zi sa vedem ce se �nt�mpla. Sunetul clopotelului care anunta sf�rsitul orelor o sperie at�t de tare pe Kim, �nc�t aproapesari din banca ne�ncapatoare �n care statea de o buna bucata de timp, chinuindu-se sadescifreze o ecuatie de gradul al doilea care parea imposibil de rezolvat. Pe masura ceziua trecea, avea tot mai tare senzatia ca se facuse o greseala �ngrozitoare, iar eanimerise dintr-o ne�ntelegere �n acea clasa. Desi era de-o seama cu ceilalti copii, nici unulnu parea sa fie nepregatit, asa cum se simtea ea. Era posibil ca scoala publica la caremersese, �mpreuna cu Jared, sa fi fost mult mai slaba dec�t Scoala Catolica? Fara �ndo

iala,judec�nd dupa colegii ei care, cel putin la matematica, fizica si franceza erau al naibii debuni. Restul materiilor nu erau asa de rele - �i placusera �ntotdeauna istoria si engleza.Dar materiile la care se simtea ea pusa �n �ncurcatura erau aproape imposibile. �si �ndesacartile �n ghiozdan si se �ndrepta spre vestiare, �ntreb�ndu-se daca si Jared avea aceleasiprobleme. Daca da, atunci am�ndoi o dadusera �n bara. Cel putin �nainte materiilepreferate erau diferite si se puteau ajuta unul pe celalalt.Vestiarul ei se afla pe la jumatatea coridorului principal de la etajul al doilea al cladirii.Forma combinatia si simti ca i se �nmoaie picioarele c�nd vazu ca usa nu se deschide. Deabia la a treia �ncercare realiza ca se �nsela - folosea combinatia de la fosta scoala. �n timp ce degetele mai roteau �nca o data micul cadran, simti ca �n spatele ei sta cineva.Cineva care o enerva �ntr-un mod ciudat. �ncerca sa se concentreze asupra cifrului, dar,dupa primul numar, mintea ei se goli."De c�t ori trebuie sa mai rasucesc? De doua ori? De trei ori?" Si la ce numar trebuia sa se opreasca? Raspunsul veni pe neasteptate: douazeci si sase!Sau opt oare?Nu! Opt era ultimul numar!O lua de la capat, dar simti cum persoana din spatele ei se apropie si mai tare si brusc ise facu parul maciuca. Ce voia?Era foarte aproape de ea acum. At�t de aproape, �nc�t �i simtea rasuflarea.0 s-o atinga!1 se facu pielea de gaina. Din clipa �n clipa o sa-i vada si degetele. Nemaiput�nd sasuporte, se �ntoarse pentru a da ochii cu cel care statea �n spatele ei.

- Ce... �ncepu ea, dar se opri brusc. "Jared! E doar Jared!"-Doamne, rasufla ea usurata duc�ndu-si m�na la piept si sprijinindu-se de dulap. M-ai speriat! De ce n-ai zis nimic?Jared arunca priviri �n st�nga si �n dreapta. "Cauta pe cineva?" Kim cerceta coridorul,recunosc�nd c�teva chipuri, pentru unele dintre ele amintindu-si chiar si numele. "Dar decine se fereste Jared?" 1

- Pe cine cauti? �ntreba ea. El se �ncrunta. -Pe nimeni. Dar am o vaga banuiala ca s�nt cautat de calugarite, rosti el cu o jumatatede gura.Kim facu ochii mari. Mai �nt�i plecase de acasa fara sa-si man�nce micul dejun si fara sa oastepte si pe ea. Apoi nu-1 mai vazuse aproape toata ziua. Nu daduse de el nici la pr�nz,la cantina, asa ca, �n cele din urma, se aseza la masa cu o fata pe nume Sandy Engstromsi cu unele dintre prietenele acesteia. �nsa mai toata ora �l cauta cu privirea pe Jared,incapabila s� se concentreze asupra flecarelii colegelor ei.-De ce sa te caute? �ntreba �n cele din urma. Ai facut ceva r�u? Jared clatina din cap.

-Pur si simplu femeile astea nu ma �nghit. Kim �si dadu ochii peste cap.-Cum adica, nu te �nghit? Ele oricum se comporta ca niste cotoroante acre.Jared se �ncrunta. -Daca-ti zic, nu ma plac pe mine! Toata ziua m-au supravegheat.-Adica te-au urmarit? zise Kim. , JDe ce naiba sa-1 urmareasca tocmai pe Jared?" Apoi crezu ca stie raspunsul -si elsimtea acelasi lucru ca ea, ca aici totul va fi mai greu. Din aceleasi motive, interpretaseraam�ndoi raceala calugaritelor drept un afront personal.-N-au nimic cu tine, protesta ea. Doar ca aici e diferit, asta-itot.Se �ntoarse cu fata spre dulap, apuc�ndu-se din nou sa roteasca butonul p�na c�nd, �n

sf�rsit, �ncuietoarea ceda.

-Toata ziua m-am simtit ca o �napoiata mintal, dar n-are nici o legatura cu calugaritele. Edoar... Dar Jared deja nu o mai asculta. De fapt, nici nu mai era �n spatele ei. C�nd �nchise dulapul, �l v�zu dispai�nd pe scarile de la capatul holului. "Ce se �nt�mpla? De ce astazi se comporta at�t de ciudat?"Si nu numai ca se comporta aiurea. Mai era ceva - ceva mai puternic.Legatura speciala dintre gemeni. �si aduse aminte ca dimineata simtise o senzatiedubioasa de singuratate, de parca legatura spirituala care �i unise dintotdeauna pe ei serupsese brusc. La �nceput crezuse ca de vina s�nt toanele lui Jared si fusese sigura ca,atunci c�nd va ajunge la scoala, legatura se va restabili. Dar nu se �nt�mplase asa si toataziua o �ncercase un sentiment neobisnuit de singuratate pe care nu-1 mai simtiseniciodata �nainte. Iar mai adineauri, c�nd statea chiar �n spatele ei - la mai putin de jumatate de metru deea -, habar n-avusese ca era el! Asta nu se mai �nt�mplase niciodata. Toata viata eisimtise c�nd Jared era �n apropiere si, c�nd intra �ntr-o camera, stia daca fratele ei eraacolo. �n copilarie aveau chiar un joc al lor, �n care se ascundeau, �ncerc�nd fiecare sa-1pacaleasca pe celalalt. Dar nici unul din ei nu c�stigase.P�n� astazi. Si-atunci �ntelese de ce se simtea Jared at�t de ciudat. "Acelasi lucru i s-a �nt�mplat si lui!Normal! Asta era." Se grabi sa-1 ajunga pe fratele ei din urma, f�c�ndu-si loc prinmultimea de elevi care umplea holul, apoi �ncepu sa coboare c�te doua trepte odata.Intr�nd �n graba pe usa principala, se uita �n jur dupa Jared si �l zari ceva mai departe,vorbind cu Luke Roberts. Zori pasul spre el, strig�ndu-1. Dar c�nd se apropie, am�ndoibaietii tacura si, c�nd Jared o privi, avu senzatia ca nu prea era bucuros sa o vada.Cuvintele rostite de el �i confirmara banuiala.

-Nu poti sa ma lasi si pe mine singur?Kim �ngheta. - Eu, ���, eu doar... Se tot b�lb�i, incapabila sa gaseasca vorbele potrivite. Jared continua s� o priveasca fix si,acum, ca statea �n lumina soarelui -si mai puternic dupa furtuna de dimineata -, v

azu ca�n ochii lui se schimbase ceva. Acolo unde �nainte se afla poarta prin care ea �ntrezareasufletul fratelui ei, simtea acum un fel de perdea groasa, ca si cum ar fi vrut sa ascundaceva ce ea nu trebuia sa descopere.

"�mi ascunde sigur ceva.

Muffin! Asta trebuia sa fie - a aflat ce s-a �nt�mplat cu pisica mea si nu vrea sa-mi spuna.Ceea ce �nsemna ca..." I se �nmuiar� genunchii c�nd se g�ndi la posibilul motiv pentru care Jared �i ascundea acest lucra.

-E vorba de Muffin, nu-i asa? �ntreba ea. Chipul lui Jared era �n continuare impasibil.-Ai gasit-o, asadar?Crezu ca zareste o licarire �n ochii fratelui ei, dar aceasta disparu foarte repede. Si iarasilegatura dintre gemeni nu-i mai transmitea nimic. Dar chiar daca Jared nu-si tradaseg�ndurile, Kim era sigura ca avea dreptate.Muffin nu o sa mai vina acasa! Ochii i se umplura de lacrimi, dar reusi sa se abtina s� nupl�ng�. - Eu... eu credeam c� am putea sa mergem �mpreuna acasa, rosti ea �n cele din urma, pentruprima data �n viata ei simtind c� nu doreste s�-i �mpartaseasca fratelui ei ceea ce simte.�nainte ca el s� raspunda, ea stia deja raspunsul, dar de data asta nu mai era vorba nicidespre legatura dintre gemeni, nici despre Muffin. Acum vedea clar pe fata lui.-O sa mai ram�n cu Luke o vreme, zise el. Tu du-te �nainte! Brusc, toata nelinistea, toata �ngrijorarea pe care le simtisese transformara �n altceva. Furie.

Pai, daca asa stateau lucrurile -daca voia sa o respinga -, foarte bine!Fara sa mai scoata nici un cuv�nt, se �ntoarse si pleca grabita, cu capul si spatele drepte,hotarita sa nu-1 lase pe Jared sa �i observe lacrimile din ochi.C�nd sora lui se �ndeparta suficient, Jared se �ntoarse spre Luke Roberts:

-Asa, ia zi, cum facem? �ntreba el. Daca �ti arat unde e cabana, �mi spui cine locuiesteacolo?

Luke �si lasa nelinistit greutatea de pe un picior pe altul.

-Dar de ce vrei sa stii? se foi el �n continuare. C�nd ai v�zut tu locul ala? Tonul lui Jared se aspri.

-Cineva a omor�t pisica surorii mele, �i spuse el lui Luke. I-a batut �n cuie pielea pe ziduldin spate al magaziei noastre.Luke se �ncrunta. -Clinele meu i-a luat urma p�na la o cabana, dar acolo am dat peste doi ogari care opazeau.-Poate ar trebui sa o lasi balta, sugera Luke. Nu poate si sor-ta s�-si ia alta pi

sica? Jared �l privi rece pe Luke.

-Ti-e frica, s�-nteleg? zise el cu voce joasa si arunc�ndu-i o privire sfidatoare.Celalalt baiat str�nse din dinti si dadu sa ridice pumnul. Dar Jared continua s�-1 priveascafix si neiertator pe Luke, p�na c�nd acesta se relaxa.-Bine, raspunse Luke. Sa mergem!Kim era at�t de tulburata �n urma confruntarii cu fratele ei, �nc�t de-abia sesiza �n aer un miros �ntepator de fum. Dar, dupa ce coti, �l vazu - un nor mare de fum ce se ridica sprecer. "Casa!" Cu inima b�t�nd de sa-i sparga pieptul, o lua la fuga, apoi �ncetini c�nd �si dadu seama caflacarile nu cuprinsesera cladirea In curtea din spatele casei ardea un foc mare, caretrimitea �n sus niste nori de fum at�t de grosi, �nc�t acoperiser� casa cu totul. C�nd seapropie mai bine, �l zari pe tatal ei cu bustul gol si pielea lucind de transpiratie de la c�t�iedera agatata �n arborii de magnolia taiase. Exact �n momentul �n care Kim intra �ncurte, el tocmai arunca pe foc un brat zdravan de lujeri. Flacarile cuprinser� lacome jertfabogata, scuip�nd noi d�re de fum spre cer si umpl�nd dupa-amiaza cu suieraturile si cutrosniturile scoase de gramada de buruieni. Fata se opri si se dadu �napoi, ferindu-se deflacarile vorace. Chiar si c�nd focul se mai domoli putin, ea tot mai privea scena cuteama. "E oare tata beat? Nu prea pare sa fie." Si, c�nd se uita �n jur sa vada sticla de care el nuse despartea niciodata, nu gasi nimic - nici macar o cutie goala de bere. �n plus, iederatoata disparuse. Vechea magazie fusese eliberata din str�nsoarea vitelor, la fel si casa, iarmovilele aparute �ntre timp disparusera din curte. Acolo unde �n dimineata aceeapam�ntul nu era dec�t un ghem de tentacule invadatoare, acum nu mai ramasesera dec�turmele a ceea ce fusese odata o peluza, alaturi de scheletele tufisurilor pe care iedera lesugrumase cu mult timp �n urma.-Nu e asa de rau pe c�t pare, auzi ea vocea tatalui ei. Speriata, Kim se �ntoarse pentru a da nas �n nas cu tatal ei, care statea foarte aproape.Instinctiv, facu vreo c�tiva pasi �napoi pentru a se �ndeparta de obisnuitii aburi ai betiei.-Usurel, Printesa, spuse el, z�mbindu-i si folosind numele cu care o alinta cu multi ani �nurma. �ti vine sa crezi sau nu, dar sa stii ca nu s�nt beat. Cuvintele lui o surprinsera la fel de mult ca modul de adresare, �ncerca sa-si aducaaminte c�nd recunoscuse ultima oara ca bea prea mult, daramite ca bautura e un obicei,si raspunsul �i veni imediat �n minte.Niciodata. De c�nd se stia ea, Kim nu si-1 amintea pe tatal ei altfel dec�t insist�nd sa �i convinga peceilalti ca el nu are nici o problema cu bautura..- Nici nu credeam asta, lasa ea sa-i scape at�t de rapid, �nc�t el �ntelese imediat ca, defapt, ea exact la asta se g�ndea.

�si aduna toate puterile, pregatindu-se sa �ncaseze o mustru-luiala zdravana. Spreuimirea ei, Ted continua sa z�mbeasca. -Ba sigur ca asta credeai, zise el. Sa fim seriosi - au trecut niste ani buni de c�nd nu m-aimai vazut treaz. Kim era naucita. Ce, Doamne iarta-ma, se �nt�mpla astazi?-Aaaa, eu... eu n-am vrut, adica... a�aa, n-am vrut sa... �ng�na ea.Tatal sau vru s-o traga mai aproape de el, dar se opri brusc.-Considera ca te-am �mbratisat, spuse el, arunc�nd o privire spre m�inile lui murdare.Daca te-as fi luat �n brate, probabil ca m-ai fi crezut. Dar jur ca n-am baut. Cel putin nude azi-noapte.Kim privi spre casa si cuvintele tatalui ei �i confirmara faptul ca el �i ghicise g�ndurile. *- Mama mi-a mai acordat o ultima sansa, spuse el. Am avut o discutie serioasa dedimineata. Dar nu ne-am certat - adauga rapid, c�nd �i vazu expresia. O conversatie

normala, civilizata. Ezita si Kim avu senzatia ca tatal ei nu stie daca sa-i spuna mai multesau nu. Apoi continua, si din nou vorbele lui o lasara perplexa: Stiu ca n-am fost cel maigrozav tata. Si nu �ncerc sa-mi caut scuze. Eu s�nt singurul vinovat pentru asta... �i vorbiasa, direct si sincer, timp de cinci minute, dupa care �ncheie: Nu-ti cer sa ma ierti si �nnici un caz sa stergi trecutul cu buretele. Tot ce pot sa fac este sa �mi cer scuze pentru�ntreaga suferinta pe care ti-am provocat-o tie si celorlalti. S�nt constient ca nu am cumsa ma revansez fata de tine, dar promit sa-mi dau toata silinta de acum �nainte.C�nd ochii lui Kim se umplura de lacrimi, tatal ei z�mbi si chipul i se lumina.

-La urma urmei, indiferent ce voi face de acum nu are cum sa fie mai rau dec�t �n trecut, nu? Kim ezita, apoi dadu din cap. O parte din ea dorea sa sara de g�tul tatalui ei si sa simta�mbratisarea aceea puternica de care �i era asa dor. Dar o alta parte - partea aceea care�nvatase sa nu creada nimic din ceea ce spunea tatal ei - �i striga sa se abtina. Prinsa �nmrejele propriilor emotii, �ncerc�nd sa gaseasca raspunsul potrivit, �si dadu seama catatal ei �i citeste �nca o data g�ndurile �n acelasi mod �n care o facea si fratele ei.-Nu trebuie sa spui nimic. De fapt, �n locul tau, as fi destul de suspicios acum.�si ridica privirea spre el, uit�ndu-se drept �n ochii lui pentru prima data, dupa ani buni."Oare spune adevarul?" Voia sa-1 creada, mai mult dec�t orice pe lumea asta. Fara sa-sidea seama, str�nse �n m�na micuta cruce de aur primita de la matusa Cora, ca si cummica amuleta ar fi putut sa o ajute.-Stai linistita, �i spuse tatal ei. De ce nu intri sa stai de vorba putin cu mama ta? Ted �siridica privirea spre cer: Mai am doar trei ore si scap de mizeria asta si, daca ma grabesc,am toate sansele sa reusesc. Ted se apuca din nou de taiat vitele groase care �nca mai �nconjurau c�tiva stejari sisalciile pletoase, eliber�nd de povara ramurile bogate. Iedera opunea rezistenta, dar, �ncele din urma, reusi sa o doboare si sa o arunce �n mijlocul flacarilor. Dupa ce focul otransforma �n cenusa, Kim se �ntoarse si porni spre casa.Observa schimbarea imediat ce intra �n bucatarie: cutiile care dimineata erau puse una

peste alta l�nga peretele �ncaperii disparusera; mai t�rziu avea sa descopere ca fuseseragolite, iar vesela si oalele fusesera aranjate frumos �n bufet. Camera stralucea decuratenie, iar petele de pe chiuveta disparusera si ele. Frigiderul vechi pe care �lcumparasera �n Shreveport nu mai era; �n locul lui aparuse unul nou-nout, iar sobademodata pe care mama ei reusise sa gateasca cina din seara trecuta fusese �nlocuita cuun aragaz imens cu doua cuptoare si sase ochiuri, ce se potrivea mai degraba �nbucataria unui restaurant. -Mama? striga ea. Unde esti?-In atelier, raspunse ea.Atelierul suferise si el transformari semnificative �ntre timp. Restul ferestrelor fuseseraspalate si totul era despachetat si pus la loc. Molly se juca cu o papusa. Mama ei secocotase pe un taburet, cu o bucata de carbune �n m�na dreapta, studiind cu atentiep�nza asezata pe sevaletul din fata ei. C�nd Janet se �ntoarse spre ea, Kim �ntelese bruscca schimbarile pe care le sesizase deja nu se rezumau doar la curte, la casa si la tatal ei.Durerea si deznadejdea de pe chipul mamei dip�rusera. Era total schimbata. Ochii ei,care pareau at�t de obositi azi-dimi-neata, straluceau, si parca �ntinerise brusc.-Vino si uita-te, �i zise Janet �nainte ca fata sa apuce sa rosteasca vreun cuv�nt. Spune-mice crezi! Aproape cu precautie, Kim se apropie de p�nza, nefiind prea sigura la ce sa se astepte.Era o schita a unei scene de exterior, dar nu semana deloc cu gradina �n paragina, dinspatele ferestrei. Pe p�nza era desenata o gradina obisnuita. Desi era ceva mai mult dec�to schita �n carbune, compozitia facuta de mama ei �i dadu lui Kim sentimentul sinistru case uita, cumva, �n trecut. Era ca si c�nd mama ei si-ar fi imaginat cum arata gradina cu unsecol �n urma. Pe fundal aparea silueta singuratica a unui barbat, �n care, desi era deabia schitata, Kim recunoscu figura tatalui ei. Dar nu tatal pe care-1 stia de o viata.Era tatal pe care �l �nt�lnise afara ceva mai devreme, cu expresia senina si cu ochiiz�mbind bl�nd. , Asadar, nu s-a schimbat numai fata de mine, se g�ndi Kim. Si mama a vazuttransformarea." -Ce s-a �nt�mplat? �ntreba cu privirea atintita pe p�nza si astept�nd raspunsul mamei ei.Vrei sa-mi spui si mie ce se petrece aici? Dimineata...

-Dimineata de azi pare at�t de departe! o �ntrerupse Janet. Se apropie de Kim, uit�ndu-sela silueta lui Ted peste umarul fiicei sale.

- Noaptea trecuta s-a �nt�mplat ceva cu el, spuse ea. E ca si c�nd... Ezita, c�ut�nd cuvintelepotrivit. E ca si c�nd s-ar fi trezit, �n sf�rsit, spuse ea.Cu grija �i relata toate evenimentele petrecute �n timpul zilei.-De atunci munceste �ntruna, �ncheie ea. A venit si un camion care a adus aragazul cel

nou si frigiderul si, dupa ce m-a ajutat sa le aranjez �n bucatarie, s-a dus afara si... eibine, ai vazut si tu ce a facut! Peste c�teva minute, c�nd intra �n camera ei, Kim �ncerca sa puna cap la cap tot ceea ceauzise. Nu mai de mult de dimineata aceea, atmosfera fusese supertensionat�.Tatal ei plecase.Mama ei era pregatita sa-1 paraseasca - doar �i spusese asta! Iar acum totul era diferit.Dar c�t avea sa dureze? �n ciuda asigurarilor date de ambii parinti, ei �nca nu-i venea sa creada.Ceva, era convinsa de asta, nu mirosea a bine. Deloc. 18

-C�t de departe? �ntreba Luke Roberts. Jared privi de jur �mprejur, pentru ca nu stia preasigur unde se afla.C�nd plecasera de la scoala, cu o jumatate de ora �n urma, intentionase sa se �ntoarcaacasa si sa urmeze drumul pe care �l condusese Scout noaptea trecuta. Dar, atunci c�ndpornira, se g�ndi ca totusi ar putea sa gaseasca drumul daca la marginea orasului va intra�n padure prin partea de est. Ratacira destul de mult prin labirintul de alei si avurasenzatia ca bat pasul pe loc, pentru ca locurile semanau at�t de bine. De c�teva ori, Jaredsurprinse privirea banuitoare a lui Luke si la un moment dat v�zu clar ca acesta era pepunctul de a-1 �ntreba daca stie macar unde se afla.�n ciuda nesigurantei care-1 �ncerca, Jared �l puse la punct printr-o singura privire,nevr�nd sa admita ca era posibil sa se fi pierdut. Apoi, cincisprezece minute mai t�rziu,ajunsera �ntr-un loc �n care se intersectau doua alei, si atunci stiu. ,Asta e, g�ndi el. Asta e calea."

Dar cum de stiuse? Cerceta zona cu atentie, c�ut�nd ceva care sa-i sara �n ochi, ceva care sa-i aduca aminte de incursiunea lui �n miez de noapte alaturi de Scout. Dar nu gasi nimic. �n plus, el �sifacuse drum p�na aici prin �ntuneric, doar la lumina lunii si baz�ndu-se pe instinctele luiScout. Si totusi, stia. Asta era calea cea buna.

-Pe aici, anunta el. -Mda, sigur, balmaji Luke, tragmdu-si blugii, care amenintau sa-i cada. N-are nimic �nplus fata de alea pe care tocmai...�nghiti �n sec c�nd Jared �l tintui cu aceeasi privire care �l amutise ceva mai devreme.Totusi, Jared �ncetini pasul de data asta. "Aproape. S�ntem foarte aproape."

Mai cerceta �nca o data padurea, c�ut�nd urmele cabanei. Undeva, �n st�nga, abia vizibilaprin reteaua de lujeri care se ras-p�ndise peste tot, stralucea, luminata de razele soarelui,suprafata unei ape.Un lac. Oare cabana pe care o vazuse azi-noapte era asezata l�ng� un lac? Nu stia.

- �nainte, zise el �ncet. E chiar acolo, �n fata. Luke �si arcui spr�ncenele, sceptic.-Nu stiu, replica el. Poate ar fi mai bine sa ne �ntoarcem �n oras, bem si noi o Cola, ceva... Dar Jared pornise deja pe alee. Simti o adiere usoara venind de sus si se opri.-Tu simti ceva? �ntreba el, adutmec�nd. Luke scutura din cap.

-Arat eu a c�ine de v�natoare, ia spune?Asta era! C�inii pe care �i auzise azi-noapte! �i simtea! - Vino, spuse el. Aproape am ajuns.Luke ezita din nou, dar, �n cele din urma, ceda. Jared �nainta, astept�nd parca hamaitul clinilor. Acestia taceau �nsa si brusc Jared stiu de ce. Daca el �i mirosea �nsemna ca mergea�mpotriva v�ntului si ei nu-1 puteau simti.Ajunse la o cotitura. Desi nu-si amintea nici un bolovan sau vreun copac, era sigur ca,imediat ce vor trece de locul acela, o sa dea peste cabana cuibarita �n micul luminis.

Dupa un moment o vazu.Acum, �n razele stralucitoare ale soarelui, Jared observa si lacul, la doar c�tiva metri departare de cabana. La mal - care era jos si m�los - erau trase c�teva barci de lemn cuv�sle, at�t de vechi si de uzate, ca pareau sa nu mai poata pluti. Fusesera legate de uncopac cu o sfoara de bumbac aproape putreda.La umbra cabanei se vedeau doi c�ini care dormeau linistiti.

-Asta e, rosti Jared �ncet. Stii cine locuieste aici? Luke nu raspunse, dar Jared �si dadu imediat seama ca baiatul cunostea cabana. - Haide, spuse el pe un ton mai ridicat. Zi-mi!-Jake Cumberland, raspunse �n sf�rsit Luke Roberts. E casa lui.-Cine e? �l presa Jared. Luke se schimba la fata. - E doar un tip care pune capcane, raspunse. �ntotdeauna a trait aici. Jared �l fixa cu privirea.-Ti-e frica de el, nu-i asa? Luke pali, dar dadu din cap ca nu.-Rahat, spuse Jared. Zi-mi adevarul!-Circula niste... zvonuri, recunoscu Luke. Despre maica-sa. - Ce fel de zvonuri? -Cica era un fel de preoteasa voodoo sau cam asa ceva. Luke se uita �n alta parte.-Si se mai zice ca a lucrat pentru unchiul tau �nainte sa dispara.-Sa dispara? repeta Jared. Cum adica? Asa, pur si simplu? Luke ridica din umeri.-Nimeni nu stie exact. Sau cel putin nimeni din cei cu care am vorbit eu. Dar mamasustine ca ultima oara c�nd a v�zut-o cineva a fost �n seara dinainte ca unchiul tau sa se sp�nzure. Se �nrosi putin. Mama a auzit ca unchiul tau ar fi omor�t-o. Umblau tot felul dezvonuri despre el si mama lui Jake. Cum ca ar fi fost �mpreuna si ca ea ar fi vrut sa-1 dea�n vileag. Asa ca el a omor�t-o.C�nd Jared �si �nclesta pumnii si str�nse din dinti, Luke ridica m�inile.-Hei, nu te supara pe mine! Eu ti-am spus doar ce-am auzit. Dar Jared nu mai era atent la Luke. Ochii lui priveau fix cabana. Cum statea asa, cocosata�n caldura umeda a amiezii, parea un c�ine vlaguit, pe moarte. Toate ferestrele erausparte -c�teva geamuri lipseau chiar de tot -, iar tencuiala era scorojita complet. Avea overanda darapanata, fara nici un fel de balustrade, si o mare parte din acoperis eraacoperit cu un fel de metal, ruginit de canicula si ploile din Louisiana.

Desi nu era sigur de ce, Jared stia ca �n cabana nu era nimeni.�si �ndrepta privirea spre cei doi dulai.Simtindu-i privirea parca, c�inii se ridicara, agitati. C�nd �l vazura, luara pozitia de atac,tin�ndu-si cozile drepte. �n momentul �n care Jared pasi, v�ntul �si schimba directia si c�inii�i adulmecara mirosul. Mai facu un pas si animalele se repezira spre el, iar latratul lor sf�sie linistea de afara.-Jared, esti nebun? zbiera Luke Roberts. Daca e si Jake aici? -Nu e, spuse Jared. Nu e prin preajma.-De unde dracu' stii tu asta? �ntreba Luke, dar Jared nu se deranja s�-i raspunda.Se apropie si mai tare de cei doi c�ini, care erau c�t pe ce sa rupa lanturile, arat�ndu-sicoltii si url�nd neputinciosi ca nu puteau sa ajunga la el.Se opri foarte aproape de ei, dar nu �ntr-at�t c�t sa-1 poata musca.-Vrei sa ma musti? �ntreba Jared, asez�ndu-se pe vine si �ntinz�ndu-si mina dreapta sprec�inele care avea lantul mai lung. Asta vrei? O bucatica din mine?C�inele urla furios, trase si mai tare de lant, dar �si pierdu echilibrul si aluneca �n noroiulaparut dupa furtuna de dimineata. Se z�rcoli c�teva secunde, dar se ridica �n patru labe sise arunca din nou spre Jared.Baiatul �ntinse m�na si mai aproape, p�na c�nd �ntre el si coltii animalului nu mai ramaseradec�t c�tiva centimetri. - Asta? �l ispiti el. Asta vrei? - Bai, tu esti �ntr-o ureche? striga Luke. Daca scapa... Dar Jared nu-1 asculta.-Hai, �ncearca, sopti el. Haide, vezi ce se �nt�mpl�!�si �ntinse degetele si mai mult si falcile c�inelui muscara str�ns.Luke tipa de parca el ar fi fost muscat. - Isuse! - Ai gustat? sopti Jared, privind fix �n ochii animalului. Brusc, c�inele �i dadu drumul si seaseza covrig pe pam�nt.�n timp ce dulaul celalalt continua sa latre si sa se dea la Jared, baiatul se apleca si-1

apuca de ceafa pe cel de jos.

-Sa nu mai faci asa ceva, spuse el �ncet. Niciodata!�l str�nse si mai tare, dupa care �i rasuci g�tul dintr-o miscare.Animalul tipa scurt, un chelal�it ascutit de durere ce disparu chiar �n clipa c�nd g�tul i sefr�nse. Jared �l lasa sa cada �n noroi. Luke privea �nmarmurit animalul nemiscat.-L-ai omor�t, sopti el.Jared se �ntoarse si se uita �n ochii lui. -M-a muscat, rosti rece. Ce te asteptai sa fac, s�-1 m�ng�i pe ceafa?Cel de-al doilea c�ine, tacut acum, adulmeca nelinistit lesul fara viata al partenerului sau.Apoi se retrase destul de departe, p�na se lipi de zidul cabanei.�ndep�rt�nd lantul de la g�tul animalului mort, Jared �l ridica.-Ce-ai de g�nd sa faci cu ala? �ntreba Luke cu un tremur �n voce.Jared nu raspunse. �n schimb, se rasuci si cara cadavrul �n cabana lui Jake Cumberland.Usa se �nchise dupa el.Jake Cumberland fusese pe lac mai toata dup�-amiaza. Galeata ponosita care �i serveatemporar drept cos de pescuit era plina cu vreo sase pesti - suficienti pentru el si cei doic�ini. Dupa ce �l prinsese pe ultimul, cu vreo jumatate de ora �nainte, se g�ndise sa se

�ntoarca acasa si s�-si scoata putin ogarii la plimbare. O sa verifice si capcanele si poatechiar va v�na. Dar se simtea destul de obosit dupa o noapte nedormita; "mort deoboseala" cum ar fi spus mama lui. N-ar fi fost nici o problema daca s-ar fi culcat imediatce se �ntorsese acasa noaptea trecuta, dar nu putuse deloc sa puna geana pe geana dincauza c�inilor care latrasera �ntruna. Zacuse asa �n pat, �ntreb�ndu-se ce ar fi putut sa-i�ntarite �n halul asta. "Poate vreo pasare de noapte, �si spusese el. Sau poate vreunraton, ori vreun sconcs, ceva." Dar stiu ca nu era vorba de un animal pentru ca ogariiurlau altfel atunci c�nd adulmecau mirosul unui posibil v�nat. �si daduse seama spredimineata ce voiau sa-i comunice, �l avertizau, de fapt.De aceea aprinsese lanterna si iesise �n usa. Nu vazuse pe nimeni. Nu auzise nimic.Dar avusese ciudatul sentiment ca se ascundea cineva �n �ntuneric. Cineva care �i supraveghea cabana.

Asa cum statea �n pragul usii, �ncerc�nd sa-1 zareasca pe cel care se ascundea, i se paruca aude vocea mamei lui ca atunci, �n copilarie: "Tu poti s�-1 simti, copile! C�nd e prinpreajma, poti sa-l simti. Atunci tre' sa ai mare grija, foarte mare grija. Caci e mai puternicdec�t tine, copile! Sa nu uiti asta! E mult mai puternic".Chiar si dupa ce c�inii se potolira, Jake ramasese treaz, astept�nd venirea zorilor. C�nd�ncepu sa se lumineze de ziua, nu se baga �n pat, ci �si vazu de treburile lui obisnuite.Deretica prin cabana si hrani c�inii. Verifica sa vada daca gaseste ceva �n capcanele pusecu o zi �nainte, apoi, c�t tinu furtuna, se ocupa cu jupuirea celor trei iepuri prinsi.�n cele din urma, fripse niste came de iepure c�t sa-i ajunga p�na la cina si pleca lapescuit, desi banuia ca �n cea mai mare parte a timpului o sa motaie la soare. Dar nureusi nici macar sa atipeasca pentru ca vorbele mamei sale continuau sa-i b�ntuieg�ndurile."C�nd e prin preajma, o sa-i simti prezenta." "Despre cine vorbea, oare?" C�nd era doar un copilandru, credea ca mama se refera la domnulConway. Dar chiar si atunci nu era prea sigur ca stia despre cine este vorba, pentru ca nusimtea mare lucru c�nd se �nt�lnea cu st�p�nul mamei lui. P�n� �n noaptea aea. Ultima noapte a copilariei lui... Jake se trezi �n mirosul de fum al luminarilor si stiu, �nainte sa vada, ce facea mama lui. Se pregatea sa-si foloseasca magia.Asa �i zicea ea - lucra cu magie. ,?>ar tu sa nu �ncerci", �l avertizase ea prima data c�ndse trezise �n miezul noptii si o gasise la masuta din coltul cabanei lor. baieteii nu trebuiesa lucreze cu felul asta de magie." II trimisese la culcare �n noaptea aceea, dar el nuadormise, trag�nd cu ochiul de sub patura subtire, singurul lucrul care-1 aveau de �nvelitchiar si �n cele mai reci zile. De atunci, ori de c�te ori se trezea si o gasea pe mama lui aplecata asupra meseisaracacioase, cu parul ei prins cu esarfa albastra pe care i-o cumparase de Craciun dinbanutii str�nsi de-a lungul unui an �ntreg, �ncerca sa ram�na nemiscat, pentru ca ea sa nusi dea seama ca este treaz. �n noaptea aceea �nsa se dadu jos din pat si se aseza lingamama lui, urmarind-o �ngrijorat cum pregateste papusa.Asa i se zicea. O papusa voodoo.

Pentru el parea o papusa ca oricare alta - nici macar una foarte reusita -, dar mama �i

explicase ca nu era chiar asa.-Cu o papusa din asta poti sa faci sa li se �nt�mple multe lucruri oamenilor, li spusese ea.Acum, c�nd o privea cum coase materialul pel�nga umplutura, �si aminti ce �i spusese�nvatatoarea cu c�teva zile �nainte, la scoala. -Profesoara zice ca magia nu e buna, rosti el preocupat. Zice ca, daca �ncerci sa faci vrajivoodoo pe oameni, ajungi �n iad.Mama lasa lucrul din mina, iar ochii negri �i stralucira �n lumina luminarii.

-Calugaritele nu stiu chiar totul.Jake privea fix broasca moarta care zacea pe masa, chiar Unga papusa, cu stomaculdespicat p�na la gura.-Dar eu nu vreau sa te duci �n iad, adauga el temator si rugator �n acelasi timp.Mama lui �l m�ng�ie cu bl�ndete.-Nu-ti face griji, �l linisti ea. Nu ma duc �n iad. Privirea i se �ntoarse spre papusa: Dar astanu �nseamna ca altii nu se vor duce. Acum, urca �n pat si culca-te! Trebuie sa mergi lascoala dimineata. Jake se strecura �napoi sub patura, dar c�teva momente mai t�rziu, c�nd mama lui iesiafara, se �mbraca si pleca dupa ea.La �nceput ea merse pe marginea lacului, caut�nd printre trestiile care se unduiau gratios,acolo unde se ascundeau de obicei broastele, v�natul preferat al lui Jake. Scoase din g�t un sunet slab - exact ca acela al broastelor -si arunca �n sm�rcuiile de acolo creatura moarta pe care o vazuse baiatul pe masa. Apa se undui �n locul �n care cazuseanimalul, iar ea se opri, bolborosind �ncet niste cuvinte, pe care Jake nule auzea preabine. Apoi, mama lui pomi mai departe cu papusa, oprindu-se din c�nd �n c�nd pentru amai sopti o incantatie, pentru a mai rupe vreo creanga sau pentru a mai ridica vreunobiect - odata o pana, alta data, o piatra -de pe carare. - Toate au magie �n ele, �i explicase ea �ntr-o dupa-amiaza c�nd dadura peste oasele perfectcuratate ale unui corb mort, si ea se apleca, lua si ciocul si ghearele si le baga �nbuzunarul de la sort. Orice fiinta vie poarta magie �n ea, si cele moarte, la fel. Trebuiedoar sa stii cum sa le folosesti. �n seara asta �nsa mama lui adunase at�t de multe lucruri, �nc�t Jake era convins ca urma sa fie martorul celei mai puternice vraji.O urmari prin �ntuneric si �si aminti cuvintele �nvatatoarei, care �l privise de parca ar fivrut sa-1 asigure ca stia foarte bine ce fel de lucruri face mama lui uneori. -Hristos este M�ntuitorul si numai prin Hristos ne putem salva sufletele. Toate celelaltecai duc spre iad.Merg�nd pe urmele mamei sale, Jake se ruga �n g�nd ca ea sa se �ntoarca la cabana. Apoi,dupa foarte multa vreme, iesira din padure, si Jake stia unde se aflau.Casa uriasa - casa unde lucra mama lui �n Secare zi, curatind podelele, spal�nd rufele,pregatind masa si fac�nd diverse alte lucruri - se ridica �n fata lui, amenintatoare, si bruscavu revelatia a ceea ce avea sa se �nt�mple. �n timp ce el se ascunse bine �n umbrelead�nci ale magaziei, mama lui pasi �n razele de lumina aruncate de luna stralucitoar

e.Umbla �ncet, cu capul �n jos, ca si c�nd ar fi cautat ceva. Apoi, cu o incantatie usoara ceparea sa iasa din ad�ncurile sufletului ei, �ncepu sa se �nv�rta, tras�nd o spirala ce se�ngusta din ce �n ce mai tare p�n� c�nd, �n cele din urma, se concentra asupra unui singurloc. �si �ncetini miscarile si se opri. Se aseza pe pam�nt cu picioarele �ncrucisate. Cu ochiifixati pe una dintre ferestrele de la etajul al doilea, scoase r�nd pe r�nd obiectele adunatepe drum.Mai �nt�i, papusa, pe care o aseza �n fata ei, cu capul �ndreptat spre casa.Apoi un cutit, a carui lama lucea �n lumina lunii. C�teva oase, proaspat curatate de came, fura asezate �ntr-un cerc.Apoi venira pietrele si putin muschi. Niste frunze si un pumn de tarina.Le �mprastie pe toate �n jurul ei, incantatiile sale capat�nd at�ta forta, �nc�t Jake eraconvins ca puteau trezi si mortii din somnul lor de veci.�n casa se aprinse brusc o lumina la etajul al doilea, �nvaluind silueta mamei lui ca omusca prinsa �n p�nza unui paianjen. C�teva minute mai t�rziu se deschise usa si unbarbat iesi �n prag.-Eulalie, tu esti? Jake �i recunoscu vocea - George Conway. Stap�nul casei.

Barbatul pentru care lucra mama lui.C�nd vazu ca nu primeste nici un raspuns, George Conway parasi casa si se �ndrepta spregradina. Acum statea aplecat chiar deasupra mamei lui, si baiatul observa furia ce seaprinse pe chipul barbatului c�nd vazu lucrurile care o �nconjurau pe Eulalie Cumberland.

-Ia-ti prostiile cu tine si du-te acasa, Eulalie, �i ordona George Conway.Jake �si tinu respiratia, astept�nd ca mama lui sa-si str�nga lucrurile si sa fuga de-acolo c�tmai repede. Dar ea �si ridica fata si se uita fix �n ochii barbatului. Apoi, �ntinse minadreapta si arata spre silueta masiva a casei care se profila pe cerul �ntunecat.-Diavolul, intona vocea ei. Diavolul e peste tot. Si �n casa, si �n tine! Ridica papusa si i-oscutura �n fata. Acum e �nauntru. Diavolul e prins aici. Smulse cutitul si �l apropie depapusa. Cur�nd o sa-1 scot. O sa-1 alung de tot.George Conway continua sa se uite la ea cu ochii stralucind.-Tu sa nu ma ameninti pe mine, Eulalie Cumberland. Sa nu �ndraznesti sa ma ameninti.Jake vazu cum pieptul mamei sale se umfla c�nd se �mpotrivi furiei lui George Conway.-Nu-i o amenintare, spuse ea, si, desi de-abia soptise cuvintele, vocea ei se auzi clar �nlinistea noptii. E o promisiune. P�na c�nd luna va rasari, diavolul o sa paraseasca locurileastea! C�nd vazu ca ea se �ntoarce la incantatiile murmurate, George Conway pleca de linga easi se �ndrepta �nspre magazie.Fusese vazut! Inima �ncepu sa-i bata cu putere si cauta disperat �mprejur o cale de iesire.

Dar padurea era prea departe si nu mai exista nici un alt adapost care sa-1 protejeze. Untipat de spaima i se ridica �n gjt, dar, chiar �nainte de a-i da drumul, domnul Conwaydisparu printr-o usa �n cladirea alaturata celei �n care se ascundea el.Era �n siguranta! Nu fusese vazut deloc.Totusi, �si tinu mai departe respiratia; orice sunet l-ar fi putut da de gol. Dupa o vreme,care paru o eternitate, George Conway reaparu �n cadrul usii, duc�nd ceva �n m�nadreapta. C�nd barbatul porni spre mama lui, Jake respira oarecum usurat.-�ti spun pentru ultima data, Eulalie, �l auzi el pe George. Du-te acasa!Dar femeia nu se clinti, si c�nd barbatul ridica obiectul cu ambele m�ini deasupra capuluiei, Jake fu convins ca avea s-o loveasca. Dar el �i desfacu un dop si apa �ncepu sa sescurga pe capul mamei lui.Mai trecu o secunda si izul �ntepator �i umplu narile.Nu era apa.Ci benzina. -Ultima sansa, Eulalie, �l auzi Jake pe George Conway. Eulalie �l privi pe barbatul carestatea aplecat asupra ei.-Nu mi-e frica de tine si nu mi-e frica nici de chestia aia care te poseda.�ncepu sa-si rosteasca incantatiile din nou si flacara unui chibrit lumina chipul stap�nuluiei. Barbatul o mai privi o secunda, doua, apoi se dadu �napoi un pas. Cu chipul �mpietrit, George Conway arunca chibritul �n balta de benzina din jurul femeii. Seauzi un sunet ciudat, ca un suierat, c�nd benzina exploda si George mai facu doi pasi �napoi.Jake holba ochii de groaza si �si acoperi gura cu m�inile. Voia sa se repeada sa-si scoatamama din foc, voia sa o salveze de flacarile care dansau �n jurul ei, dar muschii nu-1 maiascultau. �n timp ce privea uluit spectacolul terifiant din fata lui, simti vag o umezeala fierbinte�ntre picioare. Dar chiar si c�nd pierdu de tot controlul vezicii sale, tot nu reusi sa seelibereze din paralizia ce-1 tintuia sau macar sa-si mute privirea de la focul �n care ardeamama lui. Eulalie Cumberland nu scoase nici un sunet c�nd hainele �i luara foc, iar nacarile �ncepurasa-i man�nce carnea. Nici nu �ncerca sa se salveze. �n schimb, �si �ndrepta m�inile �nainte,unind doua dintre obiectele aduse cu ea. �n n£na st?nga tinea papusa, cu un streang, pe care i-1 legase �n jurul g�tului.�n m�na stinga tinea cutitul. �n timp ce Jake si George o priveau, ea �nfipse cutitul ad�nc in corpul papusii, apoi ospinteca p�na jos. Dupa ce materialul de bumbac din care era confectionata se desfacu,din stomacul ei �ncepura sa curga intestinele broastei.Flacarile, mai �nalte acum, �i cuprinsera capul, dar ea continua sa tina papusa c�t mai sus.Maruntaiele s�nger�nde straluceau in lumina focului si, c�nd George le arunca o privire�ngrozita, Eulalie Cumberland �ncepu sa r�da.

Era un sunet nefiresc, ce erupea din g�tul ei, hohot dupa hohot, si chiar si dupa ceflacarile o consumara definitiv, r�sul ei parea sa mai staruie �nca �n noapte.Jake, �ncremenit din cauza ororii de a-si vedea mama arz�nd, tremura �n �ntuneric, �n timpce flacarile mureau �ncet. Nici atunci c�nd focul se stinse complet, nu se simti �n stare sa faca vreo miscare. II vazu peGeorge Conway cum scapa de ramasitele mamei lui, adun�ndu-le �ntr-o patura groasa,apoi intr�nd cu ele �n casa �ntunecata.Jake Cumberland �si petrecu restul noptii lipit de zidul magaziei. �ncerca sa-si spuna ca tot ceea ce a vazut nu se �nt�mplase, de fapt, ca trebuia sa fie uncosmar �ngrozitor.Foarte cur�nd avea sa se trezeasca acasa, �n cabana, unde mama lui va sta l�nga soba,pregatindu-i turtele, pe care i le servea �ntotdeauna la micul dejun.Abia c�nd soarele rasari la orizont, Jake pleca, �n sf�rsit, acasa. Ramase �nchis �n cabanatrei zile si trei nopti. Iar c�nd calugarita de la scoala venise dupa el si �l �ntrebase undeeste mama lui, el nu-i spusese nimic din ceea ce vazuse �n noaptea aceea. Nu va spune nimanui niciodata.Dar c�nd auzi ca, �n dupa-amiaza de dupa moartea mamei lui, �l gasisera pe GeorgeConway sp�nzurat de o ramura a arborelui de magnolia, �nca tin�nd �n m�na cutitul cu care�si spintecase burta, Jake auzi ceva. O auzi pe mama lui riz�nd.

Stiuse imediat de ce r�dea. Pentru ca, desi George Conway o omor�se, Eulalie �nvinsese.Dar ce nu avea sa �nteleaga niciodata era ce voia ea sa spuna cu: "o s�-i simti prezenta".P�na �n noaptea c�nd ogarii se speriasera. Si atunci, pentru prima data, stiuse exact la cese referea mama lui. II simtise si el. Ceva nefast. Ceva ce se ascundea �n �ntuneric, p�ndind dincolo de cercul de lumina galbena aruncat delanterna lui. De obicei le-ar fi dat drumul clinilor, dar nu si noaptea trecuta. Ceva �l retinuse, ceva �isoptise ca e mai bine s�-i tina �n cabana.�n dupa-amiaza asta �nsa, c�nd plecase la pescuit, �i legase afara - nu-i putea tine�nauntru toata ziua. Dar, �n timp ce-si pregatea undita, momeala si galeata �n barca pecare o �mpinse pe apa, se �ntrebase daca nu ar fi trebuit s�-i bage �n cabana.Sau chiar sa-i ia cu el. �n cele din urma, �si spuse ca, indiferent cine sau ce se furisase aseara �n jurul casei,plecase de mult. Si �n lumina stralucitoare a soarelui de amiaza, fu convins ca i separuse. Probabil ca se simtea putin nervos dupa mica lui incursiune de la miezul noptii.Nu ca ar fi facut ceva rau - de fapt, le facuse chiar o favoare. Daca �i ducea capul c�t dec�t, si-ar fi str�ns lucrurile si s-ar fi �ntors de unde venisera. �n plus, nici nu aveau cum sastie ca el era cel care le omor�se pisica si le-o prinsese �n cuie de zidul casei. Si, chiardaca cineva l-ar fi suspectat, n-ar fi putut dovedi nimic.

Nu, era doar nervos.

Relax�ndu-se, �n sf�rsit, pentru prima data dupa ce deschisese cufarul mamei lui, cu onoapte �nainte, Jake se �ntinse pe fundul barcii, tin�nd undita usor �n m�na dreapta, cupicioarele proptite de bancuta din mijloc si capul sprijinit confortabil �n curbura de laprova. �si trase peste obraz palaria de paie si �nchise ochii.Apoi auzi latratul c�inilor.Jake sari drept �n picioare, recunosc�ndu-le imediat latratul. Erau c�inii lui, nu �ncapea nici

o �ndoiala - le recunostea glasul chiar si de la doi, trei kilometri. Si nu latrau at�tati, deparca ar fi adulmecat vreun raton sau vreun iepure. Nu, nu, faceau exact ca noapteatrecuta, hamaiau �nnebuniti. Jake �ndrepta barca si pomi sa v�sleasc� �napoi catre mal. Plutise ceva vreme si cabanaparea destul de departe, desi latratul c�inilor se auzea at�t de clar pe deasupra apelor,�nc�t aveai senzatia ca se afla la vreo doua sute de metri departare.Nu trecu mult si c�inii amutira brusc. Se opri din v�slit, l�s�nd barca sa pluteasca singura,si asculta timp de un minut.Nimic, cu exceptia pleosc�itului unui peste si a b�z�itului unui t�ntar chiar l�nga urechealui. Apoi, exact atunci c�nd �si plesni obrazul ca sa scape de el, �l auzi.Jake stiu imediat ce se �nt�mplase c�nd auzi sunetul pentru a doua oara. Un urlet ascutitde durere, ce se stinse at�t de repede, �nc�t Jake ghici exact ceea ce se �nt�mplase. Unul din c�inii lui murise.

Uit�nd de t�ntar, Jake cobori v�slele �n apa si �ncepu sa traga de ele �ntr-un ritm sustinutpentru ca barca sa alunece mai repede.Se mai opri de doua ori, ca sa asculte, dar, de-abia c�nd ajunse aproape de mal, �l auzi �nsf�rsit. Un singur c�ine - putea sa jure ca e Lucky - mai scheuna.Ajunse la mal si sari pe nisip, trag�nd barca dupa el p�na c�nd jumatate din ea se �nfipse �nnoroiul moale de la tarm. Lasa totul balta si pomi �n graba spre cabana.La prima vedere, nimic nu parea schimbat. Dar apoi, c�nd se duse �n spatele casei, vazuca avusese dreptate. Prins �n lant, Lucky scheuna si adulmeca pam�ntul din jurul celuilaltlant gol.

Red nu mai era.

Jake se apropie si se lasa �ntr-un genunchi.

-Ce s-a �nt�mplat, Lucky? �ntreba el. Ce s-a �nt�mplat aici c�t am fost eu plecat?Clinele scheun� agitat si dadu din coada c�nd Jake �l m�ng�ie, dupa care �ncepu din nou saadulmece p�m�ntul �n locul unde statuse Red. Incrunt�ndu-se, Jake ridica lantul si verificazaua cu care �l prindea de zgarda.Nu era nimic �n neregula cu ea.Si nici zgarda nu mai era acolo.

-Unde e Red, Lucky? �ntreba el. Unde s-a dus? Scot�nd lantul de la g�tul c�inelui, Jake seridica. Gaseste-1, baiete, spuse el bl�nd. Hai, arata-mi unde e!Clinele o zbughi dupa cabana si, dupa un moment, Jake dadu peste el zg�riind usa de laintrare. Urc�nd pe prispa, Jake ezita. De ce sa fie Red �n cabana? Daca �nsa cineva l-ar fi omor�t...Apoi �si aminti. Nu cineva. Ceva. Un fior de gheata �i strabatu trupul, dar traversa prispacoscovita si deschise usa. Red era acolo.

C�inele zacea pe masa, cu burta spintecata si cu maruntaiele at�rn�nd p�na aproape depodea.Lucky �ncepu sa scheaune �ncetisor, lipindu-se str�ns de picioarele lui.

-Oh, Doamne, sopti Jake. Oh, Doamne, Isuse Hristoase, cine a facut asta?Cu un nod �n stomac, Jake se apropie, �ntinse m�na si m�ng�ie �ncet blana c�inelui, ca sic�nd ar fi vrut sa-1 linisteasca. Apoi ochii �i cazura pe piciorul drept din fata.Laba lipsea; fusese taiata frumos, l�s�nd �n urma un ciot �ns�ngerat. , ,Prea t�rziu, g�ndi Jake. E deja prea t�rziu." 19

Janet se uita agitata la ceas probabil pentru cel putin a zecea oara.Sase fara un sfert. �nca cincisprezece minute.�i mai dadea lui Jared cincisprezece minute dupa care - dupa care ce?"O sa sun la politie? Sau la spital?"

-N-ai de ce sa-ti faci griji, o linistise Ted cu o ora �n urma. Are aproape saisprezece ani.Apoi, citind exact g�ndul care-i rasarise �n minte, z�mbi cu sub�nteles. Dar nu semana cusur�sul acela batjocoritor care-i aparea pe buze c�nd venea de la vreunul dintrechiolhanurile lui. De data asta era un sur�s prietenesc si, c�nd vorbi, �n vocea lui nu eranici o urma de sarcasm. -Hai, Jan, fii serioasa! Nu e ca mine - sa zaca pe undeva beat. Probabil ca e cu vreunuldintre colegii lui.O cuprinse si �i ciufuli parul asa cum obisnuia sa faca, dar cu multi ani �n urma."Nici nu mai stiu de c�nd. De cinci ani? De zece? A trecut at�ta vreme ca nici nu-mi mai amintesc." Dar rasuflarea lui nu mai mirosea a alcool acum si, c�nd �i simti bratele �n jurulei, m�ng�indu-i parul, anii disparura si gestul i se paru familiar, de parca ultima data c�ndo m�ng�iase fusese ieri.-Hai sa nu cautam necazurile cu luminarea, da? Se linistise brusc si se �ntorsese la treburile ei, cur�t�nd cartofii ce fierbeau acum pearagaz, �n timp ce Ted se juca cu Molly, am�ndoi asezati pe podea, lovind mingeapreferata a fetitei.Scout se �ncolacise confortabil �ntr-un colt, l�nga frigider. Kim era �n dormitor, chinuindu-se cu temele.

"Ca �ntr-o familie normala, se g�ndi Janet. Aratam ca o familie normala." Dar, pe masura

ce minutele se scurgeau si Jared nu mai ajungea odata acasa, grijile ei �ncepura sa ia dinnou amploare. "Obisnuinta. E doar obisnuinta, �si spuse ea. M-am obisnuit s�-mi fac grijidin cauza lui Ted, �nc�t, daca nu trebuie sa ma �ngrijorez pentru el chiar si o singura zi,gasesc pe altcineva pentru care s�-mi fac griji." Dar nici macar nu trecuse o zi �ntreagade c�nd Ted venise acasa. M�ine sau poate chiar �n noaptea asta, totul se putea schimba.Era foarte probabil sa aiba ascunsa pe undeva o lada cu votca. Si totusi, c�t fusese ziuade lunga, �l privise pe Ted muncind - si muncise mai mult dec�t o facuse vreodata - sivazuse schimbarea. Chiar si atunci c�nd nu stia ca este privit, c�nd ea statea bine ascunsa�ntr-una dintre camerele de sus, Ted continua s�rguincios, cu pieptul lucind de sudoare sicu muschii �ncordati. Iar c�nd terminase, �n cele din urma, cu gradina din spate, nu-siluase o bere drept rasplata. �n schimb, �si turnase un pahar de ceai cu gheata pe care �lfacuse ea �nainte de prinz, dupa care facu un dus si se ocupa de Molly.Ca o familie normala.

-Daca nu ajunge acasa p�na la sase, o sa m�ncam fara el, spuse Ted, citindu-i �nca o datag�ndurile. �i facu cu ochiul. La urma urmei, n-ar fi prima data c�nd familia asta ar avea cuun membru mai putin la masa. Si �ti promit, spuse el �n continuare c�nd vazu ca nureusise sa-i alunge teama din priviri, ca, daca nu se �ntoarce p�na la sapte, ma duc s�-1caut. Bine? Ridic�ndu-se, se apuca sa aseze masa, cu Molly agatata de picioarele lui. Din nou,obisnuinta �si spusese cuv�ntul si Janet se apleca sa o ridice pe fetita �nainte ca el sa odea la o parte. Dar iarasi sotul ei o surprinse.-Las-o, draga! Vrea si ea sa ajute.Ted o striga pe Kim fix la ora sase si toti patru se asezara la masa.La sase si cinci minute Scout se ridica si scoase un m�r�it amenintator. Se oprira cu totiidin m�ncat, cu exceptia lui Molly, si privira c�inele care se �ndrepta spre usa de labucatarie. Auzira usa de la intrare deschiz�ndu-se si �nchiz�ndu-se la loc. -Jared? striga Janet. S�ntem �n bucatarie! Cina e gata.Se ridica sa umple farfuria fiului sau, dar, c�nd �ncerca sa �l dea �ncet la o parte pe Scoutca sa ajunga la aragaz, animalul nu se clinti din loc. C�inele statea teapan, fix�nd usabucatariei, cu blana zb�rlita. C�nd Jared aparu �n prag, Scout scoase din nou un mormaitamenintator. - Pentru Dumnezeu, Scout, e doar... Cuvintele �i �nghetara pe buze c�nd vazu ca Jared nu era singur, �n spatele lui se aflabaiatul pe care si-1 aducea aminte din ziua �nmorm�nt�rii, c�nd se mutasera �n casa."Mark parca? Nu. Luke. Aha, da. Luke." Privirea i se muta din nou �nspre fiul ei. - Ar fi trebuit sa suni, �i zise ea. Daca as fi stiut ca vii cu un prieten, as fi facut mai multam�ncare. -Nu-i nimic, raspunse Jared. Am m�ncat niste pizza �n oras. Noi ne ducem la mine �ncamera sa ascultam niste muzica, da? Fara sa mai astepte vreun raspuns, disparu �mpreuna cu prietenul lui �n sala de mese.

Dar Scout, �n loc sa-1 urmeze asa cum facea �ntotdeauna, ramase atent p�na c�nd sunetulscos de pasii baietilor nu se mai auzi deloc. Apoi, c�nd clinele se �ntoarse la locul sau del�nga frigider, se aseza, dar cu urechile ciulite.-Vezi? zise Kim. Ti-am spus eu ca Jared s-a comportat aiurea toata ziua. P�na si Scout asimtit asta. -Nu crezi ca Scout ar fi putut sa reactioneze asa din cauza prietenului lui Jared? �ntrebatatal ei. �nainte sa apuce Kim sa raspunda ceva, casa se umplu de sunetul asurzitor al muzicii - omelodie rap ale carei versuri, chiar daca nu ar fi fost �nabusite de tavanul bucatariei, erauacoperite de ritmul bubuitor al sintetizatorului. Molly, care se jucase fericita cu m�ncareap�na mai adineauri, �ncepu sa urle, iar Janet, reaction�nd conform obisnuintei inoculatede-a lungul anilor, se ridica de la masa, anticip�nd deja furia sotului ei.-O sa-1 pun s-o opreasca, �ncepu ea, dar Ted era deja �n picioare.-Ai tu grija de Molly, �i spuse el. Si-asa o sa fie suficient de r�u c�nd o s�-i spun eu s� odea mai �ncet. Daca te duci tu, o sa-i fie tare rusine. In timp ce Janet o ridica pe Molly din scaunelul ei pentru a o mai linisti, Ted se �ndreptaspre scari. Dupa c�teva secunde luzica se domoli, iar urletele lui Molly se transformaratncet-�ncet �ntr-o smiorcaial� de copil rasfatat. Apoi fetita �si freca ochii cu pumnii ei micisi se zbatu �n bratele mamei ei ca sa ajunga din nou la m�ncare. Janet o puse din nou �nscaun si Molly baga �n gura o m�n� din piureul de cartofi pe care si-1 �ntinse �n mare

parte pe fata si pe bavetica.C�nd Ted se �ntoarse, Janet se astepta ca muzica sa �nceapa din nou.Dar era tot liniste.

-Vrei sa-mi spui si mie cum ai facut asta? �ntreba ea.-Simplu, raspunse Ted, asez�ndu-se la loc pe scaun. Am facut un t�rg.-Un t�rg, repeta Janet. Ce fel de t�rg?Ted �i z�mbi ironic, arunc�ndu-i o privire ghidusa.-Poate n-ar trebui sa-ti spun, zise el. E o chestie �ntre barbati. Dar pentru ca oricum o saafli, nu e nici o nenorocire daca-ti zic. I-am dat una dintre camerele de la subsol. Janet �si privi nedumerita sotul, apoi dadu din cap.-�mi pare rau, dar cred ca va trebui sa-mi explici. Nu m-am prins.Ted dadu din umeri. -G�ndeste-te putin. Jared are aproape saisprezece ani, nu? Este exact v�rsta la careadolescentilor le place genul asta de muzica. - Mie nu-mi place, interveni Kim.Dar �nainte ca vreunul din parintii ei sa o corecteze, �si modifica rapid afirmatia:

-Sau cel putin nu-mi place sa fie data asa de tare �nc�t sa-ti sparga timpanele.-Dar este evident ca fratelui tau �i place - sau prietenului lui, ceea ce e cam acelasi lucru.Asa ca, daca avem noroc si �n c�teva luni locul asta o sa fie plin de oaspeti, Jared o sa se

mute la subsol. I-am spus ca poate sa-si aranjeze camera exact asa cum vrea el, at�tavreme c�t o izoleaza perfect si nimeni n-o sa fie deranjat de ceea ce asculta el. El o saaiba propriul loc, iar noi ne captusim cu o camera �n plus de �nchiriat si cu uri adolescentmai putin care sa stea cu orele �n baie.-Dar eu nu stau cu orele �n baie, protesta Kim.�nainte ca mama ei sa poata obiecta, fata schimba subiectul:-Dar daca vreau si eu o camera jos? Tatal ei o privi prietenos.-Chiar vrei? o �ntreba el, cu un glas ce nu trada nimic din ceea ce g�ndea.Kim se g�ndi la �ncaperile �ntunecate de la subsol, slab luminate de c�teva becuri amarite.Dumnezeu stie ce putea fi acolo, ascunz�ndu-se prin �ntuneric. Nu se putu abtine si sescutura cu un fior, apoi dadu din cap. -Nu!

-Ma g�ndeam eu, raspunse tatal ei, fac�ndu-i cu ochiul lui Janet.O jumatate de ora mai t�rziu, c�nd Kim mersese �n camera s�-si continue lectiile, iar Jaredsi Luke disparusera la subsol pentru a-si face planuri �n legatura cu noua camera, Janetstatea la chiuveta, spal�nd vasele.Apa curgea linistitor, iar ea �ncerca sa �nteleaga ce se �nt�mplase �n ziua aceea.Cum fusese posibil ca ea sa se trezeasca de dimineata, hotarita sa puna capat casnicieiei, iar acum dorea sa-si petreaca seara cu acelasi barbat pe care intentionase sa-1paraseasca?Numai ca el nu mai era acelasi barbat. Indiferent de ce se �nt�mplase cu Ted - indiferent de ce adevar descoperise el prin aburiibetiei se schimbase, se schimbase cu adevarat. Iar cel care venise acasa azi de dimineata nu era un Ted total schimbat - era acel Ted pe care �l �nt�lnise cu multi ani �nurma, �nainte sa se apuce de baut.Era acel Ted pe care si-1 dorise dintotdeauna, nu Ted �mpotriva caruia o avertizasera totiprietenii.In cele din urma, se dovedise ca ea avusese dreptate. "Poate", auzi vocea mamei ei.Janet �ncerca sa scape de avertismentul tacut al mamei, dar nu reusi.Ted mai facuse totusi promisiuni si �nainte.Si de fiecare data le �ncalcase cu nerusinare. Si de ce ar fi altfel de data asta? �n linistea din bucatarie, se vazu obligata sa admita capoate nu era deloc altfel. Va trebui sa astepte pentru a se convinge.Dar acum, pentru prima data dupa multi ani, se simtea casatorita din nou. Indiferent c�t va dura, ea se va bucura din plin de acest sentiment.

-Esti sigur ca e o idee buna? �ntreba Luke Roberts �n timp ce se uita cu atentie princamera. Era o �ncapere de vreo doisprezece metri patrati, cu peretii facuti din placaje de lemn destejar gros prinse de st�lpii imensi care sustineau mare parte din grinzile casei. Eraluminata de un singur bec ce at�rna de un fir ce fusese rasucit de-a lungul traverselor desub podea. Pe unul din ziduri, sus de tot, se gaseau doua ferestre mici ce dadeau chiar

sub scara principala de la intrare. Erau suficiente pentru a arunca putina lumina, dar, cuexceptia unei bucatele de cer, nu se mai vedea nimic altceva. Doar g�ndul de a se muta�ntr-un loc ca asta �l facu pe Luke sa se cutremure si realiza ca, daca ar fi pus �n situatiade a alege �ntre vagauna asta si camera de la etajul al doilea - de doua ori mai mare -,stia dinainte ce ar prefera. De fapt, ar fi ales chiar si o �ncapere pe jumatate c�t astanumai sa aiba o fereastra mare pe care sa o poata deschide pentru a o putea aerisi �nmod normal. �n plus, odaia mai avea si un miros ciudat. Parea sa vina dinspre podeaua facuta dintr-unsoi de beton erodat, plin de gauri, de care Luke era sigur ca s�nt pline cu mucegai si totfelul de bacterii.

-Ce-i aici? �ntreba el, ar�t�nd spre un gratar aflat �n mijlocul camerei. - Este un put colector, raspunse Jared. Daca ploua mult si se aduna multa apa, atunci sescurge aici. Apoi, c�nd se umple prea tare, se declanseaza o pompa, care trage toata apaafara. Camera, care era aproape de pozitia zero �n lista preferintelor lui Luke, mai scoase laiveala si prostia asta.-Adig�, vrei sa spui ca o sa dormi �ntr-o camera care ar putea fi inundata?Jared ridica din umeri. -Chiar daca se inunda, nu poate fi asa rau.Apoi r�nji, cu ochii str�lucindu-i �n lumina slaba a becului.-Si mai degraba as vrea sa fiu aici dec�t sus, unde lumea ar sti tot ce fac eu.-Nici macar baie nu ai, mai zise Luke, posac.-Ba am, �l contrazise Jared. E chiar acolo �n colt, l�nga scari.-Si ce-o sa faci daca se inunda chiar �n miezul noptii? O sa fie o gramada de paianjeni sialte chestii de-astea acolo, jos.-Isuse, mormai Jared. N-ai auzit niciodata de curse pentru g�ndaci? Le pui acolo si �nchizilocul c�teva ore, si gata.-Tatalui tau o s�-i placa ideea asta, observa Luke. - De fapt, chiar a lui a fost ideea, replica Jared. Ai niste iarba?Luke se uita la el banuitor. -Si daca as avea? �ntreba el cu un ton ce se voia natural. Jake �si dadu ochii peste cap.-Pai, daca ai, hai s-o fumam. Luke �l privi fix.-Cu ai tai sus?! Jared dadu din umeri indiferent. -De ce nu? De-aia �mi place mie la subsol - nimeni n-o sa calce pe-aici, asa ca nici n-o sasimta mirosul, chiar daca iese putin pe sub usa.Luke se �ncrunta. -Pun pariu ca n-ai face-o, spuse el, suficient de provocator c�t sa-i confirme lui Jared caare la el iarba. -Ma duc sus sa iau ceva de haleala si niste Cola, spuse Jared. Apoi fumam si vedem ceputem sa facem cu locul asta.Reveni dupa cinci minute, aduc�nd cu el nu numai c�teva sticle de Coca-Cola si nistecipsuri, dar si aparatul de radio din camera lui, �mpreuna cu vreo trei luminari. Bagaradioul �n singura priza din camera, �i dadu drumul, dar �i lasa volumul c�t mai mic, ca sanu vina nimeni dupa ei.-Asadar, ce zici Luke? spuse el. �mpartim tigara aia? Luke se �ncrunta.-Cum ai stiut ca am asa ceva?

Buzele lui Jared se strinsera �ntr-un z�mbet misterios. -Stiu tot felul de chestii, spuse el.Luke baga m�na �n buzunar si scoase o cutie rosie de metal, �i deschise capacul si�ndeparta cu grija h�rtia care acoperea de obicei guma de mestecat. Dedesubt �nsa segaseau trei tigari atent rulate. Lua doua dintre ele si le aseza pe podea, apoi strecuracutia la loc, �n buzunarul pantalonilor.�ncet, Luke �i dadu una din tigari lui Jared.Baiatul scapara un chibrit, aprinse tigara si trase fumul ad�nc �n plam�ni. Tin�ndu-sirespiratia c�t putu de mult, �i pasa tigara lui Luke.-Vezi? zise el dupa ce trasesera trei fumuri fiecare. Ce mare filosofie!Am�ndoi se asezasera pe jos, sprijiniti de peretele din stejar.-Marfa buna, murmura Luke �n timp ce trase �nca un fum.Jared se ridica si aprinse o luminare, trase de snur ca sa scape de lumina chioara a

becului si �ntregul aspect al camerei paru sa se schimbe. Suprafetele aspre ale planselorce formau peretii camerei se �nmuiar�, iar tavanul parea sa nu mai existe.

-Misto, rosti Luke. -Sssss, �l �ntrerupse Jared. Lasa-ti mintea sa zboare!Lua si a doua tigara de pe podea, o aprinse si i-o dadu lui Luke.Lumina din camera �ncepu sa creasca �n intensitate si sa p�lp�ie parca.Peretii, la r�ndul lor, �ncepura sa se lumineze. Nu se mai vedea nici o urma de sc�ndur�.Peretii devenira translucizi si pareau strabatuti acum de curcubee. Apoi zidurile, la fel catavanul cu c�teva minute �n urma, �ncepura sa se �ndeparteze. Luke avea senzatia ca se afla �ntr-o �ncapere uriasa, ca o catedrala, cu un tavan care seboltea at�t de sus, ca abia �l zarea. Peretii erau aurii, ornati cu vitralii care faceau ape,ape �n lumina ce venea de undeva, de dincolo de ele. Luke zari ceva ce semana cu unaltar, deasupra caruia - par�nd ca pluteste prin aer - era o femeie.O femeie at�t de frumoasa cum nu mai vazuse niciodata. Se apropie de el, cu trena argintie fluturind �n jurul ei, si, c�nd picioarele �i atinserap�m�ntul, ea �si �ndrepta degetele spre el.Ingenunche si �l m�ng�ie bl�nd pe obraz.-Atinge-ma, �i spuse ea cu o voce care i se parea cea mai dulce muzica din lume. Atingema! Luke ezita la �nceput, apoi �ntinse m�na sa atinga femeia perfecta.Trena cazu, descoperind un trup desav�rsit, cu o piele aurie. Luke o atinse si tremura.-Te vreau, Luke, sopti femeia incitant, asa cum ma vrei si tu pe mine...Aparitia femeii sterse din mintea baiatului orice altceva si Luke Roberts se lasa coplesitde un extaz pe care nu-1 mai simtise niciodata si stiu ca, atunci c�nd totul avea s� setermine, el va fi schimbat pe vecie.-Da, respira el greu. Oh, Doamne, da...�n timp ce Luke se abandona placerilor aduse de femeia perfecta, Jared Conway privea cuatentie. Privea si z�mbea. 20 Sandy Engstrom privea nervoasa spre Kim Conway. �n ultimele saptam�ni - chiar de c�ndKim o �ntrebase daca poate sa se aseze l�nga ea la pr�nz -, cele doua fete deveniserabu

ne prietene. Sandy fusese surprinsa la �nceput, pentru ca �n prima zi Kim nu vorbise cunimeni �n afara de fratele ei. "Cu superbul ei frate", se corecta Sandy, desi avusese grijaca Kim sa nu afle ca �i picase cu tronc din prima clipa �n care-1 vazuse. De fapt, motivulreal pentru care fusese at�t de prietenoasa cu Kim era acela ca, asa, ar fi putut sa-1�nt�lneasca. P�na la sf�rsitul acelui pr�nz, �si daduse seama ca �i gasise o �nlocuitoareMelissei Parker, prietena ei cea mai buna, de c�nd era la gradinita, dar care, din pacate,se mutase la New Orleans cu putin �nainte sa �nceapa scoala. C�t despre Jared, pasiunealui Sandy pentru fratele noii ei prietene se stinsese tot at�t de repede cum �ncepuse."Poate, daca nu s-ar fi �ncurcat cu Luke Roberts..." Dar se �nhaitase cu Luke si, �n ceea ce o privea pe Sandy, oricine era prieten cu Lukeiesea din discutie, fie si numai pentru simplul motiv ca Luke �i daduse papucii prieteneiei, Melissa Parker, cu un an �n urma. Nici macar nu avusese curajul sa-i spuna ca aterminat-o cu ea. �n schimb, o invitase pe Dawn LaFrenier la petrecerea data �n cinsteare�ntoarcerii acasa si, c�nd aflase Melissa, era deja prea t�rziu sa-si mai gaseasca altpartener. Sandy nu avea nici ea o pereche, asa ca s-au dus am�ndoua la un film, hotar�ndsa-1 stearga de pe lista lor pe Luke - si pe toti prietenii lui. Iar acum, doar pentru caMelissa se mutase, nu avea de g�nd s� schimbe ceva �n aceasta privinta.Din fericire pentru Kim, stigmatul pe care-1 purta Jared din cauza noului sau amic nu setransferase si asupra ei. Fetele luau pr�nzul �mpreuna de vreo sase saptam�ni si �nvatauam�ndoua acasa la Sandy, aproape �n fiecare dup�-amiaza. P�na acum, Kim nu o invitase�nca �n casa Conway si, desi Sandy era curioasa, nu era foarte sigura c�-si doreste s�puna piciorul pe-acolo. De fapt, chiar �ntrebase de vreo c�teva ori daca noua ei prietenanu se teme s� locuiasca �n casa aceea.

-De ce mi-ar fi frica? �i raspunse Kim. Adica, nu e b�ntuit� sau ceva de genul asta.Expresia de pe fata lui Sandy o facuse sa geama. Doar nu crezi si tu toate povestile aleadespre matusa si unchiul tatalui meu, nu?C�nd Sandy se �nrosi, Kim ofta, exasperata.-E doar o casa ca oricare alta! Si care a fost nelocuita multa vreme, si doar pentru ca

Luke Roberts crede ca e b�ntuit� nu �nseamna ca asa si este. Numele lui Luke fu suficient pentru ca Sandy sa nu mai aduca vorba despre zvonurile aceleavechi, desi era convinsa ca exista un s�mbure de adevar �n ele. Pe Sandy o interesa maimult faptul ca Kim parea uneori dusa pe alta lume. Era convinsa ca fata �i ascundea ceva.

- Kim? zise ea acum. Te simti bine? Se furisasera �n pauza de masa la pizzeria de l�nga Sf�ntul Ignatiu, sarind �nca o datapeste macaroanele cu br�nza ale calugaritelor.-Pari preocupata de ceva.De fapt, Kim era, �ntr-adevar, �ngrijorata de ce s-ar putea �nt�mpla daca le-ar prindeprofesoarele. Dar, mai mult de at�t, era �ngrijorata din cauza lui Jared. Stia �nsa ce credeprietena sa despre fratele ei, asa ca dadu din cap. �n plus, chiar daca Sandy ar fi putut so �nteleaga, nu prea stia exact ce sa-i spuna. Relatia ei cu Jared se racea pe zi ce trecea,iar �n prezent era ca si c�nd nici nu avea vreun frate, ca sa nu mai vorbim de unulgeaman.-N-am nimic, raspunse ea, dar, vaz�nd ca Sandy nu o prea crede, nascoci un motiv care

ar fi putut sa o satisfaca. De fapt, ma �ntrebam ce fel de scuza ai sa inventezi c�nd o sa-tifac o invitatie. Sandy �si �nclina capul.-Sa ma inviti unde? �ntreba ea. Si de ce as refuza? -Sa dormim �mpreuna vineri noapte, spuse Kim, nonsalant Tacu putin, dupa careadauga: La mine acasa.Asa cum se asteptase, chipul prietenei ei se �ntuneca.-Sper ca nu ti-e frica, nu? �ntreba Kim cu o sinceritate exagerata.-A�a, nnuu, raspunse Sandy, un pic prea repede. Eu doar...-O sa �nchidem niste filme horror si o sa pretindem ca e noaptea de Halloween, chiardaca e cu doua nopti mai devreme. Putem sa...�si �nghiti restul cuvintelor c�nd vazu privirea lui Sandy, care era suficient de expresiva,asa �nc�t Kim s�-si dea seama cine intrase �n pizzerie chiar atunci. Vocea lui Luke Roberts�i confirma* banuiala. -Buna, zise el, venind spre masa lor si asez�ndu-se pe bancheta l�nga Kim, �n timp ceJared se strecura l�nga Sandy pe partea cealalta.-Ce puneti la cale? r�nji Jared spre sora lui. De ce nu ne-ati chemat si pe noi c�nd atisters-o de la scoala? Kim vazu privirea taioasa pe care i-o arunca Sandy lui Luke Roberts si realiza, cu groaza,ca si ea se uita tot asa la fratele ei. �l privi cu atentie de data asta, studiindu-i chipul.Trasaturile -totul de fapt - erau neschimbate. Dar nu-1 mai simtea la fel. Toata viata eisimtise legatura aceea speciala dintre gemeni -acea conexiune profunda cu fratele ei care o asigura �ntotdeauna ca, indiferent ce se �nt�mpla, el este alaturi de ea.Acum nu mai era asa. Nu-1 mai simtea. Kim ofta �n sinea ei. Poate ca era un lucru pe care trebuia sa-1 uite.Poate ca se maturizau am�ndoi. Ceva o trezi brusc din reverie... dar ce?

Ceva �i atingea piciorul! Apoi simti coapsa lui Luke Roberts lipita str�ns de a ei. Se�ntoarse �nspre el si-1 strafulgera cu privirea.

-N-ai putea sa te dai mai �ncolo?Luke se uita la ea batjocoritor, dar se retrase.-Si tine-ti m�inile pe masa, �i mai spuse Kim.-Isuse, ofta ad�nc Luke. Ce te oftici asa? Kim �i z�mbi rece. - Nu e treaba ta! spuse ea.Asezata �n fata lui Kim, Sandy Engstrom era tulburata de prezenta lui Jared alaturi de ea.�l vazuse imediat ce intrase si, c�nd privirile li se �nt�lnira, se simtise coplesita de un sentiment ciudat. De parca i-ar fi citit g�ndurile.Dar nu se multumise doar sa se uite. Parca i-ar fi atins si sufletul. Simtise cum se �nfierb�nta brusc si cum i se face pielea de gaina. Imediat - chiar �nainte sa porneascaspre ele - stiuse ca avea sa se aseze l�nga ea.Acum, c�nd corpul lui era lipit de al ei, se �nfiorase din nou si simti iarasi caldura aceeadelicioasa.

"Daca Jared �mi cere o �nt�lnire? S� ma duc?" Sandy tremura doar g�ndindu-se la aceasta posibilitate.

"Nu-mi vine sa cred!" exclama �n sinea ei Kim �n timp ce Luke �si puse m�na din nou pepiciorul ei. D�ndu-i lui Luke un br�nci serios, �nc�t aproape �l dadu jos de pe bancheta, seridica, si iesi din micul separeu.

-Hai, Sandy, sa plecam de-aici, �i spuse ea prietenei ei. Mai avem doar zece minute sitrebuie sa mai �mi iau ceva din vestiar. -Ce te grabesti asa, draga? protesta Luke. Haide, mai stati, ca noi de-abia am ajuns aici.-Poate ca tie nu-ti pasa daca te prinde, dar mie, da, i-o reteza Kim. A fost oricum o ideeproasta sa venim aici.Se �ndrepta spre usa, fara sa mai arunce vreo privire �napoi.Sandy o urma, dar, �nainte sa iasa, se mai uita o data la Jared. Privirile li se mt�lnira sifata avu iarasi senzatia ciudata ca Jared o patrunde cu privirea, r�sp�ndindu-i �n tot trupulo caldura care o facu sa tremure de placere."Ca si c�nd ar face dragoste cu mine, se g�ndi ea. Ma simt de parca ar face dragoste cumine." Chinuindu-se s�-si controleze emotiile - si rug�ndu-se ca nimeni sa nu-i observe�mbujorarea puternica -, Sandy se grabi sa-si ajunga prietena.Brusc, �si dori din tot sufletul sa petreaca noaptea de vineri la Kim acasa.Pizzeria se golise de vreo douazeci de minute, dar Jared nu dadea nici un semn ca ar vreas� plece. Luke Roberts �ncepu s� se agite. Deveni foarte nervos. De zece ani - chiar dec�nd intrase la scoala Sf�ntul Ignatiu - traise cu frica fata de calugarite. Mai �nt�i, �nvatasesa se teama de pedepse c�nd sora Katherine �l plesnise peste degete cu o rigla pentru ca�i daduse o bucatica de guma de mestecat unuia dintre prietenii sai, care statea �n bancadin spate. M�na �i s�ngerase toata ziua, pentru ca sora Katherine nu-1 lasase sa-si punanici un plasture peste rani. "Daca Isus nu a cerut plasturi c�nd era pe Cruce, cred ca potisuporta si tu niste zg�rieturi la degete, nu-i asa Luke?" �i spusese ea. Restul claseichicotise la auzul vorbelor ei despre Isus pe Cruce, dar o singura privire de-a calugaritei �ipotolise, iar Luke se �nrosise de rusine c�nd �ncepuse sa pl�nga din cauza durerii. DacaIsus nu a cerut plasturi, atunci �nseamna ca nici nu a pl�ns. Dar el �si �nvatase lectia si nua mai �ncercat niciodata sa fac� vreo trasnaie. Mai �nvatase sa nu vorbeasca �n timpul orelor si, de asemenea, ca trebuie sa se ridicec�nd raspundea la vreo �ntrebare. Si mai �nvatase sa nu �nt�rzie.Facuse greseala asta �n clasa a sasea, c�nd sora Michael era profesoara lui. Sora Mike singura calugarita care le permitea copiilor sa-i prescurteze numele - �i daduse dreptpedeapsa sa r�m�na dupa ore la scoala si sa scrie pe tabla: �mi pierd timpul c�nd �nt�rzii. Pierd timpul colegilor mei c�nd �nt�rzii. Pierd timpul sorei Mike atunci c�nd �nt�rzii.

A scris cele trei propozitii de o suta de ori si, c�nd a terminat, si-ajurat sa nu mai �nt�rzieniciodata. Si nu o mai facuse, p�na astazi. Acum se tot uita la ceas, �ncerc�nd sa nu-1 lase pe Jaredsa vada ce face. Dar Jared parea ca se pricepe foarte bine sa vada ce face el.

-Care-i problema? �ntreba el. Ti-e teama ca sora Clarence o sa te puna sa ram�i dupaore? -Nu, replica Luke, d�ndu-si seama ca �i raspunsese putin prea precipitat.

Jared �i arunca o privire batjocoritoare. -"�mi pierd timpul c�nd mt�rzii. Pierd timpul colegilor nici c�nd �nt�rzii. Pierd timpul soreiMichael c�nd �nt�rzii", �ng�na el de parca ar fi citit cuvintele scrise de el pe tabla."Sau de parca mi-ar fi citit g�ndurile", rosti Luke �n sinea lui. "Cum? Cum de stia?" Rememora ultimele saptam�ni, pe care le petrecuse aproapeintegral cu Jared Conway. �i spusese el lui Jared despre dupa-amiaza aceea c�ndramasese dupa ore cu sora Mike?Fara �ndoiala! Dar nu, nu-i pomenise nimic - era aproape sigur de asta. Cum de stiuse Jared? -�ti pot citi g�ndurile, �i spusese acesta lui Luke a doua zi, dupa ce fumasera iarba �nsubsolul casei lui Jared, c�nd baiatul avusese halucinatiile acelea ciudate. Halucinatii care erau �nca la fel de vii, chiar si dupa ce trecuse at�ta vreme, �nc�t se�ntreba daca erau cu adevarat halucinatii. Chiar noaptea trecuta, �nainte sa doarma, �siimaginase ca simtea atingerea femeii care �i aparuse atunci, m�ngindu-i obrazul silas�ndu-i degetele sa-1 atinga pe g�t, pe piept, pe stomac, apoi mai jos, si mai jos, p�n�c�nd... -Poate ai face mai bine sa te duci la toaleta, rostise Jared i;traganat, sprijinindu-se lejer

de spatarul banchetei si arunc�n-du-i o privire sugestiva lui Luke.Luke simti cum obrajii �i iau foc si �si alunga imaginea din minte. Apoi se uita la ceas dinnou. "Sora Clarence o sa ne omoare, se g�ndi el. De data asta chiar o sa ne omoare."Jared z�mbi rautacios si �i facu cu ochiul.

-Doar nu vrem ca sora Clarence sa ne omoare, nu? spuse el ti, r�z�nd, se strecura de pebancheta si se �ndrepta �nspre usa.In timp ce mergea chiar �n urma lui Jared, Luke se tot �ntreba daca este posibil ca acestasa-i citeasca g�ndurile cumva.Sora Clarence se opri �n mijlocul lectiei, atunci c�nd cei doi baieti deschisera usa clasei siJared Conway intra primul. Simti �n g�t un nod de furie �n momentul �n care �l vazu peelevul cel nou si -nu era pentru prima data - �ncepu sa-i ceara imediat iertareM�ntuitorului pentru slabiciunile ei. "Stiu ca ar trebui sa �i iubesc pe toti copiii, se ruga ea�n tacere, dar nu-1 pot iubi pe Jared Conway."Se g�ndise mult �n ultimele sase s�pt�m�ni la acest lucru. T�rziu �n noapte, c�nd erasingura �n chilia de la etajul al treilea al manastirii, se �nvinovatea adesea pentruschimbarea baiatului. Poate ca fusese prea aspra atunci, �n prima zi, c�nd baiatul �i strecurase biletul surorii lui, dar �nvatase cu multi ani �n urma ca nu era niciodata preadevreme sa "corecteze" c�nd era vorba de copiii care veneau de la scolile publice. Nuneaparat ca scolile publice erau mai proaste, dar aici, la Sf�ntul Ignatiu, lipsa de disciplina-mintala, fizica sau morala - pur si simplu nu era tolerata, asa ca, atunci c�nd �i prinsesepe gemenii Conway com-port�ndu-se neregulamentar chiar din prima zi, nu ezitase sa-idisciplineze. Iar Kimberley se adaptase foarte bine. Fata se conformase �ntru totul si se

�mprietenise cu fata cea mai potrivita -Sandy Engstrom se numara printre favoritele soreiClarence. Dar cu baiatul era alta poveste. La suprafata, Jared parea la fel. Era tot baiatul chipescare intrase �n clasa �mpreuna cu sora lui, cu un z�mbet prietenos si cu o suvita de p�rnegru c�rliontat ce-i cadea sic pe frunte.Dar ceva se schimbase, cu siguranta. Nu prea stia exact ce anume, si sora Clarence sesimtea tulburata din acest motiv. Ajunsese sa se teama c�nd venea �n clasa si sepregatea sufleteste ori de c�te ori avea ore cu el, dar, �n ciuda eforturilor sale de aexorciza demonul m�niei, acesta �nca mai staruia �n ea. De fapt, devenea pe zi ce trecemai puternic si, c�nd observa efectul pe care �l are Jared asupra lui Luke Roberts, fortademonului capata dimensiuni nebanuite. Acum, c�nd clasa astepta �n tacere sa vada cumva rezolva situatia cu Jared, ea se lupta din toate puterile cu demonul din interior. Dorea sa fie corecta. Dorea sa fie dreapta."Stie ce g�ndesc. Stie si, chiar daca nu o arata, r�de de mine!" M�nia o cuprinse, dar ocontrola cu autoritate. -Nu te mai obosi sa te asezi, Jared, spuse ea �n timp ce el se �ndrepta spre banca lui. La auzul acestor cuvinte, baiatul se opri brusc, dar nu arata ca ar fi simtit �ntepatura dinvorbele ei. -E valabil si pentru tine, adauga ea, �n timp ce Luke Roberts �ncerca sa se strecoare lalocul lui. Desi cuvintele le erau adresate celor doi baieti, ochii ei priveau fix chipul lui Jared. "Ca un soarece care se uita fix �n ochii unei cobre." Pentru prima data de c�nd preda ea, sora Clarence facu eforturi supraomenesti sa-sipastreze vocea calma.-Am�ndoi va prezentati imediat �n biroul parintelui Bernard. Astepta si timp de o secunda�ngrozitoare avu senzatia caJared Conway �si masura cumva puterile cu ea. Ca avea de g�nd sa o sfideze. Apoi �nsaacesta se �ntoarse si iesi �mpreuna cu prietenul lui din clasa. Dar, �nainte de a-si lua ochiide la ea, sora Clarence �i �ntrezari un z�mbet jucaus �n coltul buzelor.Furia rece din suflet i se transforma �n ura. Ura si �nca ceva. Ceva ce nu mai simtise niciodata, cel putin nu �n prezenta elevilor sai. Simti... frica.Dintr-un motiv pe care nu-1 putea �ntelege, sora Clarence �si dadu seama ca JaredConway o sperie de moarte. Janet cobor� de pe scara pentru a-si studia lucrarea. Atunci c�nd va fi terminata, picturamurala va acoperi o mare parte din peretele salii de mese.

Dorinta ei era ca peisajul pictat pe peretele din partea opusa usilor franceze s� para oreprezentare fidela a gradinii, asa cum aratase ea �n trecut. C�nd �i vorbise prima data luiTed despre ideea ei de a picta tabloul �n stilul trompe-1'oeil aproape

ca renuntaseimediat. Si nu marimea peretelui o determinase sa dea �napoi.

-E vorba de o tehnica total diferita, �i explicase ea. Trebuie sa stii totul despreperspectiva, lumina si...-Dar cel mai mult e vorba de talentul de a pune pe p�nza ceea ce vezi, o �ntrerupse Ted.Erau �n atelier si ea �i aratase prima schita a gradinii imaginare din trecut.-N-oi sti eu mare lucru despre arta, continua el, dar chiar si acum, c�nd e doar �n alb sinegru, am senzatia ca as putea s� intru si s� ma plimb prin gradina aceea.Privi imaginea de pe p�nza, �ncerc�nd s� fie obiectiva, si stiu ca el are dreptate - era buna.Si totusi, ideea de a-1 mari astfel �nc�t sa acopere peretele salii de mese pareaimposibila. Daca nu putea s�-1 fac�?-Ce poti pierde? Sa strici un perete pe care oricum �l putem zugravi din nou. - Timp, �i reamintise ea.Chiar �n dimineata aceea �ncercase sa faca o lista cu tot ceea ce trebuia facut �n casa, dar renunta c�nd �ntelese c�ta munca trebuie si c�t de putine sanse avea de a terminatotul �n timp util. Dar Ted avusese un raspuns si pentru asta.

-Timpul este singurul lucru pe care �l avem din plin. Nu uita ca nu exista o data fixapentru deschiderea hotelului. Mi-ar placea sa fie gata p�n� �n primavara, dar, daca nueste posibil, nu e nici o nenorocire. Singura clauza a mostenirii spune ca trebuie salocuim aici. A fost ideeamea sa o transformam �ntr-o afacere. Si avem suficienti bani �n cont ca sa angajam oameni daca e nevoie. Asa ca de ce sa nu �ncerci?O luase de m�n� - gest pe care nu-1 mai facuse de ani de zile - si o conduse prin casap�n� �n sala de mese. Chiar cu o zi �nainte cur�tase peretii de tapetul scorojit.-Nu stiu daca are vreo legatura cu desenul facut de tine, dar eu vad o scena de noapte.Ochii lui cercetara pe �ndelete camera imensa, goala.-Si mai vad camera asta zugravita �n alb, cu flori proaspete pretutindeni - pe mese, pedulapuri, peste tot. Vreau sa fie foarte romantica si cu multe lum�n�ri si mese pentrudoua persoane si numai c�teva pentru patru.Privirea i se muta din nou pe peretele gol.-Si c�nd oamenii se vor uita la peretele asta, vor vedea cum u fost aici acum o suta deani, se vor bucura de gradinile de atunci pe care nu si le mai permite nimeni �n ziua deazi. Poate chiar o piscina, care sa reflecte lumina lunii...Se opri si o privi �ngrijorat. -Ma �ntind mai mult dec�t mi-e plapuma? Janet dadu din cap.-Daca as putea sa o fac asa cum trebuie si ar fi luminata adecvat, ar arata splendidnoaptea. Dar ce ne facem la micul dejun si la pr�nz?-Construim o camera speciala, �i spusese Ted si vreme de o jumatate de ora seplimbasera din �ncapere �n �ncapere, descri-indu-i planurile pe care le avea �n minte.Pe masura ce-1 asculta, Janet �ntrezarea micul hotel elegant pe care dorea sa si-1construiasca. -Nu stiu daca voi reusi, recunoscu el c�nd se �ntorsesera �n sala de mese. Dar banuiesc ca o voi lua pas cu pas si, c�nd o sa dau peste ceva cu care nu ma voi descurca, o sa

gasesc pe cineva sa ma ajute. Ce zici? Ce e r�u daca �ncerci sa faci ceva minunat dinperetele asta?Janet se apuca de lucru chiar de a doua zi, complet�nd schita initiala. Lucrase chiar dedimineata, iar Ted mai trecea din c�nd �n c�nd sa se uite la ceea ce desenase. Dar niciodata nu-si spusese parerea dec�t daca ea �l �ntrebase. Pe la pr�nz terminase de pictatun tablou care era descrierea perfecta a ceea ce g�ndise el, o asigurase Ted.Si Janet, dupa ce analiza desenul, trase concluzia ca, indiferent de parerea sotului ei,sincera sau prefacuta, pictura era buna. Imediat dupa pr�nz, aranja materialele astfel�nc�t sa o transpuna pe peretele salii de mese.�n doar c�teva zile - dupa ce lambriurile devenisera o balustrada de marmura falsa realiza ca Ted avea dreptate. Putea s-o faca. �ncet, imaginea capata contur si, pe masurace lucra, �i veneau noi idei. Tabloul parea sa aiba o viata proprie.Acum, desi fresca era departe de a fi terminata, iluzia �ncepea sa se formeze. Se�ndeparta de scara p�na l�ng� usile duble de la intrarea �n holul principal, �ncerc�nd sac�ntareasca efectul pe ansamblu al frescei. II auzi pe Ted venind de la subsol, undemesterise mai toata ziua la instalatii. O clipa avu senzatia ca se �ntoarce �n trecut si se

�ngrozi.Astepta sa i se confirme parca banuiala ca iar �si bause mintile.Senzatia de greata pe care i-o provoca rasuflarea lui plina de alcool si atingerea luibrutala! Nevoia de a masura gradul de furie care nu-1 parasea niciodata si care crestea odata cunumarul paharelor baute.Dar din dimineata aceea, cu sase s�ptam�ni �n urma, c�nd golise casa de orice urma debautura, totul se schimbase. Pe parcurs, Janet �si lasase garda jos. Acum, c�nd �l simtea �nspatele ei, se trezi ca mai degraba t�njeste dupa atingerea lui. Se lipi de pieptul sotului eisi �ncepu s�-i m�ng�ie p�rul c�rliontat de pe brate, c�nd Ted o �mbratisa, s�rut�elicatpe g�t.

-Cred ca duhnesc ca un porc, �i susura el �n ureche.-Mirosi senzational, murmura Janet, tot corpul ei reactio-ii�nd la aroma de mosc emanatade pielea lui. -UndeeMolly?

-Doarme dusa, raspunse Janet. Am pus-o �n parut acum o jumatate de ora. Ted �i m�ng�ie usor s�nii.-C�t timp o sa doarma?-Cam o ora. Janet se rasuci �n bratele lui si �si aseza m�inile �n jurul g�-tului lui.-Crezi ca o sa fie suficient? -Nici pe departe, sopti Ted.Continua sa o sarute pe g�t, pe ureche, apoi pe buze si o sir�nse si mai tare la pieptul lui.-Vrei sa mergem sus? �ntreba el printre saruturi.Janet se g�ndi la pensulele pe care le lasase sus, pe schela improvizata.Se g�ndi la mizeria din bucatarie pe care nu apucase sa o curete. Se g�ndi la sutele de alte lucruri pe care trebuia sa le faca.-Nu ma pot g�ndi la altceva �n momentul asta, spuse ea. Ted o ridica �n brate si pomispre scari.-Ce faci? striga Janet. Ted, pentru Dumnezeu, las�-ma jos! O sa faci hernie!-Gura, femeie! �i comanda el.

�ncepu sa urce treptele, iar Janet renunta sa se mai zbata pentru a scoate doar nistechicoteli incitante. -Daca ma scapi, am sa-ti arat eu...Usa de la intrare se deschise si auzira vocea lui Kim: -Mami? Tata? Ce s-a �nt�mplat? De ce o duci pe mama �n brate? - La naiba! �njura Ted.Janet �ngheta, astept�nd explozia. Dar, c�nd Ted vorbi din nou, vocea lui fu ca o soapta:-S�nt distrus. Dar sa vezi tu ce-o sa-ti fac c�nd toti copiii vor merge la culcare...Vocea lui seducatoare �i picura miere �n suflet. O saruta �nca o data si �i dadu usor drumuldin brate. -Nu s-a �nt�mplat nimic, �i spuse el lui Kim, cobor�nd scarile p�n� la primul etaj. Cum a fostla scoala? Kim se �ntuneca la fata. -Mmm, bine, zise ea, mintind prost.-S-a �nt�mplat ceva? �ntreba Janet, care ajunsese si ea �n antreu.Kim �si muta privirea de la unul la altul, apoi se uita la Janet.-Eeee, Jared si Luke... S-au comportat ca niste magari.-Ceva mai special sau doar o chestie de adolescenti �n crestere? �ntreba Ted.Kim se uita nesigura la tatal ei. Trecuse at�t de mult timp de c�nd el nu mai vorbea cu easau cu Jared, �nc�t nu se prea obisnuise cu asta.-Pai, si Sandy a spus tot asa, ca s�nt niste magari.-Pare sa fie vorba doar de cine stie ce prostii de-ale baietilor, zise Ted. Kim se �nfurie. -De ce �i iei �ntotdeauna apararea? �i striga tatalui ei, privindu-1 aprig. Ce naiba se�nt�mpl� aici? Tot ceea ce vrea Jared sa faca tie ti se pare normal si chiar si atunci c�nd secomporta ca un...

-Hei, �mi pare r�u, spuse el fara urma de furie, ridic�ndu-si m�inile �ntr-un gest deaparare. Probabil ca batrinul tau tata �nca mai poate fi un porc misogin uneori. Spune-mimai bine ce a f�cut exact.

Kim ezita si Ted crezu ca stie la ce se g�ndea ea.

-Haideee, o �mbuna el. Ca doar n-o s� te m�n�nc. Si promit ca te voi asculta cu atentie.Bine? Kim se mai �nmuie putin si �i povesti ce se �nt�mplase la pizzerie si apoi ce urmase la orade matematica cu sora Clarence. -Nu stiu ce naiba are, termina ea. Dar ceva nu e �n regula. Parca nu e �n apele lui. El... - Creste, iubita mea, �i zise Ted. La fel ca tine. Nici unul din voi nu mai s�nteti ca �nainte. Dar nu e nimic rau �n asta. E doar... Telefonul suna si Ted se opri c�nd Janet ridica receptorul. Dupa un moment ea �i sopti:-Parintele Bernard. Conversatia fu scurta. -Parintele Bernard vrea sa ne vada, spuse ea dupa ce �nchise telefonul. Jared n-o sa vinaacasa deocamdata. Ted �si ridica spr�ncenele �ntrebator.

- Dar unde e? -Face curat �n biserica, spuse Janet. Parintele Bernard a gasit de cuviinta ca, daca ei nuvor sa fie la timp �n clasa, atunci poate ca le place mai mult sa faca pe omul de serviciu.Dupa cum a zis el, daca nu se �ndreapta, atunci asta o sa faca tot restul vietii.Ochii lui Ted tradara furia brusca, at�t de obisnuita �n anii sai de betii. Privirea se calma rapid, dar, c�nd vorbi, vocea lui era dura.-Ei bine, spuse el, presupun ca parintele stie ce e mai bine, nu?"Sa curatam biserica. Sa curatam nenorocita asta de biserica!" Ce t�mpenie mai era si asta? se �ntreba Jared, desi suficient de atent sa nu pronuntecuvintele cu voce tare dec�t atunci c�nd el si Luke iesira din cladirea scolii. Ce mare filosofie facusera? Ca doar nu aveau de g�nd sa lipseasca de la lectia cu secretul vietii,pentru Dumnezeu! Ei, si ce daca au ratat putin din folosirea corecta a timpurilor verbuluisau ce rahat preda atunci sora Clarence? Cui �i pasa? Dar lucrul care �l scosese cel maitare din sarite pe Jared era faptul ca parintele Bernard �i lasase sa astepte �n fata birouluisau toata dup�-amiaza. Ca doar nu avea cine stie ce treburi importante de facut - Jaredera sigur ca �n cea mai mare parte a timpului el statuse pur si simplu �nchis acolo, �nschimb, ei trebuiser� sa astepte si toata lumea se zg�ia la ei �n timpul pauzelor.Nimeni nu s-a deranjat sa stea de vorba cu ei, de parca ar fi avut cine stie ce boalacontagioasa."O adunatura de lingai, asta s�nt cu totii."Apoi, c�nd, �n sf�rsit, fusesera chemati �n biroul parintelui Bernard, preotul �i pusese sastea drepti, de parca ar fi fost la armata! Evident ca le servise si replica aia de rahat cu:"Sa stiti ca si pe mine ma doare tot at�t de tare c�t va doare pe voi", de parca i-ar fi pasatcu adevarat de ce se �nt�mpla cu ei.Dupa felul �n care le vorbise preotul, Jared banui ca o sa fie exmatriculati, dar, �n cele dinurma, batr�nul preciza ca drept pedeapsa aveau de facut curat �n biserica."Poate ca, daca vedeti cum e sa dai cu matura, o sa apreciati orele de curs ceva maimult." Mai degraba era vorba de munca pe gratis, trase concluzia Jared. - Bag m�na-n foc ca gaseste �n fiecare saptam�na un motiv sau altul pentru care un elevtrebuie sa o faca pe omul de serviciu, spuse el c�nd iesira afara.La un moment dat, vremea se schimbase si atmosfera �ncarcata �l determina pe Jared sasi doreasca sa plece acasa si sa traga un pui de somn.-Ce crezi c-o s� faca daca �i tragem clapa? �ntreba el. Luke �si t�rs�ia picioarele pe trotuar,cu m�inile bagate p�na la coate �n buzunarele blugilor.

-Tu poti sa faci ce vrei. Dar, daca nu ma duc, mama o sa afle si o s-o patesc. Jared privi biserica ce se ridica m�ndra pe partea cealalta a strazii. Ultima data

c�ndintrase acolo fusese �n ziua �nmor-m�ntarii Corei. �si aminti ca i se paruse destul defrumoasa, cu lumina care patrundea prin ferestrele ei cu vitralii. Dar acum avea senzatiaunui loc interzis si, c�nd ajunse �n dreptul scarilor, Isi dadu brusc seama ca nu vrea saintre acolo. "Dar de ce as vrea?" se �ntreba el. Sa mearga �nauntru �nsemna ca �n urmatoarele treiore va freca podele, va lustrui cadrele de alama din fata altarului si va curata toatestatuile. Dar, pe masura ce bifa �n g�nd sarcinile date de parintele Bernard, Jared simti ca�n spatele ezitarii sale de a intra �n biserica mai era ceva.

Privi fix fatada �nalta din calcar a bisericii Sf�ntul Ignatiu si o furie profunda �l cuprinse.-Haide, mormai el, m�nios. Sa terminam odata si cu porcaria asta!Pasira �n vestibul si Luke �si �nmuie automat degetele �n apa sfintita de la intrare si apoise lasa �n genunchi.Jared se �ndrepta si el spre micul bazin cu apa, dupa care se opri. "De ce sa fac asta? se�ntreba el. N-am venit aici ca sa ma rog. Ma aflu aici pentru ca am fost pedepsit."

-Unde tin astia materialele pentru curatat? �ntreba el.-Jos, �i raspunse Luke. Stiu eu unde s�nt. Pomi pe culoarul ce ducea spre altar, cu Jared dupa el. Pe la jumatatea drumului �nsa, Jaredsimti un soi de greata, ca atunci c�nd ai gripa. Se opri. O sudoare rece �i cuprinse tot corpul si se �nfiora.-Hei, Luke, spuse el, unde e baia? Luke �i raspunse fara se uite la el: - Pai, fie te duci vizavi, �n holul parohiei, fie mergi jos.-Cum adica jos? Unde mergem?-Vii odata sau nu? �ntreba iritat Luke. Isuse, ce se �nt�mpla cu tine?-Eu... a��, nu ma simt prea bine, raspunse Jared. Luke se �ntoarse �nspre el, privindu-1banuitor. -Mie nu mi se pare ca te-ai simti r�u, zise el. Tu vrei doar sa ma lasi pe mine sa fac toatatreaba, nu? Jared �i arunca si el o privire rece.-Trebuie sa ma usurez. At�ta tot. II urma pe Luke, dar senzatia de greata se intensifica at�t de tare, �nc�t se ruga sa nuvomite sau s�-1 apuce vreo diaree chiar acolo �n mijlocul bisericii. Luke n-o sa-1 laseniciodata sa uite asa o rusine. C�nd ajunse l�nga sacristie, intestinele se rasculau �n el si,c�nd vazu scarile din spatele odaitei, se repezi �ntr-acolo. La capatul ei dadu peste treidulapuri si vazu toaleta.-Apuc�-te si cara lucrurile alea, spuse Jared. Vin si eu �ntr-un minut.Intra �n baie, b�jb�i dupa �ntrerupator, aprinse lumina, apoi tr�nti usa si o �ncuie bine.Stomacul continua sa i se agite, asa c� �si d�du jos pantalonii si se aseza pe closet.�ncepu sa vomite si, c�nd se �ntoarse ca sa verse restul de voma �n closet, �l lovi diareea.Corpul i se �mbiba de o sudoare rece si Jared crezu pentru o clipa c� urma s� lesine. Dar,ceva mai t�rziu, �ncepu sa se linisteasca. Privirea i se limpezi, durerea din stomac se maidomoli, iar fiorul de gheata paru s� se potoleasca. Asez�ndu-se �ncet pe colacul de lacloset, �si lasa capul �ntre genunchi.

Luke ciocani la usa si �ntreba: -Hei, Jared, te simti bine? -�h��, mormai Jared. Ies si eu imediat. Se ridica. Senzatia de voma aproape ca disparuse si se simtea de parca nici nu i-ar fi fostvreodata rau. Folosind aproape �ntregul sul de h�rtie igienica ce era agatat pe suportuldin perete, se curata, apoi �si trase pantalonii. In timp ce �si spala m�inile, se privi �noglinda si c�teva secunde nu-si recunoscu chipul.Era alb la fata ca varul, iar ochii rosii pareau cufundati ad�nc �n orbite."Mort, se g�ndi el. Zici ca-s mort!"Dar apoi �ncepu sa-si recapete culoarea din obraji si ochii i se luminara.Totusi, ceva nu era �n regula. Nu-si dadea seama ce anume, dar arata cumva diferit.Pe de alta parte, de ce sa nu arate asa? Era c�t pe ce sa dea afara si matele din el. Era ominune ca �nca se mai putea tine pe picioare.�ndepart�ndu-se de oglinda, se apuca sa stearga mizeria de pe jos cu prosoapele de h�rtiepe care le gasise pe raftul de deasupra chiuvetei. C�nd termina, se uita din nou �noglinda. Era �nc� palid, dar i se paru ca arata mult mai bine. - Isuse, Jared, ce naiba ti-a luat at�t de mult? �ntreba Luke atunci c�nd urca zece minute mai t�rziu. -Crampe, spuse Jared. Nu mi s-a mai �nt�mplat niciodata asa ceva.-Auzi, tu tot mai �ncerci sa le tragi teapa? �ntreba Luke suspicios.Jared se uita urit la el. -Hai sa terminam ce avem de facut si sa plecam naibii de aici, bine?Privi interiorul bisericii si �si simti din nou stomacul �n g�t:-Am senzatia ca o sa urasc locul asta. Muncira s�rguincios timp de doua ore, frec�nd, lustruind si sterg�nd praful p�na c�nd totulera luna. Alama si statuile straluceau. Luke dadu din cap:

-�n viata mea nu mai vreau sa vad vreo cutie de detergent. Jared nu spuse nimic si, �ntimp de Luke mai verifica �nca odata tot ce facusera, privirea �i fu atrasa de o nisa din peretele bisericii. Era sanctuarulunui sf�nt, iar altarul pe care statea statuia era sculptat din marmura. �n jurul statuii erauasezate mai mult de zece cmci de diverse marimi. -Ce hram poarta asta? �ntreba Jared, �nclin�nd capul catre statuie. Luke se uita si el. -Habar n-am. Probabil ca a fost sf�ntul preferat al cuiva. Jared se apropie de statuie, careacum parea ca se uita fix la el.

C� se uita la el si ca �l acuza de ceva.

-Arata de parca el ar fi mai bun dec�t noi toti ceilalti, adauga Jared. Cerceta cu atentie restul figurilor care �mpodobeau biserica.-Toti par la fel.-Si? �ntreba Luke. S�nt sfinti. Si ei chiar au fost mai buni dec�t noi. Ai de g�nd sa faci ceva�n privinta asta? Jared z�mbi afectat.

-Ohhh, as avea niste idei. Pasind peste altarul unde era asezata statuia, �ntinse m�na si desprinse una dintre cruci.-Isuse Hristoase, rosti Luke speriat. Ce faci? Jared se uita �n ochii amicului sau

.-Nu se vede ce fac? Iau una din astea. S�nt oricum prea multe, asa ca n-o sa-i ducanimeni dorul. Pun pariu c� nici n-o sa observe ca lipseste vreuna.-Dar ce-ai de g�nd sa faci cu ea? �ntreba Luke.-Asteapta si-o sa vezi, raspunse Jared �ncet.Parintele Devlin se ridica �n picioare cu miscari lente, din cauza �ncheieturilor care-1dureau din cauza orelor petrecute nemiscat �nauntrul micului confesional. Desi trecuseraani de zile de c�nd nu mai spovedise pe nimeni, cu exceptia Corei Conway, apropiereamicii cabine �mpartite �n doua �i oferea o liniste pe care n-o mai gasea �n alta parte. Av�ndgrija sa traga grilajul ce-1 despartea de vreun posibil pacatos care ar fi dorit sa seconfeseze, �si petrecea acolo uneori �ntreaga dupa-amiaza, las�ndu-si mintea �n voie,stiind ca nimic nu-i putea alunga linistea.Dar astazi linistea �i fusese tulburata. �n timp ce �ncercase din toate puterile sa ignorezgomotul facut de cei doi baieti care faceau curatenie, cuvintele lor profanatoarezguduira starea lui de contemplatie. La un moment dat, simtise nevoia s�-i alunge dinsanctuar, dar se abtinu - un sanctuar de unde erau alungate doua suflete evidentchinuite nu ar mai fi fost deloc un sanctuar, �n mintea parintelui Devlin, biserica ar fitrebuit sa �i aiba �n grija at�t pe profanatori, c�t si pe credinciosi, asa ca pastra tacerea sise ruga �n liniste pentru m�ntuirea baiatului.Rostindu-si rugaciunile, simti brusc imboldul de a frage cu ochiul prin grilajulconfesionalului, asa ca arunca o privire spre baietii care treceau pe l�ng� locul sau retras.Desi nu-1 mai vazuse pe baiat niciodata, �l recunoscu imediat - avea trasaturile neamuluiConway; chiar daca fusese doar o privire fugara, chipul nepotului �i aduse aminte defigura unchiului sau.A unchiului sau si a tuturor stramosilor Conway.Dup� ce Jared Conway trecu pe l�nga el, parintelui Devlin �i veni foarte greu sa se maiconcentreze asupra rugaciunilor sale, pentru c�, oric�t de mult �ncerca, cuvintele dinBiblia pe care i-o �ncredintase Cora Conway continuau s�-i macine g�ndurile, �nghet�ndu-isufletul. Dup� ce citise ultimele rinduri ale Loret-tei Villiers Conway, pusese Bibliadeoparte cu g�ndul de a nu o mai deschide vreodata, simtindu-se de parca ar fi violatintimitatea femeii decedate cu multa vreme �n urma. Dar astazi, dupa ce-1 zarise pestranepotul Corei Conway, �ntelese c�, de fapt, Cora �si dorise ca el sa citeasca ceea cescrisesera �naintasii sotului ei si sa �nteleaga istoria familiei ei. Altfel de ce i-ar fi�ncredintat Biblia familiei tocmai lui? Las�ndu-i pe baieti �n biserica, se �ntoarse �n casa parohiala si �ncepu sa urce cu greutatescarile p�na �n odaia sa de la ultimul etaj, deschise Biblia Corei si �ncepu sa citeasca.Urmatorul pasaj fusese scris de o m�na ce tremurase at�t de tare, �nc�t cuvintele erauaproape ilizibile. Citea fiecare cuv�nt �n parte si dupa o ora ispravi. Frec�ndu-si oc

hiiurdurosi si �ntinz�ndu-se ca sa mai domoleasca putin durerea din spate, batr�nul preotreciti mesajul inscriptionat, textul nefiind prea usor de descifrat nici a doua oara. O data,aproape acoperita de o pata mare de cerneala, era scrijelita �n susul paginii:

22 August, 1912

Donsoara Loretta mi-o dat Biblia asta �n ziua �n care o murit. Atuncea nu stiam s� citesc sau sa scriu, dar am �nvatat putin anii astia caci aceasta este Biblia familiei si fetita mea,Francy, �i parte din familie acusi. Ce conteaza ce zice Conasu' Frank. Si fetita mea, Lucy,

o facut si ea parte din familie, dar si-a dat sufletelul c�nd am nascuto. Orisicum, asa ziceConasu' Frank, da' io nu-1 cred. Io asa zic ca a omor�to. Si daca a facut asa atunci sa dea Domnu' sa moara ca conita Loretta! Da' io nu i-am zis nimica ca asa mo �nvatat conita Loretta. Cred ca astea ce-s scrise pe-acilea s�nt doar pentru femeile din neam. Bessie Delacourt privi fix r�ndurile pe care le scrisese �n Biblie timp de c�teva minute bune. Poate nu ar fi trebuit sa spuna ceea ce spusese despre conasu' Frank cum ca ar fi omor�t-o pe Lucy �nziua �n care s-a nascut, dar �n inima ei stia ca asta era adevarul. Dar, daca conasu' Frank avea sa descopere ce scrisese ea, putea sa le omoare si pe ea, si pe Francy.In fiecare an de c�nd se nascuse Francy, Bessie jura ca �si va lua fetita si se va muta �nnord, dar nu-si tinuse niciodata promisiunea. Nu stia pe nimeni �n afara orasului St.Albans si, c�nd venea vorba sa ia o hotarire, �i era mai frica sa plece dec�t sa ram�na. Dar,desi speranta �ntr-un viitor mai bun se stingea pe masura ce treceau anii, ea �nca maiexista - poate la anu', c�nd Francy va �mplini paisprezece ani si nu va mai trebui sa aibaat�ta grija de ea... �n prezent, avea prea multe de facut ca sa piarda vremea cu ceva at�t de trecator ca speranta.Acum, ca st�p�nu' Frank se casatorea m�ine, casa trebuia curatata si ospatul pregatit.Etajele de sus erau deja invadate de canicula si Bessie nici nu voia sa se g�ndeasca lacum era �n bucatarie. Batr�nul domn Melchior -care nu parea mai b�trin dec�t conasu'Frank, desi avea saptezeci si opt de ani - ordonase ca toate tac�murile de argint si toatavesela de cristal sa fie lustruite pentru nunta, ceea ce �nsemna ca ea si Francy vor face onoapte alba. Dar chiar �nainte de a se apuca de treaba, mai avea un lucru de facut.�nchise Biblia - pe care reusise, �n sf�rsit, sa o citeasca pagina cu pagina - si o �nveli cu unservet, apoi asculta atenta zgomotele din casa.Tacere. Iesi �n coridorul strimt care ducea la scarile din spate, apoi merse de-a lungulmezaninului p�na la camera unde statea viitoarea mireasa a conasului Frank. Uit�ndu-se

�nca o data �n jur, pentru a se asigura ca nu este urmarita, Bessie deschise usa si sestrecura �nauntru. Femeia care ocupa camera statea �ntinsa pe un sezlong l�nga fereastra deschisa. Dormeacu o carte deschisa pe piept. Bessie traversa �ncaperea si se apleca deasupra ei.-Donsoara Abigail? striga ea. Donsoara Abigail, s�nteti treaza? Dezmeticindu-se din motaiala provocata de dupa-amiaza de vara, Abigail tresari speriata si seridica brusc �n picioare, las�nd sa cada volumul de poezii pe care �l citea. Imediat Bessie �lridica si i-1 �napoie.-Cu grija, spuse reverentios menajera. Cartile s�nt valoroase. -Nu s�nt dec�t niste versuri, zise Abigail, z�mbindu-i. Bessie o privea serioasa.-Toate cartile s�nt valoroase, spuse ea. Asta �n mod special. Dezveli Biblia si o puse �nm�inile lui Abigail Smithers.-Pastrez cartea asta de aproape pai'spe ani, mai zise ea. Acum e a dumneavoastra.Total nedumerita, Abigail dadu sa o deschida, dar Bessie �si aseza bl�nd m�na deasupram�inii femeii, oprind-o.-E pentru mai t�rziu, rosti Bessie �ncet. Nu cred ca vreti s-o cititi acum, cu o zi �nainteanuntii. Abigail o privi mirata pe servitoare.-Atunci c�nd ar trebui s-o citesc? �ntreba ea. Bessie Delacourt �si �ndrepta spatele.-Vei sti c�nd va sosi clipa, raspunse. Vei sti c�nd va trebui sa citesti ce este scris aici si-vei sti si c�nd va veni vremea sa scrii In ea. Dar ea apartine numai femeilor din aceastafamilie. In ea s�nt scrise toate secretele lor. Barbatii nu stiu de existenta ei si nici nu trebuie s-o afle vreodata. Dupa ce Bessie Delacourt parasi camera, Abigail Smithers privi nelinistita Biblia, m�ng�indpielea deja uzata a cartii. Sa o deschida?Nu, nu - Bessie �i spusese foarte clar ca nu trebuie sa o citeasca acum. Si aproape ca erasigura si de ce. Fara �ndoiala, paginile �nregistrau toate tragediile care avusesera loc �nfamilia lui Frank de-a lungul anilor, precum si bucuriile �mpartasite de membrii ei, iarservitoarea nu dorea s�-i umbreasca fericirea din 7,iua nuntii cu povestile acelea triste.Se �ndrepta spre cufarul pe care �l adusese cu ea saptam�na trecuta de la Baton Rouge si

ascunse Biblia ad�nc sub lenjeriile ce alcatuiau trusoul ei de domnisoara.Servitoarea probabil avea dreptate - avea sa stie c�nd sa citeasca �nscrisurile din Biblie,dar �n nici un caz astazi. Si nici m�ine, poate.Bessiw Delacourt lustrui si ultima pata de pe imensul candelabre care at�ma deasupramesei de mahon. Ceasul din biblioteca batu miezul noptii si fiecare muschi al corpului eiprotesta c�nd cobor� de pe scara.Moarta de oboseala, asa se simtea. Pur si simplu, moarta de oboseala.Dar ispravise treaba - cel putin partea cea mai grea. Ea si cu Francy n-o sa se

culce p�nac�nd nu vor termina de lustruit argintaria, dar puteau sa faca asta si la masa dinbucatarie, unde cel putin nu va mai trebui sa-si �ntinda at�t spatele si s�-si suceasca g�tul�ntr-o parte si-n alta, ca atunci c�nd se chinuia sa vada mai bine fiecare fata a cristalelorcandelabrului. Se apleca sa ridice galeata cu apa si amoniac pe care o folosise la curatat c�nd auzi o voce.

-Las-o acolo!

Cuvintele o �ntepara pe Bessie ca acul unei viespi si se �ndrepta imediat. �ncadrat de usileduble ce dadeau spre holul central al casei statea Francis Conway.Conasu' Frank! Tatal lui Francy.

-A sosit timpul, spuse el c�nd ultimul dangat al pendulei se stinse. Vino cu mine!Bessie simti cum i se face stomacul ghem de frica si �si dori, mai mult dec�t orice pelume, s�-i poata �ntoarce spatele lui Frank Conway, sa paraseasca aceasta casa, sa o iape Francy si sa plece cu ea �nainte sa fie prea t�rziu.Dar stia ca nu poate, pentru ca �n momentul �n care Frank Conway �i vorbise, Bessie �l privise drept �n ochi. Nu intentionase sa faca asta. Chiar �si dori sa nu o fi facut. Dar s-a �nt�mplat si acum, asa cum se �nt�mplase de at�tea ori lainte: ochii albastri ai luiFrank Conway o tineau prizoniera. Era ca si c�nd ar fi avut o putere aparte care-i paralizasufletul, determin�nd-o sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pentru nimic �n lume dacaar fi fost dupa ea.Lucruri care nici macar nu �i treceau prin minte, daramite sa le mai spuna si altcuiva.Si acum, cu o noapte �nainte de a se casatori cu donsoara Abigail din Baton Rouge, elvoia sa o faca din nou. Si mai stia ca nu avea cum sa-1 opreasca, asa cum nu fusese In stare sa o faca at�tia siat�tia ani. II urma, iesind pe usa care dadea spre scarile care duceau la subsol. , Cobor� treptele.

Ajunsera la usa care era �ntotdeauna �ncuiata si pe care numai conasu' Frank si domnu'Melchior o puteau deschide. Pasi �n �ntunericul luminat slab de c�teva luminari... Dar chiarsi �n lumina luminarilor, Bessie Delacourt putea zari expresia de pe chipul monsenioruluiMelchior. Si mai vedea si raza de lumina reflectata de lama cutitului pe care-1 tinea �n m�ini.

Instinctiv, Bessie stiu ce urma sa se �nt�mple cu ea. Acelasi lucru care i se �nt�mplase simicutei Lucinda -scumpa ei Lucy, pe care de-abia reusise sa o vada putin �nainte castap�nu' Frank sa i-o ia.C�nd conasu' Frank o ridica si o aseza pe masa �n spatele careia statea domnu' Melchior,Bessie nu simti nici un fel de irica, nu simti nevoia sa tipe.Dar stiu, �n timp ce �l privea pe b�tr�n ridic�nd cutitul asupra ci, ca anul care vine n-o samai poata fugi �mpreuna cu Francy. �n schimb, dintr-o clipa-n alta, se va �nt�lni cu Lucy.C�nd cutitul �i patrunse �n piept si �n inima, Bessie Delacourt se simti inundata de o linisteprofunda.Si ea, asemenea conitei Loretta �nainte, scapase, �n sf�rsit, de familia Conway.Parintele Devlin �nchise �nca o data Biblia. Era posibil ca Frank Conway sa-si fi omor�tpropriul copil asa cum zicea Bessie Delacourt? Desigur ca asa era - acum o suta de ani,copilul unei servitoare din St. Albans valora mai putin dec�t un dine de v�n�toare.Dar chiar si-asa... B�tr�nul preot mai dadu c�teva pagini �n urma, c�ut�nd vreun pasaj anterior celui scris deLoretta Villiers, dar nu gasi nici unul. Apoi, �n timp ce cerceta si mai atent vechea Biblie,

vazu ceva: jos de tot, �ntre doua pagini, taiata at�t de aproape de cotor, �nc�t era aproapeimposibil de observat, descoperi urma unei pagini care fusese rupta.Sa o fi scos Cora �nainte sa-i dea Biblia?

Sau cineva dinaintea ei?

Oft�nd din tot sufletul, parintele Devlin lasa cartea deoparte. Mai t�rziu, c�nd ochii aveausa �i fie mai odihniti, va continua sa citeasca si restul pasajelor scrise de-a lungul anilorde femeile care tinusera acest jurnal ciudat. Dar acum se �ntoarse la istoria proprieibiserici -parohia din St. Albans - c�ut�nd vreun indiciu care sa-i spuna cine putea fi acestmonsenior Melchior. Dupa titlul adaugat numelui, parea sa fi fost preot la un momentdat. Un preot care sa-si �ncalce juramintele, sa renunte la chemarea sa si totusi sa-si pastrezetitiul?

De ce?

Privi abatut jurnalele groase, pline de �nsemnarile tuturor preotilor care �l precedasera �nSt. Albans. Mare parte din scrisul

lor nu era cu mult mai lizibil dec�t cel al servitoarei semianalfabete, Bessie Delacourt.

Daca avea de g�nd cu adevarat sa gaseasca un raspuns legat de paginile rupte din Bibliafamiliei Conway, va trebui sa ceara ajutor.Parintele MacNeill. Sigur ca da! Va discuta cu parintele MacNeill, care era mult mai t�nar si mai istet dec�t el.

Simtindu-se de parca i s-ar fi luat o piatra de pe inima, parintele Devlin �si �nchise ochiiobositi si se cufunda imediat �ntr-un somn profund.

22

Telefonul primit din partea parintelui Bernard nu o lu� tocmai prin surprindere pe EllieRoberts. De fapt, chiar �l astepta, �l astepta de mai multa vreme, de c�nd vazuse ca Lukese �nhaitase cu Jared Conway. Ellie stia si ea totul despre familia Conway, desi se nascusela c�tiva ani dupa ce George Conway se sp�nzurase �n curtea propriei case. �si amintea siacum prima ei incursiune, �mpreuna cu prietenele ei, �n casa de pe strada Pontchartrain.Avea doar cinci ani si ramasese pe marginea drumului - nici una din ele nu �ndraznise sapuna piciorul pe proprietate - ascult�nd cu ochii larg deschisi vorbele lui Rudy LaFrenier,care era cu doi ani mai mare dec�t ea si care stia tot. Le povestise tot ce se �nt�mplaseacolo.

-Parintele Fitzpatrick zice ca aicea se facea voodoo, spusese Rudy si chiar si acum, dupatreizeci de ani, Ellie �si amintea groaza pe care o simtise atunci. Parintele Fitzpatrick ziceca tot locul asta e plin de magie neagra si ca oricine paseste numai �n curte se ducedirect �n iad. Povestea fusese de ajuns ca sa le tina pe Ellie si pe prietenele ei departe de casa Conwaysi chiar c�nd mai crescu suficient de mult ca sa �si dea seama ca tot ceea ce �i povestiseparintele Fitzpatrick - care se pensionase imediat dupa ce parintele Bernard venise �n St.Albans -lui Rudy LaFrenier nu era chiar �ntru tulul adevarat, tot nu fusese �n stare sa-sialunge teama pe care o simtea at�t fata de casa, c�t si fata de cei din familia Conway. Laurma urmei, chiar ignor�nd povestile alea cu voodoo, George Conway ar fi trebuit sa fifost nebun de-a binelea ca sa se sp�nzure de arborele de magnolia si, �n plus, toatalumea stia ce s-a �nt�mplat cu sotia lui atunci c�nd �l gasise. Desi Ellie nu credea �nexistenta fantomelor, vechea casa Conway avea ceva straniu �n ea. De aceea �i ceruse luiLuke sa nu cumva sa se �ncurce cu Jared Conway.-E ceva cu locul ala, spusese ea. Si cu familia Conway la fel. Ori de c�te ori a aparut unConway �n orasul asta, au urmat si problemele.Xuke si dadu ochii este cap, dispretuitor.-E doar o casa, mama, replica el, �ncapat�nat, lucru care �i aducea aminte de tatal lui. Si,�n plus, mie �mi place de Jared.Pentru a nu stiu c�ta oara, Ellie �si dori ca tatal lui Luke sa mai fie �n viata ca sa se poataocupa de Luke. Fusese un barbat bun, care-si facuse treaba asa cum trebuie �n calitatede ajutor de serif si c�nd motocicleta lui se rastumase �n ziua aceea nenorocita, Ellie se�ntrebase cum avea sa se descurce fara el, ca sa nu-1 mai puna la socoteala si pe miculLuke. -Domnul are caile Lui necunoscute noua, �i explicase parintele MacNeill, si Domnul

vaavea grija si de tine, si de baiat.Si, �ntr-adevar, El avusese grija de ea. Gasise o slujba la casa parohiala. Nu era platitaprea bine, dar se descurca. �n plus, Luke putea sa mearga la Scoala Sf�ntul Ignatiu.

Scoala nu costa nimic si �n primii ani fusese ajutata si de Biroul Serifului. Ellie �ncercasesa-1 creasca bine pe Luke, d�ndu-si toata silinta sa �i tina loc si de mama, si de tata. Nufusese usor, dar �ntotdeauna �ncercase ®a-si imagineze ce i-ar fi spus sotul ei fiului sau si,una peste alta, se g�ndi ea, Luke nu era un baiat rau.P�na �n clipa �n care se �ntovarasise cu Jared Conway.Parintele MacNeill �i sugerase sa-i interzica sa-si mai petreaca timpul cu Jared, dar ea stiaca nu va tine. Se schimbasera vremurile, nu mai era ca odinioara, c�nd tot ce �ti spuneauparintii era lege si nici macar nu se punea problema sa nu-i asculti. �n ziua de astazi copiiifaceau cam ce voiau ei si, chiar daca parintele MacNeill nu �ntelegea, ea era perfectconstienta de acest lucru. La urma urmei, �n St. Albans o multime de copii erau crescutide un singur parinte si chiar daca �i aveau pe ambii parinti, acestia erau la serviciu. Nuputeai sa fii cu ochii pe ei tot timpul, ca pe vremuri. �n plus, Luke �nvata la Sf�ntul Ignatiusi cel putin surorile nu �nghiteau prostiile pe care le acceptau profesorii de la scolilepublice.Iar Luke nu �i facuse nici un fel de probleme.Nu p�na astazi.Umilita. Asa se simtise c�nd parintele Bernard o sunase s�-i spuna desprecomportamentul ur�t al lui Luke. Pur si simplu umilita. Se asezase la biroul ei, cu telefonullipit at�t de tare de ureche, ca o durea, de parca ar fi �ncercat ca nu cumva cuvinteleparintelui Bernard sa fie auzite si de altcineva. Dar asta nu se putea �nt�mpla. Nu �n St.Albans si, cu siguranta, nu �n interiorul parohiei Sf�ntul Ignatiu., JDac� o sa-1 exmatriculeze pe Luke?Daca �mi pierd slujba din cauza lui?"C�nd vazu ca nu are �ncotro, se duse sa vorbeasca personal cu parintele Mack.C�nd acesta �si ridica ochii de la predica la care lucra pentru slujba de duminica, �si daduseama imediat ca vorbise deja cu parintele Bernard. Cel putin, scapase de umilinta de afi obligata sa mai repete si ea pacatele lui Luke. Apoi, c�nd parintele MacNeill �ncepu sa-ivorbeasca, Ellie �ntelese ca situatia nu era asa de rea pe c�t parea.

-Nimeni nu-1 �nvinovateste pe Luke, o asigura el. Cu totii �l cunoastem si stim ca este unt�nar cumsecade. Dar chiar si cei mai buni pot cadea...Parintele Mack ezita si Ellie �l v�zu cum �si cauta cuvintele cele mai potrivite:-Haide sa zicem ca pot cadea sub influente gresite, nu? �i z�mbi si temerile ei �ncepura sadispara. Nu Luke e problema aici. �si str�nse buzele si �si apropie degetele de piept, deparca ar fi vrut sa se roage. T�narul Conway ma �ngrijoreaza.-Stiu, adauga Ellie repede.Parintele MacNeill nu numai ca �i oferise o slujba c�nd avea mare nevoie de ea, dardevenise si sfatuitorul ei �n toate ;isp�etele vietii. -Si eu mi-am facut griji c�nd am vazut c� �ncepe sa iasa cu baiatul asta. Dadu din cap. Asvrea sa plece de aici. Stiu c� nu e frumos ceea ce spun, dar as vrea ca �ntreaga familie saplece de aici.Chipul parintelui MacNeill se mai �mbl�nzi.-Atunci poate vii la audierea care va avea loc �n legatura cu hotelul pe care tatal lui Jared

planuieste s�-1 deschida.Ellie auzise de ideea acestuia de a transforma casa �ntr-un liotei - toata lumea din oras auzise. Dar nu-si imaginase c� ar putea �mpiedica acest lucru. Nu acordase niciodataatentie politicii, si sotul ei �i spusese ca e mai bine pentru ea sa nu se bage �n asa ceva."Nu faci altceva dec�t sa-ti atragi furia oamenilor, �i explicase el. Asa ca e mai bine sa-ti tiigura si sa-i lasi pe altii sa ia decizii." Dar acum, c�nd parintele MacNeill �i vorbi, �nteleseca, daca voia sa-1 �ndeparteze pe fiul ei de Jared Conway, atunci trebuia sa ia atitudine.De c�nd murise sotul ei, facuse o gramada de lucruri de care nu se crezuse �n stare.Putea s-o faca si pe-asta.C�nd �ntr-un sf�rsit Luke ajunse acasa, Ellie �l astepta. Statea asezata �n scaunul preferatal sotului ei, care �nca mai domina sufrageria micutei case de pe strada Court si �n carenu statea dec�t atunci c�nd urma s�-i tina vreo predica lui Luke.-Vreau sa discutam, �i spuse ea c�nd el dadu sa mearga spre camera lui. -Am teme de facut, raspunse Luke. Am mai ramas dupa scoala...-Stiu de ce ai mai ramas dupa ore, �l �ntrerupse Ellie. Parintele Bernard m-a sunat. C�nderam la munca, adauga ea, arun-c�ndu-i o privire acuzatoare. Cum ai putut sa faci asaceva? Dupa tot ce am facut pentru tine, dupa at�tea sacrificii...-Isuse Hristoase, mama, mormai Luke. Eu si Jared am �nt�rziat doar putin la ora de dupa

pauza de prinz, asta-i tot.

-Nu lua numele Domnului �n desert, spuse Ellie repede, fa-c�ndu-si cruce. Tatal tau...Ochii lui Luke straluceau de furie. -Hai, mama, ma lasi? Tata e mort sau ai uitat? A murit c�nd eu eram doar un bebelus! Si pun pariu ca si el �njura.-Nu-i adevarat! sari ea ca arsa. Niciodata! "Sau, cel putin, nu cu mine de fata", recunoscu �n sinea ei. C�nd repara masina, sotul eifolosea niste cuvinte cu care ea nu era de acord. Dar niciodata �n prezenta ei.-Dar nu despre asta vreau s�-ti vorbesc. Luke o privi banuitor.-Atunci ce e? Daca e vorba despre �nt�rzierea mea... - E mai mult de at�L Ellie ezita, apoi se hotar� sa ia tarul de coame.

-E vorba de Jared Conway. Nu vreau sa te mai �nt�lnesti cu el. - De ce? �ntreba Luke. Ce-are Jared? Ellie se ridica din scaun, �ncerc�nd sa �i spuna acelasi lucru pe care l-ar fi spus si tatal lui:. - Are o influenta proasta asupra ta si nu s�nt de acord cu prietenia dintre voi. Asa ca n-osa te mai vezi cu el. S-a �nteles? Luke �si �nclesta falcile si ochii �i scaparau de furie.

-Da, da, spuse el �n cele din urma. Am �nteles! E o prostie, dar am �nteles.-Si-ai sa ma asculti? �l presa ea.Fiul ei �i �nfrunta privirea si pentru prima data �n viata ei Ellie se trezi ca este speriata defelul �n care Luke se uita la ea. Era ca si c�nd si-ar fi masurat fortele cu ea.

-Poate ca da, spuse Luke, poate ca nu. 23

Se apropia de ora sase c�nd usa din spate se deschise si Jared �si facu intrarea �nbucatarie. Janet �si ridica privirea din salata pe care tocmai o facea, �ntreb�ndu-se cumavea s�-si motiveze �nt�rzierea. P�na mai deunazi nu si-ar fi facut astfel de probleme-Jared i-ar fi spus singur. Dar, �n ultima vreme, �n special de c�nd se mutase la subsol,Jared disparea acolo imediat ce venea de la scoala si acolo r�m�nea p�na la ora cinei.Dupa aceea, ori se �ntorcea �n camera lui, ori pleca pe-afar� cu Luke.

-Ce face el acolo, jos? �l �ntrebase ea pe Ted c�teva zile �n urma.-Nimic special, stai linistita, Janet. Are si el nevoie de putin spatiu, �i spusese Ted. Sematurizeaza. Si, chiar daca nu e corect, baietii si fetele nu s�nt la fel. Nu te poti asteptaca Jared sa se comporte ca tine. O luminita malitioasa i se aprinse �n ochi: Dar bine�ntelesca nici nu vrem sa fie ca mine, nu-i asa? -Oh, Doamne, nu, raspunse Janet fara sa se g�ndeasca, apoi �i paru r�u si astepta ca elsa-i aplice o replica usturatoare ca pe vremuri. In schimb, Ted �i z�mbi.

-In fiecare zi �i multumesc stelei mele norocoase ca m-ai suportat at�ta timp. Si nu te mai�ngrijora at�t - indiferent ce faceJared acolo jos, te asigur ca nu bea. Crede-m�, am suficienta experienta si mi-as daseama imediat. L-as citi mai repede dec�t ai face-o tu daca eu as calca pe bec.-Dar de ce are nevoie de cheie la usa? insista ea. Kim nu pare sa aiba nevoie de asa ceva. -Chestie de teritoriu, raspunse Ted. E ca un animal care-si marcheaza granitele spatiuluide v�natoare. Janet ofta. -Pai, atunci o cheie la usa pare o idee destul de buna. Dar cuvintele lui Ted nu ajutaserala nimic: �ntre Jared si restul familiei aparuse o prapastie care se ad�ncea cu fiecare zi. Acum, c�nd Jared trecu prin bucatarie, �ndrept�ndu-se spre sala de mese, nu-i spuse nimic,nici macar n-o saluta, ce sa mai zicem de o explicatie pentru faptul ca venise at�t det�rziu acasa. -Jared? C�nd fiul ei nici macar nu �ncetini pasul, Janet �l striga pe un ton mai dur: -Jared! Baiatul se opri, dar nu se �ntoarse spre ea.-Uit�-te la mine, te rog, spuse Janet, cu o voce bl�nda, dar suficient de ferma ca sa stieca nu era �n toanele ei cele mai bune. �si �ntoarse fata spre ea.-Azi dup�-masa m-a sunat parintele Bernard, zise ea. Jared ridica din umeri. -Si?-Si? �l �ng�na mama lui. Asta-i tot ce poti sa-mi spui?-Ce ai vrea sa-ti mai spun? �ntreba Jared. Sora Clarence -a suparat pe mine si parintele

Bernard la fel, asa ca am petre-ut toata dup�-amiaza fac�nd curat �n biserica. E problema

a, nu a ta.

Janet �si �ngusta privirea.

-Problemele tale s�nt si problemele mele. S�nt mama ta, p�na una-alta.Ochii lui Jared scaparau brusc de m�nie.-Isuse, mama! Nu mai s�nt un bebelus! Am aproape saisprezece ani. -Si p�na acum tu nu ai mai avut probleme la scoala.-Cred ca ar trebui sa fii m�ndr� de asta, �n loc sa ma bati at�ta la cap, i-o taie Jared,�ntorc�ndu-i spatele. Ma duc �n camera mea.-Jared! exclama Janet. C�nd vorbesc cu tine, eu... Arunc�ndu-i o privire lui Molly, vazucum ochii acesteia se fac mari la auzul furiei din vocea ei, asa ca se apleca si o ridica �n brate.-Nu s-a �nt�mplat nimic, dulceata lu' mama, o linisti ea. Mama nu e suparata pe tine sinici Jared. Nimeni nu e suparat pe tine.O lua pe fetita de m�n� si intra cu ea �n biblioteca, unde Ted �si facuse un soi de biroutemporar, si i-o puse pe fetita �n brate.-Vrei sa ai tu grija putin de Molly? Vreau sa discut putin cu Jared.Ted se ridica de la birou. -Poate ar fi mai bine sa ma ocup eu, �ncepu el, dar Janet dadu din cap �n semn ca nu.-E �ntre mine si el. �n plus, vreau sa arunc si eu o privire prin camera lui.-Bine, ofta Ted, lu�nd-o pe Molly �n brate. Dar te avertizez -camera unor adolescentipoate fi destul de ciudata. -Indiferent ce am sa gasesc, s�nt sigura ca pot face fata, �i raspunse Janet.Nedorind sa redeschida nici una dintre ranile care se vindecau �ncet, se abtinu s�-i readuca aminte ca doar ea se ocupase deJared �nca din ziua �n care se nascuse. Las�ndu-i pe Molly si pe Ted �n biblioteca, se�ndrepta spre subsol.Se opri �n capul scarilor, privind umbrele ce pareau sa se ad�nceasca �n lumina singuruluibec asezat chiar la mijlocul dramului. "De ce ar vrea cineva sa stea acolo jos?" se �ntrebaea, cobor�nd treptele care sc�rt�iau. �ncerca s�-si imagineze cum trebuie sa fie la miezulnoptii si se �nfiora la ghidul paianjenilor care, cu siguranta, misunau pe-acolo. Se opri �nfata usii lui Jared, privind alama stralucitoare a yalei pe care o observase doar cu c�tevazile �nainte. Dar cel putin nu dadu peste nici un afis cu "NU INTRATI!", cum era cel pecare si-1 pusese pe usa camerei lui c�nd avea numai sase ani. Dadu sa puna direct m�nape clanta, dar se r�zg�ndi si b�ta usor.Dupa o secunda, auzi din spatele usii vocea lui Jared: -Cee?

-Pot sa intru? �ntreba ea. Tacere. Apoi: - E deschis. Rasucind clanta, �mpinse usa si facu un pas �nauntru, dupa care se opri brusc. Indiferentla ce se asteptase ea - si nici macar nu era sigura ca se astepta la ceva anume -, nusemana deloc cu ce-si imagina ca urma sa gaseasca.Timp de o secunda se simti complet dezorientata si avu senzatia ca a pasit �n gol. Ocuprinse un soi de vertij, asa ca �ntinse m�na instinctiv ca sa se reechilibreze. Apoi, c�ndprivirea �i reveni din nou, iar creierul �ncepu sa �nregistreze semnalele primite, ameteala�i trecu. Camera era zugravita �n negru.Nu un negru-str�lucitor, care ar fi putut da nastere unor modele de lumina interes

ante, ciun negru fad si mat ce absorbea, practic, orice raza de lumina aruncata de becul dintavan. Grinzile pe care le vazuse �n prima zi c�nd cobor�se aici disparusera: Jared - saumai degraba Ted - umpluse spatiile dintre ele cu material de izolare fonica, sustinut deplacaje de furnir vopsite �n acelasi negm-mat. Becul, suspendat �nainte de firul ce at�rnape jos, fusese montat acum pe tavan �ntr-o dulie si acoperit cu ceva, care se dovedi a fiun abajur de h�rtie rosie, al carui scop era sa arunce peste camera o stralucire stacojie.

- Chestia aia de-acolo de sus e sigura? se auzi Janet �ntre-b�nd si imediat �si dori sa nu fispus nimic. Prea t�rziu!

-Stai linistita ca n-o sa d�r�me casa, spuse Jared ursuz. L-am verificat cu tata."De parca el s-ar pricepe", se g�ndi Janet, apoi se simti vinovata pentru g�ndul rautacios.De fapt, Ted �nvatase multe lucruri despre renovare de c�nd se mutasera �n St. Albans,

mult mai multe dec�t �si imaginase ea vreodata ca este posibil. Parea sa nu existe nici o�ntrebare legata de instalatia electrica, de tevi, �ncalzire sau orice avea legatura cu casapentru care el sa nu aiba vreun raspuns. Si p�n� acum, toate raspunsurile lui se dovediraa fi corecte. Janet cerceta si restul camerei. �ntr-un colt era asezat un pat - sau, ma rog, o parte dintrun pat, pentru ca Jared nu se deranjase sa puna si cadrul de lemn pe care stateasalteaua si arcurile metalice carate de la etajul doi. Mai erau si c�teva alte saltele aparent recuperate din pod sau din subsolul imens pe care ea �nca nu apucase sa-1exploreze - care fusesera �ndoite si lipite de perete pentru a forma un fel de canapelerudimentare. Vazu si o masa mare si un banc de lucru, construit de Jared de-a lungul peretelui opusferestrelor. Pe celalalt perete se gasea un sifonier pe care Janet �si aminti ca �l vazuse �ntr-unui dintredormitoarele de sus si un dulap cu c�teva sertare pe care nu credea ca �l mai observase�nainte. Ferestrele fusesera acoperite cu h�rtie neagra."Cum poate s� suporte? se �ntreba ea. Fara aer, fara lumina, cu mirosul asta statut." Darse abtinu sa faca vreo remarca, amintindu-si scopul real pentru care venise.Se mai uita o data prin camera, �ncerc�nd sa gaseasca ceva -orice - de care ar putea sase lege, oprindu-si �n cele din urma privirea asupra veiozei de pe masa si a celei de l�ng� patul improvizat al lui Jared.

-Cel putin ai suficienta lumina ca sa citesti, spuse ea c�t putu de cald.Jared, �ntins pe pat cu m�inile �ncrucisate pe piept, o privea fix.-Mie �mi place asa, bine? spuse el. Si tata � zis ca pot s-o � iranjez cum vreau eu, at�ta vreme c�t nu se aude muzica sus. -Dar s�nt sigura ca nu voia sa spuna ca... - Se aude ceva? o �ntrerupse el. Te deranjez? - Nu, dar... -Atunci ce nu-ti convine? mai �ntreba el. "In afara faptului ca nu vad, ca nu pot sa respir si ca ma simt de parca peretii astia arpica pe mine, �ntr-adevar nu vad nimic care sa nu-mi convina", �si spuse Janet �n sinea ei.Apoi �si iniinti de atentionarea lui Ted �nainte de a cobor�: "Camerele adolescentilor pot fi

foarte ciudate". Fusese avertizata. -Nu pot s� spun ca e ceva anume ce nu-mi convine, raspunse ea �n cele din urma.Dadu sa faca un pas spre el.-Facem pace? S�nt doar �ngrijorata pentru tine, at�ta tot. Mi ne pare ca de c�nd am venitaici, tu... �si cauta cuvintele, dar nu-i veni nimic mai bun �n minte dec�t ceea ce avea de g�nd sa-ispuna.-Mi se pare doar ca te-ai schimbat, asta e. Si, sincer, s�nt �ngrijorata.Jared tacu c�teva secunde. C�nd �n sf�rsit se uita la ea, Janet vazu �n ochii lui aceeasi m�nie pe care i-o zarise sus.-Lasa-ma �n pace, spuse el. Bine, mama? Lasa-m� �n pace!Janet fu lovita de o amintire dureroasa. "Tatal lui, se g�ndi ea. Ai zice ca s�nt cuvinteletatalui lui!" Dar era ceva mai mult dec�t vorbele rostite de Jared, pe care le auzise de omie de ori -de zeci de mii de ori -de la Ted. Era ceva ce venea de dincolo de privirea�ntunecata. Era aura care �l �nconjura: acelasi tip de val impenetrabil care �l �nvaluia peTed atunci c�nd era baut, �nl�-turind orice fel de apropiere. Facu instinctiv un pas catreJared, dar se opri imediat, aduc�ndu-si aminte de rabufnirile lui Ted de-a lungul anilor."E posibil ca Jared sa se fi apucat de baut?" �ncerca sa �ndeparteze g�ndul si cercetacamera �nca o data, de data asta c�ut�nd o sticla sau un pahar. "Droguri?"

Adulmeca aerul, �n cautarea aromei dulci de marijuana. Dar nu se simtea dec�t un miros�nchis, de mucegai. "Dar Jared nu ar lua droguri.Nu-i asa?" Acum c�teva s�pt�m�ni nu s-ar fi g�ndit la asa ceva; de fapt, daca cineva i-ar fi sugeratasa ceva, n-ar fi acceptat nici �n ruptul capului o astfel de idee. Jared supravietuisebetiilor tatalui sau si... si copiii alcoolicilor erau mai putin expusi la posibilitatea nefastade a cadea �n aceeasi patima."Nu Jared, se ruga ea �n g�nd. Oh, Doamne, Te implor, p�-zeste-1 pe Jared de asa ceva!"

Dorea at�t de mult sa se apropie de fiul ei, s�-1 �mbratiseze si s�-i spuna ca puteaurezolva �mpreuna orice problema �l fra-m�nta, dar vazu din nou furia din ochii lui si chipulcare parca i se transformase. Acum chiar ca n-avea nici un rost sa �ncerce sa discute cuel. �n acest moment nu era dec�t fiul tatalui sau.

-Bine, zise ea. Te strig c�nd e gata cina. Iesi din camera, �nchise usa si pomi pe scari.Urcase cam jumatate din trepte, c�nd auzi sunetul �ncuietorii."Ma da afara, se g�ndi ea am�r�t�. Ma d� afara din viata lui."Cina din seara aceea se dovedi a fi un ecou straniu al tuturor cinelor luate de familia Conway de c�nd Ted cazuse �n patima betiei. Desi nu era ceva foarte clar - ci doar un felde �ntelegere tacita care sustinea ca, daca nu vor aminti despre acest aspect, atu

nci einu vor fi obligati sa-i recunoasca existenta -, Janet, Jared si Kim simteau cu totii un soi deusurare, daca nu chiar o eliberare, atunci c�nd Ted nu lua masa de seara cu ei, pentru ca,tn caz contrar, tensiunea care plutea era uneori at�t de accentuata, ×nc�t aveau senzatiaca o sa explodeze dintr-o clipa �n alta. P�na si Molly ajunsese sa o simta �ntotdeauna si,oric�t de mult ar fi �ncercat Jared si Kim sa-i distrag� atentia surioarei lor, aceasta sfirseaprin a se agita sau a face un tambal�u asa de mare, ca Ted le poruncea sa o ia de acolo.�n ultima vreme �nsa locul preferat al lui Molly devenise cel din dreapta tatalui sau, careparea s� dispuna de o rabdare inepuizabila, nemaivazuta de copiii lui p�na atunci sidespre care Janet credea ca disparuse complet cu multi ani �n urma.Dar acum, vechea tensiune revenise, numai ca de data asta ea se instalase ca o perdeagroasa �ntre Kim si Jared. �nca de pe vremea c�nd gemenii rostisera primele cuvinte,masa de seara devenise locul lor favorit �n care povesteau ce li se �nt�mplase peste zi,fiecare din ei termin�nd propozitia �nceputa de celalalt, fiecare citind g�ndurile celuilalt.Acum �nsa o tacere ad�nca se Instalase �ntre ei. Nu era pauza aceea confortabila dinconversatie care obisnuia sa apara atunci c�nd ispraveau de discutat un nubiect. Era, maidegraba, linistea nefireasca de pe un c�mp de lupta, noaptea.Janet se simtea de parca ea si Kim ar fi fost ascunse �ntr-o vizuina de vulpe, atente sasurprinda semnele apropierii unui dusman pe care nici una din ele nu-1 putea vedea, darpe care am�ndoua �l simteau acolo. Din c�nd �n c�nd, mai schimbau c�te o privirenelinistita, si Janet vazu �ngrijorarea din ochii fiicei ei. Jared fusese ultimul care sosise la masa si abia daca �ngaima doua cuvinte, ignor�nd salutulzgomotos al lui Molly. In schimb, se aseza pe scaun si �ncepu sa man�nce, duc�nd apaticm�ncarea la gura.Molly, sesiz�nd parca atmosfera din jurul ei, �ncepu sa se foiasca imediat. Dupa o vreme,lua un pumn de piure de cartofi si-1 arunca �n fratele ei.Janet si Kim se uitara una la alta: �nghetasera.Pentru o clipa, Jared paru sa nu observe cocolosul de cartofi si sosul de la friptura care ise prelingea pe barbie, dar apoi se uita direct �n ochii surioarei lui. Molly, �nc�ntata ca �nsf�rsit i-a c�stigat atentia fratelui ei, z�mbi fericita, astept�nd reactia lui. Dar, asa cumobservara si Kim, si Janet, Jared continua sa o priveasca fix p�na c�nd z�mbetul lui Mollypali si fetita �ncepu sa tipe. Era un geamat ascutit, exact ca vaietul scos de un animal �ncoltit, chiar �nainte capradatorul sa se napusteasca asupra lui si sa-1 sf�sie �n bucati.Janet se ridica de pe scaun pentru a lua copilul �n brate. Dar �nainte sa apuce ea saajunga la Molly, Ted o luase deja pe micuta din scaunul ei si o lipise de piept, legan�nd-o.Fetita �i �nconjurase g�tul cu m�inile si �si �ngropase fata �n umarul lui, �n timp ce trupul micut tremura de at�ta suspinat.

-Gata, iubire, gata, �i soptea Ted. Gata, Molly. Tati e aici si nimeni n-o sa-ti faca nimicrau. Dupa ce Molly se potoli, Janet se �ntoarse furioasa spre Jared. 07.409 -Ce i-ai facut? �ntreba ea. Ce i-ai f�cut de a �nceput sa tipe Intr-un asemenea hal?-Eu? replica Jared. Nu i-am f�cut nimic! Ea e cea care a aruncat cu m�ncare. De ce nu te superi pe ea? Ridic�ndu-se, �si sterse si ultima picatura de sos de pe obraz, mototoli servetelul si �larunca pe masa. C�nd iesi din bucatarie, Scout, care statea �ncolacit pe patura sa din colt,se �ncorda si �ncepu s�-1 m�r�ie.

-Gura, striga el spre c�ine. Sa nu �ndraznesti!Scout se ghemui linga perete, de parca ar fi fost lovit, si m�r�itul i se transforma �ntr-unscheunat.

Dupa ce Jared pleca din bucatarie, Janet se �ntoarse spre r"i care era palida la fata si cuochii mariti de spaima.

-Ce-a fost asta? �ntreba Janet. Ai vazut ce s-a �nt�mplat?-Eu... nu stiu, sopti Kim cu vocea tremur�nd�. A fost... nu stiu. Poate felul �n care s-a uitatla Molly.Privirea ei o �nt�lni pe cea a mamei si Janet citi frica din ochii lui Kim. -Mama, a fost �ngrozitor. A fost... Se opri caut�nd cuvintele potrivite, dar dadu din capdescurajata. S-a uitat la ea de parca ar fi vrut s-o omoare, mam�.Lacrimile �ncepura sa-i curga pe obraji. �mpinse scaunul si fugi din camera. Janet se �ntoarse spre sotul ei. Ted, legan�nd-o �n continuare pe Molly si soptindu-i �ncet laureche, parea sa nu fi observat ca ceilalti doi copii nu mai erau �n �ncapere. Brusc, grija eipentru comportamentul ursuz al lui Jared se transforma �n furie. "Cum de putea Ted saignore scena care tocmai avusese loc?"-�nca mai crezi c� totul e �n regula cu Jared? �ntreba ea. Sau toti anii aia de bautura te-auf�cut sa uiti cum se comporta o familie normala?Regret�nd imediat cele spuse, Janet se pregati sa faca fata m�niei sotului ei. Dar, �nca odata, nimic din vechiul Ted nu iesi la iveala. �n schimb, el �i z�mbi �ntelegator si �i vorbi cuacelasi ton bl�nd cu care o linistise pe Molly.-Linisteste-te, iubito! A fost doar o mica ciondaneala. -O mica ciondaneala? repeta bulversata Janet. Tu numesti asta o mica ciondaneala?Molly s-a speriat de moarte!-Iar Jared a fost acoperit cu piure si sos, �i reaminti Ted.-N-a fost deloc acoperit, obiecta Janet. Avea doar c�teva firimituri... - Bine, bine, c�teva frimituri, conveni Ted. O aseza pe Molly la loc �n scaunelul ei, ignorind petele de m�ncare de pe camasa pe carei le facuse Molly atunci c�nd o tinuse �n brate. Apoi �ncepu sa man�nce.

-Jared n-a facut nimic altceva dec�t sa se uite la ea, mai zise Janet. Lui Ted �ncepu s�-i mijeasca un z�mbet jucaus �n coltul buzelor.-Bucura-te ca s-a multumit doar cu at�t! Imagineaza-ti cum ar fi fost sa arunce cu

nisteboabe de fasole �n ea sau cu niste piure de cartofi. Am fi avut parte de o bataie cum�ncare pe cinste. -Pentru Dumnezeu, Ted, rosti Janet. A speriat-o �ngrozitor pe Molly! L-a speriat p�na si peScout! Si i-ai vazut camera? Ce naiba face el acolo jos? Arata ca... oh, Doamne, nici nustiu cu ce s-o compar.Bratele lui Ted o �nconjurara si el �ncepu sa o alinte asa cum facuse cu fetita, maidevreme. Haide, iubito, linisteste-te, spuse el. �i dadu capul pe spate ca sa se poata uita�n ochii ei. Nu s-a �nt�mplat nimic �ngrozitor. A fost doar o mica cearta, dar acum totul s-aterminat O privea �n continuare, si Janet simti cum temerile ei legate de Jared dispar �ncet, �ncet.-Te asigur ca Jared nu are nimic, zise Ted din nou. Se comporta ca un adolescent normal.Daca stam si judecam mai bine, ®Intern foarte norocosi ca este at�t de normal.O m�ng�ie pe obraz, si ea simti cum un fior de placere �i Ntrabate tot corpul.-C�nd ma g�ndesc la toate problemele pe care le-am fi putut nvea cu el...Nu-si termina fraza, ci se apleca sa o sarute, dar chiar atunci uuzira o bataie puternica �nusa din spate.-Sa nu te misti, sopti Ted. Pastreaz�-mi locul si o sa ma �ntorc imediat.Ted deschise usa si �l vazu pe Luke Roberts st�nd nervos pe veranda.-Jared e acasa? �ntreba baiatul. - E �n camera lui. Ted deschise usa larg ca sa-1 lase pe Luke sa intre. Baiatul se Itpezi prin bucatarie,salut�nd-o �n fuga pe Janet, si disparu prin i .miara cea mare care ducea la scarile de lasubsol. C�nd baiatul nu se mai vazu, Ted �si lua din nou sotia �n brate.

-Ti-am zis ca ma �ntorc imediat, murmura el. Janet �l privi �ngrijorata.-Dupa toate problemele pe care le-au avut la scoala, nu crezi ca ar trebui sa-1 trimitempe Luke acasa? Macar �n seara asia?Ted o privi iarasi ad�nc si o �mbratisa.-Daca am proceda asa, Jared ar pleca de acasa �n mai putin ®Ic o ora, �i spuse el. Nu-imai bine sa �i stim aici, ce zici? -Dar... �ncepu Janet, �nsa Ted n-o lasa sa termine.-Nici un dar, spuse el. Hai s� facem curat �n bucatarie si sa o ducem pe Molly la culcare.

Si poate, zise el afis�nd un z�mbet larg, poate o s� mergem si noi la culcare... C�nd ea si Ted se apucara de treaba, toate grijile, toate temerile lui Janet disparura dupac�teva minute. Dupa o jumatate de ora, �n timp ce urcau scarile, singurul lucru la care semai g�ndea era modul �n care o privise sotul ei si felul �n care o atinsese -doar cu un deget, m�ng�indu-i obrazul.

Erau toate uitate cu des�v�rsire.

Luke Roberts nu era prea sigur de ceea ce se �nt�mpla, dar, pe de alta parte, nici nu-iprea pasa. Cel putin o tulise de acasa -departe de glasul mamei. Oare ea stia ca plecase?Probabil ca nu. �ncuiase usa camerei sale, apoi iesise pe fereastra, furis�ndu-se prinspatele curtii. Poate ca mama lui batuse la usa, dar, c�nd vazuse ca nu �i r�spunde, si-o fi�nchipuit ca doarme sau ca e suparat pe ea - ceea ce era adevarat - si probabil ca �l vasuna pe parintele MacNeill. Dar cel putin nu avea sa iasa afara si sa icerce sa se uite pefereastra sa vada daca e acolo. - Ai treisprezece ani acum, �i spusese ea de ziua lui, cudoi ani �n urma. Parintele MacNeill spune ca esti deja baiat mare si ai nevoie si tu deputina intimitate. .Parintele MacNeill!"De c�nd si putea el aduce aminte, mama lui se comportase de parca preotul eraadevaratul lui tata - de fapt, c�nd era foarte mic, el chiar a crezut ca parintele MacNeilleste tatal lui, p�n� c�nd cineva �i spusese ca preotul nu era tatal nimanui. Uneori, tlrziu �nnoapte, Luke �ncercase s�-si imagineze cum arata tatal lui real, dar, oric�t de mult sestraduia, singura imagine care-i venea �n minte era cea a parintelui MacNeill. Era de�nteles, de altfel, de vreme ce mama lui �si �ncepea invariabil toate propozitiile cu:, J?�rintele spune..." Chiar si �n momentul �n care ea �i oferise "darul intimitatii", cum �lnumea el - c�nd de fapt Luke �si dorea o nenorocita de bicicleta -, nu se putuse abtine sanu dea cu b�ta �n balta, adaugind: parintele spune ca nu trebuie sa abuzezi de acestprivilegiu". Dupa ce trase ad�nc aer �n piept si fata i se �nrosi de rusine, ea reusi s�-itransmita si restul mesajului din partea parintelui MacNeill: "Si nu trebuie sa te folosestide acest privilegiu pentru a abuza de tine. Ar fi un pacat de moarte". El se prefacu atuncica nu �ntelege despre ce vorbeste mama lui, doar ca s� vad� cum avea de g�nd sa-iexplice, dar renunta, pentru ca, �n cazul �n care va intra �n camera peste el si-1 va prinde,sa poata pretinde ca nu a stiut ca pacatuieste. Evident ca dupa aia va trebui sa seconfeseze parintelui MacNeill, de vreme ce mama lui se simtea obligata s�-i spuna totceea ce facea baiatul. Dar cel putin ea se tinuse de promisiunea sa nu intre �n camera luifara ca el sa �i dea voie. Probabil ca parintele Mack �i spusese ca, daca �si �ncalcapromisiunea, se va duce direct �n iad. Asa ca dupa cearta din seara asta, se ho-t�r�se saiasa pe fereastra si sa se duca la Jared. Era posibil ca mama lui sa fi vorbit cu preotul latelefon cel putin o ora, asa ca, p�n� va ajunge el acasa, ea fie se va fi dus deja la culcare,fie va fi adormit �n fata televizorului. In ambele situatii nu va avea cum s� afle c� el plecase de acasa.C�nd Luke sosi, Jared tocmai scotea un manunchi de luminari din dulapul cel mare delemn pe care �l caraser� din pod s�pt�m�na trecuta, ca sa le aseze pe masa de lucru.

Luke se arunca pe una din saltele, cauta �n buzunarele pantalonilor niste iarba, dar nugasi dec�t o singura tigara de marijuana. Traser� fiecare c�te un fum, doua, �n timp ceLuke �i povesti lui Jared despre cearta avuta cu maic�-sa. La sf�rsit aruncara mucul pringrilajul de pe podea. Dupa aceea Jared aprinse luminarile si niste betisoare parfumate cas� acopere mirosul de iarba, asa, pentru orice eventualitate. D�du drumul la muzica, sejuca putin cu luminarile, puse �n functiune orga de lumini si Luke �ncepu s� zareasca nistemodele ciudate ce pareau sa iasa din peretii �ntunecati.

-Marfa, omule, murmura el. Cum ai facut asta? -Ce anume? �ntreba Jared. -Chestia asta de pe pereti. Jared se uita la el.-Despre ce vorbesti? Ce chestie?Luke se �ncrunta, putin confuz. �si batea Jared joc de el sau �ncepuse sa aiba vedenii? - Spune-mi ce vezi, zise Jared.Desi vocea lui de-abia reusea sa acopere muzica, cuvintele sunara �n mintea lui Luke caun ordin.

-Spune-mi ce vezi, repeta Jared. Si spune-mi ce vrei. Luke se concentra asupra figurilorciudate ce pluteau �n vidul din fata peretelui negru. .Pictura fluorescenta", se g�ndi el. Se uita �n jur pentru adepista sursa de lumina neagra care facea ca desenele sa straluceasca, dar Jared

probabil ca o ascunsese bine, pentru ca nu descoperi nimic. "Ce misto!"Figurile �ncepura s� se miste, culorile lor - roz-aprins si verde-stralucitor - transform�nduse �n fata ochilor lui �ntr-un curcubeu cu mii de nuante. Parfumul betigaselor aromate �iumplu narile si Luke inspira ad�nc, imagin�ndu-si c� trage din nou un fum.Luminarile p�lp�ira si mai puternic, iar figurile plutitoare �ncepura s� straluceasca orbitor.

-Bai, ce naiba se �nt�mpl�? �ntreba el. Isuse, aproape c� nu mai vad nimic.-Uita-te! �i porunci Jared. Priveste-le si g�ndeste ce vrei! Orice vrei tu. Nu conteaza. Modelele �ncepura sa pulseze, umpl�nd camera cu lumina lor spiralata, ce parea acum cavine de peste tot. Deasupra mesei de lucru aparu o cruce aurie. La �nceput imaginea ei fu�ncetosata, dar, pe masura ce Luke o privi cu maxima atentie, observa ca aceasta se rotea. Se �nv�rtea, de sus �n jos.Si mai era ceva pe ea - ceva ce el nu �si dadea seama exact ce e. �si dori ca aceasta sa se�nv�rta mai �ncet, ca sa vada mai bine. Chiar �n clipa c�nd g�ndul �i veni �n minte, rotirea ei �ncepu sa se domoleasca...Asa cum facuse aproape �n fiecare noapte de c�nd Ted Con-way se mutase �mpreuna cufamilia �n casa �n care murise mama lui, Jake Cumberland se strecura �n umbra protectoare a magaziei, amestec�ndu-se at�t de bine cu noaptea, �nc�t nimeni nu l-ar fivazut nici daca ar fi trecut doar la c�tiva pasi de el.Vraja pe care o �ncercase cu pisica - vraja pe care o �nvatase privind-o pe mama lui daduse

gres. Familia Conway mai era si-acum acolo si �n fiecare noapte simtea r�ul pecare �l r�s-p�ndea - exact ca iedera care se �ntindea at�t de repede pe pa-m�nt, �nc�tdimineata c�nd ttrezeai si vedeai cum �nghitise p�na si copacii, stiai ca e prea t�rziu casa mai faci ceva. Iar daca cei din neamul Conway ram�neau...Dar nu aveau sa mai stea mult, pentru ca el venea acolo �n fiecare noapte, cu vrajile�nvatate de la maica-sa. Simtind ca se apropie miezul noptii, �si �ntinse amuletele si ierburile si �ncepu sa murmureincantatiile pe care le rostise mama lui �nainte sa moara... "Ciudat, se g�ndi Jared. De unde o veni toata chestia asta?" Nu era numai iarba -trasese doar c�teva fumuri si nu at�t de ad�nc precum ar fi trebuit.De fapt, lui nici nu-i prea placeau asa de mult drogurile, pentru ca de fiecare data �iprovocau greata. Nu vomase niciodata, dar fusese obligat sa-si controleze cu atentiecontractiile stomacului timp de c�teva ore bune. Se �ntrebase la un moment dat daca sirestul sistemelor sale autonome -respiratia, bataile inimii si toate celelalte - puteau fi siele controlate direct. �si indusese apoi timp de un minut un atac de panica si aproape casimtise cum i se opreste respiratia. Odata ce �si putea controla panica, totul era �n regula.Dar nu mai fusese tentat s� mai �ncerce si a doua oara. .Atunci daca nu era din cauza ierbii, care era cauza?"

Lumina. Sunetele. Vocile.

Nici una dintre ele nu era reala - n-avea cum sa fie. Nu exista nici un loc �n camera de unde sa vina lumina, de vreme ce singurul bec at�rnat �n tavan nu era aprins. Si �n nici uncaz luminarile nu aveau cum s� fac� �ncaperea sa arate asa cum arata. Totusi, dupa ce lescosese din sifonier si le aranjase pe masa, Jared continua sa le tot mute de colo-colo.Parca o voce din mintea lui �i spunea cum sa le aseze, asa ca le tot ajusta, mut�ndu-le perind, p�n� c�nd stiu - stiu cumva - ca asa era corect. Apoi le aprinse si se aseza pe una dinsaltele. Totul �ncepuse �n acel moment.Muzica din boxe suna putin diferit si auzi lucruri pe care nu si le imaginase niciodata niste vaiete care semanau cu vocile umane, dar stia ca nu poate fi adevarat. Si, desiflacarile luminarilor nu pareau s� se fi schimbat, niste modele ciudate �ncepusera sa iasadin peretii �ntunecati si o lumina stranie care nu semana cu nimic din ce vazuse elvreodata pomi sa inunde camera. La �nceput vazu doar o geana de lumina ce plutea �nmijlocul �ncaperii - chiar deasupra putului -, care se extinse pe parcurs, invad�nd spatiuldin ce �n ce mai mult, p�na c�nd peretii disparura, si se trezi �ntr-un soi de catedrala.Atunci �ncepu sa auda si vocile. Doar un susur la �nceput, pentru ca mai apoi sa recunoasca foarte clar c�teva dintre ele. Vocea lui Kim. �l striga, dar parea at�t de departe, ca de-abia o auzea.

Vocea lui Luke era mult mai aproape si, c�nd se concentra asupra ei, Jared �si d�du seamaca o putea auzi at�t de clar, de parca i-ar fi vorbit la ureche. Dar apoi, asculta mai departesi �si dadu seama ca nu era vorba de vocea lui Luke.

Era chiar mintea lui.

Din motive pe care nu le �ntelegea, avea acces la g�ndurile lui Luke Roberts.Dup� aceea, concentr�ndu-se si mai tare, �ncepu sa vada lucrurile pe care le vedea Luk

e.Simti emotiile lui Luke. Baiatul era furios. Jared era constient, efectiv, de m�nia prietenului sau - o vedea chiar. Arata ca o bula delava topita, de un rosu-aprins, ce tulbura subconstientul lui Luke. Dar de ce era asa de furios? Jared zari fulgerator o imagine.

O femeie. Mama lui Luke!

Dar el n-o vazuse niciodata pe mama lui Luke. De unde stia ca ea era femeia pe care ozarise? Stia. Cumva, stia. Si c�nd vazu ceea ce vedea Luke si c�nd simti ceea ce simtea Luke, furia acestuia deveni a lui... Jared? �l striga Kim, dar chiar si ei i se paru ca vocea sa de-abia se aude.Striga din nou, de data asta mai tare:

-Jared! Unde era?

Kim d�du sa faca un pas, astept�nd vreun semn de la el, dar ceata �ntunecata care o�nvaluia strins o �mpiedica sa vada mare lucm.Ceata! Sigur! Asta era. Din cauza cetii groase, vocea ei parea asa de �nabusita.

-Jared, striga ea din nou. Unde esti?Asculta, dar nu auzi nimic. Dar cum se �nt�mplase? Era sigura ca fusesera �mpreunaadineauri. Unde s-ar fi putut duce? Se scutura, desi nu �i era frig deloc. Ce sa faca? Sar�m�na pe loc p�na se �ntoarce? Sa porneasca �n cautarea lui?Ceata �ntunecata se �ngrosa si mai mult, �nconjur�nd-o at�t de tare cu mireasma eidiafana, �nc�t nelinistea ce o cuprinsese tn clipa �n care �ntelesese ca Jared nu �i mai estealaturi se transforma brusc �n frica. -Nu, sopti ea Nu vreau sa fiu singura, Jared. Nu ma parasi! Te rog! "Unde s-a dus oare?"

Fusese l�ng� ea cu un minut �n urma - era sigura de asta. Scotocisera prin vechea casa explor�nd unele dintre camerele Jn care nu mai pusesera piciorul p�na atunci, c�nd eldisparuse brusc. O festa!Asta era - �i juca o festa!Senzatia de frica se mai domoli putin - suficient c�t s-o determine pe Kim s-o ia din loc,dar, �ndata ce facu primul pas, �si dadu seama ca se ratacise. Era singura, �ntr-un loc pecare nu-1 recunostea. Cazuse �ntr-un fel de vid si parea ca tot ce stia ea disparuse.Inima �ncepu s�-i bata cu putere, fiind coplesita de groaza."Misca-te!" Trebuia sa se miste. Daca nu o facea, atunci s-ar putea sa nu mai scape niciodata din acel loc teribil �n carenu vedea nimic - nu auzea nimic - nu simtea nimic! �n cele din umi�, �si lua inima-n dinti si pomi �nainte prin p�cla �ntunecata, cu m�inile

�ntinse de parca ar fi vrut sa simta pe unde merge.Ceva �i atinse usor degetele, iar ea facu speriata un pas �napoi.�ngheta, se chinui sa prinda vreun zgomot ce ar fi putut da de gol identitatea lucruluicare o atinsese, dar nu auzi nimic �n afara inimii sale care batea s�-i sparga pieptul.Apoi simti din nou atingerea, numai ca de data asta �n zona picioarelor.�si �nabusi un strigat si se �ndeparta de senzatia ciudata.De ce nu vedea nimic? Desi nu era multa lumina, ar fi trebuit totusi sa poata vedea sialtceva �n afara de ceata aceea care plutea �n jurul ei.Suspina g�ndindu-se doar la ce ascunde viziunea, si apoi auzi ceva.Apoi, de undeva din departare, auzi un fel de bubuit si un moment crezu ca e vorba debataile inimii. Dar, pe masura ce sunetul se �ntetea, �ntelese ca nu vine din interiorul sau.Totusi, oric�t de mult se apropia de el, sunetul r�m�nea �nabusit.

Apoi ceva se lipi de picioarele ei.

Tremurind de frica, se apleca instinctiv sa dea la o parte ceea ce se lipise de ea,indiferent ce ar fi fost. O secunda mai t�rziu, degetele ei se cufundara �n... Blana! Blana aurie, groasa si fina a luiScout! Scout era cel care o atinsese, pe el �l simtise ating�nd-o. Se aseza �n genunchi, �sipuse bratele �n jurul c�inelui si-1 str�nse tare, ascunz�ndu-si fata �n parul lui moale.-Unde-i Jared? �i sopti ea c�inelui. Unde este, Scout? G�seste-1!Animalul adulmeca aerul, se smulse din bratele ei si disparu �n negura misterioasa."Dupa el!" Trebuia sa-1 urmeze, ori va ram�ne pe veci ratacita �n acest loc.

-Scout? striga ea. Scout, unde esti?�ncepu sa se miste din nou, fort�ndu-si picioarele sa paseasca si cu m�inile �ntinse �nainte.Un moment mai t�rziu, simti ceva si �ncepu sa-1 pipaie cu degetele.O usa! Gasi clanta si apasa pe ea. Usa ducea �ntr-un coridor. Ceata se subtie si Kim �ncepu, �n sf�rsit, sa vada.Nu se afla nicicum �ntr-un coridor, ci �n mezaninul lat ce �nconjura imensul hol de laintrarea �n casa. Scarile! Erau acolo, chiar �n dreapta ei.Si muzica se auzea mai tare acum, venind de undeva de sub ea. "Jos!" Acolo se dusese Scout. Kim se grabi �ntr-acolo si �ncepu sa coboare treptele,ajung�nd rapid pe palierul de unde putea sa vada antreul. Cobor� din nou, dar scarilepareau sa se continue la nesf�rsit. Grabi pasul, sarind c�te doua trepte odata, si ajunse �nsf�rsit la capatul lor.Acum muzica �i bubuia �n urechi. Parea sa vina de peste tot si de nicaieri; �nainta totusip�n� �n capul scarilor care duceau la subsol. Privi �n jos, �n abisul �ntunecat, dar acolo nu era dec�t �ntunericul. Doar bezna si o singura raza de lumina ce parea sa dispara si ea cu c�t o privea mai

atent. Acolo se dusese Jared. Stia. Simtea asta. Si daca voia sa-1 gaseasca, atunci trebuia sa mearga dupa el.Lu�ndu-si inima �n dinti, Kim pomi prin �ntuneric. Muzica sporea �n intensitate cu fiecare pas pe care �l facea, p�n� c�nd avu senzatia ca o s�-iplesneasca urechile. Dar mergea �n continuare, pentru ca �ncepea sa mai simta sialtceva.

Jared. Era acolo, foarte aproape.

Se afunda si mai tare �n bezna. Raza de lumina de-abia mai p�lp�ia. Si totusi, o atrageaasa cum lumina felinarului atrage un fluture.

-Jared, sopti ea, cu o voce care se pierdea �n muzica asurzitoare. Jared, unde esti?Ajunse �n sf�rsit la o usa. O usa �nchisa. Se opri, o parte din ea dorind sa intre, �n timp ceo alta parte �i spunea sa se �ntoarca, sa urce scarile si sa intre din nou �n valul cenusiu �ncare se trezise la �nceput. �n cele din urma, �ntinse m�na si o puse pe clanta.Si deschise larg usa.Muzica o izbi brusc �n fata si o clipa crezu ca o s�-i explodeze capul, iar luminastralucitoare o orbi pe loc. Dar vederea i se limpezi dupa c�teva momente si privi spatiulcare se deschisese �n fata ei. Tavanul, care parea at�t de sus ca o lua ameteala, era sprijinit de coloane negre, imense,at�t de mari ca amenintau sa o copleseasca sub greutatea lor. �ntr-adevar, toata cameraparea sa apese pe pieptul ei si, �n ciuda spatiului vast, avu senzatia ca peretii o s-ostriveasca �n cur�nd. Peste tot, at�rnau niste panouri gravate ciudat si ochii lui Kim, clipind�n stralucirea orbitoare, se oprira rapid c�nd asupra unuia, c�nd asupra altuia, �ncerc�nd sacerceteze siluetele care se formau. Recunostea ceva familiar tn ele, dar, cu c�t se concentra mai tare asupra lor, constientul o �mpingea mai ad�nc �n senzatia aceea decunoscut. De-abia c�nd observa ce se gasea �n capatul �ndepartat al camerei, Kim�ntelese despre ce este vorba: era un soi de catedrala. Dar era una total diferita de cele�n care intrase ea vreodata, pentru ca, �n loc sa-i dea senzatia de pace si de liniste,aceasta o coplesi cu un val de disperare oribila ce parea s�-si faca loc la suprafata chiardin miezul fiintei ei. Apoi, �n partea �ndepartata a catedralei, deasupra unui imens altar, vazu crucea.At�ma invers, si acolo unde ar fi trebuit sa fie trupul lui Isus, Kim vazu silueta unei femei,asezata cu capul �n jos, iar chipul ti era cuprins de agonie.

Pe altar se mai gasea o persoana, ce statea �ntinsa pe spate, privind fix, tavanul arcuit.Iar �n fata altarului vazu si cea de-a treia persoana. O silueta �nalta, cu bratele ridicate�ntr-un gest larg de invocare.

Sau de binecuv�ntare.

Chiar daca statea cu spatele la ea, Kim �l recunoscu imediat. Jared!Facu un pas �nspre el, strig�ndu-1 pe nume. Jared se �ntoarse. Privirile li se �nt�lnir� si Kim �si dadu seama c� nu era deloc Jared. Chipul era al fratelui ei. P�rul. Ochii.

Z�mbetul.

Dar nu era Jared, pentru ca din chipul cunoscut al fratelui ei radia o aura foarte puternicape care Kim o resimti ca o forta fizica.Era Raul. Un R�u at�t de pur si nealterat, �nc�t pentru o clipa Kim nu avu alta reactie dec�t saram�n� paralizata �n fata lui. �ntelese imediat ca el era sursa a tot ceea ce vazuse, simtisesau auzise. Ceata cenusie si sufocanta. Forta care o �nsotise pe scari si o condusese �n catedrala.

Muzica asurzitoare.

Totul era R�ul, pur si simplu.

Iar �n mijlocul lui se afla Jared.

�n acel moment el se �ndrepta �nspre ea. �l putea simti cum se apropie, �ntinz�ndu-sitentaculele dupa ea. Tentacule - carora daca le-ar fi permis sa o atinga - nu i-ar mai fi datdrumul niciodata din str�nsoarea lor diavoleasca. �si auzi numele soptit �n lumina sclipitoare: ,JKiiiiiim..."O parte din ea �si dori sa raspunda chemarii, sa se lase absorbita de lumina orbitoare.

-Kiiiirnrnm....

Soapta se auzi din nou. Raul se apropia si mai mult.Si totul se schimba �n fata ei. Lumina capata nuante plumburii si reci, iar acum vazu cast�lpii imensi ce sustineau tavanul erau facuti din oase. Imaginile ferestrelor stralucitoareerau reprezentari ale mortii. Pe Kim o cuprinse o cumplita raceala paralizanta. Fara sa-sidea seama, m�na ei dreapta se agata de cruciulita de aur daruita de matusa Cora �naintede a muri. Brusc, raceala se prelinse din jurul ei, iar fata se �ntoarse si iesi �n goana dintemplul mortii, arunc�ndu-se �n �ntunericul scarilor.Cu inima bat�ndu-i puternic si g�f�ind disperata dupa aer, Kim alerga prin casa p�na latreptele din holul principal. Ceataurie o �nconjurase din nou, �nvaluind-o cu bratele ei sul o ante si dintr-odata nici nu maivazu, nici nu mai auzi. Cu o ultima rasuflare, mai reusi sa scoata un tipat slab. Apoi selasa �nghitita de �ntuneric."O merita. O merita cu adevarat." Luke Roberts repeta �ntruna cuvintele, �n timp ce privea ipul femeii at�rnate cu capul �njos de crucea rasturnata, ce lutea deasupra altarului stralucitor. Chipul mamei lui.Se uitase fascinat cum crucea se oprise din rasucirea ei si, nici atunci c�nd reusi sa vadaclar chipul femeii, nu o recunoscu Imediat. Observa doar durerea din ochii ei -agonia.Gura �i era deschisa larg, dar nu scotea nici un tipat; ochii se holbau �ngroziti, dar nucurgea nici o lacrima din ei. Trasaturile �i erau schimonosite, dar �ncet - at�t de �ncet �nc�tLuke nici nu era constient de asta - �ncepu s�-si recunoasca mama. C�nd figura ei �i aparu �n fata ochilor, atunci �l coplesira si amintirile, si furia - amintiridespre care, p�na �n acel moment, nu stia ca existau �n mintea lui.

Era vina ei! Totul era din vina ei!

Ea era vinovata ca nu avusesera niciodata vreun ban. Ea era vinovata ca, orice facea el, parintele MacNeill afla totdeauna.Probabil ca tot ea era de vina si pentru moartea tatalui lui. Dar acum, �n sf�rsit, primeaceea ce merita. Privirile li se �nt�lnira si simti acuzatiile ei tacute. "De ce-mi faci asta?" Toata furia aceea pe care o simtise seara c�nd venise acasa (lupa ce facuse curat �nbiserica �l rascoli cu si mai multa putere.De ce �i pusese �n c�rc� toate chestiile alea? El nu facuse nimic. Ei si, �nt�rziase c�teva

minute la ora. Mare chestie! Cui �i mai pasa, �n afara de ea si de calugarite? Pe masura cem�nia lui se �ntetea, continua sa priveasca suferintele mamei lui si s�ngele care �ncepusesa �i picure din toti porii fetei."Nu-ti place, nu-i asa? o tortura el. Ei bine, acum stii cum ma simt eu de fiecare data c�ndte iei de mine!" M�nia crestea �ncontinuu �n el, se ridica �n picioare si se �ndrepta spre altar. Apropiindu-sede cruce, �ntinse m�na si o tintui cu un deget tremurator:

-Mori! striga el. Mori! Sa te ia dracu'! Mori odata! Vocea �i pieri si cazu �n genunchi. Mori!mai adauga el, g�f�ind.Furia lui se consumase. �si puse capul �n piept si �nchise ochii.Trupul �i tremura din toate �ncheieturile. Apoi se scutura si, c�nd se linisti complet,deschise ochii din nou. \ Luminarile pe care Jared le aranjase pe masa de-abia mai licareau, iar una dintre ele sestinsese deja.Viziunea pe care o avusese - halucinatiile catedralei marete -disparuse, las�nd �n urma eidoar realitatea camerei negre de la subsol. Inima �i bubuia �n piept, �ntregul trup �i eraacoperit de o sudoare lipicioasa si g�f�ia. De-abia se mai putea tine pe picioare si cu greureusi sa se t�rasc� p�n� la una din saltele, unde se lasa pe spate, sprijinindu-se de perete,�n timp ce pulsul si respiratia �ncepeau sa-i revina la normal.Se simtea epuizat, dar extrem de binedispus, asa ca se lasa �n voia sunetelor discordanteale muzicii ce venea din boxele lui Jared. C�nd ultimele acorduri �ncetara, vorbi si el, �ntrun sf�rsit: -Doamne, sopti el, �ntorc�ndu-se sa-1 priveasca pe Jared care de-abia se mai zarea �nlumina slaba a luminarilor care abia mai p�lp�iau. De unde au venit toate astea?-De unde sa vina ce? �ntreba Jared. Luke se �ncrunta nedumerit. -Pai, tu... tu n-ai vazut nimic? bolborosi el. Era ca si c�nd, nu stiu... aici era ceva de genulunei catedrale imense. Si mai era si o cruce. Sovaind, �ncerca sa-i descrie ceea ce vazuse, ce simtise, dar, �n timp ce vorbea, detaliilepareau sa dispara din mintea lui, p�na c�nd nu-i mai ramase dec�t senzatia de bine.Si furia. Apoi se uita la ceas. Unu noaptea.Era imposibil! Venise la Jared cu putin timp �n urma - nu avea cum sa fi trecut ma

i multde o ora. I "Oare?" Se uita din nou - cifrele de pe cadranul ceasului nu se schimbasera. Si se simti fr�nt. �ldureau toti muschii - si oasele pareau sa-1 doara.Biserica! Fara �ndoiala acestea erau efectele orelor petrecute la facut curatenie �nbiserica. -Ar fi mai bine sa plec, murmura el, ridic�ndu-se. O sa ma omoare mama daca...Cuvintele �i �nghetasera pe buze c�nd o amintire �i strapunse subconstientul, dar disparuat�t de repede, ca nici macar nu fu sigur ca �si amintise ceva.Ceva despre mama lui si...... Si ce? Nimic. Orice a fost, disparuse acum.-Tre' s� plec acu', murmura el.Jared astepta p�na ce Luke parasi camera, apoi reaprinse luminarile de pe masa. Fiecaredetaliu din viziunea lui Luke ii staruia viu �n minte, fiecare cuv�nt pe care Luke �l rostiseatunci c�nd o acuzase pe mama lui.Luke poate ca nu-si mai amintea ce zisese, dar Jared stia precis. "Mori, sa te ia dracu'! Mori odata!" Apoi surprinse o alta voce - o voce at�t de slaba, ca de-abia �ntelegea ce spune."Nu, auzi glasul soptit al lui Kim. Nu, Jared, nu face..."Jared ezita tin�nd chibritul aprins �n m�n�, deasupra singurei luminari stinse. "Nu", �i mai sopti vocea lui Kim �nca o data, dar at�t de �ncet, �nc�t �i era foarte usor sa oignore. "Nu face asta, Jared. Te rog, nu face asta..." Jared apropie chibritul de fitil.

Flacara se subtie, aproape sting�ndu-se.

Dar apoi, fitilul se aprinse, lu�nd foc.

Amintirea cuvintelor soptite de Kim se pierdu �n lumina orbitoare ce umplu camera.

-Nu, Jared! Nu!

Strigatul o trezi pe Kim si fata sari drept �n picioare. Era coplesita de groaza -o groaza

at�t de puternica, asa cum nu mai simtise niciodata. Si care, brusc, disparu �ntr-o clipita.

Un vis! Totul nu fusese dec�t un vis!

Ceata �n care se ratacise, bezna �n care coborise, catedrala imensa pe care o vazuse toate fusesera doar un vis. Iar silueta pe care o �nt�lnise, figura diavoleasca �n care �l recunoscuse pe Jared - nu eraualtceva dec�t un cosmar. Se aseza linistita �n �ntuneric. Desi noaptea era calda si extrem de umeda pentruperioada aceea, iar fata �i era plina de broboane de sudoare, Kim tremura, de parca ar fiavut friguri. Se dadu jos din pat, �si puse halatul pe ea si intra �n baie.Aprinse lumina, dadu drumul la robinet, apoi se spala pe fata cu apa rece, �ndepart�ndu-si

transpiratia sarata de pe piele. �n cele din urma se uita �n oglinda.Parea epuizata, de parca n-ar fi dormit deloc. Dar ceasul de pe noptiera arata ca eratrecut de unu, asa ca trebuie sa fi dormit. Avea tenul palid, iar p�rul �i cadea �n suvitelungi pe l�ng� obraji. C�nd �ntinse m�na dupa pieptene, oglinda reflecta o miscare chiardin spatele ei. Se �ntoarse brusc, cercet�nd camera. Nimic!

Cu siguranta fusese doar imagina... Apoi �l zari.Un sobolan - cel mai mare sobolan pe care-1 vazuse ea vreodata - iesea din toaleta, cublana leoarca de apa. C�nd Kim tipa, sobolanul �si arata coltii. Apoi din bazinul toaleteimai iesi un sobolan, si �nca unul, si �nca unul. Kim urla �ngrozita si se repezi la usa. Dar aceasta se blocase.Era prinsa �n capcana.Din toaleta ieseau din ce �n ce mai multi sobolani, si Kim crezu ca o s�-i stea inima �n loc. Veneau spre ea, �ndrept�ndu-se spre picioarele ei goale. -NUUUUU!

�n timp ce mai tipa �nca o data �ngrozita, �ncerca usa pentru ultima oara si o deschiselarg. Izbucnind �n hohote de pl�ns, se repezi pe hol exact c�nd parintii ei ieseau dincamera lor de la capatul mezaninului.

- Kim? striga Janet. Kim, iubito, ce este? Se arunca �n bratele mamei ei, tremur�nd toata,incapabila sa scoata vreun sunet. Arata �nspre usa de la baie, pe care o tr�ntise �n urma.Tatal ei pomi �ntr-acolo, dar ea se �ntinse si-1 apuca de m�na.-Nu, �ng�ima ea. Nuuu! Nu te duce acolo! Ted se uita la ea.-Sa nu ma duc acolo? De ce? Kim �ncerca sa vorbeasca. �nca mai vedea sobolanii revars�ndu-se parca din toaleta, cudintii lor - sute de colti ascutiti - r�njiti, scuip�nd-o furiosi, �n timp ce se �ndreptau spre ea. -S-sobolani, reusi ea s� rosteasca cu vocea strangulata, tremur�nd din tot corpul.�ncepu din nou sa pl�ng� �n hohote.-Ieseau din toaleta, tati! Janet �si cuprinse str�ns fiica �n brate.-Cheama pe cineva, Ted, spuse ea, cu vocea nesigura. Dar Ted se �ndrepta din nou sprebaie. -Nu! suspina c�nd tatal ei apasa clanta usii de la baie. Oh, Doamne, tata...Dar era prea t�rziu. Se auzi clicul yalei si usa se deschise larg �nauntru. Cu respiratiataiata, Kim se str�nse si mai puternic la pieptul mamei ei, ca s� scape de teroarea care ise parea ca vine dinspre baie.Tacerea se ad�nci si mai tare c�nd Ted pasi �nauntru.Apoi, acesta se �ntoarse si se uita �ngrijorat la fiica lui mai mare. - Draga mea, dar nu e nimic acolo, rosti el bl�nd. Kim se lipi si mai mult de mama ei. -Nu, spuse ea. I-am vazut. Stiu ca i-am v�zut. Ted �si desf�cu m�inile, descurajat.-Vino si arunca si tu o privire, mai spuse el, fac�nd un pas mai departe de usa.C�nd vazu ca fata nu se misca, veni si o lua de m�na. - Totul e �n regula, Kim. Doar arunci o privire. Eu s�nt aici, l�ng� tine.

Cu inima b�t�ndu-i puternic, Kim se desprinse de Janet si se �ndrepta spre baie. C�ndajunse �n prag, �ncerca sa se traga �napoi, amintirea celor vazute fiind �nca vie pentru ea.Si totusi, acum, c�nd privi �nauntru, nu mai vazu nimic, nu mai auzi nimic.Tulburata, str�nse si mai tare m�na tatalui sau si se mai apropie putin."�n spatele usii! Asta era - se ascundeau �n spatele usii si, imediat ce o sa intre, o sa sarape ea."Tatal ei paru sa-i citeasca g�ndurile. Cu m�na cealalta �mpinse usa p�n� c�nd aceasta setrinti de perete.

-Vezi? spuse el, pasind �nauntru si tr�g�nd-o �ncet pe Kim dupa el. Nimic. Privi �n jur.

Tatal ei avea dreptate.Apa din toaleta parea neclintita si nu se vedea nici un semn ca acolo ar fi misunatsobolani doar cu c�teva momente �n urma.

-Un cosmar, �i spuse tatal ei. Probabil ca ai visat.Fara sa mai zica nimic, Kim �si lasa parintii sa o duca �n pat si sa o �nveleasca asa cumfaceau atunci c�nd era mica. Dar c�nd mama ei o saruta ur�ndu-i noapte buna si voi sastinga lumina, Kim o opri.-Las-o aprinsa, sopti ea. Te rog, las-o aprinsa! Janet ezita, dupa care �i z�mbi linistitor.-Bine, spuse ea. Dar nu uita, draga mea, a fost doar un cosmar. Un cosmar. Nimeni nu-ti poate face r�u aici.O saruta pe Kim �nca o data, apoi se strecura afara din camera, �nchiz�nd usa.

-O sa fie bine, �i zise ea lui Ted �n timp ce se �ntorceau �n camera lor. O sa tina luminaaprinsa doar c�teva minute.Dar nu r�mase aprinsa doar c�teva minute. Ci tot restul noptii.Si chiar si asa, Kim �nca mai vedea sobolanii, care o scuipau si �si aratau coltii, astept�nd�ntunericul pentru a o devora.Kim cazu �ntr-un somn ad�nc de-abia c�nd rasari soarele, care-i sterse orice imagine dinminte. 25 Sandy Engstrom simti c� se pierde cu firea c�nd se apropie de casa Conway. �ntreagasaptam�na, �nc� de c�nd Kim o invitase s� r�rn�n� peste noapte acasa la ea, toatepovestile pe carle auzise �n copilarie �ncepusera s�-i b�ntuie g�ndurile. N-o ajuta delocnici faptul ca toti ceilalti copii o credeau nebuna pentru ca avea de g�nd s�-si petreaca onoapte acolo. Jolene Simmons nici macar nu se deranjase s-o faca pe politicoasa.

-O sa ai mare noroc daca scapi cu viata, spuse ea. Toata lumea stie c� astia din familiaConway s�nt nebuni! De aceea parintele Mack face tot posibilul ca ei s� nu deschidahotelul. De fapt, am auzit ca vrea chiar s�-i determine sa paraseasca orasul.-Si cum o sa faca asta? �ntreba Sandy.�si luase o atitudine de bravada, dar stia ca vocea ei era mai degraba nelinistita, dec�tironica. -Pai, daca nu ai petrece at�ta timp cu Kim aia, ai sti si tu, nu-i asa? Jolene se

uita �n jur s�vad� daca nu o aude cineva si rosti cu o voce joasa. O s� fie o �ntrunire s�mb�ta noapteasi parintele Mack o s�-si dea toata silinta ca ei sa nu obtina autorizatia de functionare. Os� fie toata lumea din parohie si toti o s�-i ceara tatalui tau s� nu-i dea domnului Conwayautorizatia. -Dar nu tata hotaraste, spuse Sandy, ci consiliul. Jolene izbucni �n ris. -Bine, cum zici tu. N-are nici o importanta cine hotaraste, pentru ca oricum tot orasul vafi �mpotriva lui Conway. Pentru ca toata lumea stie ce s-a �nt�mplat �n casa aia.-Nimeni nu stie nimic, protesta Sandy, sesiz�nd nesiguranta din propria voce. Dupa discutia cu Jolene, o anuntase pe mama ei ca se r�z-g�ndise �n privinta petreceriinoptii acasa la Kim, dar aceasta dadu din cap dezaprobator.-Daca nu te duci vineri seara la Kim, toata lumea o sa spuna ca noi dam crezare bufelor.Iar asta nu e bine pentru tatal tau, mai ales ca vine si �nt�lnirea de s�mb�ta. El are de g�nds�-1 ajute pe Ted Conway sa obtina autorizatia.Si cu asta se �ncheiase povestea. Parintii ei ar fi facut front comun daca ea s-ar fi opus sinu ar fi tinut cont de parerile ei. Sandy fusese pe punctul de a �ntreba de ce era asaimportant sa se duca, dar stia de pe acum raspunsul. Toata viata ei se conduse dupa osingura regula: tot ceea ce facea ea se reflecta asupra tatalui sau, de aceea erarecomandabil sa nu-1 st�njeneasca sau sa-1 contrazica �n public. Asadar, asta �nsemna caoric�t ar fi fost ea de �nsp�im�ntat� de casa Conway, nu exista nici o modalitate de aanula acest lucru. �n plus, mai era si casa lui Jared. Sandy fusese foarte, foarte atenta sa nu mentionezenimanui despre pasiunea ei subita pentru Jared, dar toata sapt�m�na amintirea ochilor luialbastri, imensi, �i provocase niste fiori usori, dar deliciosi, ce-i strabateau tot corpul.Acum, c�nd intra pe strada Pontchartrain, toate temerile o coplesira din nou. "Ma simt asapentru ca se apropie Halloweenul", �si spuse ea, dar, c�nd privi lanternele facute dindovleci scobiti, care licareau straniu pe fiecare veranda, nu se simti deloc �n siguranta.

�si �ncetini pasii. Casa se vedea chiar de la capatul strazii, profil�ndu-se pe cerul �nstelat siarunc�nd o umbra imensa �n lumina lunii. Simti un fior rece. La etajul al doilea era�ntuneric aproape peste tot si chiar si la primul nu erau aprinse dec�t c�teva lumini slabe.Felinarele de la veranda erau aprinse, c�te unul de fiecare parte a coloanelor ce flancauusa, dar si asa parea ca �nsasi casa le �nghite. Era prea t�rziu sa se mai �ntoarca acasa.Sovaind, urca pe veranda si apasa pe sonerie. �n timp ce astepta ca usa sa se deschida,simti niste ochi - ochi nevazuti -care o urmareau. "Ce prostie!" Nu era nimic! Doar dovlecii de pe veranda si povestile alea t�mpite care �imacinaser� g�ndurile toata s�ptam�na. Si totusi, senzatia ca cineva o priveste nu disparu.Precauta, se uita �n jurul ei, caut�nd sa zareasca ceva �n �ntunericul ad�nc.

Acolo, l�ng� magazie! Se misca ceva?Sandy �si miji ochii, privind atenta umbrele ce �nconjurau cladirea, dar nu vazu nimic.In spatele fiecarei umbre parea ca se ascunde o amenintare. Bmsc, nu �si mai doreaaltceva dec�t sa intre �n casa. Apoi, c�nd �ntinse m�na sa mai sune o data, Kim deschiseusa. Rasufl�nd usurata, Sandy pasi repede �nauntru.Jake Cumberland astepta �n �ntuneric p�n� c�nd usa se �nchise �n spatele lui SandyEngstrom. Apoi �si �ncepu ritualul de fiecare noapte... Prima surpriza pe care o avu Sandy aparu �n momentul �n care pasi �n holul urias de laintrare. Un candelabru imens, cu brate de alama at�rna agatat de tavan, �mprastiindsuficienta lumina ca sa �ndeparteze orice urma de umbra. Podeaua, facuta din mai multetipuri de lemn, parea sa fi fost montata doar cu c�teva zile �nainte si nu acum o suta deani. �ncaperea era zugravita �ntr-un alb-stralucitor si privi uimita scara imensa de lacapatul celalalt al holului.

-Ce frumoasa e, sopti ea admirativ, uit�ndu-se uimita �n jurul ei. Toata casa arata asa?Kim dadu din cap. - De-abia am �nceput renovarea. Unele camere de sus s�nt de-a dreptul sinistre.Luminita fericita din ochii lui Sandy pali putin. Arunca o privire nelinistita �n jur.

-Unde-i Jared? �ntreba ea. -Nu-i aici, raspunse Kim. Tata i-a dat mai multi bani, asa ca s-a dus la film �mpreuna cuLuke si i-a spus sa nu vina acasa p�na la unsprezece. Vrei sa vezi livingul?Ascuz�ndu-si dezamagirea c�nd auzi ca Jared nu era acasa, Sandy pomi �n urma lui Kimspre usile care dadeau �n sufrageria cea mare. �n timp ce traversau holul de la intrare,parintii lui Kim cobor�ra scarile.-Fetelor, noi ne �nt�lnim cu parintii lui Sandy, dar ne �ntoarcem acasa pe la zece jumate.Molly doarme dusa si nu cred ca se va trezi. Dar daca se trezeste...-O s�-i dau o sticla cu suc, adauga Kim. Se uita nelinistita la tatal ei. Sper ca i-ai spus luiJared ca n-are voie s�-i aduca pe Luke acasa �n seara asta, da?-I-am spus ca nu poate veni cu Luke at�ta timp c�t nu s�n-tem noi acasa, raspunse tatalei. Dar n-am avut cum sa-i interzic sa nu-si aduca prietenul deloc.Kim dadu din umeri ar�t�nd o consimtire tacita. -Presupun ca n-ai avut cum.-Bine, atunci. Daca aveti nevoie de ceva, ne sunati acasa la Sandy. Un minut mai t�rziu, iesira pe usa si, odata cu plecarea lor, Sandy �si dadu toata silinta s� nudea friu liber temerilor care o amenintasera toata ziua. C�nd Kim vorbi, nervozitatea ei deveni si mai accentuata. -Hai s� mergem sus sa-ti mai arat c�teva camere! Kim o conduse pe Sandy pe scari, dar, �nainte de a-i arata vreuna din �ncaperile pe caretatal ei nu le renovase �nc�, o duse In camera ei, care suferise mari modificari fata de ceea ce fusese cu doar c�teva sapt�m�ni �n urma. Kim �i povesti cum tatal ei �ndepartasetapetul scorojit si, dupa ce reparase tencuiala, �i lipise unul nou cu flori deschise laculoare care se asortau cu perdelele si cu patura de pe pat. Pe jos fusese pus un covorgros, iar de mijlocul tavanului at�rna un candelabru ce lucea vesel. - E foarte dr�gut aici la tine.In lumina puternica din camera lui Kim, teama lui Sandy se mai domoli.

-Toate camerele arata asa? -Tata are de g�nd sa le aranjeze �n mod diferit, spuse Kim. Pomir� am�ndou� pe hol, darnici nu facu bine c�tiva pasi, i ind Sandy se opri brusc.

Ceva - o imagine destul de neclara - aparuse pentru o clipa In fata unei usi. �si frecabratele ca si c�nd i-ar fi fost frig.

-Nu vreau sa merg acolo, spuse ea.Kim se uita curios la ea, �nclin�ndu-si capul. I - E doar o camera.Dar Sandy clatina din cap.-Ceva nu e �n regula, insista ea.-Cum adica? Acum, c�nd �si aminti clipele de teroare prin care trecuse cu doar c�teva nopti �nainte,simti ca inima �ncepe sa-i bata cuputere. Dar frica ei nu fusese cauzata de altceva dec�t de un simplu cosmar. -Cum te simti? o �ntreba Kim pe prietena ei.Sandy ezita. Fiorul trecuse la fel de repede cum aparuse. Usa era la fel cu celelalte usi dela mezanin. -Aa��... nu stiu, se b�lb�i ea. Am avut senzatia... Se opri st�njenit�: Nu, nimic, mai zise ea.Kim deschise usa si pasira am�ndoua �ntr-o camera luminata doar de luna care intra pefereastra. Chiar si-asa, Sandy �si dadu seama ca �nainte acolo fusese un dormitor pentrucopii. L�ng� geam se gasea un carucior vechi de c�nd lumea si, desi tapetul era decolorat,�nca se mai zareau siluetele unor ursuleti ce dansau. Totusi, �n camera se simtea ceva ciudat. Parca nu ar fi stat nimeni acolo, niciodata. �si aminti povestea pe care o auzise de at�tea ori �n copilarie despre bebelusul pe care-1nascuse Cora Conway, dar care nu fusese niciodata gasit.Apoi Sandy �si dadu seama. Aceasta era camera pentru cel mic.

Sandy auzi un sunet, dar fusese at�t de slab, �nc�t pentru o clipa crezu ca i se paruse.

-Asculta! spuse ea �n soapta. Ce-a fost asta? - Ce anume? �ntreba Kim. -Sssss! o �ntrerupse Sandy. Am auzit ceva! Asculta si tu! Fetele tacura, apoi Sandy �l auzidin nou. Pl�nsetul unui copil.

-Fii atenta! exclama ea. N-ai auzit? Kim dadu din cap �n semn ca nu. - Era un copil. Am auzit un copil care pl�ngea! - Poate era Molly. sugera Kim.Lui Sandy i se �nmuiar� genunchii. Bine�nteles ca era Molly! C�t de proasta putea sa fie?Daca nu ar fi fost at�t de papa-lapte, ar fi stiut imediat ca sora mai mica a lui Kim pl�nge.�si urma prietena �n camaruta fetitei, lipita de dormitorul cel mare, unde era aprinsa oveioza mica, asezata chiar l�nga patatul lui Molly. Am�ndoua fetele se aplecara si o privira

pe micuta care dormea. Sandy �ncepu sa vorbeasca, dar Kim �i facu semn sa taca.-Daca se trezeste, nu se mai culca la loc, sopti ea.Iesira �n v�rful picioarelor, si Kim �nchise �ncet usa dupa ea.-Ei bine, asta �nseamna ca ceea ce ai auzit tu nu era Molly. Sandy se simti cuprinsa depanica, dar era hot�r�t� sa �i reziste eroic.

-N-a fost nimic. Hai sa mergem jos si sa ne uitam la filmele pe care le-ai �nchiriat! M�carsa am un motiv serios ca sa ma sperii.C�nd �ncepura sa coboare treptele, Sandy se mai uita o data la usa �nchisa a vechiicamere a copilului. Orice-ar spune Kim, ea auzise ceva. Auzise un copil, iar acesta pl�ngea. Chiar �n camera aceea.

Sandy �si dori �n acel moment sa nu fi venit deloc �n aceasta casa.Janet Conway se simtea de parca alunecase cumva �ntr-o alta lume. O lume paralela,care arata, suna si i se parea at�t de familiara, �nc�t �i venea greu sa creada ca nu esteaceeasi lume �n care traise si ea �n cele doua ore petrecute acasa la familia Engstrom,fusese coplesita de senzatia incredibila ca intrase �n Zona Crepusculara, atunci c�ndMarge �i facu un rezumat al zvonurilor Care circulasera prin oras �n ultimele c�tevasaptam�ni - povesti despre copii omor�ti si o servitoare sedusa si asasinata Nu ca nu armai fi auzit b�rfele si �nainte; de c�nd venisera pentru prima data �n vizita la sotiiEngstrom, avusese parte de ele aproape �n fiecare zi. Dar �n seara asta, pun�nd cap lacap toate firele povestii, aceasta capatase un aspect supranatural. Lui Janet �i venea greusa �nghita faptul ca oamenii repeta astfel de lucruri si, mai ales, ca le si cred adevarate.Se soptea chiar de venerarea Diavolului. Venerarea Diavolului?

In familia ei?

-De unde, Doamne, iarta-m�, au aparut asemenea povesti? dorise ea sa stie, cu voceatremur�nd de indignare.Cauta �n mintea ei ceva care sa explice toate aceste bazaconii teribile, dar nu gasi nimic.Nimic din ceea ce facusera ei. Fusese doar problema lui Jared de la scoala, dar scoalarezolvase foarte bine incidentul. Apoi �si aminti de un moment de la �nmorm�n-tareamatusii Cora, c�nd Ted rostise: "Eu nu prea am de-a face cu religia", �n ciuda dorinteitacute a lui Janet ca el sa-si pastreze opinia pentru sine. Dar Ted nu o auzise sicontinuase: "Niciodata nu am avut de-a face cu ea. Nu ma deranjeaza sa mearga lascoala dumneavoastra cei mici, dar nu va asteptati sa aparem duminica la biserica".Parintele MacNeill? Dar oare acea scurta conversatie a fost suficienta s�-1 determine pepreot s�-i goneasca din oras?-Se poate, mormai Phil Engstrom c�nd ea �i relata incidentul. Parintele Mack nu prea �i�nghite pe cei care nu �i respecta religia. Chiar deloc, as putea adauga.Se uita c�nd la Janet, c�nd la Ted, dupa care ochii lui se oprira asupra lui Janet.-S-a mai �nt�mplat ceva �n ziua aia? Daca avem de g�nd sa combatem m�ine opozitia, artrebui sa stiu exact ce pun la cale.

Janet era pe punctul sa nege, dar se opri c�nd o alta amintire i se insinua �n g�nduri.-Jake Cumberland, spuse ea. Si el era acolo. Statea dincolo de gard, privindu-ne fix.Barbatul acela avea ceva ciudat, aproape straniu, si pe Janet o strabatu un fior rece c�nd�si aduse aminte de privirea lui muta, m�nioas�. Apoi se �nfurie si mai tare c�nd vazu casperanta unei vieti noi era amenintata de ceva at�t de trivial ca zvonurile r�sp�ndite de unpreot �nversunat si de antipatia unui negru nu prea �ntreg la minte, care, aparent, �l faceape Ted responsabil de nu stiu ce se �nt�mplase cu mama lui acum patruzeci de ani.-Trebuie sa putem face ceva, spuse ea, �nca mai caut�nd o solutie c�nd vizita se apropiede sf�rsit. Nu stiu, sa-1 dam �n judecata pe parintele MacNeill sau... -Nu dam �n judecata pe nimeni, o �ntrerupse Ted. Janet ofta. - Dar nu pare corect deloc...-Nu este corect, fu si Ted de acord. Dar o sa ne descurcam. Mergem m�ine la �ntrunire si�i convingem pe toti ca, �n ciuda a tot ce se povesteste, lucrurile astea nu au nici olegatura cu noi. Trebuie doar sa fie toti la un loc si mai vedem.�n drum spre casa, Janet privi curioasa cladirile pe l�nga care treceau. Pe verande,felinarele improvizate din dovleci �nca mai p�lp�iau, ca si c�nd i-ar fi facut batjocoritor cuochiul. Oare nu citise ea undeva despre o miscare care �ncercase sa impuna interzicereasarbatorii de Halloween pe motiv ca ar avea legaturi cu satanismul? Cu o luna sau doua�n urma, o asemenea stire i s-ar fi parut absolut ridicola. Acum, c�nd privea imenselecapete portocalii, se �ntreba c�ti din oamenii aceia plecasera urechea la zvonurile legatede familia lui Ted, c�ti le crezusera si le trans-misesera mai departe."Ipocritii! se g�ndi ea cu amaraciune. Nu s�nt dec�t o adunatura de ipocriti." -Orasul pare asa de linistit, ca nu ti-ai putea imagina ce se petrece de fapt, nu-i asa?�ntreba Ted, citindu-i parca g�ndurile.Ea se apleca si-1 lua �ncet de m�n�.-Crezi ca o sa reusim sa-i convingem?-Sigur ca da.Puse fr�na si opri masina - Poate, c�nd oamenii vor afla m�ine ca lui Sandy nu i s-a �nt�mplat nimic rau dupa ce apetrecut o noapte cu noi, lucrurile se vor mai linisti. R�nji.

-Adica, daca noi am fi niste monstri odiosi - sau casa ar fi b�ntuita cu adevarat -, atunci lui Sandy ar trebui sa i se �nt�mple ceva �ngrozitor, nu?-Nu pomeni despre asa ceva, protesta Janet, �nfiorindu-se. Nici macar sa nu-ti treaca pring�nd.Dar cuvintele fusesera rostite si pluteau �n aer. C�nd baga cheia �n usa, Janet avu opremonitie teribila despre ceea ce ar putea gasi �n casa.�mpinse usa si pasi �nauntru, cu Ted dupa ea. Luminile din holul de la intrare erau stinse.

Tacere. Apoi auzi ceva. O usa care sc�rt�ia.Pulsul i-o lua razna si simti un fior strab�t�ndu-i sira spinarii. Apoi, c�nd usa neva

zutasc�rt�i �nca o data, linistea din casa fu sf�siata de un tipat.

-Kim? o striga Janet, aprinz�nd candelabrul de pe hol. K1M! Urma o tacere - o tacere at�tde �ngrozitoare, �nc�t �i �nghetas�ngele �n vene -, dupa care auzi vocea fiicei ei.-S�nt �n biblioteca! striga Kim. Ne uitam la un film.Janet �l auzi pe Ted chicotind �n spatele ei si se �ntoarse spre el.-Sa nu cumva sa-i spui, auzi? �l avertiza ea. Nici macar un cuv�nt.-Te rog?! o implora Ted. Pareai asa de speriata...-Si tu nu erai, vrei sa spui? replica Janet. Ted ezita, apoi dadu din cap.-Sa zicem ca doar foarte putin, facu el un compromis. Haide sa facem o verificare sa neasiguram ca s�nt c�ti ar trebui sa fie, da?Intrara am�ndoi �n biblioteca, unde cele doua fete stateau �ntinse pe podea, uit�ndu-se latelevizor. Pe ecran, un individ tinea �n m�na unul dintre cele mai urite cutite pe care levazuse Janet vreodata, pregatit sa �l �nfiga �n victima �ngrozita.-Cum puteti sa va uitati la asa ceva? �ntreba ea. Eu m-as speria de moarte. - E amuzant, spuse Kim.-�ti da fiori, adauga Sandy.Kim �si dadu ochii peste cap c�nd �si dadu seama c�t de nervoasa era prietena ei.-E doar un film. Putem s�-1 oprim c�nd vrem noi. Janet se uita sugestiv la ceas.-Atunci, va rog sa nu stati mai mult de douasprezece, da? Dupa zece minute, Janet siTed intrara �n camera lor, Mollydormea dusa, iar Jared nu parea sa se fi �ntors �nca acasa.-Vezi? Ti-am spus eu ca nu ai de ce sa-ti faci griji, zise Ted, strecur�ndu-se �n pat. Acum,ce-ar fi sa vii l�ng� mine? -Ted, Kim si Sandy s�nt jos.-N-o sa auda nimic, o asigura Ted. Hai, vino aici!C�nd Ted o lua �n brate si �ncepu sa o acopere cu saruturi, Janet simti cum toatatensiunea din seara aceea se risipeste. 26 Atingerea de pe pielea ei era bl�nd� ca o adiere de vara, at�t usoara, ca Sandy abia o simti. Nu eraconstienta dec�t de orul dulce care �i strabatu trupul, dispar�nd la fel de repede peaparuse. Si totusi ceva se �nt�mplase. O senzatie din care mai oia sa guste. Se �ntinselasciv, dar nu deschise ochii, de frica sa piarda si ultimele urme ale placerii himerice.Atingerea veni nou, la fel de moale si de linistitoare ca blana unei pisici, dar data astapercepu si un zgomot. Un sunet straniu, nici voce, ci muzica. Sunetul se ad�nci �n ea,rezon�ndu-i �n fiecare col-"~r al trupului. Atingerea era si mai puternica acum, de parca'ste degete fine ar fi m�ng�iat-o. Se �ntinse iarasi, dorind parca descopere sursa m�ng�ierii.Sunetul - un fel de melodie ciudata - se transforma �ntr-o apta, care-i rostea fiecare silabaa numelui, �nsotita de un �t de dorinta:

- Saann... diii... Apoi din nou: Saann... diii...-Da, raspunse Sandy, tot soptit. Oh, da...Asa cum zacea �ntinsa �n �ntuneric, m�ng�iata de sunetele stitoare, simti sarutul unor buzemoi, iar atingerea deveni mai drazneata. M�inile i se strecurar� pe sub bluza si sf�rcurile i

se tarir�, �n timp ce �ntregul trup i se molesi placut. Nu mai voiadec�t s� ram�na asa, �nconjurata de �ntunericul protector, excitata de atingere, calmatade sunetele pasnice. Se �nfiora de placere. Imediat ce corpul ei raspunse, senzatiadisparu. Sandy ofta din greu, cuprinsa de un teribil sentiment de dezamagire. Depierdere.-Nuuuu, seinei ea �ncetisor. Nuuuu... �ntinse m�na, caut�nd �n �ntuneric sursa extazului, implo-r�nd-o �n tacere sa se �ntoarca.Si brusc simti ceva. Degetele ei �nsf�cara o m�n� puternica si o secunda mai t�rziu se trezi�n picioare. - Vino, �i porunci vocea. Vino cu mine...Sandy se lasa condusa prin �ntuneric, fiindu-i frica sa deschida ochii ca sa nu fie parasitade faptura magica si de vocea efemera.Habar n-avea �ncotro se �ndrepta, unde o purta placerea, dar oricum nu conta. Nu-sidorea altceva dec�t sa o urmeze. �ncet, bezna din jurul ei �ncepea sa aiba alte nuante. �si simti �ntreaga fiinta scaldata �nlumina din ce �n ce mai puternica, iar m�inile care o ghidasera p�na atunci se asezaseraacum pe o suprafata moale si pufoasa ca un nor. Gem�nd de �ne�ntare, se scufunda �nmoliciunea aceea at�t de atragatoare.

Lumina se transforma �ntr-un curcubeu de straluciri aurii si auzi din nou sunetele ciudate

-nici voci, nici muzica - puls�n-du-i �n cap, �nvaluindu-i corpul �n ritmuri vibrante. Apoi, deundeva din subconstient, se ivi o soapta.-Deschide ochii, Sandy! Nu te multumi doar sa ma auzi si sa ma simti. Uita-te la mine...Se supuse si deschise ochii �ncet. Lumina aurie si culorile stralucitoare o orbira, darimaginea din fata ei �ncepu sa prinda contur.Un chip - cel mai frumos pe care �l vazuse vreodata - era aplecat deasupra ei la doarc�tiva centimetri. Ochii de culoarea safirului se cufundau �n ai ei; buzele carnoase se apropiau de ale ei, z�mbind. Avea un maxilar puternic si o gropita �n barbie. Fruntea�nalta si pometii erau �ncadrati de valuri de par castaniu. Era exact chipul din fanteziile ei atunci c�nd visa cu ochii deschisi, cum un barbat aparea dinneant si o lua �n brate, duc�nd-o departe.R�spunz�nd tuturor dorintelor ei, chipul veni si mai aproape de ea. Buzele se atinserausor de ale ei. �ncerca s�-si ridice bratele, pentru a se apropia si mai tare de barbatulviselor ei, dar muschii refuzara sa o asculte. Fara sa opuna nici un fel de rezistenta, se lasa subjugata de viziune, t�njind dupa atingerisi gem�nd �ncet.V�rful limbii lui �i patrunse �ncet printre buzele �ntredeschise, �si deschise gura pentru a-1primi mai bine. Apoi, simti din nou cum degetele �i exploreaza corpul.Mai �nt�i �i desfacu nasturii bluzei, iar blugii �i alunecara pe coapse.Degetele erau acum peste tot - cu sutele, parca -, desen�nd modele elaborate, trec�ndpeste s�ni si peste solduri, m�ng�in-du-i coapsele.�si desfacu picioarele si �ncepu sa g�f�ie c�nd viziunea o patrunse si valurile de placere

oelectrocutara cu arsurile ei. Ritmurile muzicii se intensificara; bubuitul devenise acum aproape insuportabil. Sandy se zv�rcoli, �ncerc�nd s� rup� legaturile invizibile care o tineau nemiscata, fiecarenerv r�spunz�nd la atingerea magica. Corpul ei se acoperi de sudoare. Atunci simti limba-nu, mii de limbi - ling�nd-o peste tot. Gemetele ei se amestecara cu ritmurile sustinute siavu senzatia ca o sa lesine de at�ta placere. - Asa... sopti ea �nca o data. Oh, Doamne,da... �n clipa �n care se abandona complet senzatiilor traite, un alt sunet se ridica deasupra acestei muzicii nep�m�ntesti. Era un hohot de ris - un hohot de r�s batjocoritor la adresa ei.

�ncerca sa se retraga, sa se rupa din v�rtejul dorintei �n care se scufunda, dar era dejaprea t�rziu.Gem�nd pentru ultima oara, se arunca �n bratele placerii. Si risetul se auzi si mai tare.Nu! Nu din nou! Sa nu se mai mt�mple din nou!Dar �n loc sa treaca imediat, las�nd-o cu sentimentul straniu ca retraise o experienta,senzatia de d�j? vu se accentua si mai tare pentru Kim. Se �nt�mpla din nou.Iarasi se ratacise undeva prin casa, alerg�nd prin labirintul de coridoare care se totintersectau, oblig�nd-o sa faca o alegere la fiecare rascruce.Amenintarea nevazuta se apropia din ce �n ce mai mult, exact ca atunci, juc�ndu-se cuea, niciodata vizibila, dar venind din ce �n ce mai aproape.C�nd ajunse �n capatul scarilor luminate de singurul bec chior de la subsol, dori sa se�ntoarca, stiind ce va gasi daca va cobor� si va intra acolo.

Jared!

Dar nu adevaratul Jared, de fapt.Altcineva, care semana cu Jared, dar nu era el. Se �ntoarse cu spatele la scari, dar auzi muzica; ritmurile bubuitoare, desi �nabusite seinsinuara �n interiorul ei ca niste tentacule care-i sugrumau fiecare nerv, lipsind-o deorice control. Se vazu nevoita sa paseasca pe prima treapta care ducea �n abis.Inima �ncepu sa-i bata cu putere, �n timp ce cobora scara infinita. C�nd atinse �n sf�rsitpodeaua, simti c� toata energia i se scursese si orice urma de rezistenta fusese �nvinsa.Muzica se auzea din ce �n ce mai tare. Punctul de lumina strapungea �ntunericul ca unfar, si, cu toate c� �si simtea picioarele de plumb, se �ndrepta spre el. Dupa un momentcare paru c�t o vesnicie, ajunse �n fata usii."Nu, �si spuse ea. Nu intra pe usa aia!" Dar far? sa se poata abtine, Kim atinse clanta, apasa pe ea si �mpinse usa Balamalelesc�rt�ira, misc�nd-o at�t de usor, ca parea sa pluteasca fara nici o greutate �n aer. Dincolo

de ea aparu catedrala ciudata, al carei acoperis �nalt se pierdea undeva, �n neant.Milioane de luminari p�lp�iau peste tot, umpl�nd camera cu o stralucire mata si cu oaroma at�t de dulce, �nc�t pe Kim o lua ameteala Chiar �n fata ei se ridica altarul �nvaluit�n fum, iar la capatul crucii rasturnate zacea ceva -o forma cunoscutaC�nd usile se �nchisera cu putere �n urma ei, flacara luminarilor aproape ca se stinse, iar�ntunericul acesta de nepatruns o facu pe Kim sa se cutremure de groaza, g�ndindu-se lace puteau ascunde umbrele terifiante.Dadu sa fuga pe unde venise, dar vointa ei era prizoniera altcuiva. �ncet, fara scapare,porni pe culoarul din mijloc. "Ca o mireasa" G�ndul ciudat nu parea sa vina de undeva. "Si daca eu s�nt mireasa, undeeste mirele?" Si atunci �l vazu. O silueta �nalta, �nvesm�ntata �ntr-o roba larga, stacojie -singura pata de culoare dinaceasta scena supranaturala - se ivi �n fata altarului, cu fata spre ea si cu o m�n� �ntinsa.�n timp ce se apropia si mai tare de el pe culoarul bisericii, �si concentra privirea asuprachipului sau. Avea trasaturi puternice si bine conturate; ochii aratau o mare stap�nire desine si o atrageau ca un magnet.

Apoi �l recunoscu. Chipul era al lui Jared.

"Jared? se g�ndi ea. N-are cum sa fie Jared - nu te poti marita cu propriul frate."Silueta se apropia si mai tare."Nu, nu Jared. Nu putea sa fie Jared! Probabil ca e cineva care seamana perfect cu Jared.Asta trebuia sa fie!" Muzica, o cacofonie de sunete ascutite, �i tortura auzul. Silueta �n roba se apleca spre ea,si Kim observa neajutorata cum propria m�na se �ntinde sa i-o apuce pe a lui. Exact c�nddegetele lor mai aveau putin si se atingeau, chipul din fata ei se schimba.Tenul, cu o secunda �n urma fin si de un alb-l�ptos, se �nnegri.Din obrajii supti erupsera pustule.Privirea clara fu acoperita de un mucus cenusiu, iar gura se deschise pentru a permiteunei limbi lungi si ascutite sa se unduiasc� �nspre ea. Era crestata pe mijloc si cele douabucati se transformasera �n doi serpi din ale caror guri larg deschise at�rnau doua limbidezgustatoare �nconjurate de colti veninosi.�ngrozita, Kim �si retrase m�na, ca fripta, si prinse cu degetele crucea de aur ce-i at�rna pe piept.Chipul din fata ei se schimonosi de furie si silueta sari �ntr-o parte, url�nd minios, scuip�nd

o cu un jet de flegma si de venin.�ngretosat� si ametita, Kim se clatina. Se �ntoarse ca sa fuga, dar �n spatele ei �l vazu peLuke Roberts. Gol pusca, baiatul zacea �n capatul celalalt al altarului peste Sandy Engstrom, ale careipicioare si brate �i �ncolaceau pieptul stralucind de sudoare. Fata gemea �n extaz subLuke. �ncremenind ca o stana de piatra, Kim privi cum prietenul fratelui sau si prietena eise zv�rcoleau pe jos �n fata altarului. Apoi, ca si c�nd ar fi simtit ca ea �i urmareste, Luke�si ridica privirea si se uita fix �n ochii ei. Z�mbea.

�nca o data Kim vazu fata demonului - ochii plini de mucus, pielea cu solzi ca de

reptila,pe care siroia puroiul. Cei doi serpi se repezira spre ea, �nsotiti de un r�s teribil de ascutitcare o lovi pe Kim cu forta unui cutit.Simtind ca mai are putin si vomita, Kim �si �ntoarse privirea de la scena grotesca de pepodea. Demonul se apleca asupra ei, z�mbind rautacios, cu ambele m�ini �ntinse.Degetele i se transformasera �ntre timp �n gheare �ncovoiate din care se prelingea s�nge.Chiar �nainte sa apuce sa-i sf�sie carnea, Kim se rasuci pentru ultima data si o mpse lafuga pe culoarul din mijlocul catedralei. Desi alerga c�t o tineau picioarele, culoarul pareasa se lungeasca la nesf�rsit. R�sul batjocoritor al lui Luke se contopea cu alte voci sparte.Hohotele o loveau �n spate ca v�rfurile usturatoare ale unui bici, aduc�nd-o �n praguldisperarii.�n cele din urma, iesi din �ncapere si tr�nti usile, puternic. Era din nou �nvaluita de�ntuneric, dar nimic nu mai conta acum dec�t sa ajunga sus. Se repezi �nainte, dar se�mpiedica �n capul scarilor.�ncepu sa tipe, �ncerc�nd sa se agate cu m�inile de ceva si s�-si �mpiedice c�derea...Kim se trezi, speriata de propriul urlet. �l �nabusi imediat, pentru a nu perturba linisteanoptii, apoi ramase nemiscata, cu inima bat�ndu-i navalnic. �ncet-�ncet, ultimele

fragmente ale cosmarului disparura undeva, �n subconstientul ei.Deveni constienta, si totusi �ntunericul din jur era strabatut de o luminita ce ardea ca unfar, iar de undeva se auzeau sunetele ritmice ale unei melodii. "Oh, Doamne, �nca mai visez?" Dar nu - era imposibil. Daca ar fi fost prinsa �n mrejele cosmarului, si-ar mai fi pusasemenea �ntrebari? Sigur era treaza!�ncerca sa-si domoleasca bataile mimii si, c�nd pulsul �ncepu sa �i revina la normal,teroarea care o prinsese �n paienjenisul ei disparu si ea. Dezorientata, se uita princamera. Biblioteca! Era �n biblioteca! Iar lumina care se zarea era doar ledul de stand-by altelevizorului. Se aseza.

-S... Sandy? �ngaima ea.Tacere, cu exceptia ritmurilor �ndepartate. "Muzica din visul meu, oare?"

Se ridica si aprinse veioza de l�nga canapeaua pe care se �ntinsese Sandy Engstrom �ntimp ce se uitau la film.Canapeaua era goala; Sandy nu mai era acolo.Detaliile visului �i revenira �n minte si Kim sc�nci �ncet c�nd revazu imaginea prietenei ei,cu corpul stralucind �n lumina luminarilor si cu soldurile lipite de cele ale lui...

>vNu!"

Nu se �nt�mplase asa ceva! Ea nu vazuse nimic din toate astea! Fusese doar un cosmar.Atunci unde era Sandy?Kim iesi din biblioteca, av�nd �ntrebarea �nca �n minte, trecu prin living si ajunse �n ho

lulde la intrare. Casa parea sa aiba dimensiuni marite; camerele erau mai mari dec�t �namintirea ei. Traversa holul, str�b�tu antreul, apoi sala de mese.

Nimic.

Trecu pe linga usa care ducea la subsol si se opri. Muzica -pe care o crezuse doar o altaamintire din visul sau - se auzea mai tare acum. Se simti din nou cuprinsa de groaza si, desi �si dori sa plece de acolo, un imboldinexplicabil o facu pe Kim sa deschida usa. Muzica exploda.Pasi �nauntru si astepta c�teva secunde pe palierul din capul scarilor, privind �n �ntuneric.Bezna si o raza slaba de lumina care se strecura prin gaura cheii de la camera lui Jared.Exact ca �n visul ei. "Nu intra, �si spuse ea. Nu intra acolo!"Se opri, ascult�nd cu atentie.

Nu se auzea dec�t muzica. Soapte si chicote slabe, batjocoritoare. Si gemete.Gemete de placere.

,JE �n camera lui Jared. Sandy e �n camera lui Jared!"

Kim �ntinse m�na spre clanta, dar ezita c�nd imaginea pag�-nei catedrale din vis catedrala care se transformase �ntr-un spatiu al ororilor - �i coplesi g�ndurile. "Dar dacanu fusese un vis? Dar daca ceea ce vazuse ea era cumva real? Daca Sandy se..."Nefiind �n stare s�-si duca la bun sf�rsit g�ndurile, Kim se ×ntoarse din fata usii si urcagrabita scarile, apoi �nchise usa de sus, lipindu-se cu spatele de ea. "Ce sa fac? Sa-mi trezesc parintii?Sandy nu mi-ar ierta-o niciodata!Dar daca e cu Jared si cu Luke..." Kim se simti prinsa �ntr-un alt cosmar, dar de data asta stia C� nu mai era un vis. De dataasta era real. De jos, muzica patrundea prin usa si aproape c�-i simtea tentaculele care o�mbiau, Hsa cum facusera �n cosmar, si o trageau �napoi.Exact ca �n vis, apuca str�ns cu degetele cruciulita de aur si In momentul c�nd o simti �npalma, paru mai stap�na pe ea. Pleca de acolo si se �ndrepta spre holul de la intrare.�ncepu sa urce treptele de pe scara principala care ducea spre cel de-al doilea etaj sivalurile de muzica de �ndepartau cu fiecare pas.Ezita c�nd ajunse �n dreptul camerei parintilor ei.

Indiferent de ce se �nt�mpla �n camera lui Jared, nu era treaba ei.

Nimeni nu o obligase pe Sandy sa se duca acolo.

Si, daca o va da de gol, Sandy nu-i va mai vorbi �n veci.�ncet, Kim o lua prin mezanin si ajunse �n camera ei, deschise usa doar c�t sa se strecoare�nauntru, rug�ndu-se sa nu sc�rt�ie. Chiar atunci c�nd se pregatea sa o �nchida, �si daduseama ca �n camera ei mai era cineva. Kim �ngheta, ascult�nd."O respiratie!" Auzea respiratia cuiva.Pulsul i se accelera din nou, dar si teama �i crestea, �si misca m�na �ncet spre�ntrerupatorul din perete. C�nd �n sfirsit �l atinse, trase ad�nc aer �n piept si apasa pe el.Candelabrul din mijlocul tavanului se aprinse �n lumini stralucitoare si �nlatura �ntunericuldin camera. Sandy Engstrom sari din pat drept �n picioare, �nfasurata p�na la g�t �n cearsaf. Cele douafete se privira speriate, apoi Sandy se arunca din nou pe perna, chicotind.

-Ce faci? �ntreba ea, rasufl�nd usurata. M-ai speriat de moarte.-Nici nu stiam ca esti aici, �ncepu Kim. Credeam ca... Era c�t pe ce sa-i spuna adevarul,dar se abtinu. M-am trezit si tu nu mai erai acolo si am crezut ca ai plecat acasa sau... Dece nu m-ai sculat? Sandy �si dadu ochii peste cap, exact asa cum facuse Kim atunci c�nd o vazuse c�t �i erade frica sa se uite la Scream. - Am �ncercat, spuse ea. C�nd s-a terminat filmul, am �ncercat sa te trezesc, dar, c�nd amvazut ca n-am nici o sansa, am venit sa ma culc aici. Se uita la ceas. Era trecut de trei dimineata. -�ntotdeauna dormi asa de profund? Kim dadu din cap ca nu. - Am crezut... Ezita, apoi ridica din umeri. Nu stiu exact ce-mi trece prin cap, continua ea.Se dezbraca si se strecura �n pat l�ng� prietena ei. "S�-i spun lui Sandy despre cosmar?Nu. Nici macar nu mai vreau sa-mi amintesc." Dar Kim ramase treaza mult timp dupa ceSandy adormi din nou, fragmente din cosmar b�ntuind-o toata noaptea.Revedea �ntruna scena nerusinata de pe altarul �ns�ngerat si chipul demonului care ourmarea. �ncerca sa-si alunge viziunile, dar nu reusi.De-abia c�nd soarele rasari si goni �ntunericul, demonii �i dadura dramul din str�nsoare siKim reusi sa adoarma. In sufletul ei �nsa �nca mai rasunau ritmurile �ngrozitoare de la subsol, ritmuri care�ncercasera sa o prinda ca �ntr-un cleste. Adormi, dar nu se odihni deloc. 27 A fost un vis.

Trebuie sa fi fost doar un vis! Dar, chiar si acum, c�nd soarele de dimineata patrundeaprin geam, Kim �nca �si mai amintea fiecare detaliu. Zacea �n pat privind tavanul, �n timpce imaginile oribile - imagini imposibile - pe care le vazuse azi-noapte se derulau mereu�n mintea ei, relu�nd mereu aceeasi secventa. L�nga ea, Sandy Engstrom se trezi si se ridica �n sezut, fre-c�ndu-se la ochi. Vaz�nd ca siKim se sculase, �si trase genunchii la piept, se �nconjura cu bratele, apoi o privi pe Kim cuprudenta. -Dac�-ti povestesc un vis pe care l-am avut, �mi promiti ca nu mai spui la nimeni? �ntrebaea pe un ton conspirativ. Vreau sa zic, sa nu mai sufli o vorba!Kim avu o presimtire neplacuta, dar clatina din cap. Ochii lui Sandy licarira si

,�n,�ncaperea �ncalzita de razele soarelui, fata se trezi fremat�nd de placere la amintireavisului.

- Era despre Jared.Kim simti cum i se face stomacul ghem, speriata de presentimentul �ngrozitor ca o sa aflede la Sandy o poveste, pe care nu dorea deloc sa o auda. Dar se trezi spun�nd.

-S�nt tacuta ca un morm�nt. Sandy �si lipise si mai tare picioarele de piept, oft�nd.-A fost foarte ciudat, �ncepu ea. Eu dormeam dusa si apoi m-am trezit din somn.Simteam cum ma atinge cineva, dar nu mi-era frica deloc. Ma simteam super, pe bune!Apoi m-ani trezit de tot si el m-a dus undeva. In cel mai minunat loc pe care l-am vazut �nviata mea. Oh, Doamne, Kim, ar fi trebuit sa-l ezi! Arata ca o biserica, dar mult mai frumoasa dec�t orice biserica �n care am intrat eu vreodata. "Nu, se g�ndi Kim, nu este posibil!" Ascult�nd-o pe Sandy, Kim �si reamintifragmente din pro-riul vis, �n care ea se uitase la Luke cum face dragoste cu prietena ei."Era, oare, posibil sa nu fi visat deloc?" Mintea ei �ncerca nelinistita sa accepteposibilitatea ca totul se petrecuse aievea. Dar nici asa n-avea sens. Casa era uriasa, dar

nici una dintre camere nu parea sa fie nici pe aproape de mare pe c�t o descria Sandy.Cea pe care o vazuse si ea �n visul ei.Era somnambula? Traise cine stie ce stare hipnotica? Daca nu era un vis, atunci ce era?

-Kim? �ntreba Sandy. Kim, s-a �nt�mplat ceva? Esi alba la fata ca varul. Te simti bine?Kim tresari si dadu �ncet din cap. "S�-i spun lui Sandy ca am avut am�ndou� acelasi vis exact acelasi vis? �n nici un caz! Sandy m-ar crede nebuna. �n plus, e imposibil sa visam acelasi lucru, decitrebuia sa existe o explicatie diferita.Ceva care sa aiba sens." -Nu... n-am nimic, bolborosi ea �ntr-un sf�rsit. Nu am dormit prea bine, asta-i tot.Sandy �si �nclina capul si pentru o secunda Kim avu senzatia stranie ca Sandy se uitachiar �n sufletul ei. Apoi Sandy �si pierdu culoarea din obraji si se dadu jos din pat,gr�bindu-se catre usa. - Sandy? Ce e?-Mi-e rau, rosti Sandy cu greu, acoperindu-si brusc gura cu am�ndoua m�inile c�nd iesi �nhol. C�teva secunde mai t�rziu, Kim auzi sunetele �nabusite scoase de Sandy, care vomita �nbaie. Sari din pat si se duse dupa ea la toaleta, unde-si gasi prietena st�nd �n genunchi. Un nouatac chinuitor puse stap�nire pe Sandy si se apleca �n fata, arunc�nd �n bazinul alb un jet

negricios de voma.Kim dadu dramul la apa rece de la chiuveta, �nmuie un prosop si �l puse pe frunteaprietenei ei, dar Sandy icni si voma din nou un fel de spuma.C�nd se mai potoli, Sandy lua prosopul jilav din m�na lui Kim si se �ndeparta usor detoaleta. Nefiind sigura ca poate sta �n picioare, se sprijini de perete si se sterse pe fata.-O chem pe mama, spuse Kim, trag�nd apa si deschiz�nd geamul de la baie pentru a lasamirosul acra sa iasa afara. - Nu, zise Sandy, dezlipindu-se de perete si sprijinindu-se de chiuveta. Eu... nu... n-amnimic. Acum ma simt bine si nu vreau sa afle mama. -Dar daca �ti este r�u... �ncepu Kim, �nsa Sandy nu o lasa sa termine.-Ei si, mi-a fost r�u si gata! �ti aduci aminte ce am m�ncat azi-noapte?Gemu numai c�nd se g�ndi la pizza, la chipsurile si la �nghetata m�ncate si la sticlele deCola baute. -Serios, ma simt bine, mai adauga ea. O s�-mi fac un dus si gata, totul o s� fie bine. Dar Kim nu era convinsa. "Si eu am m�ncat la fel de mult ca Sandy. Daca era de vinam�ncarea, de ce nu-mi e si mie r�u?" Kim statea �n capul scarilor care duceau �n pivnita, privind sa �nchisa de la camera luiJared. Jared plecase cu o jumatate de ora �n urma, asa ca nu era nimeni acolo. "Oare sa arunc o privire? Dar cum naiba sa gasesc acolo ceea ce am visat eu si SandyEngstrom?"Dar chiar �n timp ce se �ntreba, �ncepu deja sa coboare treptele."Opreste-te! �si zise ea cu m�na pe clanta. E camera lui! Indiferent ce se afla acolo, nu tepriveste." Totusi, apasa clanta si deschise usa. �nauntru nu vazu dec�t patru peretizugraviti �n negru, masa e lucru, patul lui Jared si saltelele care serveau drept mobila.Nici un altar. Nici ferestre cu vitralii. Nimic. "Un vis", �si repeta Kim urc�nd scarile. , A fost doar un vis." Insa Kim nu credea. Ceva se�nt�mplase noaptea trecuta. Ceva �ngrozitor. 28

Ellie Roberts �si privi �ngrijorata chipul. Oglinda din spatele usii era at�t de veche, �nc�tstratul de argint de-abia se mai vedea, �n ciuda aspectului usor neclar al reflexiei ei, stia:ceva nu e �n regula. Poate nu ar trebui s� se duca. Poate ar fi mai bine s�-si dea josrochia - rochia ei cea mai buna pe care o purta doar la slujbele sarbatorilor importante si sa ram�n� acasa. Dar �i promisese parintelui MacNeill, si promisiunea era promisiune,mai ales fata de un om caruia �i datora at�t de mult. C�nd acesta �i vorbise despre�nt�lnirea cu reprezentantii primariei, nu i se paruse asa o mare filosofic Ellie cunosteaaproape pe toata lumea din oras, mai ales pe cei de religie catolica. Crescuse alaturi deei - �i stia de o viata. Dar �n seara �n care parintele MacNeill o rugase sa participe la�ntrunire, avusese un vis �ngrozitor din care se trezise uda leoarca si speriata. Ellie eraconstienta de ce avea cosmaruri. Pentru ca trebuia sa ia cuv�ntul la �ntrunire.

�n dimineata urmatoare fusese pe punctul de a se duce la preot ca s�-i comunice ca ser�zg�ndise, ca nu se simtea �n stare sa vorbeasca �n fata �ntregului oras. Dar tot am�nase

momentul, si a doua zi la fel, si tot asa. Prin urmare, �n fiecare noapte se trezeatranspirata din cap p�na �n picioare, cu pielea de gaina si speriata de moarte.Acum venise din nou seara si nu mai exista cale de �ntoarcere. �si muta privirea de pe chipul ei reflectat �n oglinda si se uita �n sifonierul saracacios.Exact c�nd se hot�rise ca rochia ei cea mai buna era mult prea pretentioasa pentruaceasta ocazie si �ntinsese m�na dupa costumul negru pe care-1 purta de obiceiduminicile, auzi soneria. Luke o striga.

-Mama, a venit parintele MacNeill!Fiind prea t�rziu ca sa se mai schimbe, Ellie �nchise usile sifonierului, �si aranja nervoasaparul, �si mai verifica o data imaginea �n oglinda, apoi se duse �n �nt�mpinarea preotului.-Ellie, arati minunat, �i spuse parintele MacNeill, cuprin-z�ndu-i m�na �n palmele sale. Jurca, daca n-as fi fost preot, mi-ai fi sucit deja mintile.Ellie simti cum se �mbujoreaza, dar placerea ei se transforma �n st�njeneala la auzulvorbelor fiului ei. -Ce se �nt�mpl�? �ntreba Luke. De ce s�nteti asa pusi la patru ace?�nainte sa apuce sa raspunda, parintele MacNeill se �ntoarse spre Luke.-Mergem la �nt�lnire. Poate vrei sa vii si tu cu noi. Luke �l privi banuitor. - Ce �nt�lnire? -O sa protestam �mpotriva deciziei consiliului de a da autorizatie de functionare pentruhotelul deschis �n vechea casa Conway.Privirea lui Luke se �ntuneca si se uita acuzator la mama lui. -Dar asta-i cea mai mare t�mpenie pe care-am auzit-o vreodata!Privirea socata a lui Ellie cauta ochii parintelui MacNeill. -Luke! Cum �ndraznesti sa vorbesti asa �n fata... -Spun ce vreau eu, declara Luke, ridic�nd tonul, �n timp ce ochii lui sclipeau de furie.Doar pentru ca nu-1 placi pe Jared, asta nu e un motiv sa...-N-are nici o legatura cu Jared Conway, �l �ntrerupse parintele MacNeill. Luke se �ntoarse spre el.

-Rahat! spuse el. Si dumneata ai ceva �mpotriva lui Jared, exact ca mama. Ce dracu' se�nt�mpla aici? -Gura, Luke!

Obrajii lui Ellie ardeau de rusine.

-Nu ti-e rusine s�-i vorbesti asa parintelui?Se rasuci spre preot, juc�ndu-se agitata cu nasturii de la rochie.-�mi cer iertare, parinte. De c�nd s-a �nhaitat cu Jared asta...-Care Jared asta? i-o taie brusc Luke, cu vocea tremur�nd de furie. Nici macar nu-1 cunosti! - Nici nu e nevoie sa-1 cunosc, �i spuse Ellie, d�ndu-si toata silinta sa-si controleze vocea.Stiu ca are o influenta proasta asupra ta si, de c�nd a aparut el �n oras, tu nu mai estibaiatul pe care l-am crescut.-Dar poate ca nu vreau sa fiu asa cum m-ai crescut, replica Luke, imit�nd batjocoritorintonatia mamei sale. Poate vreau sa fiu asa cum s�nt eu! Te-ai g�ndit vreodata la asta?

-Eu nu vreau dec�t sa fii c�t poti tu de bun si...-Nu, nu vrei asta! tipa Luke. Tu vrei sa fiu asa cum crede de cuviinta parintele MacNeillca ar trebui sa fiu. Tu crezi ca eu n-am vazut cum ne conduce? Toata ziua nu aud dec�t: parintele �n sus, parintele �n jos! Iar acum o sa te duci sa te faci de r�s �n fata tuturor doarpentru ca parintele Mack ti-a spus ca asa trebuie, nu? Isuse! -Cum �ndraznesti? mai �ngaima Ellie.Iesindu-si din fire, se apropie de Luke si-1 plesni peste oh a/..Sunetul palmei tulbura linistea din camera cu puterea unei �mpuscaturi si pentru o clipanu se auzi nici musca. Ellie �ngheta de frica si de durere si cauta privirea preotului.Ochii lui Luke se transformara �n doua lame si baiatul �si duse m�na la obrazul care �nc� mai avea urmele degetelor mamei sale.Parintele MacNeill facu instinctiv un pas �napoi, de parca ar fi vrut sa se �ndeparteze deincidentul anterior. -Bine, mama, sopti Luke �nversunat. Loveste-ma! Loves-te-ma si dupa aia uita-te repede�n ochii parintelui Mack sa vezi daca aproba ce ai facut. �i arunca preotului o privire plina

de otrava: Iar tu, parinte, ce zici? �ntreba el cu un glas plin de venin. A procedat bine? Afacut ce voiai tu sa faca?

-In mod cert nu s�nt de acord cu violenta �n nici o �m-preju... �ncepu preotul, dar Luke nu1 lasa sa termine. -Mai scuteste-m� cu textele astea! Crezi ca eu nu-mi dau seama ce se petrece aici? Evorba de Jared. Nici tu, nici mama nu-1 �nghititi, sora Clarence nu-1 place nici ea, c�tdespre parintele Bernard, asta �l uraste de-a dreptul. Crezi ca nu stiu asta? Crezi ca Jarednu stie? Ei bine, ghici ce, parinte!? Jared n-are de g�nd sa plece nicaieri.-Dar nu are nici o legatura cu Jared, raspunse preotul. Neutralitatea pe care �ncerca�ntotdeauna sa o mentina c�nd vorbea cu vreunul dintre enoriasii sai �ncepuse sa se clatine sub atacul violent al lui Luke,iar vocea i se raci putin.-Desi este evident ca influenta lui asupra ta n-a fost deloc una pozitiva. Si sa stii ca nuvom fi singurii care vom obiecta �mpotriva emiterii autorizatiei de functionare. Multioameni sustin punctul nostru de vedere.-Nu "al nostru", scuipa Luke cuvintele. Al tau. Si presupun ca fiecare persoana care estede acord cu tine vine si la biserica Sf�ntul Ignoramus, nu?-Luke! tipa Ellie, apropiindu-se din nou de fiul ei cu m�na ridicata.-Sa nu faci asta! urla Luke. Tremura de furie si avea o privire de nebun. Sa nu�ndraznesti sa ma mai lovesti! Si nu te duci la nici o mt�lnire! Ai auzit ce-am spus?-Auzi, tinere, mama ta e libera sa mearga unde doreste, �l admonesta parintele MacNeill.Si nu tolerez s�-i vorbesti mamei tale �n halul asta. "Cinsteste-ti tatal si mama at�ta c�t

vei trai!" -Eu nu am tata! striga Luke m�nios. Tata e mort sau ai uitat? Tu nu esti tatal meu!Se rasuci spre mama lui �nca o data.-Daca te duci la �nt�lnirea asta, sa dea Domnul sa te calce un camion! Imediat ce rosti blestemul, se repezi si iesi afara. Tacerea care umplu camera dupa ce Luke trinti usa �n urma lui dura mult mai mult dec�tcea care urmase dupa ce-si p�l-muise baiatul.-N-a vrut sa spuna asta, sopti Ellie �n cele din urma. S�nt sigura ca n-a vrut sa zica asta.Parintele MacNeill nu era at�t de sigur �nsa. Din contra, putea sa jure ca Luke credea �nfiecare cuv�nt rostit. Si ca �si dorea sa se �nt�mple asa.-Mamiiii! Vleau sa vad! Janet o ridica pe Molly din caruciorul ei si o tinu deasupra capului ca sa vada lumea carese aduna �n fata Primariei."De ce oare se lasase convinsa de Ted sa o ia pe Molly cu ea?Ce putea sa o intereseze pe micuta de un an si jumatate la o �nt�lnire �n cadrul careiaurma sa se discute acordarea unei autorizatii de functionare? Si totusi, ce avea de ales?" Sunase cinci potentiali babysitter, dar, c�nd ajunsese la a patra, �si daduse seama ca�ncercarile ei erau zadarnice. Doua dintre fete �i �nchiseser� telefonul �n nas c�nd le spusese cine este, iar celelalte doua �ngaimasera niste scuze cusute cu ata alba. Doarultima fusese suficient de onesta si recunoscu faptul ca, nici daca i s-ar fi dat toti baniidin lume, nu ar fi petrecut singura, doar cu un copil mic, c�teva ore �n "casa aceea vechesi �nspaim�ntatoare".-Poate sa aiba grija de ea Jared, sugerase Ted, dar Janet clatina din cap, uimita si ea c�tde repede refuzase propunerea.Ramase ferma pe pozitie, �n ciuda argumentelor lui Ted, desi nu putu sa rosteascane�ncrederea din ce �n ce mai mare pe care i-o inspira propriul fiu. Ne�ncredere.

Cum era posibil ca doar �n c�teva saptam�ni, de c�nd se mutasera �n St. Albans,�ncrederea deplina pe care o avusese �ntotdeauna �n Jared -siguranta ca se poate baza �norice clipa pe el, chiar si �n perioadele cele mai rele ale lui Ted - sa dispara complet? Sitotusi, asta era adevarul. Lucruri mici, nesemnificative, acumulate, precum picaturile deapa caree formeaza �ncet-�ncet un r�u puternic. Luate �n parte nu era nici unul foarteserios si puteau fi usor lamurite. Cel putin Ted i le explicase pe-ndelete, reamintindu-i caJared are acum aproape saisprezece ani si ca �ncepe "s�-si �ntinda aripile".Era normal sa nu-si mai petreaca at�t de mult timp cu sora lui ca �nainte. �i respectaintimitatea camerei de la subsol. Toti baietii de v�rsta lui �si masoara puterile cuautoritatea scolara si cu cea de acasa. Janet asculta toate aceste argumente, incapabilasa le contrazica, de vreme ce se parea ca Ted are dreptate. �nsa nimic din ceea ce �ispusese, nici una dintre asigurarile oferite nu reusisera sa modifice efectul cumulativ al

taturor acelor mici schimbari din personalitatea lui Jared.Nu mai avea de mult �ncredere �n el. Dragostea calda cu care �l tot�mpina c�nd veneaacasa �nainte se transformase acum �n nervozitate si �n agitatie.

Aceleasi sentimente pe care i le inspirase si Ted �n ultimii

ani.

Se opri si-si dadu seama ca reusise, �n sf�rsit, sa �nteleaga exact ce simte. Era ca si c�ndtoate defectele pe care le detestase la Ted -si care disparusera odata cu mutarea lor aici

-fusesera preluate de Jared. -Iubito? spuse Ted. Te simti bine? Vrei sa o tin eu pe Molly?Trezita din visare, Janet �l lasa pe Ted sa o ia pe Molly �n brate si, c�nd fetita se agata deg�tul lui, Janet �ncerca sa-si alunge g�ndurile negre. Si totusi, �n timp ce Molly se cocoloseasi mai bine la pieptul tatalui sau, �ngrop�ndu-si fata �n umarul lui, exact cum facea cuJared, ideea se �nradacina si mai tare �n mintea ei. -Poate ar fi mai bine sa astept afara cu Molly, sugera Kim. Lipsita de caldura corpuluifiicei ei mai mici, Janet fu strabatuta de un fior. Era sf�rsitul lunii octombrie doar. �si �ncheie puloverul.-Nu, nu cred, raspunse ea. Dar daca tu nu vrei sa intri...-Eu am sperat ca toata familia sa-mi fie alaturi, spuse Ted.-Si-atunci cum de nu l-ai luat si pe Jared? �ntreba Kim ofensata.Ted z�mbi linistitor catre fiica lui. -Stiu ca nu pare corect, dar as aprecia foarte tare daca ne-ai �nsoti si tu. Daca o sa vadatoata familia, cum o s� poata sa ne refuze? - Asta �n cazul �n care zarurile nu s�nt deja aruncate, se agita Janet.-S�nt sigur ca pentru unii asa e, fu de acord Ted. Dar, asa cum ne-a spus si PhilEngstrom, avem sanse juma'-juma'. Doar l-ai auzit si tu - daca ajung sa ne cunoasca, nucrede ca o sa nc mai refuze. "Atunci poate e o idee buna ca Jared nu e aici", se g�ndi Kim. �n timpul cinei, �ncercase saignore discutia dintre tatal ei si Jared, dar, �nca de la �nceputul ei, stomacul i se facuseghem si de-abia daca �nghitise ceva. Ceea ce o nelinistea cel mai tare - aproape ca osperia - pe Kim era faptul ca nu reusise sa perceapa nimic din sentimentele lui Jared.�nainte, era suficienta o singura privire, pentru a �ntelege ce se �nt�mpla cu el si cesimtea. Dar nu si acum. �n seara asta, desi �l auzise cum se �nfurie din ce �n ce mai tare, nu mai simtise nimic. Initial, se �ntrebase daca el este furios cu adevarat sau doar se preface. Dar, pe masurace discutia continua, furia din vocea lui �i confirmase. Putea sa-i vada furia, dar nu mai reusea s-o simta. Si c�nd Jared, ridic�ndu-se grabit de la masa, pleca �n cele din urma,exact cum obisnuia sa faca tatal lor, fata rasufla usurata. Usurare! Oare acelasi lucru simtise si mama ei �n toti anii aceia �n care tatal ei se comportase at�tde ur�t? Usurare c�nd pleca si groaza c�nd se �ntorcea acasa?Doar la g�ndul unei astfel de posibilitati, Kim se cutremura.Cineva o striga. Sandy Engstrom �i facea cu mina de pe partea cealalta a strazii. Arataperfect sanatoasa, de parca de dimineata nici nu-i fusese rau.-Kim! striga Sandy. Tata spune ca trebuie sa stati l�ng� noi. Departe de a se r�zg�ndi,Kim se pregati sa traverseze stradaspre mica multime din fata Primariei, dar sunetul unui claxon o

facu sa tresara. �n timp ce tatal ei o apuca de brat sa o traga �napoi, �si ridica privirea si�ngheta de groaza.Ceea ce urma se petrecu at�t de repede, �nc�t nu mai avu cum sa intervina. Nici ea, nicinimeni altcineva. Masina se ivi de dupa colt si femeia se afla deja �n fata ei �n momentul �n care si ceilaltiobservara. �n timp ce privea �nspaim�ntata scena care se derula �n fata ei, Kim traiasenzatia ca timpul s-a oprit �n loc. Femeia ramasese ca o stana de piatra, cu capul �ntorsspre masina, cu geanta tinuta str�ns la subrat, cu m�na stinga ridicata de parca ar fi vmtsa se fereasca de lovitura vehiculului. Apoi se �ntoarse.�n clipa aceea, Kim avea sentimentul c� se uita printr-un telescop. Desi femeia se afladestul de departe de ea, �i putea vedea foarte clar chipul.Avea ochii mariti de groaza.

Gura era larg deschisa, dar nu scotea nici un sunet.Si Kim o recunsocu. Era femeia pe care o vazuse �n cosmarul din noaptea �n care �si imaginase ca din toaletaies sobolani. Femeia care fusese at�rnata cu capul jos pe crucea din catedrala ciudata."Dar cum se putea asa ceva?" Kim habar n-avea cine este �n realitate, desi se uita �ngrozita la ea.Apoi scena terifianta prinse viata. Masina claxona din nou. Femeia tipa. Dar tipatul fuoprit de sunetul unei bufnituri teribile. Corpul fu aruncat �n aer si o secunda mai t�rziucazu pe capota masinii, cu fata spre parbriz, dupa care aluneca pe sosea.Urmara scr�snete de fr�ne, pierdute �nsa �n tipetele multimii, care �nconjura �ntr-o clipatrupul femeii accidentate. Kim auzi pe cineva care striga dupa un doctor.Apoi vazu un preot - parintele MacNeill - �ngenunchind l�ng� trupul femeii si spun�nd orugaciune.Parintii lui Kim pornira si ei spre locul �nt�mplarii. Facu si ea c�tiva pasi, dar ceva, o fortanevazuta, o determina sa se opreasca. "Jared! Pot s�-1 simt! �l simt din nou! Dar undee?" Kim cerceta zona, dar nu vazu nimic, cu exceptia multimii care se agita �n jurul femeiiranite, care acum gemea si striga dupa ajutor. Apoi �l zari.Fratele ei statea �n piata, cam la vreo zece metri distanta. Nu se uita la ea, ci la femeiacare tocmai fusese lovita de masina. O privea si z�mbea.Kim dadu s�-1 strige. Dar, �nainte ca buzele ei sa apuce s�-i rosteasca numele, el se�ntoarse spre ea si o privi de parca chiar �l strigase.Z�mbetul - o grimasa ciudata ce �i aparuse pe chip la vederea victimei accidentului disparuse.In schimb, fata �l vazu cum o priveste. Aproape furios, de parca ar fi fost...Kim renunta s�-si mai continue propozitia. Dar c�nd �l privi pe Jared, stiu ca fata luiexprima exact lucrul la care se g�ndise ea.Arata vinovat.

Arata de parca ar fi facut ceva rau si era constient de asta. Arata de parca fusese prinscu m�ta-n sac.

I 29

Phil Engstrom lovi cu ciocanelul de lemn pentru a face ordine �n sala unde avea loc�nt�lnirea. Batu de mai multe ori, dar murmurul refuza sa �nceteze, pentru ca participantii�nca mai discutau �ntre ei despre accident.Ambulanta sosise �n mai putin de un minut dupa ce Ellie fusese lovita si o transportaseimediat la spital. Phil �nsusi vazuse accidental de la cap la coada si, dupa parerea lui,totul se petrecuse foarte simplu: Ellie iesise dintre doua masini parcate, vrind satraverseze strada exact �n clipa �n care Clarie Van Waters aparase de dupa colt. PentruPhil, accidentul fusese o �ncrucisare nefericita �ntre neatentia lui Ellie si insistenta b�tr�nei de optzeci de ani de a-si conduce vechiul DeSoto, desi permisul ar fi trebuit s�-i fie retrasde multa vreme. Totusi, zvonurile �ncepura sa circule chiar �nainte ca Ellie sa fie dusa la spital. B�rfanumarul unu sugera ca, av�nd �n vedere ca Ellie urma sa protesteze �mpotriva cererii deautorizare depusa de Ted Conway, atunci Conway senior sigur fusese implicat cumva �nproducerea accidentului. Faptul ca Ted nu se aflase aproape de Ellie sau de masina, deciresponsabilitatea care i se arunca �n c�rca era stupida, nu conta �nsa pentru cei dinoras. .Problema e, se g�ndi Phil, ca accidentul si zvonurile care veniradupa aceea au fost suficiente pentru a schimba cursul mt�lnirii." �n urma cu o ora orasulera �mpartit �n doua si balanta se putea dezechilibra oric�nd �n favoarea lui, �nsa acumgrupul de sustinatori ai parintelui NacNeill se marea vaz�nd cu ochii. Cochetase putin cuideea de a am�na mtruriirea, dar renunta imediat, stiind ca o astfel de atitudine va fi interpretata - �n mod corect -drept un pretext nu tocmai convingator. Asa ca, �n timp cebatea cu ciocanelul de lemn pentru a reinstaura ordinea, Phil Engstrom se �ntreba cumaveau sa reuseasca el si Ted sa schimbe opinia oamenilor.

-Liniste, oameni buni! spuse el. Daca nu vrem sa ram�nem aici toata noaptea, ar fi binesa �ncepem.Rosti cu voce monotona regulile si aspectele legale ale procedurii, apoi �i dadu cuv�ntulparintelui MacNeill. Astfel, Ted avea posibilitatea sa vada cu cine are de-a face si-si va

alege tactica �n functie de obiectiile preotului.Parintele MacNeill se �ndrepta spre podium �ncet, cu capul plecat, de parca acum s-ar fig�ndit la ceea ce urma sa spuna. Chiar si c�nd ajunse �n fata multimii, nu rosti nimic sicontinua s�-si tina m�inile �mpreunate chiar sub barbie, de parca ar fi fost cazut peg�nduri sau ar fi asteptat sfaturile Cerului. Dar c�nd vorbi, �n cele din urma, nu mentionanici Biserica, nici numele Domnului. Catolicii din sala, pe care Phil Engstrom �i cunosteafoarte bine, erau aproape convinsi. �n schimb, parintele MacNeill vorbi despre istoriaorasului, despre stabilitatea si despre continuitatea sa. Phil Engstrom nici nu trebuia savada miscarile aprobatoare ale celor din sala ca sa �nteleaga din ce parte bate v�ntul.

-Aici, �n St. Albans, spuse preotul, continu�ndu-si expunerea, a existat �ntotdeauna un locpentru orice lucru si orice lucru a avut mereu locul sau. Desigur ca nimeni nu are nimicdc obiectat �mpotriva construirii unui nou hotel �n orasul nostru. I iu as fi primul care sasprijine o astfel de actiune. Dar casa Con-way se afla �ntr-o zona rezidentiala - un spatiual familiei - si invitarea unor straini chiar �n inima comunitatii noastre mi se pare onebunie. �si plimba privirea pe chipul fiecarui participant. Un loc pentru straini - indiferentde placerile pe care acestia le-

ar cauta - nu trebuie plasat �ntr-o zona �n care copiii nostrise joaca.Un murmur de aprobare invada camera si Phil Engstrom stia ca totul luase sf�rsit.Invocarea posibilitatii molestarii copiilor -chiar daca nu fusese rostita clar - �si atinsese scopul.�n timp ce parintele MacNeill se �ndrepta spre locul sau, oprindu-se din c�nd �n c�nd pentrua primi laudele enoriasilor sai, Phil se �ntoarse catre Ted Conway.

-Mult noroc, sopti el acoperit de murmurul invitatilor care se asezau din nou pe banciletari, desi nu prea vedea cum Ted ar putea sa mai �ntoarca situatia �n favoarea sa.�n clipa aceea nu credea ca Ted Conway o sa obtina mai mult de zece voturi.Ted se ridica �n picioare pe podium, privind atent marea de chipuri care umpleau sala. �ntimpul discursului tinut de preot, simtise cum atmosfera se �ncarca si cum sprijinul precarpe care se bizuia la �nceputul �nt�lnirii disparea putin c�te putin, coplesit de sirul decuvinte bine ticluite ale parintelui MacNeill.Dar Ted mai observase si ca, ori de c�te ori preotul privea publicul, adres�ndu-se parcafiecarei persoane �n parte, nu se uitase niciodata la el.Niciodata! Acum, Ted cauta el privirea antevorbitorului sau, care statea l�nga parintele Bernard, cucapul plecat si cu degetele m�nuind rozariul. Ted �si dorea ca preotul sa-si ridice privireadin p�m�nt si sa se uite la el.Desi parintele MacNeill continua sa se roage, Ted era sigur ca acesta �si �nclestasemaxilarul. "Ma simte, se g�ndi Ted. Stie ca vreau sa se uite la mine si refuza sa faca asta." Prinurmare, mai cerceta �nca o data �ntreaga sala.Cu o luna �n urma ar fi simtit nevoia stringenta a unui pahar cu bautura - sigur n-ar fivenit la mt�lnire fara sa dea pe g�t c�teva portii de scotch ca sa prinda curaj. Dar nu �nseara asta. Nu simtea nici un imbold sa bea acum, c�nd se confrunta cu zeci de perechide ochi ostili. Nu �i era teama deloc ca ar putea da gres.Ted alese sa se concentreze asupra unui barbat din al patrulea r�nd, ai carui ochi aruncaudeja fulgere de m�nie, desi el nu rostise �nca nici un cuv�nt.-Familia mea a trait �n St. Albans chiar de la �ntemeierea orasului, spuse el. Eu stiu acestlucru. Si voi stiti. Se uita si mai insistent la barbatul cu privire furioasa. Cu totii am auzitpovesti si n-am venit aici ca sa le neg existenta. Barbatul se �ncrunta, nemaipar�nd at�tde sigur. Si nici nu vreau sa va vorbesc despre vechile povesti. �n schimb, o sa vavorbesc despre mine, despre sotia mea, despre cei trei copii ai nostri si despre visul pecare-1 am. Publicul se agita �nca o data, si Ted vazu ca nu numai barbatul din r�ndul al patruleaparea mai nesigur pe el; ostilitatea se transforma �ncet-�ncet �n curiozitate. C�nd �ncepudin nou sa vorbeasca, pastra acelasi ton calm ca al parintelui MacNeill, dar reusi saatraga atentia tuturor. Mut�ndu-si privirea de la un chip la altul foarte lent, el le povesticum �si adusese familia �n St. Albans. "Nu e posibil", se g�ndi Janet. Desi nu vedea ce se �nt�mpla, pentru ca statea chiar �nprimul r�nd, simtea totusi ca atmosfera se schimbase �n sala. P�na si Molly, care se foisetot timpul c�t vorbise parintele MacNeill, statea nemiscata, de parca vocea tatalui ei era

suficienta pentru a o calma. "Unde a �nvatat sa faca asa ceva?" se �ntreba Janet �n timpce-1 privea pe Ted adre-s�ndu-se auditoriului. La un moment dat, privirile li se �nt�lnir�.Chiar atunci el vorbea despre cum fusese viata lor p�na acum c�teva sapt�m�ni si se simtiat�t de legata de el - un fel de certitudine ca el �i cunostea exact sentimentele si ca eraperfect constient ca nu avea cum sa se mai revanseze fata de ea - �nc�t ochii i se umplurade lacrimi. Ted �si muta privirea, eliberind-o de valul de emotii exact c�nd Janet era pepunctul de a izbucni �n pl�ns.

-O sa fie bine, mama, o auzi pe Kim soptind. Tata o sa faca �n asa fel �nc�t totul sa

fiebine. Janet nu putu dec�t sa clatine din cap, nefiind �n stare sa vorbeasca."E un tip de treaba", se g�ndi Beau Simmons, care statea undeva, �n r�ndul al patrulea.Poate ca parintele MacNeill nu-1 cunostea prea bine. Iar Biserica nu accepta niciodatanici un fel de schimbare. Isuse, daca el si Sue l-ar fi ascultat, s-ar fi pricopsit p�na acumcu zece copii. Si daca �i ignorase sfaturile legate de contraceptie, de ce l-ar asculta peparintele MacNeill acum, c�nd era vorba de Ted Conway? Ostilitatea pe care o simtiseinitial fata de Ted Conway se topise, asa ca Beau Simmons se aseza si mai bine �n scaunsi �l asculta pe vorbitor �n continuare, cu atentie., Preasfinta Marie, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si �n ceasulmortii noastre! Amin." Degetele parintelui MacNeill str�nsera si mai tare margelele. Spusese rozariul de doua ori,concentr�ndu-se doar asupra cuvintelor �naltate catre Dumnezeu, �ncerc�nd sa le ignorepe cele rostite de Ted Conway localnicilor din sala. Dar, oric�l de tare se concentra,simtea si el schimbarea din jurul lui.Dispozitia multimii - pe care o crease chiar el cu at�ta grija � �n ultimele saptam�ni -semodifica rapid."Sa-1 ia dracu'!" �njura preotul �n g�nd, apoi �si ceru imediat iertare pentru blasfemia sa.Dar ce putea sa faca? Sa se ridice �nca o data �n picioare, dupa ce Conway termina si sa�ncerce sa repare stricaciunile? Nu!

Barbatul din fata lui nu ar avea nevoie dec�t de o secunda ca I sa arunce asupra loraceeasi plasa matasoasa cu care �i �nconjura acum.Mai bine sa ignore si sa caute un sfat de la o sursa mai �nalta, �nca o data, �mpotrivinduse vocii lui Ted Conway, parintele MacNeill se �ntoarse la rugaciunile sale.

-Pentru ca, de c�nd exista orasul St. Albans, familia mea a fost si ea aici, �ncheie Ted Conway o ora mai t�rziu.Vocea lui, fara vreo urma de oboseala, desi fusese solicitata at�t de mult timp, �nvalui�ntreaga sala, ating�nd sufletul tuturor.-Nu va cer altceva dec�t sa ne permiteti mie si familiei mele sa ne integram �n aceastacomunitate. Va promit ca n-o sa regretati.�n timp ce oamenii �l priveau �n tacere, Ted parasi podiumul, li strinse m�na lui PhilEngstrom si se �ntoarse la locul sau. - Atunci, zise primarul, sesiz�nd schimbarea de atmosfera la fel de bine ca toti ceilalti, putem trece deja la vot.Mai citi �nca o data documentul de autorizare, apoi privi spre multime. - Cine este pentru?O clipa nimeni nu facu nici o miscare si Phil se �ntreba daca nu cumva se �nselase a

supraefectului pe care �l avusese discursul lui Ted Conway. Dar ceva se misca �n r�ndul alpatrulea si Beau Simmons ridica mina. Ceva mai t�rziu se mai ridicara vreo trei m�inisovaielnice, apoi alte zece si cur�nd Phil Eng-strom fu coplesit de o mare de m�ini ridicate.

-Cine este �mpotriva? �ntreba el, fara a-si mai ascunde z�mbetul de �nc�ntare c�nd simtigustul victoriei.Parintele MacNeill, parintele Bernard, sora Clarence si alte doua calugarite �si ridicara m�inile. - Ei bine, asta a fost tot, anunta primarul. Felicitari, Ted! Ai primit autorizatia.Ropotul de aplauze fu �ntrerupt c�nd o silueta din fundul salii se ridica �n picioare.-Lucratura Diavolului! striga Jake Cumberland, arat�nd cu degetul spre Ted Conway. Vazic io, asta-i lucratura Diavolului! Localnicii se �ntoarsera sa vada cine �ndraznise asa ceva. -Oh, pentru Dumnezeu, rosti Beau Simmons, c�nd �l recunoscu pe Jake. Cine ti-a dat voie�nauntru, mai?

Cei din sala izbucnira �n hohote de r�s si �i �nconjurara imediat pe Ted si pe Janet, pentrua-i felicita. Molly �ncepu sa pl�nga din cauza presiunii multimii, si Kim o lua din bratelemamei ei si se strecura afara. Astept�nd pe trepte, �n racoarea si �n linistea noptii, Kim �i vazu pe parintele MacNeill si peparintele Bernard, �nsotiti de cele trei calugarite, �ndrept�ndu-se spre piata. Si �l mai zari sipe Jake Cumberland. Statea sprijinit de un st�lp, uit�ndu-se la ea. Pentru o secundaprivirile li se �nt�lnira. Apoi negrul pleca, d�nd descurajat din cap. Dar, chiar daca se�ndeparta, Kim �l auzi cum vorbeste de unul singur si cuvintele lui o facura sa o stringa si mai tare pe Molly �n brate.-Lucratura Diavolului, mai spuse el o data. Totul e lucraturi Diavolului.

-A ramas asa, �n starea asta, de c�nd a fost adusa la noi. Sue Ellen Simpson �si rasucinervoasa unul dintre nasturii bluzei uniformei ei de asistenta, �n timp ce privea chipul lui EUie Roberts. Avea tenulcenusiu, iar ochii pareau sa fi ramas concentrati asupra unui lucru din departare, deparca privirea ei ar fi strapuns peretele gol din fata patului de spital. Mina dreapta �ifusese pusa �n ghips si mai avea si c�teva julituri pe fata, dar �n urma analizelor reiesiseca acestea erau singurele urme lasate de accident.-Pur si simplu nu �nteleg, se agita Sue Ellen. Era normal sa fie �n stare de soc c�nd avenit, cine n-ar fi? Si vorbea - se interesa de Luke, voia sa stie unde se afla. Dar c�nd am �ntrebat-o ce se �nt�mplase - adica ce-si mai amintea - a facut fata asta si de atunci nu amai scos nici un cuv�nt. Nici macar unul. -Ce spune doctorul? se interesa parintele MacNeill.-C�nd au adus-o, eram sigura ca �n mai putin de o jumatate de ora o sa fie acasa,raspunse Sue Ellen. Dar doctorul a zis s� o mai tinem si peste noapte.Int�lnirea de la Primarie se terminase cu o jumatate de ora �n urm�. Parintele MacNeillnici macar nu avusese timp sa mai treaca pe la casa parohiala �nainte de a veni la spital

sa o vada pe Ellie si, c�nd o anunta pe Sue Ellen ca sotul ei votase pentru Ted Conway,femeia �si musca limba. -Ceva se petrece, spuse ea. Beau mi-a zis ca nici �n ruptul capului nu o sa voteze pentruautorizatia aia de functionare. Spunea ca toata lumea stie ca Ted Conway este unalcoolic si Beau nu uraste r rnic mai tare pe lumea asta ca betivii. Dadu din cap cutristete. Stiti, tatal lui obisnuia s�-1 bata. -As vrea sa vorbesc singur cu ea, mai zise parintele MacNeill. Daca nu te superi,desigur...-Cred ca i-ar prinde foarte bine, adauga Sue Ellen. Daca aveti nevoie de ceva, o sa fiu pehol. Astepta p�n� c�nd asistenta iesi din salon, apoi �si trase un scaun l�nga patul lui Ellie. �i luam�na stinga si o m�ng�ie usor.-Ellie? Ellie, eu s�nt... parintele MacNeill. Ma auzi? Timp de aproape un minut Ellie nureactiona. Dar chiar c�nd se pregatea sa-i vorbeasca din nou, preotul simti o usoara strin-gere pe mina si zari unlicar scurt de recunoastere �n ochii femeii. Apoi �i auzi si vocea, at�t de stinsa ca de-abiaputea �ntelege:-Iart�-m�, parinte, rosti ea, de-abia misc�ndu-si buzele, ca am pacatuit... Apoi tacu. Parintele MacNeill astepta. C�nd vazu ca Ellie nu mai spune nimic, se apleca sio m�ng�ie usor pe frunte.-Nu cred asa ceva, Ellie, zise el. Indiferent ce s-a �nt�mplat, a fost un accident. Nu aipacatuit si nu ai fost pedepsita.Tacerea cazu din nou peste camera. Ellie parea sa nu fi reactionat la cuvintele lui, darMacNeill simtea ca ea �l auzise. Astepta.Dupa aproximativ cinci minute, Ellie �si �ntoarse capul spre el. C�nd privirile li se �nt�lnira,parintele MacNeill stiu ca �n ad�n-cul fiintei ei se schimbase ceva.-Ce este? �ntreba el. Ce s-a �nt�mplat, Ellie?Degetele ei �i strinsera m�na ca �ntr-o menghina. C�nd �n cele din urma vorbi, vocea �itremura, iar ochii erau plini de groaza.-Diavolul, sopti ea. Am vazut chipul Diavolului, parinte! Preotul simti un fior rece pe siraspinarii, dar �si dadu toatasilinta sa alunge senzatia.-A fost doar un accident, o linisti el. Ellie scutura din cap. Nu!

Vocea ei capatase o nota aspra, �n timp ce �l str�ngea si mu tare de mina.

-Nu, nu �ntelegi, parinte. Nu a fost un accident! Parintele MacNeill simti cum mantia degheata a unei prcmonitii �l �nconjoara.-Spune-mi tot, sopti el, cu voce tremuratoare. Spune-mi exact ce s-a �nt�mplat.Ellie Roberts se �ncorda. Nu voia s�-i spuna preotului ce vazuse, nu voia s�-si maiaminteasca. Si totusi, de c�nd Sue Ellen Simmons o �ntrebase acelasi lucru, imaginea,care �i aparuse �n fata ochilor exact �nainte ca Clarie Van Waters sa dea peste ea, �ira

masese mereu �n minte. Nu era nimic �n neregula. Nimic. Astepta sa traverseze strada si, indiferent de ce ar fi zisoricine, nu fusese neatenta. Se uitase �n ambele directii, asa cum facea �ntotdeauna, si vazuse masina lui Clarie, apar�nd de dupa colt. Si-o amintea perfect; �si amintea chiar sicuvintele pe care le rostise atunci �n g�nd: "Ohoo, iat-o si pe Clarie -mai bine traversezdupa ce trece ea".Dar din nu stiu ce motiv, pe care nici macar ea nu-1 �ntelesese, se trezi f�c�nd un pas�nainte, iesind dintre doua masini parcate �n fata Primariei.O vazuse pe Clarie cum se �ndreapta spre ea. Acum retraia �ntregul accident ca pe unfilm care se derula cu �ncetinitorul. Masina lui Clarie facuse curba si venea fix spre ea.Daca nu se oprea, daca nu statea protejata �ntre Taunusul rosu si dubita alba, Clarie nuavea cum s-o ocoleasca. Dar ea nu se oprise. Nu s-a putut opri.

Era ca si c�nd un fel de forta - o putere nevazuta - preluase controlul asupra ei si o�mpinsese dintre cele doua masini, oblig�nd-o, practic, sa se arunce �n fata vechiuluiDeSoto, de parca nici nu l-ar fi vazut.�n ultima secunda, �ncercase sa se rupa de forta care pusese st�p�nire pe corpul ei.Rasucindu-se, ochii ei cautaser� disperati sursa puterii care o conducea si atunci �lvazuse.

Jared Conway!Acesta statea la doar c�tiva metri de ea, privind-o fix.Dar cum de stia ca e vorba de el? Nu-1 mai vazuse niciodata �nainte -era sigura de asta.Si totusi, c�nd ochii ei �i �nt�lnir� pe-ai lui, ea stiu cine e.Apoi, c�nd masina lui Clarie o lovi, el z�mbi. Dar nu era un z�mbet. Mai degraba o schimonosire cruda a buzelor, de parca ar fi stiut ce urmasa se �nt�mple, de parca s-ar fi bucurat de durerea pe care avea s-o simta ea.Apoi, �ntr-o clipa, chipul lui se schimba.Buzele se strimbar� si se subtiar� si vazu cum din gingiile lui s�nger�nde ies niste coltiascutiti, imensi. Din gura �i curgea saliva si, c�nd �si scoase limba, aproape ca simti�ntepatura v�rfului taiat �n doua, chiar daca era la distanta.Atunci toata fiinta lui se transforma. Urechile �i crescura brusc, iar pielea i se �nrosi si seacoperi de solzi. Trupul se umfla, iar hainele cazura de pe el, scot�nd la iveala o pielefacuta dintr-un tesut ce supura, acoperit cu niste basici baloase ce �mprastiau un iz deputreziciune. Ochii se subtiara p�n� c�nd nu mai ramasera dec�t doua fante stralucitoare,iar degetele se lungira, trans-form�ndu-se �n ghearele r�ului care se �ntindeau dupa ea.Singurul tipat pe care-1 scosese, �ntrerupt brusc de impactul cu masina lui Clarie, aveamai putin de-a face cu lovitura, ci era mai degraba provocat de socul si de teroareaviziunii avute. Pentru ca �n clipa �n care fusese aruncata �n aer si cazuse pe capotaautomobilului, ea recunoscuse chipul Diavolului.

-Necuratul, sopti ea agat�ndu-se si mai tare de m�na parintelui MacNeill, care trans

pirasede spaima, la auzul acestor cuvinte. Asta am vazut, parinte. Diavolul �nsusi. Dar apoi iuochii lui Ellie Roberts aparu un licar de triumf.-Nu m-a prins, totusi. A �ncercat, dar eu s�nt �nca aici. Iar m�Me-dimineata o s� fiu, ca deobicei, la biserica. -Nu trebuie s� faci asta, Ellie, �i spuse parintele MacNeill, dar ea clatina din cap.-Ba da, sopti ea. M-am uitat la Diavol si acum simt nevoia sa ma uit la Dumnezeu. O safiu acolo. �n timp ce Ellie Roberts se lasa pe perna, epuizata de rememorarea celor vazute,parintele MacNeill �ncepu sa-si aminteasca si el o serie de imagini.Beau Simmons, a carui �ncap�t�nare �nnascuta se evaporase �n fata discursului magic allui Ted Conway. Opinia lui, de obicei at�t de ferma, �nc�t nimic de pe lumea asta nu-1

putea determina sa se razg�ndeasca, se �nclinase �n fata lui Ted Conway, ca o trestie �nv�nt. Jake Cumberland, care se ridicase din spatele salii, acuz�n-du-i pe toti, cu o voce caresemana at�t de bine cu vocea lui Ellie de acum: "Lucratura Diavolului! Va zic io, asta-i lucratura Diavolului!" Aseza �ncet pe pat m�na lui Ellie si se ridica de pe scaunul tare, �ndrept�ndu-se sprefereastra. Luna, aproape plina, era sus pe cer, acoperind orasul cu o lumina argintie.

,JE posibil?Trebuie sa fie altceva la mijloc."Jake era o persoana superstitioasa, a carei mama �i umpluse mintea cu tot felul depovesti �nca din copilarie.Beau Simmons, pentru prima data �n viata lui, se razg�ndise si el, �n sf�rsit. P�na si el,dupa cum �si amintea, �si mai domolise revolta, dupa ce ascultase discursul vrajitoresc allui Ted Conway. Si daca el �nsusi a fost �nmuiat, atunci ce pretentie mai avea de laceilalti? Si Ellie Roberts? Cine stie ce aberatii pot aparea �n mintea unui om �n urma unui astfel deaccident? Poate lesinase, pentru c�teva secunde, si revazuse, probabil, niste fragmentedintr-un cosmar din copilarie. Dar sa vada Diavolul �n corpul unui copil de cincisprezeceani? Era de-a dreptul imposibil.Si totusi, �n ad�ncul lui, parintele MacNeill stia ca se minte singur.�n strafundul fiintei sale, acolo unde s�l�sluiau religia si credinta, credea fiecare cuv�nt pecare �l auzise. Ellie �l vazuse pe Diavol. Era acolo, �n St. Albans.

Ca �ntotdeauna. ' Trecuse de mult de miezul noptii - multa vreme dupa ora la care parintele Devlin �si rosteaultimele rugaciuni ale serii �nainte de a-si odihni oasele artritice. �nsa �n noaptea astaignorase at�t durerea, c�t si somnul, at�t de tare se cufundase �n ultimele pagini din Biblia

pe care Cora Conway i-o �ncredintase. Un sfert de secol dupa �nsemnarile scrijelite deBessie Delacourt, nu mai scrisese nimeni nimic, p�na c�nd Abigail Smithers Conway luaseun stilou si continuase povestea familiei Conway. M�na lui Abigail era mult mai siguradec�t cea a lui Bessie, dar povestea pe care o asternuse pe h�rtie era at�t de dureroasa,�nc�t preotul nu se simtise �n stare sa o citeasca pe toata odata.�n noaptea asta �nsa continuase si o citise de la cap la coada....

15 mai 1937

Astazi am deschis Biblia pentru prima data. Scopul meu a fost doar sa �nregistrezmoartea sotului meu, Francis Conway, de acum trei zile. Nu mi-am dorit niciodata s�citesc aceste pagini, pentru ca mi-e teama ca mai tot timpul am fost ca un strut care-sibaga capul �n nisip - prefer s� nu vad lucrurile asa cum s�nt ele de fapt. Dar Frank s-adus, iar acum trebuie sa �nfrunt adevarul ultimilor douazeci si cinci de ani. Desi n-am �ndraznit nici macar s� ma g�ndesc, cred ca am stiut �ntotdeauna ca BessieDelacourt nu a parasit casa sotului meu �n noaptea dinaintea casatoriei noastre pentru apleca la Atlanta, asa cum �mi spusese el mereu. �n ziua aceea �nsa am ales s�-1 cred si,proced�nd astfel, m-am condamnat singura s� accept orice mi-a spus el de-a lungulmariajului nostru. Se pare ca o minciuna trebuie sa se transforme �n adevar ca sa traiestitoata viata sub povara ei.Faptul ca l-am crezut pe Frank nu �nseamna ca n-am auzit soaptele care se �nv�rteau �njurul meu de-a lungul anilor �h care am trait aici, precum frunzele moarte din curtea caseinoastre, si, desi am �ncercat sa nu le ascult, �ntotdeauna auzeam vocea lui Bessie, care-mi spunea ca o s� stiu c�nd va veni timpul sa citesc aceste pagini.

Frank a omor�t-o pe Bessie.

Cred asta, asa cum cred si ca a omor�t-o pe sora Fran-cescai - propria fiica!Am crezut - am sperat - ca toate acele lucruri teribile pe care le visasem de-a lungulanilor nu erau dec�t simple cosmaruri, pline de demoni si de ritualuri, din care matrezeam �ntotdeauna tip�nd.Dupa fiecare cosmar, diverse zvonuri �mi ajungeau la urechi, dar nimeni nu-mi spuneanimic �n fata. At�t de multi bebelusi - numai fetite mici - dispar�nd �n noapte fara urma!Mi-am zis �ntotdeauna ca ceilalti copii nu se jucau niciodata cu Phillip si cu George dinalte cauze, dar, dupa ce am citit aceste pagini, am aflat adevarul.Fiii mei nu aveau nici un prieten pentru ca celorlalti parinti le era frica de ei.Se pare ca aveau dreptate. Presupun ca si Phillip a stiut, pentru ca la v�rsta de

cincisprezece ani a plecat de acasa si de atunci nu l-am mai vazut.Nu stiu ce m-asteapta �n viitor, desi s�nt sigura ca, la fel ca si Francesca si fetita ei,Eulalie, nu voi fi �n stare sa scap de aici. Nu stiu ce va face sotul Francesc�i. Abraham

Lincoln Cumberland pare sa fie un om bun, dar, cu siguranta, ne uraste pe noi toti. 1 noiembrie 1937 Abe Cumberland a fost sp�nzurat azi-noapte. �n mijlocul noptii au aparut niste barbati,�nfasurati �n cearsafuri si purt�nd torte �n m�ini ce umpleau aerul cu fumul lor. A fost ca sicum unul dintre cosmarurile mele prinsese viata, iar c�nd George le-a indicat una dintre camerele de deasupra grajdului unde traiau Abe si Francy si micuta lor Eulalie, eu am tipat si am tipat, sper�nd sa ma trezesc.

Dar nu m-am trezit.

�n schimb, am fost condamnata sa o privesc pe Eulalie -care are doar cinci ani - si pepropriul fiu cum �i ajuta pe t�lhari s�-1 linseze pe Abe. Au spus ca Abe furase un copil si ca �l omor�se.Eu nu cred asa ceva, pentru ca am vazut acel sugar murind �ntr-unui dintre visele mele sil-am vazut pe fiul meu cum tinea un cutit deasupra pieptului micut. Dar nici acum nu masimt �n stare sa spun toate astea.

22 ianuarie 1950 Copilul lui Eulalie Cumberland se va naste �n cur�nd. Daca este fata, mi-e teama de ce i-ar putea face fiul meu... Eu... C�nd durerea o lovi �n piept, stiloul din m�na lui Abigail Conway zg�rie pagina, las�nd o linie �ntreruptace avea sa fie ultimul semn lasat de ea �n lume. Tipa c�nd cel de-al doilea atac de durere�i sf�sie m�na stinga p�na �n v�rful degetelor.O clipa, agonia paru sa se reduca si usa se deschise. Nora ci strepezi la ea.

-Mama Conway? �ntreba Cora, nelinistita. Ce s-a �nt�mplat? Te simti bine?Abigail se lupta sub povara durerii si dadu din cap ca nu. Cu m�inile tremur�nde, �nchiseBiblia care era asezata pe biroul din fata ei si �i repeta Corei aceleasi cuvinte pe care i lespusese Bessie Delacourt cu treizeci si opt de ani �n urma.-Vei sti c�nd trebuie sa citesti, sopti ea strabatuta din nou de o durere acuta. Vei sti.Dupa ce Cora Conway o scapa de povara Bibliei, Abigail se prabusi �n scaun. �ntunericul o�nconjura si o elibera de agonia infarctului si de teroarea care �i marcase viata. Se lasadusa �n bratele mortii; indiferent ce �i pregatise eternitatea, nu putea sa fie la fel de�ngrozitor ca anii petrecuti �n casa Conway.-At�ta rau! murmura parintele Devlin c�nd termina de citit si ultima �nsemnare, carefusese scrisa de Cora Conway cu c�teva zile �nainte ca sotul ei sa se sp�nzure, si copilul ei-�mpreuna cu Eulalie Cumberland - sa dispara. Cora �nsasi adaugase c�teva cuvintecriptice la sf�rsit:Poate ca magia lui Eulalie o sa puna capat raului din neamul Conway. Ma �ndoiesc t

otusica va fi posibil, pentru ca ma �ntreb daca nu cumva casa �n sine este plina de r�u.Iar acesta era sf�rsitul. Cu exceptia paginilor lipsa, �ntunecata istorie a familiei eracompleta.Dupa ce �nchise Biblia, parintele Devlin simti pe cineva �n spatele lui si, c�nd se �ntoarse,dadu peste parintele MacNeill.-Asadar, Jake este unul dintre ei, spuse �ncet preotul mai t�n�r. Nu e de mirare ca �iuraste asa de tare, nu? Parintele Devlin aproba tacut din cap.-Si nici nu-1 putem �nvinui, nu? Fara sa mai astepte un raspuns, continua. Dar tot nustim cum si de unde a �nceput totul.Parintele MacNeill tacu un moment dupa care spuse cu un glas aspru:-Lucratura Diavolului. Asa a spus Jake la �nt�lnirea din seara asta. "Lucratura Diavolului."Poate ca are dreptate.Parintele Devlin ofta, dorindu-si sa-1 poata contrazice pe parintele MacNeill. Dar n-aveacum, pentru ca fiecare cuv�nt rostit de barbatul mai t�nar era adevarat.Sarbatoarea de Halloween Parintele MacNeill abia daca reusise sa doarma c�teva ore. �nd prima raza a soareluipatrunse prin fereastra camerei sale de la etajul al doilea al casei parohiale, nu-si dorialtceva dec�t sa-si traga patura cea subtire peste cap si sa se ascunda tot restul zilei. Darrezista tentatiei, �n ciuda certitudinii ca dimineata stralucitoare nu va schimba cu nimic bezna si groaza noptii care In sf�rsit trecuse, nici ultimele �nsemnari din Biblia pe care

Cora Conway i-o �ncredintase confesomlui ei.Biblia reprezenta ea �nsasi o marturie a pacatelor celor din familia Conway.Dar mai era ceva �n afara cronicilor acelor fapte rele din trecut care �l tinuse treaz. �nprimele ore c�nd somnul refuzase sa vina, traise senzatia stranie ca undeva, dincolo dezidurile casei parohiale, diavolul era la p�nd�. �ncercase s�-si spuna ca este o simplareactie la ororile despre care citise, dar sentimentul r�-m�nea. De mai multe ori sedaduse jos din pat ca sa priveasca afara, �n �ntuneric, caut�nd sursa insomniei sale.

Dar nu descoperise nimic.

Nimic cel putin din ceea ce putea vedea sau auzi. Doar c�teva felinare din bostani aprinsepe verande sau �n fata ferestrelor �ntunecate si tipatul trist al unei bufnite care v�na �n noapte.Si totusi, simtea c� undeva, ascuns �n �ntuneric, ceva diavolesc se ascundea. De fiecare data c�nd pleca de l�nga fereastra, cadea �n genunchi, rug�ndu-se, dar rugaciunile nu-iadusera linistea mult dorita. Orele se �nlantuiau �ntr-un ciclu nesf�rsit de cercetari, de rugaciuni si de foiala agitata pe salteaua lui subtire de paie.Acum, se ridica, �si �ntinse putin bratele pentru a mai reduce tensiunea la �ncheieturi, se�mbraca si pomi spre bucatarie. �si puse o cana cu cafea si deschise usa de la intrare,pentru a lua ziarul de duminica. �n timp ce se apleca dupa el, ceva ce intrase �n raza luivizuala �i atrase atentia. �l coplesi senzatia aceea tulburatoare din ultimele ore siparintele MacNeill se �ndrepta repede de spate, cercet�nd gradina din jurul casei, curteabisericii si cimitirul. Nimic nu parea sa fie nelalocul lui. Dar c�nd

se mai uita o data sprecimitir, �l vazu. Unul dintre cavouri - unul a carui prezenta �l deranjase �ntotdeauna -avea cevamodificat. De unde statea parintele, pe veranda, se vedea cum usa de la cripta era usor�ntredeschisa. Umbra aruncata de usa fusese cea care �i atrasese atentia c�nd se aplecase dupa ziar.Se �ntoarse �n casa si suna la politie, simtindu-se usurat c�nd �i raspunse unul dintreenoriasii lui. �n timp ce astepta sosirea lui Ray Beckwith - care �si petrecuse �ntreagacariera �n cadrul micii unitati de politie a orasului -, murmura �ncet rugaciunile pe rozariu.Buzele lui se miscau usor, rostind �ntruna rugaciuni. Soneria zb�rn�i scurt si �n spatele usiidescoperi privirea curioasa, dar si preocupata a serifului Beckwith.

-Va simtiti bine, parinte Mack? �ntreba ofiterul. Aratati de parca ati fi vazut o stafie.-Nu prea am dormit bine azi-noapte, se confesa preotul. Cred ca am avut un fel de, haisa-i zicem, o premonitie. Si mi-e teama c� s-a adeverit.Beckwith �si �ncrunta spr�ncenele a �ngrijorare. - Ce s-a �nt�mplat?-Nu s�nt foarte sigur, spuse parintele MacNeill. Dar s-a �nt�mplat ceva �n cimitir noapteatrecuta si de aceea te-am chemat imediat. N-am vrut sa-mi asum riscul de a deranja ceva. -Sa deranjati ceva? Va referiti la unul dintre morminte?-Da, e vorba despre una din cripte, �i spuse MacNeill. Haideti sa va arat!Cei doi barbati pornira pe aleile cimitirului p�n� ajunsera la cavoul cu pricina. Acum sevedea clar ca usa nu fusese doar deschisa. Ci si profanata: deasupra ei, p�t�nd marmura alba, gasira o pentagrama desenata �nrosu-aprins.-Oh, Doamne, spuse Ray �ncet. Cine ar face asa ceva? Preotul privi pentagrama �ntacere, apoi inscriptia de deasupra usii.GEORGE CONWAY NASCUT LA 29 IULIE 1916 DECEDAT LA 4 IUNIE 1959 -Mi-e teama ca nu prea pot sa ma g�ndesc la multi oameni care ar vrea sa faca asa ceva,rosti preotul cu o voce sumbra. Dadu din cap. Tot nu �nteleg cum de i-au lasat sa-1�ngroape aici. A murit �n pacat.Beckwith �si str�nse buzele. -De aceea au anatemizat aceasta parte a cimitirului. De-aia s-a ridicat si gardul din jurulcavoului. Parintele clatina din cap.-Da, dar se gaseste tot pe pam�ntul cimitimlui, insista el agitat. N-ar fi trebuit sa se�nt�mple asa ceva niciodata.Beckwith ofta pentru ca n-avea chef sa se certe cu preotul.-Acum nu se mai poate schimba nimic. Vreti sa arunc o privire �nauntru?

-Dar n-ar trebui sa iei amprente sau ceva de genul asta mai �nt�i?Beckwith nega.-Totul este aici at�t de putrezit si de distrus, ca n-ar pastra nici o urma. Arunca o privirespre aleile goale. Dar, daca vreti sa ma uit la sicriu, mai bine as face-o acum, c�t nu estenimeni prin preajma. Altfel tot orasul o sa vorbeasca. O sa avem grija sa nu ne atingemde nimic, pe c�t va fi posibil.Cei doi scoasera sicriul putin �n afara si vazura ca �ncuieto-rile fusesera sparte. �n timp ceBeckwith sustinea cea mai mare parte a greutatii, parintele MacNeill des

chise capacul siarunca o privire catre chipul putrezit al lui George Conway.Ochii barbatului intrasera at�t de ad�nc �n orbite, �nc�t disparusera aproape de tot, iarpielea, care fusese �mbalsamata �n prealabil, se uscase de-a lungul anilor, �nc�t nu mairamasese acum dec�t o pelicula transparenta care acoperea craniul. Dintii se vedeau clar,iar carnea de la g�t, desi mai pastra �nca urmele lasate de streangul care-1 omor�se, setopise asa de tare, ca aveai senzatia ca hainele negre cu care fusese �ngropat George Conway at�rnau pe un simplu schelet.Preotul se apropie mai mult. C�nd ochii �i cazura pe mumie care fusesera �ncrucisate pepieptul barbatului, r�mase cu gura deschisa.M�na dreapta lipsea, fiind taiata chiar de la �ncheietura. C�nd Beckwith vazu reactia preotului, �ncerca sa priveasca si el pe dupa capacul�ntredeschis si, c�nd ajunse, �n sf�rsit, la celalalt capat, avu imaginea completa.

-Isuse Hristoase, sopti el. Ce naiba se �nt�mpl�?Apoi, amintindu-si cu cine sta de vorba, �si ceru repede iertare. Tin�ndu-si respiratia, ca sanu inhaleze mirosul infect ce iesea din sicriul deschis, Beckwith se apleca sa examinezecadavrul. Taietura parea recenta, iar la capatul unuia dintre oasele de la mina se vedea ocrestatura. - Azi-noapte s-a petrecut totul, spuse preotul �ncet. S�nt sigur de asta.-Bine, adauga Beckwith. Haideti s�-1 �nchidem pentru moment. Dupa-amiaza o sa vin cu

o echipa sa examinam zona mai �ndeaproape. �ntre timp sa mai aruncam o privire prin cimitir, sa vedem daca nu au mai facut si altceva. Strecurind cosciugul �napoi �n cripta, �nchisera usa cu grija, apoi merser� prin cimitir,c�ut�nd vreo alta urma de vandalism. Cimitirul parea netulburat, p�na c�nd ajunsera la morm�ntul Corei Conway.Pe copacul din imediata apropiere, fixata cu ajutorul v�rfului ascutit al unui crucifix,vazura pielea unei pisici moarte, fara cap.Dar nu imaginea macabra a lesului pisicii �l bulversa pe parintele MacNeill, ci crucifixulprofanat. �l recunoscu imediat. Era din biserica lui!

Se �ntoarse cu fata catre politist.

-Trebuie s�-1 gasim pe cel care a facut asta, rosti el cu voce nesigura. Trebuie s�-1gasim neaparat, ori ma tem ca sufletele noastre, ale tuturor, vor arde �n iad. Pe vecie.

-Dar ce va spune parintele MacNeill?Marge Engstrom astepta ca vorbele sale sa-si faca efectul asupra fiicei ei. Dar c�nd Sandyo anunta ca o doare �n cot de ceea ce spune parintele MacNeill -se simtea mult preaobosita sa mearga la biserica �n dimineata aceea -, Marge �si �ncrunta sprincenele,enervata. -Nu �nteleg ce te-a apucat, Sandra Anne, rosti ea sec, folosind numele �ntreg al fiicei ei,arat�ndu-i astfel ca este serios deranjata de ceea ce aude. Stii foarte bine ca dupanoaptea trecuta...

-Dupa noaptea trecuta ce mai conteaz� daca nu ne ducem nici unul? protesta Sandy.Parintele MacNeill oricum e furios pe noi, nu? Nu vad cum s-ar putea schimba asta dacamerg si eu!-Nu e furios pe noi, �i explica Marge cu un soi de rabdare exagerata care o facu pe Sandysa devina si mai �ndaratnica. Nu tatal tau a condus �ntrunirea de azi-noapte, ci TedConway. Dar, daca nu mergem la biserica �n dimineata asta, parintele MacNeill o sapresupuna ca si noi ne-am �ntors contra lui.-Si nu asta e adevarul? striga Sandy. Marge �si tuguie buzele.; -In calitate de primar, tatal tau nu a votat aseara si, dosi poate ca nu ai observat, nicieu. Tatal tau vrea sa ne pasinini o pozitie neutra, pentru binele �ntregii comunitati.-Vrei sa spui ca �si doreste sa fie reales, spuse Sandy, si fata vazu din privirea mamei caavea dreptate.Dar Marge Engstrom reveni imediat pe pozitii.-Tatal tau este un primar foarte bun printre altele si pen-ca reuseste sa mentina legatura�ntre diversele parti alecomunitatii noastre. Daca iei �n consideratie voturile de acum doi ani... Sandy �si dadu ochii peste cap.-Am citit brosura de campanie a tatei, mai, mama! Si, �n ca ai uitat, �ti reamintesc ca oparte din ea a fost scrisa demine. Dar la biserica tot nu merg. Marge o privi pe Sandy cu atentie, �ntreb�ndu-se daca nu ar fi fost mai bine sa nu o fi lasat sa petreaca noaptea trecuta �n casa Conway.Era un g�nd care aparuse c�nd Sandy venise acasa palida ca moartea. Avea nistecearcane at�t de mari, �nc�t Marge o banuise c� nu dormise mai deloc. Ce naiba facuse eatoata noaptea cu Kim Conway?-Nimic, insistase Sandy. Ne-am uitat la niste filme de groaza si dupa aia ne-am dus laculcare. -Atunci nu-i de mirare ca arati asa de rau, �i replicase Marge. N-am �nteles niciodata cumde-i lasa sa faca astfel de filme �ngrozitoare. Numai s�nge si violenta! Dar de ce nu putetiSa va uitati si voi la ceva mai frumos? Pun pariu c� n-ai �nchis un ochi toata noaptea!Ieri dup�-amiaza, dupa ce trasese un pui de somn zdravan. Sandy parea c� se simtebine. Dar dimineata era din nou palid!Se certasera pe tema mersului la biserica vreo jumatate de ora. Dar acum, cucincisprezece minute �nainte de �nceperea slujbei de duminica, Marge se dadu batuta.-Presupun ca n-am cum sa te oblig, �i zise ea lui Sandy, f�c�nd un ultim efort. Dar vatrebui sa stai de vorba cu tatal tau. Te asigur ca va fi tare dezamagit Pentru el e foarteimportant s� aiba familia alaturi duminica dimineata."Este important ca noi sa fim vazuti �mpreuna", o corecta Sandy �n g�nd, convinsa camama ei stia la fel de bine ca ea ca, daca el ar fi tinut cu tot dinadinsul s� fie �mpreuna,nu s-ar fi dus �n fiecare duminica dimineata mai �nt�i s� joace golf si nu s-ar fi �nt�lnitdirect la biserica. "Oare are senzatia c� pacaleste pe toata lumea?"-Poate o s� vin si eu mai t�rziu, promise Sandy asa, de forma.Din clipa �n care se trezise, stia ca nu va fi �n stare sa suporte slujba de astazi a parinteluiMack. Numai g�ndindu-se la ea si �i venea sa vomite exact ca atunci, acasa la Kim. Dar

acum, c� scapase de corvoada mersului la biserica, �ncepea s� �si revina. Poate c�, dup�ce va pleca mama ei, o s� mai doarma vreo ora, doua.C�nd Marge Engstrom pasi �n lumina stralucitoare a diminetii de toamna, ajunse laconcluzia ca, daca Sandy nu voia s� mearga la biserica, atunci o s� fie numai si numaipierderea ei. �n plus, Sandy nici nu arata prea grozav si poate c� de data asta era chiarmai bine sa ram�n� acasa sa se odihneasca. Spera doar ca Phil - si Dumnezeu, desigur

sa o ierte macar o data. Marge pomi grabita spre biserica parohiei, salut�ndu-i pe toti cei care-i iesira �n cale.Pasarile ciripeau si nu era nici un nor pe cer, iar c�nd ajunse �n dreptul bisericii, oriceurma de grija legata de Sandy disparuse. Apoi vazu foiala din cimitir si M Opfi nelinistita.

Surise cineva?

Nu, �n nici un caz - p�na acum as fi aflat!" Iuti pasul.

-Ce s-a �nt�mplat? o �ntreba ea pe Corinne Beckwith, care statea chiar la poartacimitirului, vorbind �n soapta cu sora Clarence. - E �ngrozitor! rosti Corinne, uit�ndu-se atenta �n jur pentru a se asigura ca nu aude nimeni, desiMarge banuia ca, indiferent de ceea ce avea sa-i dezvaluie Corinne, fusese deja spus -�ncel mai strict secret - tuturor celor cu care se �nt�lnise. Ray mi-a zis, dar m-a pus sa jur canu suflu o vorba nimanui. Absolut nimanui! Apoi, fara sa mai astepte promisiuneapastrarii confidentialitatii, �i povesti totul pe nerasuflate. Cineva a desfacut sicriul luiGeorge Conway azi-noapte si i-a taiat o m�n�. Poti sa-ti imaginezi asa ceva? I-a taiat-opur si simplu! Ce fel de om e �n stare sa faca o asemenea grozavie? Bine�nteles ca e vinacelor din familia Conway. Totul a fost �n regula p�na au venit ei aici. Acum biserica a fostvandalizat�, iar animalele de casa s�nt macelarite, ca sa nu mai vorbim de... Dar Marge n-o mai asculta atunci c�nd privirea i se opri asupra pisicii care fusese tintuitade copac cu ajutorul unui crucifix rupt, fara s�-si poata explica de ce �ncepura sa-i rasune�n cap cuvintele rostite de Jake Cumberland la �nt�lnirea de ieri seara: "LucraturaDiavolului! Va zic io, asta-i lucratura Diavolului!" Pentru prima data dupa ani de zile, Marge Engstrom nu-l astepta pe Phil sa soseasca siintra �n biserica. Tulburata de tO&tB povestile alea pe care le auzise �nca de c�nd eramica si de zvonurile lucrurilor necurate care se petreceau �n casa Conway. femeia �si�nmuie degetele �n apa sfintita, �ngenunche pioasa siapoi se aseza la locul ei obisnuit C�nd sotul ei i se alatura c�teva minute mai t�rziu, Marge�si strecura m�na pe sub m�na lui. -O sa avem probleme, sopti ea. Presimt eu asta.Apoi �ncepu sa se roage. Dar �n dimineata aceasta rugaciunile ei nu se rezumara doar lasotul si la fiica ei. �n dimineata asta se rugase pentru toate sufletele din St. Albans.Parintele MacNeill se �mbraca pentru liturghie pierdut �n g�nduri. �si lua mai �nt�i stiharulfin din l�n� - calcat perfect, far� nici o dunga, de menajera lui, sora Margaret Michael -,apoi �si fixa br�ul �n jurul taliei si pe deasupra trase patrafirul. Se privi �n oglinda. Dincolode usa �nchisa a vestiarului se auzea murmurul multimii care se aduna �n sanctuar, dar �n loc sa perceapa ritmurile line, aproape c�ntate ale rugaciunii, �n dimineata asta nu auzeaaltceva dec�t zumzetul agitat al bufelor.Din pacate singurul vinovat era el - n-ar fi trebuit sa cheme niciodata politia sau poatedoar dupa ce ar fi investigat el singur actele de vandalism din cimitir

. Ar fi fost mai binesi daca ar fi venit altcineva �n locul lui Ray Beckwith; trebuia s�-si dea seama ca Ray nuse va putea abtina sa nu-i spuna tot lui Corinne si doar toata lumea stia ca, daca vrei sarasp�ndesti o stire de ultima ora c�t mai repde, �i povesteai totul lui Corinne Beckwith, nu�nainte de a o pune sa promita c� va tine secretul si c� ziarele nu vor afla nimic.Aproape c� stia cine va fi gasit tap ispasitor; dupa spectacolul oferit noaptea trecuta, TedConway c�stigase simpatia multora din oras - chiar si a celor din parohia lui. De aceea eraputin probabil ca vina sa cada pe capul celui pe care parintele MacNeill �l banuia capabilde un asemenea sacrilegiu. Dimpotriva, furia lor se va �ndrepta spre Jake Cumberland.Sarmanul ake, care se ridicase la sf�rsitul �nt�lnirii numindu-l pg * I '<-� 1 unealta Diavolului!Si de ce nu s-ar fi g�ndit la el, la urma urmei? Dupa acuzatia facuta, n-ar fi logic sapresupuna ca el fusese cel care profanul cadavrul barbatului, responsabil de moarteamamei lui? "Cel mai bine ar fi ca astia din neamu' Conway sa nu mai calce p-aici vrodata", �i spuseseJake cu c�teva s�ptam�ni in urma, c�nd Cora Conway de-abia murise. "Daca le prindpicioarele pe-aici, o sa aiba de-a face cu mine. Iar io stiu ce am de facut. Sa nu crezi canu stiu!" Parintele MacNeill era convins ca se referea la practicile voodoo pe care le�nvatase de la mama lui cu multi ani �n urma. Nu se deranjase sa discute cu el - preotul�ntelesese �ntotdeauna ca, ceea ce este credinta pentru unii pentru altii reprezintasuperstitii si ca a �ncerca sa distruga credinta lui Jake �n religia mamei lui ar fi la fel de

fara folos, ca si c�nd ar �ncerca sa distruga credinta lui �n Hristos.C�nd ceasul bisericii batu ora liturghiei, parintele MacNeill �si mai aranja o datavesmintele, �si ridica breviarul, deschise usa vestiarului si pasi �n sanctuar. Pentru o clipamurmurul continua ne�ntrerupt, dar, c�nd oamenii observara ca preotul se afla �n fata lor,zgomotul pierdu �n intensitate, p�na c�nd nu se mai auzi nimic.Parintele MacNeill �si privi enoriasii. Biserica era plina �n dimineata asta, desi banuia camotivul real al numarului at�t de mare de participanti era vestea profanarii din cimitir, si�n nici un caz talentul lui de predicator.P�na si Corinne Beckwith, de care era sigur ca �l �nsotea pe Ray doar ca sa-1 stie fericit, �iacorda acum �ntreaga ei atentie. Parintele MacNeill se �ntreba daca nu cumva femeia �sipregaiisr deja reportofonul sau se multumise doar cu o bucata de h�rtie si Un stilou. Darla fel ca toti ceilalti din biserica, ea astepta < ;i parintele sa zica ceva, sa le explice ce se�nt�mplase noaplca trecuta. Cum putea totusi sa aduca acuzatii daca nu era complet sigurde identitatea vinovatului? �n timp ce �ncerca sa se hotarasca cum si ce sa le spuna, daca era cazul sa faca ceva, usabisericii se deschise si vazu trei siluete care se profilau �n lumina stralucitoare a diminetii.Pasira �nauntru, �nchisera usa �n urma lor si pentru o secunda se pierdura �n umbravestibulului. Apoi, Janet Conway, tin�ndu-si de m�n� fetita cea mica, Molly, �nainta, �si �nmuie degetele�n apa sfintita si �ngenunche repede. Dupa ce se �ndrepta, cauta din priviri niste locurilibere. Dupa un moment, Kim repeta si ea ritualul facut de mama ei. Apoi veni rindul lui TedConway sa faca un pas �nainte, �n-conjurindu-si protector sotia si fiica mai mare.Parintele MacNeill aproape ca �si tinu rasuflarea s� vada daca apare si Jared. Secundelese t�r�iau cu o lentoare nefireasca si oamenii �ntoarsera capetele pentru a vedea la cinese uita preotul. C�nd �si dadu seama ca Jared nu e cu ei, parintele MacNeill rasufla usuratsi astepta s� vad� ce vor face ceilalti Conway.Phil Engstrom se ridica din primul rind de banci, de parca ar fi vrut s� plece. Sotia lui eraasezata l�nga el, dar preotul nu o zari pe Sandy. Primarul �l privi pe preot, si parinteleMacNeill observa ca barbatul se alaturase din nou celor credinciosi, aban-don�nd sprijinuloferit lui Ted Conway. Apoi Phil se rasuci si se uita d

irect la Ted Conway si, c�nd privirilecelor doi se �nt�lnir�, preotul observa o schimbare brusca. Un moment, Phil Engstromdadu senzatia de nesiguranta, apoi chipul lui se lumina si �i z�mbi lui Ted.

-S�nt destule locuri aici, Ted, rosti el. Vino si aseaza-te l�nga noi!Uimit de schimbarea de atitudine a primarului, parintele Mack �i privi pe cei patruConway fac�ndu-si drum p�n� �n fata, urmariti cu atentie de toti oamenii din biserica.Nimeni nu ICOUI o vorba p�na c�nd acestia nu ajunsera la sirul de banci din lat.i-Daca este suficient loc pentru ei �n biserica, atunci locul meu nu e aici, rosti raspicatEllie Roberts. Se ridica �n picioare si iesi schiopat�nd din biserica.Parintele MacNeill astepta. Nu mai pleca nimeni.�n cele din urma, se �ntoarse cu spatele la enoriasii sai si �si �ncepu liturghia �n vecheatraditie: cu fata la altar si inton�nd cuvintele �n limba antica a bisericii. Frazele latinesti se rostogoleau �n ritmuri cadentate si, c�nd se �ntoarse din nou cu fata spre ei, toata lumea�nchise ochii pentru binecuv�ntarea finala.Toata lumea, cu exceptia unei singure persoane.Ochii lui Ted Conway erau larg deschisi.Si priveau cu o ura nedeghizata.Janet se uita la ceasul de pe peretele Receptiei din holul parohiei. Limbile lui pareau sa firamas pe loc de ultima oara c�nd �l privise. Slujba se terminase de o ora, dar Tedinsistase sa r�m�n� si la Ora Ospitalitatii. Fiecare minut parea o ora alaturi de MargeEngstrom, pref�c�ndu-se ca nu observa grupul de enoriasi ostili care se apropiasera deele si care susoteau �ntre ei, de parca ei nici nu s-ar fi aflat acolo. Cei mai insuportabilierau oamenii care veneau sa discute cu Marge, dar o ignorau pe Janet si pe membriifamiliei ei cu des�v�rsire. Si oriunde se uita, o vedea pe Ellie Roberts, care trecea de la ungrup la altul. Toata bunavointa pe care o simtise dupa �nt�lnirea cu reprezentantii orasuluidisparuse brusc; daca �ntrunirea ar fi avut loc �n seara asta, fara �ndoiala ca n-ar mai fiprimit nici un vot.-E ca si c�nd ei ar crede ca noi s�ntem vinovati de ce B I Int�mplat azi-noapte, spuse Janetc�nd Ted si Phil veniri l�nga ele.

Imediat dupa slujba, Ted si Janet aflasera si ei de profanarea morm�ntului unchiului lor side obiectul hidos prins de copac. Desi Kim refuzase sa se uite la lesul pisicii, Janet si Ted

o recunoscura pe Muffin. Kim izbucnise �n lacrimi c�nd afla de soarta pe care o avuseseanimalul ei preferat, dar se potoli imediat, refuz�nd sa-si arate durerea �n fata unui orasostil. Ted dadu din cap.-Nici nu ma mira, de vreme ce Ellie Roberts le spune tuturor ca Jared a determinat-o sasara �n fata acelei masini. -Dar e o prostie! izbucni Kim, uit�nd de durere si sarind sa-si apere fratele. L-a

m vazut sieu pe Jared, si nu era deloc l�ng� doamna Roberts!Pentru ca toti ceilalti se �ntoarsera spre ea, zg�indu-se cu nesimtire, fata se �nrosi derusine. -Nu putem sa plecam acasa, tata? �l implora ea. Te rog!O clipa Janet crezu ca Ted o s-o certe pe Kim, dar el se multumi doar sa clatine din cap.-Sigur ca da. Nu cred ca avem vreo sansa sa adunam ceva oameni �n jurul nostru acum.�si luara bun-r�mas de la sotii Engstrom si pasira �n lumina calda a soarelui. C�nd ajunse �n fata parohiei - departe de ostilitatea pe care o aratau cu totii -, Janet �ncepusa se relaxeze. Dar c�nd Ray Beckwith �i opri chiar �nainte de a ajunge pe trotuar, pe Janeto cuprinse din nou nelinistea.-Domnule Conway, puteti sa-mi spuneti unde a fost fiul dumneavoastra azi-noapte?�ntreba Beckwith. Ted �l privi furios pe ofiter.-A fost acasa. De ce? -Hei, nu va ambalati, spuse Beckwith �ncet. Eu am o �ndatorire si nu �ncerc altceva sa facdec�t sa... -Ceea ce �ncercati sa faceti este sa dati vina pe fiul meu pentru profanarea cavouluiunchiului meu, nu? De ce nu m as "ambala", ca sa va citez limbajul pestrit?-Nu spun ca el a facut-o... �ncepu Beckwith din nou, dar Ted i-o taie scurt.-Mi se pare normal sa nu sustineti o asemenea t�mpenie! lai daca �ndrazniti s� faceti asta,va tr�ntesc un proces de-o sa va sune apa-n cap.Ray Beckwith se �nrosi.-Auzi, Conway, �ncearca s� te abtii...-Abtine-te tu, �i striga Ted.Vocea lui capata o nota de amenintare.-S�nt satul p�na-n g�t de ce se �nt�mpl� �n orasul asta. Din clipa �n care am venit, se pareca o gramada de oameni au �ncercat s� ne determine sa plecam. Primul a fost JakeCumberland, nu? Unde a fost el azi-noapte? Ultima oara c�nd l-am vazut a fost la�nt�lnirea de la Primarie, c�nd m-a amenintat si a �ndrugat balivernele alea cu Diavolul!Asa ca, �nainte de a te lua de fiul meu, n-ar fi mai bine s�-1 verifici pe Cumberland? �si�ntoarse privirea spre biserica: Si daca tot veni vorba de Diavol, de ce sa nu vorbim sidespre biserica? Parintele MacNeill a fost �mpotriva mea la �nt�lnire, nu? De fapt, �nultimele saptam�ni si-a petrecut tot timpul discut�nd cu oamenii, �n �ncercarea de a-i facesa voteze �mpotriva mea, �n privinta hotelului pe care vreau sa �l deschid. Iar acum areloc un act de vandalism �n cimitirul de l�nga biserica, dar cripta profanata este a unchiuluimeu. Asa ca, daca as fi �n locul tau, domnule serif, eu n-as vorbi cu mine despre asta. Mias misca naibii fundul, as intra acolo si i-as interoga pe parintele MacNeill si toti cei caresusotesc �nca de azi-dimineata despre chestia asta.Ray Beckwith pali la auzul acestor cuvinte si se dadu nu pas �napoi.-Da, domnule Conway, spuse el cu o voce din care disparuse orice urma de furie. Va�nteleg sentimentele. Si, cu siguranta, voi analiza toate posibilitatile.Ted continua sa-1 fixeze pe politist.

-Pai, asa sa faci! Se �ntoarse �nspre Janet: Hai sa mergem acasa!Parintele MacNeill aproape ca tremura de m�nie.-Chiar el a sugerat sa ma interoghezi pe mine? Si tu l-ai luat �n serios? Ray Beckwith se facu mic la auzul accesului de furie al preotului, �ntreb�ndu-se cu cegresise ca sa merite asa un ghinion c�nd preluase apelul acela de dimineata. Stateau �nmicul birou al preotului, c�nd parintele Bernard li se alatura, �n timp ce Beckwith �ncercasa puna cap la cap evenimentele. P�n� la urma, se dovedise ca crucea folosita pentrutintuirea lesului pisicii de copac provenea din capela interioara a bisericii Sf�ntul Ignatiu.

Dar biserica fusese �nchisa peste noapte - parintele MacNeill �nsusi o deschisesedimineata �nainte de liturghie. Mai erau c�tiva oameni care aveau cheia, dar nici unuldintre ei nu i-ar fi dat-o lui Jared Conway sau lui Jake Cumberland.Beckwith descoperise �nsa ca Jared avusese acces �n biserica nesupravegheat. Nu �isupraveghease parintele Bernard pe baieti atunci c�nd facusera curatenie �n biserica?Cum de nu observase imediat ca lipsea o cruce?Parintelui Bernard �ncepu s� i se zbata o vena �n momentul �n care admise ca nuverificase ceea ce f�cuser� baietii �n ziua aceea. Beckwith se �ntoarse spre parinteleMacNeill.

-Nu stiu ce sa zic, dar macar unul din dumneavoastra ar fi trebuit s� observe disparitiacrucii. Parintele MacNeill se �nfurie brusc. -Intru si ies din biserica de o suta de ori pe sapinmuui Mi-este imposibil sa vad tot ceeste �n neregula.-Dar totusi ati observat cavoul deschis al lui Georgc Con way, �i reaminti Beckwith. Usanu era deschisa dec�t c�tiva cen timetri si totusi ati observat-o. Atunci chipul parintelui MacNeill capata o expresie furioasa.-Sugerezi ca as fi vandalizat chiar eu cimitirul? zise el pe un ton prin care s�-1 determinepe Ray sa renunte la punctul lui de vedere.Dar Ray ramase ferm pe pozitii.-Eu nu �mi fac dec�t datoria. Am discutat si cu domnul Conway, asa cum mi-ati spus, iaracum discut cu dumneavoastra, exact asa cum mi-a... Dar era prea t�rziu. Preotul �i sari imediat la g�t.-Deci? �ntreba parintele MacNeill poruncitor. Ti-a spus Ted Conway sa ma interoghezi saunu? Este o �ntrebare simpla. - V-am mai zis, parinte. Eu am o datorie, si anume sa inves-tighez ce s-a �nt�mplat azinoapte. Mai �nt�i ma intereseaza faptele, si dupa aia vedem noi si cine este vinovat.Parintele MacNeil �l privi sever pe politist. Ce naiba �l putea face pe Ray Beckwith, carep�n� azi dup�-amiaza �l tratase �ntotdeauna cu respectul cuvenit pozitiei sale, s�-ivorbeasca deodata ca unui criminal de rind? Atunci �si aminti ca se uitase pe fereastra parohiei imediat dupa ce Ted Conway plecase�nsotit de familia lui. �l vazuse pe Ray discut�nd cu Conway, sau mai degraba �l vazuse peTed Conway vorbindu-i lui Ray. Oare �i vorbise la fel ca �ntregului oras �n cadrul �nt�lnirii?Desigur! Si Ray, evident, cazuse victima farmecului sau la fel de usor ca toti cei care

participasera la �ntrunire."Cred ca a venit vremea sa stau eu �nsumi de vorba cu acest barbat", se hotar� parinteleMacNeill. -Foarte bine, spuse preotul cu voce tare. Nu vreau sa intervin �n desfasurarea activitatiitale de politist, Raymond. Si s�nt sigur ca, atunci c�nd vei termina, vei descoperi adevarul.Dar �ti spun de pe acum - daca tu crezi ca cineva de aici a avut de-a face cu actul acelacriminal, te �nseli. Faci un pacat de moarte.Las�nd ca amenintarea pedepsei divine asupra lui Ray Beck-with sa-si faca efectul,parintele MacNeill �i �ntoarse spatele si parasi camera.-Poate ca ar fi mai bine sa asteptam p�na m�ine-dimineata, rosti nelinistit parinteleBernard. Se �ncalzise afara, dar nu suficient de tare pentru a justifica transpiratia palmelor si ceacare i se scurgea pe spate. Nu, sudoarea nu era cauzata de caldura fierbinte, ci de nerviilui �ncordati. Si cu ce scop? M�ine-dimineata �i va chema pe Jared Conway si pe LukeRoberts �n biroul lui de la scoala si va afla imediat adevarul de la ei. Parintele Bernard se simtea perfect stap�n pe situatie �n biroul lui. Dar, �n afara lui, lucrurile se schimbaucomplet. Din prima zi �n care sosise la Sf�ntul Igna-tiu, fusese liderul scolii; �n parohie �nsapersonalitatea parintelui MacNeill era mult prea puternica pentru a-i face fata. De aceeasi mergea acum alaturi de el pe strada Pontchartrain pe l�nga casa Conway, cubroboanele acelea de transpiratie care �i patau m�necile de la sutana.-N-avem nici un motiv sa asteptam p�na m�ine, raspunse parintele MacNeill. Daca RayBeckwith nu are de g�nd sa-si faca datoria, atunci o s-o facem noi �n locul lui.Se opri un moment, fix�nd cu privirea casa Conway. �n dup�-amiaza asta, cu tencuialanou-nouta stralucind �n lumina soarelui, casa �si pierduse aspectul sau de epava. Placilede ardezie care Lipseau de pe acoperis fusesera �nlocuite; Ted Cot) way reusise cumva sa

gaseasca ornamente noi care sa inlo-cuiasca ornamentele fatadei ce putrezisera si sesf�r�masera de a lungul anilor �n care casa fusese nelocuita. Ultimele ramasite dinburuienile care invadasera curtea disparusera si ele, l�s�nd in urma lor doar c�teva fire deiedera moarta, ce �nca mai erau agatate de magnolia de care se sp�nzurase cu ani �nurma Georgc Conway. �ntr-adevar, casa darapanata care avea aspectul acela rauprevestitor nu mai exista deloc, astfel �nc�t parintele MacNeill se �ntreba daca nu cumvaera posibil ca tot ceea ce se zvonea despre cladire - tot ceea ce �i aratase parinteleDevlin �n Biblia acestei familii - sa nu fie dec�t o minciuna. Dar c�nd traversa strada un moment mai t�rziu, simti o forta nefasta care venea chiar dinspre casa. �ncerca sa o ignore, dar, c�nd se apropie de usa, o simti din nou.

Un fior.

Si �nca ceva. Era ca si cum ceva nevazut si aproape imperceptibil �l p�ndea. Pregatindu-se sa-1 atace. Mai facu vreo c�tiva pasi si aproape fiecare nerv din corpul sau �ncepu sa se tensioneze si�l cuprinse un val de panica. Se forta totusi sa se linisteasca si porni mai depar

te cuparintele Bernard dupa el, urca scarile si apasa pe sonerie. De undeva din casa rasuna unsoi de melodie si un c�ine �ncepu sa latre.Preotul se pregatea sa sune pentru a doua oara atunci c�nd Janet Conway le deschiseusa. Statea aplecata, tin�nd de zgarda c�inele care latra �n continuare si dadea furios dincoada, �ncerc�nd parca sa scape din strinsoare.

-�mi cer scuze, balmaji Janet. Mi-e teama ca... Nu reusi sa-si termine fraza atunci c�nd �lrecunoscu pe parinteleMacNeill. Se �ndrepta brusc de spate si se �ncrunta. Mi-e teama ca Scout nu este un c�inefoarte disciplinat, adauga ea.Str�ng�nd cu putere zgarda lui Scout, deschise usa si mai larg.Un curent de aer rece �i lovi. Parintele MacNeill se dadu brusc un pas �napoi.-Cu ce pot sa va ajut? �ntreba Janet, �ncerc�nd din toate puterile sa pastreze un ton calm. -As vrea sa stam putin de vorba, �ncepu parintele MacNeill. Si cu fiul dumneavoastra, de asemenea. �n timp ce rosti aceste cuvinte, preotul se simti strabatut de un val de emotie pura, ungen de emotie pe care-1 recunoscu imediatUra. Ceva - sau cineva - din casa �l ura cu o intensitate nemai-�nt�lnit� de el p�na atunci. O uraat�t de puternica, �nc�t mai facu un pas �napoi. Transpira brusc si panica pe care de-abiareusise sa o tina sub control cu doar c�teva momente �n urma ameninta sa puna din noustap�nire pe el.Janet se �ncrunta si mai tare c�nd �l vazu pe preot ca da �napoi.-Va simtiti bine? �ntreba ea agitata, deschiz�nd usa si mai mult. Vreti sa intrati putin?Parintele MacNeill �ncerca sa-si vina �n fire. Vru sa paseasca �nainte, dar nu putu. Era ca sicum un zid - un zid fizic - aparuse �n calea lui. Vorbi cu o voce strinsa, de parca ar fi foststr�ns de g�t cu un lat.-Am... Doream sa discut putin cu... Respiratia i se opri o secunda, apoi cu greutatetermina ce avea de spus: Cu Jared, articula el. �ncerca �nca o data sa mai faca un pas spre usa deschisa, dar �n zadar.Nu putea sa intre �n casa, asa cum nu se simtea �n slaiv nu i macar sa stea �n pragul usii.-Cu Jared? repeta Janet.�si plimba privirea de la parintele MacNeill la parintele Bernard. Ambii preoti transpiraudin abundenta, iar chipurile lor erau palide. �nainte sa mai apuce sa zica ceva, Ted aparu�n spatele ei.-Va putem ajuta cu ceva? �ntreba el rece, cu ochii atintiti asupra parintelui MacNeill. Din nou preotul mai facu un pas �napoi.-Cu Jared am dori sa discutam putin, repeta el. Ted Conway �l fixa cu privirea din nou pe

preot.-Despre ce anume? se interesa el.-E aici? �i ignora preotul �ntrebarea, cu vocea tremurinda, �n ciuda eforturilor sale de a ocontrola. Janet, care �nca mai �ncerca s�-1 potoleasca pe Scout, se uita �ntrebatoare la sotul ei. - S�-1 chem?

Molly aparu si ea �n deschizatura usii. �i privi pe cei doi preoti, apoi �ncepu brusc sa pl�ngasi se lipi de tatal ei. Ted o lua pe fetita �n brate. -Poate ar fi mai bine s� chemam politia, spuse Ted, legan�nd-o pe Molly, care se potoli.Janet se uita c�nd la sotul ei, c�nd la preoti, dupa care spuse �ncet.

-Ma duc sa-1 chem pe Jared.Trebuia s� faca ceva s� aplaneze tensiunea dintre Ted si cei doi preoti, altfel �ntr-adevarvor ajunge cu totii la politie!-N-a avut nimic de-a face cu ce s-a �nt�mplat azi-noapte, asa ca nu se mt�mpl� nimicdaca o s� stea putin de vorba.Fara s� mai astepte parerea lui Ted, se repezi catre sala da mese si deschise usa de la subsol. -Jared? striga ea. Jared!Pentru ca nu primi nici un raspuns, cobori sirul de trepte �nalte si ciocani usor la usacamerei lui. Putin mai t�rziu, aceasta se deschise si Janet simti izul statut ce razbatea �n mod constant din putul colector aflat �n mijlocul camerei.-Parintele MacNeill si parintele Bernard s�nt aici. Vor sa stea de vorba cu tine. Sa-ti punaniste �ntrebari. Privirea lui Jared se �ntuneca. - Despre ce?-Azi-noapte s-a �nt�mplat ceva la cimitir si, dintr-un motiv sau altul, parintele MacNeillcrede ca ai fi si tu implicat �n asta. Tot ce trebuie sa faci este sa-i spui ca nu ai nici olegatura cu treaba asta si gata, am �ncheiat toata povestea.Dar Jared nu zise nimic, si Janet simti cum i se face stomacul ghem. Daca Jared refuza savorbeasca cu preotul, MacNeill avea sa-si imagineze ce e mai rau. Dar apoi Jared dadudin umeri. - Sigur, spuse el. Vin sus �ntr-un minut.C�nd Janet se �ntoarse la usa de la intrare, Kim statea si ea �n capul scarilor.

-Ce vor? �ntreba ea, uit�ndu-se nervoasa la cei doi preoti care asteptau pe veranda.-Nu s-a �nt�mplat nimic, o asigura Janet. Vor doar sa discute cu Jared. O sa plece imediat.La vederea lui Jared, parintele MacNeill nu se putu g�ndi la altceva dec�t la un singurlucru. Moartea. Apoi, pentru o fractiune de secunda, vazu o schimbare pe chipul lui Jared Conway.Ochii baiatului se subtiara ca doua lame, iar narile i se largira. Era mai mult dec�t oexpresie de furie; fizionomia lui parea sa se transforme �n ceva inuman. Dar viziunea disparu c�t ai clipi. Aparuse at�t de bruiO, tril tl peste c�teva secunde preotul se

�ntreba daca nu cumva a avui <> halucinatie. �n schimb, nu-1 mai putea privi �n ochi pe Jared.

Se cutremura, �ncerc�nd sa �ndeparteze fiorul acela oribil care �l cuprinsese, apoi �si luainima �n dinti si �si dadu toata silinta sa se uite drept �n ochii baiatului. �i vorbi pe un toncalm.

-Ai luat o cruce din biserica, spuse el. Ai profanat morm�n-tul unchiului tau si ai tintuit decopac pielea unei pisici moarte cu aceasta cruce.-Nu! urla Kim, cu vocea g�tuita de furie. Sa nu �ndrazniti sa spuneti asa ceva! Jared nu iar face niciodata rau... �nainte sa apuce Kim sa-si termine fraza, Jared vorbi. - Du-te dracului, spuse el �ncet.Continua sa-1 priveasca pe preot, si parintele MacNeill simtea un puternic val de uravenind dinspre baiat. I se taie respiratia si inima �ncepu sa-i bata cu putere.

-Nu stii nimic despre ce am facut eu azi-noapte, mai spuse Jared. Pleaca si sa nu mai puipiciorul pe aici, ca altfel s-ar putea sa te trezesti si tu cu o cruce din aia �nfipta �n...-Jared! �l �ntrerupse indignata Janet. Cum �ndraznesti s�-i vorbesti asa parinteluiMacNeill? -�i vorbesc cum am chef, �i replica Jared.Molly �ncepu sa tipe, si Janet o lua repede din bratele lui Ted. -�mi pare rau, b�lb�i ea niste scuze. Nu-mi pot imagina... -Nu �ti cere scuze! izbucni Jared.Ai spus ca vrea sa-mipuna niste �ntrebari. Ai auzit tu vreuna? Ti se pare ca stii tot ce se �nt�mpl� aici? Ei, bine,te �nseli! N-ai nici cea mai vaga idee. Facu un pas �nainte, arat�nd cu degetul spre preot, iar parintele MacNeill se dadu �napoi,

�mpiedic�ndu-se, dar reusi sa se prinda cu m�na de una dintre coloanele ce sustineauacoperisul.

-Pleaca de aici! urla Jared. Pleaca din casa mea! Brusc, degetul se transforma �ntr-o gheara, iar preotul se feri c�nd aceasta se repezi sa-1�nhate. Vazu iarasi demonul �ntrezarit cu ceva timp �n urma, numai ca acum �l privealacom, ar�t�n-du-si coltii. Limba lui se �ndrepta �nspre el, s�s�ind, iar ochii �i straluceau cuo furie diavoleasca. Lua cu m�na crucifixul care-i at�rna parintelui MacNeill p�na la briu si,�n timp ce �l ridica, din g�tlejul bestiei iesi o voce ragusita:-Data viitoare, o sa te strapung drept �n inima cu aia, m�i, popa!Parintele MacNeill �si simti narile umpl�ndu-se de duhoarea acra a vomei si icni. Atunci,viziunea disparu �n hohote de r�s batjocoritoare.-Hai, carati-va din casa noastra! spuse Jared din nou. Baiatul se �ntoarse si disparu�nauntru. -�mi... �mi pare rau, �ngaim� Janet. Nu stiu ce 1-a facut sa spuna asa ceva. Jared nu secomporta asa. El... el este...Dadu din cap abatuta si o linisti pe Molly, care �ncepuse din nou sa pl�ng�.Parintele MacNeill abia daca o auzi.

Socul care-1 �mpietrise se mai diminuase, iar pulsul �i revenise la normal. �si trase sufletulsi �nghiti �napoi pe g�t tot ceea �i venise. �n cele din urma, se uita �nspre Ted.-Cred ca am descoperit ceea ce voiam sa aflam, rosti el �ncet.Ted continua sa-1 priveasca netulburat.-N-ai venit aici ca sa afli ceva anume. Ai senzatia ca stiai deja. Dar te �nseli, parinte. Nustii nimic. O lua pe Janet de brat si o trase usor �n casa, �nchiz�nd usa. Parintele MacNeill continua sapriveasca usa �nchisa, dar, �n loc de placa imensa de stejar, nu vedea dec�t chipul demonului. -L-ai vazut? �l �ntreba pe parintele Bernard. L-ai simtit? Parintele Bernard se uita la el�ntrebator. -Nu s�nt sigur ca eu...-Diavolul, sopti parintele McNeill. Poti s�-l vezi. I'oti .1 I simti.Cobor� din veranda, simtind cum i se �mpleticesc picioarele, si pasi pe alee. De-abia c�ndtraversa strada si se departa ceva mai mult, se �ntoarse sa priveasca din nou casa.-Diavolul, sopti el.Apoi, urmat de parintele Bernard, porni spre casa parohiala.Ray Beckwith trase masina politiei �n fata cabanei lui Jake, aflate chiar l�ng� lac. Barca siv�slele se aflau trase undeva, l�nga malul noroios, iar dinele lui Jake era legat cu lantul.C�nd �ncepu sa latre, Jake deschise usa si iesi pe prispa.-Ce faci, Jake? striga Ray, �n timp ce cobora din masina. Jake �l saluta d�nd din cap, darnu zise nimic. -Cum o mai duci? Frumoasa dupa-amiaza, nu? Chipul lui Jake parea o mascaimpenetrabila.-Nu cred c-ai batut drumul p�na aci ca sa vorbim despre vreme. Ce vrei?-Vreau sa-ti pun c�teva �ntrebari, asta-i tot, raspunse Ray. Privi nervos dinele, care seagita de mama focului: Crezi ca pot sa urc pe prispa?Jake ridica din umeri. - Cum vrei. Pentru ca nu facu nici un gest ca sa-si potoleasca animalul, Ray �l ocoli cu grija, ferinduse de falcile lui amenintatoare.

-Ma �ntrebam ce ai facut azi-noapte, Jake, spuse el c�nd pasi pe prispa.-M-am g�ndit eu ca despre asta-i vorba, raspunse Jake. Vrei sa stii daca am vreo legaturacu ce s-a �nt�mplat �n cimitir.-A, deci ai auzit si tu. Jake ridica iarasi din umeri. -Stii pe cineva care nu a auzit deja?-Asadar, unde ai fost azi-noapte? �ntreba Ray.-Am fost dus sa mai verific niste capcane. Io si Lucky am plecat pe la zece. Si nu m-am�ntors p�na �n zori.Ray dadu din cap de parca nu l-ar fi ascultat, dar, c�nd �i vorbi iar, urmari cu atentiereactia lui Jake la urmatoarea �ntrebare. -Te superi daca-ti arat ceva?

-Nu, deloc, raspunse Jake.

Daca era cumva �ngrijorat, atunci �si ascundea bine sentimentele.Ray se �ntoarse la masina si aparu dupa un moment, car�nd ceva �nfasurat �ntr-un plasticnegru. C�inele continua sa se agite �n lant si Ray privi spre usa deschisa a cabanei.-N-ar fi mai bine sa intram? Jake facu un semn de indiferenta si �l lasa pe Ray sa intre �n micuta �ncapere. Ofiterulpuse pachetul pe masa si-1 desfacu. Sub plastic se vedea lesul pisicii care fusese tintuitde copacul aflat l�ng� morm�ntul Corei Conway. Dupa ce �l dezveli complet, Ray se uita �nochii lui Jake Cumberland. Barbatul tresari. -Ai mai vazut-o si �nainte, nu-i asa? �ntreba Ray. Mintea negrului se golise la vedereapieii de pisica. �nca �simai amintea noaptea �n care prinsese animalul familiei Conway si �l jupuise chiar pemasa asta, pentru a-1 duce apoi �ndarat �n curtea casei blestemate. Ultima oara vazusepisica atunci c�nd o prinsese �n cuie pe zidul grajdului, �n semn de avertisment pentru noiilocatari nedoriti. Nu-i luasera �n seama avertismentul, dar nici nu �l raportasera la politie. Daca ar fi f�cuto, Ray Beckwith ar fi trecut de mult pe la el. "Ce sa fac, Mama? �ntreba el �n g�nd. Ce saspun?"Si, ca si c�nd aceasta ar fi fost chiar l�ng� el, Jake o auzi roitifld "Nu stie o iota, Jake. Nustie nimica". -Nu-mi amintesc sa o fi vazut �nainte, spuse Jake, tiiiin du-se �n ochii politistului.Niciodata �n viata mea. Cei doi barbati se privira, tensiunea dintre ei sporind din 06 �n ce mai mult.-Atunci n-o sa te deranjeze daca arunc o privire �n jur, nu? spuse Ray �ncet.Acelasi gest indiferent.-De ce sa ma deranjeze? Uit�-te, daca vrei! Ray Beckwifh �ncepu sa cerceteze cabana. Verifica mai �nt�i gunoiul, scormonind printreresturi de m�ncare si maruntaiele unui animal prins de Jake �n noaptea trecuta. Nimic!

Mai deschise c�teva sertare si dulapul de l�nga chiuveta lui Jake. �n cele din urma, ochii �ipicara pe cufar.

-Ala e �nchis? �ntreba el. Jake dadu din cap.-Nu-i mare lucru acolo, numa' neste lucruri de-a lu' mama. -Chestii voodoo? �ntreba Ray.Jake str�nse din dinti, dar nu zise nimic, si c�nd Ray se aseza �n genunchi l�ng� lada, nufacu nimic ca sa-1 opreasca. Ridic�nd capacul, Ray privi curios colectia de ciudatenii careumplea compartimentele sertarului de deasupra. �l scoase si �l aseza pe podea. Dedesubtv�zu un fel de fata de masa �mpaturita, iar sub ea - niste gramajoare de haine. Chiar c�ndera pe punctul de a aseza sertarul la loc, se razg�ndi si pipai materialul cu ambele m�ini.Degetele lui atinsera ceva. Ceva pufos.

Prinse obiectul si-1 scoase la lumina. Ridic�ndu-se, Ray se �ntoarse cu fata la Jake Cumberland. Acesta privea capul de pisicade parca ar fi vazut o fantoma.

-Nu stiu cum a ajuns aia acolo, zise el, ridic�nd tonul. Ma jur pe ce-am mai sf�nt ca nustiu. Ray aseza capul de pisica l�nga lesul de pe masa, fara sa scoata un cuv�nt. Culoarea sepotrivea perfect, la fel si taietura dintre g�t si restul corpului. Se uita din nou la Jake.-Dar de asta ce zici? �ntreaba politistul.Dar fata lui Jake era la fel de impasibila ca atunci c�nd aparuse pe veranda prima data.-N-am nimic de zis, raspunse el. Am pus capcane toata noaptea. S-ar fi putut strecuraoricine aici si s� puna asta �n cufarul Iu' mama.Ray �si tuguie buzele, d�nd din cap.-Oi avea dreptate, spuse el. Dar si tu ai fi putut s-o pui acolo, nu? Fara sa �i mai astepteraspunsul, continua: Trebuie sa vii cu mine Jake. Lumea e destul de suparata din pricinacelor petrecute azi-noapte.Totusi, Beckwith era putin nedumerit. "Daca Jake tintuise lesul pisicii de copac, de ce aramas at�t de surprins c�nd 1-a vazut? La ce altceva s-ar fi putut astepta?"

-Stiai ce este �n pachetul pe care l-am adus din masina, nu-i asa, Jake? Nu credeai ca eravorba de pielea de la cimitir?Jake �ncuviinta din cap.-Ba cred ca da. - Atunci de ce ai fost asa surprins c�nd ai v�zut-o? �l presa Ray. Stiu ca nu te-ai prefacut ai recunoscut-o, dar nu te asteptai s-o vezi. Ray trase ad�nc aer �n piept.

-Ce se �nt�mpla Jake? Ai uitat sa-mi spui ceva? Jake dadu din cap.-Nu cred, raspunse el �ncet. In plus, cine stie? Daca oamenii �s asa de suparati pe c�t zici,atunci poate ca-i mai bine St ml bagi la p�rnaie.II urma pe Beckwith la masina. Apoi, c�nd Ray se pregatea sa porneasca, Jake se mai�ntoarse o data pentru a arunca o ultima privire c�inelui si cabanei.Lucky �l privi si el nedumerit parca si se aseza cu bolul pe labe. - La revedere, sopti Jake.C�nd masina ajunse la capatul drumului plin de noroi, se rasuci din nou pentru a-i maiarunca o ultima privire c�inelui. Jake stia ca n-avea sa-si mai vada niciodata odorul. 32

Janet facu un pas �napoi si studie cu un ochi critic fresca. Poate n-ar fi trebuit sa lucreze�n noaptea asta, dar, la fel ca �nainte, c�nd Ted era un �mpatimit al bauturii, pictura era unrefugiu �n fata realitatii dure. �n seara asta �nsa, magia nu functionase si lipsa ei deconcentrare se vedea clar �n rezultatele de pe peretele salii de mese. Era aproape gata,�ntr-adevar, si poate ca ar fi terminat-o p�na acum daca nu i-ar fi stat mintea numai laJared.

-Nu-ti face griji pentru el, o sfatuise Ted c�nd ea �l cautase dupa plecarea preotul

ui sidescoperise ca nu era �n casa.-E furios si, sincer sa fiu, nici nu-1 pot condamna. Daca parintele MacNeill m-ar fi acuzatpe mine, eu cred ca i-as fi pocnit mutra nenorocitului aluia fatarnic. -Ted!

-Hai, lasa-m�! Nu-mi spune ca tu crezi ca parintele MacNeill are vreun drept sa vina aicisi sa se comporte ca un...-Ce g�ndesc eu despre parintele MacNeill nu conteaza... Nu s�nt mama lui. Dar s�nt mamalui Jared si nu ma intereseaza c�t de furios era. Nu-i permit sa vorbeasca asa nimanui. Sinici nu-i permit sa vina si sa plece de-acas� c�nd are el chef. Mai ales �n seara asta. Nuvreau sa stea pe-afar� �n noaptea de Halloween.Daca se �nt�mpl� ceva - indiferent ce -, toata lumea o sa dea vina pe el. S�nt convinsa.-Dar n-are ce sa se �nt�mple, �i replica Ted.P�na acum avusese dreptate. Se lasase seara si Janet pregati un bol cu bomboane pentrucopiii care urmau sa bata pe la usi, dar chiar atunci c�nd �l aseza pe o masa l�ng� intrareaprincipala, se �ntreba c�ti din copiii din oras vor trece si pe la casa lor.Si c�ti vor arunca cu ou� sau vor lasa pe veranda pungi in flacari, umplute cu excrementede c�ine? C�nd vazu ca trecuse de opt si jumatate si nu se auzise nici un cioc�nit, �ntelese ca nu vaveni nimeni, dar continua sa se uite pe fereastra, �n �ntuneric, cu nervii �ntinsi lamaximum. �n tot acel du-te-vino, mai �ncercase din c�nd �n c�nd sa se concentreze asupra frescei, darnu reusise. Iar acum, �n timp ce privea pictura murala, stia ca nu ar fi trebuit sa punam�na pe pensula, pentru ca scena care se �ntrezarea dincolo de usile franceze false numai parea la fel de reala ca azi-dimineata. Totusi, nu putea sa-si dea seama exact ceanume era �n neregula -unghiul parea potrivit si la fel si lumina reflectata de lunaacoperita putin de nori., jøoate ceva �n zonele umbrite din partea �ndepartata a gradinii?"Ceasul din sufragerie batu ora unsprezece si, d�ndu-si seama c�t este de t�rziu, Janetabandona lucrul si trecu �n biblioteca. Ted lucra la biroul lui, studiind ofertele de constructie pentru Receptia din foaier. �si ridica privirea c�nd sotia lui intra �n camera, darz�mbetul �i pieri de pe buze c�nd observa �ngrijorarea din ochii ei.-E unsprezece, spuse ea. Si Jared tot n-a venit.Ted se ridica de pe scaun, se apropie de ea si o lua �n bra(e.-Ce-ar fi sa ies sa fac un tur, poate reusesc sa dau de el? Janet �l privi nelinistita.-Faci tu asta? Ma tot g�ndesc ca poate ar trebui sa sun la politie sau la spital.-Nu �nca, o sfatui Ted. E Halloween si pun pariu ca, indiferent de ce face, nu

intentioneaza sa vina acasa mai devreme de miezul noptii.

-De-aia si vreau sa f¡e acasa p�n� la ora aia, spuse Janet. Tocmai acum si-a g�sit, c�nd...

-Uite ce zic eu, o �ntrerupse Ted. Dau o fuga �n oras si trec pe la pizzerie si, eventual, la�ntoarcere, pe la Luke Roberts. Daca nu-1 gasesc, sunam la spital. De fapt, o sa maopresc pe acolo �nainte sa vin acasa. Dar s�nt sigur ca e bine. Hai, �ncearca sa te calmezi,m�car p�na ma �ntorc, da?Janet �i �nconjura g�tul cu bratele si se lipi str�ns de el, dar nici macar forta trupului lui nu�i alina nervii surescitati. -O sa �ncerc, spuse ea. Nu cred ca o sa pot, dar o sa �ncerc. Dupa ce Ted pleca, Janet se�ntoarse �n sala de mese, mai privi o data fresca, apoi �si clati pensulele, puse deoparte sevaletul si porni �n sus pescari. C�nd ajunse pe palier, acolo unde scara se despartea �n doua, Janet avu opremonitie.Ceva nu era �n regula. Se opri, ascult�nd.

Tacere. Si totusi, simtea ceva... ce? "Termina! �si porunci ea. Nervii tai s�nt pusi la �ncercare pentru ca este noaptea deHalloween si Jared �nca nu a ajuns acasa si totul pare sa-ti mearga prost, din nou." �naintesa �nceapa din nou sa urce scarile, se �ntoarse sa priveasca spatiul imens din fata holuluide la intrare. Stinsese aproape toate luminile, dar acum, c�nd se uita �n �ntunericul dededesubt, �si dori sa nu fi fost asa de econoama. Camera imensa parea parca si maimare, iar colturile ei disparusera �n umbrele �ntunecate.Busc, amintirea noptii �n care Kim se jurase ca vazuse sobolani �n baie �i reveni �n mintesi Janet se cutremura la g�ndul lucrurilor care se puteau ascunde prin nenumaratelecotioane ale casei. "Nu e nimic, repeta ea �n tacere. Nimic." Dar urca trepttll grabita.C�nd ajunse la usa lui Molly, o simti.I se parea ca o m�na rece a prins-o de spate, paraliz�ud o. Fiorul se intensifica,�nconjurind-o cu un sal de gheata.Nu �ncapea �ndoiala ca era vorba doar de un curent de aer. Dar usa era �nchisa bine sichiar si crapatura de dedesubl nu era suficient de mare ca sa permita trecerea unui asemenea curent rece. Janet �ntinse m�na si se apropie de clanta usii de la dormitorul copiilor. Avea senzatia catine �n palma un turture de gheata.Apasa clanta si �mpinse usa, care sc�rt�i �ncet, si o auzi pe Molly cum se foieste �n pat. Pasi �n �ncapere, iar fiorul paru sa dispara. Repezindu-se la patutul ei, se apleca si-siverifica fetita care dormea. Ochii lui Molly se �ntredeschiser� putin, stralucind �n luminabl�nda a lunii ce umplea camera, apoi adormi din nou. O �nveli si mai bine si se apleca sa

o sarute usor pe frunte.Molly ofta satisfacuta, apoi se �ntoarse pe-o parte, b�g�n-du-si degetul mare �n gura.Multumita ca fetita ei mai mica doarme linistita, Janet iesi �n v�rful picioarelor din camera.Fiorul disparuse la fel de repede cum aparuse.Ajunsa �n dormitorul ei, Janet se dezbraca, �si puse camasa de noapte si un halat si sebaga �n pat. Aprinse veioza de pe noptiera si lua o revista. Poate ca cititul o s-o mai facasa uite de griji, macar p�n� c�nd se �ntoarce Ted acasa. Apoi �l auzi.

Sunetul unui hohot de pl�ns, �nabusit si nu foarte clar. La �nceput crezu c�-si imaginase,dar �l auzi din nou. Molly?Dadu la o parte cuvertura subtire cu care se �nvelise, se dadu jos din pat si se �ndrepta spre usacare dadea spre dormitorul lui Molly. Asculta, dar pentru ca nu mai auzi nimic, crapaputin usaTacere. 0 �nchise si se �ndrepta spre cealalta usa - cea care dadea spre mezanin - si asculta.Sunetul se auzi din nou, dar de data asta mai tare. Inima �ncepu sa-i bata cu putere, darrasufla ad�nc si deschise usa. Hohotul se auzea din ce �n ce mai tare, transformat acum �ntr-un geamat.1 se facu frica, dar �si str�nse si mai tare halatul pe l�nga ea, se lega cu cordonul si pasi �nmezanin. Atunci auzi un strigat: "Nu!"

Cuv�ntul se topi ca o himera, dar chiar �n clipa aceea Janet recunoscu vocea lui Kim.Alerg�nd spre celalalt capat al holului, rasuci minerul de alama de la usa fiicei ei, odeschise larg si aprinse luminile. O secunda, lumina stralucitoare a becurilor o orbira,apoi o vazu pe Kim pl�ng�nd �n hohote. �si �mbratisa cu putere fiica.

-Gata, Kimmie, sopti ea, folosind numele de alint pe care Kim �l repudiase cu cinci ani de zile �n urma, c�nd �mplinise v�rsta de zece ani. A fost doar un vis ur�t. Mama e aici cu tine. -Jared a fost, tipa Kim. Mama, e �ngrozitor! El... el 1-a omor�t pe Scout!-Nu, o linisti Janet. A fost doar un vis, Kim. Nu s-a �nt�m-plat nimic �n realitate.-De ce, mama? suspina Kim. De ce am cosmarurile astea oribile cu Jared?-Ce cosmaruri? �ntreba Janet. Se aseza pe pat l�nga Kim, care �si puse capul �n poalele ei. - Draga mea, ce ai visat?Kim ezita, amintindu-si imaginile din cosmarurile ei. Apoi, �ncet, �ncepu sa vorbeasca,povestindu-i mamei ei lucrurile ciudate pe care le vazuse �n vis, faptele teribile la carefusese martora.

-Dar nu erau deloc ca visele obisnuite, mama, termina ea. Pareau at�t de reale, ca aveam senzatia ca se �nt�mplau aievea! Dar nu era nimic adevarat, nu?-Nu, bine�nteles ca nu, o linisti Janet, m�ng�ind-o. Stiu ca visele pot da senzatia ca s�ntfoarte reale, dar nu s�nt. Si nu trebuie sa le lasi sa te �nsp�im�nte.Sufl�ndu-si nasul, Kim se ridica si-si sterse lacrimile cu m�neca de la camasa de noapte.-Problema e ca si Jared s-a schimbat, spuse ea. Nu mai e deloc ca �nainte. Se uitamohor�t� la mama ei: Iti aduci aminte cum eu stiam aproape tot ce g�ndea el? Ce simteael? Janet z�mbi.

-Legatura dintre gemeni. Kim dadu din cap.-La fel a fost si �n noaptea asta. Era ca si c�nd as fi stiut exact ce face. Vedeam

totul clar,de parca as fi stat l�nga el. Jared... el avea un cutit si Scout era �ntins pe o masa si... Izbucni din nou �n pl�ns.

-Dar n-a fost adevarat, o linisti Janet �nca o data. Se ridica �n picioare si o trase usor peKim dupa ea: Hai, vino cu mine. O sa-ti arat. Mergem la bucatarie si-1 luam pe Scout,care poate sa doarma cu tine �n seara asta, bine?Kim �ncuviinta si cobori �mpreuna cu mama ei �n bucatarie.-Scout? striga Janet �ncet.Dar nu auzi miscarea de bun venit pe care-o facea c�inele de obicei, d�nd din coada silovind peretele l�ng� care statea. Doar liniste. Janet aprinse lumina. Patul lui Scout era gol.

Se �ncrunta, �ncerc�nd sa-si aduca aminte c�nd a vazut dinele ultima oara. Nu era sigura.

-Trebuie sa fie pe-aici, pe undeva. Vino!Dar, un sfert de ora mai t�rziu, Janet si Kim stiau am�ndoua ca Scout nu mai era �n casa. Si nici afara, pentru ca, atunci c�nd l-au strigat, n-a aparut.-Asta nu �nseamna nimic, insista Janet, �n timp ce urcau scarile spre etajul al doilea.Poate ca 1-a luat Jared cu el dupa-amiaz� c�nd a plecat.-Nu-1 mai place pe Jared, spuse Kim, cu vocea tremur�nd�. De-aia doarme �n bucatarie acum. -Atunci poate ca a plecat cu tatal tau, spuse Janet. Dar �l vazuse pe Ted c�nd plecase si Scout nu era cu el. Dar s-ar mai fi putut �nt�mpla ceva, ceva care i se mai�nt�mplase deja lui Kim: daca Scout disparuse �n padure la fel ca Muffin �n noaptea �n carese mutasera �n casa, aveau sa-1 gaseasca tot mort?Numai g�ndul la o asemenea grozavie o facu pe Janet sa se cutremure si, parca printr-unconsimtam�nt reciproc, nici ea, nici Kim nu mentionara aceasta posibilitate.Cabana era �nvaluita �n �ntuneric si, �n tacerea stralucirii argintii a lunii, dulaul lui JakeCumberland statea perfect nemiscat, lipit de pam�nt, dedesubtul cabanei. Nu se mai miscase si nu mai scosese nici un sunet de c�nd adulmecase cele doua siluete care se furisau prin noapte, �ndrept�ndu-se catre casa. Daca n-ar fi fost �n lant, probabil ca ar fi luat-o lagoana de mult, �n loc sa stea ascuns �n micul adapost oferit de cabana st�p�nului sau.Pradatorii de noapte tacusera si ei; nici bufnitele, nici lilia U nu mai plecasera �n cautareav�natului, de parca toate crentUlill ar fi disparut �n vizuinele de sub pam�nt sau �n

scorburii! copacilor.Nici un peste nu mai sarea �n lac, nici o broasca nu mai oracaia pe mal; p�na si insectelepe care ele le cautau parcau s�-si fi �ncetat t�riitul �n noapte.Tacerea mortii cuprinsese �ntreaga padure. Un nor negru acoperi luna, �mpiedic�nd-o sadevina martora ceremoniei ce avea loc �ntre zidurile cabanei, unde cinci luminari aprinsepe masa �ncercau sa se �mpotriveasca �ntunericului de nepatruns.Luke Roberts statea l�nga Jared Conway, privind fix fiinta care zacea pe masa, �n centrulpentagramei formate de luminari.In mina dreapta Jared tinea un cutit - a carui lama o ascutise la polizorul lui

JakeCumberland. Unealta cu m�ner de piele parea sa-i vorbeasca, soptindu-i despre animalelepe care le spintecase, despre lesurile pe care le ciop�rtise. Jared �ndrepta cutitul spreofranda de pe masa, dar, chiar �nainte de a �nfige lama �n pieptul animalului, se uitapentru ultima oara �n ochii ei.

- Nu, auzi el vocea surorii lui �n g�nd. Oh, Doamne, Jared, nu face asta!Jared ezita la auzul vocii lui Kim, soapta aceea venita de departe �ncerc�nd s�-1�nduplece, s�-1 opreasca. Parca statea pe marginea unui abis �ntunecat si fara fiind,simtindu-se inexorabil atras de el. Fiecare particica din corpul lui �l �mpingea sa paseascadincolo de margine, sa se arunce �n bezna de dedesubt, sa se afunde �n locul acelanesf�rsit. Si numai vocea lui Kim reusise sa-1 opreasca.

-Nu, sopti ea din nou. Te rog, Jared! Nu! Privirea lui Jared se opri la capului c�inelui.Scout zacea �ntins pe spate, cu picioarele larg desfacute, ott rindu-si resemnat p�nteceleunei alte creaturi mult mai putOmlM dec�t el. Capul �i era lasat �ntr-o parte. Avea guralarg deschisa si limba scoasa.Unul din ochi - ochii lui caprui, bl�nzi si plini de �ncredere -parea sa se uite la Jared,implorindu-1, la fel cum facea si Kim.Dar deja era prea t�rziu. �nfipse cutitul �n inima c�inelui si Scout �si dadu ultima suflare cuun spasm tacut.Acum nu-i mai ram�nea dec�t sa duca la bun sf�rsit ceremonia, sa ofere jertfa noului saust�p�n. Scoase cutitul din cadavrul c�inelui si �l potrivi ceva mai jos �n dreptul p�ntecelui.�nca ezit�nd, se mai uita o data la ochii lui Scout. �l strafulgera un sentiment de �ndoiala,aproape insesizabil, ca si cum ceva din interiorul lui �i spunea sa se dea �napoi - sa se�ndeparteze de marginea abisului.Prea t�rziu. Vocea lui Kim care-1 implora disparu si Jared simti cum aluneca �n �ntuneric.�n timp ce Luke privea, Jared �nfipse v�rful cutitului �n lesul lui Scout si �l taie de la burta sip�n� la g�t. Mai facu patru taieturi pe fiecare picior, apoi �ncepu sa jupoaie pielea de pecarnea de dedesubt. Lucra rapid, lama parind s�-i ghideze rn�inile, ca si cum cutitul ar fifacut de at�tea ori munca asta, �nc�t nu mai avea nevoie de el. Taie cu dexteritate muschii abdominali, apoi scoase maruntaiele animalului. Sf�siecavitatea toracica si deschise pieptul fapturii, scot�nd la iveala inima si plam�nii.Ridic�nd cutitul �n aer, Jared murmura o incantatie legata de ofranda de s�nge pe careurma s-o daruiasca, apoi �nfipse cutitul ad�nc �n inima. �si afunda ambele �n m�ini �ns�ngele re mustea din inima perforata. Cu degetele �nrosite unse fruntea lui Luke.�si introduse �nca o data m�inile �n interiorul c�inelui macelarit, apoi pleca de l�nga masa si�ncepu sa picteze pe peretele cabanei niste desene complexe ce pareau sa vina deundeva, din ad�ncurile subconstientului sau. �n tot acest timp buzele lui murmuraublesteme - blesteme ininteligibile adresate bai hain lui care �si traise �ntreaga viata laadapostul acestei cabane. Jake Cumberland deschise ochii �n �ntunericul celulei. Sc simti dezorientat pentru unmoment, dar �ncet mintea i se lim-pezi si-si aminti unde e. Si de ce.N-avea sa mai iasa din �nchisoare - stia foarte bine asta. Mama lui �i explicase asta c�ndera foarte mic: "Sa nu faci niciodata nimic care sa le permita sa te bage la p�rnaie, �ispusese ea. Pen'ca odata ce te baga acolo, n-o sa te mai lase sa pleci. Nu pe-aicea, prinzona. Singura cale ca sa iesi este cu o fr�nghie �n jurul g�tului. Asa i-au facut si lu' tata,Jake, c�nd eram ca tine. Au venit dupa el �ntr-o noapte si l-au pus la pam�nt, i-au legat ofr�nghie �n jurul g�tului si dupa aia n-am mai avut tata. Asa ca sa ai grija ce faci, m-auzi?"Acum, �n miezul noptii de Halloween, mai auzi o alta voce �n minte. O voce, care-i s

optealucruri necurate.

"Hai, Jake, fa-o tu, spuse vocea. Nu mai astepta, Jake! Nu mai astepta rasaritul soarelui.F�-o acum!" La �nceput �ncerca s-o ignore, dar vocea nu voia sa taca si cu fiecare secunda, cu fiecare minut, devenea tot mai puternica.

,Fa-o, Jake. Stiu ca vrei s-o faci. Haide, Jake! Acum, Jake! Acum!" Vocea capata un ritm ametitor. Fara sa se mai g�ndeasca, Jake se ridica de pe patulsaracacios si-si dadu jos pantalonii, �ncepu sa rupa materialul f�sii, f�sii."Stii ce ai de facut, Jake, �i soptea vocea. Fa-o. F�-o acum!"Jake �ncepu sa �nnoade bucatile de material, degetele lui lucr�nd cu usurinta cu carefacea laturile pentru capcane. Cu-r�nd termina."Acum, Jake, �i sopti vocea. Fa-o acum!"Jake �si lega unul din capetele fr�nghiei �mpletite �n jurul g�tului, apoi se urca �n pat siarunca celalalt capat pe deasupra conductei care traversa celula.�i facu nod si �i �ncerca rezistenta. Era solid; va tine. "Mori! �i ordona vocea. Mori chiar acum!" Fara sa se mai g�ndeasca la nimic, Jake Cumberland sari de pe marginea patului. Pica �ngol cam vreo zece centimetri, apoi fringhia improvizata se �ntinse.Nu-i rupse g�tul, dar latul �ncepu sa intre ad�nc �n carne, oprindu-i rasuflarea.Corpul barbatului zv�cni, iar picioarele i se balabanira haotic. Apoi, din �ntuneric, aparuchipul mamei sale. Era la capatul unui tunel si tinea m�na �ntinsa �nspre el. In timp ceJake se grabi sa o prinda din urma pe Eulalie, vocea pieri.

Jake Cumberland era mort.

Ispravise cu incantatiile, iar inscriptiile de pe pereti erau complete. Jared Conwaydesprinse capul c�inelui de restul corpului si �l �ndesa �n cufar, acolo unde cu o noapte�nainte ascunsese capul pisicii.Curata pielea de ultimele ramasite de came, o f�cu sul si o strecura �ntr-un sac de plastic.�n timp ce Luke cara carnea, oasele si maruntaiele afara, Jared sufla pe r�nd �n luminari.Dupa ce si ultima flacara se stinse, cabana se ad�nci �ntr-o bezna totala.Lu�nd cu el pielea c�inelui macelarit, Jared parasi cabana si, c�nd el si Luke disparura �n�ntuneric, viata de noapte �si relua cursul obisnuit.Un pastrav sari la suprafata lacului, �n urmarirea unui g�ndac de apa.O bufnita �si lua zborul printre copaci, tin�nd �n gheare un soarece, care se aventurase cudoar c�teva momente �nainte afara din vizuina lui. Liliecii �si �ntinsera aripile sub cerul �nstelat, hr�nindu H < U f�ntarii care se ridicau �n aer,iesind din adaposturile lor asi!UAH printre frunze.Iar dulaul lui Jake Cumberland se t�ri pe sub cabana, adul mec�nd gramada de maruntaielasate chiar �n capul scarilor si �ncepu sa devoreze festinul neasteptat.Ted Conway �si lua m�inile de pe volan si se rezema comod pe scaunul din fata al mas

inii,astept�nd �n �ntuneric. Dupa ce plecase de acasa, facuse exact ceea ce �i promisese luiJanet -trecuse pe la casa familiei Roberts. Nu se zarea nici o lumina si era liniste.Facu un tur al pietei, �ncetinind masina c�nd ajunse �n dreptul pizzeriei, dar arunca numai

o privire scurta prin ferestre, fiind sigur ca baietii nu s�nt acolo.Apoi se �ntoarse, dar parca masina destul de departe de casa si astepta. Auzi cumnoaptea nu mai e strabatuta de nici un sunet, vazu norul care acoperi luna. Mai asteptaputin, stiind ca �n cur�nd veghea sa se va termina. �n cele din urma, cerul se limpezi si zgomotele noptii prinsera viata din nou. Se �ndrepta despate, cu simturile ascutite, si cerceta atent liziera padurii. Secundele treceau,transform�n-du-se �n minute. �n cele din urma, rabdarea �i fu rasplatita c�nd la margineaumbrelor �ntunecate sesiza o miscare. Dintre copaci se ivira doua siluete care traversara�n tacere, ca doua fantome, drumul ce ducea spre casa. Pornind motorul masinii Toyota,Ted baga �n viteza si aprinse farurile. Trase masina aproape de magazie, opri motorul, sedadu jos si tr�nti portiera. Intra �n casa pe usa din spate si se opri o clipa l�nga scarile ceduceau la subsol, ascult�nd. Sunetele muzicii discordante se rostogoleau �n sus pe trepte, trec�nd prin usadespartitoare.Multumit, urca la etaj si se �ndrepta spre dormitorul cel mare, unde �l asteptau sotia sifiica lui. -L-am gasit, spuse el z�mbind la vederea usurarii de pe chipul lui Janet. Era la pizzerie�mpreuna cu Luke. L-am lasat pe Luke acasa si pe drum am avut o discutie serioasa cu

Jared.

-Cred ca ar fi bine sa ma duc sa vorbesc si eu cu el, spuse Janet, �ncerc�nd sa se dea josdin pat.-Iar eu cred ca ar fi bine sa ram�i unde esti, spuse Ted, �m-ping�nd-o bl�nd la loc. Credema, are destule remuscari dupa tot ce i-am zis eu. Tot ce vrei sa-i spui tu poate saastepte p�n� m�ine-dimineata.�si �ntoarse privirea spre Kim.-Iar m�ine e zi de scoala. Si tu ar trebui sa fii �n pat, nu?-Si Scout? �ntreba Kim. Era cu Jared? Ted se �ncrunta. -Nu cred. Nu-i aici? Kim dadu din cap ca nu. - Atunci, daca nu se �ntoarce p�n� m�ine, ma duc s�-1 caut. Dar probabil c� e pe undeva,pe-afara.-Dar dupa ce i s-a �nt�mplat lui Muffin, �ncepu Kim, dar tat�l ei o opri.-Nu-i acelasi lucru, o asigura el. Scout se va �ntoarce, �ti garantez eu. Hai, acum, treci la culcare! Sarut�nd-o de noapte buna, Ted o urmari cum traverseaza palierul si intra �n camera ei.C�nd usa se �nchise, se �ntoarse �n dormitor, se dezbraca si se baga �n pat l�ng� Janet.

-Te simti mai bine acum? sopti el, lu�nd-o �n brate si mus-c�nd-o usor de ureche.Janet se retrase. Sa-i spuna de fiorul rece pe care �l simtise c�nd trecuse prin fata camereilui Molly? O sa r�d� de ea, acu-z�nd-o ca d� crezare povestilor acelora idioate cu stafii pecare le �ndrugau oamenii despre casa? Si cum ram�nea cu cosmai in ile lui Kim?

Simtind �ncordarea din trupul ei, Ted se ridica, sprijinin du-se �n coate.-Ceva nu e �n regula, spuse el. Hai, povesteste-mi! Totusi, Janet ezita, nefiind prea sigurade unde sa �nceapa.-Spune-mi, �i sopti el. Ce s-a �nt�mplat?-Totul a �nceput c�nd urcam scarile...De fapt, acum, ca Ted se �ntorsese si o m�ng�ia usor pe obraz, i se parea ca nimicneobisnuit nu se �nt�mplase.Simtise un curent de aer rece, pe care pur si simplu �l exagerase �n mintea ei, din cauzacasei imense si a orei t�rzii. Dar, chiar c�nd era pe punctul de a-i descrie fiorul care-o�ngrozise, �si dadu seama c�t de prosteste suna.Kim avusese un cosmar. Iar Scout, la fel ca orice c�ine normal, plecase si el putin sa-si faca de cap. Lucrul cel mai important era ca Jared si Ted ajunsesera acasa �n siguranta. Se �ntoarse cufata spre el, cuib�rindu-se �n bratele lui. - Nu-i nimic, murmura ea. Nu s-a �nt�mplat nimic.Apoi, c�nd degetele lui Ted �ncepura sa-i m�ng�ie pielea pe sub camasa, ultimele temeridisparura �n noapte.Se apropia miezul noptii, dar nici parintele Devlin, nici parintele MacNeill nu eraupregatiti sa renunte la privegherea lor.

-Este Halloween, spusese parintele MacNeill mai devreme �n timpul cinei. Ceva se va�nt�mpla. O simt.-Poate te �nseli, adauga precaut preotul mai b�tr�n. Poate ca ne �nselam am�ndoi.Aseza o m�n�, mai mult piele si os, pe Biblia �ncredintata de Cora Conway �n ziua �n care murise.-Poate c� tot ce e scris aici nu �nseamna nimic. Poate ca nu s�nt altceva dec�t niste vorbe f�r� sir ale unor femei nefericite. -Stii bine ca nu-i asa, replica parintele MacNeill. Si nici macar n-am citit tot. Daca amputea gasi paginile lipsa...-S�nt pierdute, ofta Devlin. Am examinat deja toata Biblia, pagina cu pagina. Pur sisimplu au disparut.Dupa rugaciunile de seara, cei doi preoti se retrasera �n camaruta parintelui Devlin, undeparintele MacNeill mai cerceta �nca o data Biblia cu atentie, rasfoind pagina cu pagina.Era at�t de sigur ca le va gasi �n cele din urma, �nc�t de-abia dupa ce �ntoarse si ultimafoaie si verifica grijuliu si cotorul, trebui sa admita c� nu erau acolo. Oft�nd din greu,�mpinse Biblia deoparte, ca si c�nd ar fi vrut sa se �ndeparteze de cauza dezamagirii sale.Cartea aluneca pe masa si caseta din spatele ei cazu pe podea. Cu o privire plina deregret, se apleca si ridica delicata cutie muzicala.-�mi pare r�u, spuse el. Nu stiu cum am putut sa fiu at�t de ne�ndem�natic.-Nu-i nimic, �l asigura parintele Devlin. Oricum nu mai merge.

�ncrunt�ndu-se, parintele MacNeill deschise capacul cutiei. Se auzi un clic fin, darmecanismul era stricat si nu porni sa c�nte nici o melodie.

-C�nd am cumparat-o, continea o interpretare groaznica a c�ntecului Ave Mar¡a, chicoti Devlin. Am senzatia ca ea... Cora a stricat-o dinadins. -Cora? repeta parintele MacNeill. Cora Conway?C�nd Devlin �ncuviinta din cap, parintele MacNeill �ntoarse cutia si-i cerceta fundul. Dadupeste o cheit� ce iesea printr-o pl�cuta de alama, prinsa �n patru suruburi mititele. Cuinima bat�ndu-i de emotie, preotul se repezi pe sc�ri, �ntorcindu sr dupa numai c�tevaminute cu o trusa metalica de scule. Cama nerabdator prin dezordinea dinauntru siscoase, �n cele din urma. o surubelnita mica. Un minut mai t�rziu, desprinse usor placuta metalica. Gasi acolo, �mpaturite cu grija, paginilelipsa. Cu m�inile tremur�nd, le desfacu, le �ntinse pe masa si �ncepu sa citeasca rindurilecaligrafiate perfect ale Lorettei Villiers Conway.31 Octombrie 1875 Este ziua nuntii mele. Nu m-am asteptat niciodata sa ma marit, asa de bolnava am fost, si chiar si astazi m��ntreb daca nu cumva ar fi fost mai bine sa fi murit. Dar stiu c� trebuie sa ma marit cu Monsenior Melchior Conway, daca nu vreau sa sufar pe veci chinurile iadului, pentru caasa mi-au spus tatal meu si Monseniorul.Monseniorul a venit din Philadelphia acum trei luni. Preotul nostru 1-a rugat sa vina, af�tde convins era c� s�nt posedata de diavol. Nu-mi amintesc sosirea Monseniorului, pentruc� asta s-a �nt�mplat �n perioada �n care cazusem la pat si nu-mi mai amintesc marelucru. Dar ceea �mi aduc aminte o sa trec pe aceasta foaie.Ma aflam �n pivnita micii noastre case, c�nd am observat un fel de abur care se ridicadintr-o gaura din podea. C�nd am inspirat aburul, camera s-a schimbat. Totul a devenitauriu si �h fata ochilor mei au aparut niste imagini superbe. Atunci am vazut si o fiintacare m-a atins �ntr-un mod pe care nu ar fi trebuit sa-1 permit.A doua zi m-am �mbolnavit si nu pot sa descriu aici lucrurile pe care zic ei c� le-am facut.Cica m-am comportat ca o destrabalata si ca am comis pacate de moarte si c� de aceeaa venit Monsenior Devlin din Philadelphia.La prima noastra �nt�lnire -pe care nu mi-o amintesc foarte clar - l-am dus pe Monsenioracolo unde a �nceput boala mea. Nu stiu c�t timp ne-am rugat �n pivnita �n noapteaaceea, dar se pare ca n-a fost suficient, pentru ca Monseniorul m-a obligat sa merg sinoaptea urmatoare, si apoi �nca o noapte.Boala mea s-a mai ameliorat ca raspuns la rugaciunile Monseniorului, dar acum mi sespune ca sanatatea mea depinde de el. Va renunta la vocatia lui religioasa ca sa secasatoreasca cu mine si tatal meu spune c� trebuie sa accept, desi mie a ma marita cuun preot mi se pare una dintre cele mai grave blasfemii. Urma un spatiu gol �n care nu fusese scris nimic, apoi recunoscu scrisul de m�n� LoretteiVilliers Conway.S-a facut! S�nt maritata cu Monseniorul prin decizia lui, pentru ca nici el, nici tatal meu nu au reusits�-1 convinga pe preotul nostru sa celebreze el ceremonia Sora Mary Anthony a venit lanoi dupa cina si, desi nu a intrat deloc �n casa, mi-a dat �n dar doua cruciulite de aur,care, dupa spusele ei, m� vor proteja pe mine si pe unul dintre copiii mei. Apoi 1-aimplorat pe Dumnezeu s� ma ierte pentru pacatele mele. Banuiesc ca nu se va �nt�mpla asa.Si nu-1 va ierta nici pe Monsenior Melchior, pentru ca acum cred c� stiu adevarul desprece se ascunde �n pivnita noastra. Este chiar diavolul care locuieste �n groapa aceeaad�nca si mi-e teama c� Monseniorul a devenit servitorul lui. Astazi m-am maritat cu m�na dreapta a diavolului.Monseniorul s-a daruit pe el �nsusi - si pe toti �nt�ii nascuti ai tuturor generatiilor ce o s�vina - diavolului care se ascunde �n subsolul casei, si stiu ca vom prospera pe acestpam�nt, dtl mai stiu si c� s�ntem condamnati - condamnati pe vecie.Se lasase o tacere profunda �n odaita de la etajul al doilea al parohiei c�nd p�rinteleMacNeill termina de citit paginile pe caic Cora Conway le taiase din Biblie si le ascunsese�n cutia muzicala. "Dar de ce aceste pagini? De ce nu taiase Cora din Biblie paginile carecuprindeau detaliile despre pacatele familiei Conway?" Dar exact �n clipa �n care �si puse�ntrebarea, raspunsul ii veni imediat �n minte: din punctul

de vedere al Corei, acesta erasecretul care trebuia pastrat; toate celelalte puteau fi atribuite nebuniei, dar aceste

prime �nsemnari dovedeau damnarea pe veci a sufletelor tuturor celor din familiaConway. P�rintele Devlin vorbi primul. Vocea �i tremura at�t de tare, de parca toata povara anilor sai devenise brusc mai grea.

-Cu un exorcism, sopti el. Asa a �nceput totul - cu un exorcism.-Cu un exorcism ratat, �l corecta parintele MacNeill. A venit s�-1 alunge pe Satana, dar aterminat prin a-si vinde sufletul lui. Prin fereastra deschisa, se auzira clopotele bisericii Sf�ntul Ignatiu care anuntau miezulnoptii. Am�ndoi preotii se cutremurara. Un demon fusese eliberat �n St. Albans deHalloween, chiar cu un secol �n urma. Acum, �n noaptea aceasta, �si �ntindea el oare dinnou lucratura asupra orasului? - Kirnmie? Klmrnie, vino! Recunoscu vocea lui Jared, dar la �nceput nu-1 vazu. Apoi il observa la vreo cincizeci demetri departare de ea, f�c�ndu-i cu m�na. Se aflau �ntr-o poiana, iar el alerga spre un lacsi �n c�teva secunde urmau sa plonjeze am�ndoi �n apa rece, ap�r�nd o secunda mai t�rziula suprafata, riz�nd si stropindu-se. O lua Iu fuga, fac�nd tot posibilul sa-1 prinda din urma,dar Jared era mai rapid dec�t ea si atunci c�nd Kim ajunse la mal, el deja sarise �n apa. Seopri la marginea lacului, uit�ndu-se sa vada de unde o sa apara, misc�ndu-si ochii dintr-oparte �n alta. Dar nici urma de el.

-Jared! striga ea. Apoi din nou: Jared?C�nd vazu ca fratele ei tot nu apare, alerga c�tiva metri de-a lungul tarmului, mai �nt�i �ntro directie, apoi �n cealalta.-Mami! tipa ea. Mami, ajutor! Jared a disparut!Dar, c�nd privi �n jur, descoperi ca mama ei nu era acolo. Apoi �l auzi pe Jared strig�nd-odin nou, de data asta at�t de aproape, �nc�t avu senzatia c� i-a spart timpanul.-Ajuta-m�, Kimmie! Ajuta-m�!Fara sa stea prea mult pe g�nduri, Kim se arunca �n lac, scu-fund�ndu-se c�t putu ea dead�nc �n cautarea fratelui ei. La �nceput nu vazu dec�t lumina soarelui filtrata de apalimpede ca cristalul; dar, pe masura ce cobora si mai ad�nc si lumina scadea �nintensitate, �l zari. Era aproape de fund si-si �ntindea m�na catre ea. �ncerca sa �noate si mai repede, d�nd cuputere din picioare, dar, �n ciuda eforturilor depuse, Jared era �ntotdeauna prea departeca sa-1 atinga. Apa parea acum sa se transforme �ntr-un fel de lichid gelatinos si se zbatuc�t putu ea de tare sa ajunga la el �nainte sa-1 piarda definitiv. Apoi, timp de o secunda,v�rfurile degetelor lor se �nt�lnira. �ncerca sa-1 prinda de m�na, dar el cazu �n bezna,disparind.Kim se opri din �notat si se lasa dusa de �ntuneric. Un vid imens - la fel de �ntunecat caapa din jur -�si facu loc �n interiorul ei si, pe masura ce se lasa cuprinsa de el, durerea dea nu-si fi putut salva fratele �ncepu sa se domoleasca.�ntunericul se ad�nci si mai tare. Apoi, de undeva, din neant, aparu o raza de lumina. Pe masura ce o privea, stralucireaacesteia sporea. La �nceput crezu c� pluteste �ncet �napoi spre suprafata lacului. Dar,c�nd deschJN �n sf�rsit ochii larg, apa disparuse.

Se afla din nou �n �ncaperea ca o catedrala, care �ntre timp crescuse si mai mult. Acum�nsa nu mai zari nici o urina dl lumina orbitoare ca la �nceput; �n noaptea asta erapierduta complet printre umbrele �ntunecate ce umpleau spatiul imens. �n departare sevedea crucea rasturnata, sustinuta �n aer de o forta nevazuta. Hipnotizata, Kim se�ndrepta �ntr-acolo. Luminarile din jurul altarului �ncepura sa arda. C�nd lumina deveni totmai puternica, Kim observa cadavrul eviscerat al unui animal din care s�ngele picura �ntrun pocal argintiu si care avea un pumnal �nfipt �n inima.In partea cealalta a altarului descoperi doua siluete �nfasurate �n robe. La �nceput seapropiata si, pentru un moment, imaginea altarului si a crucii disparu din raza vizuala alui Kim. Apoi, cele doua siluete se aplecara putin si pe fata o cuprinse o frica cumplita.�ncerca sa se retrag�, dar o forta invizibila o tintui locului.C�nd cele doua persoane se dadura �ntr-o parte, Kim vazu crucea din nou. Un corp micut, cu fata ravasita de durere, era fixat de ea.�ncheieturile m�inilor era strapunse cu doua tepuse de argint. A treia trecea prin picioarele copilului.

S�ngele se prelingea dintr-o rana care se �ntindea dinspre piept p�na la baza g�tului.

"Molly!"

Kim tipa c�t o tinu gura si, �ntr-o clipa, cele doua siluete se �ntoarsera spre ea.Tatal si fratele ei o priveau cu chipurile pline de ura. Tipa din nou si se trezi speriata.Pentru o clipa mintea ei se lupta cu ramasitele �nca vii ale cosmarului care se stingea.Inima �i batea at�t de tare, incit avea senzatia ca o sa-i sparga pieptul, iar pielea �i eralipicioasa din pricina sudorii."Un cosmar! �si spuse ea. A fost doar un cosmar!"Se lasa �ncet �napoi pe perna si �ncerca sa-si stearga din minte si ultimele fragmente alecosmarului, dar chipurile tatalui si al fratelui ei continuau sa apara din �ntuneric, rinjin-dui zeflemitor. Se �ntoarse pe-o parte, dar visul o �nsoti si acum, numai ca de data asta prin fata ochilor�i trecu imaginea surioarei ei mai mici, care statea at�rnata cu capul �n jos, tmtuita decrucea rasturnata. Viata parea sa se scurga �ncet din trupul ei micut.Apoi veni r�ndul cosmarului anterior sa o b�ntuie, acela �n care �l vazuse pe Jareducig�ndu-1 pe Scout. �ncercase sa se convinga ca si acela fusese doar un vis. Dar c�nd se dusese sa-1 ia peScout sus, constatase ca acesta disparuse de acasa.C�nd primele raze de lumina anuntara rasaritul zorilor, Kim se dadu jos din pat si iesi �nv�rful picioarelor pe palier. Casa era cuprinsa de liniste si, c�nd se strecura p�n� �n cameralui Molly, avu senzatia stranie ca o pereche de ochi nevazuti o urmaresc.Se opri �n fata usii, tremurind din toate �ncheieturile din cauza unui fior aparut ca din

senin. In cele din urma, �ntinse m�na spre minerul metalic, �l rasuci si �mpinse �ncet usa.Fiorul de gheata o �nvalui si mai tare �n ghearele lui, atin-g�ndu-i sufletul.Intra �n camera, chinuindu-se sa o zareasca pe fetita �n lumina difuza a diminetii, dar nureusi sa vada dec�t niste lenjerie mototolita.-Molly? sopti ea, apropiindu-se si mai mult de patutul fetitei. Molly? Esti bine?�n patut nu se observa nici o miscare. Kim se apleca ll priveasca mai bine mormanul depaturi si cearsafuri. "Te rog, nc ruga ea �n g�nd. Da, Doamne, sa fie bine!" Se �ntinse si apuca marginea paturilor, tr�g�ndu-le �nlr o parte.Molly dormea profund cu degetul mare bagat �n gura. �nabusindu-si un oftat de usurare,Kim se apleca si mai laic, sarut�nd usor copilul adormit, apoi o �nveli c�t putu ea de bine. 33

Cabana lui Jake Cumberland parea suficient de linistita c�nd Corinne Beckwith parcamasina �n micul luminis de l�ng� lac. C�inele lui Jake statea tolanit �n praf, dar se ridica �npatru labe c�nd femeia se dadu jos din masina, mclin�ndu-si capul, de parca ar fi �ncercatsa se hotarasca daca sa latre sau nu.

-Nu-i nimic, catel, spuse ea cu voce bl�nda, apropiindu-sc cu o m�na �ntinsa.Dulaul se �ndrepta spre ea, c�t �i permitea lantul, iar Corinne se asigura ca se oprestesuficient de departe de coltii animalului. Lucky �i adulmeca degetele, dupa care se�nciusor si-si scoase limba sa o linga.-Asa, bun baiat! spuse ea aplee�ndu-se, ca sa-1 scarpinc dupa urechi, �n timp ce priveacasa. Pariez ca ti-e foame, nu-i asa? Pai, de-aia am si venit aici. Mai �nt�i o sa gasim cevade m�ncare si dupa aia o sa ne g�ndim unde o sa stai de acuin �ncolo.Desi Corinne era convinsa c� Lucky nu avea cum s-o �nteleaga, ceva din tonul ei �l f�cupe c�ine sa simta c� st&ptnul lui nu se mai �ntorcea. Scheuna stins si se aseza din nou cubolul pe labe, iar Corinne se lasa si ea pe vine l�ng� el.-Stiu, baiete, spuse ea, trec�ndu-i m�na prin blana de pe spate. O sa-ti fie dor de el, asa-i?�l mai m�ng�ie o data, dupa care se ridica si se �ntoarse spre cabana. Parea de-a dreptulparasita �n dimineata asta, de parca ar fi stiut ca singurul ei locatar o abandonase peveci. Corinne facu un pas �nainte, dar c�inele sari �n patru labe si �ncepu s� latre.-Ma lasi sa arunc si eu o privire �nauntru sau o s� �ncerci sa-mi sf�sii g�rul? �ntrebaCorinne. C�nd �ntinse m�na din nou spre el, c�inele se lipi de picioarele ei si se uita la ea cu ochii�nrositi. -Din c�te vad o sa-mi lasi g�tul �n pace, nu?Corinne se �ndrepta de spate si continua s� mearga spre cabana, cu Lucky pe urmele ei.C�nd urca prima treapta a prispei, Lucky chelal�i, iar c�nd puse m�na pe clanta, �ncepu salatre tare.

Corinne privi �ntrebator c�inele, nefiind foarte sigura daca latratul era unul de avertizaresau animalul era, pur si simplu, nerabdator s� intre. Pentru ca nu avea nici un chef s�riste s� trezeasca instinctul de paznic al c�inelui, femeia se duse la fereastra si se uita�nauntru. Dupa ce ochii i se obisnuira cu �ntunericul, vazu desenele ciudate care fuseseram�zgalite pe �ntregul perete al cabanei cu un soi de vopsea rosiatica.

"Vopsea... sau s�nge?"

Simtindu-se tulburata, Corinne se retrase de la fereastra. M�na ei se aseza pe capulc�inelui.

-Cine a fost? �ntreba ea. Cine a fost aici? Cobor� de pe prispa, �si cauta �n geanta telefonul mobil si un moment mai t�rziu vorbea cusotul ei. -Ai face mai bine sa vii imediat aici, Ray, �i spuse ea. Ceva �ngrozitor a avut loc aseara �ncabana lui Jake si, dupa cele �nt�mplate la �nchisoare noaptea trecuta, nimeni nu va maipuici da vina pe el pentru o asemenea grozavie.Douazeci de minute mai t�rziu, Ray Beckwith statea tmplt una cu sotia sa �n mijloculcabanei lui Jake. Privirea lui se nun neca din ce �n ce mai tare, pe masura ce studiaciudatele simboluri �ns�ngerate care patau peretii. -Am senzatia c� azi-noapte a fost cineva aici si a f�cut niste ritualuri voodoo, din alea de-ale lui Jake. Corinne �ncuviinta din cap. Primul g�nd care-i venise �n minte c�nd Ray �i spusese despremoartea negrului fusese ca cineva �ntorsese magia lui Jake �mpotriva lui. Desi Corinne nucredea �n voodoo mai mult dec�t �n orice alta religie, stia totusi c� o persoana asupracareia se aruncase o vraja voodoo avea toate sansele sa se �mbolnaveasca si chiar samoara. Puterea sugestiei: daca totusi credeai ca poti sa fii omor�t de vraji, atunci chiar puteai samori. Si daca cineva �i sugerase lui Jake ce fel de ritual urma sa faca �mpotriva lui, atunci...Corinne aproape c�-1 vedea pe Jake, astept�ndu-si ceasul �n celula, simtind cum �l�nvaluie puterea magiei negre. Propria credinta era suficienta pentru a-1 detemiina sa sesp�nzure. Dar, �n timp ce cerceta pentagramele si simbolurile de pe perete, privirea eiparea sa tot fie atrasa de o cruce a carei latura orizontala era mult mai jos dec�t ar fitrebuit. O cruce crestina, rasturnata? -Dac-or fi fost satanisti? �ntreba ea. Ray Beckwith suspina dezaprobator.-Acum �ncepi sa semeni cu parintele MacNeill. Mai urmeaza sa dai vina pe familiaConway, asa cum a facut el ieri la cimitir.Se �ndrepta spre usa. - Unde pleci? Nici macar n-ai cercetat cabana cum trebuie.-Sa iau c�inele, raspunse Beckwith. Poate el ne va duce exact la cei care au fost azinoapte aici.Dulaul nu obiecta c�nd Beckwith �i �nlocui lantul cu o lesa puternica de piele pe care

otinea �ntotdeauna �n portbagajul masinii. Dar, c�nd �ncerca s�-1 bage �n cabana, c�inele se�mpotrivi, tr�g�nd de lesa c�t putea el de tare, �n timp ce Ray se chinuia sa-1 �mpinga peusa din fata. C�nd v�zu ca ofiterul continua sa-1 forteze, Lucky m�r�i si se repezi sa-1muste. -Isuse! Ray �si retrase brusc m�na tocmai la timp si privi spre c�ine. Ce naiba are? �ntrebael. Doar a mai intrat aici de un milion de ori. -Ei bine, e clar ca acum nu are de g�nd sa intre si nici pe mine n-a vrut sa ma lase cevamai devreme, �i spuse Corinne. �ntrebarea e ce vrea sa �nsemne asta!?Beckwith se uita la ea, m�nios. -�nseamna ca Jake a avut un c�ine t�mpit si nabadaios, care nu-i bun de nimic, asta�nseamna. -Sau ca, indiferent de ce s-a �nt�mplat aici azi-noapte, chestia 1-a speriat at�t de tare, canici macar nu vrea sa se mai apropie de cabana, zise Corinne.Pusera c�inele la loc �n lant si se �ntoarsera �n cabana. In timp ce Corinne �l supraveghea,sotul ei repeta investigatia pe care o mai facuse cu o dup�-amiaza �n urma. Peste doua minute, scoase la lumina capul taiat al lui Scout.-Oh, Doamne, sopti el. Uit�-te la asta!Desi stomacul ameninta sa o lase, Corinne se forta sa priveasca obiectul �nfiorator din

m�inile sotului ei.

-Stiu al cui este c�inele, adauga ea �ncet. �i apartine lui Jared Conway. 34

Dimineata nu reusi sa risipeasca teroarea pe care Kim o simtise noaptea trecuta. C�ndcobor� scarile, un fior de panica �nca �i mai strabatea corpul. Desi imensul hol de la intrarearai a exact ca ieri, acum �i dadea un sentiment de rau augur, chiar si asa, luminat derazele diminetii. Se opri �n capul scarilor, tremu-r�nd, de parca valul de gheata simtit �ncamera lui Molly, ceva mai devreme, se r�sp�ndise acum �n toata casa. C�nd trecu prinsala de mese pentru a ajunge la bucatarie, se opri sa arunce o privire spre fresca pe caremama ei o picta pe peretele opus ferestrei. Usile franceze, perfect executate, terasafalsa, chiar si balustrada, aratau exact ca ieri, dar acum, c�nd soarele invada camera cu stralucirea lui, p�rea ca mama ei mai desenase ceva �n gradina din spatele terasei. Kimstudie pictura c�teva minute bune �nainte sa-si dea seama ce se modificase.Gradina parea sa moara.Florile care p�n� mai ieri erau proaspete si pline de viata ara tau ofilite �n dimineata asta,iar verdele copacilor nu mai era atu de viu, de parca frunzisul �ncepuse cumva sarugineasca. "Dar de ce ar fi facut mama asa ceva?" Kim se apropie de perete, sa vadadaca nu fusese aplicata pe deasupra o vopsea, ilar fiecare frunza capatase �ntr-un fel saualtul o tenta usor bolnavicioasa

398 John Saul

Fresca, aceeasi care cu o zi �n urma daduse �ncaperii un aer vesel si stralucitor,transmitea acum un sentiment sumbra. Kim se �ntoarse. C�nd �mpinse usa de la bucatarie, se pregati instinctiv pentru saltul entuziast cu care oobisnuise Scout �n fiecare dimineata. Dar, �ntr-o fractiune de secunda �si aminti ca Scout nu mai era acasa, iar senzatia ciudata si neobisnuita care o cuprinsese pe scari seintensifica. Se �ndrepta spre aragaz si puse la fiert un ibric cu apa, dupa car

e iesi pe usadin spate si �ncepu sa-1 strige pe Scout. Astept�nd raspunsul c�inelui, trase ad�nc �n pieptaerul diminetii si simti cum o parte din �ncordarea ei se mai diminueaza, �l mai striga peScout de trei ori, dar, c�nd vazu ca nu apare, intra �napoi �n casa.�n bucatarie �i gasi pe tatal ei si pe Jared, st�nd �n picioare l�nga bufet, cu spatele �ntors laea. Imaginea celor doua siluete �nfasurate �n robe �i reveni �n minte, iar c�nd tatal ei serasuci �nspre ea, o alta amintire o coplesi. Expresia pe care o vazuse �n ochii lor - urateribila. Halucinatia �ngrozitoare disparu �ntr-o clipita, c�nd �si dadu seama ca "robele cu glugi" dincosmarul ei nu erau altceva dec�t halatele de baie purtate de cei doi zilnic.

- Unde-i mama? �ntreba ea. -I-am spus ca poate sa mai doarma �n dimineata asta, spuse tatal ei.Schimbase oare tatal ei o privire cu Jared? Nu era sigura. �si lasa capul �ntr-o parte,�ncrunt�ndu-se nedumerita: -S-a �nt�mplat ceva? Ceva ce eu nu stiu? De data asta era convinsa ca Jared �si privise complice tatal. Apoi �i z�mbi. Dar nu eraz�mbetul prietenos de pe vremea c�nd erau apropiati. �n dimineata asta Jared �i z�mbiserautacios. -Acum esti si tu paranoica? �ntreba el. Kim simti cum se �nroseste.M×NA DREAPTA A DIAVOLULUI |Ofl-Nu s�nt paranoica deloc, raspunse ea, putin precipitat! Eu... nu stiu. Ceva �nsa nu e �nregula.-Mie mi se pare ca asta-i paranoia, nu-i asa, tata?Kim se mfurie la culme., JDe c�nd Jared si tata au devenii asa de buni prieteni? Mai alesc� se presupune ca aseara Jared I �ncasat o portie zdravana de chelfaneal�!"-Mai bine ma duc sus s-o iau pe Molly, spuse ea, dorin du-si brusc sa plece din bucatarie.-Si ea doarme, spuse Ted �ncet, pe un ton care o opri brusc pe Kim. Se �ntoarse ca sa se uite la el. Privirile li se �nt�lnira. -Mai bine te-ai pregati pentru scoala, Kim, zise el calm. Daca nu te grabesti, o sa �nt�rzii.Continua sa o priveasca lung, dupa care �i z�mbi. Bine?Kim dadu din cap fara sa scoata o vorba, apoi parasi bucataria, �n timp ce urca scarile casa se �mbrace, trai senzatia vaga ca trebuia sa mai faca ceva �nainte de a �ntelege caeste prea t�rziu si ca, daca nu se grabeste, va �nt�rzia la prima ora. Se �mbraca, �ncerc�nd

totusi s�-si aminteasca ce mai avea de facut, dar, dupa ce se pieptana si-si aranjaghiozdanul, ajunse la concluzia c�, probabil, nu era ceva foarte important si c� putea samai astepte.De-abia c�nd ajunsese la o strada distanta de casa �si aminti de Molly si de cosmarul pecare-1 avusese noaptea trecuta. Se �ntreba daca nu ar trebui sa se �ntoarca acasa."Doar ca sa ma asigur.Dar, daca va proceda asa, va �nt�rzia la prima ora.Si, �n plus, cosmarul de azi-noapte a fost doar un cosmar.Nu-i asa?" Cele doua masini traser� �n fata casei familiei Conway a ambii soferi cobor�ra. Dar c�ndCorinne Beckwith se lua dupaRay, care se �ndrepta deja spre veranda, sotul ei ridica o m�na �n sus, de parca ar fi

dirijatcirculatia.

-Sa stii ca asta nu e vreun comitet din care trebuie sa faci si tu parte, �i reaminti el luiCorinne. Cred ca o sa ma descurc si singur de data asta, bine?Femeia se uita la Ray.-Daca nu m-as fi dus acasa la Jake �n dimineata asta sa am grija de c�inele lui, atunci...�ncepu ea.Dar se opri brusc, pentru ca �n aer plutea ceva ciudat. Casa �i transmitea un sentimentciudat, care o determina sa nu-si mai doreasca sa intre acolo, la urma urmei. "E din cauza luminii care cade ciudat", se g�ndi ea, arunc�nd o privire spre umbrele care�ntunecau veranda. Dar nu, nu era lumina; �ntreaga cladire parea �nvaluita �ntr-o mantie�ntunecata; de parca ar fi ascuns, cu mare greutate, primejdii necunoscute pe care nu lemai putea cuprinde."De ce naiba ar vrea cineva sa locuiasca aici?" se �ntreba Corinne �n timp ce-si lasa sotuls�-si continue singur drumul, fara sa se mai certe cu el. Dintr-un motiv sau altul, casaConway �i dadea fiori astazi.Ray Beckwith apasa pe sonerie si de dincolo de usa grea razbatu sunetul �nabusit almelodiei. Se lasa c�nd pe un picior, c�nd pe altul, astept�nd sa-i deschida cineva. Pentruca nervozitatea care-1 stap�nea �nca de c�nd coborise din masina se accentua, �si spusepentru a nu stiu c�ta oara ca se afla aici �n calitate oficiala; n-avea nici un sens sa sesimta agitat.Si totusi, �n mod inexplicabil, asa se simtea.P�n� acum nu avusese nici o experienta proasta cu Ted Conway. Sigur, tipul �si cam iesiseputin din fire ieri, dar avea toate motivele sa se comporte astfel, dupa ce parinteleMacNeill �i acuzase, practic, fiul de profanarea morm�ntului unchiului sau.Iar dupa ce trecuse pe la Jake Cumberland, i se paruse i luai fireasca atitudinea lui, desi�nca mai avea unele dubii. Anim Jake era mort, iar daca sotia lui avea dreptate si capulgatii M dovedea c�-i apartine c�inelui lui Jared... G�ndurile �i fura �ntrerupte c�nd usa de la intrare se deschill si Ted Conway aparu �n prag.O secunda Ray avu senzatia ol Ted Conway nu-1 recunoaste, dar apoi barbatul z�mbi.Un z�mbet care-i lumina chipul si care reusi sa alunge teama lui Beckwith. - Salut, Ray, ce s-a �nt�mplat? �ntreba el. Apoi o vazu pe Corinne care astepta pe trotuar.-Sa presupun ca prezenta presei indica faptul ca nu e doar o vizita de curtoazie? Nu-mispune ca parintele MacNeill v-a convins si pe voi ca Jared a facut nu stiu ce! �i servi un z�mbet si mai stralucitor, dupa care �i facu cu ochiul, ca si c�nd ei doi ar fi�mpartit un secret.-Sau e vorba de mine? Te rog, nu-mi spune ca deja cineva a �ntocmit o lista cu legile pecare le-am �ncalcat. Sa stii ca n-tun deschis �nca hotelul! De-abia peste c�teva luni.-Cred ca e ceva mai serios dec�t asta. Azi-noapte s-a �nt�mplat ceva la Jake Cumberlan

dacasa. �i povesti lui Ted toata tarasenia si ce gasisera el si Corinne �n cufarul lui Jake.-Iar c�nd Corinne mi-a spus ca aveti un c�ine exact la fel, m-am g�ndit sa trec pe aici sadiscut cu tine. Ted Conway �l privi grav pe ofiter.-Vasazica, tu crezi ca Jared si-a luat c�inele, 1-a dus la cabana lui Jake si 1-a omor�t. Dadu din cap cu tristete. Esti sigur ca n-ai stat de vorba cu parintele MacNeill? Este exact genulde baliverne pe care le-ar scorni el. Vocea i se aspri. Dar n-are sens, nu-iasa? Se �ncruntasi mai tare. Asta, except�nd faptul ca SCOUI lipseste. Jared i-a dat drumul pe-afara c�nd s

a �ntors acasa, dai p�na acum nu s-a �ntors. Ridica din umeri neajutorat. Noi am presupusca pe-aici pe undeva trebuie sa fie vreo catea �n calduri si stii si tu cum s�nt c�inii. Imediatce �i adulmeca mirosul, nu-i chip sa-i opresti, nu?Ray Beckwith dadu din cap:

-�n nici un caz, �ncuviinta si Ray. Uneori s�nt mai rai dec�t motanii. Scoase o mica agendadin buzunarul de la geaca. Asadar, zici ca Jared i-a dat drumul afara?-Asa e, raspunse Ted. De fapt, am fost si eu cu el. Eram am�ndoi �n bucatarie. �n clipa �ncare Jared a deschis usa din spate, Scout a zbughit-o ca din pusca.-Si baiatul tau? A mai iesit dupa aceea pe-afara? Ted dadu din cap ca nu.-Era deja destul de t�rziu si astazi trebuia sa se duca la scoala. �n plus, nici nu se simteaprea bine - s-a dus direct �n pat dupa ce am �ncercat sa aducem c�inele �napoi. �ndimineata asta s-a trezit putin racit, asa ca am decis sa-1 tinem acasa. Dar uite ce-tipropun eu... ce-ar fi sa-ti dea un telefon imediat ce se simte mai �ntremat? Apoi poti sa viisi sa-i pui ce �ntrebari doresti. Ray Beckwith �nchise agenda si o baga la loc �n buzunar.-Nu cred ca va fi necesar, spuse el. Mi se pare ca mi-ai zis tot ce aveam nevoie sa stiu.Probabil ca cineva a dat peste c�ine si 1-a dus acasa la Jake. L-a folosit �ntr-un soi deritual voodoo. Cred ca cineva are ce are cu Jake... -Sau cu noi, interveni Ted. E posibil ca acela care a facut asta sa fi avut un plan precis.�l privi fix pe Ray Beckwith. Seriful se �ncrunta, �n timp ce rumega cuvintele lui TedConway. Apoi �ntelese brusc la ce se referea celalalt. -Vrei s� spui ca parintele MacNeill...? �ntreba el. Ted Conway ridica din nou din umeri. - Tu singur ai spus asta, Ray, rosti el �ncet. Nu eu.�n timp ce Ted Conway continua s�-1 priveasca iix, Ka\ ||< �ntreba de ce o lasase pe Corinne sa-1 conving�sa vina au i I | .1 at�t de evident ca nimeni din familia Conway nuera implic.11 �n actul de vandalism, ca avu senzatia ca �si pierduse timpul degeaba.-Asa e, domnule Conway, mai zise el. Fiti sigur ca n-o sa mai pennit sa se mt�mple astfelde lucruri.

Dadu m�na cu Ted si porni sa coboare treptele verandei.-Ei, bine? �ntreba Corinne, curioasa. Era c�inele lor? Ray dadu din cap.-Dar nici unul n-are nimic de-a face cu asta, draga mea. C�inele a fugit azi-noapte, iarbaiatul era �n pat, bolnav. �nca mai este.Corinne �si str�nse buzele, banuitoare: -L-ai vazut ta? -N-a fost nevoie sa-1 vad, se rasti el. Esti maritata cu mine de suficienta vreme ca sa stii ca �mi dau seama c�nd cineva ma minte. Iar Ted Conway nu mintea.Corinne se mai uita �nca o data spre casa. Ted Conway �nca mai statea pe veranda si,c�nd privirile li se �nt�lnira, Corinne simti cum o copleseste un val de ura.Dintr-odata, femeia nu-si mai dori dec�t sa plece de acolo. C�t mai departe. 35 La prima ora de curs, Kim fu prezenta mai mult fizic, pentru ca de-abia auzea ce spune soraClarence. Se uita �ntruna pe fereastra, sper�nd sa-1 vada pe Jared travers�nd piata sprescoala, dar, c�nd lectia trecuse de jumatate, �si dadu seama ca n-avea sa mai vina. Niciatunci nu reusi s� se concentreze. Din clipa �n care o vazuse pe Sandy Engstrom, simtiseca este ceva �n neregula. Sandy sosise la scoala exact c�nd suna clopotelul si, c�nd trecupe l�nga ea fara s-o bage �n seama, Kim crezu ca Sandy �ncearca s� mai ajunga la vestiar�n scurtul timp care-i mai ramasese.Apoi, c�nd prietena ei intra �n clasa, dupa ce �nt�rziase doua minute, nu se mai aseza l�ngaea, asa cum obisnuia, ci se strecura �ntr-una dintre bancile goale aflate �n spatele salii. Sora Clarence nu spusese rumie atunci c�nd Sandy intrase �n �ncapere si Kim se astepta ca fata safie trimisa direct la parintele Bernard. Dar dupa ce o privi sever c�teva secunde, chipulsorei Clarence se umbri de �ngrijorare. -Sandra? Te simti bine? Toti elevii se �ntoarsera s� o priveasca. Era fardata foarte strident, dar machiajulneobisnuit pentru ea nu reusea s�-i ascunda paloarea tenului.

-N-am nimic, sora Clarence, anunta ea pe un lori pn ivi >< I tor, care o facu pe Kim sa�nchida ochii lag�ndul ca acum Safld) va fi trimisa �n biroul directorului. �ntreaga clasa aproape ca-si tinea rasuflarea, �n asteptam verdictului. Dar pentru prima

data de c�nd o stiau ei, sora Cin rence batu �n retragere.

-Foarte bine, arunci, spuse ea. Dar sa stii ca nu o sa-ti mai tolerez si alta �nt�rziere.Tot restul orei, Kim se uita pe furis la prietena ei, dar aceasta nu o privi deloc. C�ndclopotelul suna, Sandy iesise deja afara din clasa, �nainte ca Kim sa apuce sa-si bagecartile �n ghiozdan. Alerga dupa ea, fac�ndu-si loc prin �nghesuiala de pe coridor, spredulapuri, acolo unde altadata obisnuiau sa se �nt�lneasca �n pauze. Dar Sandy nu era acolo.

Sandy nu fusese nici la biserica ieri.Sandy nici macar nu o sunase.Iar �n dimineata asta, nu-i vorbise deloc. Kim se pregatea sa se �ntoarca la vestiarul ei, c�nd o zari pe Sandy prin usa de sticla de laintrarea principala. Se uita la imensul ceas de pe peretele de deasupra usii si vazu ca maiare cinci minute la dispozitie, p�nala urmatoarea ora. Trec�nd printre elevii care se�nghesuiau de colo-colo, iesi afara si cobor� pe troluar.Sandy discuta aprins cu Luke Roberts. C�nd Kim se apropie de ei, cei doi adolescenti

tacura.

-Sandy? �ntreba ea sovaielnic. Ce s-a �nt�mplat?Sandy se �ntoarse si o privi fix. C�nd Kim se uita �n ochii prl etenei ei - care pareau sa fiintrat ad�nc �n orbite -, o vazu. Era aceeasi privire pe care o vazuse �n ochii fratelui ei dc dimineata. Si pe care o vazusesi �n ochii tatalui ei. Si, c�nd Luke se �ntoarse si el spre ea, o vazu si �n ochj] ImPulsul i-o lua brusc razna c�nd o imagine rasari �n mintea ei, aceeasi din cosmarul �n careSandy si Luke se tavaleau �n fata ciudatului altar cu crucea rasturnata.Apoi Sandy �i vorbi pe un ton furios pe care Kim nu-1 mai auzise niciodata la ea.-Lasa-ne �n pace, stricata! Kim se holba practic, socata, dar chiar c�nd cuvintele o lovira, o alta amintire �i invadag�ndurile."Sandy vorbeste exact ca Jared! Exact ca Jared atunci c�nd parintele MacNeill a venit ieridup�-amiaza acasa la noi!"Facu un pas spre prietena ei. Fara nici un fel de avertisment, Sandy o scuipa, arunc�ndspre ea o flegma verzuie ce �ncepu sa i se �ntinda pe bluza. Kim privi socata pata de pebluza, apoi, c�nd Luke si Sandy izbucnira �n hohote batjocoritoare de r�s, se rasuci si orupse la fuga spre scoala. Pe obraji �i curgeau lacrimi de umilinta, iar elevii, care nu maierau �n numar asa de mare, �i facura loc sa treaca, uimiti, �n timp ce ea se repezi sa intre�n toaleta pentru fete. Lasa ghiozdanul pe podea si se privi �n oglinda. Fata �i era la fel depalida ca a lui Sandy si c�nd imaginile �ncepura s� i se �nvalmaseasca �n cap - unele dintreele reale, altele provenind din vis, dar toate oribile -, se simti cuprinsa de teroare si deconfuzie. Dadu drumul apei s� curga, se spala pe fata, apoi �ncerca s� stearga pata de flegma depe bluza. "Sandy m-a scuipat! M-a scuipat pur si simplu! Cum putea s�..."Dar nu-si mai continua g�ndul c�nd se vazu �n oglinda. Se uita �n jos, spre bluza si acolounde fusese flegma nu mai ramasese dec�t o gaura.O gaura cu marginile negre, de parca ar fi fost arsa.De pe buze �i iesi un sc�ncet. Freca si mai tare bluza, de parca ar fi vrut s� �ndeparteze nunumai mizeria de pe material, dar si gaura �nsasi. �nca se mai chinuia, c�nd �si auzinumele: - Kimmie? Kimrnie! Tresari speriata si, c�nd privi �n oglinda, �l vazu.

"Jared!"

Se rasuci pe loc.Toaleta era goala; era singura.

-Kimrnie!

Se mai �ntoarse �nca o data, dar de data asta nu mai vazu nimic �n oglinda.

-Kimmie, ajuta-m�!Vocea lui Jared avea o unda de implorare acum si �si aminli cosmarul de dimineata, �ncare Jared se �neca, iar ea �ncercase sa ajunga la el, dar nu reusise.-Jared? sopti ea, dar nu se auzi dec�t ecoul propriului strigat. Oh, Doamne, Jared, ce se�nt�mpla cu noi?

O secunda mai t�rziu �l auzi din nou strig�nd-o, dar acum vocea parea sa vina de dincolode usa. Las�ndu-si ghiozdanul pe jos, Kim se repezi afara din toaleta.

Coridorul era pustiu.

Si totusi auzea vocea lui Jared, strig�nd-o. Urmari vocea, trec�nd dintr-un coridor �n altul.Apoi urca niste scari. Si aici un alt coridor.Ammtirile o copleseau din ce �n ce mai tare - imaginea coridoarelor pe care alergaseurmarita de o amenintare invizibila -, dar nimic nu reusea sa o �mpiedice sa mearga simai departe, calauzita de vocea tot mai stinsa a lui Jared. In sfirsit, ajunse la o usa �nchisa. Se opri ca paralizata, av�nd certitudinea teribila ca stiece se gaseste �n spatele ei.Catedrala ciudata, unde fusese martora at�tor orori! Unde chiar azi-dimineat� o vazuse pe micuta Molly (intuita cu capul �n jos pe crucea dinfata altarului, cu flacarile lumi narilor care aruncau umbre miscatoare pe chipul ei�ngrozit.Apoi, �n �nvalmaseala aceea de g�nduri, auzi din nou vocea lui Jared.

- Kiiiiimnimmm... �si lua inima-n dinti si deschise usa. Nu era catedrala. Era laboratorul de biologie, aranjat frumos, cu mesele de lucru zincate, fiecare cu propriachiuveta. Pe pereti fusesera amenajate rafturi pe care stateau toate speciile din lume, broaste sisoareci pusi �n borcane, �n urma disectiilor, organele unor animale mai mari, toate plutind�n formol, �n timp ce privea borcanele sigilate, Kim observa ca acestea erau acum plinecu s�nge -care �ncepuse sa se reverse din ele. Iar �n fiecare dintre ele fusese asezata c�te

o particica din trupul lui Molly. Un picior �ntr-unui, celalalt, �n altul. �ntr-un alt borcan era o m�nuta. Iar �n borcanul cel mai mare plutea capul lui Molly.Ochii fetitei erau larg deschisi, iar gura ramasese str�mba, �ntr-un rictus de agonie. Pareas� priveasca prin marea de s�nge fix spre Kim, povestindu-i parca toata durerea pe care osimtise �n timp ce...Url�nd, cuprinsa de panica, Kim �si prinse capul �n m�ini, nemaiput�nd s� suporte. Dar,oriunde se �ntorcea, descoperea alte borcane si alte borcane, si din interiorul fiecaruiaMolly o privea �ngrozita.Kim continua s� tipe si c�nd mintea ei nu mai reusi sa �ndure imaginile care o �nconjura

u,cazu pe podea, pl�ng�nd �n hohote si gem�nd. - Nu, implora ea. Oh, nu... te rog, nu... 36 Janet se trezi �ncet, bucur�ndu-se de lumina soarelui ce patrundea prin fereastra si deamintirea noptii petrecute �n bratele sotului ei. Fusese exact ca �n luna lor de miere,�nainte ca patima betiei sa le �ntunece viata. Ciudat cum de lasase timpul sa treaca pel�ng� ei fara sa �nteleaga am�ndoi care era, de fapt, problema. Dar acum, ca totul seterminase - iar Ted Conway de care se �ndragostise revenise �n viata ei -, putea sa vadaexact cum se �nt�mplase totul, cum �l lasase pe Ted alcoolicul sa le strice mariajul. Ideeaera ca nu suferise niciodata at�t de mult �ntr-o singura zi, �nc�t sa fie nevoita sa accepterealitatea cruda. Nu p�na . �n noaptea aceea c�nd Ted bause �ntruna dup� cearta lor,pentru ca, �n cele din urma, sa realizeze ca Janet urma s�-1 paraseasca.Se �ntinse lasciv, simtind �nca, pe trup, m�inile lui Ted, gura lui pe a ei si puterea luiposesiva si dulce �n timp ce faceau di a goste. Se scutura din reverie c�nd auzi dangatul�nfundat al pen-dulei din sufragerie. C�nd batu de sapte, arunca cearsaful �ntr-o parte daca nu se grabea, n-o sa mai aiba timp sa pregateasca micul dejun pentru Kim si Jared.Ceasul mai batu de doua ori. "Noua?" N-avea cum sa fie noua - nu dormea niciodata mai t�rziu de sapte si de cele mai multe orise trezea chiar la sase. Arunca o privire spre ceasul de pe noptiera si vazu �ntr-adevar c�tde mult dormise. De ce nu o trezise nimeni? De ce... Apoi raspunsul �i veni brusc �n cap. Ted stia c�t de obosita si de �ngrijorata fusese pentruJared. Chiar si dupa ce facusera dragoste, ramasese treaza, p�na c�nd Ted o determinases� vorbeasca. Fusese dificil - era at�t de obisnuita s�-si rezolve singura problemele, �nc�tuitase cum e sa le discute �mpreuna cu Ted -, dar el reusise sa o faca sa-si descarcesufletul si chiar accepta ideea ei ca Jared nu era, pur si simplu, �n perioada de crestere si

ca ceva mai grav se �nt�mpla cu el. De-abia dupa ce �i promisese ca se vor ocupa�mpreuna de acest aspect adormise.�n bratele lui, simtindu-se �n siguranta, linistita si iubita.Iar �n dimineata asta el se hot�r�se, evident, sa o lase s� mai doarma si s� aiba singurgrija de copii. �si puse pe ea un halat subtire de casa si se �ndrepta spre dormitorul luiMolly, astep-t�ndu-se sa o gaseasca pe micuta juc�ndu-se �n patutul ei. Dar Molly nu eraacolo, iar asternuturile fusesera aranjate frumos, exact asa cum facea ea. Oft�ndmultumita, iesi pe palier.Imediat simti ca nu este �n regula ceva.Se uita �n jos, spre holul de la intrare, apoi se opri �n capul scarilor. "Oare sa fie lumina devina?" Privi �n sus, spre luminatorul din tavan, dar acesta arata la fel ca �n ziua �n care �l curatase Ted. Se uita �nca o data �n jos si �si dadu seama ca totusi plutea ceva ciudat �n casa, ca si c�nd unsoi de abur acoperea totul �n jur. Janet clipi repede de c�teva ori, se freca la ochi, daraburul nu disparu. Apoi, c�nd �ncepu sa coboare scarile, �l simti.Un fior rece o patrunse p�na �n maduva oaselor, de parca s-ar fi trezit brusc �n mijloculiernii. Dar noaptea fusese suficient de calda ca sa lase ferestrele deschise si le fusese de

ajuns o singura patura subtire. La un moment dat chiar probabil I tnd soarele invadasecamera cu razele lui calduroase -, se dezvelise, �mping�nd-o cit colo. Si totusi, pe masurace cobora scarile, .®-ml devenea tot mai rece, iar c�nd pasi pe palierul de la primul etaj,�ncepu sa tremure.Se opri �n capul urmatorului sir de trepte. Aburul se lacusc si mai gros acum, dar, desi numirosea a nimic, aerul era greu de respirat."O fi vreo substanta?" Aha, fara �ndoiala asta trebuia sa fie - probabil ca Ted vopsea sau curata niste obiecte, ori... "Molly!

Unde e Molly? Daca inspira vaporii astia..."Janet cobor� scarile �n goana, trec�nd prin sala de mese si �n-drept�ndu-se spre bucatarie.Apoi surprinse o schimbare cu coada ochiului si �ntore�ndu-se, privi fresca la care lucrasecu o seara �n urma. Ornamentele de marmura ale terasei pe care le pictase cu at�ta migala, ca sa-i dea unaspect c�t mai aproape de realitate, pareau acum �mb�tr�nite si patate.Balustrada era ciobita si lovita. Iar �n spatele ei, gradina creata cu at�ta zel, color�nd fiecare frunza si fiecare boboc cucea mai mare grija, murise.Frunzele disparusera, las�nd �n urma lor doar niste crengi si ramuri golase. P�na si luminaargintie a lunii se topise, iar cerul era colorat �n verde-�nchis, de parca anunta sosirea unei furtuni puternice.

,J5 imposibil!" se g�ndi ea. Nimeni nu avea cum sa picteze at�t peste vechiul desen �ndoar c�teva ore c�t dormise ea. Asta era! Asta trebuia sa fie. Probabil ca �nca mai dormea si traia un cosmar din care se va trezi �ntr-un minut sau doua. Va fi �n patul ei si �i va lua (ttOVI secunde s� �si dea seama ca munca ei - cea maibuna lucrare pe care o facuse vreodata - nu fusese distrusa. Dar nu se trezi.�n schimb, fresca paru s� prinda viata. Norii de pe cer se �ntunecara, iar ramurilecopacilor �ncepura sa se miste, aplec�n-du-se �nainte, �ntinz�ndu-si spre ea crengile caniste degete scheletice. V�ifurile lor se transformara �n gheare si c�nd una dintre ramuripocni chiar �n fata ei, Janet se �ntoarse instinctiv si o lua la goana spre bucatarie.Atunci auzi un pl�nset �nabusit, de undeva, de tare departe.Se opri ca paralizata, cu o mina pe clanta de la bucatarie, ascult�nd.

Se auzi din nou. "Un copil? Molly?"

�mpinse usa si intra �n bucatarie, caut�nd din ochi tarcul lui Molly, care era asezat �ntr-un

colt, departe de aragaz. Gol!Simti ca-si pierde mintile. Masina era afara, deci Ted nu plecase nicaieri �mpreuna cuMolly. "Unde e fetita? Unde e el?" �n garaj?Nu! Pl�nsetul pe care-1 auzise - iar acum avea certitudinea ca era al lui Molly - venea de undeva din interiorul casei! Se �ntoarse din nou �n sala de mese.

Sunetul care razbi p�n� la ea era acum at�t de stins, �nc�t trebui sa faca eforturi uriase cas�-1 perceapa. Janet �si tinu rasuflarea, dorindu-si s� poata cumva sa puna cap�t batailorinimii.

,Acolo!"

Un sunet slab, ritmat, at�t de slab, �nc�t nu era foarte sigura dac�-1 auzea sau doar �lsimtea. Parea sa vina chiar din podea, trec�ndu-i prin picioare, strabat�ndu-i corpul peni iua ajiuw in mintea ei. Pivnita!Venea din pivnita.�mpinse usa care ducea la subsol si aerul fu strabatui din nun de pl�nsetul �nabusit alcopilului. Numai ca de data asta era niuli mai clar. B�jb�i dupa �ntrerupator. �l rasuci:-Molly? Nici un raspuns. Molly! Apoi: Ted? Esti acolo,

jos?

Nu primi nici un raspuns, asa ca �ncepu sa coboare treptele.Pe masura ce �nainta, fiorul de gheata o str�ngea si mai tare �n ghearele lui.O ceata groasa paru sa apara din neant si lumina aruncata de singurul bec se �ntuneca,transform�ndu-se �ntr-o stralucire pala. Becul dadea impresia ca e suspendat �n aburulacela straniu. Cu fiecare pas facut, sunetul ritmat se auzea si mai tare, si la fel si pl�nsetul copilului.Nu mai avea nici un dubiu ca era vorba despre Molly.Janet ajunse, �n sf�rsit, la capatul scarilor, l�nga usa camerei lui Jared. Ritmul pulsa �n jurulei acum, acoperindu-i bubuiturile inimii, dar �nca mai percepea suspinele fetitei ei maimici. Puse m�na pe clanta si se opri, c�nd o prevestire rea �i coplesi sufletul. Simti nevoiastringenta sa plece din fata usii �nchise, sa scape de ritmul �nnebunitor al muzicii si defrigul oribil.

Dar nu putea.

Nu p�na c�nd n-o gasea pe Molly.Clanta era at�t de rece, �nc�t degetele �i amortira si, c�nd apasa pe ea, o clipa avu senzatiaca usa este �nchisa. Dar usa ceda �n cele din urma. Lumina de deasupra ei se stinsebrusc. Janet �ngheta �n �ntuneric.Becul. Nu era dec�t un bec. Deasupra ei nu se afla nimeni; nu stinsese nimeni lumina.

Totusi, peste tot �n jur -pretutindeni si nicaieri -, ascuns �n bezna, �i putea simti prezenta.�ntunericul o �mpietrise �n locul acela unde statea ca un g�ndac prins �ntr-un insectar.�ncerca din toate puterile sa se desprinda de acolo si sa fuga �n sus pe scari, s� scape deteroarea care o tinea �n gheare. Apoi o auzi pe Molly tip�nd.De data asta, vocea fiicei ei era plina de groaza. Intr-o secunda instinctele materne alelui Janet iesira la suprafata. Propriile temeri disparura si �si scutura de pe umeri greutateaimensa a �ntunericului, �mping�nd usa.Acesta se crapa putin si un licar de lumina se strecura prin deschizatura.Janet �mpinse si mai tare, si usa se deschise larg.C�nd vazu ce se g�seste dincolo de ea, �ncremeni ca o stana de piatra, teroarea depasindorice simtise ea vreodata. �ncepu sa urle.Sa urle. Si sa urle... Cineva �i striga numele de departe, dar era un sunet at�t de slab, �nc�t de-abia ajungeap�na la ea. Dar apoi �l auzi din nou:

-Kiiiiimmm -r- o ultima, singura silaba, de parca cine o striga renuntase disperat sa maicreada ca ea putea sa �l auda.Strigatul se auzi si a treia oara, numai ca de data asta mai tare.-Kim? Kim! Kim, ma auzi? O m�n� o scutura usor. �si deschise ochii si se uita �n sus. Descoperi trei chipuri aplecatedeasupra ei, dar trasaturile lor erau estompate de lumina care batea din spate. Apoi, c�nd privirea i se limpezi, le recunoscu.Sora Clarence. Parintele Bernard. Parintele Mai NeilI "Unde s�nt?" Mai devreme se afla �ntr-un lac, �neci, nul s�-1 salveze pe Jared, �nsa...�ncerca sa se ridice, dar sora Clarence o �mpinse hlnul �napoi.

-Linisteste-te, Kim. Nu �ncerca sa te ridici. Spune-nc doar ce s-a �nt�mplat.-Jared! mormai Kim. Are nevoie de mine. El este... Dar �nainte sa mai adauge ceva,mintea i se limpezi si ea.-Molly, striga Kim.�si duse m�inile la ochi, d�nd din cap, de parca ar fi �ncercat sa alunge amintirea celorvazute. -Au taiat-o! Au taiat-o si au pus-o �n borcane, si... Izbucni �n hohote de pl�ns at�t desf�sietoare, �nc�t sora Clarence o lua �n brate si �ncepu s-o m�ng�ie �ncet pe par.-Linisteste-te, Kim. S�ntem aici cu tine. Nu ti se va �nt�mpla nimic. Dar �ncearca sa nepovestesti ce ai vazut.O �nsiruire de imagini se derula rapid �n mintea ei, si Kim strinse cruciulita de aur daruita de matusa Cora. -Ce este? sopti ea. Ce s-a �nt�mplat cu Jared? El... -Ssss, copila, o calma sora Clarence. Cu noi esti �n siguranta. Tomi va fi bine.

Dar Kim stia ca sora Clarence nu credea nici ea ce spunea.-Povesteste-ne, zise si parintele MacNeill. Nu-ti face griji, chiar daca o sa ti sa paraciudat. Dar trebuie sa ne spui tot.Kim se �neca �n momentul �n care �i veni iar sa pl�nga.-Mama spune ca s�nt doar cosmaruri si...Se opri din nou, amintindu-si scena �ngrozitoare �n care Sandy si Luke faceau dragoste �nfata altarului �nconjurat de luminari. - Nu pot, sopti ea. E... e...-Stiu, spuse parintele MacNeill.O atinse cu degetele pe frunte, de parca ar fi vrut s�-i ofere binecuv�ntarea lui.-Oric�t ti s-ar parea de �ngrozitor, povesteste-ne! Poti avea �ncredere �n noi. �n timp ce degetele reci ale preotului continuau sa o m�ng�ie chiar deasupra spr�ncenelor, Kimsimti cum groaza din suflet �i dispare �ncet-�ncet. �ncepu sa le povesteasca pe �ndeletetoate cosmarurile pe care le avusese de c�nd ea si familia ei se mutasera �n casa de lamarginea orasului. Le relata disparitia lui Muffin, apoi a lui Scout si umilinta �ndurataatunci c�nd Sandy o scuipase.-Apoi, azi-dimineata, ceva mai t�rziu, sf�rsi ea, cu vocea plina de suspine, oh, eu... eu amcrezut... oh, Doamne, eu am crezut ca Jared si tatal meu au omor�t-o pe surioara mea! Seuita �n ochii parintelui MacNeill. Eram �n laboratorul de biologie si am vazut...Se opri atunci c�nd un alt hohot de pl�ns ameninta sa o �nece din nou, dar continua.-Am v�zut-o pe Molly. Era taiata �n buc�ti si o pusesera �n borcane si...si...Se uita �nspre preot, parca implor�ndu-1.-Ce este, parinte? Ce se �nt�mpl�?�n loc s�-i raspunda la �ntrebare, parintele MacNeill �i atinse m�na care tinea str�nscruciuhta. -De unde ai asta? �ntreba el. Kim se �ncrunta. -M... matusa mea mi-a dat-o, rosti ea nesigur. Matusa Cora mi-a dat-o �nainte s� moara.Preotul dadu din cap.-Si mai e una, nu-i asa? �ntreba el. Kim scutura din cap, dar apoi �si aminti scena din camera m�tusii ei si �ncuviinta.-Era pentru Molly, sopti ea. A luat-o mama. �n acel moment parintele MacNeill �i lua ambele mlnil �ntr-ale sale si o privi drept �n ochi.-Vreau sa te g�ndesti bine, spuse el. I-a pus mama luciu ciulita lui Molly?Kim dadu din cap ca nu.-A zis ca o tine p�na c�nd Molly o sa mai creasca.-Dar e �n casa? insista parintele MacNeill.-Da, probabil ca e �n caseta cu bijuterii a mamei.-Iar acum zici ca l-ai auzit pe Jared cum te striga? �nca o data Kim dadu din cap.-Dar nu era el, nu-i asa? Adica vreau sa spun ca erati dum-neavoastr� c�nd �ncercati sama treziti, nu? Preotul �i str�nse si mai tare m�inile �ntr-ale sale si o privi lix.-O sa-ti spun ceva, Kim.Tonul vocii lui o facu pe fata aproape sa-si piarda mintile, dar preotul continua sa ostringa si mai tare.-Trebuie sa fii puternica, mai adauga el. Poti sa faci asta? Kim ezita, dar se forta sa

raspunda ca da.

-N-au fost simple cosmaruri, Kim, �i spuse parintele MacNeill. Nici unul dintre ele. Tot ceai vazut - tot ce ai crezut ca ai visat - s-a �nt�mplat �n realitate. Totul. "E imposibil!"

Nimic din ceea ce vedea nu putea fi adevarat.Ultimul strigat al lui Janet continua sa fie amplificat la ne-sfirsit de �ncaperea imensa.Muschii �i devenisera inerti si pentru o clipa, care i se paru o vesnicie, avu senzatia ca o sa se prabuseasca pe podea.Cauta confuza printre cotloanele mintii ceva, orice, care sa-i ofere un sens, o explicatiepentru scena care se desfasura �n fata ochilor ei."Un cosmar?" Dar era treaza! Stia c� e treaza. O halucinatie. Fara �ndoiala era vorba de o halucinatie -toate schimbarile pe care leobservase, aspectul ciudat al casei, bizarele alternari de culori din fresca de pe perete nuputeau fi altceva dec�t niste halucinatii.�ncerca sa se familiarizeze cu imaginea din fata ei. Camera lui Jared, �nc�perea aceea cuiz statut si pereti negri disparuse. Dar ceea ce gasise �n locul ei nu avea cum s� existe.C�nd usa se deschisese �ncet, lumina puternica o orbi pentru c�teva secunde, dar apoiprivirea i se limpezise si vazu un spatiu care se �ntindea la nesf�rsit, cu marginilepierz�ndu-se �n umbre �ntunecate, invadat de lumina rece care parea sa vina de peste toili dl nicaieri. Insa imaginea ce o facuse sa tipe, smulg�ndu i din gttltj acel urlet de oroare-, era altarul care se �ntrezarea �n dcpaii.insi care domina �ntregul spatiu, desi pareaimposibil de atins.Oase. �ntreaga �ncapere era construita din oase umane mu de oase. Altarul era acoperitcu luminari aprinse, care r�sp�ndcau un miros de came arsa ce se �mbiba �n aerul�ncarcat de un imn gros. Pe altar zaceau ramasitele unei m�ini.O m�na de om. M�na dreapta.Unghiile erau crapate, pielea at�rna, iar degetul aratator parea a fi �ndreptat spre ea. Stiuinstinctiv de unde provenea: din mor-m�ntul profanat al lui George Conway. C�ndimaginea �ncepu sa-i mistuie creierul, se chinui s�-si �ntoarca privirea �n alta parte, doarpentru a da peste altceva la fel de �ngrozitor. O recunoscu imediat: era una din labele dinfata ale c�inelui lui Jared, era laba lui Scout. Alaturi zacea piciorul unui alt animal, dar pe acesta, din fericire, nu-1 recunoscu.

Simtind ca mai are putin si i se face rau, �si muta privirea de pe lucrurile acelearespingatoare, dar dadu peste o imagine si mai oribila: deasupra altarului plutea o crucerasturnata. De cruce era tintuit un corp, sustinut printr-o singura teapa ce-i patrundea prin ambelepicioare si al carui cap se balabanea �n jos. �nca alte doua tepuse strapungeau�ncheieturile de la m�ini, tintuindu-le astfel de cruce. �n partea dreapta a corpului se casca o gaura mare din care picura s�nge. S�nge sialtceva. O masa de viermi ce misunau erupea din rana imensa.�n cele din urma, Janet privi chipul siluetei si tipetele ei umplura camera imensa, dar serasfrinsera asupra ei sub forma unor hohote de r�s sarcastice. Pentru ca deasupraaltarului �si recunoscuse propriile trasaturi, schimonosite de groaza, patate de s�ngele cei se scurgea �n par.Atunci simti durerea. Picioarele si m�inile i se zv�rcolir� �n agonie, iar rana plina de viermiiflam�nzi o ardea cu o durere insuportabila. Simtea caldura s�ngelui ce izvora din rana, iarnarile i se umplura de un miros statut, alterat. �ncerca sa faca un pas �napoi, cazu �ngenunchi si urla din nou c�nd m�inile �ns�n-gerate atinsera podeaua. Droguri! Asta era! Cineva o drogase. Dar nici asa n-avea sens, pentru ca �si amintea totul perfect, dinmomentul �n care Ted venise acasa noaptea trecuta. Facusera dragoste.

Adormise �nbratele lui. Se trezise binedispusa si multumita. Nu m�ncase nimic, nu bause nimic."Atunci cum...?" Dar n-avea sa mai apuce s�-si termine �ntrebarea niciodata, pentru ca �nacel moment aparura doua siluete. Desi stateau cu spatele la ea, �i recunoscu imediat.Sotul ei! Si fiul sau! �mpreuna asezara pe altar un pachet �nvelit �ntr-o piele de animal.

O piele acoperita cu blana aurie.Apoi, chiar �nainte de a �ntelege ce este pielea aceea, simti ce se afla �nfasurat �n ea.-Molly! tipa ea.Ignor�nd durerea cumplita din m�ini si din picioare, Janet se repezi spre altarul grotesc. Deundeva se auzi un hohot de r�s �ngrozitor, iar Ted si Jared se �ntoarsera sa o priveasca.Ted �si �ndrepta un deget spre ea si Janet simti cum este strapunsa de un val at�t defierbinte, de parca ar fi fost taiata cu laserul. �ncerca totusi sa ajunga la altar, �ntinz�nduni inimile, strig�nd numele fetitei ei mai mici:

- Molly... Molly... Molly... Molly...R�sul batjocoritor �i rasuna din nou �n urechi si simti fulgerul dureros al fortei invizibile,care venea din m�na lui Ted. Apoi, c�nd mai avea doar c�tiva metri p�na la altar, Ted vorbi:

-Opreste-o!Jared porni spre mama lui, tin�nd �n m�na dreapta un puni nai stralucitor. 38

Parintele MacNeill o tinu pe Kim de m�ini si se uita ad�nc �n ochii ei. �nca se mai vedeateroarea din ei, dar acum mai aparuse si altceva: o privire d�rz� care �ncepea sa ia loculfricii. Stateau �n fata casei si hot�r�rea fetei biruise teama paralizanta ce o coplesise �nlaboratorul de biologie de la scoala.

-Poti s-o faci, Kimberley, spuse el �ncet. Nu uita ca matusa ta a avut dreptate. Crucea teva apara. O s� vezi lucruri mult mai �nsp�im�nt�toare dec�t �ti poti tu imagina, dar, at�tatimp c�t vei purta crucea, vei fi �n siguranta. �ntelegi?Kim ezita, dar apoi �ncuviinta din cap. "�n siguranta", sopti �n sinea ei. Cuvintele setransformasera �ntr-un fel de rugaciune, pe care continua sa o repete, �n timp cedegetele se agatau de crucea aurie de la g�t: "�n siguranta... �n siguranta... �n siguranta. .." Dar daca se rupea lantul? Dar daca pierdea crucea si... - Kim... Kuimmmmm... Din nou vocea lui Jared. Acum se auzea �nsa si mai �ncet, de parca fratele ei s-ar fi scufundattot mai mult �n ad�ncurile din cosmarul ei, acolo unde ea nu �l putea ajunge.-Acum, sopti ea, adres�ndu-se at�t ei, c�t si celor doi preoti care o �nsoteau. L�s�ndu-i pe trotuar, fata porni catre casa.-Nu putem s-o lasam singura �nauntru, spuse pai miele Bernard, �n timp ce aceastatraversa peluza.Parintele MacNeill tacu p�na c�nd Kim urca scarile de la veranda. Chiar si de la o

asemenea distanta el tot putea simti fiorul de gheata ce venea dinspre cladire, aproapeca vedea aura greoaie a raului ce plutea deasupra ei.-N-avem de ales, raspunse el �n cele din urma. Nici eu, nici tu nu am suporta macar s�-icalcam pragul. Nu avem puterea.Dupa ce Kimberley Conway deschise �ncet usa de la intrare, intra si o �nchise �n urma ei,cei doi preoti �ncepura sa se roage.Zgomotul usii trintite rasuna prelung si lugubru �n spatiul imens al casei. Ramase perfectnemiscata. Aspectul interior se schimbase; curentul de gheata se simtea acum peste totsi Kim era perfect constienta ca nu avea cum sa se apere �mpotriva lui. Aerul deveniseat�t de sufocant, �nc�t era aproape imposibil de respirat, si �ntreaga ei fiinta �i spunea saplece de acolo.Sa plece acum, �nainte de a fi prea t�rziu.Dar, desi instinctul de autoaparare o �mpingea sa se �ntoarca, Kim se �ndrepta spre scari.Un sobolan aparut din senin t�sni spre ea. Kim sari speriata, tip�nd �ngrozita. "Nu era real!"

Cuvintele ras�rira �n mintea ei exact c�nd prinse cu m�na cruciulita de aur de la g�LSobolanul disparu."Disparuse sau doar fugise pe usile deschise ale salii de mese?"Se �mbarbata singura, c�ut�nd sa �nlature panica provocata de sobolan, si continua saurce treptele. Atmosfera devenea din ce �n ce mai apasatoare si �si simtea picioarele�mpotmoliti-iu nisipuri miscatoare.Ajunse la capatul scarilor, dar chiar c�nd puse piciorul pe prima treapta, scara se umplude serpi. Erau pretutindeni, �nco-lacindu-se unul �ntr-altul, misc�ndu-si capetele si s�s�indamenintator �nspre ea.

Kim �si strinse si mai tare crucea si urca si a doua treapta. Apoi a treia.Serpii se dadura de-o parte si de alta, f�c�ndu-i loc.C�nd ajunse pe hol, un tipat ascutit strapunse linistea casei si Kim se rasuci, dar nu vazunimic. Un alt tipat, de data asta �nsa exact �n spatele ei.Se �ntoarse din nou, �ns� tot nu zari nimic. Tipatul se transforma �ntr-un urlet prelung, darKim �si acoperi urechile cu m�inile si alerga c�t putu de repede la mezanin. Un momentmai t�rziu se opri �n fata dormitorului p�rintilor ei si c�nd atinse clanta se pregatisufleteste pentru ceea ce urma sa gaseasca �nauntru.Usa se deschise. Un cadavru, gol pusca, era sp�nzurat de candelabru, cu o funie groasa prinsa �n jurulg�tului.Avea gura cascata si limba �i at�ma hidos. Ochii lipsiti de viata o fixau pe Kim. Era mamaei! Un strigat aproape inuman �i rascoli pieptul, dar se abtinu; vocea dinauntru �i vorbi iarasi:"Nimic nu e real!" Bratul inert al mamei prinse dintr-o data viata si o acuza amenintator cu degetul: "E vinata!" Cuvintele ragusite se rostogolira printre buzele livide ca o lovitura de pumnal.Lui Kim i se �nmuiar� genunchii si o clipa avu senzatia ca inima o sa-i sara din piept.Simtea ca e pe punctul de a face o criza de isterie. Dar undeva, �n ad�ncul sufletului, oauzi pe matusa ei soptindu-i: "Te va apara. Crucea te va apara". Chi-nuindu

-se din toateputerile sa ignore sentimentul coplesitor de panica, fata �si lua ochii de la imagineacadavrului at�rnat de candelabru si se apropie de masuta de toaleta unde se jm .< icaseta cu bijuterii. �i deschise capacul si �ncepu sa caut! III de-a doua cruce. Caseta eraplina cu tot felul de lanlisoaic m inele ieftine, dar nici urma de cruciulita. Dedesubtul eimai gasi un alt compartiment �n care se aflau trei cutiute mici. Primi continea un sirag deperle; a doua un pandantiv din jad pe caic Kim nu-1 mai vazuse de o gramada de ani, dec�nd murise bunica ei. De lantisorul pandantivului era prinsa o mica eticheta, pe carebunica ei �i scrisese un mesaj: "Pentru Kim c�nd va �mplini 11 de ani". Lua bijuteria pentru

o clipa, dar o puse la loc, iar apoi desfacu si cea de-a treia cutiuta.Cruciulita mult dorita sclipi �n �ntunericul din camera. Atunci c�nd Kim o ridica, un strigatde agonie izbucni din spatele ei. Se rasuci si vazu corpul mamei ei contorsion�ndu-sc;m�inile veneau spre ea cu degete lacome, pregatite sa-i smulga crucea.-Nu! sopti Kim. Niciodata!Fantoma tipa din nou si chipul i se schimonosi de furie. �si �ntinse si mai tare bratele, p�nac�nd o atinse pe Kim cu degetele.Desi curajul parea s-o paraseasca, iar inima �i batea nebuneste, Kim nu se feri.Cu un ultim urlet de neputinta, spectrul teribil al mamei disparu.Kim �si �nfasura cu atentie lantisorul �n jurul degetelor si se �ntoarse l�nga usa, unde seopri si asculta. Prin lemnul greu de stejar patrundea un sunet, care i se paru cunoscut,dar nu reusi sa-si dea seama ce este exact. Deschise putin usa si instantaneu zgomotul de dincolo aproape ca o asurzi. Viespi! Erau cu milioanele, form�nd un roi at�t de gros, �nc�t de abil zarea celalalt capat al holului.Primul g�nd care �i trecu piifl minte fu sa �nchida usa si sa se ascunda p�na c�nd roiul deinsecte va disparea. Dar realiza imediat ca nu era solutia cea mai buna, asa ca deschiseusa larg. Viespile �ncepura sa roiasca �n jurul ei.�ncet, dar sigur, Kim porni spre scari, desi dintr-o clipa �n alta se astepta sa simta cummilioanele de ace se vor �nfige �n trupul ei. O rupse la fuga �n cele din urma, cobori scarile�n graba, apoi ajunse �n sala de mese. �nchise usile cu putere �n urma ei si brusc b�z�itulinsectelor �nceta. �ndrept�ndu-se catre scarile care duceau la subsol, Kim facu tot posibilul sa nu priveascafresca pictata de mama ei, �ngrozita de ceea ce ar putea vedea acum. Dar pictura �iatrase privirea ca un magnet si aproape ca i se taie rasuflarea c�nd descoperi scena deinfern ce se desfasura dincolo de usile franceze pictate cu at�ta grija de Janet. Flacarile�nghitisera totul; crengile goale ale copacilor se tranformaser� �n limbi de foc, iar cerulera acoperit cu nori negri de fum. De-a lungul peluzei se zv�rcoleau mii de oameni.Gemetele sf�sietoare ale sufletelor chinuite �i umplura inima de o disperare aproape

insuportabila.Simti atunci cum o cuprinde o dorinta navalnica - o nevoie stringenta de a scapa de frigulcare �i patrunsese �n oase chiar din clipa �n care intrase �n casa. Brusc, usile franceze numai erau pictate pe perete si Kim stiu ca era suficient sa treaca de ele ca sa se�ncalzeasca.

Focurile Iadului!

Facu un pas �nspre ele; acestea se deschisera, parca la comanda, �nt�mpin�nd-o. �nca unpas

. Si �nca unul. �nca unul si...Revenindu-si din atractia aceea hipnotica, Kim �ntoarse spatele eternitatii �n fl�cari sipomi spre usa care ducea la subsol.�n urma ei rasuna o bufnitura si se trezi �n bezna. Tin�nd crucea str�ns �n m�n�, cobor�. Janet simti v�rful pumnalului cum �i atinge g�tul, dai nu i macar amenintarea lui nu puteas-o opreasca. Din pacate, restul corpului nu mai raspundea la semnalele trimise decreier. Avea senzatia ca o forta nepam�nteasca preluase controlul asupra ci, oblig�nd-o saram�na pe loc si sa priveasca.Ted desfacuse pielea c�inelui si acum Molly zacea goala pc altar.Fetita, posedata si ea de aceeasi forta invizibila, nu facea nici cea mai mica miscare ca sascape. Dar pl�ngea, si Janet auzea groaza din glasul ei.Ted aseza copilul pe spate. �n lumina difuza a luminarilor, copila ei scumpa arata completneajutorata. Privea �ngrozita imaginea de pe cruce -imaginea lui Janet -, iar Janet erasigura ca Molly credea ca tot ceea ce vede este real.

-Opreste-te, �l implora ea pe Ted. Pentru numele lui Dumnezeu, Ted! Ce faci?Ted se �ntoarse cu fata spre ea. Desi �l recunostea, fata �i era umflata, iar tenul patat.Avea corpul plin de bube si pustule si, c�nd se �ntoarse, roba se desfacu.Pielea lui se �ncretea �ntr-un mod ciudat, si Janet v�zu curind si cauza acelor �ncretimri: din el �ncepura sa iasa mii de viermi, care cadeau pe podea, misun�nd cu miile si venindlacomi spre ea. C�nd izbucni �n hohote de pl�ns, din gura sotului ei se rostogoli un ris batjocoritor si crud.Ochii lui sclipira malefic �n momentul �n care m�na lui Jared se misca. Janet simti cumpumnalul �i cresteaza pielea de pe g�t.-Asteapta! porunci Ted.Jaxed �nmarmuri. Cutitul se opri, dar v�rful atingea �n continuare carnea femeii.-Molly, rosti Ted. Mai �nt�i Molly, si-apoi mama ta.-Nu, sopti Janet."Era un cosmar - fara �ndoiala, era un cosmar!" Si totusi, desi parea absurd, Janet stia canu viseaza. - Oh, te rog... gemu ea cu vocea sf�rsita. Jared pleca de l�ng� ea, las�ndu-i o picatura de s�nge pe g�t. Dar Janet se afla �ncontinuare sub lanturile foitei nevazute si nu putea face nimic s�-si salveze copilul. �ntimp ce ea �l privea disperata, Jared se apropie de altar si se apleca peste Molly, fix�ndcutitul exact deasupra stomacului ei.-F�-o, Jared, sopti vocea amenintatoare a lui Ted. Stii ca trebuie s-o faci. Stii ca si tu vreiasta! Serveste-ti st�p�nul, Jared! Serveste-1, asa cum i-am promis c-ai s-o faci! Janet exploda �ntr-un strigat de m�nie.-Ce, zbiera ea, ce st�p�n? Ce ai promis? Spune-mi ce ai facut!Ted o privi cu ochi scaparatori.-Am facut ce trebuia sa fac, scuipa el cuvintele. Exact ceea ce era necesar, pentru minesi pentru tine. Janet �l privea �ncruntata, �ncerc�nd sa �nteleaga ce vrea sa spuna. Nimic din ce vedea siauzea, absolut nimic nu parea posibil. Dar �n ad�ncul sufletului ei stia ca se �nsal�. Stia cefacuse Ted. �si v�nduse sufletul. Si pe-al fiului lui, de asemenea. Nu fiul lui! Fiul lor! -Nu, tipa ea. Nu poti s-o faci! Nu-1 poti vinde pe Jared! Nu e al tau, Ted!

-Asa sa fie? spuse Ted, ironic. Doar priveste-1. O sa fac� exact ce �i spun eu.Se �ntoarse spre altar si-si ridica bratele.Janet vazu cum imaginea crucii rasturnate dispare. �n l<¯ ui ei aparu o alta viziune araului pur, un chip cu trasaturi luate dlfl cel mai urit cosmar posibil. Ochii, ad�nciti �n

orbite purulentei sclipeau �n lumina rece. O priveau fix, intr�nd �n ea, scotocind In toatecotloanele sufletului ei, c�ut�nd... ce? Slabiciunea! "Ce vrei?" Desi �ntrebarea nu fusese rostita cu voce (are, Janet auzi vocea terifianta - desiseducatoare �n acelasi timp vorbindu-i chiar l�ng� ureche: "Poti sa le ai. Poti avea orice �tidoresti". Acum imaginea �ncepu sa se modifice, chipul diavolesc to-pindu-se �ncet-�ncet, p�n� c�nd�l zari din nou pe Ted.

Dar nu era Ted cel de acum.

Ci Ted asa cum fusese cu ani �n urma. Dar nu, nu era nici acel Ted. Barbatul pe care �l privea ea acum, asezat �n fata altarului,era un Ted la care ea visase dintotdeauna. Desav�rsit din toate punctele de vedere, cu trasaturi dumnezeiesti si ochi limpezi ca apa.Era un Ted ideal. Barbatul �i z�mbi. II auzi cum �i vorbeste, m�ng�ind-o, alint�nd-o. Fac�ndu-i promisiuni.

-Orice, Janet. Poti avea orice �ti doresti. Viata ta poate fi exact asa cum ai visat...Vocea continua, soptindu-i, murmur�ndu-i, ating�nd-o �n ad�ncul sufletului.-Nu, reusi ea sa �ng�ne, dar de data asta pe un ton implorator. Dar vocea �si continuac�ntecul de sirena, �n timp ce ochii o priveau cu bl�ndete. Janet resimti din ce �n ce mai mare puterea tentatiei.-Te rog, �l implora ea. Nu-mi face asta... te rog, nu face asta...Atunci �nsa simti m�inile lui Ted pe trupul sau, degetele lui calde explorindu-i fiecarep�rticica, ating�nd-o si m�ng�ind-o. Vintrele i se �nfierb�ntara si curind cuvintele ei setransformara �n gemete usoare de extaz.-Vrei, Janet, �i susura vocea la ureche. Stiu ca si tu vrei. Orice si totul. Dar trebuie s� mi te daruiesti, Janet. Primeste-m�! Lasa-ma s� intru �n tine. Lasa-ma sa te posed. Lasam�... Brusc, cutremuratoarea scena de seductie fu �ntrerupta de un singur cuv�nt care rasuna�n catedrala imensa. -Nuuuuuuu...! Pentru o clipa, femeia nu stiu de unde aparuse sunetul, dar apoi �l auzi din nou, dinspatele ei. �si smulse privirea de pe imaginea perfecta a lui Ted care plutea deasupraaltarului si se �ntoarse. O vazu pe fiica ei cea mare venind spre ea. Kim era de o paloare cadaverica, iar �n ochi i

se putea citi groaza. Cu m�na dreapta �si tinea strins crucea de aur. Mergea cu m�nastinga �ntinsa �nainte si Janet observa ca dintre degetele ei at�rna un alt lantisor cu cruce.C�nd Kim se apropie, Janet se �ntinse sa ia crucea, dar Kim trecu pe l�ng� ea, privind fix... ... Imaginea de deasupra altarului! Expresia de pe chipul ei spunea clar cui avea sa-i ofere Kimcrucea, fiintei oribile ce plutea peste luminarile aprinse. Atunci, viziunea acelui Ted perfect se transforma �n altceva. Ochii �i erau plini de ura. Tenul fin doar cu o secunda �nurma se �nrosi si se acoperi cu solzi, iar buzele pline se subtiara si se �ntarira p�n� c�ndJanet �si dadu seama ca se uita la botul unei reptile.Gura se deschise si dinauntru t�sni un sarpe cu doua capete, care s�s�ia si �si arata coltiiplini de venin.Sc�ncind de groaza, Janet se feri de monstruoasa aratare.�nsa Kim continua sa se apropie de el �ncet.Jared si Ted se aflau acum am�ndoi �n fata altarului, protejlti de imaginea grotesc�aparuta deasupra lor. Pumnalul vihi | iu m�na dreapta a lui Jared, la doar c�tiva centimetride pieptul g< <\ al lui Molly, si c�nd Kim veni si mai aproape, vocea lui Ted rasuna �n�ntreaga �ncapere.-F�-o, porunci el �nca o data. Fa-o acum!Jared �si misca m�na si cutitul atinse pielea lui Molly.-FA-O! urla Ted. �mplineste sacrificiul! "Nu este real!"

Kim �si repeta cuvintele �n g�nd, �ndrept�ndu-se spre altar, �ncerca sa nu priveasca fiinta�nfricosatoare de deasupra, con-centr�ndu-se ca picioarele ei sa asculte de vointa mintiiei, nu de puterea spaimei."Nu este real" �si spuse �nca o data. Dar acum stia ca totul este real, ca ceea ce vedea era chiar sursa raului si nu o simpla�nchipuire trimisa de pe t�r�murile celelalte ca s-o sperie.

Auzea �n continuare vocea fratelui ei strig�nd-o, dar acum era si mai slaba. Distantascazuse suficient �nc�t sa-i poata simti g�ndurile si, daca mai �nt�rzia mult, Jared avea sase supuna total parintelui sau. Si atunci ar fi fost prea t�rziu.Serpii gemeni se �ntinsera spre ea, arat�ndu-si coltii si fix�nd-o cu niste fante sclipitoare �nloc de ochi, dar c�nd ridica micul talisman �n fata lor, batura �n retragere, s�s�ind furiosi siscuip�nd.Se apropie si mai mult si, de data asta, �ntregul chip al demonului urla mfuriat. �n ciudazbieretelor nefiresti, Kim �nainta si se opri exact �n dreptul fratelui ei, care statea �n fataaltarului, lumina luminarilor vazu cum v�rful pumnalului statea ne-scat pe pieptul luiMolly. Fetita pl�ngea, vr�nd la mama ei.

-Fa-o, blestemat s� fii! auzi Kim porunca tatalui ei si vazu cum �ncheieturile lui Jared sealbeau pe masura ce degetele sale str�ngeau tot mai tare minerul cutitului.�l ridica putin mai sus, pregatindu-se sa-1 �nfiga �n pieptul surioarei lui.Kim se repezi si puse lantul la g�tul lui Jared. Crucea �i cazu pe piept. �n momentul �n care crucea �l atinse, chipul lui Jared se schimonosi de furie si ridica si mai suspumnalul. Deschise gura si slobozi un tipat de m�nie. O secunda mai t�rziu, cutitul

se�nclina, stralucind. Apoi �l �nfipse �n pieptul lui Ted Conway. Ted se �mpletici, d�ndu-se �napoi, dupa care cazu �n genunchi. Jared, care tinea �n continuarepumnalul foarte str�ns, �l scoase brusc. Ted �l privi socat pe Jared, culoarea disp�r�ndu-idin obraji. Deschise gura s� vorbeasca, dar Jared �i v�r� violent cutitul direct �n fata,�nfig�ndu-1 c�t mai ad�nc, simtind cum trece prin cerul gurii, p�n� �n creier.Ted se rostogoli pe podea cu s�ngele �nca g�lg�ind prin rana din piept, mort.

-Ia-o pe Molly, sopti Jared cu ultimele puteri, dar Kim �i auzi cuvintele abia soptite doar �nmintea ei. Ia-o si pe mama. Si iesiti. Pentru numele lui Dumnezeu, iesiti odata!Kim o smulse pe Molly de pe altar, se �ntoarse si o lua la fuga pe intervalul din mijloc,strig�nd spre Janet s-o urmeze. Un moment mai t�rziu, iesira �n goana pe usa.Revenira �n bezna de pe scari.Cosmarul �ngrozitor parea sa dispara si Janet se opri brusc.-Nu... nu �nteleg, balmaji ea. Ce...Dar Kim, cu Molly �n brate, o �mpinse �n sus pe scari.-Afara! tipa ea. Jared spune ca trebuie sa iesim afara. Acum! Ceva din vocea fiicei ei �i �nlatura confuzia �n care pluti l 0 lua pe Molly din bratele lui Kim si serepezi pe scara. TreCUXt prin sala de mese, traversara holul de la intrare si ajunsera Insf�rsit pe veranda din fata.Soarele stralucea cu putere si aerul era strabatut de o adieri placuta.Janet regasi dimineata perfecta �n care se trezise. 39

Parintele MacNeill �nceta sa se mai roage c�nd usa casei se deschise larg. C�nd o vazu peKim iesind pe veranda, dupa numai zece minute, era aproape sigur ca fata daduse gres.Fie nu gasise cea de-a doua cruce, fie, cel mai probabil, se pierduse cu firea.Nici macar nu lua �n consideratie ce era mai rau si anume ca ea s�-si fi pierdut crucea dela g�t.Dar c�nd o zari si pe Janet cu Molly �n brate, rasufla oarecum usurat si facu un pas sprecasa. Insa calc�nd pe proprietatea Conway, �l cuprinse din nou fiorul acela de moarte sipreotul �ntelese imediat ca teribila confruntare nu se terminase.Kim, vlaguita din cauza celor traite, aproape c� lesina �n bratele ocrotitoare ale parinteluiMacNeill. O prinse, simtindu-i bataile iuti ale inimii si tremurul corpului.

-Gata, acum e bine, �i spuse el. Totul o sa fie bine. �n cele din urma, fata �ncepu sa selinisteasca. -Unde e fratele tau? �ntreba parintele. Apoi si mai precipitat. - Unde e? Kim �si ridica fata �nspre el - pe obraji �i curgeau siroaie de lacrimi pe care nu mai puteasa si le controleze - si se uita rugator �n ochii lui.

-A ramas, sopti ea. Mi-a spus s� plec, dar el a ramas.-Si tatal tau? Vocea �i tremura si Kim se abtinu c�t putu ea de mult sa nu dea drumul unui suspin

sf�sietor. -El... el e mort, rosti cu glas pierdut. Jared... Parintele MacNeill puse degetul aratator pe

buzele ei,

oprind-o.

-Nu Jared, spuse el �ncet. Jared nu a facut nimic. Se uita ad�nc �n ochii ei.-�ntelegi? Acela n-a fost niciodata fratele tau. Niciodata. Janet, ajunsa la capatulputerilor, se aseza pe iarba dintretrotuar si strada. Str�ng�nd-o pe Molly c�t putea ea de tare -de parca ar fi vrut sa seasigure c� nimeni nu avea s� i-o mai ia din brate -, �ncerca sa �nteleaga ce s-a �nt�mplat.Dar nu era �n stare. Nimic, absolut nimic nu avea vreun sens. Din discutia purtata �ntrepreot si Kim reiesea c� ei nu numai c� stiau prin ce cosmar trecuse, dar si �ntelegeaucumva semnificatia lui. �si �ntoarse privirea spre casa, dar �n fata ochilor nu vedea dec�timaginea �ngrozitoare a fiului ei, a cutitului -stralucind de s�nge - str�ns cu o fortasupranaturala, care �l ameninta pe Ted. Chiar deasupra lui Ted... "Nu, nu Ted. Cineva - ceva diferit. Dar nu Ted. Si nu Jared." Fara �ndoiala c� fusese un cosmar - sigur fusese un... Aproape convinsa ca �si pierdemintile, cu un ultim efori spuse.

-Spune-mi, implora ea cu voce stinsa. Cineva, va rog, cineva sa-mi spuna ce se �nt�mpl�cu mine... Parintele MacNeill �ngenunche l�nga ea si �i puse m�na protector pe dupa umeri. JOHN SAUL

- Iadul, rosti el �ncet. Tocmai te-ai �ntors din iad, Janet. Dar casei. Stia ca batalia nu se sfirsise. Nu �nca.

40

Spatiul imens din jurul lui se umplu cu ragete de furie care amenintau sa-i spargatimpanele lui Jared. Uit�nd de pumnal, �si acoperi instinctiv urechile cu m�inile pentru aopri tipetele disperate ale sufletelor condamnate si vaietele agonizante care rasunau peste tot.Cutitul, cu lama patata de s�ngele lui Ted Conway, picase la doar c�tiva centimetridepartare de m�na inerta a lui Ted. C�nd Jared se �ntoarse cu spatele la altar, piciorulatinse minerul pumnalului, care se �nv�rti, ating�nd degetele victimei.C�nd metalul atinse carnea, degetul se chirci de parca ar fi fost electrocutat. Apoi, �n locsa �si reia rigiditatea specifica mortilor, palma lui Ted str�nse cutitul. S�ngele de pe lamadisparu ca si cum ar fi fost supt de corpul �njunghiat cu c�teva momente mai devreme.Ted scoase un sunet ragusit si se ridica �mpleticindu-se, dupa care se sprijini de altar. �siprivi fiul cu o furie at�t de intensa, �nc�t Jared se opri si se �ntoarse cu fata spre el.Tatal lui deschise gura si Jared �i putu zari rana dinauntru. Cuvintele �mproscate pringaura s�ngerie aduceau mai degraba u un g�j�it, dar Jared le auzi perfect. - Nu, g�f�i Ted.Nu asa. �ncerca sa-si �ndrepte spatele si facu un pas catre fiul s�u. - Nu asta e sf�rsitul.�i �ntinse o m�na, implor�ndu-1 din priviri.�mpins de o forta careia nu se simti �n stare sa-i reziste, Jared se apropie de tata

l s�u, darchiar �nainte ca degetele lor sa se atinga, din subconstient �i rasari o imagine.

Era noapte.

Jared dormea �n camera lui. Apoi se trezise, fara vreun motiv anume. O voce - voceatatalui sau -�l striga. Se ridicase din pat si pornise pe scari, trec�nd prin sala de mesep�na jos �n pivnita. O usa. O deschise.�ncaperea era �necata �ntr-un abur gros, dar vazu mina �ntinsa a tatalui sau.-Ajuta-ma, Jared. Trebuie sa ma ajuti.Patrunse si mai adine �n ceata sufocanta si apuca strins degetele reci ale celui care �i eratata. In clipa �n care Ted �l prinsese de mina, Jared simti cum �l cuprinde un sentiment dedisperare ad�nca.Se simti pierdut, abandonat.Teama �i patrunse �n suflet; era �ngrozit de ceea ce tatal lui era pe punctul de a sav�rsi,darnu-i putu rezista.Ted �l conduse prin aburul misterios p�na la un altar de aur, plin cu bijuterii, ce parea safie luminat chiar din interior. Deasupra altarului observa o cruce rasturnata, iar �n fata ei�nt�lni imaginea raului pur.Simti cum inima i se face cit un purice. �ncerca sa-si mute privirea, dar nu reusi. Ochii de

pe chipul acela oribil erau lacomi si, �nainte ca tatal lui sa-i vorbeasca, Jared stiu dupace /®//. �¯ demonul.Atunci �ntelese ca e pierdut.-Esti Sul meu si primul nascut, rosti Ted. Mi te vei supune' Incapabil sa opuna chiar si ceamai slaba rezistenta, Jiuvil continua sa fixeze chipul diavolului.

-Ti-1 daruiesc pe fiul meu, �l auzi pe tatal lui spun�nd. Demonul z�mbi, si Jared auzi o altavoce, care parea sa vinade pretutindeni si de nicaieri. �i patrunse p�na �n cele mai ascunse coifuri ale sufletului sibaiatul �l asculta. Nu avea de ales. -�mi apartii, Jared, sopti vocea. Tatal tau mi te-a daruit, si acum esti al meu. Jared dadudin cap. -Ma vei servi pe mine si numai pe mine. �mi vei construi o catedrala si �i vei aduce si pealtii. Ma vei hrani. Mi te vei �nchina, �mi vei distruge dusmanii.Vocea continua sa-i sopteasca, d�ndu-i amanunte despre raul �n care va trai, despresacrificiile pe care le va face. Apoi, �nainte ca zorile sa-si faca aparitia, se �ntorsese �n camera lui, �n patul lui siadormise. C�nd se trezise din nou, stia ca nu fusese un vis si �n ziua aceea cobor�se pentru primadata la subsol, acolo de unde avea sa porneasca totul.

�ncepu sa faca exact ceea ce �i poruncise vocea diavolului.Incapabil sa reziste, o strigase pe Kim, implor�nd-o sa-1 ajute, si de mai multe ori aceastavenise. Ea vazuse ce se �nt�mpla, vazuse ce facea, dar nu �ntelesese, nu-1 ajutase.P�na astazi. C�nd m�na lui Jared mai avea doar c�tiva centimetri p�na la mina lui Ted, baiatul si-oretrase brusc, si, �n loc sa i se alature tatalui sau pe drumul pierzaniei, str�nse cu puterecrucea de aur pe care sora lui i-o pusese la g�t. �si simti sufletul revenind, iar r�ceala sisinguratatea �n care traise p�na atunci �ncepura sa se topeasca. Pe masura ce r�ul �iparasea trupul, urletele care umpleau catedrala sporeau �n intensitate. De data asta numai erau strigatele sufletelor condamnate pe veci �n iad. Diavolul �nsusi ragea furios cavictima �i scapa printre degete.Jared arunca o ultima privire viziunii sinistre care plutea deasupra altarului, apoi se�ntoarse spre tatal sau.-M-ai daruit lui, spuse el �ncet. Ti-ai oferit propriul fiu Diavolului! Trec�nd pe linga tatal s�u, care cazuse deja �n genunchi, Jared lovi luminarile de pe altar sivocea diavolului urla cu furie: - Huuu! �ntr-o secunda, flacarile se r�sp�ndira �n �ntreaga catedrala, iar tatal lui, s�nger�nd si maimult acum, se �nv�rtea disperat printre ele, c�nd �ntr-o parte, c�nd �n alta, �ncerc�nd sa scape.Dar nu mai exista nici o scapare pentru el.Niciodata. Rostind o rugaciune pentru prima oara de c�nd intrase �n casa blestemata, Jared se�ntoarse si pomi spre usa.

-Sf�nta Marie, Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si �n ceasulmortii noastre... -Ce crezi ca o s� faca acum cu ea? o �ntreba Luke Roberts pe Sandy Engstrom.Sandy ridica din umeri, indiferenta.-Din partea mea, poate s-o �nchida la balamuc si s� arunce cheia. Desi mai era �nca o ora p�na la pr�nz, Luke si Sandy vi-m.ni aici �nca de c�nd parinteleMacNeill si parintele Bernard o MO sesera pe Kim din laboratorul de biologie. Dupa cebauserl I doua sticla de Coca-Cola, hotar�sera ca, daca vreuna dintre calugarite o sa se iade ei a doua zi c�nd se vor duce la scoala, sa spun� ca fusesera at�t de suparati pentruceea ce i se �nt�mplasc lui Kim, �nc�t n-au mai suportat sa ram�n� la ore.Luke r�nji rautacios.-Credeam ca Kim este cea mai buna prietena a ta.-Melissa Parker a fost cea mai buna a prietena a mea, ras-pune Sandy. Kim prea o facepe sf�nta. Aplec�ndu-si usor capul, �l privi pe Luke piezis. Ia zi, tu si Melissa ati facut-ovreodata?

Luke r�se sarcastic.

- Glumesti? Era la fel de proasta ca Kim. Ziceai ca are de g�nd s� se calugareasca, nu alta!Sandy d�du s� spun� ceva, dar brusc simti cum i se ia o greutate de pe inima.O povara de a carei existenta nu fusese constienta. Un moment - care trecu c�t ai clipi - avu senzatia �ngrozitoare c� o sa vomite din nou, asa cum ise �nt�mpla �n fiecare dimineata dup� ce petrecuse noaptea aceea la Kim, dar se linist i

imediat. Se scutura, clipind. Se simtea complet dezorientata. Ce facea ea la ora unsprezecedimineata �n pizzerie? Sora Clarence o s-o pedepseasca sever!Iar �n fata ei se gasea Luke Roberts! Luke Roberts, cu care se jurase ca nu o s� mai steade vorba niciodata. Tocmai se pregatea s� plece, c�nd Luke sari brusc �n picioare. - Isuse! spuse el. Ce naiba caut eu aici? Parintele Bernard si parintele Mack o sa ma omoare de data asta! Fara s�-si ia r�mas-bun, t�sni pe usa si o lua la goana spre scoala.Sandy lasa pe masa suficienti bani ca sa acopere consumatia.Se ridica de pe bancheta de piele si porni si ea spre scoala, cu mintea eliberata de tot cei se mt�mplase de c�nd intrase prima data �n casa Conway.Continu�nd sa se roage, Jared Conway trecu prin sala de mese si ajunse �n holul principal.Casa se zbatea �nca sub raul care �i acaparase fiecare coltisor si, c�nd ajunse la usa de laintrare, simti cum acesta se �ntindea dupa el, lacom, �ntr-o ultima �ncercare de a-1 trage�napoi �n tar�mul mtunericului.Deschise usa si pasi pe veranda din fata.I se paru ca aude �nca o data vocea tatalui sau strig�ndu-1.Dupa ce cobor� treptele si pomi sa traverseze peluza �nspre locul unde se aflau Janet, Kimsi Molly, casa izbucni �n flacari.Jared stia c� flacarile nu vor putea fi stinse niciodata complet.�mbr�tis�ndu-si mama si sora geamana, privi �ndelung focul, p�n� c�nd structura caseiceda, prabusindu-se cu un zgomot asurzitor. Atunci se �ntoarse cu spatele.

Pentru el, �n sf�rsit, totul se terminase.

�n cur�nd �n format de buzunar John Saul

Prezenta C�nd doctorul Katharine Sundquist primeste propunerea de a lucra la un proiect arheologic �n idilicul Maui, pare ca soarta i-a oferit o sansa ideala pentru ca fiul ei de 16 ani, Michael, sa-si revina dupa moartea recenta a tatalui sau. Cur�nd �nsa se dovedeste ca paradisul este,de fapt, un adevarat infern. �ntr-o aripa a laboratorului �n care Katharine lucreaza, dar �n care accesul este restrictionat, au loc experimente medicale terifiante. �n plus, �n cursul uneiscufundari �n ocean, Michael si trei dintre prietenii lui s�nt contaminati cu o substanta carele face pl�m�nii alergici la oxigen. Unul c�te unul, baietii s�nt ucisi sau pur si sini piu dispar

-iar c�nd Michael este ultimul ramas, Katharine �si da seama ca trebuie sa �nfrunte teribilele secrete pentru a-si putea salva fiul.Clubul cartii ]?Q . H. BEECHER-STOWE Coliba unchiului Tom . THOMAS HARDY Departe de lumea dezlantuita . VICTOR HUGO Notre-Dame de Paris . HERMAN MELVILLE Moby Dick RAO CLASIC

. SEI SHONAGON �nsemnari de capat�i

. HENRYK SIENKIEWICZ Prin foc si sabie (2 voi.)

. WILLIAM THACKERAY B�lciul desertaciunilor (2 voi.)

. L.N. TOLSTOI Sonata Kreutzer si alte povestiri

OPERE XX

. HERMANN HESSE Narcis si Gura-de-Aur; Gertrude; Lupul de stepa . FRANZ KAFKA Scrieri postume si fragmente (II)

. ANDR� MALRAUX Antimemorii I: Oglinda limburilor; Capul de obsidian / Omul precar

si literatura

. GABRIEL GARCIA MARQUEZ, Incredibila si trista poveste a candidei Er�ndira si a bunicii sale fara suflet . HENRY DE MONTHERLANT Fetele; Indurare pentru femei . MARIO VARGAS LLOSA Razboiul sf�rsitului lumii; Conversatie la Catedrala . VIRGINIA WOOLF Spre far; Orlando . FEDERICO ANDAHAZI Secretul culorii pure. JULIµN BARNES O istorie a lumii �n 10 capitole si jumatate; Privind �n soare

. EX. DOCTOROW Labirintul apelor

. MARGARET DRABBLE Drumul stralucitor

. MARGUERITE DURAS Amanta engleza

. JULIA KRISTEVA Samuraii

. JAVIER MARÖAS Inima at�t de alba Gon�zmjtio ian. ROSA MONTER? Xiua inocentilor . KENZABUR? ?E O experienta personala . ANTONIO SK¶RMETA Postasul lui Neruda . PHILIPPE SOLERS Steaua amantilor . JOS� CARLOS SOMOZA Pestera ideilor . ROSE TREMAIN Restauratia . ENRIQUE VILA-MATAS Bartleby & Co . VIRGINIA WOOLF Jurnalul unei scriitoare SUCCESE INTERNATIONALE . DA VID BALDACCI Putere absoluta . CLIVE BARKER Cobai - Semintia Noptii . MIREILLE CALMEL Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, voi. 1) . JOHN CASE Int�iul calaret al Apocalipsei; Sindromul

. TOM CLANCY, Rainbow Six (2 voi.);-Ordine prezidentiale (2 voi.) . TOM CLANCY, STEVE PIECZENIK Centrul de comanda V: Echilibru de forte . JOHN LE CARRE Omul nostru din Panama; Experiment sflfl . ROBIN COOK Rfsc asumat; Tratament fatal; Rapirea; Intentii periculoase

. ANTOINE B. DANIEL Printesa Soarelui; Aurul din Cuzco; Machu-Picchu, Cetatea Secreta

(seria Inca, 1, 2, 3) . NELSON DeMILLE Plum Island . WILLIAM DIEHL Domnie �n iad; Eureka . DANIEL EASTERMAN Al noualea Buddba . BEN ELTON Popcorn . JOSEPH FINDER Puteri exceptionale . IAN FLEMING Doar pentru ochii tai; Operatiunea Thunderball; In Serviciul Secret al Maiestatii Sale;Spionul care m-a iubit; Traiesti numai de doua ori; Barbatul cu pistolul de aur; Caracatitasi alte povestiri (sena James Bond)

. FREDERICK FORSYTH Fantoma din Manhattan; Dosarul Odessa , . JOHN GRISHAM ... Si vreme ecasa ucizi; Firma; Cazul Pelican; Campionul din Arkansas; Clientul;Mostenitorii; Maestrul; Camera mortii; Omul care aduce ploaia; Testamentul

. THOMAS GIFFORD Puterea destinului; Assassini

. CHUCK HOGAN �ncercuirea

. CHRISTIAN JACQ Nefer cel Tacut; Femeia �nteleapta; Panebcel Zelos; Locasul Adevarului (seria Piatra luminii); Arborele vietii (seria Misterele lui Osiris) UI TLM LAHAYE, JERRY B. JENKLNS

Supravietuitorii; A rmata patimirilor;Nicolae (seria Supravietuitorii) U JOHN KATZENBACH

Ziua rafuielii; Omul din umbra; Razboiul lui Hart i JMERNARD KNIGHT

Dincolo de liman l DEAN KOONTZ

Soapte; Unicul supravietuitor

. WILLIAM KOT/WINKI I E. T., extraterestrul

. JOHN LESCROART Justitie exemplara

. DAPHNE DU MAURIER Rebecca; Hanul Jamaica

. PETER MAYLE Viata de c�ine

. TONY PARSONS Copil si barbat; Barbat si sotie

. ANNE RICE Diavolul Memnoch; Vampirul A rtnatid; Vampirul Lestat; Vampirul Vittorio; Regina damnatilor . ROBERT ROSENBERG Camera de montaj . KENNETH ROYCE Presedintele a murit . JOHN SAUL Umbra; Creatura . WILBUR SMITH Razboinicii Nilului; Magul; Ultimul papirus

. NICHOLAS SPARKS Nopti �n Rodanthe; Jurnalul unei iubiri

. PAUL SUSSMAN Armata lui Cambyses

. MICHAEL TEITELBAUM Aventurile Omului-Paianjen; Barbatii �n negru II

. J.R.R. TOLKIEN Silmarillion; Trilogia Stap�nul Inelelor; Hobbitul

. SCOTT TUROW Erori judiciarePROZA ROM¶NA CONTEMPORANA 1 i K A/.VAN IOAN BOANCHIS . DINU SARARU 1'ortocaliu Ciocoii noi cu bodyguardUI A NA CALINA GARAS . ALEX MIHAI STOENESCU Masca norocului Misiunea dominicana UI NICOLAE ROTARU fngerii de otel; Trilogia de lutNON-FICTIUNE U ROBERT ATKINS Noua dieta revolutionara Atkins h ARLOSCASTANEDA i .datorie la Ixtlan; �nvataturile lui don Juan; Cealalta realitate, Povestiri dfspre putere9 Atltvartd despre copii t Adriarul despre mamici

. CATHERINE DEVRYE Ceai fierbinte cu lam�ie si mior

. ERNEST VOLKMAN Spionaj

. SOUAD Arsa de vie ADEVARUL DESPRE... . Adevarul despre stres . Adevarul despre tatici \ RAO PENTRU TINERI . ANN BRASH A RES Pantalonii Calatori; A doua vara a Pantalonilor Calatori

. EOIN COLFER Artemis Fowl; Incidentul din Arctica . JAMES FENIMORE COOPER Ultimul mohican . NANCY FARMER Casa scorpionului . ANTHONY HOROWTTZ Stormbreaker; Academia Point Blanc (seria Alex Rider, Superspionul adolescent) . KATHERINE ROBERTS Pradarea Marii Piramide . Bolnav de dragoste . La bine si la r�u . Garfield pe larg . Garfield se �ngrasa . Garfield ia proportii . Garfield mai mare dec�t viata . Garfield ia cireasa de pe tort CADOURI DE RIS . Munca si alte ocupatii care te pot ucide

. Batrinete, haine grele seria GARFIELD, Jim Davis . Garfield - suparare mare . Garfield sta acasa . Garfield pacaleste c�ntarul . Garfield �si pierde picioarele RAO PENTRU COPII . J.M. BARRIE Peter Pan; Peter Pan �n Gradina Kensington

. MICHAEL BOND Un urs pe nume Paddington; Mai multe despre Paddington; Paddington �n strainatate;Paddington sare �n ajutor

. ROALD DAHL Matilda; Vrajitoarele; Uriasul Cel Prietenos; Charlie si Fabrica de Ciocolata . ANNA DALE Sopandu-le vrajitoarelor . LAURA HUNT

Noile aventuri ale lui Stuart Little . ERICH K�STNER 35 Mai . CS. LEWIS Calatorie pe mare cu "Zori de Zi"; Calul si baiatul; Printul Caspian; Jiltul de argint; Ultimabatalie

. ASTRID LINDGREN Pippi Sosetica; Pippi Sosetica se �mbarca

. MADONNA Trandafirii Englezesti; Merele Domnului Peabody

. MARIA ELBA SOTELLO PANTIN

. A.A. MILNE Ursuletul Winnie-Puh; Cartierul Wtnnie-Puh

. LOUIS PERGAUD Razboiul bumbilor

. LYNNE REID BANKS Indianul din dulap; Indianul se �ntoarce; Secretul indianului; Misterul dulapului . R.L. STEVENSON Rapit de t�lhari . R.L. STINE: Seria GOOSEBUMPS Bun venit �n Casa Mortilor!; Nu cobor�ti �n pivnita; S�nge demonstru; Z�mbeste si mori; Blestemul mumiei; Sa devenim invizibili!; Fetita care a strigat: "Monstrul!" Bun venit �n tabara de cosmar!; Noaptea papusii; Fantoma din vecini . P.L. TRAVERS Mary Poppins; Mary Poppins se �ntoarce . KAYE UMANSKY Pongwiffy . ARIPIOARE Bufnita; Papagalul; Pinguinul

. CARTI JUCARIE Leul Lester; Cius Magarus; Kami Camila; Ratusca Maruska . CRANT! CE MAI POVESTE! Edwin, vulturul artist; Lucy �si ascute clestii; Sammy, un pitonde treaba . GIZUTE CU ANTENUTE Nuta Albinuta; NicusorMelcusor; Olguta Omiduta; Rita Gargarita . STIU EU CUM! Siretul; Fermoarul; Capsa; Nasturele . POVESTI CU "LIPICI" Cei trei purcelusi; Cenusareasa; Bambi;Alba-ca-Z�pada; Motanul �ncaltat; Frumoasa-din-Padurea-A dormita; Jack si vrejul defasole; Bucle-Aurii; Pinocchio; Cartea Junglei; Mica Sirena; Scufita-Rosie . ENGLEZA CU "LIPICI" Animale mari fi mici; A venit vacanta!; Hai la masa!; In jurul casei . MULTIPLAN Corpul omului; Sistemul solar; Mumiile egiptene; Broastele fantastice . NU STIAM C�... Rechinii �si schimba mereu dintii; ...unii serpi scuipa otrava; ...unele vase au aripi; ...potisari mai sus pe Luna . CARTI ILUSTRATE Ursuletul Paddington; Paddington la carnaval BIBLIOTE U ORLANDO BARONE Dialoguri Sabato-Borges U NELSON DEMILLECaderea noptii U CHARLES DICKENS

David Copperfield (2 vol.) � DIDEROT Nepotul lui Rameau UI1.F SI PETROV Vitelul de aur; Douasprezece scaune i 5 l'ENDHAL /w¯,sm si negru; Manastirea din Parma l l N. TOLSTOI ' .vmc� si alte povestiri U AI,BERT CAMUS 1 ¢rnete; Teatru; Primul om l WILLIAM FAULKNER

' .nunul; Orasul ¯ ANDRE GIDE ' � ut tele pam�ntului; Falsificatorii de mm /Porumbelul t iilKMANN HESSE 1 I !<| mai frumoase povestiri; Jocul cu �n.iiyrlc de sticla; Knulp iDemian; Lupul Uf� i l'K ANZ KAFKA jttrtt.tlul; Castelul 1 IDR� MALRAUX ulitia umana U MIOMAS MANN um; Marturisirile escrocului Felix otte la Weimar ' i | i' 11 1. GARCÖA MµRQUEZ i n¡ lui Miguel Litt¡n, clandestin |'/c, A trai pentru a-tipovesti viata;

. ×NVATAM SA DESENAM Animale de companie; Animai? iJilfaitlii � De la A la Z; E usor sadvscmvi; In culori; Natura; Oameni in nit^.m-. Primii pasi . LUMEA BASMELOR (2 voi.) . BASMELE COPILARIEI Aladdin si lampa fermecata; CenustlmtSit; Cartea Junglei; Petricasi lupul; Torn Dtwffl; Frumoasa-din-Padurea-Adormita; Iepurele si broasca testoasa; . LOGICO RONDO -×NVATAM JUC×NDU-NE Primavara, vara, toamna si iarna - set; Coloram, mesterim si construim - set; Numaram si comparam - set; Sarbatorile copiilor; Multimi si numere;Culori si forme; Cum ne �mbracam; O zi cu Ioana si Vlad; La Gradina Zoologica CA RAO

Generalul �n labirintul sau; Douasprezece povestiri calatoare; Incredibila si trista povestea candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet; Povestea t�rfelor mele triste

. MARIO VARGAS LLOSA Conversatie la Catedrala

. ERNESTO S¶BATO Eseuri (voi. 1)

. JEAN-PAUL SARTRE Teatru; Cuvintele/Greata; Zidul

. JOHN STEINBECK Soareci si oameni; Fructele m�niei

. M. BAIGENT, R. LEIGH&H. LINCOLN S�ngele sf�nt si Sf�ntul Graal

. DAN BROWN �ngeri si demoni; Codul lui da Vinci; Fortareata digitala; Conspiratia

. CLIVE CUSSLER Aurul incasilor

. JOSEPH FINDER Puteri exceptionale; Paranoia

. COLIN FORBES Conspiratia;Rinocerul; Valul iu

. FREDERICK FORSYTH Razbunatorul

. JOHN GRISHAM Campionul din Arkansas; l hi .di/rl de Craciun; Ultimul jurat; Maestrul;Mediatorul . DEAN KOONTZ In puterea noptii . JOHN LE CARRE Prietenie absoluta . L. PICKNETT & C l'RIN< W, Misterul Templierilor; ( ompiratia Stargate . MARIO PUZO Omert? . JOHN SAUL Mina dreapta a diavolului; Casa de la rascruce . CHRISTOPHER PAOLINI Eragon . J.R.R. TOLKIEN Roverandom . MOONY WITCHER Fetita Celei de a Sasea Luni; Nina si misterul Notei a Opta . MADELEINE ALBRIGHT Doamna Secretar de Stat . VARTAN ARACHELIAN Noaptea bastarzilor . EUGEN OVIDIU CHIROVTCI Misterele istoriei . BILL CLINTON Viata mea

O HILARY RODHAM CLINTON Istorie traita . VIRGIL MAGUREANU Declinul sau apoteoza puterii? . ILIE NASTASE Mr Nastase . REGINA NOOR Calea spre credinta . FARAH PAHLAVI Memorii

. DINU SARARU Trilogia taraneasca

. DINU SARARU / VA. ST¶NCULESCU Generalul Revolutiei cu piciorul �n ghips

. ALEX MIHAISTOENESCU Istoria loviturilor de stat �n Rom�nia (voi.4, partea �nt�i); Patimile sf�ntului Tommaso d'Aquino; Interviuri despre revolutie . MARIUS TUC¶ Astenii de buzunar; Pamflete cu rom�ni . OSWALD WIRTH Francmasoneria pe �ntelesul adeptilor saiNOUTATI . AGATHA CHRISTIE Craciunul lui Poirot

. TOM CLANCY V�natoarea lui Octombrie Rosu

. ZIZOU CORDER B�iatul-Leu

. KAZUO ISHIGURO Nem�ng�iatii

. P.D. JAMES Moarte �n Sfintul Ordin . JOHN KATZENBACH Analistul . HENRY DE MONTHERLANT Demonul binelui . JAMES PATTERSON Primul pe lista mortii . WILBUR SMITH Festinul leilor . NICHOLAS SPARKS Nunta Clubul cartii �ncep�nd cu 1 iunie 2005, CLUBUL CARTII RAO are un nou regul.i ment de functionare, maimodern, mai eficient si mai adaptat nevoiloi dumneavoastra, pus la dispozitia membrilorodata cu fisa de �nscrierr Pentru detalii va puteti informa din brosurile editurii noastre sau

SCI i indu-ne pe adresa:CP. 2 124, Bucuresti; e-mail: club@raobooks.com sau acces�nd site-urile: www.raobooks.com; www.rao.ro