in noaptea de sanziene

2
In noaptea de Sanziene Totu-asteapta, dorul geme, Visul canta, gandul zboara Inimile se inalta pe o nevazuta scara. Scara ce duce in locuri Nevisate, negandite, Neatinse, nestrivite, De a timpului sorocuri. Locuri sfinte, ocrotite De inimi impartasite, De lumini de lumanare Ce rasar din vechi altare. Din altare de demult Ce-s aprinse din trecut Si or mai fi, intotdeauna, Nu le vede decat luna. Cand al noptii voal se lasa Se aprind odat cu ea Cuprind soarele si firea Si a stelelor matasa Si o cruce mare mare De lumina arzatoare. Numai luna, ea le vede. Numai luna, ea aude Cantec tainic ingeresc Ce rasuna-n colt ceresc, Picurand usor in zare Stropi de binecuvantare. Numai luna-ncet pasind Printre ceruri, lin, zambind Numai ea taina o stie Si-o imbraca ca pe-o ie, Rasfrangand palid mister Muritorilor, sub cer, Ce nu stiu ca-i doar o parte Din lumina de departe. Ei nu stiu ca-i doar frantura Din lumina cea mai pura. Doar o palida-oglindire Din a cerului zidire. Nici nu banuiesc macar C-a ei tainica sclipire E-abia o palpaire Din focul cel din altar. Din altarul sfant, ascuns De Iubire tot patruns De Dor sfant si de Iertare De Har si de-Alinare Din altarul cel ce arde In scanteieri miliarde. Curcubee cresc in crini Din popoare de lumini. Mii culori, in mii de nuante Se-mpletesc, se regasesc, Se unesc, se contopesc Se despart pe lungi distante Si-apoi se aduna iar In exploziile de jar Ce culori! Minunatie! Ce adanca bogatie… N-ai cuprinde-o, n-ai putea. Numai luna, numai ea, Ea le vede, le-oglindeste In privirea-i le topeste. Cand si cand, arunca-o raza O frantura din ospatul cel de vaza… O-amintire din banchetul Ce aprinde-n taina cerul. Dac-ar stii cei ce privesc Ca-i doar o firimitura Din altarul cel ceresc, Sfanta cuminecatura… Dac-ar stii ei sa priveasca Ceru-n noaptea cea regeasca… N-ar orbi ei insa oare De-a luminilor valtoare?In noaptea de Sanziene Cerul arde, dorul geme Visul canta, gandul zboara Inimile se inalta sus pe nesfarsita scara… Vei putea privi tu oare Cerul in noaptea cea mare? Vei putea iesi din Timpul Ce te-nvaluie-n stransoare? Vei putea ghici tu semnul Ce te cheama sus, in zare? Vei stii oare sa primesti Marea binecuvantare? Indrazni-vei sa pasesti Prin a cerurilor poarta

Upload: silviacristea

Post on 10-Sep-2015

231 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

poezie superba

TRANSCRIPT

In noaptea de SanzieneTotu-asteapta, dorul geme,Visul canta, gandul zboaraInimile se inalta pe o nevazuta scara.Scara ce duce in locuriNevisate, negandite,Neatinse, nestrivite,De a timpului sorocuri.Locuri sfinte, ocrotiteDe inimi impartasite,De lumini de lumanareCe rasar din vechi altare.Din altare de demultCe-s aprinse din trecutSi or mai fi, intotdeauna,Nu le vede decat luna.Cand al noptii voal se lasaSe aprind odat cu eaCuprind soarele si fireaSi a stelelor matasaSi o cruce mare mareDe lumina arzatoare.Numai luna, ea le vede.Numai luna, ea audeCantec tainic ingerescCe rasuna-n colt ceresc,Picurand usor in zareStropi de binecuvantare.Numai luna-ncet pasindPrintre ceruri, lin, zambindNumai ea taina o stieSi-o imbraca ca pe-o ie,Rasfrangand palid misterMuritorilor, sub cer,Ce nu stiu ca-i doar o parteDin lumina de departe.Ei nu stiu ca-i doar franturaDin lumina cea mai pura.Doar o palida-oglindireDin a cerului zidire.Nici nu banuiesc macarC-a ei tainica sclipireE-abia o palpaireDin focul cel din altar.Din altarul sfant, ascunsDe Iubire tot patrunsDe Dor sfant si de IertareDe Har si de-AlinareDin altarul cel ce ardeIn scanteieri miliarde.Curcubee cresc in criniDin popoare de lumini.Mii culori, in mii de nuanteSe-mpletesc, se regasesc,Se unesc, se contopescSe despart pe lungi distanteSi-apoi se aduna iarIn exploziile de jarCe culori! Minunatie!Ce adanca bogatieN-ai cuprinde-o, n-ai putea.Numai luna, numai ea,Ea le vede, le-oglindesteIn privirea-i le topeste.Cand si cand, arunca-o razaO frantura din ospatul cel de vazaO-amintire din banchetulCe aprinde-n taina cerul.Dac-ar stii cei ce privescCa-i doar o firimituraDin altarul cel ceresc,Sfanta cuminecaturaDac-ar stii ei sa priveascaCeru-n noaptea cea regeascaN-ar orbi ei insa oareDe-a luminilor valtoare?In noaptea de SanzieneCerul arde, dorul gemeVisul canta, gandul zboaraInimile se inalta sus pe nesfarsita scaraVei putea privi tu oareCerul innoaptea cea mare?Vei putea iesi din TimpulCe te-nvaluie-n stransoare?Vei putea ghici tu semnulCe te cheama sus, in zare?Vei stii oare sa primestiMarea binecuvantare?Indrazni-vei sa pasestiPrin a cerurilor poartaCe-i deschisa doar o data-n noaptea binecuvantata-Noaptea cea de Sanziene.In noaptea de SanzieneLasa cerul sa te cheme.Haide, du-te, nu te teme