ANroNroMufiroz MoLTNAin noaptea timpului

Traducere din limba spaniohMroana Aorrrua AucrmruTA

NEMIRI\

1

tn mijlocul vacarmului din garaPennsylvania, Ignacio Abel s-a

oprit auzind cum cineva il strigl pe nume. il "ad

mai intAi de

departe, prin valul mullimii adunate la ori de vArf, o silueti mas-

culinl ca multe altele, mlrunti tn comparalie cu imensitatea ar-hitecturii, ca intr-o fotografie de epocd: pardesie ugoare, haineimpermeabile, pelarii de dami cu voalul ridicat pe un ochi d panEmic intr-o parte; chipiuri roqii cu cozoroc, purtate de hamali gi

impiegali de miqcare; figuri tncelogate in depirtare; pardesie des-

cheiate cu podele fluturAnd tn urma purtitorilor grlbili; guvoaie

de oameni care se intersecteaze fnrl se se loveasctr niciodatd unii de

djii, fiecare berbat gi fiecare femeie cu o figurl asemlndtoare cu acelorlalli qi, totugi, tnzestrati cu o identitate la fel de neindoielniciprecum traiectoria unici aflatd in ceutarea unei destinagii precise:sigeli indicatoare, tabele cu nume de localitnji, ora pleclrii qi orasosirii, sciri metalice care risuni qi tremuri sub tropotul pagilor,ceasuri atArnAnd de arcuri de fier sau cocorate in virful pilonilorverticali prevdzugicu foi mari de calendar, care i1i aratddedepartetn ce zi te afli. Totul trebuie $tiut cu precizie: litere qi cifre de unrogu la fel de aprins precum chipiurile hamalilor indici o zi de

sfirgit de octombrie a anului 1936. Cadranul luminos al fiecdruiadintre ceasurile suspendate aidoma unor baloane captive la mareinalqime deasupra capetelor trecltorilor aratd arele patru gi zece

minute. In acest nroment, Ignacio Abel traverseazl holul girii,

14 ANTTINIO MUNOZ MOLINA

spaliul neted pardosit cu marmuri, arcuri inalte de fier, cupole desticld murdare de funingine cernAnd o lumintr aurie in care plutescfire de praf 9i zarvd de glasuri 9i de pa9i.

L-amvdzrttot mai clar, ivit de niclieri, apdrut din neant, ples-muit din scAnteierea de o clipl a unui cligeu din imaginalie, cuvaliza in mAnI, istovit sd tot urce in graba scara monumentahde la intrare, stribltuti de umbrele transversale ale coloanelor demarmurd, coplegit str pdtrundd intr-o vastitate necuprinstr in carenu e sigur cl-gi va gtrsi drumul la timp; l-am remarcat printre cei-lal1i, cu care aproape ci se confundi, imbrlcat in costumul lui in-chis la culoare, un pardesiu in acelagi ton, o pelerie, imbrlctrmintepoate prea formala pentru acest ora$ gi pentru aceasttr perioadl aanului, o imbriclminte europeand,,lafel cavaliza rezistentl gi

scumpl de piele, uzatd instr de atAtea cilitorii, plini de etichetelehotelurilor qi ale companiilor navale gi de gtampilele vimilor, ovalizdtprea grea pentru mAna care incepe si-l doari de cAnd strAngemAnerul, dar nu de ajuns de incipltoare, dupd cAr se pare, pentruo ciltrtorie atAt de lungd. Descopdr detaliile reale cu exacrirareape care doar un raport al poliliei sau un vis le au. Le vid cum se

ivesc dinaintea mea gi cum se cristalizeazd, pe cAnd Ignacio Abelse opre$te o clipi printre curen ii puternici formagi de mullime cugestul cuiva care s-a atzit strigat pe nume: cineva care poate l-avlzut printre oameni gi care fi rosteqte sau ii strigtr numele, astfelincAt si se faci auzit prin agStaliagenerali; prin vacarmul ampli-ficat de zidurile de marmurx 9i cupolele de fier, confuziasonortra pagilor gi a vocilor, huruitul ffenurilor, vibraliile solului, eco-urile metalice ale mesajelor transmise prin megafon, strigdtelevinzdtorilor care anuntd"apariliatrarelor de searI. ii cercetez con-gtiinla aga cum ii cercetez buzunarele gi conlinutul bagajului.Ignacio Abel se uittr mereu la primele pagini ale ziarelor cu spe-ranla gi teama de a vedea un drlu care si conlind cuvintul Spania,cuvAntul rdzboi,numele de Mad.rful. ScruteazI gi chipurile femeilorde o anume vArsti gi staturl, a$teprand fire nicio noimi ca tntim-plarea sl-l aducl in f.aqa iubitei pierdute, in faqa lui Judith Biely.De siptdmAni intregi tot traverseazdpddurinesfArgite de chipuri

lI nosptea timpului

nccunoscute intllnite pe culoare, pe peroanele girilor qi prin han-garele cu ambarcapiuni din port, pe trotuarele din Paris qi NewYork, chipuri ce se tot multiplicl in inchipuire atunci cAnd ochiiirrcep str i se inchida de somn. Glasuri gi chipuri, ntme, frazeintregi in englezd, arLzite din intAmplare, ce rdmAn suspendate in.rcr ca nigte panglici de cuvinte. I told yoa @e uere late but younaaer listen to me and no@ u)e a.re gonna miss tbat goddamn trainr:irr vocea aceasta pdrea cd. i se adreseazd,lui, atAt de lent in a luatlecizii practice, atAt de stAngaci printre oameni, cuvalizainmAne,irnbrdcat in decentul lui costum european, lzatdeatatapurtare,rri;or funebru, ca al prietenului siu, profesorul Rossman cAnd asosit la Madrid. In portofelul care-i atdrnd,in buzunarul drept alpardesiului pdstreazd o fotografie cu Judith Biely gi o alta a copi-ilor sli, Lita qi Miguel, zAmbind intr-o dimineali de duminici de.rcum cAteva luni: cele doui jumitlli f.rinte ale vielii lui, maiinainte incompatibile, acum pierdute tn egala mlsuril lgnacioAbel gtie cd dac1, te uili prea mult la fotografii, ele ajung sI nurnai invoce nicio prezenli. Trislturile singulare ale chipurilor se

risipesc treptat tot a$a cum lenjeria intimi pistrati cu griji devreun amantigi pierde la scurtl vreme mirosul tulburitor al celeicare o purta. In fotografiile plstrate la arhivele poliliei din Madrid,chipurile celor mo4i, ale celor asasinaji se transfiguratintr-atit,?ncAt nici micar rudele cele mai apropiate nu mai erau sigure ciii recunoqteau. Oare ce ar vedea acum copiii lui, dacl ar ciuta tn,rlbumele de familie catalogate de maml cu atata grije, chipul pe

care flu l-au mai vdztt de trei luni gi pe care nu $tiu daci o sl-l maivadi vreodati, chipul atAt de diferit de cel pe care gi-l amintesc ei.

latl tatil fugar, dezertorul, o sd li se spuni, cel care apreferatsi plece

dincolo, si se urce in tren intr-o dupd-amiazl de duminicd deparcl nimic nu s-ar fi intAmplat, de parci ar fi putut si se intoarcllinigtit sAmbeta urmltoare la locuinla lor de varl (cu toare ci,clacd. ar fi rlmas, fdrd, doar gi poate acum ar fi fost morr). it ved

1 ,,Ji-am spus ctr o si intArziem, dar ru niciodatl nu mi asculf gi acum o sipierdem blestematul ista de tren" - in lb. engl. in orig. (n. tr.).

16 ANTONIO MUNOZ MOLINA

inalt, strxin, mai sldbit f.agd de fotografia din pagaport ficuti cupulin timp in urml, la inceputul lunii iunie, dar parcd din altevremuri, inainte de acea vari sangeroasi gi halucinantd din Madridgi de inceputul acelei celitorii care poate avea si se sflrgeasci pestec5teva ore; pigegte nesigur, speriat, strecurAndu-se parcl printoatemullimea aceasta care are o flntr precisr gi care inainteazdspre elcu o energie asprd, cu o hotlrAre neclintite in umerii masivi, inbnrbiile ridicate, in genunchii flexibili. Aauzito voce ca o pirere,care ii rostea numele, s-a oprit in loc gi s-a lnrors, dar chiar in clipacAnd se intoarce igi dI seama cd nimeni nu l-a chemat gi cu toateastea priveqte cu aceeati speranli attomatd",intAlnind in jur doarchipurile iritate ale celor care, din vina lui, igi ved demrnatl tna-intarea in linie dreaptd, barbali robugti cu ochi deschigi la culoare,apringi lafald, mestecAnd tutun. Don't, you haoe qtes on yowrfaceyou moron! Dar in ostilitatea necunosculilor nu intervine nicio-dati privirea. Tot a;a cum, la Madrid, gtiinla de a-1i indepdrra ochiila timp de o privire fixl a devenit o noui tehnicl de supravieluire.Si nu ariqi cI ipi e fricd, pentru ci vei deveni auromar suspect.vocea auzitd, cu adevirat sau doar inchipuita, rodul vreunei iluziiacustice, l-a facut si tresarl aidoma celui gata si adoarmd,,care credecd se impiedici. de o treaptl ti se rreze$re brusc sau se cufundi cutotul in somn. tnse gi-a auzit numele cAt se poate de limpede, nu cagi cum ar fi fost strigat de cineva care voia sd-i atragd atenlia inzgomotul mullimii, ci rostit aproape in goapti, ca un murmur:Ignacio, Ignacio Abel, rostit de o voce familiari pe care,torugi, nuo poate identifica, dar pe care erape punctul de a o recunoa$te.Nici micar nu $tie dacd evocea unui blrbat sau a unei femei, dacdeste vocea unui mort sau a unui viu. De cealaltd parte a ugii in-chise a casei din Madrid, auzise o voce care ii repeta numele cuun accent rigugit gi rugdtor, iar el rlmdsese neclintit in tdcere gi

inbeznd,, finAndu-gi respiralia, fara sa-i deschide.De luni intregi nu mai pod fi sigur de anumite lucruri: nu mai

gtii daci o persoanl de care igi amintegti prea bine sau pe care ai

' ,,N-ai ochi, degteptule?" - in lb. engl. in orig. (n. tr.).

li noaptea timpului 1-'

vlzut-o in urmi cu cAteva zile mai este sau nu in viali. tnainte,moartea qi viala erau despirlite de granile mai statornice, mai

pugin schimbetoare. Nici al1ii nu vor fi gtiind despre el dacd este

viu sau mort. Trimili scrisori gi ci4i pogtale fere se qtii daci vorrjunge la destinalie sau dacl, in cazulcAnd vor ajunge, destinatarul

vr mai fi in viall sau va mai locui la aceeagi adresd. Formezi nu-

mere de telefon gi nimeni nu rispunde lacapdtul celelalt al firuluitlu vocea auzitd in receptor e cea a unui necunoscut. Ridici re-

ceptorul ca sI spui sau sx afli ceva,dar flu e ton. Deschizi robinetul,dar nu e obligatoriu si curgl api. Vechile acte reflexe rImAn sus-

pendate in incertitudine. Strdzile Madridului strebetute de atAtea

ori ajung in curAnd si se preschimbe fie in baricade, fie in trangee

sau intr-un morman de darAmaturi in urma exploziei vreuneibombe. Pe un trotuar, dupl colq, pogi vedea odatl cu primele raze

din zori trupul de-acum leapIn ai cuiva care fusese incolgit innoaptea aceea qi impins spre un zid devenit tn graba perete de

execulie, ochii dali peste cap gi fala galbend,btzade sus contractatiintr-un fel de zAmbet ce-i dezvelegte dinlii, jumitate din cap arun-

cat in aer de un glonq tras prea de aproape. Telefonul rdsunl tnmiez de noapte gi ili e teaml si ridici receptorul din furci. Se aude

motorul de la ascensor sau soneria de la uqi in toiul unui vis gi nugtii dacn este o ameninlare reale sau doar un co$mar. Aflat atAt de

departe de Madrid 9i de noplile de insomnie, de teama din ultimeleluni, Ignacio Abel incn i9i trdieqte amintirile la timpul prezent.

Distanla nu izbutegte si anuleze timpul verbal al fricii. In camera

de hotel unde a petrecut patru nopli era trezit de bombardamenteleavioanelor inamice, insi cAnd deschidea ochii nu era altceva decAt

vuietul vreunui metrou de suprafapa. Vocile incd,rdzbat pAnd la

el: cine i-a rostit numele chiar acum, cAnd eu l-am vlzut cumrImAne neclintit, cu pardesiul descheiat gi cu valiza in mAnr, cu

privirea nelinigtita a cuiva care se uita la ceasuri gi la indicatoarede teaml si nu piardi trenul? Ce voce absenti s-a ridicat deasupra

vacarmului vielii reale, strigAndu-l pe nume, fdrd,sI,,gtie dacr pen-

tru a-l indemna si fugl gi mai repede sau si se opreascd gi si se

intoarcl de unde a pornit? Ignacio Abel!