In noaptea de SanzieneTotu-asteapta, dorul geme,Visul canta, gandul zboaraInimile se inalta pe o nevazuta scara.Scara ce duce in locuriNevisate, negandite,Neatinse, nestrivite,De a timpului sorocuri.Locuri sfinte, ocrotiteDe inimi impartasite,De lumini de lumanareCe rasar din vechi altare.Din altare de demultCe-s aprinse din trecutSi or mai fi, intotdeauna,Nu le vede decat luna.Cand al noptii voal se lasaSe aprind odat cu eaCuprind soarele si fireaSi a stelelor matasaSi o cruce mare mareDe lumina arzatoare.Numai luna, ea le vede.Numai luna, ea audeCantec tainic ingerescCe rasuna-n colt ceresc,Picurand usor in zareStropi de binecuvantare.Numai luna-ncet pasindPrintre ceruri, lin, zambindNumai ea taina o stieSi-o imbraca ca pe-o ie,Rasfrangand palid misterMuritorilor, sub cer,Ce nu stiu ca-i doar o parteDin lumina de departe.Ei nu stiu ca-i doar franturaDin lumina cea mai pura.Doar o palida-oglindireDin a cerului zidire.Nici nu banuiesc macarC-a ei tainica sclipireE-abia o palpaireDin focul cel din altar.Din altarul sfant, ascunsDe Iubire tot patrunsDe Dor sfant si de IertareDe Har si de-AlinareDin altarul cel ce ardeIn scanteieri miliarde.Curcubee cresc in criniDin popoare de lumini.Mii culori, in mii de nuanteSe-mpletesc, se regasesc,Se unesc, se contopescSe despart pe lungi distanteSi-apoi se aduna iarIn exploziile de jarCe culori! Minunatie!Ce adanca bogatieN-ai cuprinde-o, n-ai putea.Numai luna, numai ea,Ea le vede, le-oglindesteIn privirea-i le topeste.Cand si cand, arunca-o razaO frantura din ospatul cel de vazaO-amintire din banchetulCe aprinde-n taina cerul.Dac-ar stii cei ce privescCa-i doar o firimituraDin altarul cel ceresc,Sfanta cuminecaturaDac-ar stii ei sa priveascaCeru-n noaptea cea regeascaN-ar orbi ei insa oareDe-a luminilor valtoare?In noaptea de SanzieneCerul arde, dorul gemeVisul canta, gandul zboaraInimile se inalta sus pe nesfarsita scaraVei putea privi tu oareCerul innoaptea cea mare?Vei putea iesi din TimpulCe te-nvaluie-n stransoare?Vei putea ghici tu semnulCe te cheama sus, in zare?Vei stii oare sa primestiMarea binecuvantare?Indrazni-vei sa pasestiPrin a cerurilor poartaCe-i deschisa doar o data-n noaptea binecuvantata-Noaptea cea de Sanziene.In noaptea de SanzieneLasa cerul sa te cheme.Haide, du-te, nu te teme