Curs 8 histologie 10.04.2014

Dentinogeneza Are loc in 2 etape:1) Sintetizarea sau depunerea matricei organice = predentina2) Mineralizarea predentinei, rezultand dentina Dentinogeneza incepe in momentul in care clopotul adamantin a atins dezvoltarea finala. Intai este elaborata dentina coroanei si apoi cea a radacinii. Papila dentara este separata de epiteliul intern adamantoblastic al clopotului adamantin printr-o membrana conjunctiva delicata, care va fi viitoarea jonctiune smalt-dentina. Dentinogeneza incepe la jonctiunea smalt-dentina. Fiecare odontoblast aflat pe marginile papilei dentare va sintetiza molecule din structura matricei organice a dentinei pe care le depune in jurul fibrei Tomes (molecule de colagen si de MPZ). Pe masura ce se depune matricea organica, odontoblastele se retrag treptat catre pulpa dentara, care se va mai reduce, iar stratul de predentina va suferi procese de condensare si de mineralizare. Procesul de mineralizare incepe in momentul in care stratul de predentina a atins o grosime de 10-20 microni. Aceasta formare ritmica de matrice predentinara si de mineralizare va fi marcata prin prezenta liniilor incrementale (liniilor de crestere) Owen. Cristalele de hidroxiapatita ce se depun la inceput in predentina sunt dependente de directia fibrelor de colagen existente, dar si de prezenta centrilor de osificare. Depunerea sarurilor de Ca este mai accentuata in matricea pericanaliculara (peritubulara), ce determina formarea unei dentine pericanaliculare intens mineralizata in raport cu dentina intercanaliculara, ce prezinta un grad mai scazut de mineralizare. Dentina secundara este socotita a fi dentina ce se formeaza de-a lungul peretelui intern al cavitatii pulpare in timpul vietii individului. Aceasta ar fi elaborata de odontoblaste, fie de celulele ce se vor diferentia in odontoblaste (celulele conjunctive). Dentina secundara poate fi lipsita de canaliculi dentinali sau poate sa contina canaliculi dentinali rectilinii fara legatura cu cei din dentina primara. Procesul de dentinogeneza, ca si cel de amelogeneza, este influentat de o serie de hormoni (tiroidian, paratiroidian, somatotrop), dar si de unele vitamine (A, C, D). Lipsa sau excesul acestora poate determina tulburari in formarea dentinei :- hipovitaminoza A duce la un deficit in formarea dentinei, dar si a smaltului; tulburarile pot aparea la un dinte sau la mai multi- tulburarile de calcificare prezente la un singur dinte s-ar datora factorilor locali; daca deficitul este ereditar, atunci manifestarile sunt prezente la toti dintii

Formarea radacinii dintelui Prima componenta a dintelui care incepe sa se formeze este coroana. Radacina incepe sa se formeze numai dupa ce coroana este complet dezvoltata. Organul adamantin format din cele 3 componente, din care componenta mijlocie se reduce treptat si, intr-un final, dispare pe masura ce smaltul este elaborat, iar cele doua membrane epiteliale, interna (a adamantoblastelor) si cea externa (ep simplu pavimentos), fuzioneaza, linia lor de jonctiune fiind situata la nivelul viitorului colet dentar, deci la nivelul jonctiunii dintre coroana si radacina, segment numit teaca epiteliala Hertwig. Odata ce dezvoltarea coroanei este terminata, celulele epiteliale ale tecii Hertwig induc diferentierea la nivelul papilei dentare a odontoblastelor care vor incepe sa elaboreze dentina radicularam. Simultan cu depunerea dentinei radiculare teaca Hertwig se resoarbe, dar pot ramane resturi = cuiburi epiteliale ale lui Mallasez. Cresterea radacinii in lungime este delimitata de planul osului

alveolar. Aceasta extindere a radacinii in lungime determina eruptia dintelui, un proces lent si progresiv. Teaca Hertwig este indispensabila organizarii parodontiului si in special in formarea cementului.

!Cementogeneza = procesul de formare a cementului de catre celulele tesutului conjunctiv aflat pe fata interna a sacului dentinar adiacente tecii lui Hertwig, care separa sacul dentinar de dentina radiculara. Celulele mezenchimale ale sacului invadeaza si distrug teaca Hertwig, apoi aceste celule se vor diferentia in cementoblaste, care se vor aseza in monom (pe un singur rand), langa dentina radiculara. Cementoblastele au in citoplasma lor organite de secretie si sinteza bine dezvoltate, au un nucleu eucromatic cu nucleoli. Ele vor sintetiza matricea organica a viitorului cement, care ulterior se va mineraliza. Cementoblastele pot ramane incorporate in matricea nou formata si ulterior mineralizata, transformandu-se in cementocite (celule in repaus functional) adapostite in camarute numite cementoplaste. Cementul este lipsit de celule in 1/3 sup a radacinii. Acesta este primul cement care se sintetizeaza si se mai numeste si cement primar. In cele 2/3 inf ale radacinii, cementul prezinta celule adapostite in camarute. In cement vor fi inglobate fibrele de colagen ale ligamentului alveolo-dentar, care patrund perpendicular la nivelul sau.

Dezvoltarea osului alveolar Dezv osului alveolar este independenta, initial, de mugurii dentinali. Numai odata cu dezvoltarea maxilarelor mugurii dentinali sunt inclusi in alveolele osoase. Mugurii dintilor temporari nu sunt de obicei inconjurati complet de tesut osos, la nivelul crestei alveolare existand o zona fibroasa neosificata. Mugurii dintilor definitivi sunt complet inconjurati de tesut osos, care-i izoleaza de dintii primari. Dezvoltarea completa a alveolelor dentare se realizeaza numai dupa eruptia dentara deoarece insusi dintele in eruptie determina dezvoltarea peretilor alveolari.

Secventa dezv dintelui Desf secventiala a dezv dintelui poate fi:1) Primordiul epitelial induce formarea primordiului mezenchimal conjunctiv, iar prezenta adamantoblastelor pe cea a odontoblastelor2) Dentina coronara = prima componenta dura elaborata, prezenta ei induce sinteza si depunerea smaltului3) Dezvoltarea si cresterea radacinii incepe numai dupa ce coroana este complet edificata. Implica urmatoarele procese:a) dezv tecii epiteliale Hertwigb) prezenta celulelor epiteliale ale tecii induce diferentierea odontoblastelor, care vor sintetiza si depune dentinac) prezenta dentinei radiculare induce sinteza si depunerea cementului Eruptia dintilor Este un fenomen complex determinat de alungirea dintilor, dar si de dezvoltarea radacinii in cavitatea alveolara, precum si de procesele ce au loc la nivelul maxilarelor si a alveolelor dentare.

Eruptia propriu-zisa presupune migrarea coroanei dintelui din cavitatea alveolara osoasa in cavitatea orala si consolidarea dintelui in alveola sa definitiv cu ajutorul parodontiului. Eruptia normala depinde de dezvoltarea fiziologica a maxilarului si a mandibulei. Procesul de eruptie are loc in mai multe etape:1) Faza preclinica sau intraosoasa2) Faza clinica sau intrabucala Stadiul 1 = stadiu preeruptiv. Incepe cand coroana este complet formata. Teaca Hertwig initiaza formarea dentinei si a cementului radacinii dintelui. Cripta osoasa ce adaposteste germenul dintelui incepe sa prezinte fenomene de resorbtie la nivelul plafonului pt a permite trecerea coroanei dentare (osteoclastele). Dintii de tranzitie erup in plan vertical, pe cand cei permanenti erup in plan oblic. Faza preeruptiva se incheie cu activitatea sau cu procesul de dentinogeneza radiculara. Concomitent cu formarea radacinii au loc modificari si in tesuturile invecinate dintelui: in cripta osoasa, in peretii alveolei, in ligamentul periodontal, in cementul si dentina dintelui de tranzitie. Distrugerea tesuturilor moi pe care dintii le strabat se realizeaza cu ajutorul unor enzime litice elaborate de celulele epiteliului de protectie. In concluzie, eruptia dintilor este insotita de modelari si remodelari osoase.

Inlocuirea dintilor si aparitia dentitiei definitive Caderea dintilor de lapte este determinata de procese osteolitice si de resorbtie osoasa realizata de catre osteoclaste, dar si de distrugerea cementului prin actiunea cementoclastelor. Radacina dintilor de lapte este atrofiata prin compresiunea exercitata de dintii definitivi. Din dintele de lapte nu mai persista decat coroana partial resorbita. Dintele definitiv este situat intr-o alveola proprie localizata intern si posterior fata de cea a dintelui de lapte. Eruptia si cresterea dintelui definitiv sunt determinate de procese similare cu cele din eruptia dintelui temporar, un rol important avand alungirea radacinii, a carui varf se sprijina pe fundul alveolei. Eruptia este terminata odata cu stabilirea raporturilor de fuziune intre gingie si coletul dentar (se definitiveaza fixarea dintelui prin realizarea gingiei).