1 Conceptul de Uniune Economică şi MonetarăUniunea economică şi monetară se bazează pe două componente şi anume uniunea

economică şi uniunea monetară Primele unificări monetare au avut loc icircn contextul unificării politice şi icircn condiţiile icircn

care moneda avea valoare intrinsecă (moneda marfă) atunci cacircnd funcţiona sistemul monetar metalist iar icircn acele momente icircn care nu exista emisiune de monedă fără acoperire şi nu exista creaţie monetară a băncilor comerciale

Raţiunea reprezentată de unificarea monetară se baza pe icircntărirea politică şi economică a entităţii respective sau pe asigurarea convertibilităţii icircntre monede pentru a putea derula comerţ exterior Dacă astăzi determinanţii sunt doar puţin diferiţi condiţiile de realizare sunt fundamental diferite ceea ce complică procesul de unificare monetară

Pentru a uşura percepţia procesului de realizare a uniunii economice şi monetare vomicircncepe cu definirea conceptului de uniune economică şi vom continua cu prezentarea regimurilor monetare (denumite şi regimuri de schimb) pe care le pot alege statele membre

Nu vom mai aminti aici regimurile metaliste ci ne vom axa pe cele moderne specifice perioadei la care ne referim icircn cadrul studiului

Uniunea economicăIcircn literatura care a studiat formele de integrare economică se regăseşte următoarea

clasificare a stadiilor integrării1 zonă de liber schimb uniune vamală piaţă comună uniuneeconomică uniune economică completă

Zona de liber schimb este o zonă formată din două sau mai multe state icircntre care sunt eliminate barierele tarifare sau netarifare icircn ce priveşte comerţul reciproc Circulaţia internă a produselor este liberă fiecare ţară păstracircndu-şi politica comercială proprie faţă de terţi

Uniune vamală este o zonă icircn care se liberalizează circulaţia bunurilor la fel ca icircn cazul ZLS dar icircn plus se elaborează şi se pune icircn aplicare un tarif vamal comun faţă de terţi Icircn cadrul uniunii vamale icircncepe un proces de uniformizare a legislaţiei vamale iar un produs poate circula liber odată admis icircn cadrul uniunii vamale Este forma de integrare care se regăseşte la baza actualei Uniuni Europene

Piaţa comună este icircn primul racircnd o uniune vamală icircn care icircn plus se liberalizeazăcirculaţia serviciilor şi a factorilor de producţie Miron (2001) arată că această definire bdquolasădeschise mai multe opţiuni cu privire la relaţiile comerciale faţă de terţirdquo Legat de definiţiapieţei comune s-a arătat că dezavantajele conceptului sunt bdquoatacirct de grave icircncacirct ar trebuiutilizată altă definiţie pentru a elimina neicircnţelegerile o piaţă comună realizează liberacirculaţie a produselor serviciilor şi factorilor de producţie icircmpreună cu integrarea pozitivă necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei comunerdquo2

Uniunea economică reprezintă o piaţă comună cu un anumit grad de armonizare apoliticilor economice naţionale icircn scopul eliminării discriminării datorate acestor politici

Uniune economică completă implică unificarea politicilor monetare fiscale şi sociale precum şi instituirea unei autorităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre

Icircn această secvenţializare putem introduce stadiul de uniune monetară care se situează ca etapă distinctă icircntre uniunea economică şi uniunea economică completă

Pentru o percepţie mai consistentă a sensului de uniune economică prezentămurmătoarele definiţii care au fost elaborate pe baza experienţei europene

Un prim concept defineşte uniunea economică drept o piaţă internă finalizată incluzacircnd toată integrarea pozitivă necesară pentru funcţionarea acestei pieţe interne O astfel de uniune nu necesită o uniune monetară pentru a funcţiona adecvat este nevoie icircnsă de stabilitatea ratei de schimb

Practica a arătat că SME creat tocmai pentru a furniza această stabilitate a cunoscut

dificultăţi datorate eliminării controlului mişcărilor de capital Această situaţie are icircn final două ieşiri posibile icircn condiţiile icircn care nu se poate pune problema reintroducerii controalelor fie se revine la rate de schimb flexibile fie se trece la o formă de uniune monetară Ideea este că uniunea economică ar putea exista fără uniune monetară dar numai icircn condiţiile unei coordonări foarte bune a politicilor macroeconomice pentru garantarea stabilităţii ratei de schimb

Un al doilea concept se concentrează asupra stabilizării macroeconomice aspect cepresupune existenţa icircn mare măsură a integrării pieţelor Acum problema se pune astfel ceintegrare economică spre deosebire de cea strict monetară este necesară pentru funcţionareacorespunzătoare a uniunii monetare Răspunsul poate fi următorul o uniune economică pusă icircn slujba unei uniuni monetare ar trebui să icircndeplinească două cerinţe

-să existe capacitatea adecvată de ajustare a economiei uniunii-să existe o bună coordonare a politicilor fiscale astfel icircncacirct stabilitatea preţurilor

să nu fie pusă icircn pericol Cele două cerinţe se regăsesc de fapt icircn teoria Zonelor Monetare Optime (ZMO) şi

sunt necesare pentru a păstra costurile uniunii monetare cacirct mai scăzuteAl treilea concept este mai ambiţios şi are conotaţii bdquofederalerdquo raţionamentul icircn

favoarea uniunii economice icircmbinacircnd atacirct argumente economice cacirct şi politice Un exemplu ar putea fi unificarea germană din 1990 catalogată ca uniune politică a reprezentat de fapt o combinaţie de UEM cu uniune socială şi uniune fiscală De ce uniune socială Pentru icircmpiedicarea migraţiei şi pentru compensarea ajustării dure şi bruşte care ar fi putut rezulta icircn urma expunerii la concurenţa vest germană datorată ratei de schimb ridicate pentru marca est-germană Chiar dacă este un exemplu interesant unificarea germană reprezintă un caz unicPe baza exemplului german ajungem astfel la problema uniunii politice care fuseseabordată iniţial icircn cadrul negocierilor Tratatului de la Maastricht Abordarea aceasta a fostabandonată dar dezideratul uniunii politice incluzacircnd uniunea economică poate reveni icircn viitoricircn condiţiile icircn care icircntre uniunea economică uniunea monetară şi uniunea politică există legături solide

Icircncepacircnd cu Tratatul de la Roma drumul Europei spre integrare a trecut prin fazeleclasice ale integrării economice uniune vamală piaţă comună şi uniune economică şi monetară (realizată pe etape primele două vizacircnd măsuri pentru realizarea Uniunii Economice şi a Treia pentru realizarea Uniunii Monetare)

Cu toate aceste icircncercări nu există o definiţie general acceptată pentru UniuneaEconomică nici măcar icircn Tratatul de la Maastricht ceea ce face dificilă prezentarea uneidefiniţii pentru termenul bdquouniune economică şi monetarărdquo

Dacă mizăm icircnsă pe reperele prezentate icircn cadrul acestui capitol am putea defini termenul de Uniune Economică şi Monetară astfel rdquoo zonă formată din două sau mai multe ţări icircn care este realizată libera circulaţie a bunurilor serviciilor capitalurilor şi persoanelor odată cu implementarea metodelor de integrare pozitivă coordonarea politicilor economice şi utilizarea unei singure monederdquoIcircn concepţia Tratatului de la Roma uniunea economică şi monetară implică coordonareapoliticilor economice generale şi sociale ale ţărilor membre şi unificarea pieţelor naţionale aleacestora asiguracircndu-se astfel nu numai libera circulaţie a mărfurilor ci şi a serviciilorcapitalurilor şi forţei de muncă şi mai ales convertibilitatea totală şi ireversibilă a monedelorstatelor membre şi ulterior punerea icircn circulaţie a unei monede unice

Uniunea monetară şi alte regimuri de schimbGama de regimuri valutare este destul de variată O clasificare simplistă ar fi cea care

icircmparte regimurile icircn două categorii fiecare dintre acestea cu cacircte două variante Prima categorie este cea a regimurilor de cursuri fixe cu fixitate rigidă şi fixitate

ajustabilă

A doua categorie este cea a regimurilor de cursuri fluctuante caz icircn care putem regăsi flotare pură (independentă) sau flotare controlată (administrată)

S-au efectuat foarte multe studii care arată icircn ce mod alegerea unui regim sau altulinfluenţează funcţionarea economiei Fiecare regim presupune beneficii şi costuri una din cele mai importante implicaţii fiind cea asupra politicii monetare naţionale

Icircn condiţiile constatării unei deficienţe de definire a termenilor integrare monetară sauuniune monetară icircn literatura de specialitate pentru clarifica problema este util să folosimclasificarea FMI Aceasta structurează regimurile efective utilizate de statele membre fiindprezentat pentru fiecare efectul asupra politicii monetare

Icircn cele ce urmează este realizată o prezentare succintă pornind de la regimul cel mai strict şi icircncheind cu cel mai flexibil

Aranjament monetar fără monedă proprieIcircn acest caz este utilizată moneda unui alt stat de cele mai multe ori ca decizie

unilaterală (concept definit ca bdquodolarizarerdquo5) sau statele membre participă la o uniune icircn care este utilizată aceeaşi monedă Adoptarea unui astfel de regim presupune renunţarea completă la independenţa politicii monetare Aceste tipuri de aranjamente pot fi catalogate cu sensul de uniune monetară

Consiliu MonetarEste un regim monetar bazat pe angajamentul autorităţilor de a schimba moneda

naţională icircntr-o moneda străină la un curs fix Icircn acelaşi timp autoritatea monetară are anumite restricţii care să asigure respectarea angajamentului Aceasta icircnseamnă că moneda naţională va fi emisă numai pe baza rezervelor valutare ceea ce duce la eliminarea unor funcţii de bază ale bănci centrale cum ar fi controlul bazei monetare sau cea de creditor de ultimă instanţă Cu toate că se reduce caracterul discreţionar al politicii monetare se poate păstra un anumit grad de flexibilitate icircn funcţie de rigiditatea regulilor Consiliului Monetar

Alte regimuri de cursuri fixeIcircn acest caz moneda naţională este legată prin curs fix de altă monedă sau un coş de

monede unde moneda de referinţă este cea a partenerului extern principal adică moneda prinintermediul căreia statul icircn cauză derulează cele mai multe schimburi comerciale sau de capital Conform FMI icircn această situaţie nu există un angajament pentru fixarea irevocabilă a cursului dar marja de fluctuaţie trebuie să fie icircngustă (cel mult +- 1 faţă de cursul centrală) iar cursul de schimb trebuie menţinut icircn aceste marje cel puţin trei luni Astfel un regim de curs fix este şi cel icircn care rata (paritatea) centrală este fixată irevocabil şi cel icircn care rata centrală poate fi ajustată ocazional Pentru a asigura funcţionalitatea unui astfel de regim autoritatea monetară trebuie să fie pregătită să intervină direct sau indirect pentru menţinerea ratei de schimb icircn marjele stabilite

Cu toate că flexibilitatea politicii monetare este limitată ea este mai ridicată decacirct icircn cazul regimurilor prezentate anterior deoarece funcţiile bănci centrale sunt icircncă operaţionale iar autoritatea monetară poate ajusta rata centrală

Regimuri de cursuri fixe cu bandă de fluctuaţieAceste tipuri de regim sunt mai relaxate icircn sensul că banda de fluctuaţie este mai mare

de 1 faţă de rata centrală caz icircn care poate exista o mai mare autonomie a politicii monetare care depinde de lărgimea benzii de fluctuaţie Cu cacirct banda este mai largă cu atacirct autoritatea monetară icircşi poate folosi mai flexibil instrumentele specifice Ca şi icircn cazul anterior autoritatea monetară trebuie să intervină atunci cacircnd rata de schimb se apropie de limitele benzii Icircn această categorie intră şi actualul MRS 2 (Mecanismul Ratei de Schimb 2) care a icircnlocuit de la 1 ianuarie 1999 Mecanismul Ratei de Schimb din cadrul Sistemului Monetar European

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică (engl crawling peg)Icircn această variantă există o paritatea centrală care este modificată cu regularitate prin

mişcări de mică amploare pe baza unei rate de ajustare prestabilită sau icircn funcţie de evoluţiaunor indicatori de bază cum ar fi diferenţialul de inflaţie faţă de economia a cărei monedă este folosită ca referinţă Rata de ajustare poate fi stabilită astfel icircncacirct să asigure modificarea ratei de schimb conform cu evoluţia diferenţialului de inflaţie sau poate avea un nivel fix situat sub diferenţialul de inflaţie previzionat Un astfel de regim presupune constracircngeri asupra politicii monetare la fel ca icircn cazul regimurilor de cursuri fixe

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică şi bandă de fluctuaţieSpre deosebire de regimul anterior rata de schimb trebuie menţinută icircn benzi de

fluctuaţie cu marje de minim 1 (se aplică mai mult de 1 icircn plus sau icircn minus faţă de ratacentrală pentru a stabili banda) De asemenea o caracteristică este faptul că atacirct rata centrală cacirct şi banda pot fi ajustate periodic Icircn acest caz flexibilitatea ratei de schimb depinde de mărimea benzii Banda poate fi simetrică faţă de rata centrală ajustabilă sau poate fi stabilită asimetric icircn funcţie de specificul fiecărei situaţii Şi pentru acest tip de regim există angajamentul autorităţii monetare de a menţine cursul icircn banda fixată iar constracircngerile asupra politicii monetare sunt bineicircnţeles legate de dimensiunea benzii

Flotare controlată fără ţinte predeterminateEste un regim prin care autoritatea monetară influenţează cursul de schimb fără a avea

anumite ţinte predeterminate Intervenţiile pot fi directe sau indirecte şi sunt realizate icircncorelaţie cu semnalele date de anumiţi indicatori cum ar fi situaţia balanţei de plăţi sau rezervele internaţionale Banca centrală icircşi menţine toate funcţiile iar politica monetară poate fi discreţionară

Flotare independentăReprezintă practic cel mai flexibil regim icircn care rata de schimb este determinată de

piaţă dar pot avea loc anumite intervenţii ale autorităţilor cu scopul de a atenua fluctuaţiile prea ample ale cursului Autoritatea monetară nu doreşte icircnsă dirijarea cursului la un nivel dorit

Aşadar FMI a realizat această clasificare pe baza regimurilor observate de-a lungultimpului

O altă clasificare care diferă puţin de cea a Fondului este regăsită icircn Frankel (1999)care icircmparte regimurile icircn trei grupe

Prima grupă este cea a regimurilor fixe care include-uniune monetară (adică regim icircn care statele adoptă aceeaşi monedă) -Consiliu Monetar-dolarizare -regimuri de curs fix cu paritate revocabilă A doua grupă este cea a regimurilor intermediare cu următoarea componenţă -regimuri de curs fix dar ajustabil ocazional -regimuri de curs fix cu bandă -regimuri cu ajustare periodică regimuri de curs fix icircn care referinţa este un coş

de monede A treia grupă este compusă din regimuri flotante cu cele două variante -flotare controlată -flotare liberăEste interesant faptul că icircn prima grupă regăsim regimurile care se pot icircncadra icircn sens

larg icircn conceptul de uniune monetară Cu toate acestea icircn sens restracircns uniunea monetară apare numai icircn cazul icircn care statele adoptă aceeaşi monedă Icircn cele ce urmează prin uniune monetară vom icircnţelege sensul restracircns al termenului

O altă clarificare necesară trebuie realizată pentru termenul integrare monetară Icircnanumite conjuncturi acest termen s-ar putea suprapune cu cel de unificare monetară Statele pot folosi unele regimuri intermediare pentru a se integra din punct de vedere monetar

Practic un regim de cursuri fixe dar ajustabile poate reprezenta o formă de integrare monetară catalogată ca incompletă Oricum ideea principală este că termenul bdquounificare monetarărdquo este mai consistent decacirct bdquointegrare monetarărdquo cele două fiind folosite icircn funcţie de nivelul la care s-a ajuns icircn ce priveşte regimurile monetare ale statelor

Ţinacircnd cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că icircn prezent lumea se icircndreaptă spre un regim de cursuri flotante iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeanăm reprezintă o excepţie

Un alt autor (Bordo (2003)) după ce prezintă modul icircn care ţările icircşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul afirmă că bdquoexistă icircncă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic sau pentru ţări cu economii mici şi deschiserdquo

Definirea conceptul de uniune monetarăPentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb care

reprezintă forme ale integrării monetare1 Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de

schimb fixe dar ajustabile icircntre monedele ţărilor membre (este important nivelul marjei) Formă de integrare incompletă

2 Utilizarea unei monede a unei alte ţări adică icircnlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit rdquodolarizarerdquo)

3 Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şiirevocabile icircntre monedele ţărilor membre regimul este consistent cu sensul de uniune monetară

4 Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord Poate fi creată o nouă monedă sau ţara icircn cauză poate adopta ca decizie mutuală o monedă deja existentă Această categorie reprezintă practic sensul de uniunemonetară completă Repere

Icircn primul caz aranjamentele de cursuri fixe dar ajustabile pot duce la deteriorareacredibilităţii iar operatorii nu au garanţia că nu vor avea loc devalorizări pentru stimulareacompetitivităţii Devalorizarea are efecte şi la nivelul preţurilor operatorii icircşi modificăanticipaţiile şi astfel obiectivele politicii economice pot fi ratate

Icircn al doilea caz ţările pot renunţa unilateral la moneda proprie pentru a introduce omonedă străină Este realizat astfel importul de credibilitate dar autorităţile nu mai au nici opacircrghie de decizie icircn domeniul monetar Acestea nu pot participa icircn procesul de decizie care areloc la banca centrală străină

Icircn al treilea caz lucrurile se schimbă fundamental deoarece fixarea irevocabilă a parităţii este un semnal credibil pentru operatori Totuşi existenţa mai multor monede poate menţine riscul ca aranjamentul să fie distrusCea mai complexă formă a integrării monetare este regăsită icircn al patrulea caz atunci cacircnd statele renunţă la moneda naţională şi adoptă o monedă care poate fi comună sau unică Icircn cazul monedei comune se menţine circulaţia icircn paralel a monedelor naţionale cu riscurile de rigoare Dacă se preferă varianta monedă unică aranjamentul capătă mai multă substanţă şi un caracter de ireversibilitate Oricum uniunea monetară pe care o definim icircn acest caz duce la crearea unei noi autorităţi monetare icircn care sunt reprezentate toate ţările participante eveniment care semnifică discontinuitate cu importante efecte asupra operatorilor economici

Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună icircn care participanţii sunt reprezentaţi Vom urmări uniunea

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

dificultăţi datorate eliminării controlului mişcărilor de capital Această situaţie are icircn final două ieşiri posibile icircn condiţiile icircn care nu se poate pune problema reintroducerii controalelor fie se revine la rate de schimb flexibile fie se trece la o formă de uniune monetară Ideea este că uniunea economică ar putea exista fără uniune monetară dar numai icircn condiţiile unei coordonări foarte bune a politicilor macroeconomice pentru garantarea stabilităţii ratei de schimb

Un al doilea concept se concentrează asupra stabilizării macroeconomice aspect cepresupune existenţa icircn mare măsură a integrării pieţelor Acum problema se pune astfel ceintegrare economică spre deosebire de cea strict monetară este necesară pentru funcţionareacorespunzătoare a uniunii monetare Răspunsul poate fi următorul o uniune economică pusă icircn slujba unei uniuni monetare ar trebui să icircndeplinească două cerinţe

-să existe capacitatea adecvată de ajustare a economiei uniunii-să existe o bună coordonare a politicilor fiscale astfel icircncacirct stabilitatea preţurilor

să nu fie pusă icircn pericol Cele două cerinţe se regăsesc de fapt icircn teoria Zonelor Monetare Optime (ZMO) şi

sunt necesare pentru a păstra costurile uniunii monetare cacirct mai scăzuteAl treilea concept este mai ambiţios şi are conotaţii bdquofederalerdquo raţionamentul icircn

favoarea uniunii economice icircmbinacircnd atacirct argumente economice cacirct şi politice Un exemplu ar putea fi unificarea germană din 1990 catalogată ca uniune politică a reprezentat de fapt o combinaţie de UEM cu uniune socială şi uniune fiscală De ce uniune socială Pentru icircmpiedicarea migraţiei şi pentru compensarea ajustării dure şi bruşte care ar fi putut rezulta icircn urma expunerii la concurenţa vest germană datorată ratei de schimb ridicate pentru marca est-germană Chiar dacă este un exemplu interesant unificarea germană reprezintă un caz unicPe baza exemplului german ajungem astfel la problema uniunii politice care fuseseabordată iniţial icircn cadrul negocierilor Tratatului de la Maastricht Abordarea aceasta a fostabandonată dar dezideratul uniunii politice incluzacircnd uniunea economică poate reveni icircn viitoricircn condiţiile icircn care icircntre uniunea economică uniunea monetară şi uniunea politică există legături solide

Icircncepacircnd cu Tratatul de la Roma drumul Europei spre integrare a trecut prin fazeleclasice ale integrării economice uniune vamală piaţă comună şi uniune economică şi monetară (realizată pe etape primele două vizacircnd măsuri pentru realizarea Uniunii Economice şi a Treia pentru realizarea Uniunii Monetare)

Cu toate aceste icircncercări nu există o definiţie general acceptată pentru UniuneaEconomică nici măcar icircn Tratatul de la Maastricht ceea ce face dificilă prezentarea uneidefiniţii pentru termenul bdquouniune economică şi monetarărdquo

Dacă mizăm icircnsă pe reperele prezentate icircn cadrul acestui capitol am putea defini termenul de Uniune Economică şi Monetară astfel rdquoo zonă formată din două sau mai multe ţări icircn care este realizată libera circulaţie a bunurilor serviciilor capitalurilor şi persoanelor odată cu implementarea metodelor de integrare pozitivă coordonarea politicilor economice şi utilizarea unei singure monederdquoIcircn concepţia Tratatului de la Roma uniunea economică şi monetară implică coordonareapoliticilor economice generale şi sociale ale ţărilor membre şi unificarea pieţelor naţionale aleacestora asiguracircndu-se astfel nu numai libera circulaţie a mărfurilor ci şi a serviciilorcapitalurilor şi forţei de muncă şi mai ales convertibilitatea totală şi ireversibilă a monedelorstatelor membre şi ulterior punerea icircn circulaţie a unei monede unice

Uniunea monetară şi alte regimuri de schimbGama de regimuri valutare este destul de variată O clasificare simplistă ar fi cea care

icircmparte regimurile icircn două categorii fiecare dintre acestea cu cacircte două variante Prima categorie este cea a regimurilor de cursuri fixe cu fixitate rigidă şi fixitate

ajustabilă

A doua categorie este cea a regimurilor de cursuri fluctuante caz icircn care putem regăsi flotare pură (independentă) sau flotare controlată (administrată)

S-au efectuat foarte multe studii care arată icircn ce mod alegerea unui regim sau altulinfluenţează funcţionarea economiei Fiecare regim presupune beneficii şi costuri una din cele mai importante implicaţii fiind cea asupra politicii monetare naţionale

Icircn condiţiile constatării unei deficienţe de definire a termenilor integrare monetară sauuniune monetară icircn literatura de specialitate pentru clarifica problema este util să folosimclasificarea FMI Aceasta structurează regimurile efective utilizate de statele membre fiindprezentat pentru fiecare efectul asupra politicii monetare

Icircn cele ce urmează este realizată o prezentare succintă pornind de la regimul cel mai strict şi icircncheind cu cel mai flexibil

Aranjament monetar fără monedă proprieIcircn acest caz este utilizată moneda unui alt stat de cele mai multe ori ca decizie

unilaterală (concept definit ca bdquodolarizarerdquo5) sau statele membre participă la o uniune icircn care este utilizată aceeaşi monedă Adoptarea unui astfel de regim presupune renunţarea completă la independenţa politicii monetare Aceste tipuri de aranjamente pot fi catalogate cu sensul de uniune monetară

Consiliu MonetarEste un regim monetar bazat pe angajamentul autorităţilor de a schimba moneda

naţională icircntr-o moneda străină la un curs fix Icircn acelaşi timp autoritatea monetară are anumite restricţii care să asigure respectarea angajamentului Aceasta icircnseamnă că moneda naţională va fi emisă numai pe baza rezervelor valutare ceea ce duce la eliminarea unor funcţii de bază ale bănci centrale cum ar fi controlul bazei monetare sau cea de creditor de ultimă instanţă Cu toate că se reduce caracterul discreţionar al politicii monetare se poate păstra un anumit grad de flexibilitate icircn funcţie de rigiditatea regulilor Consiliului Monetar

Alte regimuri de cursuri fixeIcircn acest caz moneda naţională este legată prin curs fix de altă monedă sau un coş de

monede unde moneda de referinţă este cea a partenerului extern principal adică moneda prinintermediul căreia statul icircn cauză derulează cele mai multe schimburi comerciale sau de capital Conform FMI icircn această situaţie nu există un angajament pentru fixarea irevocabilă a cursului dar marja de fluctuaţie trebuie să fie icircngustă (cel mult +- 1 faţă de cursul centrală) iar cursul de schimb trebuie menţinut icircn aceste marje cel puţin trei luni Astfel un regim de curs fix este şi cel icircn care rata (paritatea) centrală este fixată irevocabil şi cel icircn care rata centrală poate fi ajustată ocazional Pentru a asigura funcţionalitatea unui astfel de regim autoritatea monetară trebuie să fie pregătită să intervină direct sau indirect pentru menţinerea ratei de schimb icircn marjele stabilite

Cu toate că flexibilitatea politicii monetare este limitată ea este mai ridicată decacirct icircn cazul regimurilor prezentate anterior deoarece funcţiile bănci centrale sunt icircncă operaţionale iar autoritatea monetară poate ajusta rata centrală

Regimuri de cursuri fixe cu bandă de fluctuaţieAceste tipuri de regim sunt mai relaxate icircn sensul că banda de fluctuaţie este mai mare

de 1 faţă de rata centrală caz icircn care poate exista o mai mare autonomie a politicii monetare care depinde de lărgimea benzii de fluctuaţie Cu cacirct banda este mai largă cu atacirct autoritatea monetară icircşi poate folosi mai flexibil instrumentele specifice Ca şi icircn cazul anterior autoritatea monetară trebuie să intervină atunci cacircnd rata de schimb se apropie de limitele benzii Icircn această categorie intră şi actualul MRS 2 (Mecanismul Ratei de Schimb 2) care a icircnlocuit de la 1 ianuarie 1999 Mecanismul Ratei de Schimb din cadrul Sistemului Monetar European

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică (engl crawling peg)Icircn această variantă există o paritatea centrală care este modificată cu regularitate prin

mişcări de mică amploare pe baza unei rate de ajustare prestabilită sau icircn funcţie de evoluţiaunor indicatori de bază cum ar fi diferenţialul de inflaţie faţă de economia a cărei monedă este folosită ca referinţă Rata de ajustare poate fi stabilită astfel icircncacirct să asigure modificarea ratei de schimb conform cu evoluţia diferenţialului de inflaţie sau poate avea un nivel fix situat sub diferenţialul de inflaţie previzionat Un astfel de regim presupune constracircngeri asupra politicii monetare la fel ca icircn cazul regimurilor de cursuri fixe

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică şi bandă de fluctuaţieSpre deosebire de regimul anterior rata de schimb trebuie menţinută icircn benzi de

fluctuaţie cu marje de minim 1 (se aplică mai mult de 1 icircn plus sau icircn minus faţă de ratacentrală pentru a stabili banda) De asemenea o caracteristică este faptul că atacirct rata centrală cacirct şi banda pot fi ajustate periodic Icircn acest caz flexibilitatea ratei de schimb depinde de mărimea benzii Banda poate fi simetrică faţă de rata centrală ajustabilă sau poate fi stabilită asimetric icircn funcţie de specificul fiecărei situaţii Şi pentru acest tip de regim există angajamentul autorităţii monetare de a menţine cursul icircn banda fixată iar constracircngerile asupra politicii monetare sunt bineicircnţeles legate de dimensiunea benzii

Flotare controlată fără ţinte predeterminateEste un regim prin care autoritatea monetară influenţează cursul de schimb fără a avea

anumite ţinte predeterminate Intervenţiile pot fi directe sau indirecte şi sunt realizate icircncorelaţie cu semnalele date de anumiţi indicatori cum ar fi situaţia balanţei de plăţi sau rezervele internaţionale Banca centrală icircşi menţine toate funcţiile iar politica monetară poate fi discreţionară

Flotare independentăReprezintă practic cel mai flexibil regim icircn care rata de schimb este determinată de

piaţă dar pot avea loc anumite intervenţii ale autorităţilor cu scopul de a atenua fluctuaţiile prea ample ale cursului Autoritatea monetară nu doreşte icircnsă dirijarea cursului la un nivel dorit

Aşadar FMI a realizat această clasificare pe baza regimurilor observate de-a lungultimpului

O altă clasificare care diferă puţin de cea a Fondului este regăsită icircn Frankel (1999)care icircmparte regimurile icircn trei grupe

Prima grupă este cea a regimurilor fixe care include-uniune monetară (adică regim icircn care statele adoptă aceeaşi monedă) -Consiliu Monetar-dolarizare -regimuri de curs fix cu paritate revocabilă A doua grupă este cea a regimurilor intermediare cu următoarea componenţă -regimuri de curs fix dar ajustabil ocazional -regimuri de curs fix cu bandă -regimuri cu ajustare periodică regimuri de curs fix icircn care referinţa este un coş

de monede A treia grupă este compusă din regimuri flotante cu cele două variante -flotare controlată -flotare liberăEste interesant faptul că icircn prima grupă regăsim regimurile care se pot icircncadra icircn sens

larg icircn conceptul de uniune monetară Cu toate acestea icircn sens restracircns uniunea monetară apare numai icircn cazul icircn care statele adoptă aceeaşi monedă Icircn cele ce urmează prin uniune monetară vom icircnţelege sensul restracircns al termenului

O altă clarificare necesară trebuie realizată pentru termenul integrare monetară Icircnanumite conjuncturi acest termen s-ar putea suprapune cu cel de unificare monetară Statele pot folosi unele regimuri intermediare pentru a se integra din punct de vedere monetar

Practic un regim de cursuri fixe dar ajustabile poate reprezenta o formă de integrare monetară catalogată ca incompletă Oricum ideea principală este că termenul bdquounificare monetarărdquo este mai consistent decacirct bdquointegrare monetarărdquo cele două fiind folosite icircn funcţie de nivelul la care s-a ajuns icircn ce priveşte regimurile monetare ale statelor

Ţinacircnd cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că icircn prezent lumea se icircndreaptă spre un regim de cursuri flotante iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeanăm reprezintă o excepţie

Un alt autor (Bordo (2003)) după ce prezintă modul icircn care ţările icircşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul afirmă că bdquoexistă icircncă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic sau pentru ţări cu economii mici şi deschiserdquo

Definirea conceptul de uniune monetarăPentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb care

reprezintă forme ale integrării monetare1 Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de

schimb fixe dar ajustabile icircntre monedele ţărilor membre (este important nivelul marjei) Formă de integrare incompletă

2 Utilizarea unei monede a unei alte ţări adică icircnlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit rdquodolarizarerdquo)

3 Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şiirevocabile icircntre monedele ţărilor membre regimul este consistent cu sensul de uniune monetară

4 Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord Poate fi creată o nouă monedă sau ţara icircn cauză poate adopta ca decizie mutuală o monedă deja existentă Această categorie reprezintă practic sensul de uniunemonetară completă Repere

Icircn primul caz aranjamentele de cursuri fixe dar ajustabile pot duce la deteriorareacredibilităţii iar operatorii nu au garanţia că nu vor avea loc devalorizări pentru stimulareacompetitivităţii Devalorizarea are efecte şi la nivelul preţurilor operatorii icircşi modificăanticipaţiile şi astfel obiectivele politicii economice pot fi ratate

Icircn al doilea caz ţările pot renunţa unilateral la moneda proprie pentru a introduce omonedă străină Este realizat astfel importul de credibilitate dar autorităţile nu mai au nici opacircrghie de decizie icircn domeniul monetar Acestea nu pot participa icircn procesul de decizie care areloc la banca centrală străină

Icircn al treilea caz lucrurile se schimbă fundamental deoarece fixarea irevocabilă a parităţii este un semnal credibil pentru operatori Totuşi existenţa mai multor monede poate menţine riscul ca aranjamentul să fie distrusCea mai complexă formă a integrării monetare este regăsită icircn al patrulea caz atunci cacircnd statele renunţă la moneda naţională şi adoptă o monedă care poate fi comună sau unică Icircn cazul monedei comune se menţine circulaţia icircn paralel a monedelor naţionale cu riscurile de rigoare Dacă se preferă varianta monedă unică aranjamentul capătă mai multă substanţă şi un caracter de ireversibilitate Oricum uniunea monetară pe care o definim icircn acest caz duce la crearea unei noi autorităţi monetare icircn care sunt reprezentate toate ţările participante eveniment care semnifică discontinuitate cu importante efecte asupra operatorilor economici

Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună icircn care participanţii sunt reprezentaţi Vom urmări uniunea

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

A doua categorie este cea a regimurilor de cursuri fluctuante caz icircn care putem regăsi flotare pură (independentă) sau flotare controlată (administrată)

S-au efectuat foarte multe studii care arată icircn ce mod alegerea unui regim sau altulinfluenţează funcţionarea economiei Fiecare regim presupune beneficii şi costuri una din cele mai importante implicaţii fiind cea asupra politicii monetare naţionale

Icircn condiţiile constatării unei deficienţe de definire a termenilor integrare monetară sauuniune monetară icircn literatura de specialitate pentru clarifica problema este util să folosimclasificarea FMI Aceasta structurează regimurile efective utilizate de statele membre fiindprezentat pentru fiecare efectul asupra politicii monetare

Icircn cele ce urmează este realizată o prezentare succintă pornind de la regimul cel mai strict şi icircncheind cu cel mai flexibil

Aranjament monetar fără monedă proprieIcircn acest caz este utilizată moneda unui alt stat de cele mai multe ori ca decizie

unilaterală (concept definit ca bdquodolarizarerdquo5) sau statele membre participă la o uniune icircn care este utilizată aceeaşi monedă Adoptarea unui astfel de regim presupune renunţarea completă la independenţa politicii monetare Aceste tipuri de aranjamente pot fi catalogate cu sensul de uniune monetară

Consiliu MonetarEste un regim monetar bazat pe angajamentul autorităţilor de a schimba moneda

naţională icircntr-o moneda străină la un curs fix Icircn acelaşi timp autoritatea monetară are anumite restricţii care să asigure respectarea angajamentului Aceasta icircnseamnă că moneda naţională va fi emisă numai pe baza rezervelor valutare ceea ce duce la eliminarea unor funcţii de bază ale bănci centrale cum ar fi controlul bazei monetare sau cea de creditor de ultimă instanţă Cu toate că se reduce caracterul discreţionar al politicii monetare se poate păstra un anumit grad de flexibilitate icircn funcţie de rigiditatea regulilor Consiliului Monetar

Alte regimuri de cursuri fixeIcircn acest caz moneda naţională este legată prin curs fix de altă monedă sau un coş de

monede unde moneda de referinţă este cea a partenerului extern principal adică moneda prinintermediul căreia statul icircn cauză derulează cele mai multe schimburi comerciale sau de capital Conform FMI icircn această situaţie nu există un angajament pentru fixarea irevocabilă a cursului dar marja de fluctuaţie trebuie să fie icircngustă (cel mult +- 1 faţă de cursul centrală) iar cursul de schimb trebuie menţinut icircn aceste marje cel puţin trei luni Astfel un regim de curs fix este şi cel icircn care rata (paritatea) centrală este fixată irevocabil şi cel icircn care rata centrală poate fi ajustată ocazional Pentru a asigura funcţionalitatea unui astfel de regim autoritatea monetară trebuie să fie pregătită să intervină direct sau indirect pentru menţinerea ratei de schimb icircn marjele stabilite

Cu toate că flexibilitatea politicii monetare este limitată ea este mai ridicată decacirct icircn cazul regimurilor prezentate anterior deoarece funcţiile bănci centrale sunt icircncă operaţionale iar autoritatea monetară poate ajusta rata centrală

Regimuri de cursuri fixe cu bandă de fluctuaţieAceste tipuri de regim sunt mai relaxate icircn sensul că banda de fluctuaţie este mai mare

de 1 faţă de rata centrală caz icircn care poate exista o mai mare autonomie a politicii monetare care depinde de lărgimea benzii de fluctuaţie Cu cacirct banda este mai largă cu atacirct autoritatea monetară icircşi poate folosi mai flexibil instrumentele specifice Ca şi icircn cazul anterior autoritatea monetară trebuie să intervină atunci cacircnd rata de schimb se apropie de limitele benzii Icircn această categorie intră şi actualul MRS 2 (Mecanismul Ratei de Schimb 2) care a icircnlocuit de la 1 ianuarie 1999 Mecanismul Ratei de Schimb din cadrul Sistemului Monetar European

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică (engl crawling peg)Icircn această variantă există o paritatea centrală care este modificată cu regularitate prin

mişcări de mică amploare pe baza unei rate de ajustare prestabilită sau icircn funcţie de evoluţiaunor indicatori de bază cum ar fi diferenţialul de inflaţie faţă de economia a cărei monedă este folosită ca referinţă Rata de ajustare poate fi stabilită astfel icircncacirct să asigure modificarea ratei de schimb conform cu evoluţia diferenţialului de inflaţie sau poate avea un nivel fix situat sub diferenţialul de inflaţie previzionat Un astfel de regim presupune constracircngeri asupra politicii monetare la fel ca icircn cazul regimurilor de cursuri fixe

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică şi bandă de fluctuaţieSpre deosebire de regimul anterior rata de schimb trebuie menţinută icircn benzi de

fluctuaţie cu marje de minim 1 (se aplică mai mult de 1 icircn plus sau icircn minus faţă de ratacentrală pentru a stabili banda) De asemenea o caracteristică este faptul că atacirct rata centrală cacirct şi banda pot fi ajustate periodic Icircn acest caz flexibilitatea ratei de schimb depinde de mărimea benzii Banda poate fi simetrică faţă de rata centrală ajustabilă sau poate fi stabilită asimetric icircn funcţie de specificul fiecărei situaţii Şi pentru acest tip de regim există angajamentul autorităţii monetare de a menţine cursul icircn banda fixată iar constracircngerile asupra politicii monetare sunt bineicircnţeles legate de dimensiunea benzii

Flotare controlată fără ţinte predeterminateEste un regim prin care autoritatea monetară influenţează cursul de schimb fără a avea

anumite ţinte predeterminate Intervenţiile pot fi directe sau indirecte şi sunt realizate icircncorelaţie cu semnalele date de anumiţi indicatori cum ar fi situaţia balanţei de plăţi sau rezervele internaţionale Banca centrală icircşi menţine toate funcţiile iar politica monetară poate fi discreţionară

Flotare independentăReprezintă practic cel mai flexibil regim icircn care rata de schimb este determinată de

piaţă dar pot avea loc anumite intervenţii ale autorităţilor cu scopul de a atenua fluctuaţiile prea ample ale cursului Autoritatea monetară nu doreşte icircnsă dirijarea cursului la un nivel dorit

Aşadar FMI a realizat această clasificare pe baza regimurilor observate de-a lungultimpului

O altă clasificare care diferă puţin de cea a Fondului este regăsită icircn Frankel (1999)care icircmparte regimurile icircn trei grupe

Prima grupă este cea a regimurilor fixe care include-uniune monetară (adică regim icircn care statele adoptă aceeaşi monedă) -Consiliu Monetar-dolarizare -regimuri de curs fix cu paritate revocabilă A doua grupă este cea a regimurilor intermediare cu următoarea componenţă -regimuri de curs fix dar ajustabil ocazional -regimuri de curs fix cu bandă -regimuri cu ajustare periodică regimuri de curs fix icircn care referinţa este un coş

de monede A treia grupă este compusă din regimuri flotante cu cele două variante -flotare controlată -flotare liberăEste interesant faptul că icircn prima grupă regăsim regimurile care se pot icircncadra icircn sens

larg icircn conceptul de uniune monetară Cu toate acestea icircn sens restracircns uniunea monetară apare numai icircn cazul icircn care statele adoptă aceeaşi monedă Icircn cele ce urmează prin uniune monetară vom icircnţelege sensul restracircns al termenului

O altă clarificare necesară trebuie realizată pentru termenul integrare monetară Icircnanumite conjuncturi acest termen s-ar putea suprapune cu cel de unificare monetară Statele pot folosi unele regimuri intermediare pentru a se integra din punct de vedere monetar

Practic un regim de cursuri fixe dar ajustabile poate reprezenta o formă de integrare monetară catalogată ca incompletă Oricum ideea principală este că termenul bdquounificare monetarărdquo este mai consistent decacirct bdquointegrare monetarărdquo cele două fiind folosite icircn funcţie de nivelul la care s-a ajuns icircn ce priveşte regimurile monetare ale statelor

Ţinacircnd cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că icircn prezent lumea se icircndreaptă spre un regim de cursuri flotante iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeanăm reprezintă o excepţie

Un alt autor (Bordo (2003)) după ce prezintă modul icircn care ţările icircşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul afirmă că bdquoexistă icircncă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic sau pentru ţări cu economii mici şi deschiserdquo

Definirea conceptul de uniune monetarăPentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb care

reprezintă forme ale integrării monetare1 Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de

schimb fixe dar ajustabile icircntre monedele ţărilor membre (este important nivelul marjei) Formă de integrare incompletă

2 Utilizarea unei monede a unei alte ţări adică icircnlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit rdquodolarizarerdquo)

3 Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şiirevocabile icircntre monedele ţărilor membre regimul este consistent cu sensul de uniune monetară

4 Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord Poate fi creată o nouă monedă sau ţara icircn cauză poate adopta ca decizie mutuală o monedă deja existentă Această categorie reprezintă practic sensul de uniunemonetară completă Repere

Icircn primul caz aranjamentele de cursuri fixe dar ajustabile pot duce la deteriorareacredibilităţii iar operatorii nu au garanţia că nu vor avea loc devalorizări pentru stimulareacompetitivităţii Devalorizarea are efecte şi la nivelul preţurilor operatorii icircşi modificăanticipaţiile şi astfel obiectivele politicii economice pot fi ratate

Icircn al doilea caz ţările pot renunţa unilateral la moneda proprie pentru a introduce omonedă străină Este realizat astfel importul de credibilitate dar autorităţile nu mai au nici opacircrghie de decizie icircn domeniul monetar Acestea nu pot participa icircn procesul de decizie care areloc la banca centrală străină

Icircn al treilea caz lucrurile se schimbă fundamental deoarece fixarea irevocabilă a parităţii este un semnal credibil pentru operatori Totuşi existenţa mai multor monede poate menţine riscul ca aranjamentul să fie distrusCea mai complexă formă a integrării monetare este regăsită icircn al patrulea caz atunci cacircnd statele renunţă la moneda naţională şi adoptă o monedă care poate fi comună sau unică Icircn cazul monedei comune se menţine circulaţia icircn paralel a monedelor naţionale cu riscurile de rigoare Dacă se preferă varianta monedă unică aranjamentul capătă mai multă substanţă şi un caracter de ireversibilitate Oricum uniunea monetară pe care o definim icircn acest caz duce la crearea unei noi autorităţi monetare icircn care sunt reprezentate toate ţările participante eveniment care semnifică discontinuitate cu importante efecte asupra operatorilor economici

Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună icircn care participanţii sunt reprezentaţi Vom urmări uniunea

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

mişcări de mică amploare pe baza unei rate de ajustare prestabilită sau icircn funcţie de evoluţiaunor indicatori de bază cum ar fi diferenţialul de inflaţie faţă de economia a cărei monedă este folosită ca referinţă Rata de ajustare poate fi stabilită astfel icircncacirct să asigure modificarea ratei de schimb conform cu evoluţia diferenţialului de inflaţie sau poate avea un nivel fix situat sub diferenţialul de inflaţie previzionat Un astfel de regim presupune constracircngeri asupra politicii monetare la fel ca icircn cazul regimurilor de cursuri fixe

Regimuri de curs fix cu ajustare periodică şi bandă de fluctuaţieSpre deosebire de regimul anterior rata de schimb trebuie menţinută icircn benzi de

fluctuaţie cu marje de minim 1 (se aplică mai mult de 1 icircn plus sau icircn minus faţă de ratacentrală pentru a stabili banda) De asemenea o caracteristică este faptul că atacirct rata centrală cacirct şi banda pot fi ajustate periodic Icircn acest caz flexibilitatea ratei de schimb depinde de mărimea benzii Banda poate fi simetrică faţă de rata centrală ajustabilă sau poate fi stabilită asimetric icircn funcţie de specificul fiecărei situaţii Şi pentru acest tip de regim există angajamentul autorităţii monetare de a menţine cursul icircn banda fixată iar constracircngerile asupra politicii monetare sunt bineicircnţeles legate de dimensiunea benzii

Flotare controlată fără ţinte predeterminateEste un regim prin care autoritatea monetară influenţează cursul de schimb fără a avea

anumite ţinte predeterminate Intervenţiile pot fi directe sau indirecte şi sunt realizate icircncorelaţie cu semnalele date de anumiţi indicatori cum ar fi situaţia balanţei de plăţi sau rezervele internaţionale Banca centrală icircşi menţine toate funcţiile iar politica monetară poate fi discreţionară

Flotare independentăReprezintă practic cel mai flexibil regim icircn care rata de schimb este determinată de

piaţă dar pot avea loc anumite intervenţii ale autorităţilor cu scopul de a atenua fluctuaţiile prea ample ale cursului Autoritatea monetară nu doreşte icircnsă dirijarea cursului la un nivel dorit

Aşadar FMI a realizat această clasificare pe baza regimurilor observate de-a lungultimpului

O altă clasificare care diferă puţin de cea a Fondului este regăsită icircn Frankel (1999)care icircmparte regimurile icircn trei grupe

Prima grupă este cea a regimurilor fixe care include-uniune monetară (adică regim icircn care statele adoptă aceeaşi monedă) -Consiliu Monetar-dolarizare -regimuri de curs fix cu paritate revocabilă A doua grupă este cea a regimurilor intermediare cu următoarea componenţă -regimuri de curs fix dar ajustabil ocazional -regimuri de curs fix cu bandă -regimuri cu ajustare periodică regimuri de curs fix icircn care referinţa este un coş

de monede A treia grupă este compusă din regimuri flotante cu cele două variante -flotare controlată -flotare liberăEste interesant faptul că icircn prima grupă regăsim regimurile care se pot icircncadra icircn sens

larg icircn conceptul de uniune monetară Cu toate acestea icircn sens restracircns uniunea monetară apare numai icircn cazul icircn care statele adoptă aceeaşi monedă Icircn cele ce urmează prin uniune monetară vom icircnţelege sensul restracircns al termenului

O altă clarificare necesară trebuie realizată pentru termenul integrare monetară Icircnanumite conjuncturi acest termen s-ar putea suprapune cu cel de unificare monetară Statele pot folosi unele regimuri intermediare pentru a se integra din punct de vedere monetar

Practic un regim de cursuri fixe dar ajustabile poate reprezenta o formă de integrare monetară catalogată ca incompletă Oricum ideea principală este că termenul bdquounificare monetarărdquo este mai consistent decacirct bdquointegrare monetarărdquo cele două fiind folosite icircn funcţie de nivelul la care s-a ajuns icircn ce priveşte regimurile monetare ale statelor

Ţinacircnd cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că icircn prezent lumea se icircndreaptă spre un regim de cursuri flotante iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeanăm reprezintă o excepţie

Un alt autor (Bordo (2003)) după ce prezintă modul icircn care ţările icircşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul afirmă că bdquoexistă icircncă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic sau pentru ţări cu economii mici şi deschiserdquo

Definirea conceptul de uniune monetarăPentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb care

reprezintă forme ale integrării monetare1 Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de

schimb fixe dar ajustabile icircntre monedele ţărilor membre (este important nivelul marjei) Formă de integrare incompletă

2 Utilizarea unei monede a unei alte ţări adică icircnlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit rdquodolarizarerdquo)

3 Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şiirevocabile icircntre monedele ţărilor membre regimul este consistent cu sensul de uniune monetară

4 Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord Poate fi creată o nouă monedă sau ţara icircn cauză poate adopta ca decizie mutuală o monedă deja existentă Această categorie reprezintă practic sensul de uniunemonetară completă Repere

Icircn primul caz aranjamentele de cursuri fixe dar ajustabile pot duce la deteriorareacredibilităţii iar operatorii nu au garanţia că nu vor avea loc devalorizări pentru stimulareacompetitivităţii Devalorizarea are efecte şi la nivelul preţurilor operatorii icircşi modificăanticipaţiile şi astfel obiectivele politicii economice pot fi ratate

Icircn al doilea caz ţările pot renunţa unilateral la moneda proprie pentru a introduce omonedă străină Este realizat astfel importul de credibilitate dar autorităţile nu mai au nici opacircrghie de decizie icircn domeniul monetar Acestea nu pot participa icircn procesul de decizie care areloc la banca centrală străină

Icircn al treilea caz lucrurile se schimbă fundamental deoarece fixarea irevocabilă a parităţii este un semnal credibil pentru operatori Totuşi existenţa mai multor monede poate menţine riscul ca aranjamentul să fie distrusCea mai complexă formă a integrării monetare este regăsită icircn al patrulea caz atunci cacircnd statele renunţă la moneda naţională şi adoptă o monedă care poate fi comună sau unică Icircn cazul monedei comune se menţine circulaţia icircn paralel a monedelor naţionale cu riscurile de rigoare Dacă se preferă varianta monedă unică aranjamentul capătă mai multă substanţă şi un caracter de ireversibilitate Oricum uniunea monetară pe care o definim icircn acest caz duce la crearea unei noi autorităţi monetare icircn care sunt reprezentate toate ţările participante eveniment care semnifică discontinuitate cu importante efecte asupra operatorilor economici

Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună icircn care participanţii sunt reprezentaţi Vom urmări uniunea

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

Practic un regim de cursuri fixe dar ajustabile poate reprezenta o formă de integrare monetară catalogată ca incompletă Oricum ideea principală este că termenul bdquounificare monetarărdquo este mai consistent decacirct bdquointegrare monetarărdquo cele două fiind folosite icircn funcţie de nivelul la care s-a ajuns icircn ce priveşte regimurile monetare ale statelor

Ţinacircnd cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că icircn prezent lumea se icircndreaptă spre un regim de cursuri flotante iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeanăm reprezintă o excepţie

Un alt autor (Bordo (2003)) după ce prezintă modul icircn care ţările icircşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul afirmă că bdquoexistă icircncă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic sau pentru ţări cu economii mici şi deschiserdquo

Definirea conceptul de uniune monetarăPentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb care

reprezintă forme ale integrării monetare1 Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de

schimb fixe dar ajustabile icircntre monedele ţărilor membre (este important nivelul marjei) Formă de integrare incompletă

2 Utilizarea unei monede a unei alte ţări adică icircnlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit rdquodolarizarerdquo)

3 Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şiirevocabile icircntre monedele ţărilor membre regimul este consistent cu sensul de uniune monetară

4 Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord Poate fi creată o nouă monedă sau ţara icircn cauză poate adopta ca decizie mutuală o monedă deja existentă Această categorie reprezintă practic sensul de uniunemonetară completă Repere

Icircn primul caz aranjamentele de cursuri fixe dar ajustabile pot duce la deteriorareacredibilităţii iar operatorii nu au garanţia că nu vor avea loc devalorizări pentru stimulareacompetitivităţii Devalorizarea are efecte şi la nivelul preţurilor operatorii icircşi modificăanticipaţiile şi astfel obiectivele politicii economice pot fi ratate

Icircn al doilea caz ţările pot renunţa unilateral la moneda proprie pentru a introduce omonedă străină Este realizat astfel importul de credibilitate dar autorităţile nu mai au nici opacircrghie de decizie icircn domeniul monetar Acestea nu pot participa icircn procesul de decizie care areloc la banca centrală străină

Icircn al treilea caz lucrurile se schimbă fundamental deoarece fixarea irevocabilă a parităţii este un semnal credibil pentru operatori Totuşi existenţa mai multor monede poate menţine riscul ca aranjamentul să fie distrusCea mai complexă formă a integrării monetare este regăsită icircn al patrulea caz atunci cacircnd statele renunţă la moneda naţională şi adoptă o monedă care poate fi comună sau unică Icircn cazul monedei comune se menţine circulaţia icircn paralel a monedelor naţionale cu riscurile de rigoare Dacă se preferă varianta monedă unică aranjamentul capătă mai multă substanţă şi un caracter de ireversibilitate Oricum uniunea monetară pe care o definim icircn acest caz duce la crearea unei noi autorităţi monetare icircn care sunt reprezentate toate ţările participante eveniment care semnifică discontinuitate cu importante efecte asupra operatorilor economici

Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună icircn care participanţii sunt reprezentaţi Vom urmări uniunea

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

monetară completă ca finalitate a procesului de integrare monetară pe parcurs vom face referiri la celelalte forme de integrare monetară Termenii integrare monetară şiunificare monetară sunt interschimbabili cu specificarea faptului că bdquounificarea monetarărdquo poate fi un termen mai consistent cu finalitatea monedei unice

2 Teoria zonelor monetare optime ndash convergenţă flexibilitate şi discontinuitate

Teoria Zonelor Monetare Optime are la bază contribuţia lui Robert Mundell (1961)problema fiind reluată de alţi economişti R Mc Kinnon (1963) Kenen (1969) etc Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune funcţionări a uniunii monetare icircn momentul icircn care Uniunea Monetară Europeană era icircn stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner care nu a fost pus icircn practică) La momentul actual putem afirma că judecăţile din etapa de pionierat a teoriei ZMO au intuit foarte bine provocările icircn faţa cărora se află ţările care doresc să formeze o uniune monetară cu toate că pe parcurs teoria a evoluat

Teoria studiază costurile şi beneficiile asociate adoptării unei monede unice dar seaxează icircn principal pe componenta costuri a căror minimizare depinde de anumite condiţiicaracteristice economiilor ţărilor participante Sintetizacircnd problema beneficiile se referă icircnprincipal la cacircştigurile obţinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar şi laimportul de credibilitate a băncii centrale a uniunii care reduce expectaţiile inflaţioniste şiimplicit nivelul inflaţiei Cacirct priveşte costurile acestea sunt legate de efectele negative alerenunţării la politica monetară independentă şi la mecanismul cursului de schimb ca instrumente de ajustare a şocurilor care sunt asimetrice icircntre potenţialii membri ai uniunii monetare Cu cacirct nevoia de efectua ajustări ale ratei nominale este mai mică cu atacirct costurile participării la uniunea monetară se diminuează iar acest stadiu de integrare este benefic pentru participanţi

Mundell afirma că zona monetară optimă bdquoreprezintă un set de regiuni unde tendinţa de migraţie este suficient mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cacircnd una din regiuni cunoaşte un şocrdquo Mc Kinnon (1963) a adăugat la proprietăţile ZMO gradul de deschidere economică iar Kenen (1969) a arătat că diversificarea producţiei şi consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristică a zonelor monetare optime

O altă definiţie este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că o zonă monetară optimă este bdquoo regiune pentru care este optim să existe o monedă unică şi o politică monetară unicărdquo

Mai recent Mongelli (2002) prezintă următoarea definiţie bdquoO zonă monetară optimăeste definită ca spaţiul geografic optim al unei monede unice sau al unui grup de ţări care au fixat irevocabil ratele de schimb şi urmează să se unificerdquo Pentru a clarifica definiţia suntnecesare următoarele explicaţii

-(1) moneda unică sau monedele care au curs fix fluctuează icircmpreună faţă de modele altor ţări

-(2) spaţiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unică sau au stabilit cursuri fixe

-(3) optimalitatea este definită icircn sensul unor proprietăţi (condiţii criterii) care trebuie icircntrunite pentru ca integrarea monetară să fie benefică

Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetară optimă ndash bdquoca acea zonă pentrucare costul renunţării la rate de schimb flexibile sau la opţiunea de realiniere este mai scăzutdecacirct beneficiile unei monede unicerdquo

Icircn concluzie zona monetară optimă a fost definită ca o zonă ce prezintă anumiteproprietăţi care fac ca şocurile asimetrice să fie absorbite fără a fi necesară utilizarea cursului de

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

schimb sau a instrumentelor politicii monetare Aceste proprietăţi au fost denumite ldquoprecondiţiirdquo rdquocaracteristicirdquo sau ldquocriteriirdquo şi sunt repere utile pentru a evalua costurile şi beneficiile unui aranjament monetar

Rolul acestei teorii este să arate dacă sau mai bine spus cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară Sarcina teoriei ZMO este de a asigura răspunsuri pentru măsurile care trebuie luate pentru a icircmbunătăţi situaţia şi de a face posibilă uniunea monetară

Ţinacircnd cont de faptul că pentru a forma o uniune monetară trebuie să existe o decizie iar aceasta se bazează icircn parte pe teoria ZMO proprietăţile icircn cauză trebuie analizate ex ndash ante De fapt trebuie să ştim dacă la momentul lansării stadiului de uniune monetară acestea vor fi icircndeplinite sau dacă există premise pentru ca după lansarea acestui stadiu statele icircn cauză să se apropie mai mult de statutul de ZMO

Aşadar teoria clasică a zonelor monetare optime oferă justificarea economică a realizării zonelor monetare Evoluţiile recente aduc icircnsă icircn prim plan critici icircn creştere la teoria clasică a ZMO

Cea mai importantă critică ce a revoluţionat percepţia teoriei ZMO estecă teoria clasică nu a considerat natura endogenă şi dinamică a criteriilor economiştii aplicacircndu-le pe baza unei abordări statice icircn care evoluţiile pozitive ulterioare nu sunt relevante Icircn opinia mea teoria clasică ZMO a ignorat Critica lui Lucas şi nu a luat icircn calcul discontinuitatea provocată de schimbarea majoră de regim

Frankel şi Rose (1998) au susţinut caracterul endogen al criteriilor ZMO şi au afirmat că accentuarea integrării datorită unificării monetare va duce la sincronizarea mai bună a ciclurilor economice şi la apropierea de statutul de zonă monetară optimă Această schimbare apare datorită discontinuităţii icircn comportamentul agenţilor economici icircn sensul că aceştia icircşi adaptează comportamentul icircn interesul Uniunii Economice şi Monetare

Icircn acest sens o ţară care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetară obţinacircnd astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb şi a costurilor de tranzacţie Reducerea costurilor duce la creşterea gradului de integrare care icircn continuare stimulează corelarea ciclurilor economice fiind astfel demonstrate limitele aplicării statice a teoriei

Abordarea aceasta ne face să icircnţelegem că ceea ce ne interesează este să se obţină beneficii icircn special pe termen lung deci nu imediat după unificarea monetarăAbordarea endogenă complică icircnsă şi mai mult o analiză tip costuri-beneficii dar arată căo uniune monetară se poate realiza chiar dacă nu sunt icircndeplinite toate condiţiile cele mai importante dintre acestea putacircnd fi atinse după unificare

Această abordare reprezintă una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime care este icircmpărtăşită şi de Comisia Europeană

Icircn altă ordine de idei trebuie să ţinem cont şi de a doua paradigmă a teoriei care esteopusă celei promovate de Frankel amp Rose şi care afirmă că de fapt integrarea comercială arputea duce la specializare şi la o corelaţie mai slabă a ciclurilor economice fiind susţinută de Krugman

Pe baza modelului SUA Krugman a susţinut că integrarea sporită duce la o specializare mai strictă şi accentuează posibilitatea apariţiei şocurilor asimetrice Totuşi chiar dacă icircn ce priveşte industria pot apare concentrări economice icircn anumite zone este puţin probabil ca acest fenomen să ducă la accentuarea asimetriilor Pe de o parte pentru că odată cu creşterea gradului de integrare apare şi posibilitatea unor concentrări icircn zone transfrontaliere iar pe de altă parte este redusă probabilitatea ca aceste concentrări să apară icircn sectorul serviciilor Deoarece acest sector reprezintă 60-70 din PIB-ul statelor membre UE el va conta icircn ecuaţia costuri-beneficii poate mai mult decacirct sectorul industrial Oricum studiile empirice susţin opinia Comisiei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

Icircn concluzie teoria a evoluat odată cu integrarea economică economiştii icircncercacircnd să afle dacă UE formează o zonă monetară optimă Imposibilitatea unui răspuns clar la această icircntrebare a icircndemnat unii autori să utilizeze noţiuni alternative cum ar fi bdquozonă monetară fezabilărdquo(Corden 1972) bdquozonă monetară avantajoasărdquo bdquozonă monetară viabilărdquo

De asemenea apreciez că poate fi folosit şi termenul bdquozonă monetară funcţionalărdquo care defineşte un grup de ţări ce pot trece la uniunea monetară chiar dacă nu reprezintă o zonă monetară optimă aşa cum a fost definită de teoria clasică pe baza existenţei unor condiţii minime ce permit funcţionarea stadiului de uniune monetară

3 Beneficii şi costuri ale uniunii monetareDe ce se pune problema integrării monetare de ce ar dori mai multe state să renunţe

la moneda proprie Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare Care sunt avantajele uniunii monetare şi icircn ce condiţii pot fi maximizate Acestea sunt icircntrebări fundamentale de la care pornim icircn realizarea prezentei cercetări

Este clar că o schimbare majoră de regim cum este unificarea monetară se realizeazăatunci cacircnd există motivaţii puternice date de beneficii O asemenea schimbare presupune icircnsă şi costuri riscuri şi dificultăţi De aceea este importantă rezultanta finală BENEFICII contra COSTURI Dacă icircn ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri Este foarte important să icircnţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci cacircnd costurile sunt minimalizate Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO ca să răspundem la o altă icircntrebare şi anume cacircnd este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară

Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată existacircnd chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii

Beneficii ale uniunii monetareDeoarece unele state icircşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă

anumite avantaje cred că este potrivit să icircncepem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare

Prima precizare pe care o fac este că beneficiile sunt identificate şi se fac simţite icircnprimul racircnd la nivel microeconomic Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii caurmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune

Icircn acelaşi timp legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară apreciez că se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale

Beneficiile la nivel microeconomicIcircn primul racircnd utilizarea aceleaşi monede de către mai multe ţări reduce costurile

de tranzacţie De Grauwe (2003) separă aceste cacircştiguri icircn cacircştiguri directe din dispariţia costurilor şi cacircştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere icircn numerar Icircn cazul acesta pe lacircngă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri care icircn cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare tranzacţiile icircntre bănci şi terţi ndash cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor)

Cacirct priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor explicaţiaconstă icircn faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ icircntre zonele monetare naţionale Totuşi atunci cacircnd consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice automobile) putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină Există icircn prezent şi alte obstacole iar Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple

Icircn al doilea racircnd unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

costurile acesteia Icircn acest context diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate derata de schimb stimulează comerţul icircntre membrii uniunii monetare Unii autori au analizatutilizacircnd diverse modele impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupracomerţului reciproc

Icircntacirclnim două abordări (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului cauzate de costurile de

tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc Icircn ceea ce priveşte prima abordare literatura care a studiat această problemă apreciază

că probabil impactul este mai degrabă mic13 deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 1972-1995 determinacircnd un impact pe termen scurt de aproape 1 anual Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat estimacircnd că ar putea fi de şase ori mai mare

Icircn opinia mea efectul volatilităţii ar putea fi mult mai mare deoarece acoperirea latermen asigură buna derulare a unui contract semnat la o rată favorabilă icircnsă ar puteapune icircn pericol derularea unor contracte viitoare

Concluzia este că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat iar distorsionarea comerţului reciproc poate avea efecte negative care reprezintă costuri importante ale lipsei stabilităţii cursului de schimb obţinute prin integrarea monetară Icircn acest sens trebuie menţionat că icircn cercurile de afaceri şi printre autorităţile monetare europene oscilaţiile bruşte ale valutelor erau şi sunt considerate costisitoare

Referitor la a doua abordare Frankel amp Rose (2002) utilizează un model gravitaţionalpentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decacirct state similare care icircşi menţin monedele naţionale Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică estimacircnd că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţPIB duce la o creştere a PIB locuitor cu o treime de punct procentual pe un orizont de 20 de ani

Icircn al treilea racircnd sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale Se apreciază căaceasta este puternică icircn Europa (ca şi icircn SUA şi Canada) chiar dacă au dispărut controalele la frontieră Pelkmans (2003) afirmă că exceptacircnd aspectele lingvistic şi cultural precum şi reţetele personale bdquonu există o icircnţelegere clară a determinanţilor precişi ai preferinţei locale Fără icircndoială că monedele joacă un anumit rol icircnsă rămacircne valabil acest lucru cacircnd se elimină costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimbrdquo Bineicircnţeles că răspunsul la această icircntrebare nu este facil

Care sunt icircn schimb principalele beneficii la nivel macroeconomic Acestea rezultă din stabilitatea preţurilor accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă careicircmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă şi nu icircn ultimul racircnd eliminarea unorfluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite

Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor deci alinierea icircn jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară17 Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobacircnzilor prezintă avantaje importante pentru guvern companii şi consumatori care pot contracta icircmprumuturi mai ieftine

Urmărind procesul din UE este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus oprimă componentă a rezultatelor aşteptate adică stabilitate icircn Europa Dispariţia ratelor deschimb icircntre monedele ţările care au adoptat euro elimină un important element de incertitudine şi volatilitate icircmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri icircn zona euro

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este cacircştigul dat de stabilitatea ratelor dobacircnzii Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro era legată de volatilitatea ratelor dobacircnzii Europa a cunoscut experienţe dure de instabilitate monetară icircn anii 70 şi 80 şi de asemenea la icircnceputul anilor 90 fiind evident că fără o monedă unică evenimente cum ar fi criza financiară din 1998 icircncetinirea ctivităţii economice din ultimii ani turbulenţele financiare care au urmat atentatelor teroriste sau chiar scandalurile icircnregistrărilor contabile din SUA ar fi dus probabil la aceeaşi volatilitate a ratelor de schimb sau a dobacircnzilor icircn majoritatea statelor europene

Icircn fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global

Icircn primul racircnd sunt obţinute venituri sub formă de senioraj deoarece se emite monedăcare reprezintă o datorie a statului icircn cauză nepurtătoare de dobacircndă Moneda este utilizată icircnafara economiei emitente şi acesta reprezintă un cacircştig Dacă SUA importă frecvent mai multdecacirct exportă este icircmbunătăţită lichiditatea internaţională dar icircn acelaşi timp surplusul este un cacircştig Consiliul Guvernator FED estimează cacircştigul din senioraj al SUA icircntre 11 şi 15 miliarde anual

Icircn al doilea racircnd pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte icircmprumuturileinvestiţiile şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce icircn ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar

Icircn al treilea racircnd utilizarea monedei proprii icircn comerţul exterior face ca economiaemitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decacirct alteeconomii Dacă dolarul se depreciază de exemplu efectul asupra inflaţiei icircn SUA va fi mai mic decacirct icircn cazul altor economii deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate icircn dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii)

Nu trebuie să omitem icircnsă realitatea că UEM are şi beneficii strategice De aceeaanalizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial

Costuri ale uniunii monetareProblema principală icircn cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui

procesAm arătat anterior că există multe beneficii ale UM icircnsă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decacirct costurile Icircn timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic costurile sunt evidenţiate icircn primul racircnd la nivel macroeconomic

Costurile pot apare datorită faptului că atunci cacircnd participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare adică manevrarea ratei dobacircnzii şi a ratei de schimb Aceste costuri se fac simţite icircn cazul manifestării şocurilor asimetrice

Pentru a păstra icircnsă ordinea de prezentare cu care am icircnceput icircn cazul beneficiilor uniunii monetare vom expune icircntacirci costurile microeconomice după care vom detalia costurile renunţării la cele două instrumente de politică economică icircncheind cu costurile utilizării externe a monedei proprii Există două costuri principale la nivel microeconomic

O componentă o reprezintă costurile operaţionale necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedăcontabilitatea contracte aparatură etc cheltuieli care sunt realizate icircnsă o singură dată ceea ce este foarte important

A doua componentă este reprezentată provocări strategice care constau icircn redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice Astfel de riscuri cauzate pot fi cauzate de o rată nefavorabilă cu care o ţară ar putea intra icircn uniunea monetară Economia icircn cauză poate

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

intra cu o monedă depreciată constatacircnd astfel o competitivitate icircn creştere dar şi presiuni asupra preţurilor prin importuri scumpe sau cu moneda apreciată şi cu riscurile pierderii competitivităţii pacircnă au loc reglajele prin alte instrumente

După cum am afirmat anterior cele mai importante costuri sunt localizate la nivelmacroeconomic şi apar ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare Statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări icircn cazul unor şocuri asimetrice prin utilizarea instrumentelor monetare Mai mult icircn funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică icircn procesul decizional situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă

Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări Icircn cazul existenţei acestor diferenţe atacirct icircn structura economică cacirct şi din punct de vedere legal şi instituţional economiile icircn cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare pentru reglarea şocurilor

Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate icircn lipsa ratei de schimb sau a ratei dobacircnzii

Proprietăţile sau criteriile zonelor monetare optime prezentate icircn secţiunea următoare reprezintă condiţii pe care trebuie să le icircndeplinească statele care doresc să participe la o uniune monetară benefică Existenţa acestor condiţii face puţin probabilă prezenţa şocurilor asimetrice sau icircn cazul apariţiei unor astfel de şocuri asigură instrumente eficiente de ajustare

Pentru a sintetiza problema costurile cresc atunci cacircnd se manifestă şocuri ale cererii sau ale ofertei care afectează diferit economiile participante la uniunea monetară atunci cacircnd există preferinţe diferite pentru şomaj şi inflaţie diferenţe legislative diferenţe icircntre ratele de creştere sau cacircnd mecanismele de ajustare nu funcţionează (nu există sisteme de ajustare a şocurilor instituţiile pieţei muncii funcţionează diferit sau se menţin diferenţe icircntre sistemele fiscale)

O altă implicaţie problematică a participării la o uniune monetară poate apare prinmanifestarea efectului Balassa-Samuelson Icircn acest caz ţările cu un nivel redus de dezvoltare tind să icircnregistreze o inflaţie mai mare decacirct ţările mai dezvoltate Diferenţialul de inflaţie apare datorită unei creşteri mai mari a productivităţii icircn sectorul mărfurilor comercializabile extern decacirct icircn cel al necomercializabilelor ceea ce are ca rezultat o creştere similară a salariilor icircn cele două sectoare

Icircn consecinţă inflaţia mai mare duce la apreciere reală şi icircn final la pierdere decompetitivitate dacă ţările nu-si mai pot deprecia moneda proprie pe care au icircnlocuit-o cu omonedă comună Ca urmare atunci cacircnd ţări cu grade diferite de dezvoltare se integreazămonetar rămacircn unele riscuri ca diferenţialul de inflaţie să se menţină şi să apară pierderi decompetitivitate pentru ţările mai puţin dezvoltate

Acest punct de vedere se pliază cu situaţia statelor din Europa Centrală şi de Est care au perspective de a adera la Uniunea Economică şi Monetară Europeană Este important icircnsă cacirct este afectată competitivitatea externă prin efectul Balassa-Samuelson deoarece este foarteposibil ca atunci cacircnd preţurile cresc de exemplu numai la servicii competitivitatea mărfurilor comercializabile să se menţină18

Icircn fine există şi costuri ale utilizării monedei proprii la nivel internaţional cel maiimportant fiind complicarea implementării politicii monetare Pentru că nerezidenţii deţin sume importante icircn moneda respectivă orice modificare icircn preferinţele de investiţii poate cauza deplasări importante de fonduri şi volatilitate ridicată a ratei de schimb

Oricum nu trebuie omis că responsabilitatea unei autorităţi monetare a cărei monedă este utilizată la nivel internaţional creşte considerabil

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

4 Criteriile ZMO - condiţii sau existenţa beneficiilor neteCriteriile prezentate icircn continuare sunt caracteristice teoriei clasice a zonelor monetare

optime cu excepţia celui din urmă similaritatea şocurilor care a apărut icircn perioada de redefinire a acestei teorii fiind considerat un criteriu complex Problema proprietăţilor zonelor monetare optime clasificare care exprimă viziunea personală referitor la importanţa acestor condiţii

1 Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată) Icircn prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin utila Structura producţiei şi consumuluib Gradul de deschidere a economieic Similaritatea ratelor inflaţiei2 Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei icircn cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor)a Flexibilitatea preţurilor şi a salariilorb Mobilitatea capitaluluic Mobilitatea forţei de muncăd Integrarea financiară3 Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prinpacircrghii ale autorităţilor)a Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale)b Uniune politică4 Proprietăţi complexea Similaritatea şocurilor cereriib Similaritatea şocurilor ofertei Esenţa teoriei ZMO constă icircn analiza condiţiilor care determină importanţa utilizării cursului de schimb ca instrument de politică economică Astfel dacă economiile respective bdquopulseazărdquo icircn acelaşi ritm şi răspund la fel la şocuri pot face ajustările cu instrumente comune fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare

Dacă acestea sunt expuse icircnsă şocurilor asimetrice atunci există riscuri de exemplu ca una sau mai multe ţări să fie afectate de şomaj Icircn condiţiile monedei unice acestea nu mai pot deprecia sau devaloriza moneda pentru a impulsiona producţia

Icircn această situaţie trebuie să existe alte mecanisme de ajustare atacirct la nivelul pieţelor (ex mobilitatea forţei de muncă) cacirct şi la nivelul politicii macroeconomice (utilizarea stabilizatorilor fiscali sau centralizarea fiscală şi posibilitatea transferurilor fiscale icircn zona afectată de recesiune)

Cu toate acestea mai trebuie lămurit un aspect icircn condiţiile unui şoc asimetric o ţară care nu participă la o uniune monetară poate folosi eficient deprecierea sau devalorizarea monedei naţionale pentru absorbirea şocului de exemplu pentru creşterea ocupării forţei de muncă

Răspunsul la această icircntrebare depinde de asemenea de mulţi factori iar decizia de a participa sau nu la o uniune monetară trebuie să se bazeze pe studii complexe Experienţa UE ne icircnvaţă că pe lacircngă rezultatele oferite de aceste studii oficiale sau neoficiale care au prezentat determinanţi economici decizia a avut şi puternici determinanţi politici

Totuşi importanţa criteriilor ZMO nu trebuie exagerată pentru că o uniune monetarăpoate fi benefică şi atunci cacircnd există costuri De aceea revenim la ideea că şi icircn situaţiaexpunerii la unele şocuri asimetrice sau icircn lipsa unor mecanisme eficiente de ajustare este posibil ca uniunea monetară să fie benefică Experienţa europeană susţine aceste afirmaţii şi accentuează rolul deciziei politice care depăşeşte practic analiza economică de tip costuri ndash beneficii

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

5 Rezultate empirice privind statutul de zonă monetară optimă

Literatura economică este destul de bogată icircn studii empirice care analizează diverse zone prin prisma criteriilor consemnate icircn teoria zonelor monetare optime

Studiile empirice realizate pacircnă icircn prezent relevă utilizarea următoarelor proprietăţigradul de deschidere a economiei (uşor de evaluat) rigiditatea salariilor mobilitatea factorilor de producţie integrarea fiscală şi politică similaritatea şocurilor (posibil de măsurat datorită tehnologiilor disponibile) Icircn cele ce urmează vom prezenta o analiză conformă cu clasificarea din secţiunea anterioară

Icircntrebare Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă Trebuie precizat icircnsă de la icircnceput că problema găsirii unui model optim pentru comparaţii creează ambiguităţi Datorită dificultăţilor icircn comensurarea costurilor şi beneficiilor UM mulţi autori au icircncercat o comparaţie icircntre UE şi SUA aspect ce se va regăsi şi icircn continuare

Deschiderea economică Deschiderea economică este măsurată icircn majoritatea cazurilor prin raportul dintre exporturi plus importuri reciproce şi PIB fiind evident că acesta este relativ ridicat icircn majoritatea ţărilor din UE

O analiză tip costuri beneficii pentru statele UE presupune icircnsă rezultate diferite deoarece gradul de deschidere diferă semnificativ Pentru unele state caracterizate prin dimensiune redusă şi grad de deschidere ridicat ar putea rezulta beneficii nete Pentru alte state nu este clar dacă ele pot forma o ZMO cu ceilalţi membri UE

Cu toate acestea şi icircn cazul unor ţări precum Grecia sau Marea Britanie pot exista avantaje din participarea la UEM chiar dacă nu este icircndeplinit acest criteriu Trebuie să adăugăm aici faptul că existenţa altor proprietăţi ale ZMO poate estompa insuficienţa deschiderii economice şi convingerea că motivaţia dată de beneficiile uniunii monetare poate fi mai puternică decacirct probabilitatea unor costuri

Proprietăţi care facilitează ajustările (flexibilitate)Acceptacircnd faptul că şocurile asimetrice ar putea pune probleme ţărilor din zona euro

cum funcţionează mecanismele de ajustareIcircn primul racircnd analizăm mecanismele de ajustare ale pieţei pentru atenuarea

şomajului cauzat de şocuri asimetrice Referitor la flexibilitatea salariilor icircn UE aceasta este redusă (Mc Morrow (1996) costată că salariile sunt mai flexibile icircn SUA şi Japonia decacirct icircn UE

Un alt mecanism este mobilitatea forţei de muncă fiind cunoscut faptul că aceasta este redusă icircn UE icircn timp ce icircn SUA migraţia dintre state joacă un rol important icircn reducereaşomajului Trebuie precizat că nu contează numai mobilitatea icircntre ţări ci şi mobilitatea icircntresectoare icircn cadrul aceleiaşi ţări

Pelkmans (2003) apreciază că mobilitatea forţei de muncă icircn Europa este afectată decosturile mari din următoarele motivebull Probleme de asimilare icircntr-o Europă diversă din punct de vedere cultural şi lingvisticbull Pierderi de capital datorate vacircnzării proprietăţilor din zonele aflate icircn recesiunebull Pieţe imobiliare nefuncţionale

La acestea se adugă şi faptul că ajutoarele de şomaj sunt naţionale (mari icircn general dar diferenţiate) şi nu există facilităţi pentru căutarea de locuri de muncă peste graniţă (trebuie rezolvată icircn principiu problema protecţie sociale ridicate) Toate acestea fac ca mobilitatea forţei de muncă să nu reprezinte un instrument de bază pentru ajustări icircn caz de şocuri asimetrice

Un alt criteriu este mobilitatea capitalului Ceea ce ne interesează din acest punct devedere sunt investiţiile străine directe deoarece aceste fluxuri ar putea să realizeze ajustări mai ales pe termen lung Un studiu al OCDE (1999) arată că fluxurile de ISD icircntre ţări

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

membre ale zonei euro au crescut icircntre 1994 şi 1998 Un aspect negativ icircl constituie icircnsă concluziile Comisiei Europene care estima icircn 1999 că rămacircn bariere importante icircn calea circulaţiei capitalului icircn sectoare care reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul UE Totuşi chiar dacă se apreciază că icircn prezent investiţiile străine directe sunt modeste acestea sunt icircn creştere facilitacircnd buna funcţionare a Uniunii Economice şi Monetare

Integrarea fiscală Integrarea fiscală este o proprietate a zonelor monetare optime care poate asigura realizarea ajustărilor prin intervenţia autorităţilor O analiză interesantă seregăseşte icircn Mongelli (2002) care studiază trei ipostaze ale integrării fiscale convergenţafiscală stabilizarea fiscală27 şi centralizare fiscală Referitor la convergenţa fiscală lucrurile sunt clare deoarece statele din zona euro autrebuit să icircndeplinească criteriile de la Maastricht iar acum trebuie să respecte prevederilePactului de Stabilitate şi Creştere (engl SGP) De asemenea se observă că poziţiile fiscale tind să se apropie datorită integrării economice care grăbeşte armonizarea icircn domeniul impozitării sau legislaţiei fiscale

Din punctul de vedere al stabilizării prin instrumente fiscale aceasta depinde decapacitatea statelor de a se icircncadra icircn prevederile SGP Dacă statele pot utiliza stabilizatoriifiscali naţionali pentru atenuarea şocurilor atunci nevoia de alte tipuri de instrumente (cum ar fi chiar rata de schimb) se reduce

A treia abordare a integrării fiscale se referă la centralizarea fiscală şi utilizarea unuibuget supranaţional Prin centralizare fiscală se pot realiza transferuri fiscale de la nivelcomunitar spre zonele afectate de şocuri29 Zona euro nu se caracterizează icircnsă prin centralizare fiscală cu toate că au existat propuneri icircn acest sens30 Cu toate acestea nu putem spune că UEM nu poate funcţiona bine cu descentralizare fiscală Pelkmans (2003) afirmă că bdquoUEM fără prea multă redistribuire şi fără stabilizare la nivel central este posibilă şi e probabil să fie stabilărdquo iar Bini-Smaghi amp Vori (1993) au arătat că unele uniuni monetare mai mici Elveţia Belgia sau Luxemburg au funcţionat bine cu un buget federal limitat

Oricum este interesant că acum aproape 30 de ani după icircndelungi analize Mundell aconcluzionat că odată ce ţările din CE vor avea controlul deficitelor bugetare ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de bdquoeurordquo (moneda unică) cu marje foarte icircnguste obţinacircndu-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii

Cacirct priveşte integrarea politică un rol important icircl are cooperarea mai bună icircn domeniul legislativ cedarea unor prerogative din domeniul politicilor economice către instituţiile comunitare şi nu icircn ultimul racircnd o mai bună coordonare a politicilor naţionale Padoa-Schioppa (2000) susţine că actuala arhitectură instituţională a UE şi icircn primul racircnd Sistemul European al Băncilor Centrale pot duce la o uniune politică parţială32

Există icircnsă şi dificultăţi cauzate de imposibilitatea de a stabili competenţe şi obiective icircn unele domenii33 aplicarea limitată a principiului majorităţii şi lipsa voinţei politice pentru un buget federal care să poată funcţiona cu rol de reglare icircn cazul şocurilor asimetrice

Similaritatea şocurilor Din acest punct de vedere al manifestării şocurilor analizaempirică nu este foarte concludentă Bini-Smaghi amp Vori (1993) constată că icircn ceea ce priveşte deviaţiile specifice ale creşterii economice a unei ţări faţă de o tendinţă pe termen lung a creşterii la nivel UE economiile celor şase ţări fondatoare se deplasează mai uniform decacirct regiunile SUA (autorii au icircmpărţit SUA icircn regiunile celor 12 bănci federale) Icircn Bayoumi amp Eichengreen (1992) regiunile sunt grupate diferit dar şi aceştia au demonstrat că există un grup central de ţări care pot forma o uniune monetară (Franţa Belgia Germania Olanda Danemarca) ceea ce este de icircnţeles dat fiind relaţiile foarte stracircnse dintre ele şi mai ales datorită faptului că politicile economice au fost corelate cu cele ale Germaniei Pentru celelalte ţări corelaţia şocurilor nu este atacirct de ridicată icircn cazul Irlandei fiind chiar negativă

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

Concluziile comune ale autorilor citaţi sugerează că icircn cele şase state fondatoare riscul producerii de şocuri asimetrice este mai mic decacirct icircn SUA deci existenţa unei rate de schimb pentru efectuarea de ajustări nu este necesară Mai mult am arătat că integrarea avansată reduce riscurile apariţiei de şocuri asimetrice34 Ceea ce putem completa este faptul că aceste concluzii nu s-au extins asupra UE sau măcar asupra zonei euro

Nu trebuie să omitem faptul că observaţiile ex post ale ratelor de creştere sunt influenţate şi de răspunsurile la şocuri care includ şi politici naţionale relativ independente Mai mult discontinuitatea seriilor timp cauzată de uniune monetară poate influenţa rezultatele cercetării aşa cum arată Critica lui Lucas

Icircn concluzie condiţiile pentru a forma o zonă monetară optimă sunt dificil de comensurat ceea ce face o analiză de tipul costuri-beneficii aproape irealizabilă De asemenea se observă că icircn cazul UE sunt icircndeplinite doar unele din criterii

Icircntrebare Ce poate face un grup de ţări pentru a se apropia de statutul de zonă monetară optimă Dacă acceptăm ideea că printre economiştii care au implementat empiric teoria

zonelor monetare există un cvasi-consens că Uniunea Europeană (care nu include noii membri) nu reprezintă o zonă monetară optimă vom urmări icircn continuare posibile măsuri pentru a icircmbunătăţi situaţia Mizacircnd pe aceste studii putem situa UE-27 din punct de vedere economic nu ar fi recomandat să se realizeze o uniune monetară formată din cele 27 state membre UE Cu toate acestea studiile menţionează că unele din statele membre pot constitui o zonă monetară optimă cum ar fi de exemplu grupul celor cinci sau al celor 11 state care au format iniţial zona euro

Icircntrebare Ce se poate face pentru ca UE-27 să devină o zonă monetară optimă Reducerea costurilor uniunii monetare ar putea fi realizată prin creşterea gradului de

convergenţă sau prin creşterea flexibilităţii deci icircmbunătăţirea mecanismelor prin care se pot realiza ajustări

6 Strategia de politică monetarăModul concret de realizare de către Banca Centrală Europeană a obiectivului de

menţinere a stabilităţii preţurilor este prezentat icircn strategia de politică monetară elaborată de Consiliul Guvernatorilor

Aceasta se bazează pe doi piloniI Analiza agregatului monetar care reflectă gradul de lichiditate al activelor

financiare europene faţă de valoarea de referinţă a nivelului de alimentare cu lichidităţi a sistemului Icircn acest fel inflaţia este percepută ca rezultat final al existenţei unei lichidităţi prea mari vis-agrave-vis de o cantitate limitată de bunuri şi servicii

Pentru realizarea unei astfel de evaluări sistemul monetar euro a folosit trei agregate monetare ndash M1 M2 şi M3 a căror componenţă afost stabilită astfel-M1 ndash moneda icircn circulaţie şi depozitele overnight-M2 ndash include componentele M1 la care se adaugă depozitele cu maturitate la maxim doi ani şi cele răscumpărabile la termen de pacircnă la trei luni-M3 ndash include componentele agregatului monetar M2 la care se adaugă acordurile de răscumpărare acţiunile fondurilor de pe piaţa monetară şi titlurile de garantare a datoriilor de pacircnă la doi ani

Cel mai relevant pentru gradul de lichiditate este agregatul monetar M3 calculat funcţie de sumele de bani cash aflate icircn circulaţie a depozitelor pe termen scurt şi a garanţiilor pe termen scurt purtătoare de dobacircndă emise de instituţiile de credit Rata anuală de creştere a nagregatului monetar M3 ajută Consiliul Guvernatorilor să elaboreze o politică monetară credibilă şi coerentă

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

II Evaluarea evoluţiei viitoare a preţurilor şi a riscurilor la adresa stabilităţii acestora icircn zona euro pe baza unui set de indicatori economici - nivelul salariilor ratele de schimb dobacircnda pe termen lung indicatori de politică fiscală analize de piaţă etc

Combinaţia celor doi piloni permite monitorizarea strictă de către Banca Centrală Europeană a evoluţiei economice financiare şi monetare a zonei euro şi stabilirea pe această bază a ratei dobacircnzii la nivelul care ajută icircn cel mai icircnalt grad menţinerea stabilităţii preţurilor Acest mod de menţinere a puterii de cumpărare a monedei euro permite şi sprijinirea valorii externe a euro ndash măsurată prin rata de schimb a acestei monede faţă de alte valute Trebuie menţionat icircnsă că rata de schimb a monedei euro nu este un obiectiv icircn sine al Băncii Centrale Europene

7 Instrumente de politică monetarăPolitica monetară este elaborată de Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale

Europene dar aplicarea ei icircn practică se face icircn mare măsură descentralizat prin instrumente de politică monetară ndash operaţiuni de piaţă efectuate de băncile centrale naţionale

Scopul instrumentelor de politică monetară care icircn practică sunt operaţiuni de piaţă este de a influenţa rata dobacircnzii de pe piaţă de a asigura evoluţia normală a lichidităţii din sistemul bancar şi a orienta piaţa icircn direcţia arătată de politica monetară

Principalele instrumente de acest gen sunt- operaţiunile de refinanţare de bază folosite pentru a pune la dispoziţia sistemului bancar lichidităţile necesare funcţionării sale optime şi de a da semnalul unei anume politici monetare- operaţiunile de refinanţare pe termen lung care sunt tot tranzacţii generatoare de lichidităţi diferenţa faţă de cele de mai sus constacircnd icircn realizarea lor lunară cu maturitate la trei luni- două tipuri de facilităţi uzuale permanente ndash de acordare şi de absorbţie a lichidităţii overnight ndash cu rate ale dobacircnzii ce creează un coridor de variaţie a ratei dobacircnzii pe piaţăovernight- operaţiuni de ajustare fină care se efectuează icircntre parteneri selectaţi reprezentacircnd de obicei băncile cele mai active de pe piaţă şi care au ca scop acoperirea eventualelor diferenţe neechilibrate după utilizarea posibilităţilor de sprijin ale băncii centrale Se realizează astfel o bdquoajustare finărdquo un proces de acoperire a celor maimici diferenţe- impunerea de rezerve minime pentru instituţiile de creditprin care Banca Centrală Europeană icircncearcă să stabilizeze cererea de bani de la băncile centrale Caurmare fiecare instituţie de credit trebuie să păstreze unanumit procent din depozitele clienţilor icircntr-un cont de depozit al Eurosistemului măsură cu efecte de stabilizare a pieţei monetare şi a ratei dobacircnzii- facilitatea de icircmprumut marginal permite băncilor şi altor instituţii de credit să obţină lichidităţi pe termen de 24 ore de la Eurosistem contra unor garanţii cu active eligibile la o rată a dobacircnzii cunoscută anterior efectuării operaţiunii- facilitatea de depozit este folosită de instituţiile financiare pentru crearea de depozite pe termen de 24 ore cu o dobacircndă cunoscută dinainte Depozitele astfel atrase absorb din sistem lichiditatea

Elementul central al pieţei monetare unice europene icircl reprezintă sistemul de transferuri şi plăţi TARGET44 care realizează interconectarea sistemelor naţionale de plăţi ale ţărilor membre Uniunii Europene cu mecanismul de plăţi al Băncii Centrale Europene Icircn acest mod se pot transfera icircn timp real (icircntr-un interval de la cacircteva secunde pacircnă la cacircteva minute) sume de bani icircntre oricare două puncte financiar-bancare ale Uniunii Europene

Sistemul TARGET a devenitunul dintre cele mai mari trei sisteme de acest gen din lume cu transferuri zilnice de aproximativ 1500 miliarde euro icircntr-un mod extrem de sigur

Din analiza lungului şir de evenimente care au dus la realizarea Uniunii Economice şi

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei

Monetare putem trage concluzia că acest drum a fost mult mai lung decacirct şi-au dorit vizionarii acestui proiect şi a fost presărat cu numeroase crize Statele membre au reuşit să depăşească aceste momente dificile icircn primul racircnd datorită voinţei lor politice momentele de criză fiind urmate de fiecare dată de salturi calitative icircn procesul de integrare

Pentru adacircncirea integrării pacircnă la stadiul de Uniune Economică şi Monetară statele membre au consimţit să renunţe la unele elemente de suveranitate dar au icircncercat să menţină cacirct mai mult control politic posibil ceea ce icircn cadrul Uniunii Europene a determinat1048766 Structuri instituţionale complexe1048766 Proceduri de luare a deciziilor complicate1048766 Moduri de operare uneori obscure1048766 Cercuri concentrice de integrare a căror formare a fost catalizată şi de flexibilitatea Uniunii Economice necesară evitării avansării integrării icircn ritmul bdquocelui mai lentrdquo Acest fenomen a fost vizibil nu numai icircn domeniul monetar ci şi icircn cel al politicii sociale şi de control al frontierei