impactul economic al parteneriatul transatlantic pentru comerț și

Lucian Cernat Csilla Lakatos

CRPE Policy Memo 63Mai 2015

Impactul economic al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP)

asupra României

Impactul economic al Parteneriatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) asupra României

1


Autori: Lucian Cernat1 și Csilla Lakatos2

Acest raport reflectă opiniile personale ale autorilor și nu reprezintă o poziție oficială a Comisiei Europene sau a Băncii Mondiale.

Rezumat O serie de studii economice recente au estimat efecte benefice ca urmare a unui viitor acord de liber schimb între UE și SUA (TTIP) pentru economia europeană. Acest raport oferă o primă analiză specifică pentru România a acestui acord comercial. Estimările bazate pe un model de echilibru general calculabil (CGE) preconizează un efect eco-nomic general pozitiv al acordului TTIP asupra economiei românești: PIB-ul României ar putea crește cu aproximativ 0,25% anual, odată ce acordul TTIP va fi pus în apli-care pe deplin. Mai mult decât atât, balanța comercială cu SUA este de așteptat să se îmbunătățească, fiind estimată o creștere cu aproape 35 % a exporturilor României către SUA, comparativ cu o creștere a importurilor bilaterale cu 25%. Un element im-portant în această estimare este faptul că peste 90% din beneficiile economice esti-mate pentru România ar decurge din eforturile de reducere a barierelor non-tarifare.

1. Economist-Șef, Directoratul General pentru politici comerciale, Comisia Europeană, Bruxelles.

2. Economist, Banca Mondială, Washington.


2

1. IntroducerePrintre noile teme ce definesc dezbaterile actuale asupra celor mai adecvate politici pentru a răspunde globalizării economice crescânde și provocărilor viitoare, politicile comerciale și de promovare a investițiilor continuă să capteze interesul decidenților politici. Comerțul exterior al Uniunii Europene și strategia sa comercială s-au dovedit în numeroase ocazii elemente esențiale nu numai în poziționarea Uniunii în cadrul unei economii globale tot mai complexe, dar și ca factori determinanți ai performanței economice la nivel național.

Conform analizelor recente ale Comisiei Europene, comerțul exterior a avut o contribuție importantă în stabilizarea economiei europene. Pentru a oferi o idee cu privire la contribuția politicii comerciale la relansarea economică a UE, este interesant să avem un exemplu concret: în cazul în care UE ar finaliza toate negocierile comer-ciale în derulare (spre exemplu cu SUA, Japonia, India, țările ASEAN etc.), acest lucru ar putea adăuga 2,2% (aproximativ 275 miliarde de euro) la PIB-ul UE, sau echivalentul a unui nou membru de talia Austriei sau Danemarcei la economia UE. În ceea ce privește locurile de muncă, prioritățile actuale ale politicii comerciale europene ar putea ge–nera o activitate economică suplimentară pentru care ar fi necesare 2,2 milioane de noi locuri de muncă, echivalent cu o creștere de 1% din totalul forței de muncă din UE (Comisia Europeană, 2012). Acest potențial economic generat de o politică ambițioasă de negocieri comerciale se poate materializa într-un moment în care economia globală continuă să se confrunte cu turbulențe majore, nivelul șomajului în Europa rămâne la cote alarmante, protecționismul și naționalismul sunt în creștere și fluxurile comer-ciale mondiale evoluează într-un ritm mai lent decât cel prognozat anterior.

Principalele subiecte asupra cărora se concentrează cel mai mult atenția în acest mo-ment sunt așa-numitele “mega-acorduri comerciale”, precum TTIP între SUA și UE și TPP între SUA și o serie întreagă de țări de pe continentul asiatic. Alte acorduri de liber schimb ce implică parteneri comerciali majori sunt de asemenea finalizate (Canada) sau într-o fază avansată de negocieri (Japonia).

În contextul negocierilor dintre UE și SUA cu privire la Parteneriatul Transatlantic pen-tru Comerț și Investiții (TTIP), o mare parte din dezbatere se concentrează pe impactul economic al acestui acord de liber schimb nu numai pentru partenerii de negociere, dar și pentru țări terțe. După estimările institutului londonez CEPR (Centre for Eco-nomic Policy Research) într-un studiu finanțat de Comisia Europeană în 2013, fina–lizarea cu succes și punerea în aplicare (estimată a demara în 2017) a unui acord TTIP ambițios și cuprinzător ar putea contribui la economia UE cu 0,5% anual, odată ce TTIP va fi implementat pe deplin.

Ca urmare a reducerilor barierelor comerciale tarifare și non-tarifare, exporturile UE către SUA vor crește cu circa 28%, iar importurile bilaterale din SUA cu 37%. O serie de alte studii similare au fost publicate de alte centre de cercetare de prestigiu din Eu-ropa, atât cu privire la efectele cumulate la nivel european, cât și cu privire la impactul TTIP asupra anumitor țări membre UE (de exemplu Franța, Germania, Olanda, Suedia, Anglia)3. Având în vedere importanța unui astfel de acord, acest studiu are drept scop cuantificarea impactului economic pe care acordul TTIP îl poate avea asupra României,

3. A se vedea spre exemplu Fontagné, Gourdon si Jean (2013), Felbermayr et al. (2014), Kinnman si Hagberg (2012)


3

luând în considerare în mod detaliat atât structura și specificul economiei românești, cât și natura relațiilor comerciale bilaterale cu SUA.

Într-o manieră similară cu celelalte studii TTIP existente, acest raport utilizează o abordare metodologică robustă bazată pe un model de echilibru general calculabil (CGE) dezvoltat de către consorțiul de cercetare internațional GTAP4. Acest model a fost utilizat pe scară largă în ultimii ani pentru a estima impactul politicilor comerciale la nivel mondial (de exemplu negocierile multilaterale în cadrul OMC), dar și în context bilateral, fiind actualmente metodologia cea mai adecvată pentru a estima efectele macroeconomic și sectoriale ale acordurilor de liber schimb.

Restul studiului este organizat după cum urmează: secțiunea 2 oferă o scurtă carac-terizare a relațiilor comerciale bilaterale ale României cu SUA, în comparație cu pon-derea comerțului transatlantic al celorlalte țări membre UE. Secțiunea 3 descrie suc-cint structura barierelor tarifare și non-tarifare ce afectează comerțul bilateral între România și SUA, precum și cel dintre SUA și restul UE. Secțiunile 4 și 5 prezintă prin-cipalele caracteristici ale modelului CGE utilizat, parametrii de modelare economică a acordului TTIP în materie de reduceri ale barierelor tarifare și non-tarifare precum si principalele rezultate macroeconomice și sectoriale pentru România. Ultima secțiune oferă o serie de concluzii cu privire la importanța acordului TTIP pentru România.

2. Relația comercială România-SUA: contextul economic actualO scurtă privire asupra profilului schimburilor comerciale bilaterale dintre România și SUA ne permite să constatăm că valoarea totală a comerțului bilateral de bunuri și servicii s-a ridicat la 3,2 miliarde de dolari, cu exporturi românești de două miliarde dolari și importuri de 1,2 miliarde de dolari5. Graficul 1 oferă o imagine de ansamblu a principalelor produse și a structurii comerțului de mărfuri româno-amer-ican în 2014. Excedentul comercial al României cu SUA a fost de aproximativ 900 mili–oane dolari și reflectă un surplus în ambele sectoare principale de producție (industrie și servicii), dar un deficit comercial pe produsele minerale și petroliere (combustibili, lubrifianți etc.).

În schimb, așa cum se arată în tabelul 1, SUA nu este un partener comercial la fel de important pentru România ca pentru restul Europei. În ultimii ani, exporturile trans-atlantice românești au reprezentat în jur de 10% din totalul exporturilor României în afara UE, cu mult sub media multor țări europene care au practic o proporție dublă de peste 20% a exporturilor lor către SUA în totalul exporturilor extra-comunitare.

4. GTAP (Global Trade Analysis Project) este un consorțiu internațional de cercetare științifică cu sediul la Universitatea Purdue din Statele Unite ce cuprinde experți CGE de la universități de prestigiu din întreaga lume și reprezentanți ai unor organizații internaționale precum Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, Națiunile Unite, Uniunea Europeană etc.

5. Statisticile comerciale exacte în valori absolute pot varia în funcție de ratele de schimb utilizate (lei, euro, dolari) pentru a obține statistici comparabile pentru exporturi și importuri. Cele mai recente statistici comerciale publicate de către Institutul Național de Statistică oferă cifre similare.


4

Grafic 1: Structura importurilor și exporturilor României cu SUA (2014)

Sursa: Eurostat/Comext.

Mai mult decât atât, exporturile românești către SUA sunt concentrate în câteva sec-toare cheie, cum ar fi utilaje, piese și echipamente de transport, produse chimice, pro-duse metalice și industriale, acestea reprezentând mai mult de jumătate din totalul exporturilor.

Este important de observat că România exportă o proporție relativ ridicată de servicii de afaceri, servicii ICT, precum și servicii din domeniul financiar-bancar către SUA. În schimb, sectorul agricol și produsele agro-alimentare sunt actualmente aproape inex-istente în structura exporturilor românești către SUA, cu mult sub valorile medii în UE. Acest lucru este în parte explicat de existența barierelor comerciale pentru astfel de produse, după cum se va vedea în secțiunea 3.

Ca și în cazul exporturilor, în ceea ce privește importurile din SUA (a se ve-dea tabelul 2), România este mult mai puțin orientată spre produsele ameri-cane în comparație cu media europeană: SUA au reprezentat doar 6% din impor-turile extra-UE ale României, faţă de 16 % pentru restul statelor membre ale UE. Principalele sectoare economice cu importuri consistente din SUA sunt sectorul mașini-unelte și alte produse industriale, urmat de servicii financiare, produse chimice și resurse primare. Per total, produsele industriale reprezintă aproximativ 75% din totalul importurilor românești din SUA.


5

Tabelul 1. Exporturile României către SUA – tabel comparativ UE

România Restul UE România Restul UE

Milioane USD Pondere exporturi din afara UE (%)

Agricultură 2.6 1,708.0 0.2 5.8

Alte sectoare primare 0.0 2,026.9 0.0 7.6

Alimente procesate 11.2 19,334.0 4.4 17.6

Alte produse manufacturate 255.6 41,168.5 11.5 23.0

Produse din lemn și hârtie 48.0 8,118.6 3.8 11.1

Produse chimice 335.9 98,079.2 15.5 24.9

Metal și produse metalice 221.4 21,187.7 8.0 12.4

Automobile 44.3 40,847.4 2.0 18.2

Alte echipamente de transport 56.9 23,797.3 4.7 24.4

Electronice 86.5 9,711.4 5.7 11.7

Mașini si echipamente industriale 436.4 86,260.7 20.1 17.3

Servicii diverse 63.5 33,939.6 13.6 24.9

Construcții 16.8 1,096.3 17.2 4.6

Transport naval 0.2 323.8 0.2 1.2

Transport aerian 36.4 17,184.6 15.1 29.0

Comunicații 120.4 4,428.1 36.9 25.5

Servicii financiare 125.3 22,121.8 58.7 45.7

Asigurări 4.5 20,764.0 13.6 50.4

Servicii pentru afaceri 217.5 33,724.2 22.7 19.5

Alte servicii destinate consumatorilor 1.1 4,591.2 2.5 17.3

Total 2,084.3 490,413.2 10.6 20.1

Sursa: Baza de date GTAP, versiunea 9.


6

Tabelul 2. Importurile românești din SUA – tabel comparativ UE


Milioane USD Pondere importuri din afara UE (%)

Agricultură 50.5 6,606.5 9.6 9.7Alte sectoare primare 92.6 3,593.3 2.1 1.0Alimente procesate 27.5 6,643.1 4.3 8.5Alte produse manufacturate 137.2 27,790.8 7.1 8.4Produse din lemn și hârtie 11.8 6,890.5 3.5 14.1Produse chimice 99.1 73,084.9 4.4 28.3Metale și produse metalice 56.6 23,571.8 3.2 13.2Automobile 12.2 11,374.2 1.6 15.1Alte echipamente de transport 34.9 34,208.1 38.1 41.2

Electronice 80.6 17,940.2 3.9 9.3Mașini si echipamente industriale 284.9 61,496.6 10.9 21.8

Servicii diverse 61.8 34,053.3 13.8 20.1Construcții 10.3 2,089.1 3.1 12.2Transport naval 0.6 352.0 1.9 1.8Transport aerian 2.7 10,595.0 1.9 22.0Comunicații 29.7 4,842.4 12.8 20.5Servicii financiare 97.1 22,202.1 35.2 40.3Asigurări 13.1 3,327.3 19.0 24.8Servicii pentru afaceri 63.4 38,119.2 10.1 24.0Alte servicii destinate consumatorilor 16.1 6,943.6 16.2 25.0

Total 1,182.5 395,723.9 6.0 15.9

Sursa: Baza de date GTAP, versiunea 9.

Pe lângă structura fluxurilor comerciale bilaterale, este important să avem în vedere şi structura economiei naționale, un factor important în determinarea impactului unui asemenea tratat comercial.

În tabelul 3 de mai jos este prezentată structura sectorială a economiei românești în raport cu cea din restul UE și SUA. Agricultura joacă un rol semnificativ în economia românească, reprezentând circa 10 % din valoarea adăugată totală, comparativ cu o pondere mult mai mică la nivel european (2,6%) și 1,3 % în SUA.

În schimb, rolul serviciilor în compoziția valorii adăugate din România (52%) este încă mult sub nivelul UE (75%) și din Statele Unite (82%). De asemenea, în România rolul


7

exporturilor totale extra-UE de servicii nu a crescut considerabil și rămâne sub media europeană. În schimb, alte sectoare economice, precum cel agro-alimentar și sectorul textil, au de asemenea o pondere mult mai mare în România decât în restul UE sau în SUA.

Orice economie competitivă are nevoie de importuri pentru o funcționare optimală. Același lucru este de asemenea adevărat în privința exporturilor: firmele exportatoare au nevoie de importuri pentru a exporta. Fragmentarea internațională a producției face ca de multe ori firmele să se specializeze în anumite procese specifice, fiind de-pendente de importuri de componente și furnizând la rândul lor produse intermedi-ate cu valoare adăugată și produse finite altor firme din diverse țări.

În rândul statelor membre UE se constată o paletă largă de specializare verticală in lanțurile de producție globală (așa numitele global value chains – GVCs). Cu doar aproximativ 20% valoare adăugată GVC (restul de 80% fiind producție autohtonă) în totalul exporturilor România se plasează în categoria țărilor ce nu sunt pe deplin inte-grate în producția globală.

La cealaltă extremă se află țări precum Cehia, Ungaria, Belgia foarte active în lanțurile de producție globală și europeană, cu o pondere a valorii adăugate GVC dublă față de cea a României, până la 50% în totalul exporturilor.

Acest lucru poate oferi o serie întreagă de indicii prețioase asupra modului în care economia românească se va repoziționa ca urmare a acordului TTIP cu SUA. Un articol recent (Cernat 2014) oferă o serie de concluzii mai detaliate cu privire la punctele forte (și mai puțin forte) ale exporturilor românești și la potențialul României de a se însera în lanțurile de producție globală.

Sper exemplu, faptul că raportul dintre exporturi și PIB în cazul României este apropi-at de media europeană este un element încurajator. Pe de altă parte însă, toate țările ce au aderat la UE după 2004 au o orientare mai pregnantă către exporturi extra-UE decât România.


8

Tabelul 3: Valorea adaugată sectorială – tabel comparativ

România Restul UE SUA România Restul

UE SUA

Miliarde USD Procent din total (%)

Agricultură 14.5 331.1 164.7 10.6 2.6 1.3

Alte sectoare primare 2.3 103.3 143.2 1.7 0.8 1.1

Alimente procesate 17.0 400.8 248.9 12.4 3.2 2.0

Alte produse industriale 7.9 363.4 175.8 5.8 2.9 1.4

Lemn și produse din hârtie 3.4 291.4 297.5 2.5 2.3 2.4

Produse chimice 4.3 430.3 344.0 3.1 3.4 2.7

Metale și produse metalice 4.3 343.3 210.6 3.1 2.7 1.7

Automobile 2.9 193.4 110.1 2.1 1.5 0.9

Alte echipamente de transport 1.1 74.3 95.2 0.8 0.6 0.8

Electronice 1.7 87.9 53.7 1.3 0.7 0.4

Mașini si echipamente industriale 6.7 514.9 419.1 4.9 4.1 3.3

Servicii diverse 25.4 4,152.4 6,336.6 18.5 32.8 50.4

Construcții 14.1 852.0 679.5 10.3 6.7 5.4

Transport naval 0.1 41.5 23.0 0.1 0.3 0.2

Transport aerian 0.3 40.3 65.7 0.2 0.3 0.5

Comunicații 6.3 312.0 281.2 4.6 2.5 2.2

Servicii financiare 2.4 413.9 920.5 1.7 3.3 7.3

Asigurări 0.3 113.0 247.1 0.3 0.9 2.0

Servicii pentru afaceri 22.0 3,145.3 1,311.7 16.0 24.9 10.4

Alte servicii destinate consumatorilor 0.2 437.3 437.0 0.1 3.5 3.5

Total 137.4 12,641.8 12,565.1 100 100 100


9

Prin urmare România este mult mai dependentă de Piața Unică pentru exporturi decât de țări terțe (precum SUA, China, Japonia etc.), ceea ce face ca potențialul benefic al noilor inițiative comerciale europene să contribuie într-o proporție mai scăzută la dina-mismul economic al României, în ciuda faptului că aceste inițiative creează oportunități economice noi prin reducerea barierelor tarifare și non-tarifare într-o serie de parte–neri comerciali cheie la nivel mondial.

3. Structura barierelor tarifare și non-tarifareBarierele tarifare aplicate asupra comerțului transatlantic sunt relativ scăzute, în comparație cu structura tarifară ce afectează alte relații bilaterale. Tarifele aplicate de către statele membre ale UE sunt în general cu puțin mai mari decât cele cu care se confruntă produsele europene pe piețele din SUA: în medie tarifele europene sunt în jur de 3%, comparabile cu tariful mediu de 2% aplicat de SUA produselor europene. Sectoarele cu cele mai ridicate rate de protecție tarifară în Europa sunt produsele agri–cole și agro-alimentare, și anumite mijloace de transport (inclusiv automobile).

Tabelul 4. Bariere tarifare (valori ponderate pe baza fluxurilor comerciale)

Bariere existente în: Bariere SUA față de:


Agricultură 10.7 3.2 2.8 2.2Alte sectoare primare 0.0 0.0 0.6 0.1Alimente procesate 10.9 12.9 4.3 2.5Produse manufacturate 2.2 2.1 7.9 3.0Produse din lemn și hârtie 0.9 0.2 0.3 0.2Produse chimice 2.3 2.1 1.3 1.3Metale și produse metalice 2.5 1.8 0.7 1.2Automobile 4.8 7.9 0.9 1.2Alte echipamente de transport 1.1 1.2 0.6 0.1

Electronice 0.7 0.6 0.1 0.3

Mașini si echipamente industriale 1.7 1.3 1.6 0.9

Sursa: GTAP, versiunea 9.


10

Tabelul 5. Bariere non-tarifare în UE și SUA

Exporturi SUA în UE Exporturi UE în SUAAlimente și băuturi 56.8 73.3Produse chimice 13.6 19.1Mașini electrice 12.8 14.7Automobile 25.5 26.8Alte echipamente de transport 18.8 19.1Metale și produse metalice 6.0 8.5Lemn și produse din hârtie 11.3 7.7Transport aerian 2.0 2.0Transport naval 8.0 8.0Financiar 11.3 31.7Asigurări 10.8 19.1Mediu de afaceri și ITC 14.9 3.9Comunicații 11.7 1.7Construcții 4.6 2.5Alte servicii destinate consumatorilor 4.4 2.5

Sursa: ECORYS (2009).

Este important de reținut că diferențele prezentate în tabelul 4 nu provin din dife–rite tarife nominale: România aplică tariful comercial comun UE, iar SUA aplică același tarif non-preferențial produselor românești ca și celor din restul UE. Aceste diferențe de tarife provin în exclusivitate din ponderea diferitelor produse exportate în cadrul fiecărui sector comercial agregat din tabelul 4. De exemplu, România importă din SUA produse agricole specifice care au un tarif vamal mai mare decât tipul de produse ag-ricole importate de restul țărilor UE din SUA. Prin urmare, tariful ponderat aplicat de România importurilor agricole din SUA este de peste 10%, comparat cu 3.2% pentru restul UE.

În timp ce barierele tarifare reprezintă impedimente relativ reduse în relațiile comer-ciale transatlantice, barierele non-tarifare induc costuri mult mai semnificative ce pot reduce considerabil potențialul comerțului bilateral între România și SUA. În anumite sectoare, echivalentul tarifar al acestor bariere non-tarifare poate ajunge la costuri comerciale suplimentare între 2% și peste 70%. Așa cum se arată în tabelul 5, există o variație semnificativă între diferitele sectoare economice însă barierele non-tarifare induse de reglementările SUA se dovedesc a fi foarte ridicate în domeniul agro-ali-mentar și al autovehiculelor.

Acest lucru duce la o concluzie foarte importantă: dat fiind nivelul mult mai ridicat al acestor bariere non-tarifare (în comparație cu taxele vamale), vasta majoritate a be–neficiilor scontate în urma negocierilor transatlantice provin din acest domeniu, lucru confirmat și de rezultatele prezentate în secțiunile următoare ale raportului.


11

4. Modelarea economică a acordului TTIP: cadru general, parametri și efecte spill-overAcest studiu folosește un model dinamic global de echilibru general (CGE) pentru de-terminarea efectelor viitorului acord TTIP la nivelul întregii economii românești. Astfel de modele sunt deosebit de bine adaptate pentru analiza impactului unor negocieri comerciale complexe. Modelele CGE captează atât legăturile explicite inter și intra-sectoriale, cât și resursele economice disponibile și fluxurile internaționale dintre economia unei țări precum România și principalii parteneri economici în interiorul și dincolo de granițele UE. Cadrul folosit aici se bazează pe modelul GTAP (pentru o documentație completă a se vedea Hertel, 1997) calibrat pe cea mai recentă versiune a bazei de date (versiunea 9), documentată în Narayanan et al. (2012). Datele de bază se referă la anul 2011, cel mai recent an pentru care există date coerente și complete pentru toate țările incluse în proiectul GTAP. Pentru a estima viitoarele efecte ale acor-dului TTIP, baza de date GTAP a fost proiectată până în anul 2027 (anul preconizat pen-tru o punere în aplicare completă a acordului TTIP și reflectarea schimbărilor impuse de acest acord în comportamentul agenților economici). Acest baseline scenario a fost construit folosind cele mai recente date statistice de la FMI și alte surse oficiale.

Parametrii de modelare și simulările economice au fost stabilite pe baza informațiilor conținute în raportul CEPR (2013) pentru Comisia Europeană. Am utilizat aceleași ipo–teze folosite de studiul oficial al Comisiei pentru a estima impactul TTIP pentru econo-mia europeană. Ca urmare, în acest studiu un acord TTIP ambițios și cuprinzător de liber schimb între UE și SUA, ar presupune:

a) Eliminarea 100% a tarifelor existente între statele membre ale UE și SUA (datele de baza sunt prezentate în tabelul 4)

b) Reducerea cu 25% a barierelor non-tarifare existente cu privire la bunuri și ser-vicii, atât pe piețele UE cât și SUA (conform datelor de plecare conținute în tabelul 5)

c) O reducere cu 20% (o cincime din reducerile non-tarifare bilaterale România-SUA descrise la punctul b) în favoarea tuturor țărilor terțe ce nu fac parte din TTIP, reprezentând efectele spill-over directe, ducând astfel la o scădere echivalentă a costurilor comerciale pentru țările terțe care exportă către UE și SUA.

d) o reducere cu 10% (o zecime din reducerile directe bilaterale ale barierelor non-tarifare de la punctul b) de către toate țările non-membre față de UE/România și SUA, reprezentând efectele spill-over indirecte, ducând astfel la o reducere a cos-turilor de reglementare la nivel multilateral.

Cheia pentru a înțelege ipotezele prezentate mai sus și impactul complex pe care TTIP îl poate avea asupra tuturor partenerilor comerciali prin efectele sale “spill-over” se află în natura aspectelor non-tarifare și diferitele modalități de negociere ale acestora.

In cazul negocierilor TTIP, barierele non-tarifare au un rol covârșitor și pot în același timp să ducă la efecte pe care teoria economică nu le anticipase anterior, deschizând


12

astfel calea spre o noua conceptualizare a negocierilor comerciale6. În literatura de specialitate, dihotomia între negocierile bilaterale și cele multilaterale se bazează în principal pe teoria economică din spatele reducerilor tarifare preferențiale, centrată la rândul ei pe efectele de “trade creation” între membri și “trade diversion” față de țările terțe. Acest lucru a fost de asemenea profund ancorat în textele juridice din cadrul OMC, principiile și dispozițiile cuprinse în Art. XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) fiind cele mai relevante în acest context.

TTIP poate duce la un efect global pozitiv hibrid ce combină atât aspectele pur bila–terale, dar și efecte de facto multilaterale. Ce este nou în posibila interacțiune viitoare dintre mega-acordurile de liber schimb și multilateralism? O diferență fundamentală între acordurile de liber schimb tradiționale și noile mega–acorduri comerciale constă pur și simplu în dimensiunea lor.

Atât acordul TPP între SUA și o serie de țări din Asia și America Latină, cât mai ales TTIP vor afecta în mod profund o proporție considerabilă a comerțului mondial și a investițiilor străine globale. Masa critică a acestor mega-acorduri și posibilele implicații sistemice sunt acum nu doar presupuneri teoretice, ci o realitate iminentă.

O a doua diferență fundamentală față de acordurile comerciale precedente ține de nivelul ambițios al negocierilor în materie de reglementări comerciale. Spre deosebire de cele mai multe acorduri de liber schimb existente, “mega–acordurile” nu vizează în primul rând eliminarea tarifelor (acest lucru este un obiectiv de la sine înțeles și, în cazul SUA și UE barierele tarifare sunt deja, în medie, la niveluri foarte scăzute).

În schimb, TTIP are o agendă de negocieri foarte ambițioasă cu privire la măsuri “din-colo de frontieră” (beyond the border), ceea ce pot genera costuri comerciale mult mai mari devenind astfel puncte critice pentru viitoarea competitivitate a lanțurilor de producție internațională, atât la nivel european cât și transatlantic. Importanța acestei agende de reducere a costurilor de reglementare deține cheia nu numai pentru maximizarea câștigurilor de la liberalizarea comerțului, dar și pentru a înțelege rolul potențial pozitiv al negocierilor bilaterale asupra nivelului multilateral. De exemplu, nu toate măsurile și reglementările netarifare sunt bariere comerciale discriminatorii. Și nu toate barierele de reglementare pot fi negociate.

Dar reducerea costurilor generate de reglementări divergente se poate realiza în mai multe moduri, în cadrul negocierilor comerciale de succes. În cazul în care, de exem-plu, procesul prin care se realizează o astfel de reducere a costurilor de reglementare în cadrul negocierilor TTIP implică referiri la standardele internaționale actuale sau viitoare, orice partener comercial care aderă la astfel de standarde ar vedea costurile sale comerciale globale, atât cu SUA cât și cu UE, reduse în mod unilateral prin natura negocierilor TTIP, fără a fi membru TTIP.

Acest efect al națiunii celei mai favorizate (MFN) oferă efecte pozitive colaterale țărilor non-membre TTIP. Acest efect își găsește și o justificare riguroasă. Teorema Kemp - Wan, extinsă de Panagaryia și Krishna (2002) în cazul acordurilor de liber schimb demonstrează în esență că orice nou acord de liber schimb are potențialul de a crește

6. Pentru mai multe detalii cu privire la impactul TTIP asupra teoriei comerciale, a se vedea Cernat and Sousa (2014).


13

bunăstarea globală în cazul în care țările membre din cadrul noului acord importă fiecare aceleași cantități de bunuri și servicii din restul lumii înainte și după forma–rea noului acord comercial. Pentru un acord comercial bilateral tradițional, această condiție poate fi realizată cu precădere printr-o liberalizare multilaterală simultană. Însă, având în vedere agenda foarte ambițioasă de reducere a costurilor de regle-mentare cu efecte de facto MFN, TTIP poate satisface condiția Kemp-Wan-Panagaryia-Krishna tocmai prin aceste reduceri ale costurilor non-tarifare ce sunt benefice și pen-tru restul lumii, generând astfel efecte “spill-over” net pozitive. Mai mult decât atât, se poate imagina, de asemenea, un al doilea efect spill-over în cazul în care costurile de reglementare sunt reduse prin adoptarea de către țări terțe a noilor standarde “transatlantice”. În acest sens, mega–acordul de liber schimb va re-duce costurile reciproc, atât între membrii și non-membri, și în rândul non-membrilor, pe baza națiunii celei mai favorizate.

Toate aceste efecte sunt luate în calcul în secțiunea ce urmează pe baza ipotezelor și parametrilor utilizați în raportul CEPR al Comisiei Europene. 5. Impactul economic al TTIP Pe baza modelului dinamic GTAP și a ipotezelor de lucru prezentate mai sus impactul macroeconomic al TTIP asupra economiei românești este preconizat a fi unul pozitiv: implementat pe deplin în 2027 TTIP ar putea crește PIB-ul din România cu aprox-imativ 0,25% anual. În funcție de rata de schimb în următorii 12 ani, creșterea în PIB ar însemna 400 – 500 milioane de dolari anual.

În același timp balanța comercială a României cu SUA este de așteptat să se îmbunătățească, dat fiind că exporturile bilaterale ar putea crește cu aproape 35%, iar importurile cu 25%. Tot în funcție de rata de schimb, creșterea expor-turilor românești se va situa între 800 milioane și un miliard de dolari începând cu 2027.

Date fiind caracteristicile actuale ale economiei românești și ale relației comerciale cu SUA, nu este surprinzător să constatăm că impactul estimat al acordului TTIP asupra PIB-ului românesc este mai mic decât impactul mediu agregat la nivel UE de 0,5%, așa cum a fost estimat de CEPR (2013).

Având în vedere că România este relativ mai puțin orientată spre piețele din SUA decât UE în ansamblu, precum și din cauza faptului că structura economiei românești este mai puțin intensă în servicii cu valoare adăugată mare, liberalizarea barierelor non-tarifare și a comerțului cu servicii au un efect macroeconomic mai limitat.


14

Tabelul 6. Impactul macroeconomic, în %

Total Bariere tarifare

Bunuri (bariere non

tarifare)

Servicii (bariere non

tarifare)

Beneficii directe

spill-over

Beneficii indirecte spill-over

PIB 0.25 0.02 0.07 0.01 0.11 0.05

Exporturi către SUA 34.74 18.41 16.15 0.94 -0.71 -0.06

Importuri din SUA 24.69 12.33 11.45 1.09 -0.08 -0.11

Sursa: calculele autorilor

Alocarea beneficiilor macroeconomice în funcție de diversele domenii principale de negocieri din tabelul 6 oferă informații relevante referitoare la impactul acordului TTIP asupra României. În primul rând constatăm că, în cazul României, doar 7% din câștigurile PIB se datorează reducerii barierelor tarifare, în timp ce 93% s-ar mate–rializa ca urmare a reducerii barierelor non-tarifare.

Mai mult decât atât, rezultatele arată că rolul efectelor spill-over directe și indirecte este considerabil în efectul total al TTIP asupra creșterii economice din România. Aceste efecte spill-over generate de acordul TTIP asupra barierelor non-tarifare în alte țări duc la îmbunătățirea accesului la piețele din România a altor parteneri comerciali importanți ai României și, viceversa, o creștere a accesului la piețele altor parteneri importanți pentru exportatorii români, dincolo de SUA.

În acest fel, acordul TTIP poate oferi noi posibilități exportatorilor și importatorilor români de a se insera mai eficient în lanțurile de producție globală, dat fiind poziția relativ periferică a României în acest fenomen. În ceea ce privește impactul asupra schimburilor comerciale bilaterale, creșterea ex-porturilor este explicată într-o mare măsură prin reducerea bilaterală a barierelor tari-fare și netarifare pentru comerțul cu bunuri.

După cum am arătat anterior, serviciile reprezintă doar o proporție redusă din schim-burilor comerciale bilaterale între România și SUA (28% din exporturi și 25% din im-porturi).


15

Grafic 2. Impactul asupra TTIP România-SUA comerț bilateral, în %

Sursa: calculele autorilor

Un alt efect important provenind din liberalizarea comerțului este o alocare mai eficientă a resurselor în economia românească și o intensificare a activității economice în sectoarele care ar permite utilizarea mai eficientă a capacităților de producție din România. Astfel, majoritatea sectoarelor pot să beneficieze de pe urma liberalizării comerțului cu SUA.

Singurele sectoare economice pentru care estimările indică o reducere a activității economice sunt mijloacele de transport și automobile și sectorul electronic. Însă aceste efecte negative sunt în mare măsură determinate de efectele spill-over, adică de creșterea importurilor din țări-terțe care ar migra gradual în următoarele decenii către standardele tehnologice “transatlantice” introduse de TTIP.

Analiza sectorială a impactului TTIP asupra comerțului dintre România și SUA, este rezumată în graficul 2. Sectorul cu efectele pozitive cele mai pregnante este sectorul automobile, în ciuda scăderii ușoare a producției datorită efectelor spill-over. Alte sec-toare care sunt estimate să beneficieze de o creștere importantă a exporturilor către SUA sunt produsele metalice și sectorul agro-alimentar (cu o creștere estimată de pes-te 50% a exporturilor bilaterale, deși raportat la un nivel actual redus al exporturilor). Sectorul textil va beneficia, de asemenea, în mod considerabil, exporturile bilaterale spre SUA fiind estimate să crească cu peste 70%.


16

În ceea ce privește importurile din Statele Unite, o serie de sectoare vor putea benefi-cia de o creștere semnificativă a exporturilor bilaterale.

De exemplu, este de așteptat ca importurile de automobile să crească de aproape pa-tru ori. Creșterea poate părea masivă, dar trebuie precizat că exporturile vor rămâne relativ limitate, dată fiind că această creștere se aplică unor valori inițiale foarte re-duse: de la 1% până la circa 4% din totalul importurilor românești din SUA.

Deși nu sunt luate în considerare în mod explicit în rezultatele analizei CGE de mai sus, un alt aspect important pe agenda TTIP și o sursă importantă de creștere economică sunt investițiile străine directe și măsurile de politică comercială legate de acestea. Companii multinaționale și filialele acestora reprezintă nu numai elemente vitale în economia internă a UE și a SUA , dar sunt, de asemenea, factori determinanți majori ai circulației mărfurilor și capitalurilor peste granițe.

Un document de lucru recent (Lakatos și Fukui, 2013) publicat de către Comisia Europeană (DG TRADE) a constatat că filialele companiilor americane în UE reprezintă aproximativ 13% din PIB-ul UE (cu o cifră de afaceri anuală de 2100 miliarde dolari), în timp ce filialele companiilor europene în SUA reprezintă 11% din PIB-ul SUA (o cifră de afaceri anuală de 1600 miliarde dolari). În plus, schimburile comerciale dintre filiale transatlantice au reprezentat 50% (307 miliarde dolari) din totalul schimburilor co–merciale UE - SUA de mărfuri în 2012.

În ceea ce privește România, conform datelor furnizate de Bureau of Economic Analy-sis al SUA, aceste statistici sunt cu mult sub media UE. În 2010, activitatea economică a sucursalelor companiilor americane în România au reprezentat aproximativ 3% din PIB-ul românesc, cu o cifră de aproximativ 5.5 miliarde dolari.

În ciuda unor valori relativ reduse, acestea au creat în jur de 40.000 de locuri de muncă în România, generând 700 milioane de dolari în salarii brute. În acest context, este important să se țină cont de faptul că, în contextul TTIP există un potențial conside–rabil pentru România pentru a atrage mai multe investiții străine directe și companii multinaționale din SUA, cu măsuri politice comerciale și de investiții care să încurajeze investițiile directe transatlantice.

Chiar mai important decât atragerea investițiilor americane în România este promova-rea investițiilor romanești în SUA care să acționeze drept “cap de pod” pentru stimu-larea exporturilor românești către SUA.

6. ConcluziiPrezentul raport oferă o primă analiză specifică pentru România a acestui acord comer-cial. Estimările bazate pe un model de echilibru general calculabil (CGE) preconizează un efect economic general pozitiv al acordului TTIP asupra economiei românești: PIB-ul României ar putea crește cu aproximativ 0,25% anual, odată ce acordul TTIP ar fi pus în aplicare pe deplin. Mai mult decât atât, balanța comercială cu SUA este de așteptat să se îmbunătățească, fiind estimată o creștere cu aproape 35% a expor-turilor României către SUA, comparativ cu o creștere a importurilor bilaterale cu 25%.


17

Un element important în această estimare este faptul că peste 90% din beneficiile eco-nomice estimate pentru România ar decurge din eforturile de reducere a barierelor non-tarifare, eliminarea barierelor tarifare având o pondere relativ redusă în totalul beneficiilor economice alte TTIP. Dincolo de cifrele concrete, două elemente importante au un efect considerabil asu-pra analizei globale: • În primul rând, odată ce vom lua în considerare efectele de spill-over MFN de inte-grare regională profundă pe care mega-acordurile de liber schimb precum TTIP le pot produce, efectele economice asupra României capătă o conotație diferită, dată fiind posibilitatea ca TTIP să creeze efecte economice asupra țărilor terțe. Analiza sugerează, de asemenea, că procesul de reducere a costurilor legate de barierele non-tarifare și impactul indirect al acestora asupra fluxurilor comerciale cu alte țări au o importanță deosebită pentru anumite sectoare economice, precum sectorul automobil și elec-tronic, dar și alte sectoare (textil, produse metalice si alimentare).

• În al doilea rând, având în vedere agenda ambițioasă de negociere în abordarea ob-stacolelor de reglementare, mega-acordurile precum TTIP au potențialul de a produce în viitorul nu foarte îndepărtat rezultate coerente și pot acționa ca o bună platformă pentru îmbunătățirea normelor comerciale la nivel mondial și la o mai strânsă articu-lare la nivel reglementar între Piața Unică și spațiul economic transatlantic.

Ambele efecte potențiale ale unui acord TTIP ambițios necesită o atenție deosebită din partea sectorului privat românesc și a exportatorilor potențiali care pot crea o platformă de export lărgită cu costuri optimizate pentru a-și spori competitivitatea atât în Europa cât și în SUA și țări terțe in următorii zece ani.


18

Referințe

CEPR (2013), “Reducing Transatlantic Barriers to Trade and Investment. An Eco-nomic Assessment”, Final Project Report, prepared under implementing Frame-work Contract TRADE10/A2/A16, London

Cernat, L. (2014) Comerțul exterior al României: priorități și perspective, în D. Dungaciu, V. Iuga și M. Stoian (coord.) “7 teme fundamentale pentru România”, Editura Rao, București. România.

Cernat, L. and Sousa, N. (2014) TTIP: A Transatlantic Bridge for Worldwide Gains, CESifo Forum 15 (2), pp.32-36, Centre for Economic Studies, Ifo Institute, Mu-nich.

Ecorys (2009), “Non-Tariff Meausres in the EU-US Trade and Investment – an Economic Analysis”. Report prepared by K. Berden, J.F. Francois, S. Tamminen, M. Thelle and P. Wymenga for the European Commission, Reference OJ 2007/S180-219493

Felbermayr, G, Heid, B., Larch, M., Yalcin, E. (2014) Macroeconomic Potentials of Transatlantic Free Trade: A High Resolution Perspective for Europe and the World, CESifo Working Paper No. 5019, Centre for Economic Studies, Ifo Insti-tute, Munich.

Fontagné, L., Gourdon, J., Jean, S. (2013) Transatlantic Trade: Whither Partner-ship, Which Economic Consequences?, CEPII Policy Brief no1., Centre d’Etudes Prospectives et d’Informations Internationales, Paris.

Hertel, T. W. (1997). “Global Trade Analysis: Modeling and Applications”. Cam-bridge University Press.

Kinman S. and Hagberd, T. (2012), Potential effects from an EU-US free trade agreement—Sweden in Focus, Sweden National Board of Trade (Kommers Kol-legium), Stockholm.

Lakatos, C. and Fukui, T. (2013). “EU-US Economic Linkages: the Role of Multi-nationals and Intra-firm trade”, DG Trade Chief Economist Note, Issue 2, Brus-sels.

Narayanan B., Aguiar A. and McDougall R., Editors (2012). “Global Trade, Assis-tance, and Production: The GTAP 8 Data Base”, Center for Global Trade Analysis, Purdue University

Acest Policy Memo a fost elaborat în cadrul proiectului “Influenţi, alerţi şi informaţi în negocierile din UE –Expertiză şi consultare în politici europene“ finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org. Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezen-tate revine promotorului proiectului, Centrul Român de Politici Europene, și autorilor raportului. Centrul Român de Politici Europene, 2015 Stirbei Voda 29, Cod postal, 010101 București www.crpe.ro/en Contact: Telefon +40 371 083 577, Fax +40 371 875 089

CRPE Policy Memo 63


Autori: Lucian Cernat și Csilla Lakatos

Acest raport reflectă opiniile personale ale autorilor și nu reprezintă o poziție oficială a Comisiei Europene sau a Băncii Mondiale.

www.crpe.ro

impactul economic al parteneriatul transatlantic pentru comerț și

Documents