Anal X X X I V . hgiafc Sâmbătă 20—7 Decemvrie 1924.

K E U . - i C T u R OR. ALEXANDRU RUSU

RF.DACTU BLA' IL • i , . ,

" e a „Unive r s i t ă MANUSCRISELE NL = r . - - = ÎNAPOIAZĂ.

Numărul 51—52.

ABONAMENTUL Pe un an . . . 120 Lei Pe 6 luni . . . 60 Lei Pe 3 luni . . . 30 Lei

H n m ă r u l 2*50 L e i

Pentru inserate se plă­teşte 4 lei de şir garmond La publicările ulterioare se socoteşte taxa jumătate

Foaie bisericeaseă-p Utieă. — Apare în fiecare Sâmbătă.

Jsfi omenie.

Nici o sărbătoare creştină nu se poate asemăna, în ce priveşte bucuriile pe cari le a-duce credincioşilor, cu sărbătoarea Crăciunului, aniversara Naşterii după trup a Mântuitorului lumii. Noaptea sfântă din Vitleemul ludeei, cu minunile dumnezeeşti cari au însoţit cel mai însemnat eveniment al istoriei mondiale, trezeşte în toate inimile imnuri de slavă pentru Celce „aşa a iubit... limea, încât şi pe Fiul său unul născut l-a dat pentru dânsa", iar bucuria in­timă şi de-o nemărginită delicateţă a familiei sfinte se revarsă cu îmbielşugare asupra tuturor familiilor creştine, cari în lumina suprapămân-teană a acestei sărbători a dragostei divine, înţeleg să-şi reîmprospeteze legăturile de sim­patie şi de iubire, cari apropie pe oameni de olaltâ. Dela 1582, acum se prăznueşte Crăciunul mai întâia iarăş deodată din partea bisericilor apusene şi răsăritene: un nou motiv pentru a ne putea bucura împreună, lăudând pe Dumne­zeul măririi pentru pacea sfântă, ce-a venit s'o aducă între noi.

* * *

Gândurile acestea ni-se impun acum cu deosebire şi pentru Anul sfânt, a cărui inau­gurare se pace la Roma din partea sfântului Părinte, chiar în ajunul acestei sărbători. Por­ţile mari ale celor patru bazilice, cari se vor deschide în această sară de Crăciun cu cere­monialul tradiţional pentru un întreg an de pace sfântă, invită în chip special pe toţi credincioşii să se pogoare fără preget în propriile lor inimi, înlăturând de acolo toate piedecile, pentru a se putea deschide şi porţile lor în faţa Dumne­zeului culcat în ieslea de Crăciun a Vitleemului ceresc. Alături de ceice au fericirea să mediteze chiar în acest ajun la poarta dela San-Pietro, deschisă de Vârhovnicul sfintelor lui Dumnezeu biserici, să ne oprim şi noi în pragul porţilor deschise ale sufletelor noastre, făcând sfântă juruinţă, că asemenea sfintelor porţi dela Roma, ele vor rămânea mereu deschise în faţa harurilor cereşti menite a le da viaţa cea supranaturală.

* * * S'o facem aceasta cu toţii, căci glasul care

ne cheamă este din ceriuri, caşi acela al înge­rilor din noaptea cea sfănlă. Iar ceice voim ca Anul sfânt să lase în sufletul nostru urme sta­tornice, să căutăm toate mijloacele pentru a putea lua parte la pelerinajul plănuit pe acest an la cetatea eternă a Romei creştine. Alături de superba columnă ain forul Traian, această martoră de veacuri a comunei noastre origini de sânge, ne cheamă acolo şi mormintele sfin­ţilor Petru şi Pavel, glorioşii apostoli ai Domnului, cari prin moartea lor au pecetluit pentru totdeauna unitatea desăvârşita a cre­dinţei comune, care ne leagă de dânşii şi de celce, ca următor infalibil în scaunul sfântului Petra, este chiemat s'o păzească.

Rorate Este sfântul Crăciun. Moş albit de vremuri bătrâne, cu

barba înzepezită de crivăţul geros. Anii lui fac 1924 şi ce mult e aceasta. . .

Dar inima lui poartă căldură, de pe buzele lui se deprinde raza binefăcătoare şi adierea senină, care desghtaţă sufletele, le face să plângă, să tresalte, să se în' roureze, să trăiască, să vază coborând pe strălucirea stelelor mântuirea, pe Filius hominis, pe pruncul Isus, salvatorul.

Ce bun prilej de a pregăti iesle sfântă în sufletele noastre!

P a t i m a n e î m p ă i e n j e n e ş t e p r i v i r i l e şi nu vedem pe Isus. Dormi' tăm în cătuşele sensualismului. Sacrificăm zeilor păgâni Moloh şi Dagon tot ce avem mai preţios. Trăim din superstiţie şi stăm în slujba întunerecului. N o i cei făcuţi frumoşi din mâna Creatorului, ne facem singuri întunecoşi, brutali, de' cadenţi, luăm masa scârboasă alui „homo terrenus". Pe faţa noastră tronează pa' tima urei. Vrem să ne ^desfiinţăm fraţii. Ortodoxul vrea să nu aibă odihnă în oase până ce nu mânâncă pe unit şi unitul poartă sâmbetele pravoslavnicului rătăcit.

Şi ce rău este aceasta! . . . Coroana creaturilor, omul, şi încă omul cu inimă română şi creştină, pus de Dumnezeu la poarta Orientului ca sentinelă a civilizaţiei, să nu stăpânească, ci să fie stăpânit! . . . Ce ruşine este ura fraternă ! Ce contrast al idealismului naţional şi creştin! . . .

Rouraţi ceruri! . . . Să ne vină prin' cipele păcii. El, Isus, blândul, să ne în' moaie sufletele cu mirul bucuriei, ,oleo laetitiae", ca să dispară scoarţa groasă, pentruca iar să ne îmbrâţişem fraţi cu fraţi. . .

N ă p a s t a d i s c u ţ i i l o r p e r m a ' n e n t e n e p l a c e . Se scrie mult, ca să se dovedească adevărul dogmatic în fa' vorul uniţilor şi al ortodocşilor.

Sibiianul afirmă, că legea „strămc şească" este cea ortodoxă învrăibită cu Roma eterni, şi nu vrea să'şi dea odihnă» oaselor sale, până nu va aduce Ia această „strămoşească" matcă pe toţi „rătăciţii" uniţi.

cocli... de Dr. Titus Malaiu.

Blăjanul stă uluit. Ia în socoteală calităţile autorului acestui program stra' tegic. Ji caută originea. Cercetează ex ' trase matriculare. Şi ce credeţi, că d e s c c pere în ele? Cine sunt înaintaşii vajnicului „Neodihnit" ? Tatăl e Vasile, protopop ortodox in Braşfalăul de sus, născut din Nicolae notar comunal în aceeaş lc cali­tate şi din Veronica Morar, fată g r e c e catolică din Ţigău (protopopiatul Bistriţei, dieceza de Gherla), măritată la 8 N o e m ' vrie 1855 în etate de 16 ani. Scurt şi clar: Bunica după tată a lui Nicolae, este grecccatolică. Şi tot aşa după mamă, care este Măria, născută din Rafila M ă ' rieş, greco'catolică din Visuia (protopc piatul Cătina din arhidieceza Blajului). Deci şi bunica după mamă a I. Preasfin-ţitului dela Sibiiu este greco'catolică. După toate normele logicei, legea lui stră' moşească este aşadară cea unită ! . . . Şi oare este o crimă aceasta? Pentru j u d e cătorul obiectiv nici decât nu este o crimă, ci ceva firesc. Păr. mitropolit al Sibiiului poate fi mândru, că este născut din bunice unite cu Roma, fiindcă şi înalt Preasfinţia Sa rosteşte acelaş credeu caşi înalt Preasfinţia Sa dela Blaj, anume textual după Denzinger: Eig fxiuv âyiav, xatlolixtiv xai ănotiroĂixrjv ixxXriaiav. E ' ste simbolul Niceno'Constantinopolitan, formulat în conciliul ecumenic dela N i -cea ( 325 i. H r s ) şi în cel dela Con-stantinopol (381 d. Hrs.). Conciliul dela Nicea a fost prezidat de episcopul Hosiu şi de preoţii romani Victor şi Vincenţiu, toţi trei delegaţi ai papei Silvestru dela Roma, iar complectarea dela Constanţi' nopol a obţinut aprobarea Romei papale l

D i h o n i a , care învrăjbeşte sufletele, a fost necunoscută pentru strămoşii no-' ştri. Ei au avut o credinţă, legea r o m a ' nească, depusă în simbolul de credinţă. Şi astăzi când mărturisim acelaş Credeu, cine va fi trădătorul de neam, care să scormonească cenuşa dihoniei, aruncându' ni-o în ochi, pentruca orbiţi să alergăm spre prăpastie!?

B i r u i n ţ a este în piepturile nobile ale acelor fraţi români, cari vor şti sâ calce în picioare patimele deslănţuîte cu

P a g . 2. U N I R E A r. DI—1>¿

atâta furie destructiva, cari vor şti s l fixeze odată pentru totdeauna, că . noi uniţii şi ortodocşii, de când existăm cu nume creştin, totdeauna am mărturisit aceeaş credinţă: „Cred într'unul D u m n c z e u ! " . . . şi prin urmare singur ura ble' stemată, sămânată de străini între noi, nc desparte!

Dar este vremea să ne trezim la conştiinţa adevărului, că unificându/ne în religiune nici tu ortodox nu te faci ca' tolic, nici tu catolic nu treci la ortodoxie, căci ambii aţi mărturisit totdeauna aceeaş credinţă cu Roma eternă. „ N o x praecessit, dies appropinquavit". .. Ambiţiile per' sonale egoiste, şi, dacă trebuie chiar şi persoane prea lacome de stăpânire, vor dispare ca fumul ce se'mprăştie în spaţiu, iar legiunile luptătoare pentru ridicarea clădirii de granit, cu durată eternă, a nea' mului românesc, vor realiza într'un con' gres impozant unificarea religioacă a tu' turor Românilor — î n t r ' u n s i n g u r p a t r i a r h a t u n i t cu R o m a .

. . . Trimite, o cerule^raza Ta caldă, şi desgheaţă sufletele epigonilor mici de suflet, mari de patimi. „Rorate coeli d e super . . . excita corda nostra !". .. Şi nu om, ci Dumnezeu însuşi va veni: „Deus tpse veniet", Dumnezeu ' omul Isus, ca să ne înveţe cum se cade Românului să intoneze cântarea îngerească:

Mărire întru cei de sus lui Dum­nezeu ! . . .

I n i m ă d e m a m ă . Gestul frumos al dlui Hoza dela Sibiiu, pomenit în numărul trecut, n'a rămas izolat. Curând după aceea ne au so­sit adică dela Arad următoarele şire:

„In numărul DV. 47 din 22 Noemvrie c. . am citit în articolul de fond despre o orfană „de preot, care ar merge acasă pe Crăciun,

m H F o i ţ a „ U n i r i i " HI. H

Lumină şi umbră. — Vitleemul şi chestia Sionismului —

de Dr. Paul Lauran.

întreagă suflarea creştineasca se îndreaptă ati cu gândul spre sfânta cetate a Vitleemu-lui, unde s'a năssut celce este o adevărată în­trupare a dragostei dumnezeeşti. . .

Vitleemul este un orăşel drăguţ cu o po­pulaţie de circa 6000 suflete. Locuitorii trăesc mai ales din fabricarea obiectelor sacre (cruci, rotarii ş. a.), la ce se pricep de minune, dar şi din prăsirea vitelor şi agricultură, având un ţinut foarte roditor, de unde l-au şi numit A-rabii: „Beit Lahem*, ceeace înseamnă: ,Casă de pane".

Dar ceeace pe noi creştinii ne interesează mai tare în Vitleem, e grandioasa biserică a Naşterii, zidită în anul 330 de Constantin cel mart, din mijlocul căreia cobdrându-te pe câ­teva trepte in jos, te afli în sfânta peşteră, sub altarul căreia în litere metalice se află Inscripţia: „ H i c d e V i r g i n e M a r f a C h r l s t n s a a t n s es t* .

Aici î s continua ard 15 lumânări, dintre cari 6 aparţin Grecilor, 5 Armenilor şi 4 Latini­lor, o dovadă că biserica e proprietatea co-

„dar mama ei văduvă nu-i poate trimite banii „de lipsă. Trimit deci eu 300 Lei, pentru a-i „transpune orfanei, ca să se stâmpere astfel „atât dorul mamei, cât şi al Dorichii. Cu stimă: „Măria Dr. Fântânar."

Şirele acestea grăiesc dela sine şi vor grăi muit cu deosebire scumpei copile, care va fi primit de atunci banii de drum, pe cari îi i-am trimis pe calea direcţiunii liceului de fete dela Beiuş.

„Trei suflete — ne scrie. în legătură cu •aceste danii, duioasa mamă — se vor ruga în sara cea sfântă pentru binefăcătorii lor".

Amin.

î m p o t r i v a p o r n o g r a f i e i . Toată lumea vorbeşte — şi de astădată vorbele cuprind mult adevăr —, că aproape toate resorturile vieţii noastre publice sunt stăpânite de adevărată a-narhie. Şi dintre doctorii mulţi, cari au făcut diagnoza acestei boale îngrozitoare, găsim că are foarte mult adevăr cunoscutul scriitor Liviu Rebreanu, care sub titlul „Anarhie şi porno­grafie" scrie în numărul dela 21 Dec. al zia­rului „România" următoarele adevăruri incon­testabile:

„Un agent, şi poate cel mai periculos, al „propagării anarhiei este tStuş pornografia, în­gădui tă numai pentru a da iluzia libertăţii. Ni-„căiri în lume, libertatea tiparului nu se înţe-„lege ca la noi. Sub scutul libertăţii presei se „permite subminarea sistematică a simţului mo-„ral al neamului românesc. Valul de anarhie „e precedat de un formidabil val de porno­graf ie . Ziare lăturalnice, nenumărate reviste, „broşuri, cărţi ilustrate, cinematografe, teatre, „ceaiuri dansante patronate de societăţi de bi­nefacere, etc. toate lucrează parcă dintr'un or-„din secret întru zdruncinarea sufletelor prin „nimicirea pudoarei fireşti, prin excitarea per­manen tă a pornirilor animalice. Se face o „educaţie sistematică de cinism şi amoralitate, „care pregăteşte sufletele pentru o răsturnare a „tuturor convenţiilor sociale.

„Toleranţa faţă de propagarea pornografiei „e inexplicabilă. Pornografia e avantgarda a-„narhiei. Nu se poate combate anarhia câtă „vreme se îngădue lăfăirea pornografiei. In clipa,

mună a Grecilor, Armenilor şi Latinilor. Pe rând servesc aici la altarul din sf. peştera, în destul de bună înţelegere. Adevărat, că atunci, când am umblat pe acolo, şi Palestina era sub do­minaţie turcească, am văzut în vestibulul bise­ricii câţiva soldaţi armaţi, dar ni-se spunea, că, dându-şi lumea seamă de sfinţenia locului, numai foarte rar se întâmplau certe, provocând intervenţia armatei turceşti.

Ei bine, în peştera aceasta simplă şi să­răcăcioasă, deasupra căreia e zidită una dintre cele mai bătrâne şi venerande biserici creştine, s'a născut Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. De acici s'a înălţat asupra lumei întregi soa­rele dreptăţii, care prin razele sale a răspân­dit peste toată zidirea căldura dragostei, fi lu­minoasa îndrumare a păcii şi bunăînţelegerii celei adevărate.

Dar în vreme ce toţi creştinii privim azi cu mare bucurie spre sfânta cetate a Vitlee-mului, care ca un soare strălucitor stă deasu­pra lumei întregi . . . iată, că din toate părţile lumei, zeci de mii din urmaşii ai acelora, cari oareeând au strigatt „Răstigneşte-L", „Râstig-neşte-L!" — aleargă spre Palestina, cu gândul tainic, ca formându-şi acolo o puternică ţară naţională, prin cultura şi preponderanţa lor să iacă oarecum umbră luminei puternice ce ră­sare din cetatea Vitleemului şi să Împiedece răspândirea razelor sale binefăcătoare.

Rău văzuţi aproape în toate statele, aju­toraţi cu banii miliardarilor din Europa şi

„când educaţia întru pornografie va fi stăvilită* „deabia atunci se va putea începe lupta împo-„triva anarhiei. . .

In faţa acestor constatări, făcute cu auto-, ritatea unui suflet de scriitor care pătrunde mai 'jdânc decât alţi muritori chestiunile ce taie îi însăşi viaţa neamului, ne bucurăm din inimă, că conferenţa dlui profesor N. Minovici, ţinută Du­mineca trecută la Ateneu, despre „Lupta contra pornografiei", a fost ascultată, dupăcum spus gazetele, de un public imens. „Imoralitatea, a spus d. Minovici de încheiere, roade din teme­lie sănătatea neamuluinostru. Trebuie deci si reacţionăm cât mai e vreme. Statul trebuie si ia o atitudine iiotărîtă, marele public trebuie să-1 ajute, iar noi să ne facem datoria, semna­lând pericolul şi indicând mijloacele de profi­laxie, căci sănătatea morală a neamului trebuie salvată". Şi vorbele acestea, sprijinite de date concrete, cu adevărat înspăimântătoare, vor avea, să sperăm, efectul dorit.

Lupta împotriva pornografiei trebuie s i pornească, într'adevăr, pe întreaga linie, iar î t fruntea acestei oştiri de purificare morală tre­buie să fie biserica, pentru care ea constituie un program de viaţă.

S ă r b ă t o r i r e a p r o f e s o r i l o r B a b e i ş l Mar inescn , doi savanţi ai ştiinţei medicale române, a căror nume a trecut de mult hotarele ţării, a fost — pentru raritatea lui — un mo­ment îa istoria vieţii noastre culturale. In frunte cu mitropolitul primat, cu ministrul instrucţiunii şi al sănătăţii publice, şi cu reprezentanţii uni­versităţilor, toată intelectualitatea românească a sărbătorit Dumineca trecută victoriile ştiinţifice ale acestor doi tipici reprezentanţi ai ştiinţei româneşti, a4ucladn-le elogiile cele mai bine­meritate. Unul în domeniul bacteriologici, iar al doilea în acela al neurologiei, au produs în­tr'adevăr rezultate cari ne fac cinste.

Plecăm deci şi noi steagul recunoştinţei naţionale în faţa acestor eroi ai culturii româ­neşti, dorind din tot sufletul ea munca lor, a-preciată atât de frumos şi din partea străină­tăţii, să găsească mulţi şi vrednici imitatori.

America, Evreii aleargă la Palestina, ca acolo să zidească noul Sion evreesc.

Şi într'adevăr, cu puterea miliardelor s'au făcut acolo aproape minuni. Emigranţii trimit celor rămaşi acasă epistole mângăitoare şi pline de laude. Având diurne fabuloase, câştigă maeştrii, inginerii, medicii şi toţi câţi au în-încercat norocul şi au mers acolo. Guverna­torul Samuel, pus de Englezi, se mândreşte azi cu zidirea alor zeci de scoale primare, câteva licee, scoale industriale, sanatorii ş. a.

Aceste laude, divulgate în lumea largă, sunt potrivite pentru de a atrage mulţimea Evreilor spre noul Hanaan. . . şi mulţi — ade­renţii înflăcăraţi a Sionismului — sunt de con­vingerea, că li-se va împlini visul de aur, de­venind un puternic popor independent, într*» bogată şi fericită ţară naţională evreeascâ.

Ca unul, care în persoană am străbătut şi am cercetat toate localităţile mai importante ale Palestinei, sunt dc convingerea, că, din mo­tive economice-financiare şi climatice, pe Evrei îi aşteaptă acolo o mare desiluzie. Până vor avea ajutoarele de milioane în funţi sterlingi, vor avea de lucru, va fi câştig şi le va merge bine Evreilor, dar ce vor face atunci, când vor seca izvoarele miliardarilor, cari totuşi au să se isprăvească odată?

Vor face comerciu?.. . Dar CM cine? — Doară cu Fellahii păgâni, cari ţin de mai mart păcat să calci pe o sfărmătură de pâine, decât să furi sau să jăfuieşti. — Ori, poate cu Be-

Nr. 5 1 — 5 2 . U N I R E A Pag- 3.

Proteeţiunea cea deopotrivă M i n i s t e r u l de i n t e r n e p u n e ţ a r a la con t r i bu ţ i e în favoru l o r t odox ie i — O n o u ă

f o r m ă a p r o s e l i t i s m u l u i oficial de Dr. Alexandru Rusu.

Ca o nouă dovadă pentru sprijinul pe care actualul guvern înţelege să-1 dea bisericii orto­doxe — pe căi cu totul potrivnice legilor tn vi­goare si chiar a Constituţiei, care statoreşte pro­teeţiunea »cea deopotrivă* pentru toate cultele ţării —, dăm aici următorul ordin ministerial adresat, pe cât ştim, tuturor prefecturilor de dincoace de munţi:

MINISTERUL DE INTERNE Direcţianea comasată.

Nr. 22840 C/924. Bucureşti, 10 Oct. 1924.

Domnule prefect, I. Preasfinţia Sa Mitropolitul Sibiiului

ae face cunoscut cu adresa Nr. 102/924, că bi­sericile ortodoxe din Transilvania, * mai ales cele dela oraşe, se găsesc într'o situaţie mate' rială foarte grea şi cere să se înscrie în bu­getele judeţelor şi comunelor sume corespuns zătoare pentru ajutorarea lor.

ComunicândU'Vf! cele ce preced, Vă ru-făm să luaţi măsuri ca să se înscrie în bu­getele comunelor rurale din acel judeţ suma accesară pentru a se putea satisface această «erere.

p. ministru Consi l ier POPA

p. director general Indescifrabil

O dinui este precis: Să luaţi măsuri, că in bugetele comunelor rurale") să se înscrie stima necesară pentrn a se putea satisface cererea bi­sericii ortodoxei Şi prefecţii s'au executat întoc­mai. Deosebirea este numai, că în ordinele date din partea lor subalternilor — preturilor — nu aiai figurează cuvintele »Vă rugăm*, lăsând executarea la discreţia lor, ci se impune pur şi simplu: *Spre ştire şi conformare*, o formulă care s'a repetat apoi întocmai şi îa ordinele acestora către primăriile tuturor comunelor rurale.

*) Pentruce numai în acestea, când Preasfinţitul Hicolae se plânge chiar de sărăcia dela oraşe ? N. R.

La dorinţa mitropolitului ordox dela Si-biiu şi la porunca ministerului de interne, toate comunele rurale de dincoace de munţi, vor trebui deci să înscrie In bugetele lor anumite sume pentru ajutorarea bisericii ortodoxe. Sute şi mii de comune rurale cu populaţie minori­tară germană, ori maghiară, care — dupăcum se ştie — profezează alte culturi, şi cele aproape 1500 de sate române unite, în cart, cu, escepţia unei infime minorităţi, nu este nici picior de or­todox, şi a căror situaţie materială este, sub ra­portul cultului, cel puţin tot atât de ptecară ca şi aceea a bisericilor ortodoxe, v o r t rrbu i d e c i •A p l ă t e a s c ă o c o n t r i b u ţ i e s p e c i a l ă p e n ­t r u s c o p u r i l e d e p r o s e i f t i s m a l e u n e i b i s e r i c i , c a r e v r e » s& n e d e s f i i n ţ e z e p r i n c h i a r a c e a s t ă c o n t r i b u ţ i e a n o a s t r ă .

Or, aceasta este deadreptul revoltător! Nu ajung, se vede, sumele cu adevărat fabuloase, scoase din dările noastre ale tuturora, cu cari ortodoxismul este subvenţionat pe cale bugetară, deci legală, în detrimentul altor culte şi în special a bisericii noastre, deopotrivă de româneşti cu cea ortodoxă, ci mai suntem impuşi — pe cale de ordine ministeriale, cari nu ştim să aibă căderea de-a impune astfel de sarcini — şi cu dări speciale, menite a da în mâna orto­doxiei o armă în plus pentru desfiinţarea bise­ricii noastre.

Dar, lucrul acesta nu se poate odată cu capul. Autorităţile noastre bisericeşti au inter­venit — pe cât ştim — cu toată energia pentru revocarea acestui ordin nedrept, dar şi până când aceasta s'ar face, cu deosebire însă pentru cazul nedorit, că această intervenţie n'ar avea efectul dorit, preoţimea noastră are datoria sfântă de-a lămuri pe credincioşii din consiliile comutuile asupra nedreptăţii ordinului citat fi de a l u c r a c n t o a t e p u t e r i l e , pentru©» b u g e t e l e c o m u n a l e s ă n a fie f o g r e n n a t e c u a c e a s t ă s a r c i n a , contrara . Cons t i ta -

duinii, locuitorii desertului, cari şi azi se teto-vează şi poartă verigi de aramă în nas şi în arechi ?

Cu acest fel de oameni, de cari nici până azi nu s'a lipit nici cea mai mică doză de ci­vilizaţie, voeic Evreii să facă comerc iu?!

Sau vreau poate să desvoalte o industrie înfloritoare cu planul ca apoi să facă export pentru Europa şi Africa. — Dar pentru aceasta ar avea lipsă de un port modern corespunzător, care lipseşte, pentrucă unicul port jaffae vai şi amar. — Vapoarele nu se pot apropia de el, trebuind să se oprească la distanţă de câţiva chilometri şi marea mediterană e vestită prin aceea, că aproape nicicând nu e liniştită, ci se agită continuu. Pentruca din Jaffa să devie deci un. port modern şi corăspunzător, poate nici toate miliardele Rotschilzilor n'ar fi de ajuns.

Cât priveşte, în sfârşit, agricultura, Sio-niştii dau şi aici de obstacole aproape invin­cibile în solul şi clima Palestinei. E drept, că o fâşie de pământ dealungul mării, până la o adâncime de 3—4 kilometri, e de o fertilitate extraordinară, ca un paradis pământean, dar străbătând mai tnlăuntru, afară de câteva văi (a jordanului, a Chedronului şi jurul Vitle-emului), nu vezi altceva, decât pus t i e t a te . . . stani acoperiţi cu spini şi nicăiri o pădure. Afară de aceasta solul este sărac şi de apă. Izvoare are puţine. In cele mai multe locuri se bea apă stătută de ploaie, adunată în ci­sternele săpate în piatră,

Sioniştii zilelor noastre, cari prin între­prinderile lor îndrăzneţe cearcă să se ridice deasupra soarelui răsărit din sf. cetate a Vit-leemului pentru a-1 umbri, sau, dacă ar fi cu putinţă, a-1 chiar întuneca, nu-şi vor putea ajunge prin urmare nicicând scopul, pentrucă blăstămul înfiorător rostit de stră­moşii lor la picioarele Oolgothei: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor fiilor noştri]"... şi-a produs în cursul secolilor — precum ne arată istoria — efectele sale şi le va produce de sigur şi de-acum înainte.

Visul lor de aur are să rămână deci şi de-acum înainte un vis. Iar Vitleemul creştin va continua să arunce şi pe viitor lumina sa orbitoare asupra lumii întregi.

UZINELE DE FIER ŞI 00MEM1 LE DIN REŞIŢA S A.

A V I Z . S e a d u c e din nou la canoş t in ţa pur­

tători lor d e ch ' t an ţ e definitive asupra ac ­ţiunilor emii innei a 111-a (realizata lo Maiu 1923), câ sunt invitări să-şi p n z a i t e chi­t an ţe le c o m p l e c t ach i t a te ce- i-os-edâ ia ghişet;4e societăţii , Bnsures ' î , S:r. Pover­nei No. 2, între orele 9 — 1 2 , sp <; a o b ­ţ ine acţiunile definitive.

UZINELE DE FIER ŞI DOMENIILE 102 (1 - l) DIN REŞIŢA S A.

ţ i e i ş t t u t u r o r l e g i l o r t u v i g o a r e . In toate caşurile, când noile bugete comunale s'ar fi compus deja cu luarea în considerare a ordi­nului numit, şi nu mai este locul altui remediu, îşi vor ţinea de datorinţă să apeleze la forurile competente, pentruoa sarcina aceasta să fie ştearsă.

Oricine va trebui doar să înţeleagă, că totuşi este prea mult, să se aştepte dela noi, ca înşine să subministrăm materialul de luptă celorce atentează la existenţa noastră.

O c ă l ă t o r i e c n t ă i e . Ştim cu toţii, cu câtă evlavie au primit fraţii neuniţi pe „Sanc­titatea" Sa dela Ierusalim, care în nemărginita sa iubire faţă de punga Românilor, a împărţit laude, titluri, medalii şi blagosloviri.

Am zis, că toate acestea le-a făcut din iubire faţă de punga Românilor, căci numai aceasta au avut-o în vedere şi înaintaşii „Sanctităţii" Sale, după cum o arată pe larg fi dl Ghibu în coloanele revistei „Societatea de mâine" din Cluj. Dar cu privire la călăto­ria actualului patriarh mai putem aduce şi noi câteva fapte concrete. Cetim anume în revista franceză „Les nouvelles reiigieuses" Nr. 20 din 15 Oct. c , că starea financiară a patriarhiei din Ierusalim e cât se poate de lamentabilă. Sfânta patriarhie înoată în o datorie de vre-o 45 milioane, franci. De aceea patriarhul Damia-nos a făcut apel la protestanţi, a trimis agenţi prin ţările ortodoxe, şi când a văzut că milo­steniile nu prea curg a plecat însuş Ia — cerşit. Aşa se explică, că şi fraţii ortodocşi din România au avut rara fericire şi nespusa mân­gâiere de-a vedea în mijlocul lor pe „Sanctita­tea" Sa Damianos.

Dar patriarhul se gândeşte şi la alţi fii şi prietini de ai săi. In Statele Unite a trimis pe Pantilimon Atanasios, arhiepiscop de Na-pluz. Acolo, cu ajutorul Grecilor emigraţi şi a altor persoane marcante din lumea protestantă, a format un „Comitet american pentru apăra­rea locurilor sfinte din Palestina". Se spe-rează colectarea alor vre-o 3 milioane dolari, cam 540 milioane Leii A dat şi o circulară, care însă a făcut mult sânge rău. Din ea apare, că numai Grecii ar fi apărătorii sf. mormânt; de alţii nu se face nici o amintire. Americanii, cari sunt binişor informaţi şi ştiu cum stau lucrurile, au început a comenta afirmaţiile gra­tuite ale circularei. Şi atunci „Sanctitatea" Sa, temându-se ca nu cumva să eşuieze toată afa-w L r e a , s'a arătat numai decât gata a ceda A-mericanilor o parte din drepturile sale, se în­ţelege pentru parale grele. Ameninţă eu aceea, că dacă dispare patriarhatul grec, atunci şi locurile sfinte sunt pierdute pentru creştinătate.

Din punct de vedere panortodox, chesti­unea se prezintă deci toarte grav, dupăce a-jungând patriarhia la sapă de lemn, e pe cale de-aşi pierde şi puţina autoritate ce i a mai rămas în faţa lumii, înţelegem deci foarte bine pe fraţii ortodocşi dela Sibiiu, cari ar vrea să pună Statul român la o nouă contribuţie, în-demnându-1 să facă pe Samarineanul îndurător, pentru a scăpa de peire sigură pe cel ce „a căzut în tâlhari" ( = secularizarea lui Cuza-Vodă, care i-a luat cele 177 moşii româneşti, pe cari ie avuse înainte).

Fraţii sibieni au se vede mustrări de con­ştiinţă pentru fapta românească a Iui Cuza! (gf.)

D o s a r e l e p r e o ţ i l o r . In locul „Informa­ţiilor" de până acum, ultima circulară a arhi-diecezei noastre Introduce, începând chiar cu acest an, anumite „Dosare" menite a da celor dela cârma bisericii, neasâmănat mai bine de­cât „Informaţiile", posibilitatea de-a cunoaşte activitatea persoanelor din serviciul ei.

La introducerea acestor dosare 6'au avut în vedere — dupăcum spune cerculara părin­telui mitropolit — următoarele:

Pag- 4 . U N I R E A Nr. 51—52.

1. Să se compună o monografie a întreg oierului ai hi diecezan.

2. Să ne păstreze cu pietate memoria ce-iorce trec din mijlocul nostru.

3. Să ne facă posibilă o apreciere cuve-aiită şi cât mai exactă a osteaeleior fiecăruia.

Datele cari se cer, an de an, pe ziua de 31 Decemvrie — acum la început pentru tot trecutul, iar pe viitor peatru câts un an — servesc într'adevăr, în chipul cel mai potrivit bunele intenţii, cari au inspirat introducerea acestor dosare. .Urmărind, dupâcum. »e spune mai sus, şi scopuri istorice, ele au mai presus de toate menirea de-a pune la dispoziţia con­ducerii bisericeşti elementele necesare, atât de greu de câştigat pe altă cale, pentru a putea îndruma viaţa bisericească în adevărata ei al-vie, mântuitoare de suflete.

Este un nou mijloc pus în serviciul ace­loraşi scopuri sfinte, pe cari le uunâjeşte bise­rica. Dispoziţiile lui, cari în câteva puncte cu­prind inovaţii, al căror rost nu poate fi pătruns eventual chiar la întâia privire, ori poate chiar şi numirea de „dosar", a cărui accepţiune comună pare a Însemna mai mult vini şi păcate, va provoca poate, pe ici pe colo, anumite resentimente, dar lumea înţelegătoare şi iubitoare de progresul bisericii noastre, va trebui să salute cu bucurie acest 4 mijloc, de pe urma căruia poate veni, după credinţa noa­stră, foarte mult bine.

Ca la orice lucru omenesc, totul atârnă altfel deîa oameni Şi de aceea n'avem destule cuvinte să îndemnăm pe toţi cari au vre-un rol în jurul acestor dosare, să caute a pune In toate suflet şi conştiinţă.

Aceasta este porunca Pruncului iubitor de oameni din ieslea cea sfântă.

Noaptea de Crăc iun . . . E iarnă grea şi fulgii de zăpadă, Se cern, din cerul clar şi infinit — Ca nişte fluturi gingaşi de mătasd, Pe glia grea . . . pe lutul amorţit. . .

E noapte sfântă, plină de mistere, Colinzi s'aud la case de creştini — Căci s'a născut fsus Mântuitorul Copilul blând, cu ochii mari, senini

Glasuri de îngeri se aud în noapte, O nouă stea răsare, sus pe cer — Săracii -— pâine, hrană pentru viaţă, far muţii grain . . . orbii lumină cer. ..

El — marele profet, venit de sus —, Rosteşte-atunci un singur sfânt cuvânt, Şi surzii-aud. . . iar orbii văd lumina. Cei morţi se scoală iarăşi din mormânt.

Cu sufletul curat ca un cristal, El predică frăţie şi iubire — . . . Ah! ce senină-i noaptea asta, Doumne, Şi câtă vrajă in dulcea fire. . .

Ca o, comoară vecinică de aur. Regina nopţii doarme-acum tăcută . . . Şi miile de stele 'ncep a plânge . . . Şi plâng şi eu . . . învins de clipa mută.

Bazil Gruia

Citiţi şi răspândiţi :

• „ U N I R E A !" •

Pastorale i.

Vitlecmul iubirii. Din cuvântul de sărbătoare al I. Preasfinţiei Sale păr.

mitropolit Vftsile.

. . . Astăzi: „Hristos se naşte", şi pentru aceea voi oamenilor, voi creştinilor „măriţi-1"; astăz: „Hristos din ceriuri" se pogoară pe pă­mânt, şi voi oamenilor, voi creştinilor „întâm-pinafi-1". Ieşi ţi-î înainte spre întâmpinare, aşterneţi-i în cale vesmintele voastre, inimile voastre, cântându-i „Osana, ceîuice vine în nu­mele Domnului". Văzând pe Hristos pe pă­mânt, chipul robului luând, şi îăcându-se ase­menea nouă, afară de păcat: Să ne ridicăm şi noi frunţile noastre, căci el s'a pogorit la noi, ca să ne ridice la sine. A luat firea noastră omenească, pe care a făcut-o a sa, „a îndum­nezeit firea noastră omenească". De aceea voi oamenilor, voi creştinilor: „ î n ă l ţ a ţ i - v à ş i „cân­taţi Domnului tot pământul, că s'a preamărit*. . •

„Mărire deci întru cei de sus lui Dum­nezeu şi pe pământ pace".

Pe pământ pace: Pe pământ trebuie să fie pace, pentrucă „Tatăl îndurărilor, fiind Dumnezeul păcii, pe Îngerul sfatului său celui mare, 1-a trimis nouă, dăruindu-ne pace". Şi el, Domnul Hristos, pacea sa ni-a dat-o nouă, pacea sa ni-a lăsat-o nouă. Şi, ca să fie pace pe pământ, ca pacea să domnească între oa­meni, ni-a dat chezăşia păcii. Ni-a dat po­runca: Să né iubim unul pe altul, pe cum el ne-a iubit pe noi- Şi porunca aceasta el o nu­meşte poruncă nouă", poruncă necunoscută până la dânsul. Până pe vremea lui, iubirea era o pasiune firească,. Oamenii iubiau pe ceice îi iubiau pe ei, ori pe aceia, în cari aflau ceva bunătate, ori ceva vrednic de iubit, şi dimpotrivă: urau pe ceice îi urau pe ei, ori îi duşmăneau făcându-le nedreptate. „Ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte", aceasta era legea purtării faţă de alţii.

Mântuitorul din contră statoreşte un alt în­dreptar, o altă regulă, o altă normă pentru purtarea noastră faţă de alţii: Jubiţi-vă unul pe altul, pe cam eu v'am iubit pe voi" (Io. 13, 34). El ne-a iubit pe noi, fără ea noi să-I fi iubit pe el Mai mult! El ne-a iubit pe noi, cari, pă­cătoşi fiind, îl uram, ori cel puţin îl nesocotiam, întorcând iubirea noastră de cătră el, cătră noi înşine şi cătră făpturi. El ne-a iubit pe noi, fără ca noi să fi avut, în noi înşine, ca delà noi, ceva vrednic de iubit, pentrucă tot ce avem, delà el am avut. El ne-a iubit pe noi, fără ca noi să-i fi făcut ceva bine. Dimpotrivă t-1 nedreptăţisem prin păcatele noastre. Şi, pe ci>m dânsul ne-a iubit pe noi, tot aşa sun­tem datori să iubim şi noi pe alţii, după po­runca lui. Nu frumseţa, nici bunătatea, nici facerea de bine ori interesul cuiva are să ne îndemne pe noi la iubirea Iui, ci Hristos, po­runca lui nouă, pe care ne-a dat-o Mântuitorul.

Şi, suntem datori să iubim pe vrăjmaşii noştri şi să Jacem bine celorce ne fac nouă rele, nu pentru răutatea lor, ci pentru Hristos, ca să împlinim voinţa lui şi porunca lui: „lubi-ţi-vă unul pe altul, pe cum eu v'am iubit pe voi". El este Tatăl tuturor**,*! este Răscum­părătorul tuturor, el lasă să răsară soarele peste toţi, şi buni şi răi, şi noi toţi suntem fiii lui, şi, pentru dragostea ce trebuie să o avem faţă de el, trebuie să ne iubim unul pe altul, pentru el. De aceea şi zicem în „Tatăl no­stru", când cerem delà Dumnezeu iertarea pă­catelor, c i noi încă iertăm greşelile greşiţilor noştri: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pe cum iertăm şi nou greşiţilor noştri". In rugă­ciunile delà Dupăcinar apoi, înainte de a ne

arhiereşti. culca, ne rugăm „pentru ceice ne urase şi pentru ceice ne iubesc pe noi" şi cerem, ca Dumnezeu să ierte „pe ceice ne urăsc şi ne fac strâmbătate".

Ce fericită ar fi omenirea, ce fericiţi aţi fi voi, iubiţi credincioşi, dacă în toate faptele voastre şi dacă în toate simţămintele voastre aţi fi călăuziţi de porunca aceea nouă, pe care ne-a dat-o Mântuitorul. Cum s'ar sălăşlui pacea între voi, dacă aţi fi oameni de bună în­voire şi dacă în ţinuta voastră nu aţi fi că­lăuziţi de patimă, de pofta trupului şi sân­gelui vostru — de cari sunt călăuzite şi ani­malele —, ci aţi fi călăuziţi de porunca Dom­nului, de-a ne iubi unul pe altul, pe cum el ne-a iubit pe noi. Animalele încă te iubesc ţi te linguşesc, când le netezeşti şi le faci bine (

şi se mânie şi se răsvrătesc, când nu le faci pe plac. Această purtare: de-a face bine celuifce î ţ i face ţie bine şi de a te răsbuna şi a face rău celuice ţi-se pare că te duşmăneşte, e după legea firii noastre stricate, e după legea trupului şi a sângelui, şi nu e după legea lui Dumnezeu.

Dacă veţi ţinea porunca aceea nouă a Domnului Hristos, porunca şi chezăşia dra­gostei faţă de semenii voştri, atunci, şi numai atunci, va fi între voi: „pe pământ pace" . . . * )

II.

Credinţa în lumina Vitleemului. Din pastorala de Crăciun a Preasfinţitnlni Iulin

al Gherlei**).;

„Aşa a iubit Dumnezeu lumea cât şi pe Fiul său cel unul-născut 1-a dat" (Io. 3, 16).

Nouă ni-l-a dat. Pentru noi jertfă I-a dat. lntâmpinaţi-1, primiţi-l, cu credinţă închinaţi-vă. Căci ceice crede întru dânsul nu piere, ci arc viaţa de veci.

i 1. Credinţa ne fericeşte astăzi. In lumina credinţei străbate ochiul sufletului nostru lungul şir de veacuri, şi întru această credinţă ple­căm genunchii trupului şi ai inimei şi ne în­chinăm Celui aşezat în ieslea sărăcăcioasă.

Fericiţi^azi şi totdeauna, cei curaţi cu inima, că aceia văd pe Dumnezeu. Intru ei Hristos prin credinţă s'a născut, întru ei tră­ieşte întru aceeaşi credinţă. Ei rostesc cu nă­dejde cuvintele Apostolului: Cred Doamne şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Fini lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit in lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre cari cel dintâiu sunt eu. Aşa stă în faţa ieslei din Vitleem credinciosul. Aceasta-i smerenia creş­tineasca, carea pogoară linişte şi împăcare în suflet. Pacea lui Dnmnezeu. . .

2. Prin credinţă „din plinirea lui noi toţi am luat şi dar pentru dar".

Acest dar este darul primirii de fii. Prin darul acesta ne-a reprimit Părintele ceresc de fii ai săi, pentru credinţa întru întru Hristos Isus Domnul nostru. Pentru cre­dinţa, cu carea am primit noi pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, prin carea ne-am îm­preunat lui. „Câţi l-au primit pe dânsul le-a dat lor puterea să se facă fii ai lui Dumne­zeu celor ce cred întru numele Lui* (lo. 1,12). Aceştia sunt credincioşii lui Hristos, fiii lui Dumnezeu, fiii împărăţiei sale. „Cari dela Dumnezeu s'au născut".

*) Urmează apoi îndemiuri foarte potrivite pentru a împăca definitiv spiritele învrăjbite pe alocurea. pe chestia schimbării calendarului. N. R.

**) Frumoasele îndemnuri de sărbători ale păr. episcop Dr. luliu Hossu au prin momentele de mar* ' actualitate din partea ultimă o importanţă deosebită, a-supra căreia ţinem să atragem şi în acest chip aten­ţiunea cititorilor noştri. N. R.

Nr. 51—52 U N I R E A Pag- 5.

Ei cu adevărat se bucură azi, pentrucă ei il văd pe dânsul. Ei cred întru el şi i-se în­chină lui. Ei îl cunosc şi sunt cunoscuţi de Domnul. Ei î-1 iubesc şi sunt iubiţi. Intru ei se împlineşte cuvântul Domnului „celce mă iubeşte pe mine, iubi-se-va de Tatăl şi eu îl voiu iubi pe el şi mă voiu arăta lui". Domnul se arată azi credincioşilor săi şi sufletul lor este cuprins de fericirea, care se dă îivlor lui Dumnezeu „celor ce cred întru numele lui".

3. Azi este praznicul păcii, căci împăratul păcii se naşte. Cântare de mărire se îndreaptă spre ceriu, iar oamenilor din nou li-se vesteşte pace Pe pământ pace, între oameni de bunâ-voire...

Pentru înstăpânirea păcii sufletelor, a venit Domnul în lume. A păcii întemeiate pe adevăr şi dreptate, chezăşuită de mărirea da­torita lui Dumnezeu şi de bunăvoirea faţă de oameni.

Pentru a duce mai departe această dum-nezeească lucrare de împăciuire, a întemeiat Domnul biserica sa. Ca să înveţe omenirea să păzească toate câte ne-a grăit nouă, petrecând astfel pururea cu noi! „Istă eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor". Propovăduitoare a pă -îi a aşezat-o şi mântuitoare a sufletelor.

Pentru aceea deoparte, voi Veneraţi F r 3 j i , nu veţi înceta a propovădui şi a lucra a-această bunavestire a păcii, această împăciuire a oamenilor cu Dumnezeu, ştiind că din a-ceaită împăciuire va isvorî pacea şi între oa­meni. Toată fericirea. De altă parte voi, prea­iubiţi credincioşi, să primiţi cuvântul de pace, ce vi-se binevesteşte, fiind încredinţaţi, că este cel mai mare bine din lume.

4. Sunt înspăimântătoare valurile înveni­nate ale urei, cari frământă mai departe nea­murile, chinuind toate încheieturile popoarelor, pogorîndu-se până în sinul familiilor. Şi nu este pace. Este răsboiul sufletelor lipsite de credinfa lai Dumnezeu, pline de ură, cari chi­nuite în lăuntru! lor, pierzând bucuria darului dumnezeesc, nasc chinuri şi pentru acei cu cari trăiesc împreună. Pizma şi răutatea, lă­comia fără margini, par a se înstăpâni tot mai mult în lume.

Pentru a potoli patimile, pentru a linişti sufletele, este chiemată biserica lui Dumnezeu cu vestirea cuvântului dreptăţii. Ea este chie­mată să ducă mai departe lucrarea de izbăvire a' Domnului, săjnstăpânească pacea adevărului şi a dreptăţii.

Dar vrăjmaşii dreptăţii şi adevărului sunt şi vrăşmaşii ei. Nu eite cruţată cu nici un prilej. Apostolii întunericului, cari se furişează prin sate, prima lovitura o îndreaptă împotriva bisericii şi a slujitorului ei, în nădejdea, ca lo­vind păstorul se va risipi turma.. Aceştia nu merg să vestească pacea. Se arată chiar nu­mai acolo unde s'a iscat neînţelegerea. In această ţarină vreau să risipească seminţa. A evangheliei nu, pentrucă ea este a păcii, a buneivoiri între oameni. Este neghina omului pizmaş din evan­ghelie, carea o aruncă ei. Este lucrul *omului care nu întră pe uşă în staulul oilor, ci pe aiurea, cum ne spune Domnul.

Pentru aceea feriţi-vă sufletele, feriţi pe ai voştri de uneltirile acestorfel de apostoli. Ali-p i ţ i - vâ jo t j na i mult de biserici şi de slujitorii ei, strâwgeţi tot mai puternice legăturile dragostii între turmă şi păstor, nu ascultaţi g i n u l ispitelor, ce se" îndreaptă împotriva cre­dinţei moşteaite dela părinţii voştri Statorni­ciţi tot mai mult paşii voştri pe cărarea cea bineplăcută lui Dumnezeu. Grăiţi adevărul şi pliniţi dreptatea. Mai pe-sus de toate fiţi fă­cători de pace, amintindu-vă cuvântul Domnu­lu i : „Fericiţi făcătorii de pace, să aceia fii lui Dumnezeu se vor chema ' . . .

III.

împărăţia lui Hristos. Din pastorala Preasfinţitnlui Alexandru al Lugojului.

» Hristos se .naşte, măriţi-1;-Hristos din ceruri întâmpi-naţi-1; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-1, că s'a preamărit*.

încep iarăş cu aceste admirabile cuvinte ale bisericii noastre sfinte in împărtăşire cu Roma, cuvinte de" un înţeles aşa de adânc Şi tainic, şi cari îngăduie atâtea tâlcuri mult grăi­toare.

Mi-se pare, că biserica prin cuvintele de mai sus doreşte să ne îndemne pe noi şi în­treagă făptura ca pe Hristos, care coboară din ceriu pe pământ, să-I întâmpinăm, ca pe ci­neva cate întrece orice mărire pământească ca pe un împărat stăpân al tuturor împăraţilor, ca pe un împărat ai veacurilor, stăpân al Ce­rului şi pământului, care vine să-şi cerceteze norodul său, întreg neamul omenesc. Mi-se pare că sfânta biserică doreşte că noi acestui mare împărat care-şi cercetează poporul său, j să-i aşternem cale largă triumfală printre noi, ! să ieşim eu mic cu mare înaintea lui, aşter- j nându-i în cale florile cele mai alese, adecă j simţiriie cele mai gingaşe aîe inimelor noastre iubitoare, şi să săltăm întru veselie înaintea sa şi să împletim împrejurul capului său cununi minunate de laude şi preamărire. La asta ne îndeamnă biserica noastră prin cuvintele: Hris­tos se naşte, măriţi-1, Hristos pe pământ, înăl­ţaţi-vă, cântaţj Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-1, că s'a preamărit".

Şi care inimă nobilă creştinească n'ar primi să facă lucrul acesta, n'ar asculta chie-marea mamei sale, a bisericei? Cred că nici unu l . . .

Vreţi să fiţi, dragii mei, supuşi credin­cioşi ai lui Hristos? Atunci trebute să ştiţi-că în fiecare împărăţie sunt legi. In împărăţia Iui Hristos sunf»poruncile, regulile şi sfaturile pe cari le găsiţi în evanghelie ca rostite de gura înţelepciunii Tatălui, adecă de împăratul ne­muritor al veacurilor Isus Hristos. Ţinerea a-cestora, chiar şi a celor m"i mici şi neînsenate este pentrn tine un lucru de onoare.

In fiecare împărăţie sunt dări, ce trebuie plătite cu drag. Mucenicii şi-au plătit darea sângelui pentru legea lui Hristos. Tu vei plăti legea ta, înfrânându-ţi patimile, pornirile rele, suferind cu răbdare durerile şi necazurile vieţii.

In fiecare împărăţie sunt bani, şi fiecare, ban poartă chipul împăratului. Banii tăi în îm­părăţia lui Isus sunt faptele bune. Banii nu s toţi pe o formă. Sunt bani de aur, argint, a-ramă. Dar şi banul cel mai mic poartă chipul împăratului. Tot aşa şi faptele tale bune, şi cele mai mărunte, să poarte chipul Iui Hristos, adecă pe toate, şi cele mai mari să le faci, cu gând curat, de dragul Iui Hristos, şi vor avea preţ înaintea lui Dumnezeu ca şi banul vă­duvei.

Fiecare împărăţie şi ţară îşi are culorile sale naţionale, Culorile împărăţiei Iui Hristos sunt „a be* şi „roşii", culoarea nevinovăţiei şi-a dragostei. Griji să nu pătezi acest steag prin fapte protivnice curăţeniei şi dragostei de Dumnezeu şi-a deaproapelui.

% In fiecare împărăţie est* o oaste înrolată sub steagul împăratului. In împărăţia lui Hris­tos suntem ostaşi cu toţii, unii, ca simpli gre­gari, alţii ca ofiţeri şi şefi sub căpetenia noa­stră dumnezeeascâ Isus Hristos; dar de scutit nu e nici unul. Ostăşie este viaţa noastră pe pă­mânt, zice Scriptura, împotriva trufiei vieţii, poftei ochilor şi îmbuibării trupului, împotriva duhurilor întunericului. S i nu ne lepădăm de

jurământul de credinţi faţi de căpitanul nos ­tru ceresc Isus Hristos.

In fiecare armată este cuvânt de ordine, „parolă". Parola voastră să fie numele Iui Isus. Lozinca voastră să fie: Isuse, pentru tine tră-esc, pentru tine mor.

Iată, iubiţilor mei fii, ce înseamnă a fi supuşi loiali ai împăratului veacurilor, Isus Hristos, ce înseamnă a ne închina lui, ca unui Domn şi Dumnezeu: Domnul meu şi Dumne­zeul meu!

Dacă vreţi să-mi faceţi o bucurie în ziua Naşterii Domnului, închinaţi-vă sufletele voa­stre Aceluia, care astăzi vi-s'a arătat vouă şi a venit în lume anume, ca să pună stăpâniră peste sufletele voastre.

Revistă bisericească. Preasfinţitul Alexandru al Lugojului a ţi­

nut Ia 7 Decemvrie o conferenţă la „Asociaţia catolicilor din Bucureşti", vorbind despre ca­tolicism ca religie universală. Ea a întrunit un public din cel mai ales, care a adus Prea­sfinţiei Sale meritate ovaţii.

Ziarul „Cuvântul" din Bucureşti publică în legătură cu numirea noului arhiepiscop de Bucureşti următoarele şire: „Vaticanul a nu­mit ca arhiepiscop de Bucureşti, în locul fo­stului arhiepiscop Netzhammer, pe actualul episcop de Iaşi, Alexandru Cisar. Alegerea făcută de Vatican în persoana acestui episcop constituie un fapt îmbucurător, deoarece acest p«eÎ3t, născut şi crescut în Bucureşti, a avut întotdeauna cele mai bune sentimente faţă de statul român, al cărui cetăţean este". — In le­gătură mai încrestăm, după gazetele din Bucu­reşti, eă Monseniorul Cisar nu se va muta la Bucureşti până la toamna viitoare, rămânând până atunci la laşi, al cărui scaun episcopesc se pare că nu se va complini în curând. De aici, dela Iaşi, va cârmui bineînţeles ambele eparhii catolice din vechiul regat.

Din Gherla ni-se anunţi , că reuniunea eparhială a aranjat Ia sf. Arhangheli misiuni poporale şi în Monor. A predicat păr. canonic Dr. Victor Bojor, prezidentul reuniunii, fiind ajutat la spovedanii de preoţimea din jar . Re­zultatul a fost din cele n a i bune.

Noul arhiepiscop de Bucureşti, Monsenio­rul Cisar, publică în fruntea ultimului număr al revistei „Sentinela catolică" dela Iaşi un călduros apel, prin care invită pe credincioşi să adune prin colecte publice fondul necesar pentru reînvierea cât mai apropiată a coti­dianului catolic „Albina". I. Preasfinţia Sa st) gândeşte că va putea îndupleca pe toţi ar­hiereii catolici la sprijinirea acestui gând, spe­rând ca* Albina să poată reînvia deodată cu primăvara viitoare, şi încă „mai « a r e şi mai puternică decât mai înainte*. — Din partea noastră, dorim ca ideea unui cotidian al bise­ricii catoiiee să poată fi înfăptuită cât n a i fără întârziere, dar credem ca înainte de a se trece pentru o doua ora la fapte, lucrurile trebuiesc puţin mai bine cernute decât la apariţia „Albinei*.

Miercurea trecută, în 17 Decemvrie, s'a ales din partea marelui Colegiu electoral noul episcop al eparhiei Cetatea-Albă, în. persoana episcopului militar Iustinian Teculescu, candi­datul guvernului, care a ştiut să-şi impună şi de astădatâ dorinţa.

O :upându-se de mişcările referitoare Ja noua lege de organizare a bisericii orto­doxe, d N. Iorga scrie în numărul dela 10 Decemvrie a „Neamului Românesc" următoa-

Pag. 6 U N I R E A Nr. 51—52.

rele: „Deoparte, ,despotismul' episcopal; de alta, la cei cari merg spre biruinţa, democraţia elec­torală şaguniană. Şi, cum toate merg către re­forme democratice, procesul ar fi decis. Acuma, e sigur că în vremuri aşa de grele pentru orice religie, o biserică nu poate fi la ordinele unui om, pe care-1 pot stăpâni şi ambiţii pro­fane şi care, măcar, poate fi un rău adminis­trator. Numirea lui de partidul de guvern nu-i creşte autoritatea. Iar sistemul ardelean, copiat după luterani (!), precum celalalt continuă nor­mele arhaice bizantine, e expus a cădea în de­magogiile preoţeşti şi vlădiceşti, asemenea cu demagogiile politice. Să dăm biserica numai credincioşilor şi, dacă se poate, să creăm o formă a noastră!"

S'a aotărît definitiv, ca patriarhatul ro­mân ortodox, care — dupăcum atât de nimeri t o spune d. Nichifor Crainic în „Cuvân tu l " (15 Dec) . — «este un ti t lu de onoare , pe ca re ni-1 dăm singuri", să fie înfiinţat) prin o lege spe­ciali la sfârşitul Iunei Ianuarie 1925 şi apoi să se procedeze la a l ege rea patriarhului, in persoana actualului mitropolit pr imat Miron Cristea.

CÂTEVAlEFLEXII*) de Dr. Alexandru Nicolescu

episcopul Lugojului.

Tris ta istorie a bisericii răsăr i tene e plină de învăţăminte si e bine să î ixăm unele ade -văruri , ce se despr ind de pe pagini le trecutului şi prezentului ei viforos.

1. împăraţ i i sprijiniră porniri le patriarhiei bizantine împotr iva primatului roman, crezând că prin s trălucirea uzurpată a Scaunului con-stant inopoli tan vor s tăpâni mai uşor popoare le supuse lor.

Dar s'au înşela t amar , căci tocmai prin a-ceas ta i-au în tunecat s t ră lucirea autorităţii d u m -nezeeşt i , ce t rebuie s'o aibă biserica prin i e ­rarhia sa inst i tui tă de Domnul Isus, în temeie to ­rul bisericii . Biserica Răsări tului prin desbinare a devenit o creangă usca tă a bisericii univer­sa le : fără suc, fără viaţă. EJ a infiltrat în sufletul popoarelor răsăritene ura nepoto­lită faţă de Roma şi faţă de creştinii din Apus, ura care dăinueşte pe nedreptul până în ziua de astăzi. A rupt popoare întregi de inima creştinismului, şi chiar de aceea nu-i nici o mirare, că în Răsărit s'a stins zelul misiunilor, au amuţit amvoanele, s'au risipit sinoadele şi au perit sfinţii. O astfel de biserică ria mai putut să fie stâlpul îm­părăţiei, ci aceas ta nemai având la bază m o ­rala subl imă a Evangeliei a pornit spre d e s ­compunere , p răbuş indu- se sub ia taganul uc igă­tor al Semilunei .

2. Pa t r ia rh ia constant inopol i tană a servit interesele politice ale T u r c i l o r . . . Decadenţa ei merge parale l cu decadenţa imperiului musu l ­man. Vrănd-nevvând a trebuit să se supună procesului de descompunere: Ruşii s'au d e ­clarat independenţ i de patr iarhie în 1589, M u n -tenegru e autocefal din 1765, tot de atunci şi biserica sâ rbească a Carloveţului, mănăs t i rea muntelui Sinai e autocefală din 1782, Grecia din 1850, Bucovina din 1873, Sârbia din 1879, Bos­nia şi Herţogovina din 1880, România din 1885, iar Românii ortodocşi din Ardeal s 'au constituit în provincie b iser icească indepedentâ la 1864. Numai a supra Bulgari lor ş i -a descărca t pat r iarhia fulgerul excomunicări i , pent rucă la 1872 a în ­drăznit şi exarhatul lor să proclame autocefalia b iser icească . Din împrejurarea aceas ta se vede, cu ce ochi pr iveşte patr iarhia autotefali i le. M â n -

*) Cu învoirea ilustrului autor reţinem aceste câ­teva pasagii de mare actualitate din noua sa lucrare: *Din trecutul bisericii > âsărittnt cu reflexii la timfu' de

faţă*, apărută zilele acestea, Al. R.

dria bizant ină a r ămas adânc rănită, deşi ar trebui să vadă, că germenul descompuner i i ea 1-a produs , când a proc lamat principiul fals, că şeful ierarhiei bisericeşti t rebuie să fie în o ra -şui împără tesc . Astăzi jurisdicţia pa t r ia rha lă se ext inde numai asupra puţinilor creştini neuniţi de pe teritorul turcesc. Mai nou adunarea n a ­ţională din Angora a hotărît , că numai în Con-stant inopol mai pot locui Greci pe teritorul tur­cesc, da r si acolo numai aceia, cari au avut d o -miciliu in oras înainte de 18 Octomvrie 1918, data ocupări i oraşului de către aliaţi. Iar v e s -tile din urmă ne spun, că Turcii vreau să scoată pa t r ia rh ia din ţara l o r . . .

3. Nemai fiind Constaut inopolul „Roma nouă" , ci capi ta la Turcilor, pat r iarhul „ecume­nic" âr fi trebuit să-ş i t ragă demult consecin­ţele, şi punându- ş i cenuşe pe cap să zică: Am greşit , istoria se răzbună, soar ta mă vădeşte , chiar şi Atena m'a părăs i t : acuma stau ca o minciună descoper i tă în faţa popoarelor î n ş e ­late de mine! Dar nu! Ecumenicul de altă dată, purtăndu şi încă titlul de grandoma* nie, se schimbă in „elinist* şi îşi caută vic­time, asupra cărora să şi vers-' veninul des-amăgirii. Sărmani i noştri fraţi Români din Macedonia , Tesal ia , Pind şi Epir! Ei n 'au avut destul sprijin şi putere, ca să-ş i proc lame şi ei autocefalia lor, da r pentru tendinţele, ce le au în direcţia aceas ta şi pentru ura bimilenară a Grecilor faţă de elementul latin, ei sunt pr igo­niţi până la moarte de „criminala pa t r iarh ie" . Când ni-se vor deschide oda tă ochii, ca să în­ţelegem cu toţii, ce în seamnă pentru noi sch i s ­ma o r i e n t a l ă ?

4. Bisericile autocefale snsţin sus şi tare, că sunt naţ ionale. în înţelesul adevăra t al cu-vântului toate bisericile sunt naţ ionale, pent rucă toate s tau în serviciul naţiunilor, ai căror fii sunt membri lor. Şi cu cât o biser ică în t ru­chipează în s ine mai perfect idealul evangeliei , cu atât e mai naţională, căci, cu atât mai s a ­lutare sunt efectele activităţii ei în mijlocul r e s ­pectivei naţ iuni . De aceea patr iot ismul catoli­cilor e cunoscut şi recunoscut în toată lumea. A invoca însă c u ' s t ă r u i n ţ ă numirea de biserică naţională, î n s e a m n ă a micşora ideea d u m n e -zeească, a bisericii unice. Dacă biser ica lui Isus ar fi naţ ională în sens restrictiv, cum par a o înţelege Orientalii moderni , ea n 'ar mai fi acea mare instituţie divină menită a lumina şi a mântui lumea înt reaga. O atare biser ică „naţ ională" poate fi cel mult un mijloc de izo­lare al unei naţiuni faţă de celelalte. De fapt bisericile orientale s'au izolat de restul lu­mii: dar nici nu vor aduce niciodată lumea la credinţa lor; s'au izolat şi unde faţa de altele: dar prin aceasta nu se propagă con­cordia între naţiuni, ceeace e un mare rău.

Războiul mondial a răs tu rna t teoria izo­lării şi de aceea vedem astăzi, că bisericile până acum atât de „naţ ionale" îşi caută o orientare nouă în înfrăţirea popoarelor prin b i ­serici. Decâtcă lucrul merge foarte greu.. . î n a ­inte de toate trebuie restabili tă unitatea sfintei biserici!

5. Dureros este a constata prejudecăţi le creştinilor răsări teni faţă de sfânta b ^ e r i c ă a Romei. Istoria tuturor veacuri lor vorbeşte despre întâietatea Romei: sfinţii Părinţi , cărţile litur­gice, conşti inţa vie a bisericii universale tot asta o dovedesc ; şi totuşi in Orient aflăm ura neî'npăcată faţă de strălucita bise­rică a Romei. — Cu jertfe imense vestesc fiii bisericii romane evangelia în toată lumea, la toate popoare le ; şi totuş nu ei reprezintă pe adevăraţi i ucenici ai Domnului , ci disidenţii pietrificaţi aici în Ba l can i ? — Câte mănăst ir i înfloritoare, câte facultăţi super ioare de ştiinţă, câte şcoli, câte institute de educaţ ie şi de b ine­facere are biserica universală a Romei, câţi fii dist inşi ai ei îşi jertfesc viaţa în studiu, în m i ­

siuni, în opere de car i ta te ; şi totuş nu ei re­prezintă ştiinţa şi viaţa creştină, ci aceasta s'a a scuns în în tunecimea şi inerţia din Orient? —

• Toa te vremile au adus şi aduc bisericii romane j legiuni de sfinţi; ruperea orientală n 'animici tavân-) tul eroic al credinţii din adevăra ta biserică. Cine e S în s tare a înşira toţi sfinţii, cari dela schismă

încoace au strălucit ca stelele în biserica Romei? Vă aduc aminte numai de unii, ale

I căror nume sc rostesc cu pietate dela o mar­gine în alta a pământulu i , pe unde e răspân­dită biserica universa lă : Grigorie VII, Bernard, Dominic, Francisc de Assisi, Antonie de Padova, Tom?, de Acquino, Bonaventura , Ioan Capistrano, Francisc Xaveriu, Tereza, AloiziuGonzaga, Fra-cisc de Sales, Vincenţiu de Paoli , Alfons de Li-gtiori. In veacul XIX „al luminii", ce vrea să zică „fără credinţă*, biserica e împodobită de sfinţi, ca în oricare alt veac; atunci au venit Măria Clotilda de Franţa , Ca-fasso, Cottolengo, Gavril de îndurera ta , Vian-ney de Ars, Caro! Antoniewicz, Bernadeta Soubirotts de Lourdes, Don Bosco, Tereza de Lisieux, aţâţi martiri ai credinţei în China,. Corea şi Tochinchina şi alţii mulţi ; veacul no­stru a văzut p â n ă acum pe Ferrini şi pe Gema do Lucea, şi n 'avem motive să ne îndoim, că va sta până ia sfârşit cu cinste alături de vea­curile trecute.

Şi totuş nu aici e darul lui Dumnezeu, ci în Orient, tinde sfinţii sunt priviţi ca nişte oa­meni din vremuri demult a p u s e . . . ?

6. Vitalitatea bisericii catolice e surprin­zătoare . Prin ea s'a biruit păgânismul antic şi cruzimea năvăliri lor ba rba re ; de ea s'au frânt persecuţi i le sânge roase şi ereziile vechi şi nouă; ea a triumfat a supra tuturor asuprir i lor puterii civile. Prin catolicism s'au civilizat popoarele, iar cele civilizate ş i -au păs t ra t cultura, chiar şi sub cea mai t iranică opres iune străină. Ştiţi vorba Iui Eminescu : „Toate popoarele , cari po­sed înaltă civilizaţiune astăzi, dacă nu sunt, au fost măcar mult t imp ca to l i ce" . Polonia şi Irlanda au fost îngropate , dar au ieşit din mor­mintele lor tot ca ţări civilizate. In Orient isto­ria numai decadenţă ne arată. Liberă, ori a-suprită, biserica răsăriteană n'a ridicat nici un popor la nivelul culturii religioase a Apusului catolic, deşi în a tâ tea veacuri ar fi avut t imp destul pentru aceas ta . Iar biserica Rusiei se des t ramă în secte sub lovitura pum­nului roşu al bolşevismului .

Săptămâna politică. Votându-se la Cameră bugetul şi alte

câteva legi mai neînsemnate, iar Ia Senat pe-trecându-se timpul cu lucruri, cari nici pe de­parte nu sunt în proporţie cu diurnele încas-sate, Corpurile legiuitoare au trecut în vacanţă pe ziua de 20 Decemvrie, urmând ca lucrările lor să fie reluate abia peste o lună, la 22 Ianuarie 1925.

— Legea, care va preocupa într'un chip mai deosebit parlamentul după deschiderea lui, va fi legea administrativă, care şi până acum a fost discutată în secţiile Senatului, dar ale cărei principii, afirmative, au să fie încă esen­ţial schimbate, acum în decursul vacantei par­lamentare.

— Importanţa acestei legi este din cele mai mari, având o covârşitoare influenţă asupra îndrumării viitoare a ţârii, şi de aceea prim-ministrul Brătianu a ţinut să facă, acum în pragul discuţiilor ce se vor porni asupra ei, tuturor partidelor din opoziţie un nou apel la colaborare. Rezultatul a fost însă aproape nul, fiindcă afară de partidul dlui Averescu, — care a declarat că are să revină în parlament, con* lucrând la aducerea acestei legi, care înglo-

r ̂ Nr. 51—52 U N I R E A Pag 7.

bează, se vede, şi legea electorală —, celelalte partide şi-au menţinut atitudinea Intransigentă de până acum, refuzând orice colaborare cu actualul guvern, „ieşit din fraude electorale".

| — Alegerea dela Dej, încheiată numai i după o întreagă serie de peripeţii şi abia a

douăsprezecea zi dela actul alegerii s'a sfârşit cu proclamarea candidatului partidului naţional, care cu toate manevrele autorităţilor, a avut o majoritate de 105 voturi. Eşecul ruşinos al mi­nistrului Moşoiu, cate, cum se ştie, a fost electorul principal dela Dej, şi mai ales amă­nuntele, cu adevărat istorice, ale întâmplărilor din jurul totalizării, au stârnit în toate părţile adevărate valuri de indignare şi revotâ, a căror putere neapărat se va resimţi şi în alegerile apropiate dela Covurlui, Reghin şi aiurea.

— Cunoscuta mişcare studenţească, cu ascuţiş împotriva elementului evreesc, a pro­vocat, de curând, noui tulburări de strada în toate centrele universitare. Câţiva studenţi dintre cei arestaţi In legătură cu asasinarea prefectului Manciù, au declarat greva foamei, un alt moment, care a pus oleu pe focul tîne-rimei, care pare a nu mai putea fi potolit cu mijloace ordinare. S'a recurs deci, prin o ho-tărire a Consiliului de miniştri, la introducerea armatei între zidurile universităţii, un mijloc cu totul extraordinar şi care nu credem sa aibă efectul dorit. Deocamdată vacanţele de

' Crăciun au amuţit mişcarea, dar dacă nu se vor lua măsuri într'adevăr eficace, ea se va porni de nou după sărbători şi chiar cu mai multă putere.

— O altă mişcare, mai puţin răsbaiukă, dar tot cu ţinte politice, este mişcarea „Uniunii naţionale a femeilor române*, care a aranjat o mare întrunire la Bucureşti, cu loznica: eman­ciparea civilă şi politică a femeii. Au partici­pat Ia ea şi fruntaşi politici, între cari şi di Iorga. cari toţi s'au declarat aderenti ai mişcării, aşa că se poate conta pe o izbândă destul de a-propiată a acesteia.

— Din cercurile politice minoritare înre­gistrăm congresul general al partidului maghiar, ţinut la Braşov, unde partidul s'a constituit de nou, sub acelaş prezidiu aiui Ştefan Ugron. Se vorbea într'o vreme de şanzele lui George Bernâdy, fostul primar dela Târgu-Murăş, caie urmează o direcţie ceva mai democrata, dar influenţe, cari par a fi fost horărîtoare, l-au fă­cut să renunţe la candidatură.

— Cu toate nădejdile contrare, situaţia po­litică a Germaniei, creiată de noile alegeri nici pe departe nu este aşa de bună, cum s'a cre­zut Ia început. Guvernul Marx a trebuit să demisioneze şi până în momentul când scriem aceste şire, încă nime nu a reuşit să formeze noul guvern. Centrul catolic a declarat, că la nici o întâmplare nu sprijineşte o formaţiune ministe­rială de dreapta, căci s'ar putea provoca noni complicaţii europene, şi astfel ori se va forma un guvern i la Marx, ori se va ajunge, în chip fatal, la noui alegeri parlamentare.

— Destul de aproape de noi, în Albania, în capitala căreia s'a numit de curând un mi­nistru român, în persoana dlui S. Mândrescu, s'a produs o răscoală foarte însemnată, în faţa căreia guvernul a trebuit să proclame starea de asediu şi mobilizare* gentrală. Afirmative «a ar fi alimentată din partea Iugoslaviei, ceea-ce nu-i eschis să provoace un nou conflict cu Italia, care nu va admite, odată cu capul, de­sfiinţarea Albaniei.

— Luptele din Maroc ale Spaniolilor con­tinuă a aduce noui înfringeri armatei spaniole. 8 a în timpul din urmă, chestiunea s'a compli­cat atât de mult, încât se vorbeşte de o inter­venţie a Franţei şi Italiei, deopotrivă de inte­resate în nordul continentului african.

Stiri mărunte. 9

Tuturor cititorilor şi prietinilor noştri le urăm din inimă, ca sfintele sărbători ale NAŞ­TERII DOMNULUI să le petreacă cu bine şi cu deplină sănătate

P e r s o n a l e . P. Ven. Ordinariat de Lugoj a numit pe păr. Petru Herlo de preot II la Lugoj, iar pe păr. Cornel Başiu de paroh la Coşteiul mare.

— P. Ven. Oidinariat de Gherla a numit pe păr. Ambroziu Plaian de paroh şi protopop la Surduc, pe păr. Ioan Nemeş de paroh la Gâr-ceiu, pe păr. Vasile Bertalan de adm. local la Cozla, iar pe păr. Ioan Mureşan de adm. local la Gârbou Leurda.

— P. Ven. Ordinariat arhidiecezan a numit pe păr. Ioan Budescu de adm. parohial la Ugruţ.

O n o n ă fundaţ i e u n i v e r s i t a r ă . Gaze­tele anunţă, că M. Sa Regele a chJemat de cu­rând la palat pe d. Constantin Toma, primarul Iaşilor. Această audienţă este în legătură cu do­rinţa exprimată de Suveran, de a înfiinţa tn ca­pitala Moldovei o fundaţie universitară. Fundaţia se va clădi din fondurile M. S. Regelui, iar construcţia va începe în Martie. înainte de a s"e fixa definitiv planurile nouei clădiri, prima­rul Iaşilor e decis să cerceteze planurile măre­ţului palat ce se va ridica în Capitală, din ini­ţiativa dlui Stelian Popescu, directorul u n i v e r ­sului», cu scopul de a fi o cât mai mare a-semănare între ambele clădiri studenţeşti.

L o c a l e . Predicile din zilele marilor săr­bători ale Naşterii Domnului şi ale Tăierii îm­prejur, le va ţinea, ca de obiceiu, I Preasfinţia Sa păr. mitropolit Vasile, săvârşind deodată şi sf. liturghie pontificală.

— Cu concursul binevoitor al reuniunii f jmeilor române, Casina locală a Incepet să a-ranj«ze conveniri cu ceai, cari dacă vor fi îmbră­ţişate pe viitor de toţi membri acestor două insJituţii cu aceleaşi intenţii şi sentimente cari au prezidat la iniţiarea lor, pot deveni ocazii din cele mai potrivite pentru cimentarea legăturilor sociala dintre membri 'societăţii noastre blăjene. D n cauza unor neînţelegeri mărunte, începutul ficut Dumineca trecută n'a fost chiar la înăl­ţime, dar se sperează că altădată o să fie mai bine.

— Miercurea viitoare, în sara de anul nou, se va aranja din partea Casinei române, în sala de gimnastică a liceului, revelionul obişnuit, când se va juca o piesă comică de mare efect, re-zervându-se publicului şi alte surprize plăcute.

— A doua zi de Crăciun se aranjează, în sala otelulni »Univers«, o petrecere dansantă din partea »Reuniunii? pompierilor voluntari din B!aj«. începutul la orele 20.

R a s n A ş i ţ o l e p ă m â n t e ş t i a l e Ini Nl-c o l a e B â l c e s c n . Guvernul luând cunoştinţă, I că osemintele istoricului Nicolae Bălcescu, care a murit în exil, s'au găsit într'un cimitir din Palermo (Sicilia), a dat însărcinare dlui ministru Lapedatu să îngrijească de aducerea acestor o-seminte în ţară. Guvernui vrea ca rămăşiţele aceluia, care a luptat pentru renaşterea şi liber­tatea României, să se «dihnească în pământul sfânt al ţării. E^e vor fi înmormântate cu mare pompă în curtea bisericii din Bălceşti, comuna natală a scriitorului.

C o n e a r s e . P. Ven. Ordinariat arhidiece-zan publică, cu terminul de 31 Decemvrie c. concurs la parohiile Velţ (prot. Mediaş) şi Penet (prot. Roşia).

— P. Ven. Ordinariat de Gherla publică, cu terminul de 31 Decemvrie, concurs la paro­hiile Buduş, (prot. Olpret) şi Bointşti (prot. Ţara Oaşului), iar cu terminul de 31 Ianuarit 1925 la parohiile Ftga (prot. Beclean) şi Sân-craiu (prot. Eriu). Acelaş, publică, cu terminul

de 15 Ianuarie 1925, concurs la postul de mi­sionar diecezan.

— P. Ven. Ordinariat de Lugoj publică, cu terminul de 30 Decemvrie concurs la paro­hia şi protopopiatul Vărădiei, iar cu terminul de 10 Ianuarie 1925 la parohia Ticvaniul mare.

D a r p e n t r u bfserieft . Nî-se cere publi­carea următoarelor şire: »Vasile Bălaie din De-troit Michigan (America), originar din Fizeş, a a donat pentru biserica noastră gr.-catolică suma de 10,850 Lei, mai colectând pe atâta şi dela slţii, trimiţându-»e în total 21,700 Lei. Reprezentanţa parohială îi aduce şi pe această cale mulţumirile sale. — Teodor Groza paroh*.

N o i a j u t o a r e p e n t r u def ic ienţ i f i v ă d u v e . Credincios obiceiului din trecut, mi­nisterul cultelor a asemnat şi pe 1924 un aju­tor pentru preoţii în retragere şi pentru vădu­vele şi orfanii de preot. Celor diatâi li-s'au asi­gnat câte 1200 Lei, iar văduvele primesc câte 1000 Lei, mai având de fiecare orfan câte 600 Lei în plus. Orfanii de ambii părinţi se împăr­tăşesc de câte 800 Lei. — Banii au sosit şi se pot ridica şi direct dela Adm. centrală capitulară.

t P ă r . P e t r n P i n t e a , preot penzionar al eparhiei Lugojului, s'a stins la Lugoj în 28 Noemvrie c. în anul 79 al vieţii şi 37 al preoţiei sale cinstite. — Fie-i partea cu drepţii!

f P ă r . T e o d o r l o n a ş e u , parohul din Vâlcelele bune (eparhia Lugojulai), s'a stins la 29 Octomvrie c. în anul 76 al vieţii şi 52 a! preoţiei sale cinstite. — Odihnească în pace!

Pentru preoţiraea arhidiecezanâ. Zilele t recute a sosit la oficiul arhidiecezan asemnarea cotnpetinţelor preoţeşti dela stat pe trimestrul Octomvrie — Decemvrie 1924 Cercularele referitoare să spedează zilele acestea, aşa că în cel mai scurt t imp cu toţii îşi vor primii aju­toarele cnvenitef.

Cărţi & Reviste. M. SADOVEANU: Oameni din lună. Bu­

cureşti („Cartea Rom."). 1924. Preţui 28 Lei". Dr. ALEXANDRU NICOLESCU: Din tre­

cutul bisericii răsăritene cu reflexii la timpul de faţă. („Biblioteca pentru clasa cultă Nr. 2). Lugoj 1925. Preţul 20 Lei.

Cartea aceasta, din al cărei minunat cuprins reţi­nem Ia alt loc câteva pasagii, es te o splendidă apologie, brodată pe temeiu istoric, a bisericii romane. Cu deo­sebită considerare la referinţele româneşti şi utilizând şi momente din cele mai recente , autorul analizează cu multă obiectivitate trecutul şi prezentul bisericii răsări­tene şi făcând o comparaţie, care se îmbie dela sine, între biserica Romei şi această biserică, justifică odată mai mult motivele de înaltă valoare etică şi naţ ională, pentru cari biserica noastră română unită susţine, c i »ruperea peceţilor dsla 1700« ar fi o adevărată crimă împotriva sufletului creştinesc şi românesc al neamului. — Ca un ajutor aproape indispenzabil în luptele noastre de apărare, o recomandăm tuturor cu toată căldura, d o ­rind ca în timpul cel mai scurt să putem anunţa o n o u i ediţie a ei.

VICTOR EFTIM1U. Poemele singurătăţii. Candele stinse, Lebedele sacre. Ediţia III. Bu­cureşti („Cartea Rom."). 1924. Preţul 35 Lei.

AL. T. STAMATIAD: Pe drumul Dama­scului. Poeme religioase. Ed. Casa şcoalelor. Bucureşti. 1923. Preţul 16 Lei.

Este un frumos mănunchi u de psalmi şi rugăciuni, cuprinzând şi câteva imnuri naţionale, prinse în versuri uşoare, ta Iaşi, în zilele de glorie ţ i de sânge ale anilor 1917—8. Deşi inspirate de urgia răsboiului cumplit de atunci, ele se vor citi to tdeauna cu bucuria pe caie ţi-o dă un naţionalism curat străbătut de fiorul sfânt al unor i danci convingeri religioase.

ALFRED MOŞOIU: Toader nebunul. Edi­ţia II. Bucureşti (.Cartea Rom.*). 1924. Pre ­ţul 25 Lei.

O Y A R F A S E L E M E R : Erdelyi problemâk 1903—1923. Cluj 1923. Preţul?

t Autorul, un cunoscat >filoromân« de pe vremea do-mi naţiunii maghiare, care, ca fiu al Ardealului , a înţeles să lupte încă de p e atunci pentru o apropiere a popo­rului maghiar de cel român, publică acum, într 'un vo­lum de aproape 300 pagini, feliurite a r t i eo le ' şi vorbiri din timpul indicat în titlu, meni te a servi acest s cop .

P a g . 8 U N I R E A Nr. 51—52-

Es te o lucrare pe cât de interesantă ca cuprins, pe atât şi de preţioasă pentru at i tudinea corectă şi loială pe care o recomandă minorităţii ungureşti faţă de noul stat român. — Pentru cine vrea s i facă o sănătoasă politică minoritară, cartea aceasta a dlui Gy. este de un nepre­ţuit folos.

DIM1TRIE CANTEMIR. Descrierea Mol­dovei, tradusă din latineşte de Dr. Giorge Pascu. Bucureşti („Cartea Rom.") 1923. Preţul 30 Lei.

Dr. SILVIU DRAGOMIR: Avram Iancu. Editura Casei şcoalelor. Bucureşti 1924. Pre­ţul 12 Lei.

Scrisă din prilejul serbărilor centenare din vara trecută, lucrarea aceasta a dlui Dragomir este o bună contribuţie la cunoaşterea frământărilor româneşti dm anii revoluţiei dela 1848—9, îndrumate in cea mai mare parte de adoratul Craiu al munţilor noştri apuseni.

I. GĂVĂNESCUL: Curs de pedagogie I. Pedagogia generală. Ediţia II. refăcută şi mă­rită. Bucureşti („Cartea Rom.') . 1923. Preţul 55 Lei.

CALENDARUL DELA BLAJ 1925. Editura gazetei „Unirea Poporului". Preţul 35 Lei.

După o întrerupere de câţiva ani, >Calendarul dela Blaj* apare de nou, îngrijit de astădată din pai tea profesorilor noştri grupaţi în jurul gaietei »Unirea Po­porului. Este o lucrare din cele mai bune, care pe lângă par tea strict calendaristică şi atâtea pagini minunate de >invăţătură şi petrecere», presărate cu ilustraţii potri­vite, are şi şematismul întregii noastre provincii biseri­ceşti, care şi singur îi asigură o răspândire din cele mai largi. —- I-o dorim din tot sufletul, fiindcă o merită.

ZAHAR1E BOILA: Un braconier politic — Octavian Goga. Blaj 1924. Preţul 8 Lei.

„PROTOCOALELE" ÎNŢELEPŢILOR SIO-NULUI. Cu o introducere de Roger Lambelin. Traduse de Ion I. Moţa. Editura „Libertatea4*. Orăştie 1923. Preţul 35 Lei.

Pe aproape 300 de pagini ni-se dau aici, însoţite de comentarii cu aplicaţii speciale pentru referinţele româneşti, vestitele .-protocoale* ale «Sfatului înţelepţi­lor Sior.ului«, tipărite mai întâiu la 1905, în ruseşte, din partea lui Sergius Nilus. Ni-se desvăleşte în ele planul după care marea finanţa evreească cearcă se supună su­premaţiei sale lumea întreagă. Este un plan, a cărui cu­noaştere aruncă o nouă lumină asupra temeiului miş­cărilor studenţeşti dela noi

POVEŞTI ALESE DIN 1001 NOPŢI. Bu­cureşti („Cartea Rom."). 1924. Preţul 35 Lei.

Cuprinde 14 bucăţi din frumoasele poveşti arabe, cunoscute sub titlul de 1001 nopţi Are şi 5 ilustraţii în culori orientale, cari vor contribui desigur foarte mult ia desfacerea cărţii.

VIAŢA. An X. Nr. 12 (Decemvrie). Hâiău-ceşti. Preţul 4 Lei.

SENTINELA CATOLICĂ. An. IV. Nr. 12 (Decemvrie). Apare lunar (redactor: Dr. D. An-dries). Iaşi. Abonamentul 15 Lei pe an.

Ieşind cu supliment al revistei »Lumina Creştinu­lui* dela laşi, »S, C« aduce îngrijite pag'ni de apărare a drepturilor noaste inprescriptibile, orientând în aceeaş vreme, tot cu tendin ţe apologetice, asupra momentelor mai însemnate ale bisericii catolice.

TRANSILVANIA. An. XLV Nr. 10—11 (Oct.—Nov.). Organul literar al „Astrei". Sibiiu. (str. Şaguna 6).

CUVÂNTUL LITERAR ŞI ARTISTIC. An. I. Nr. 7 (22 Decemvrie). Apare săptămânal. Bucureşti.

Este, dupăcum arată şi titlul, un supliment săptă­mânal al ziarului „Cuvântul", îngrijit de o seamă de scrii­tori, cari aduc prin el bune servicii literaturii şi artei, de cari se ocupă.

SLOVE. An. II. Nr. 11 (Noemvrie). Re­vistă culturală. Calafat. Abonamentul Lei 50 pe an.

T e l e f o n u l „Unir i i .

M. Arad. La dorinţă, Vă comunicăm de pe acum, că noul abonament pe 1925 a trebuit să-1 fixăm în suma de Lei 150 pe an. Este o urcare de 25*/ 0 faţă de t iecut , mult mai mică decum ar cere-o proporţia celor 6 floreni, abonamentul iniţial al >Unirii«. Dar sperăm că aceasta sumă ne va ajunge pentru a putea face faţă plusului de cheltuieli, cari se pot prevedea pentru anul ce vine.

„Lumina Bâtelor" Sibiiu. Pentruca şi cititorii noştri să vadă cum înţelege un organ poporal să facă educaţie cititorilor săi pentru sfintele sărbători ale dra­gostei creştineşti, dăm şi noi următoarele rânduri din

numărul D v . de Crăciun: »Şi după toată această scârbă (e vorba, c i Papa s'ai fi legat frate de cruce cu bolşe­vicii! IN. R . i , cărturarii din Blaj mai laudă încă (binefa­cerile sfincei Uniri', şi cheamă poporul să meargă la Roma la un m a r e praznic ce-1 face trufia Papei. Ba să meargă ei singuri unde şi-o dus mutu iapa. Poporul român e sătul până'n găt de Papa şi de politica iui«. Şi pentruca lumea să vadă şi mai bine câtă creştinătate este in aceste şire, iată mai dăm din acelaş număr şi cuTinteie Mântuitorului: ; intru această vor cunoaşte oa­menii că sunteţi ai mei, dacă aveţi iubirts între voi«.

»Adevăru l bisericesc*. P i t e ş t i . Dupăcum puteţi v?dea şi din acest număr, ştim şi no: că patriarhul or­todox dela Ierusalim trăieşte, ba ;l cunoaşt m chiar destul de aproape Ştim despre el şi lucruri, despre cari, cu toată ortodoxia DV. poate totuşi n'aţi avut cu-noşunţă. Dacă am înciestat deci pSr t rea unui' cercuri ortodoxe referitor la transferarea scaunului dela Cor,-stantinopol la Ierusalim, am fâcut-o numai pentru greu­tăţile mari, pe cari le irUimpină patriarhatul ^ecumenic» în Constantinopolul Turciei, nu tocmai prietină aspira­ţiilor greceşti, pc cari le reprezinte de comun titularii patriarhatului Nu era deci nici o nevoie să ne găsiţi răi pentru o părere, pe care nici nu o prezintam ca pe a noastră.

Ş. O r a v i ţ a . Punând noi chestiunea principiar, în­ţelegem să continuăm a o ţ i n e a la snpraiaţă, admiţând ca ea să fie discutată din toate punctele de vedere. N u - i putem da însă un colorit prea personal, cum ar fi cazul, dacă am face loc şirelor Dvoastrâ. Adresaţi-vă deci, Vă rugăm, de nou cu toată încrederea Ordinariatulrd respectiv şi noi credem că celuice continuă »a bate», în urmă tot va trebui »să i-se deschidă*.

S . T*Teb*-şti. Avem bune nădejdi, că Blajul v a avea în curând de nou posibilitatea de-a putea provedea bisericile noastre c u u t insi i le necesare ornate, potire şcl. , iar până atunci să binevoiţi a. Vă adresa p i r . p io-topop Qeorge Dânilă dela Bucureşti vstr. Polonă 48), care este mai în măsură să cunoască vre-o firmă de încredere din capitală.

Mai mu l to ra . Indatăce vom avea informaţiile ne­cesare, »Unirea« va publ ca toate amănuntele referitoare la pelerinajul roman. Vă rugam deci să u i măriţi acea­stă gazetă, număr de număr, fiindcă comiten.l nu este în situaţia de-a putea comunica particular cu toţi cari vreau să cunoască aceste amănunte.

1\ Chil ia Noul curs de cantori încă nu este de­finitiv hotărit şi se prea poate, ca proximul curs să se deschidă abia în primăvara anului 1926, tot numai !a doi ani. De cumva se. va ţinea şi in 1925, lumea va ii încunostintată la t imp. -- Pe anul curent mai restati eu 75 Lei.'

C. Veleher in . Pentru a Vă împlini dorinţa, iată însemnăm aici, că «Dumitru Pop, învăţător pensionat în Fărăgău, vestitul cântăreţ al Câmpiei, s'a stins în anul 70 al etăţii!»

I. Oluj. Avizul Dv. nu-1 putem da decât la partea taxabilă. Dacă vă convine, rugăm să ne scrieţi de nou.

Of. pa r . Ia (litra. Din suma trimisă 30 Lei au trecut în abonamentul anului v'itor. *

R H â r s e n i . A «csit prea târziu pentru aceste sărbători .

Of. pa r . îscroni . Pe anul curent mai restaţi 30 Lei.

PRIMARIA COMUNEI MARI BLAJ.

! P reo ţ ime!

• • • • t e t « > » p

Nou Apăru i ! jj|

Predici la morţi j | de I. M A R G A , protopop jj | j 1 expl . 45 Iei, plus 5 lei nnrtn, — :j jj S e aîlă la Librăria Anca. Cluj. \\ l'i (33) 6 - 2 0 ; J

V A S I L E HOZA PRĂVĂLIE DE MANUFACTURĂ.

i l î tMitfu™ i iîi, r i n 1111 ITI f; • n • n • M

(97) 6 - 5 2

Mare asortiment de mărfuri din Ceho/

slovacia ca: â£ef fre,

f ) e ienur t , S a t i n u n , J 3 a -

$male e tc , precum şi o/

dâjdii bisericeşti: V e s t m i n t e

şi p r a p o r i din cele mai bune

stofe elveţiene, apoi ^ o t i r s , C ă " dein i ţe , C r u c i de rnână şi C r u c i de

p r a p o r i cu preţuri convenabile.

— Serviciul ireproşabil. ~~zîEr~ NB. R o g nimeni sA nn-şi comande din a l t loc pânA ce nu se va eon-0 T inge de preţurile mrl* . [•]

SIBIIU, Piaţa Prinţul Carol Nr . 6.

Publicaţiune. P e n i ) u fcfoptuirea se rv i c iu lu i d e pază

d e z i şi n o a p t e s e în f i in ţ ează în a c e a s t ă c o m u n ă ' u n p o s t d e g u a r d â c o m u n a l ă cu 8 g u a r z i , cari v o r s t a ţ i o n a ia p r i m ă r i a co­m u n a l a .

S u n t a d m i ş i ia c o n c u r s : 1. B ă r b a ţ i cu d o m i c i l i u l s t a b i l in co ­

m u n i i , majori, c a r i p r o b e a z ă c â a u făcut a r m a t a , c u o p u r t a r e m o r a l ă b u n ă , fiind n e p e d e p s i ţ i p e n t r u d e l i c t e , şi s ă fie ab­s o l u t t r e j i .

. 2 S ă ş t i e s c r i e şi c e t i l eg ib i l . 3. B ă r b a ţ i i c a r i v o r c o m p e i a v o r p r o ­

d u c e a t e s t a t m e d i c a l del-i m e d i c u l de c i r c u m s c r i p ţ i e , a t e s t a t d e bună p u r t a r e , a t e s t a t d a c ă au m a i fos t ap l inn ţ i în se rv ic iu .

4. G u a r z i i b r n e f i n a z â d « un salar l u n a r d e 1200 Le i şi u n i f o r m ă .

B ă r b a ţ i i - a r i v o r c o m p e t a ia p o s t u r i l e d e m a i sus îşi vor înainta c e r e r i l e p â n ă la 3 1 D e c e m v r i e <•. b. P r i m ă r i a c o m u n a l ă .

B l a j , 8 Decemvr ie 1924. Dragoş (134) 1 1 primar.

Publicaţie de licitaţie. P e u i r u e x a r e n d a r e a v ' m i i podului d i n :

O i ^ u i Blaj so va ţ nea l i c i f ţ<> în B l a j i a ' 2 4 Decemvr ie 1 9 2 4 , la o a r e l e ' 1 2 din zi. î n , b i r o u ! s u b s e m n a t u l u i advoca t s r h i d i e c e z p n .

D r e p t u l d e a c u l e g e vama, împreună cu a c c e s o r i i l e , se va e x a r â n d a p e a n u l 1925.

Pre ţHÎ d e s t r i g a r e e s t e 4 0 , 6 0 0 L e i .

C o n d i ţ i u m i e d e l i c i t a ţ i e s e p o t v e d e a în b i r o u l s u b s e m n a t u l u i in c u r s u i o r e l o r d e oficiu.

Ce i -e d o r e s r . s ă ia p a r t e ia l i c i t a ţ i e s u n t d a t o r i a d e p u n e i n a i n t e u n v a d i u de 4 0 6 0 iei in b a n i g a t a , s a u h â r t i i d e va ­l o a r e n o t a t e la b u r s a d in B u c u r e ş t i .

O f e r t e l e p r e z e n t a t e în s c r i s s e vor lua in c o n s i d e r a r e n u m a i p e n t r u c a z u l d a c ă v o r fi p r e z e n t a t e p â n ă la d a t a d e m a i s u s . fiind a n e x a t ă şi d e c l a r a ţ i a , că o f e r e n t u l c u n o a ş t e c o n d i ţ i i l e d e l i c i t a ţ i e .

S i a j , 1 3 D e c e m v r i e 1 9 2 4 .

ss. Dr. Z A H A R I A BOILA (135) ! - l advocat arhidiecezan.

eoooo ooooo o oeeoee A v i z

Tribunalul reg. din Alba-Iulia cu de -ciziunea sa Nr. 1 5 5 / 9 2 2 — 2 4 de dto 27 Iu l ie 1921 a intregistrat lichidarea însoţirii economice comerciale > P L U G A R U L * .

Prin aceasta sunt recercaţi deci toţi aceia, cari au vre-o pretenziune asupra s u s numitei însoţiri, ca in termen de 6 luni dela a treia publicare în prezente, gazetă, s ă şi-o anunţe la sediul însoţirii.

Anunţările intrate după espirarea a-cestui termen, nu se vor mai lua în con­siderare.

Blaj, ia 1 Decemvrie 1924.

„PLUGARUL" insoţire economică-comercială

(131) 2 3 ' B L A J .

eeeeeeeeeee eeoeoo