FORMAREA SCRIERII FRUMOASE, ARMONIOASE, LIZIBILE, LA ŞCOLARII MICI

Scrisul este o deprindere grafică constând, aşa cum arăta Chircev „ în formarea unor lanţuri de legături nervoase temporare în scoarţa cerebrală între cuvântul ( citit, pronunţat, auzit ) şi mişcările mâinii care scrie. În procesul formării acestor sisteme de legături are loc o continuă analiză şi sinteză optică, acustică şi kinestezică a elementelor literelor odată cu asocierea lor de mişcarea mâinilor care produc semnele grafice.”

Procesul învăţării şi formării unui scris personal este pregătit de grădiniţă, începe în clasele primare, dar nu se termină aici, el continuând până către adolescenţă.

Pe parcursul întregii şcolarizări „ elevul trebuie să fie conştient de dimensiunea efortului şi de cantitatea de exerciţiu şi voinţă necesare pentru dobândirea unui scris personal, convenabil din punct de vedere al celor ce trebuie să îl citească, să îl descifreze lesnicios, să provoace o senzaţie agreabilă prin înfăţişarea sa, să aibă o regularitate decurgând din egalitatea mărimii literelor, din constanta direcţiei lor, din absenţa oscilaţiilor de direcţie”.

Scrisul şcolarului trebuie să îndeplinească două mari condiţii:a). să fie lizibil, adică uşor descifrabil şi totodată regulat, ordonat, curat, clar;b). să fie rapid, adică să consume puţin timp.Principalele sarcini ce revin învăţătorilor în ciclul achiziţiilor fundamentale

se referă la respectarea cerinţelor de igienă a scrisului, la formarea deprinderilor de scriere frumoasă şi corectă în condiţiile asigurării ritmului normal al scrierii.

Poziţia corpuluiElevul se va aşeza în bancă cu corpul drept, cu capul uşor aplecat în faţă,

distanţa de la ochi până la bancă să nu fie mai mică de 30 de cm. Distanţa dintre piept şi bancă să nu fie mai mică de 3 cm . Picioarele vor sta pe podea uşor depărtate. Mâinile şi coatele să stea pe bancă, mâna dreaptă pentru scris, iar mâna stângă pentru fixarea caietului. Caietul va fi aşezat oblic spre stânga, cu o înclinaţie de 20 de grade, având latura dreaptă în continuarea antebraţului drept. Mâna stângă ţine caietul de partea de jos.

Poziţia mâiniiMâna stă în prelungirea antebraţului. Degetele folosite pentru scris ( degetul

mare, arătătorul ţi mijlociul) vor ţine stiloul fără apăsare, în aşa fel ca degetul

arătător să se sprijine uşor pe stilou, pentru a putea, prin mişcări fine, să se realizeze înscrierea ovalelor şi buclelor.

Instrumentul de scrisSe ţine la 2-3 cm de vârf. Dacă se apucă mai de jos, degetele se crispează şi

obosesc. Direcţia peniţei trebuie să fie orientată uşor spre stânga, pentru a se asigura coordonarea oculo–manuală.

Pentru aceasta, instrumentul de scris va fi îndreptat în direcţia cotului şi nu spre umăr.

Principalul obiectiv urmărit la scriere este de a consolida si a perfecţiona deprinderile de scriere corectă şi frumoasă predate în clasa I, respectând aceeaşi formă a literelor şi aceleaşi legături care au fost învăţate conform modelului, cu fir continuu şi uniform, iar literele mari simplificate.

Cerinţele care asigură lizibilitatea şi care trebuie să stea la baza formării deprinderilor de scriere corectă şi frumoasă sunt următoarele:

corectitudinea formei şi a legăturilor între litere; alinierea literelor (menţinerea constantă a înălţimii literelor); realizarea unei proporţii juste între înălţimea şi lăţimea literei; păstrarea unei juste şi constante proporţii între literele mari şi mici şi cele

care se scriu pe unul , două şi trei spaţii; menţinerea unor distanţe egale între litere, corespunzătoare cu un corp de

litere; menţinerea unei distanţe egale între cuvinte şi care să corespundă cu două

corpuri de literă; păstrarea constantă a direcţiei literelor ( paralelism în axa literelor).Pentru asigurarea unui scris lizibil şi estetic, corpul de literă mică trebuie să

aibă înălţimea de trei milimetri, pe liniatura dictando şi de aritmetică, litrrele mari 6 milimetri, iar prelungirea trei milimetri.

Aşezarea în pagină în liniatura dictandoSus, în dreapta, pe primul spaţiu se scrie data.Se lasă un spaţiu liber.Se scrie titlul lecţiei la mijlocul rândului următor.Sub titlu, în dreapta, se scrie numele autorului. Dacă nu este nevoie să se

scrie acesta, sub titlu se specifică sarcina de rezolvat ( copiere, dictare, idei principale, autodictare..).

Între titlu şi text se lasă un rând liber.Textul începe prin respectarea alineatului ( la textele în proză). Elevii vor respecta linia de margine din stânga paginii, iar în dreapta vor scrie până la o distanţă de 0,5 cm de marginea caietului.

Aşezarea în pagină pe caietul de aritmetică şi dimensiunile literelor şi ale cifrelor.

Data se scrie sus, pe primul interval. Se lasă trei spaţii libere. Se scrie titlul la mijlocul paginii. Între titlu şi text se lasă trei pagini libere.

Se începe textul problemei respectând alineatul. De asemenea, întrebarea problemei se va scrie cu alineat. Între două texte se lasă patru spaţii libere. Se respectă marginea din stânga. Literele mari şi prelungite în jos ale literelor se fac pe un pătrăţel şi un sfert. Corpul de literă mică va fi de trei milimetrii, iar literele mari şi prelungirile lor vor avea 6 mm.

Cifrele se scriu în câte o căsuţă.Îndrumări în legătură cu desfăşurarea exerciţiilor de scriere.Foarte important pentru formarea scrierii frumoase şi corecte este scrisul

învăţătorului însuşi, care trebuie să servească drept model elevului. Scrisul învăţătorului trebuie să reproducă forma li legăturile literelor aşa cum au fost învăţate în clasa I.

În fiecare oră se va atrage atenţia asupra poziţiei corecte a corpului şi a caietului.

Înaintea exerciţiilor de scriere se vor da indicaţii ortografice, grafice şi tehnice. Textul trebuie să fie bine cunoscut, să fie citit şi urmărit pe carte de fiecare elev.

Cuvintele grele ca structură grafică, cuvintele cu ortograme se analizează şi se scriu la tablă. Ele pot rămâne acolo pentru ca elevul să nu greşească, scriindu-le din minte.

În legătură cu grafia se dau indicaţii de a respecta toate acele elemente care asigură lizibilitatea. La copieri şi dictări se dau indicaţii tehnice ca scrisul să se facă pe propoziţii.

Este obligatoriu ca după fiecare exerciţiu de scriere să se facă analiza rezultatelor, atât ortografic cât şi grafic, discutându-se şi semnele de punctuaţie învăţate.

Învăţătorul demonstrează pe rând greşelile tipice la tablă şi apoi le taie cu creta. Îi întreabă pe elevi cine are în caiet greşeala respectivă. Astfel, elevii se obişnuiesc să observe şi să-şi aprecieze scrisul. Se scrie apoi forma corectă la tablă fie de elevii chemaţi în acest scop, fie de învăţător.

La sfârşitul orei este bine să se ceară elevilor să facă comparaţie între două texte scrise de ei şi să se indice care este mai frumos scris; să sublinieze intr-un text propoziţia sau cuvintele cele mai frumos scrise.

Este indicat ca 2-3 elevi să scrie la tablă aceeaşi propoziţie din textul care s-a scris în caiet. Elevii din bancă sunt îndrumaţi să facă aprecieri asupra scrisului de la tablă şi să arate cine a scris mai corect şi mai frumos. Este necesar să se formeze ochiul elevului pentru a vedea ce este necorespunzător din punct de vedere grafic în scrisul lor.

După ce se face analiza scrisului la tablă, propoziţia sau textul scris şi analizat se scrie din nou de către toţi elevii în caiete, de data aceasta cu scrisul îmbunătăţit.

Trebuie să se analizeze în fiecare oră scrisul elevilor, împreună cu ei, obligându-i la critică şi autocritică, pentru a nu se automatiza un scris greşit. Pentru a spori cursivitatea scrierii, literele se vor executa cu o mişcare continuă, iar cuvintele vor fi scrise întregi, cu legături între ele. Semnele diacritice se vor scrie după ce s-a scris întregul cuvânt.

Lecţiile semestriale de analiză a lucrărilor se vor desfăşura cu ajutorul autoanalizei elevilor care au scris greşit şi cu ajutorul analizei celorlalţi elevi. Se vor folosi ca metode : explicaţia, demonstraţia, exerciţiul.

Formarea deprinderilor de scriere corectă se poate face prin foarte multe exerciţii sub diferite aspecte:

Exerciţii de educare a auzului şi a pronunţiei; Exerciţii de despărţire în silabe; Exerciţii de recunoaştere a grupurilor de litere; Exerciţii de completare; Exerciţii de exemplificare; Exerciţii explicative; Exerciţii tradiţionale: dictări, transcrieri, copieri, autodictări; Exerciţii de muncă independentă.

Elevii îşi formează deprinderi de scriere corectă prin exerciţiile pe care le fac ei înşişi. „ Trei rânduri de muncă proprie valorează mai mult decât trei pagini de lucrări făcute după indicaţii”

Ş pentru ca munca , tot zbuciumul nostru şi al elevilor să nu fie în zadar, este absolut necesar ca toate aceste exerciţii să fie corectate. Elevii sunt curioşi dacă au scris bine, vor să ştie părerea noastră despre modul de lucru şi performanţele atinse. Vor fi şi unii conştienţi că fac greşeli, dar vin la şcoală şă fie ajutaţi, să facă progrese.

Înainte de a verifica, învăţătorul ar trebui să insiste asupra autoverificării temeinice de către elevii înşişi, lansând ideea că fiecare este propriul învăţător pentru caietul său ori al colegului de bancă.

Fiecare cuvânt corectat cu roşu ar fi bine să fie scris din nou de către elev, dar nu ca o pedeapsă, ci sub forma unor exerciţii de învăţare a scrierii corecte.

„ Acela care reuşeşte să-i convingă pe elevi de utilitatea însuşirii gramaticii şi a cultivării limbii ca o componentă de bază a culturii generale îşi îndeplineşte cu adevărat misiunea şi merită peste ani recunoştinţa foştilor elevi”.