Garoul

Aplicarea garoului este o masura extrema, care se aplica numai in caz de hemoragii arteriale masive, atunci, cand nu este posibila realizarea hemostazei prin alte metode.Garoul este un cordon elastic, care este folosit pentru realizarea hemostazei in cazul unor hemoragii care nu pot fi oprite altfel, de obicei in cazul plagilor membrelor. In absenta unui garou, se poate folosi: un fular, cordon, curea, cravata, snur, elastic etc.Deoarece, prin aplicarea garoului, se intrerupe atat scurgerea sangelui din vasul lezat cat si circulatia intregii portiuni situate distal de garou, ceea ce poate determina leziuni grave pana la necroze, garoul ramane o solutie de rezerva. In cazul in care se aplica garoul, acesta nu se aplica direct pe piele ci peste o bucata de fasa sau alt material moale si se ataseaza neaparat un bilet pe care se noteaza numele victimei si ora exacta a aplicarii garoului. La fiecare 15 minute se va slabi pentru scurt timp garoul, pentru a permite alimentarea cu sange a membrului.

Amputatia de membre

n cazul amputarii (taierii sau sectionarii) unui membru:- oprirea sangerarii se face fie prin aplicarea unui garou la radacina membrului ranit fie printr-un bandaj compresiv- membrul sectionat va fi introdus intr-o punga de plastic si un recipient cu gheata- victima va fi asezata in decubit cu membrele inferioare mai sus decat capul, si daca e posibil cu membrul ranit ridicat deasupra nivelului inimii- victima va fi transportata cat mai repede la spital.

Garou se numește o bandă elastică sau un tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului, pentru oprirea unei hemoragii, prin comprimarea arterei principale a unui membru.

Prin aplicarea garoului se realizează o compresie concentrică a părților moi care, la rândul lor, exercită o compresie circulară cu închiderea vaselor de sânge. Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, sub garou se aplica o fașă de tifon, sau un obiect dur, cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. În acest fel încetează toată circulația sângelui dincolo de garou. Consecința este că toate țesuturile situate în regiunea respectivă nu mai primesc oxigen și nu mai sunt hrănite. Din această cauză, un garou nu poate fi menținut strâns mai mult de o oră, timp în care rănitul trebuie adus la o unitate medicală specializată.

În cazul hemoragiilor membrelor, garoul se aplică la o distanță de rană, deasupra cotului sau a genunchiului, prin strângere treptată. La fiecare 15-20 minute, garoul se desface pentru a permite sângelui să circule

2. Aplicarea garoului este una dintre cele mai eficiente metode de oprire temporară a sîngelui în cazul lezării arterelor mari a extremităţilor. Sînt propuse o mulţime de modificări a garoului (garou elastic, garou cu pelată, garoul Esmarch).Garoul reprezintă un tub de cauciuc cu lungimea de 1,5 cm. Tehnica aplicării garoului în cazul hemoragiei este următoarea: în jurul bazei membrului ridicat se aplică garoul puternic întins cu care se înfăşoară membrul de 2-3 ori. Pentru a preveni strangularea pielei sub garou se pune un şerveţel, o bucată de pînză, haina. Garoul se aplică mai sus de locul traumat şi mai aproape de plagă în aşa fel ca artera să fie

coprimată complect. Dacă garoul a fost aplicat corect, hemoragia se stopează, dispare pulsul periferic, tegumentele membrului devin palide.După aplicarea garoului circulaţia este complect oprită şi apare pericolul necrozei. De aceea garoul nu trebuie lăsat mai mult de ore vara şi pe o oră iarna. Timpul de aplicare a garoului şi data se indică în fişa de însoţire care se fixează de garou. Membrul pe care se aplică garoul trebuie de învelit, mai ales iarna, dar nu se aplică termofoare.

Erorile care pot fi efectuate la aplicarea garoului:- garoul comprimat slab provoacă o stază venoasă şi intensifică hemoragia;- garoul comprimat prea tare poate duce la lezarea trunchiurilor nervoase, ceea ce

provoacă pareze sau paralizii a membrului;- aplicarea garoului pe piele şi lipsa fişei de însoţire.Dacă comprimarea cu garoul depăşeşte timpul 2 ore apare pericolul

gangrenei membrului, de aceea în caz că garoul trebuie ţinut mai mult de 2 ore se recomandă peste fiecare oră (iar iarna este ½ oră)a da drumul garoului pe 10-15 min., în acest moment trebuie de comprimat artera cu degetul mai sus de plagă. Garoul se aplică din nou mai sus sau mai jos de locul unde a fost aplicat precedent şi mai slab sub controlul hemostazei. Dacă nu avem la îndemînă garou putem folosi un vîrtej. Se poate de folosit o frînhie, o basma răsucită, o fîşie de material, cravată, curea. Cu oricare din aceste materiale se înfăşoară strîns membrul şi se leagă nod orb în care se introduce un vîrtej (băţ), Răsucim treptat vîrtejul pînă la stoparea hemoragiei. Apoi capetele vîrtejului se fixează cu tifon.

http://catedra-militara.blogspot.com/2010/03/tipurile-de-hemoragii-metodele-de.html

Tipurile de hemoragii. Metodele de oprire temporară a hemoragiilor. Folosirea mijloacelor de tabel şi improvizate pentru oprirea hemoragiilor.Hemoragia apare la orice lezare a organismului şi se manifestă prin scurgerea sîngelui din vasele sangvine în exterior, ţesuturi şi cavităţi.După clasificare se disting următoarele tipuri de hemoragii: arteriale, venoase, parenchimatoase şi hemoragii capilare, care se deosebesc una de alta prin tabloul clinic şi particularităţile acordării primului ajutor. Hemoragia arterială duce la pierderi enorme, aproape momentane de sînge, fiindcă sîngele din artera traumată (de culoare roşie-aprinsa) se scurge pulsînd, sub presiune şi este cea mai periculoasă. De aceea, primul ajutor trebuie acordat urgent.în hemoragiile venoase sîngele (de culoare roşie-închisă) se scurge neîntrerupt din plagă (vasele traumate).In caz de hemoragie capilară sîngele se prelinge din plagă ca din burete, picurînd.Oprirea urgentă a hemoragiilor (hemostazei) este misiunea cea mai importantă în acordarea primului ajutor în caz de rănire. Hemostaza provizorie se realizează prin aplicarea pansamentului compresiv (fig. 14), poziţia ridicată a membrului, comprimarea digitală -a \aselor sangvine, flexia maximală a membrilor în articulaţii aplicarea garoului etc. Oprirea hemoragiilor arteriale se face prin comprimarea digitală a vaselor mân la os, mai sus de locul rănirii. Artera este apăsată pentru un timp scurt, pînâ la aplicarea turnichetului, garoului sau a pansamentului compresiv. în caz de hemoragii abundente ale plăgilor feţei se vor comprima arterele: carotidă (1), temporală (2), mandibulară (3) în dependenţă de locul lezării (fig. 15).Artera carotidă este comprimată lateral de laringe cu degetul mare spre coloana vertebrală. Artera subclaviculară (4) se comprimă cu degetul în regiunea fosei subclaviculare în jos, spre prima coastă, în caz de hemoragie din plăgile treimii superioare a braţului

Artera brahială (5) se comprimă spre osul brahial şi fisura internă între muşchii biceps şi triceps, în caz de hemoragii ale plăgilor treimii medii şi inferioare a braţului, antebraţului şi mînii. Artera femurală (6) se comprimă cu degetele ambilor mîini sau cu pumnul în regiunea inghinală spre osul pubis, în caz de hemoragii ale plăgilor membrului inferior, în figura 15 sînt arătate cîteva locuri de comprimare digitală a vaselor sangvine ale membrilor superioare (7.8) şi ale membrilor inferioare (9,10,11).Aplicarea garouluiPentru oprirea hemoragiei se întrebuinţează garoul, precum şi diferite mijloace improvizate (bucăţi de stofa rupte din echipament, fringhii, curele etc.). La aplicarea garoului se respectă următoarele reguli:- garoul se aplică mai sus (proxim) de plagă şi cît mai aproape de ea, deasupra echipamentului sau a unui strat de material;- garoul se strînge pînă încetează hemoragia în rană, urmînd ca fiecare cerc al lui să se suprapună parţial pe cel precedent, corectitudinea aplicării garoului se apreciază prin oprirea hemoragiei din rana şi lipsa pulsului mai jos de garou;- capetele garoului se fixează de nădejde cu cîrligul şi lănţişorul sau se leagă prin nod;- sub garou se fixează o fişă de însoţire sau o bucată de muşama albă, unde se indică timpul cînd garoul a fost aplicat (data, numele de familie cine a efectuat);- aplicarea pansamentului pe plagă şi imobilizarea membrului se aplică astfel, încît pansamentul şi atelele să nu acopere garoul.Oprirea hemoragiei începe cu comprimarea digitală a vasului în locul respectiv, întinzînd garoul, se face un cerc în jurul membrului. Slăbind comprimarea cu degetul şi convingîndu-ne că hemoragia din plagă a încetat, facem atent 1-2 ture şi fixăm garoul.În caz de hemoragie din segmentele proxime ale membrelor, garoul se aplică în formă de opt; mijlocul lui se întinde pe membru, iar capetele se încrucişează în jurul pieptului sau bazinului şi se fixează.Pentru oprirea hemoragiei cu mijloace improvizate se procedează ca şi în cazul aplicării garoului. Cu ajutorul turnichetului care se suceşte pînă se opreşte hemoragia. Turnichetul ca să nu se slăbească, se fixează de membru (fig. 16).Aplicarea garoului pe un termen mai mare de 2 ore este strict interzisă, de aceea rănitul trebuie transportat cît mai urgent la instituţiile medicale.Garoul se va aplica strict după indicaţii şi se vor lua măsuri urgente - hemostaza definitivă efectuată de către medicul specialist. Vara garoul se aplică timp de o oră, iarna timp de 2 ore. După expirarea timpului, în scopul asigurării ţesuturilor moi cu oxigen şi substanţe nutritive este necesar de a slăbi treptat garoul pînă la apariţia pulsului şi culorii roze a tegumentelor pielii timp de 5-10 minute, dacă hemoragia nu prezintă pericol.însuşirea practică a normativelor privind aplicarea pansamentelor şi garouluiDupă însuşirea teoretică a metodelor de aplicare a pansamentelor şi garoului se organizează îndeplinirea practică a normativelor de acordare a primului ajutor. Normativele sînt anexate.

Noţiunea de fracturi, luxaţii şi contuzii, simptomele principale şi regulile generale de acordare a primului ajutorDereglarea integrităţii osului prin violenţă se numeşte fractură. Fracturile traumatice survin în rezultatul acţiunii forţelor mecanice, care depăşesc rezistenţa osului (lovituri directe,

compresiuni, flexie, torsionare, smulgerea osului etc.). Cel mai frecvent se întîlnesc fracturile oaselor tubulare. După starea tegumentelor în regiunea fracturii ele se clasifică în:- fracturi deschise, cîhd este dereglată integritatea pielii, mucoaselor şi a muşchilor în rezultatul acţiunii aceloraşi factori mecanici (gloanţe, schije, obiecte ascuţite etc.), (fig. 17 a).- fracturi închise, cînd pielea şi ţesuturile moi rămîn integre. După gradul de lezare se deosebesc fracturi complete şi incomplete (fisură osoasă), (fig. 17 b).

Simptomele fracturilor se împart în locale şi generale.La fracturile locale se observă: durere, deformaţie, dereglare funcţională, mobilitate anormală, scurtarea membrului, crepitaţie, iar la fracturile deschise - şi hemoragie. Din simptomele generale se poate dezvolta şocul traumatic în urma durerilor puternice în regiunea fracturii, creşterea temperaturii corpului pînă la 37-38°C, etc.Contuziile reprezintă lezarea ţesuturilor sau a organelor cu păstrarea integrităţii ţesuturilor sub acţiunea directă a unui obiect neascuţit asupra oricărui sector al corpului. Mecanismul traumei poate fi divers — căderea pe un oarecare obiect sau lovirea de el. Gravitatea contuziei este determinată de două momente:- natura agentului violent, greutatea şi consistenţa lui, viteza de acţiune etc.;- specificul ţesuturilor, asupra cărora acţionează trauma (piele, muşchi, oase etc.) starea lor funcţională (încordarea, tumefierea etc.).Simptomele principale ale contuziilor sînt: dureri în regiunea traumată, sufuziuni, tumefacţie şi dereglarea funcţiei organului sau a regiunii respective, uneori se poate dezvolta şocul traumatic.Luxaţie se numeşte deplasarea anormală stabilită a suprafeţelor articulare, una faţă de alta în urma traumelor.Se deosebesc luxaţii totale, cînd suprafeţele articulare nu mai contactează, şi parţiale (subluxatii), cînd ele contactează parţial.Pentru luxaţii este caracteristică prezenţa a trei simptome principale:- dureri puternice şi imposibilitatea mişcărilor în articulaţie;- poziţia forţată şi fixarea incorectă a membrului;- deformarea regiunii articulare, la palpare capătul articular deplasat deseori poate fi găsit în locuri neobişnuite.