fundamente economice ale investitiilo22r

7/28/2019 Fundamente Economice Ale Investitiilo22r

1/27

SUBIECTUL 1:1.1. CONCEPTUL DE INVESTITIE este larg dezbatut in teoria economica financiara, fiind exprimate maimulte opinii cu privire la continutul si sfera de cuprindere a acesteia. Acceptiunea cel mai des intalnita plasament de sume banesti la un moment initial ptr a obtine efecte ulterioare. Numerosi economisti au incercatsa surprinda cat mai multe aspecte in legatura cu continutul si mecanismul de functionare a investitiilor. Unprim aspect in definirea investitiilor se refera la faptul ca acestea sunt opusul unui consum imediat, careinseamna distrugerea unei parti din valoarea creata. In modelele de crestere economica a lui Keynes si Domarinvestitiile sunt egale cu economiile. Putem afirma ca investitiile reprez renuntarea la sursele banesti lichideactuale contra sperantelor in obtinerea unor resurse viitoare evident mai mari care vor fi obtinute in timp.INVESTITIILE = cheltuiala actuala certa, realizata ptr obtinerea unor efecte viitoare, de cele mai multe oriincerte. Putem stabili 4 elemente esentiale ptr o investitie: 1. subiectul = cel care investeste (pers fizicajuritica); 2. obiectul = lucrul, intreprinderea, firma, utilajul, etc., deci modul in care se concretizeaza investitia;3. costul = efortul suplimentar, actual consumat, cert, ptr realizarea in timp a obiectului investitiei; 4. efectelevalorice = rezultate prin realizarea investitiei care se obtin in viitor si reprezinta in realitate o speranta mai multsau mai putin certa. A investi reprez a dobandi bunuri concrete, a plati azi un cost in vederea obtinerii devenituri viitoare, renuntarea la o satisfactie certa, imediata, in favoarea unei serii de sperante repartizate in timp.Nu este suficienta considerarea investitiilor ca o simpla chveltuiala, si trebuie avute in vedere 2 sensuri ptr omai corecta delimitare a notiunii de investitii: 1. investitia = chelt reeprez o sursa financiara avansata sconsumata in prezent ptr o obtine efecte viitoare; 2. investitia = actiune, lucrare concretizata in utilaje, decireprez multitudinea de active fixe si circulante prin care se obtin intreprinderi noi, se modernizeaza, sereutileaza, se dezvolta cele existente. Investitia trebuia analizata sub dublu aspect: financiar, material/fizic.Necorelarea dintre cele 2 elemente face nerealizabila o investitie. In Romania, notiunea are 2 aceptiuni: a) insens larg, investitiile sunt definite ca plasarea unor sume de bani in diferite domenii (econ, social, cultural,administrativ, militar), pentru a construe si a achizitiona utilaje, instalatii, cladiri, pentru a pregatii personalul invederea realizarii de noi tehnici, si dobandirea de hartii de valoare, angajamente in operatiunile comerciale,bancare sau de bursa, inclusiv operatiuni speculative; b) in sens restrans, din punct de vedere economicinvestitia se refera doar la cheltu prin care se creaza sau se achizitioneaza noi capitaluri fixe si circulanteproductive sau neprod., pentru inlocuirea, modernizarea/dezvoltarea unor active fixe existente in econGRAFIC: Investitii: Abordare simpla (contabila, juridica, psihologica, strict monetara) si abordarecomplexa (economica si sociala).Abordarile contabila si juridica considera investitiile ca fiind similare cuimobilizarile intelese ca bunuri mobile/immobile, corporale/necorp, achizitionate sau create pentru ointreprindere, destinate sa ramana durabile, deci sa se materializeze in insasi intrep respectiva. Ele la randul lorpot fi departajate astfel: imob legate de exploatare, imob in afara exploatarii, sau care nu sunt directproductive, ele raspunzand altor preocupari. Aceasta intelegere a notiunii de investitii prezinta un dubluinteres: permite suprapunerea unei viziuni contabile si a unei viziuni juritice asupra investitiilor ptr ca inaceste 2 optici nu sunt retinute decat elementele patrimoniale; poate fi aplicata cu usurinta mai ales inmomentele analizei bilantului, intrucat investitiile reprez un caracter obiectiv indiscutabil, atestat de evidentacontabila. Totusi, o astfel de acceptiune prezinta un caracter restrictiv, deoarece nu permite luarea in calcul ainvestitiilor care nu au incidenta asupra activului intrep sau care nu se preteaza la o evaluare baneasca explicitaAceasta viziune patrimoniala a investitiilor exclude de fapt toate cheltuielile care cresc potentialul viitor alintrep fara sa afecteze valoarea unui anumit activ. Astfel, o companie publicitara facuta ptr a lansa omarca/produs nu poate fi considerata o investitie publicitara. De asemenea, o imp actiune de pregatireprofesionala care vizeaza dezv in timp a calificarii si potentialului salariatilor nu poate fi considerata oinvestitie. Din aceasta perspectiva, orice rechelt care nu are o incidenta patrim directa, nu este consideratainvestitie, chiar daca aceasta sporeste in timp potentialul si performantele intreprinderii. Studii ec recenteevalueaza la circa 40% partea invest patrim din efortul global si subliniaza astfel rolul determinat de aproape 60al investitiilor nemateriale, care nu se regasesc in ach. de simple elemente de A. Abordarea econ. considerainvestitia ca fiind toate sacrificiile facute azi in speranta obtinerii in viitor a unor rezultate al caror nivel total vafi superior chelt initiale. Spre deosebire de simpla inregistrare contabila, definirea econ tine seama de o serie deaspecte imp precum influenta factorului timp, notiunile de randament/eficienta a opt ec si riscurile legate de

1


2/27

viitor. De asemenea, prin abordarea ec, o investitie poate fi reprezentata printr-o achizitie de bunuri siechipamente, dar si printr-o investitie intr-o companie publicitara, ptr un program de cercetare dezvoltare.Abordarea financiara este mai putin restrictiva, a i o investitie este un ansamblu de chelt ce va genera pe operioada lunga de timp venituri/ec care fac posibila rambursarea/recuperarea chelt initiale. Fata de definirea ecd p d v financiar se are in vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferite tipuri deinvestitii. Recurgerea la o analiza exclusiv monetara permite sa distingem tipurile de proiecte definite prinmodul de succesiune a fluxurilor monetare pe care le determina. Astfel, unele proiecte cer o anumita marime afondurilor alocate si determ o anumita marime a fondurilor obtinute, rezultate care se obtin in totalitate la unmoment final, la o anumita data. Proiectele de acest tip sunt rare in industrie, in schimb invest financ furnizeazanumeroase exemple de acest fel. De asemenea exista proiecte care cer o anumita marime a fondurilor investitedar antreneaza incasari esalonate (cazul inv in echipament industrial). Unele proiecte necesita chelt esalonate sideterm incasari de asemenea esalonate. Este cazul majoritatii inv industriale sau a inv in infrastructura careimplica alocari de fonduri pe mai multi ani inainte de punerea in exploatare totala sau partiala a obiectivelor deinvestitii. Abordarea psihologica pune accent pe evolutia individului/firmei care investeste. Din aceastaperspectiva, inv inseamna renuntarea la bunuri imediate in schimbul bunurilor viitoare. Aceasta formulareprezinta contradictia psihologica la care este supus investitorul, constrans sa confrunte resursele imediate pecare le-ar angaja cu rambursarile viitoare la care spera. Atunci cand este vorba de investitii, intalnim deseoritermenul de speculatie. Economistul american W. Share spune ca oamenii de afaceri americani obisnuiesc sa si eticheteze prietenii invstitori si dusmanii speculatori. Sunt economisti care sustin ca nu exista nici odiferenta de esenta intre cele 2 concepte. Totusi, speculatorul reprez un tip aparte de inv care seindividualizeaza printr-un comportament specific: s. are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cuinvestitorul obisnuit: primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit de mare si cel de-al 2 lea preferaun risc cat mai scazut; s. mizeaza pe un profit anormal de mare, corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, intimp ce investitorul obisnuit conteaza pe un profit normal dar sigur; s. actioneaza mai mult pe termen scurt, intimp ce ptr o investitie obijnuita, orizontul de timp este relative mai mare; in timp ce majoritatea ag ec consideraca informatiile si semnalele furnizate de catre piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede caare un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care altii nu o intrevad. SPECULATIAeste deci incercarea de a fructifica prezumtivul avantaj de inform. Contrar aparentelor, speculatorul nu este unfactor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista ag ec care sapreia riscul pe care altii il evita, mecanismele ec ar avea tendinte de blocari. Astfel, prin speculatie are locredistribuirea stimulentelor legate de risc.

2


3/27

SUBIECTUL 2:1.2. CLASIFICAREA INVESTITIILOR: Necesitatea fundamentarii eficientei econornice a invest it ii lorpresupune aprofundarea problemelor metodologice ei teoretice cu privire la clasificarea investitiilorStructurarea poate fi realizata in functie de modul in care este privita si definita invest itia si anume ca ocheltuiala sau ca o materializare a acestei cheltuieli . Pe langa aceste doua acceptiuni, investiti ile pot fgrupate si in functie de sursa de finantare a cheltuielilor. Deosebim urmatoarele cri terii : 1. Dupa naturatehnologica, investitiile pot fi: a) investitii pentru lucrari de constructii-montaj care constau in executareaconstructiilor considerate mij loace fixe pcntru realizarea productiei dar si montajul utilajelor; b) investitii pentrucumpararea utilajelor necesare realizarii productiei; c) investiti i pentru lucrari geologice ; d) investitii pentrustudi i, cercetari, proiectari si pregatirea personalului, precum si al te investitii necesare acoperirii unorcheltuieli speciale aparute odata cu realizarea obiectivului de investitii (amenajari de terenuri, participare lalicitatii etc.). 2. Dupa caracterul investitiilor, intalnim: a) investitii in sfera productiva, care pot fi: alinvestitii dc inlocuirc, care au ca dcstinatie inlocuirea activclor fixe datorita uzurii fizice si morale: a2. investitiide modernizare care au rolul de a asigura condi ti ile dc reducere a costurilor de productie si a cresteriiproductivitatii; a3. investitii de dezvoltare care au drept scop cresterea capacitatilor de productie (extindereasau dezvoltarea intreprinderilor existente, crearea de noi intreprinderi etc.) ca urmare a cresterii cererii pentruprodusele existente sau pentru lansarea de noi produse; a4. investitii strategice care cuprind cheltuieli le cucercetarea stiintifica si cele de natura sociala pentru personalul angajat in unitatile productive ei care au caobiect reducerea riscului din cele doua domenii amintite. b) investitii in sfera neproductiva, care se realizeaza ininvatamant, cultura si arta, stiinta, sanatate si asistenta sociala. In teoria economica se utilizeaza des notiunile deinvestitii de inlocuire si investitiile de dezvoltare, dar in practica este dificila departajarea lor, atat ca sursedc realizare, cat si din punct de vedere al efectelor obtinute. Astfel orice invest itie de inlocuire producemodificari specifice investitiilor de dezvoltare sau noi si orice investitie de dezvoltare presupune cel putin oinvestitie de inlocuire. In legislatia romaneasca nu se face o delimitare clara intre investit iile de modernizaredc dezvoltare si celelal te categorii de investitii. In literatura de specialitate, distinctia este clara, din punct devedere al elementelor pe care le contin si din punctul de vedere al modului in care poate fi evaluat proiectulrespectiv. Astfel, o in vest it ie de modernizare are in vedere doar ameliorarea condili ilor de product ie cusau fa ra modificarea vo lum ul ui productiei. De aici, rezultatul este de a obtine o economie la costurile deproductie si imbunatatirea rentabilitatii aetivelor intreprinderii. Int r-o alta aeceptic , investitii lor demodernizare le sunt a simila te si cele de inlocuire; acestea vizand in lo cu ir ea si rcvizuirea echipamentelor

tehnice, uzate din punct de vedere fizic si moral. Invest it ii le de modernizare prezinta o serie de avantaje, printrecare mai importante sunt urmatoarele: - pornesc de la o baza tehnico-maleriala existenta; - durata realizariiinvestitiei este mica: - creste gradul de fiabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viata a utilajelor; -efortul inv est it io nal este orientat spre echipamentul de productie si mai p utin spre alte investitii conexe scolaterale. Deciz ia privind real izarea proiectului de modernizare se preteaza unei analize financiareCheltuiel ile de invest iti i si economiile la costurile de exploatare sau cresterea productivitat ii suntcunoscute sau pot fi estimate de catre intreprindere. Investitiile de dezvoltare sau expansiune se refera la toateinvestit iile int rep rinder ii care con tribuie la dezvoltarea activ ita tii sale si care au drept scop crestereacapacitatii de productie a unei firme, crestere determinata de modificarea cererii pentru produsele firmei saulansarea de produsc noi. Si acestea sunt legate de inves ti ti i realizate in perioade precedente si prezinta o sericde avantaje, care constau in: - existenta investitiilor colaterale, care se materializeaza in utilitati; - existenta

surselor de materii prime ; - existenta unui personal calificat, cu o anumita experienta si traditie etc. Acesteinvestitii se refera la proiecte vizand capacitatea de productie a intreprinderii, achizi tionarea desocietati mici , exterioare, care poseda unitat i de productie necesare expansiunii intreprinderii, modificareastructurii sortimentale a productiei, cresteri suplimentare ale productiei, lansari de produse noi etc. Din punct devedere al naturii lor, aceste investitii se preteaza cel mai bine la evaluarea rentabilitatii financiare. Un proiect demodernizare-dezvoltare poate si trebuie sa cuprinda si investitii umane. Acestea se refera la decizia de a angajanoi specialisti sau de perfectionare a celor existenti. Recrutarea de noi cadre este o investitie importanta dinpunctul de vedere al costurilor pe care le presupune. Aceste investitii nu apar in nici un bilant contabil si estegreu ca o intreprindere sa ia in acest domeniu o decizie investitionala, astfel incat nu poate fi formulata si nici

3


4/27

estimata precis rentabilitatea unei asemenea investitii care, de fapt, are caraeter obligatoriu. Acest aspect nu sepreteaza la analize de rentabi li ta te financiara, deoarece elementele necesare sunt mai greu de evaluat. 3. Dupanatura lor, investitiile sunt:a) investitii care se materializeaza si se regasesc in capitalul fix si circulant alfirmei, cum ar fi investitiile corporale care cuprind terenurile si mijloacele fixe; b) investitii care nu sematerializeaza si nu maresc valoarea ca pi ta lu lu i fix si circulant care pot fi: b l ) investitii necorporale, carecuprind chel tu ie li le dc constituire, de cercetare, dezvoltare-proiectare si alte imobitizari necorporale; b2)investitii financiare care cuprind titlurile de participare si alte titluri de valoare. 4. Dupa sursa de finantareputem intalni:a) investit ii realizate d in sursele proprii ale unei linie, care pot fi: - amortizarea; - capitalizareaprofiturilor; - atragerea economii lor al tor persoane pr in emiterea de act iu ni noi sau prin mobilizarearesurselor. b) investitii realizate din surse atrase sau imprumutate, prin intermediul unor credite interne sauexterne. 5. Dupa riscul asociat proiectului dc investitie, investitiile sunt: a) cu risc minim sau zero, de genulplasamentelor in obligaliuni; b) cu risc redus, cazul investitiilor de inlocuire; c) cu risc mediu, in cazul investitiilorde modernizare; d) cu risc r idicat si foarte ridicat pentru investiti ile de dezvoltare sau de cercetare-dezvoltareDupaa modul de realizare a lucrarilor, intalnim:a) investitii in antrepriza, adica lucrarile sunt realizate deo firma specializata si nu de agentul economic in cauza; b) investitii in regie, in care lucrarile mai putinspecializate, sunt realizate cu forte proprii de agentul economic. 7. Un loc aparte in notiunile investitionale ilocupa trci categorii de investitii: a) investitii directe; b) investitii colaterale; c) imestitii conexe. Acestea tinseama ca, in economia nationala si chiar mondiala, orice investitie este complementara investitiilor din altedomenii, deoarece indiferent de gradul de liberalism economic practicat, exista o multitudine de conexiuni siinterferente intre agentii economici. a) Investit ia directa (de baza), cuprinde totalitatea cheltuielilor prevazute indocumentatia previzionat a de un agent economic in vederea rea lizari i nemijlocite a unor objective dein ve sti ti i noi, inlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor intreprinderi deja existente in diferite ramuri aleeconomiei. Deci, fiecare agent economic realizeaza o investitie directa, dar care, pentru a fi finalizata si pentrua fi exploatata, trebuie sa intre in relati i cu al t i agenti economici. Din acest punct dc vedere, se apreciaza caorice investitie directa genereaza anumite invest it ii colaterale si conexe. b) Investitia colaterala cuprindecheltuielile pentru efectuarea unor lucrari legate teritorial si functional de o anumita investi tie directa si serefera concret la: construirea de conducte pentru alimentarea cu apa, gaze, canalizare, energie termica, linii detransport al energiei electrice, retele de telecomunicatii, inclusiv racordurile la retele publice, cai si drumuride acces etc., necesare punerii in functiune si exploatarii capitalului fix creat prin investitia directa sau de bazaAtunci cand investitia colaterala deserveste mai multi agenti economici sau se realizeaza in comun, aceastainvestitie se poate adauga in cote parti la invest it ia to ta la suportata de fiecare agent economic. c) Investitiaconexa reprezinta cheltuiel ile de investitii, necesare a se efectua in alte ramuri sau domenii pentru a puteapune la dispozitia investitiei directe sau de baza utilaje, materii prime, combustibili, energie, cai de comunicatiidotari social-culturale etc. Investitiile conexe nu se includ in valoarea totala a obiectului rezultat din investitiadirecta, deoarece ele reprezinta investitii directe in domeniul in care se realizeaza. Ca exceptie, se includ ininvestitia totala acele investitii conexe care nu produc efecte economice pe baza carora sa se recuperezeIdentificarea investitiilor directe, colaterale si conexe reprezinta un aspect complex al teoriei privind eficientaeconomica a investitiilor, atat la nivel macroeconomic, cat si la nivel microeconomic. 8.Din punct de vedere alpietei financiare, exista trei categorii de investitii: a)Investitii pentru afaceri, care constau in cheltuieli pentrumasini, utilaje, dotari ale unei societati comerciale (cotate la bursa de valori mobiliare); b)Investitii imobiliare, inintelesul de cladiri, locuinte, terenuri (cotate la bursa clc valori imobiliare); c)Investitii in slocuri, care constau inproduse stocate, dorit sau nu, pentru a fi vandute ulterior (cotate la bursa de marfuri). Notiunea de investi ti e este

mult amplilicata in economia de piata, in sensul ca prin investitie se intelege plasamenlul capitalului lichid inactive diverse, indiferent de durata detinerii lor, caare poate fi, deci, si cu caracter speculativ si pe durate mascurte. Totusi, investitiile cu caracter economico-productiv sau de afaceri sunt considerate esentiale intr-o economie9. DE asemenea, in metodologia ONU se efolosesc notiunile de investitii brute si investitii nete, primelereferindu-se la cresterea si refacerea capitalului fix si circulant, iar ultimele definind doar cheltuielile pentrucresterea capitalului fix si circulant. Aceste noituni sunt utilizate in scopul asigurarii comparabilitatii pe planinternational.

4


5/27

SUBIECTUL 3:1.3. STRATEGIA INTREPRINDERII SI INVESTITIILE : Intreprinderea, pe parcursul real izariiact ivi tat ii sale, urmareste obiective multiple. In condi tii le economiei de piata, actiunile managerului seindreapta nu numai spre obtinerea unui profit cat mai mare in raport cu consumul de resurse, ci urmaresc si alteaspeete, conform unui plan care include obiective primare, object ive secundare, prccum si obiectiveintermediare. Scopurile urmarite de intreprindere pot fi diverse, iar pe de alta parte, exista un ansamblu deelemente care pot exercita o certa incidenta asupra acestor obiective. Strategia globala a firmei este influentatade tipul de economie de piata existent , promovat de guvern, de opt iunile politice si de politica pe care opromoveaza firma. In economia ta ril or in tr anzi ti e, trecerea de la economia de comanda la cea de piata, induceelernente particulare in studiul strategiei intreprinderii si in special in strategia investitionala. In ultimii anidimensiunea investitionala a fost marcata de cateva repere [36]: blocarea fluxurilor financiare de alimentare siderulare a investitiilor: perturbarea circuitelor materiale - pe fondul lipsei autoritatii decizionale, a lipsei deorizontul economic, a retragerii unor intreprinderi din lantul economic. Condit ii le de inslabililate monelara, acursului de schimb, a numeroase reglementari juridico-economice, problema restructurarii, modelul noieconomii duc la o noua definire a strategiei invest itionale, care cuprinde: obiective, strategii, mecanismetoate aliniate la schimbarea sistemului in care functioneaza. Intreprinderea poate adopta o politica dc cresterede reorganizare sau de reconversie, pentru care este necesara o anumita politica investitionala. Aceasta implicanevoia de investitii si tipul acestora variaza in functie de tipul pietei si structura concurentei. Piata se analizeazapentru un produs sau pentru grupe omogene de produse. Daca in tr epri nd erea face parte dintr -un sectortanar" cu cererea in crestere, evolutia din punct de vedere tehnic este rapida: se impun investitii importante incercetare-dezvoltare, in cresterea capacit at ii de productie si achizitionarea de noi echipamente. Dacaintreprinderea face parte di nt r-un sector imbatranit" unde cererea este in scadere, cu o tehnologie depasita seimpune realizarea de investitii de inlocuire. Aceasta analiza strategica conduce la considerarea a patru tipuri depiata. O si tua tie de tipul I genereaza o rentabilitate mare, iar fondurile degajate trebuie sa tie constant uti lizatepentru cresterea pietei. Daca aceasta si tuatie nu permite degajarea de lichid itati importante, ea poate evolua intermenii situatiei II care poate degaja profituri importante fara sa necesite reinvestirea lor. O situatie dc tipuI I I necesita mari investitii tehnologice si comerciale pentru a castiga o parte insemnata a pietei cu speranta de atrece in situatia 1 (de intreprindere dominanta). 0 situatie de tipul IV estc caracteristica unui sector care stagneazapentru care este dificil sa evidentiem partea sa de piata. Aceste elemente duc la concluzia ca politica investitionalade alegere a proiectelor de investitii depaseste cadrul pur financiar. In acelasi timp, este urmarita rentabilitatea pe

termen lung, principalul element al tuturor obiectivelor. Strategia investitionala, alaturi de celelalte strategii alelirmei (strategia de piala, de restructurare, privatizare, informatizare etc.) formeaza strategia globala a firmei. Oimportanta deosebita se acorda, de asemenea, r ol ul ui invest it ii lor in strategia restructurarii capacitatilor deproductie, pentru ca restructurarea nu se poate desfasura in afara procesului investitional. In practica, sunnumeroase intreprinderi aflate in criza care incearca sa-si depaseasca dificultatile prin restrangerea cheltuielilor,sacrificand de multe ori cheltuielile investitionale. De asemenea, se pot deosebi doua tendinte in activitatea deinvestitii: a investi pentru a produce mai bine si a investi pentru a supravietui. Trecerea la economia de piataeste pentru multe intreprinderi, in primul rand, o problema de supravietuire. Supravietuirea este, insa, doar omodalitate de a amana si de a impiedica falimentul economic. Practica reliefeaza rolu l important pe care il auinvestitiile in sustinerea unor strategii active ale intreprinderii precum: fabricarea de noi produse, cucerirea denoi piete, specializarea accentuata, adaptarea rapida la cerintele clientului. Promovarea acestor strategii are

sanse mult mai mari de reusita fata de acele strategii care urmaresc doar reducerea costurilor, realizand mereuaeelasi produs. Interesul agentilor economici este acela de a se impune si de a-si consolida pozitia pe piata,ceea ce confirma componenta ofensiva a strategiei investitionale in vederea restructurarii capacitatilor deproductie si permanentei adaptari la mecanismul cererii si ofertei.

5


6/27

SUBIECTUL 4:1.4. PROGRAMELE DE INVESTITII SI PROIECTELE DE INVESTITII : Pentru a evidentia corect toatedistinctiile intr-un studiu de fezabilitate al unei investitii intr-o intreprindere facem apel la definitia proiectuluiUn proiect poate fi definit ca o operatiune formata dintr-un ansamblu coerent de cheltuieli care contribuie larealizarea unui obiectiv dat. Un proiect de investitie, foarle rar poate fi tratat izolat intr-o intreprindere. Fiecareproiect vine sa se insereze intr-un program existent sau in unul nou. El poate duce la cresterea capi talu lui saumodifica structura de ansamblu si nivelul sau de rentabilitate. O investitie poate duce si la reducerea capi talu lu idaca antreneaza efecte negative pentru o parte a capitalului existent. Definirea unui proiect de investit ie poatecontine diferite variante cu caracteristici particulare exclusive pentru unele dintre ele. Proiectul de investitii poatefi definit ca un ansamblu optional de actiuni de investitii bazate pe o planificare sectoriala, globala si coerenta,pe baza careia, o combinatie definita de resurse umane, materiale etc., provoaca o dezvoltare economico-socialadeterminata. Studiul asupra proiectelor se face nu numai pentru proiecte diferite, dar si pentru variantele acestora.Proiectele difera in functie de perioada de timp si pot exista : - proiecte de investitii pe termen mediu; -proiecte de investitii pe termen lung. Tipologia proiectelor de investitii se poate prezenta dupa mai multe criteriiIn realitate, distinctia nu este foarte clara. De exemplu, o investitie de inlocuire a activelor fixe uzate se asociazaadesea, cu o modernizare a tehnologiei. O investitie externa poate insemna in acelasi timp o fuziune detehnologii noi sau complementare. Criteriul care permite o separare a diteritelor categorii de investitii estecel al riscului implicat. De exemplu, o investitie de inlocuire prezinta un risc marginal mi nim in raport cu oinvestitie de modernizare sau, mai mult, in raport cu o investit ie de dezvoltarce interna sau externa. Acesteproiecte conditioneaza competitivitatea pc termen lung a intreprinderii, deoarece pregatesc conditiile deproductie viitoare si, in consec inta , conditioneaza si rezultatele viitoare si echilibrul financiar viitor. Eleangajeaza resurse financiare importante, pe lermen lung, si de aeeea aceste proiecte prezinta riscuri deosebitelansarea lor avand cel mai adesea un caracter ireversibil. Alegerea unei abordari financiare poate deschideperspective favorabile de crestere, fie continuand cu activitatea actuala, fie lansand noi activitati. Un esec sau oeroare pot afecta competitivitatea viitoare, chiar viitorul intreprinderii. Programele investitionale au la baza ideea cainvestitiile sunt mijloacele prin care se fixeaza dezvoltarea intreprinderii pe termen lung, evolutia eficientei sipozitiei in mediul din care face parte. In raport cu situatia data, intr-un program de investitii se stabilescobiectivele, performantele, actiunile si mijloacele necesare atingerii obiectivelor, precum si modul de combinare sfolosire a acestor mijloace. Programele de investiti i au la baza strategia de dezvoltare a intreprinderii, au o sferamai larga de cuprindere decat proiectele de invest it ii . In cadrul programelor, pot exista mai multe tipuri dcproiecte de inves ti ti i intre care exista sau nu re la ti i de interconditionare. Astfel exista: - proiecteindependente: doua proiecte sunt independente daca alegerea (sau respingerea) unui proiect nu are nici o legaturacu alegerea (sau respingerea) altui proiect; - proiecte complementare: proiectul de a carui alegere depindealegerea altui proiect. Pot fi date de succesiunea in timp a proiectului; - proiecte exc lusive (care se exc ludreciproc): doua proiecte se exclud reciproc daca alegerea unui proiect exclude alegerea celuilalt proiect.Intr-un program de investitii, proiectele nu sunt exclus ive (concurente). Urmaresc aceleasi obiective sauobiective diferite, nu presupun acelasi spatiu de desfasurare, nu presupun finantarea din aceiasi sursa, ci suntluate impreuna pentru a se reduce riscul proiectelor individuate. De exemplu, in cadrul strategiei de restructurarea intreprinderii, programele de investit ii pot fi constituite din proiecte de modernizare, de dezvoltare, dinproiecte care vizeaza dezinvestirea anumitor mijloace fixe, proiecte de specializare profesionala apersonalului si/sau de realizare a sistemului informational al intreprinderii. In cadrul activitatii dc cercetare-

dezvoltare, un program de invcstitii poate cuprinde proiecte de crestere, dezvoltare, modernizare, recrutare de noispecialisti , cursuri de instruire, specializare, dotare cu tehnica si tehnologie noua. Derularea in timp aprogramelor de investi tii depinde de durata proiectelor incluse in program si de interconditionarile temporaledintre proiecte. Astfel, durata unui programpoate varia intre durata celui mai lung proiect (in timp) si/sausuma dura te lor tuturor proiectelor care constituie programul respectiv. Durata programului poate varia si infunctie de resursele de care dispune intreprinderea si de modul de alocare a acestora. Astfel, daca un proiect esteprevazut a fi inceput in anul al treilea de realizare a programului, sursa dc finantare fiind imprumutul, atunci oriceincercare a factorilor interesati de a devansa termenul de incepere a proiectului ramane fara rezultat deoarece lipseste

6


7/27

finantarea. Programele de investitii, in general, au arie de cuprindere mai larga decat proiectele de investitiiiar pentru implementarea lor este necesar a fi detaliate in unul sau mai multe proiecte de investitii.

1.5. CARACTERISTICI ALE INVESTITIILOR: Investitiile reprezinta actiuni sau succesiuni de actiunipr in care anumite resurse disponibile, disponibilizabile sau atrase sunt transformate in bunuri concrete (materialesau nemateriale) in scopul obtinerii dc efecte viitoare sub forma dc avantaje, dar. in prin cipal, profit. De aici sedesprind cateva caracteristici esentiale: 1. Derularea temporara a investitiilor se realizeaza pe intervale lungi detimp, fiind insotita de o separare a perioadelor de angajare a eforturilor (perioada propriu-zisa a chehuielilorinvestitiei) si de oblinere a efectelor (veniturilor). Astfel, durata actiu ni lo r investit ionale induce categorispeciale de risc, atat la nivelul chehuielilor, cat si al incasarilor. In acelasi timp, decalarea in t imp acheltuieli lor si efectelor obliga la folosireaa tehnici i actualizarii pentru a putea compara valori (cheltuieli,incasari si beneficii). In actiunile investitionale pot fi precizate trei perioade distincte, identificate in raport cueforturile implicate: - cautarea ideilor si evaluarea; - punerea in opera; - obtinerea efectelor. 2Complementaritatea inves titii lor este evidenta in raport cu caracterul limita t al resurselor (i n principalfinanciare) de care investitorul dispune sau pe care le poate a trage pen tru realizarea ac tiun il or saleAstfel, alocarea unor resurse pentru un proiect diminueaza proportional sansele alocarii de resurse pentru alteproiecte ale investitorului. 3. Caracterul conex sau indus al investitiilor este dat de interconditionarile dintreproiecte. Practic, orice investi tie induce nevoia de alte investit ii atat in aval, cat si in amonte. 4. Ireversibilitateainvestitiilor se raporteaza la imposibililatea recuperarii ca atare a resurselor implicate pentru realizarea lor. 5Unici tatea proiectelor: C hi ar claca proiectele de investit ii au acelasi profil, volum, calitate, ele nu sunid ent ic reproductibile si, de aceea, determinarile si anal izele sunt specifice pentru fiecare proiect.

CURS IV: CAPITOLUL II: SURSE DE FINANTARE ALE INVESTITIILOR: La originile oricareinvestitii se afla intotdeauna acumularile anterioare ale investitorului direct sau ale altor investitori dispusi sa-siangajeze ec in diferite forme in realizarea proiectului in cauza. Sursele din care pot fi finantate invsunt:surse din interiorul tarii reprez de fondurile proprii ale firmelor; emiterea de actiuni; creditebancare pe TL sau TM; alocatii (subventii de la buget); surse externe sub forma imprumuturilor bancaresau investitiilor directe de capital. Sursele investitionale mai pot fi clasificate in: surse proprii, dinexploatarea cap propriu sau din autofinantare; surse atrase, reprezentate de credite sau imprumuturi, subventii,colaborari cu alti parteneri.

SUBIECTUL 5:2.1. SURSE INTERNE DE FINANTARE: Acoperirea nevoilor de finantare se sprijina in marea majoritate acazurilor pe sursele interne (autohtone). Fondurile proprii ale intreprinderii sau AUTOFINANTAREA exprimacapacitatea acesteia de a produce resurse de investitii din activ de exploatare si din alte activ conexe. Fondul dedezv ce se constituie de societ com este alimentat din urmatoarele resurse: - o parte din profitul net repartizatptr investitii; - amortizarea destinata acestui scop; - sume incasate din vanzarea activelor fixe sau a materialelor-> din dezmembrarea celor scoase din functionare. PROFITUL NET: din exercitiul financiar este repartizatatat ptr dezv cat si ptr alte destinatii (dividente actionarilor, premii ptr salariati). AMORTISMENTULCUMULAT serveste firma ptr finantarea innoirii activelor fixe (imobilizarilor), ajungand la limita duratei lorde functionare precum si ptr nevoia de dezv/modernizare. Prin amortizare, intrep realiz de fapt recuperarea

invest realizate anterior. In procesul de amortizare a cap si de reinvestire a sumelor astfel recuperate, intervininsa cateva influente imp care determ posibile decalaje intre sumele recuperate prin amortizare si structuracapitalului. Aceste influente sunt determ de procesul tehnic, de frecventa inlocuirilor si de inflatie. Incasarile dinvanzarea utilajelor scoase din functiune pot fi utilizate ca capital ptr investitii. Unele elem de active fixe suntvandute inainte de incheierea duratei lor de functionare sau la sfarsitul acesteia ca materiale. Sumele incasatealimenteaza fondul de dezvoltare din care se finanteaza invest. De aceste sume se tine seama la apreciereanecesarului de capital ptr achizitionarea noului utilaj. Pot fi sit cand unele masini, cladiri, etc existente inproprietatea firmei sunt utilizate la un nou proiect al sau de dezvoltare/modernizare. Alte active fixe denumitedisponibile datorita restructurarii activ firmei, dar inca bune ptr exloatare pot fi vandute, inchiriate sau date inlocatii de gestiune. Emiterea si vanzarea de actiuni este o cale imp de crestere a capitalului firmei.

7


8/27

SUBIECTUL 6:SURSE INTERNE DE FINANTARE:Capitalul se poate realiza prin:EMISIUNEA DE NOI ACTIUNI(crestere efectiva); emisiunea de actiuni; MOBILIZAREA REZERVELOR (restructurarea cap). Emisiunilede noi actiuni sunt supuse unor fundamentari riguroase si reglementari precise. Ele se fac la val nomin a

actiunii, iar firma stabileste un pret tinand cont de 2 cerinte: pretul sa fie interesant ptr cump potentialeachizitii, sa fie inferior cursului ultimei cotatii daca firma este cotata;pretul sa fie peste o anumita limita ptr a

nu dispersa prea mult capitalul. Diferenta dintre val de piata (= pretul obtinut la emitere) si val nominala a actnoi emise constituie prima de emisiune. Aceasta acopera diferite chelt ocazionate de cresterea cap (reuniuni aleadunarii actionarilor, publice), sau poate fi utilizata ptr cresterea capitalului. Operatiunile de mobilizare arezervelor au loc prin emisiuni de actiuni care nu maresc val cap. E realizat astfel un transfer al pasivului socdin posturile de rezerve in posturile de capital si prima de emisiune. Nefiind vorba decat de o redistribuire,actiunile emise in contul rezervelor sunt atribuite cu titlu gratuit (vechilor actionari). Aceasta operatiune poate firealizata si prin cresterea valorii nominalea vechilor actiuni. In vederea recapitalizarii, o serie de intreprinderimici si mijlocii din tara noastra au folosit metoda MEMO constand in emiterea si plasarea de actiuni catreconducere si salariatii proprii, astfel a fost solutionata pe moment problema lichiditatii. In intrep maripreponderent spre privatizare concomitent cu transferul gratuit al unei parti din patrimoniu catre populatie aavut loc vanzari prin licitatie contra numerar. Un rol imp ptr constituirea unor resurse de invest il au fondurile

mutuale pe calea emiterii si vanzarii de actiuni prin care se mobilizeaza ec banesti ale pop. Detinatorii incaseazanumai dividente. Exista unele fonduri mutuale si de investitii care functioneaza pe presupunerea participariideponentilor la investitia efectuata de fondul respectiv primind o cota parte din profit proportional cu valoareaparticiparii. Cei care doresc sa-si converteasca actiunile in bani lichizi, o pot face prin intermediul bursei devalori.

SUBIECTUL 8:2.2. SURSE EXTERNE DE FINANTARE: Ptr nevoia de redresare, retehnologizare a ec se apeleaza laimprumuturi exterioare si la investitii de capital strain. CREDITELE EXTERNE sunt: c. guvernamentalesau cu garantie guvernamentala in spatele caruia este girant statul, chiar daca se acorda prin interm unor banci

comerciale;c. bancare externe unde riscul este exclusiv bancilor care acorda imprumuturi;c. acordate de

institutii intern, gen fondul monetar international (FMI),BIRD, BERD. C. guver se intemeiaza pe conventiaincheiata intre guvernul tarii care va acorda creditul si guvernul celui care va primi creditul, stabilindu-se siplafonul de garantii ale imprumutului. In cadrul plafoanelor stabilitepot primi credite ptr achizitionarea demasini, utilaje, echipamente, dar numai din tara creditoare. Guvernul Romaniei este autorizat sa contracteze sisa garanteze imprumuturi cu banca nationala, credite financ externe necesare aprovizionarii cu materii prime debaza si finantarii investitiilor. Investitiile directe de capital strain reprez una din caile cele mai eficiente, maiprofitabile ptr procesul redresarii economiei. Acest tip de investitie antreneaza schimbari substantiale alemediului de afaceri, deoarece sunt atrase tehnici si tehnologii moderne de management performant, iar pe langaparticiparea la capital si sustinerea retehnologizarii, firma straina poate asigura comenzi si noi piete precum si opregatire mai eficienta a fortei de munca. Creditele ext. pe TL sunt acordate conditionat de catre institutiile siorganiz intern specializate in vederea atingerii unor obiective propuse de agentii economici. Fondul monetar

internat nu cere garantii materiale ci garantii generale de politica ec, respectiv aplicarea unor anumite masuri peperioada ptr care se acorda imprumutul, masuri care permit inaintarea pe linia reformei ec, a i redresareabalantei de plati a tarii sa fie redresata si sa poata fi inapoiat imprumutul. BIRD, BERD acorda crediteconditionate numai imprumuturi pe proiect ptr a finanta diverse proiecte de investitii. Toate celelalte bancicomerciale externe pretind o garantie materiala sau angajarea aurului sau legarea finantarii de un flux comerc sigarantarea cu produsele respective. Creditele sunt acordate in special ptr obiectivele comerciale consideratevitale din programul de restructurare ec. CURS VI: 2.3. Organisme financiare internat: conferinta de laBretton Woods din 1944 organizata sub egida ONU a pus bazele unui nou sistem monetar intern. Importantaacestei conferinte consta in schimbarea completa a conceptiei de pana atunci prin introducerea spirituluintelegerii mutuale al cooperarii in activitatile fin bancare. De fapt conferinta marcheaza trecerea de la relatiile

8


9/27

bilaterale la relatiile financiar bancare multilaterale. Conferinta a initiat si infiintarea a 2 institutii fin-bancareFMI si BIRD .SUBIECTUL 7:IMPRUMUTURILE BANCARE PE TL SI TM: Firmele apeleaza la credite bancare atunci cand resurseleproprii sunt insuficiente (cazul unor activ mai putin rentabile), iar in cazul altora cu activ prospere atunci candisi propun proiecte de mare anvergura. Recurgerea la imprumuturi bancare este subordonat unor cerintespecifice pietei financiare in sensul de a respecta principiul echilibrului financiar al firmei cat si gradul sau desolvabilitate in caz de conjunctura nefavorabila. Creditele ptr invest in functie de garantiile care stau la bazalor, imbraca mai multe forme:a)imprumuturi bancare ce se achizitioneaza pe baza de garantii materiale,aceste garantii se refera la capitalul sau patrimoniul firmei, in special unele elem ale activ imob care ar putea fivalorificat la nevoie ptr recuperarea datoriilor; b) credite ipotecare: cel care solicita acest tip de crediipotecheaza o anumita valoare, in general cladiri, terenuri si mijloace circ cu o mare transferabilitate(=convertire rapida in lichiditati). Aceasta categorie de credite e in general mai restransa fiind legata de miciiinvestitori, micile invest din agricultura, asociatiile familiale, SRL urile si antreprenori care lucreaza pe contpropriu ; c) credite de cash-flow: nu sunt garantate material, singura garantie este studiul de fezabilitate alafacerii. Cash-flow= fluxul de numerar este diferenta dintre incasarile si platile curente ale unei firme pe oanumita perioada de timp. Termenul de origine anglo-saxona care nu se regaseste in bilantul contabil in firmeleromanesti isi are originea in termenul de investitii folosit cu precadere in SUA, loc in care contabilitatea estemult mai receptiva la cerintele investitionale/investitorilor decat fata de cele ale org fiscale. In tarile dezvoltate,acest tip de credit este categoria cea mai raspandita. In principiu, creditul de cash-flow implica cele mai maririscuri comparativ cu celelalte categorii de credite. Astfel, daca din valoarea creditului acordat cu garantiemateriala, doar 50% ajung in pierdere la creditul de cash-flow, pierderea este de 20% sau chiar mai mare. Acestlucru este inteles si acceptat de catre banci care isi constituie societatea de asigurare si provizioane de risc.Bancile comerc rom evita sa achizitioneze astfel de credite datorita riscului pe care-l presupune, cat si datoritaneincrederii in mediul de afaceri. Garantiile la credit se acorda pe baza unor criterii privind eficienta sirentabilitatea proiectului. Se iau in vedere si unele prioritati,fiind preferate firmele care produc o valoare mare,cele care-si exporta productia, sau cele care dezv infrastructura. La creditul de cash-flow, desi exista riscul de ainregistra si pierderi suportate insa din provizioane de risc trebuie retinut ca acest tip de credit contribuie intr-obuna masura la dezvoltarea sectorului intreprinderilor private. Bugetul de stat aloca fonduri ptr investitii involume cat mai mici posibile, asigurand resurse doar ptr domenii care nu pot face fata pietei si concurentei, deci

nu prezinta interes pentru investitiile particulare, dar a caror existenta este necesara in dezvoltarea ec-sociala atarii. Se au in vedere domenii de interes national, imbunatatiri funciare, protectie medicala, lucrari deinfrastructura, lucrari sociale utilitare, de asemenea se intervine cu fonduri de la buget ptr facilitarea acordurilorde ordin bancar unor agenti ec (credite cu dobanzi stimulative), destul de reduse fata de nivelul pietei iardiferenta pana la nivelul ratei de pe piata capitalului fiind suportate de stat.

SUBIECTUL 10:II. BIRD (banca intern de reconstructie si dezvoltare): a fost infiintata in 1845 si are sediul la

Washington. A avut la inceput menirea de a finanta refacerea ec a tarilor afectate de cel de-al 2 lea RM. Dupaterminarea acestei misiuni, BIRD si-a asumat rolul de a actiona productiv ptr tarile in curs de dezv si in tarilesarace avand prioritte sectorul public. A dobandit numele de Banca Mondiala deoarece aproape toate statelelumii au aderat la acest organism. O tara poate dobandi calitatea de membru al bancii atunci cand acceptaregulile de conduita in materie de finante intern, adera la FMI si are o contributie la fondul statutar al bancii.

Fondurile de care dispune BIRD provin din 3 surse principale: capitalul social subscris de tarile membrecapitaluri mobilizate prin emisiunea de obligatiuni;beneficiul obtinut din operatiunile efectuate.

9


10/27

SUBIECTUL 9:I. FMI (fondul monetar international) a fost creat in 1947 cu scopul de a ajuta dezv rel ec intern prinfacilitarea schimburilor valutare, prin echilibrarea balantelor de schimb extern si in esenta stabilitatea cursurilorvalutare. Acest organism intern se prezinta ca o institutie de asigurare unde fiecare membru cotizeaza dupamijloacele sale ptr a putea sa beneficieze de ajutoare substantiale. FMI intervine in cadrul ajustarii balantelor deplati si-n privinta stimularii dezvoltarii ec prin mecanisme specifice de credit la solicitarea guvernului tarirespective. Creditul acordat de FMI este un credit guvernamental sau cu garantii guvernamentale, chiar dacaacesta este de regula acordat prin banci comerciale. Creditul este pe TL conditionat de angajarea tarilorimprumutate la indeplinirea anumitor obiective. Astfel, nu se vor cere garantii materiale ci garantii de politicaec cum ar fi: aplicarea anumitor masuri de natura ec in perioada pentru care a fost facut creditul care sa permitainaintarea pe calea reformei ec. Deci, tara debitoare va trebui sa obtina reducerea deficitului balantei de plati sicresterea rezervei valutare a tarii. Raspunderea pe care si-o asuma FMI fata de programele de reforma ec aletarilor membre se asociaza cu cea a guvernelor tarii care solicita asistenta ptr depasirea dificultatilor ec cu carese confrunta. Rolul FMI este de a ajuta tarile sa se redreseze prin acordarea unor imprumuturi avantajoase.Principalele forme de imprumut utilizate de FMI de care si Romania a beneficiat incepand cu 1990 sunt:a) aranjamente de tip stand-by care se acorda tarilor membre in scopul depasirii unor dificultati temporareprivind balanta de plati; b) sprijinirea tarilor cu venituri f scazute in finantarea programelor macro ec pe TM si aprogramelor de ajustare structurala (temporala); c) facilitati de finantare compensatorie, adica de acoperire apierderilor inregistrate de tarile membre FMI in cazul cresterii excesive la pretul la titeiul de import. In probl deajustare pe care le analizeaza si aproba fondul, si-a gasit loc si componenta sociala. Obiectivul final urmariteste cresterea ec durabila si reala, ceea ce implica combaterea in profunzime a inflatiei, a somajului, adezechilibrelor balantelor de plati precum si a indatorarii excesive. Mijloace prin care actioneaza FMI sunt1. monitorizarea politicii ec stabilite de tarile membre in urma recomandarilor primite si a dialogului detaliat cureprezentantii FMI; 2. o interventie mai hotarata atunci cand o tara aflata in criza balantei de plati solicitaajutorul fondurilor.

SUBIECTUL 11:

III. BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare): a fost creata in 1991 in scopul acordaride asistenta tarilor in Europa Centrala si de E ptr. crearea si dezvoltarea unei ec. de piata. Actionarii sai sunt pede o parte tari europene printre care si Romania, cat si din afara continentului european, la care se adauga camembrii fondatori Uniunea Europeana si Banca Euro. de Investitii. In structura interna a bancii se afla 2departamente: Banca Comerciala si Banca de Dezvoltare. Proiectele sustinute de BERD trebuie sacontribuie la dezvoltarea sectorului privat, la incurajarea investitiilor straine directe, la crearea si consolidareainst. financiare, la restructurarea indus., la crearea unei infrastructuri moderne ca baza pentru dezv. sectoruluiprivat, la promov. intrep mici si mijlocii. Sprijinul acordat tarilor din Europa de E consta in asistenta tehnica sifinanciara pentru a ajuta aceste tari la grabirea procesului de tranzitie la ec. de piata . Plasamentele fondurilorbancii sunt directionate astfel: -cel putin 60% catre intreprinderile sectorului privat si intrep. din proprietateastatului care se afla in perspectiva de privatizare; -cel putin 40% catre infrastructura publica sau alte proiecte

BERD poate oferii asistenta in urmatoarele domenii: servicii consultative, identificarea proiectelorpregatirea si finantarea infrastructurii sectoarelor, mobilizarea finantarii aditionale din surse private si publicepe baza de cofinantare, sprijinirea implementarii proiectelor, inclusiv furnizarea de utilaje si echipamentePropunerile de finantare inaintate BERD-ului trebuie bazate pe urmatoarele componente: 1. proiecteletrebuie insotite de planuri de afaceri sau studii de fezabilitate; 2. un raport de analiza a proiectului si o expertizaa partenerilor; 3. un minim de fonduri cerute de banca (de regula 5mil euro); 4. posibilitatea finantarii inmoneda convertibila; 5. proiectul sa corespunda prioritatilor bancii; 5. disponibilitatea de capital in intreprinderesau pentru proiect.

10


11/27

SUBIECTUL 12:IV. BEI (Banca Europeana de Investitii): are misiunea de a favoriza realizarea obiectivelor UE prin acordareade resurse financiare pe termen lung pentru realizarea unor investitii viabile ce prezinta interes in cadrulpoliticilor UE. Banca ofera servicii pe linia evaluarii si finantarii proiectelor de investitii. Pentru a-si atingescopul, proiectele si programele trebuie sa fie viabile in 4 domenii: economic, tehnic, ecologic si financiarFiecare proiect de investitie este riguros evaluat si urmarit pana la atingerea scopului sau. Banca finanteazaproiectele din cadrul UE, iar imprumutul nu depaseste in linii generale 50% din costul investitiei. Acestimprumut poate fi realizat alaturi de subventiile nationale. BEI finanteaza investitii de dimensiuni mar(>25milioane euro) prin imprumutiri individuale in colaborare cu initiatorul proiectului. Proiectele dedimensiune medie si mica sunt sustinute indirect sau prin imprumutarea bancilor care activeaza la nivel nationalsau regional. Criteriile de aprobare a creditelor sunt urmatoarele: 1. existenta legaturii investitiei cupoliticile UE; 2. viabilitatea tehnica si financiara a proiectului de investitie; 3. respectarea regulilor de protectiea mijloacelor inconjuratoare; 4. depind de acordarea imprumutului, de situatia financiara a initiatoruluproiectului, perspectivele de cash-flow si garantiile oferite de acesta. Durata imprumutului poate ajunge pana la20 de ani; aceasta depinde de tipul si durata de viata tehnologica a proiectului.

SUBIECTUL 13:2.4. LEASING-UL (credit-bail): Cunoscut la noi din literatura de specialitate dar foarte frecvent utilizat in practicamultor tari dezvoltate, credit-bail a aparut ca varianta franceza a sistemului american de leasing. Credit-bailul nu este osursa propriu-zisa de finantare a investitiilor, ci creeaza posibilitatea pentru intreprindere pentru a dispune de anumitebunuri fara a fi obligata sa le cumpere (fara a deveni proprietara lor). Conform legii franceze, credit-bailul este definitca ,,o operatiune de inchiriere a bunurilor de echipament, a utilajelor si bunurilor imobiliare de folosintacomuna, cumparate special pentru a fi inchiriate de catre intrcprindere, care le pastreaza in proprietate, danddreptul locatarului de a achizitiona integral sau partial bunurile respective la un pret convenit in functie devarsamintele efectuate sub forma de chirie". In efectuarea unei operatiuni de credit-bail intervin trei organisme: -intreprinderea care are nevoie de bun; - furnizorul (vanzatorul); - organismul financiar ai credit-bail. Spre deosebirede o inchiriere obisnuita, credit-bail confera locatarului dreptul de a deveni proprietarul bunului la sfarsitucontractului, la un pret convenit. Astfel, credit-bail apare ca un substitut interesant al unei surse de flnantare ainvestitiilor. Credit-bail prezinta avantaje importante pentru toate cele trei tipuri de organisme implicate, datede atenuarea sau chiar eliminarea efectelor riscului indus prin operatiunile de finantare si investitionale clasicePrincipalul avantajat al acestei operatiuni ramane a fi utilizatorul care poate beneficia de efectele folosi riibunului respectiv fara a angaja integral suma, asa cum ar trebui sa faca in cazul cumpararii. Utilizatorul alegebunul de care are nevoie de la furnizor, depunand o documentatie completa apoi organismului de credit-bail cu careincheie un contract. Organismul financiar de credit-bail este cel care acopera financiar operatiunea fata defurnizor. Uneori, acesta obliga furnizorul la plata unui avans care nu reprezinta decat o parte din valoareabunului. In perioada de exploatare utilizatorul plateste o chirie, de regula la inceputul fiecarei perioade. Utilizatoru

realizeaza astfel o economie de investitii, chiar daca suma avansului si a platilor ulterioare succesive depasestevaloarea pretului integral de achizi tie a bun ul ui . In plus, are posibilitatea de a cumpara bunul la un pret stermen convenite. Riscul operatiunii este impartit, de fapt, intre cele trei organisme. In sens relativ, credit-bail asigurasi posibilitati suplimentare de imprumut pentru utilizator, sumele platite neafectand rata indatorarii.

11


12/27

SUBIECTUL 14:2.5. STRUCTURA DE FINANTARE A INVESTITIILOR: in structura surselor de finantare a investitiilor,efortul propriu (autofinantarea) ramane permanent pe primal plan. In principiu, pentru investitor autofinantareapare a fi o sursa gratuita, deoarece nu presupune nici un fel de plati. Dar, totusi, ca o parte a capitalului propriu,autofinantarea are si ea un cost sau, mai degraba, un cost de oportunitate, dar in limita ratei de rentabilitatecerute de actionari (de proprietari). Aceasta pentru ca ei renunta la o remunerare suplimentara in scopulasigurarii de resurse flnanciare pentru dezvoltarea viitoare a firmei. Autofinantarea pentru investifii se realizeazape baza fondurilor proprii de origina interna: rezerve si amortizare. In sens practic pot fi puse in evidenta douamodalitati de evaluare al ni ve lu lu i posibil al autofinantarii. I. Prima modalitate, numita comerciala,sugereaza mai degraba o determinare de principiu a nivelului posibil al autofinantarii. In acest sens,autofinantarea apare ca diferenta dintre totalul vanzarilor si totalul cheltuieli lor prevazute pentru o perioada (unan). Trebuie precizat ca in totalul cheltuielilor nu se include amortizarea. II. A doua modalitate de calcul, in sensfinanciar-contabil, poate fi dezvoltata pe baza urmatoarei relatii de calcul: Af = (P - C - CO - (P - C - Az) T ,unde: Af = capacitatea de autofinantare a intreprinderii; P = total Tncasari; C = total chcltuicli (fara amortizare); Az =amortizarea anuala; T= rata impozitului; Cf = chcltuieli financiare. Din acesta, deducand div idendele sauvenitul proprietarilor se obtine autofinantarea prevazuta sau efectiva a unei perioade. Nivelul autofinantarii esteinfluentat de:- cifra de afaceri;- politica de imprumut;- politica de amortizare;- politica de distribute adividendelor. Proportiile in care intreprinderea isi acopera finantarea proiectelor sale di n diferite surse pot fidiferite. In principal doua sunt determinantele acestei structuri: - posibilitatile de acces la fiecare sursa; - costulspecific al fiecarei surse. In conditii de acces nelimitat la oricare sursa, cea mai buna structura de finantare aproiectelor este aceea pr in care intreprinderea poate realiza un cost mediu minim al capitalului. Dacaintreprinderea va urmari sa-si diminueze costul capitalului atunci pare normal ca ea sa apeleze la diferite sursein ordinea descrescatoare a costurilor specifice de remunerare. Tentatia intreprinderii spre imprumuturi estetemperata de riscul propriu, pe de o parte, si de solicitarea de garantii din partea celui care acordaimprumutul, pe de alta parte. In aceste conditii, rata indatorarii, calculata ca raport intre datoriile pe termenmediu si lung si capitalul propriu, nu va putea fi acceptata peste o anumita limita. Uneori, reglementarile legalefixeaza limita ralei indatorarii. Asadar, intreprinderea va trebui sa caute o structura echilibrata de finantare caresa-i asigure procurarea resurselor la cel mai mic cost. Modul de finantare a proiectului va avea consecinteasupra fluxurilor anuale de fonduri ale intreprinderii, iar structura optima de finantare poate fi stabil ita

analizand modificarea costului capitalului in raport cu rata indatorarii. Activitatea unei intreprinderi este necesara fi finantata atat pe termen scurt (investitiile in active circulante), cat si pe termen lung ( investitiile in activefixe). Pentru anumite perioade este posib il a fi transferate anumite fonduri necesare finantarii pe termen lungpentru realizarea finantarii pe termen scurt. Firmele care-si desfasoara activitatea pe actuala piata romaneascasunt intreprinderi mari (in general cele cu capital de stat sau cu capital majoritar de stat) si intreprinderi micisi mijlocii (cu capital privat). Ambele categorii se confrunta cu probleme privind finantarea productiei petermen scurt, cat si pe termen lung. In timp ce firmele mari utilizeaza toate fondurile pentru realizarea finantariipe termen scurt (si nu reusesc intotdeauna) cu rezultate negative asupra intregii activitati si asupra viabilitaliiintreprinderii pe termen lung, intreprinderile mici si mijlocii incearca sa obtina fonduri pentru investitii. Dinacest motiv este important sa fie sustinuta dezvoltarea investitiilor. Problema care apare este legata de gasireasurselor de finantare pentru aceste intreprinderi.

12


13/27

SUBIECTUL 15 :CAPITOLUL 3 : EFICIENTA ECONOMICA si DECIZIA DE INVESTITII:3.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA : Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse sproducatoare de efecte. Dezvoltarea economico-sociala s-a bazat, mult timp, pe conceptia ca omenirea dispune de resursenaturale in cantitati mai mult decat suficiente. Dar, socurile produse de crizele de energie si de materii prime, precum sidegradarea tot mai evidenta a mediului natural, datorita exploatarii sale nerationale, au condus la conturarea unei conceptiirealiste cu privire la disponibilitatile de resurse la nivel mondial, cat si la nivelul fiecarei fari in parte. Nivelul limitat aresurselor materiale si de munca genereaza cerinta economicitatii folosirii lor, in sensul asigurarii unor randamentemaxime sau unor consumuri cat mai reduse. Pornind de la sensul lingvistic al notiunii de eficienta, se poate afirmaca eficienta este atributul oricarei activitati umane de a produce efectul util dorit. Studiul eficientei unei activitati are labaza urmatoarele tipuri de corelatii: a) comparafie intre nivelul resurselor; b) comparable intre nivelul efectelor; c)comparatie de tipul efoit/efect i efect/efort; d) compara|ie intre nivelurile de eficienfa. Una din accepfiunile nofiunii deeficienta este: efecte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate. Aceasta arata efectul util pe unitatea deresursa alocata (E/R) sau invers; efortul depus pentru obtinerea unei unitati de efect (R/E). Privita din punct de vedereaplicativ, eficienta se poate defini ca un raport obiectiv, cantitativ, intre efectele si eforturile depuse in vedereaobtinerii lor. e = E/R - maxim, adica, maximizarea efectelor obtinute pe unitatea de resursa alocata / consumata; e =R/E - minim, adica, minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect obtinut. Natura si caracterul eforturilor siefectelor se reflecta asupra caracterului eficientei. Din punctul de vedere al resurselor, acestea trebuie sa fie cat mai rigurosstructurate ca sa raspunda cerintelor de analiza (cum se folosesc, cat se consuma, gradul de valorificare,economisirea lor). Structurarea presupune urmatoarele criterii:A. dupa criteriul regenerarilor in timp: resurseregenerabile; resurse neregenerabile; B. dupa natura lor: umane, tehnice; materiale, fmanciave. Din punctul devedere al efectelor, de asemenea, eficienta necesita structurarea acestora. Efectele pot fi: directe: identificabile la locul undese desfasoara aclivitatea; indirecte: identificabile in alte sectoare de activitate. Dupa momentul la care se produc: efecteimediate; efecte posibile, viitoare. Dupa natura lor: efecte economice; efecte ecologice; efecte sociale; efecte tehnice etcO analiza completa si complexa impune luarea in considerare, intr-o exprimare unitara, a tuturor categoriilor de efecte. Inpractica acest lucru este inaplicabil si, de accea, in multe cazuri se procedeaza la abordarea partiala a studiului deeficienta, pe tipuri de efecte (in principal, studiul de eficienta economica). Din punct de vedere cantitativ, corelatia dintreeforturi si efecte se exprima prin indicatori de eficienta care, de regula, imbraca forma unor raporturi matematicePentru a caracteriza eficienta unei activitati, in toata complexitatea sa, este necesar sa se foloseasca un sistem de

indicatori care sa puna in evidenta toate corelatiile posibile intre eforturi si efecte. 3.2. Procedura de selectie a proiectelorde investitii: Decizia de investitie intr-o firma presupune parcurgerea anumitor etape logice, prezentate cronologic. ADiagnosticarea problemelor: 1.Identiilcarea oportunitatilor de investire; B. Obtinerea informatiilor despre proiect2. Culegerea datelor relevante; C. Identificarea alternativelor dc proiect: 3.Considerarea cailor alternative pentruatingerea obiectivelor D. Analiza financiara a proiectulu i: 4. Lucrul la proiecte specifice fara detalii, 5. Identificareacheltuielilor financiare si a veniturilor; E. Luarea deciziei: 6. Evaluarea financiara a proiectului, 7. Considerarea aspectelornonfianciare si necuantificabile, 8. Luarea deciziei. F. Implementarea si controlul: 9. Implementarea deciziei econtrolul proiectului. G. Analiza: 10. Analiza rezultatelor. Procedura de selectie este o problema specifica fiecareiorganizatii. De maxima importanta este analiza impactului firma - mediu economic. Desi necuantificabila, aceastaanaliza este utilizata pentru stabilirea strategiei de dezvoltare a firmei si contine trei momente importante: -determinarea obiectivelor firmei; - analiza diagnostic a firmei care urmareste sa determine punctele forte si slabe

ale firmei; - evaluarea mediului economic in care firma isi destasoara activitatea.. Analiza si diagnosticarea mediului suntcomponente deosebit de importante ale procesului strategic managerial care asigura succesul firmei pe piataconcurentiala, de obicei introduse in studiile de fezabilitate. Este cunoscut faptul ca toate unitatile identitica puncteleforte si s labi ci un il e lor si posibili tati le si amenintarile mediului concurential. Dar ceea ce este pierdut adeseadin vedcre este faptul ca o combinare intre acesti factori poate duce la obtinerea si alegerea anumitor strategii.Astazi proiectantii de strategii utilizeaza un numar de matrice care arata relatiile dintre variabilele critice (de exemplumatricea TOWS). Principalele stadii in alegerea proiectelor dc investitii sunt urmatoarele:I. generarea propunerilorde investitii (etapele 1-3); II. selectia proiectelor de investitii (etapele 4-8); III. Implementarea, controlul si analizarezultatelor (etapele 9-10). I. Generarea propunerilor de investitii este, de obicei, o problema descentralizata care

13


14/27

permite sa fie elaborate propuneri de investitii la toate nivelurile intreprinderii. In general, nive luri le inferioarepropun investitii de inlocuire, de modernizare sau de expansiune, iar nivelurilor snperioare le revineresponsabilitatea de a propune proiecte de dezvoltare strategica. In acest stadiu, fiecare proiect trebuie sa fie insotit deun studiu comercial, tehnic si financiar, care sa justifice oporrunitatea investitiei. II. Selectia proiectelor de investitiise efectueaza pe criterii financiare, dar tinand cont de prioritatile directe de polilica investitionala. Ea se refera laalegerea investitiilor rentabile in functie de resursele ce pot fi alocate pentru acestea. Teoria financiara indica faptuca in luarea deciziei de investitie pot fi intalnite anumite criterii care duc la folosirea unor metode sau a altora, cum arfi maximizarea profitului firmei, minimizarea termenului de recuperare, reducerea riscului asociat proiectului deinvestitii sau ordonarea optimala a proiectelor mutual exclusive. In general, este acceptat ca abordarea dinamicaeste o tehnica mult mai buna decat abordarea statica in ceea ce priveste considerarea acestor criterii. In prezent, celemai ulilizate metode sunt cele care impun o analiza bazata pe influenla factorului timp asupra valorii profitabilitatii.Intre acestea, tehnica venitului net total actualizat (VNA) are cea mai buna fundamentare teoretica. Insa unimanageri prefera rata interna de rehabilitate (RIR). In marile intreprinderi si puterea de decizie poate fdescentralizata. De exemplu, un sef de departament dispune de un buget care sa fie folosit pentru finantarea unorinvestitii de mica amploare (inlocuiri etc.). Din contra, marile proiecte fac obiectul unor lungi dezbateri in cadrulconducerii firmei, tinand cont de diversele obiective ale intreprinderii (strategia de dezvoltare, prestigiu etc.). Deasemenea, managerii si initiatorii de proiecte sunt implicati in activitatea de luare a deciziilor din punctul de vedere almodului in care sunt cheltuite fondurile. De exemplu, sefii unui serviciu functional identifica posibilitati profitabilede investitii , managerul general investigheaza aceasta problema si impreuna gasesc un mod de abordare al afaceriiCunoasterea factorilor care influenteaza profitabilitatea ajuta managerii in canalizarea resurselor firmei spre celemai profitabile investitii. In multe firme s-a renuntat la ideea ca directorul economic da un verdict despreviabilitalea proiectelor de investitii propuse, dar acesl lucru nu inseamna ca nu sunt folosile tehnicile de evaluare sica nu se au in vedere aspectele de marketing, productie si resurse umane ale tuturor proiectelor. Rezultatul acestustadiu consta in elaborarea unui plan de investitii si de finantare. Acest document prezinta sinteza investitiilorselectionate si finantarea acestora. III. Implementarea, controlul si analiza rezultatelor: Toate procedurile deplanificare sunt asociate cu o procedura de control asupra realizarilor. Controlul permite o buna executie aplanului si eventuale actiuni corective. De exemplu, compararea previziune - realizare permite ameliorareatehnicilor de previziune utilizate si de asemenea, a tehnicilor de alegere a proiectelor de investitie. DECIZIA DEINVESTITIE este o decizie de politica generala a intreprinderii. Ea necesita in intreprinderi un sistem deorganizare care permite o buna circulatie a informatiei si asigura coerenta deciziilor. Decizia de investitieangajeaza firma pe perioade lungi si cere realizarea unei politici de finantare in vederea obtinerii fondurilor

necesare. Se are in vedere alocarea capitalurilor disponibile sau a celor colectate. Aceasta prevedere estecunoscuta in literatura de specialitate anglo-saxona sub denumirea de ,,capital budgeting". Decizia rezulta dinconfruntarea nevoi/resurse. Aceasta confruntare poate fi analizata in doua maniere diferite: dupa cum vomconsidera totalul resurselor ca un dat sau ca un rezultat al alegerii efectuate. In realitate, procedurile sunt de obiceiiterative si fac apel la ambele moduri de abordare: Procedura numita capital rationing" consta in adetermina totalul resurselor care pot fi folosite pentru investitii. Acest total rezulta din alegerea prealabila a ineipolitici de finantare. Cunoasterea aproximativa a previziunii de autofinantare si a ratei indalorarii firmei permitefixarea unei sume globale de fonduri care pot fi disponibile. Problema consta in alocarea acestor resurse intr-o maniera

eficienta; A doua procedura consta in clasificarea tuturor posibilitatilor de a investi in corespondenta cuobiectivele firmei si care corespund criteriilor care sunt fixate. Vom obtine astfel totalul resurselor in vederearealizarii politicii industriale si comerciale a firmei, Se impune examinarea conditiilor finantarii si posibilitatea derealizare a proiectelor considerate oportune. Unele firme conditioneaza realizarea fiecarui proiect de investitii deexistenta unei singure surse de fonduri, dar, in general, la realizarea diferitelor proiecte de investitii pot sacontribuie diferite surse. De aceea, se impune o analiza atenta a surselor de finantare. 3.3. Evaluarea si analizaproiectelor de investitii: Firmele, in general, au resurse limitate si nu dispun de fonduri pentru a investi in toateproiectele posibile (sau recunoscute sau imaginate ca posibile). Daca un set de proiecte de investitii esteidentificat si evaluat ca fiind promitator, atunci este necesar sa respingem alte cateva proiecte de investitii sauseturi de proiecte de investitii de la finantare. Acest proces de evaluare serveste la concretizarea strategieiintreprinderii si exista o mare varietate de metode care asista managerii in activitatea de planificare si evaluare aproiectelor de investitii (figura nr. 2) Metodele de evaluare a proiectelor de investitii: Metode contabile: data de

14


15/27

rentabilitate Termenul de recuperare; Metode financiare: Venitul net actualizat Indicele de profitabilitate Ratainterna de rentabilitate Termenul de recuperare, Metode multicriteriale.SUBIECTUL 16:CAPITOLUL 5 : RISCUL SI DECIZIA DE INVESTIII:5.1. CONCEPTUL DE RISC: Agenii economici acioneaz ntr-un mediu economic caracterizat printr-ocontinu schimbare, informaiile de care dispun asupra mediului fiind uneori insuficiente. Din acest motivcomportamentul lor este influenat de tot felul de perturbaii ce apar si i pun amprenta asupra fiecrei deciziidecizii care comport un anumit grad de risc. In sensul cel mai larg, investiia reprezint sacrificiul unei pridin consumul prezent pentru un posibil i incert consum viitor. Sacrificiul este fcut ntotdeauna n sperana cacel consum viitor va fi mai mare dect cel sacrificat n prezent. Dou atribute sunt n joc: timpul i riscul [20].Sacrificiul are loc n prezent i este sigur. Recompensa vine mai trziu, dac va exista i mrimea ei este incertIn unele cazuri predomin timpul, alteori atributul dominant este riscul, iar alteori ambele aspecte sunimportante. In liteatura economica se face deosebirea ntre risc, acesta presupunnd calcule fundamentate pe oexperien trecut sau pe date suficiente pentru a putea calcula probabilitatea producerii unui anumit evenimenteconomic si incertitudinea care apare mai degrab ca o lips de informaie ntr-un anumit domeniu, referitoare laconsecinele unei aciuni. Rezult c, luarea n considerare a riscului genereaz fundamentarea procesuluinvestiional cu asocierea probabilitilor care exprim ansa realizrii anumitor indicatori economici. Inabordarea incertitudinii i riscului se au n vedere, de regul, consecinele anticipate ale uneia sau alteia dinvariantele de aciune i doar uneori cauzele care determin consecinele aciunilor. INCERTITUDINEAare labaz numrul redus al cunotinelor certe sau chiar lipsa acestora referitoare la consecinele unei aciuni

RISCULpresupune un calcul informaional bazat pe o experien trecut extrem de vast sau pe dateinformaionale, putndu-se face astfel estimri privind probabilitatea consecinelor unor aciuni sau a ivirii unueveniment. Dup natura sigur sau nesigur a cunotinelor pe care le avem asupra unor fenomene ale pieei cacerere, vnzri, preuri, putem spune c le studiem ntr-un viitor sigur sau ntr-un viitor nesigur (de exempluproduse alimentare i cele cu vnzare relativ grea). In economia de pia, al crei mecanism de reglare se bazeazpe concuren, pe oscilaia preurilor etc, incertitudinea si riscul sunt nite variabile de care trebuie inut seama,suprimarea lor nefiind posibil. Tot ceea ce pot face agenii cconomici este s studieze si s calculeze riscul, pentrua-l cunoate si a alege varianta de activitate mai puin riscant. Calculul riscului, ns, nu scutete agentueconomic de asumarea sau acceptarea lor, ci i d doar posibilitatea s le nfrunte n cunotin de cauz. Dei estefoarte greu de a face o distincie clar ntre incertitudine i risc, s-a ajuns totui s fie delimitate, pentru nevoilepractice, astfel: incertitudinea ca o situaie creia nu i se pot asocia (stabili) probabilitile, iar riscul, situaie creia

i se pot asocia probabilitti intr-o anumit distribuie. Agenii economici, acionarii, partenerii firmelor (furnizoriclieni) percep riscul ca un rezultat nefavorabil, cu o probabilitate anume. In economia de piaa bazat pe joculiber al cererii i al ofertei ce determin alocarea resurselor, riscul este prezent, iar pentru a face fa acestuiaagentul economic va cuta s-i perfecioneze tehnologiile, s mbunteasc calitatea produselor, s promovezenoi produse, s reduc costurile, toate acestea realizndu-se cu ajutorul unor programe investiionale adecvateNoiunea de risc este susceptibil de diverse interpretri, care se refer la aspecte distincte. RISCURILE POT FIDE NATURA FIZICA SAU FINANCIAR.RISCURILE FIZICEdin punct de vedere al rezervei ce poatefi constituit, pot varia n funcie de estimarea bazei de capital. In RISCUL ECONOMIC intervin aceleposibiliti care pot afecta valoarea beneficiului i, prin urmare, constituie, n mod cert, un risc intern alntreprinderii considerat n ansamblul. In cadrul riscurilor financiare, inflatia are un impact deosebit asupraviabilitii financiare a proiectului, deoarece ea influeneaz volumul activelor fixe, capitalul circulant, costurile de

producie i chiar ncasrile din vnzri. Pentru ajustarea planului financiar n funcie de inflaie, cheltuielileanuale sau semestriale estimate din costul total al investiiei (inclusiv rezerva pentru riscurile fizice) se ajusteaz cuun factor estimat de inflaie, acelai lucru fiind valabil i pentru costurile de producie. Pentru creterileprevizibile ale costurilor proiectului datorate modificrii preurilor unitare ale diferitelor componente ce pointerveni dup estimarea bazei de capital, se prevede o rezerv de cretere a preurilor care se calculeaz aplicndrata estimat de cretere la baza de capital estimat. In riscul financiar pot interveni creditele, atat cele pe termenlung, cat si cele pe termen mediu, care constituie baza adevratului risc financiar.RISCUL N ECONOMIEsepoate caracteriza i estima n funcie de factorii care l determin i de dimensiunile pe care le cunoate nmanifestarea sa. Dup factorii care l genereaz, se disting dou tipuri de risc i anume: riscul n afaceri(de

15


16/27

ntreprindere) si riscul financiar. RISCUL DE AFACERI este generat de evoluia progresului tehnic n ritmrapid si consecinele sale greu de stpnit; incertitudinile pieei referitoare la evoluia cererii, schimbareagusturilor consumatorilor, modificarea preurilor etc; instabilitatea economic i politic (situaii de crizeconomic, de inflaie, omaj, greve etc.). Acest tip de risc este un element definitoriu n activitatea ageniloreconomici, fie de a-i dinamiza, fie de a-i aduce n stare de faliment. Acest risc poate fi diminuat de ctre ageniieconomici, daca vor cunoate bine piaa, pe baza unor studii de marketing dac aplic strategii i metode depromovare a vnzrilor, de adaptare a ofertei i preurilor la condiiile pieei etc.RISCUL FINANCIARpentru ofirm decurge din situaia financiar a firmei i/sau din proporia mare a mprumuturilor sale luate de la bnci.Acest gen de risc const n faptul c firma ajunge n situaia ca din rezultatele sale financiare s nu poat achitanici dobnzile la mprumuturile contractate. In cazul n care firma nu are datorii bancare, nivelul beneficiilor dinexploatare este egal cu cel al beneficiilor nete, iar riscul financiar este mic. Coeficientul de risc este foarte mareatunci cnd este vorba de un risc independent de agentul economic, adic determinat de conjunctura economicdefavorabil. Dup gravitatea primejdiei i consecinele asupra situaiei firmei, riscul poate fi: RI SCUL DERUIN (FAIMENT) apare atunci cnd firma ajunge ntr-o situaie deosebit de grea, practic fiind condamnat ladispariie, urmnd s dea faliment, ceea ce nseamn ca salariatii isi pierd posturile, creditorii i pierd creanele (ntotalitate sau parial), acionarii i pierd sumele de bani pe care le-au investit; acest risc este cel mai de temutRISCUL DE INSOLVABILITATE survine atunci cnd firma nu mai poate face fat pltilor. Incapacitatea de a-ilichida angajamentele (criz de insolvabilitate) poate conduce(fie) la lichidare, cnd nu mai este nici o ans desalvare (manifestndu-se riscul de ruina), fie ca se soluioneaz printr-o investitie de conjunctura, pe baza unuicredit suplimentar de la banca, sau firma respectiv se asociaz cu o alta firma succeptibila de a o ajuta. In acestultim caz. este vorba de o pierdere a independentei care, n unele situaii, poate deveni definitiv. RISCULPIERDERII AUTONOMIEIse manifest nainte de declansarea rizei de insolvabilitate; el se manifest atuncicnd firma observ (constat) c, prin mijloace proprii, nu mai are capacitatea de a-i conserva (pstra) n viitorpoziia sa in productie sau sub aspect comercial. Deci, resursele de autofinanare se dovedesc insuficiente n raportcu nevoile de dezvoltare (extindere). RISCUL SCADERII RENTABILITATII este un risc mai mult de naturfinanciara, care exprima faptul c la o cretere de capital, beneficiul net nu crete n aceiai proporiesemnalndu-se fenomenul de diluare. In ceea ce privete riscul investiional, o modalitate simpl de identificare aacestuia const n raportarea proiectelor la activitaea generala a firmei. Astfel vom avea un risc similar cu cegeneral pentru proiectele care permit simpla continuare a activitii (modernizare, nlocuire) i un riscsuperior pentru proiectele care modific starea sau structura firmei (expansiune, dezvoltare, cercetare). Mediu

economic naional actual a impus noi categorii de risc : riscuri manageriale (riscul ntreprinztorului")riscuri informationale; riscuri de natur legislativ [2]; riscuri legate de mediul nconjurtor etc. JosephSchumpeter a plasat noiunea de risc n centru analizei, dar a limitat definiia acestuia la riscul ntreprinztorului"Astzi se impune extinderea coninutului i formelor de manifestare, ca urmare a nivelului i modului de existena societii contemporane. Astfel, toate formele de risc ce caracterizeaz societatea industrial contemporan(poluarea, catastrofe produse de om, etc.) impun necesitatea integrrii acestora n conceptul de risc antreprinztorului. Dac urmrim evoluia riscurilor din sfera activitilor industriale, sesizm n primul rndspecificul de activitate, apoi potenialul material, financiar, uman, instituional alocat i nu n ultimul rndsistemul de organizare i conducere [10]. Incertitudinile de natur legislativ sunt frecvente n statele aflate ntranziie, ca rezultat al frecventelor modificri ale actelor normative, cauzate de nevoia de adaptare la economiade pja. De asemenea, folosirea unor tehnologii depite a adus mari daune mediului nconjurtor n rileEuropei Centrate i de Est. Aceste tri sunt constrnse s promoveze o legislaie care oblig firmele s nltureorice neajunsuri de aceast natur. Atunci cnp investiiile depesc cadrul naional, pe lng aspectele legate deriscul specific de firm intervine si riscul general de ar. Acesta este un risc legat de multitudinea de factorispecifici fiecrei ri, de natura economic i politic, ce poate afecta gradul de profitabilitate a firmei sauproiectului. Studiile ONUDI folosesc o clasificare a rilor dup categorii de risc, denumite A, B, C, D (n ordineacresctoare a riscului) i recomand o dobnd sporit la acordarea creditelor. De asemenea, poate fi considerat iun risc complex care ia n considerare mai muli din factorii menionai (n acest caz, dobnda va face obiectulnegocierilor). Romnia a primit in martie 1996 de la principalele agenii specializate evaluarea oficial a risculude ar (rating) pe piaa internaional de capital, respectiv C", pentru titlurile financiare pe lermen lung invaluta. In acest an tara noastr a primit un coeficient mai bun al riscului de ar B", distantndu-se de un grup

16
http://riscul/http://riscul/http://riscul/


17/27

de ri cu risc ridicat de neachitare a datoriilor, ca: Albania, Kazahstan, Bulgaria. Rusia etc.

SUBIECTUL 17:5.2. EVALUAREA RISCULUI: Att in literatura de specialitate, cat i in practica afacerilor este cunoscut faptulc tipuri diferite de investiii implic un risc diferit asupra firmei. Analiza riscului proiectelor de investiii poate fiefectuat in funcie de gradul de risc specific acestora si in functie de modul n care proiectele sunt analizateindividual sau drept portofolii de dou sau mai multe proiecte de investiii. Principalele elemente pe care trebuies le conin analiza riscului unui proiect de investiii sunt urmtoarele: identificarea ct mai exact afactorilor de risc, evaluarea lor, cuantificarea consecinelor lor, stabilirea rspunderilor si aplicarea unor msuripentru eliminarea cauzelor generatoare de risc. Pentru proiectele riscante, se impune condiia ca investiia s fierecuperat foarte repede. Faptul poate fi atribuit att contientizrii riscului, ct i problemei apariiei uzuritehnice i tehnologice, acest ultim punct fiind semnificativ n industriile cu tehnologie sofisticat. Un factor carereduce riscul proiectului este abilitatea conducerii de a fi receptiv la schimbri. De exemplu: dac pentru unprodus se reduce cererea, producia poate fi redus i pot fi luate i alte msuri pentru a se limita pierderile. Pe dealt parte, dac cererea depete nivelul produciei, firma poate aciona astfel nct s-i creasc profiturileAstfel, multe proiecte pot avea un risc mult mai sczut si un potenial mult mai mare decat se estimeaz iniial. Unproiect de investiie dac este evaluat individual poate fi destul de riscant, dar mai puin riscant atunci cnd seconstituie drept o component a unui program de investiii. Nu este obligatoriu ca un program de investiii sduc la anularea riscului proiectelor componente, dar n condiiile economiei romneti se impune cuprinderea nprograme a diverselor proiecte, fiind cunoscut necesitatea retehnologizrii, dar i a restructurrii ramurilor. Deobicei, ntr-un program de investiii, se combin proiecte cu randamente slab corelate, sau necorelate, ceea ce faceca riscul programului s fie comparabil cu riscul mediu al pieei financiare. In industrie, riscul este accentuadatorit concurenei intensive care se manifest pe pia, modificrile frecvente ale cererii n funcie de dorineleclienilor, progresului tehnic la care industria este deosebit de receptiv fiind relativ flexibil la tehnologii etc.Dimensionarea corect si aprecierea riscului investiional este obligatorie pentru agenii economici, perminduse o fundamentare corect a deciziei, iar asumarea acestuia bazat pe criterii corecte de apreciere a mediuluieconomic constituie sursa profiturilor viitoare. O form de estimare a riscului n procesul investiional estecercetarea i stabilirea marjei de risc pe care o presupune fiecare element luat n considerare n calculele defundamentare a investiiilor i stabilirea pe aceast cale a implicaiilor pe care le genereaz asupra eficieneproiectelor analizate. Astfel, se pot modifica cheltuielile cu investiiile, de obicei n sensul creterii acestora ceeace va atrage modificri semnificative la nivelul venitului net. Fluxurile de venit net se pot diminua i datorit

evoluiilor imprevizibile ale costului minii de lucru, a materiilor prime, a preului de vnzare a produselor etc. Deaceea, fluxurile financiare previzionale sunt corectate cu coeficieni care s reflecte riscul de realizare a lor, nfelul acesta obinndu-se o imagine mai fidel a implicaiilor pe care le genereaz realizarea proiectului deinvestiii. Asocierea la nivelul variabilelor luate n calcul pentru fundamentarea procesului investiional a unorserii care s reflecte distribuia de probabilitate a realizrii lor contribuie la mbuntirea procesului de decizieprin reflectarea mai adecvat a realitii, deoarece viitorul nu se poate previziona ntotdeauna cu certitudineModificarea oricror variabile luate n calcul pentru fundamentarea deciziei de investiii, se regsete pn laurm n mrimea venitului net actualizat, de aceea putem limita analiza riscului la cercetarea speranei matematicea sumei venitului net actualizat, ponderat cu probabilitile de realizare a lui in functie de mprejurrile concrete cear putea interveni. Formula de calcul a speranei matematice a ctigului pentru venitul net (E) este urmtoarea:

unde: Vt - venitul net n anul t;Pt-probabilitatea realizrii venitului net.

Adncirea informaiilor asupra gradului de risc se poate face prin calcululdispersiei venitului net actualizat n jurulsperantei matermatice si acoeficientului de variaie dintre dispersie i sperana matematic.5.3. INTRODUCEREA EVALURII RISCULUI NTR-O FIRM : Introducerea cu succes a evaluriiriscului ntr-o firm depinde de competena tehnic a specialitilor alei s realizeze aceast analiz, darsuccesul sau eecul evalurii riscului este determinat i de o sum de factori organizatorici i comportamentali.Implementarea evalurii riscului n afaceri necesit cunoaterea firmei astfel nct s se evidenieze dac firma

17


18/27

respectiv este pregtit pentru aceast tehnic. De exemplu, cum sunt evaluate proiectele de investiii n prezent?Dac firma utilizeaz criteriul VNA sau R1R? Dac face o analiz de senzitivitate? De asemenea, dac firmanu face n prezent o previzionare detaliat a cash-flow-ului, ca parte a evalurii principalelor proiecte deinvestiie, este puin probabil c se va descurca cu distribuia de probabilitate a VNA. Analistul, nainte de a faceorice altceva, trebuie s se familiarizeze ndeaproape cu procedurile existente. In ceea ce priveteEVALUAREA RISCULUI, firmele se pot afla n mai multe stadii [17], [30]: 1. Nu se ine cont de risc.Aceiai rat de actualizare este utilizat pentru toate proiectele; 2. Riscul proiectelor este asimilat, subiectiv, canalt, mediu sau sczut. Cu ct riscul este mai mare, cu att este mai marc i rata de actualizare; 3. Se face oanaliz de senzitivitate prin schimbarea fiecrei variabile cu un procent fix pentru toate proiectele; 4. Pentruliecare variabil sunt estimate valori optimiste i pesimiste i apoi se realizeaz o analiz de senzitivitate; 5.Firma folosete, ntr-o anumit msur, simularea riscului pentru proiectele mari. Analistul trebuie s evaluezen ce stadiu se afl compania i dac este posibil trecerea la un alt stadiu. In mod normal, cei mai mulimanageri se opun schimbrilor - mai ales acelor schimbri care implic modele matematice, pe care nu leneleg pe deplin i pe care nu le pot controla n totalitate. Pe de alt parte, cercettorii construiesc modele dar nusunt interesai n mod deosebit de problemele comportamentale asociate implementrii acestora. Unul dinmotivele pentru care modelele tiinifice introduse n management nregistreaz eecuri, este faptul c acesteasunt uneori prea sofisticate pentru a fi integrate ntr-o anumit firm. Filozofia analizei riscului nu a fost completacceptat nici n mediile de afaceri, nici n cele academice. Pentru a fi acceptat o analiz a riscului n industrie,este necesar s dovedim c aceast tehnic va conduce la decizii mai bune. Ia creterea profiturilor. Chiar dacntr-o anumit situaie un studiu de evaluare a riscului a influenat un manager s nu ia o anumit decizie, n

favoarea altei decizii, foarte muli ani nu se va ti dac decizia luat a fost bun, sau ce s-ar fi ntmplat dac arfi fost luat cealalt decizie. Cu ct un manager are mai multe informaii despre riscurile inerente unui procesinvestiional i cu ct nelege mai bine natura riscurilor, cu att mai bune vor fi deciziile sale investiionale. Inacest proces intervin i dou caracteristici comportamentale. In primul rnd, n acest proces vor fi antrenai nunumai cei din managementul firmei ci i cei care beneficiaz n mod direct de aceast tehnic. In al doilea rnd,un alt element cheie n introducerea cu succes a evalurii este educaia. De aceea o firm va insista asupra unuiprogram educaional pentru a explica cum funcioneaz modelul sau procedura respectiv i ce realizeazaceasta. Misterul care nconjoar uneori un program computerizat trebuie s fie, pe ct posibil, ndeprtat.Evaluarea riscului trebuie conceput ca o munc de echip. Echipa trebuie s fie alctuit din specialiti nfinane i specialiti n calculatoare (dac exist proceduri pe calculator). Chiar dac n aceast perioad estedif

fundamente economice ale investitiilo22r

Documents