APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XIX, NR. 197http://apostolul.slineamt.ro

martie2017

Preţuirea lui Ion Creangă şi a operei sale în judeţul Neamţcum, în 2017, când se împlinesc 180 de ani de lanaşterea Marelui Humuleştean şi peste 120 de ani dela moarte, consider că Ion Creangă rămâne în top-ulpersonalităţilor culturii române păstrate în conştiinţalocuitorilor din ţinutul Neamţ. Cât priveşte pe hu-muleşteni, nu cred că există vreo-unul care să nu fi„descoperit” un cât de mic grad de rudenie cu celcare s-a născut în localitatea de pe malul Ozanei.

Propunându-ne să aducem un modest omagiu celuipe care G. Călinescu îl considera ca fiind unul din ceipatru mari clasici ai literaturii române, alături de MihaiEminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici, ne-am gânditsă realizăm o trecere în revistă a faptelor care ar puteaalcătui o imagine a preţuirii de care s-a bucurat ilustrulscriitor din partea locuitorilor de pe aceste locuri şi maiales a oamenilor de cultură.

Dar nu mare ne-a fost surpriza când am constatat căprea puţine au fost faptele prin care urmaşii scriitorului

şi-au arătat preţuirea. Prea puţine sunt gesturile de remar-cat din partea celor care sau ocupat de localităţile ce într-unfel sau altul au legături cu scriitorul. Câteva străzi, unelechiar de mici dimensiuni şi periferice, câteva instituţii decultură şi o localitate poartă astăzi numele celui pe careîl aniversăm.

Înainte de 1989, s-a realizat, prin grija Comitetuluide Cultură şi Artă al Judeţului Neamţ, o statuie ce poartăsemnătura sculptorului Ion Vlasiu, amplasată din anii ̕ 70ai secolului trecut în Piatra-Neamţ şi tot în acea pe-rioadă s-a renovat şi reamenajat Casa memorială IonCreangă, la Humuleşti (înfiinţată în 1954), o vreme s-aorganizat festivalul de film pentru copii „Punguţa cu doibani”, la care s-a prezentat în premieră şi filmul Elisa-betei Bostan (născută în Neamţ), iar manifestarea anuală

A

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 4)

Trăiască Unireacu România!

l 99 de ani de Unirea Basarabieicu România

a 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cu-prindea reprezentanţi ai tuturor naţiona-lităţilor, a votat în favoarea UniriiRepublicii Democratice Moldove -neşti (Basarabiei) cu România, după

cum urmează: din cei 135 de deputaţiprezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii,3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut,

13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului afost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăteentuziaste „Trăiască Unirea cu România”!

În numele poporului Basarabiei, SfatulŢării declară: Republica Democratică Moldo-venească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut,Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile gra-niţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şimai bine de ani, din trupul vechii Moldove. Înputerea dreptului istoric şi dreptului de neam,pe baza principiului ca noroadele singure să-şihotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru tot-deauna se uneşte cu mama ei România.

Decretul regal promulgat de Regele Fer-dinand I al României care întărea aceastăhotărâre a fost semnat la data de 9 aprilie1918. (Red.)

L

Intrarea în muncile din primăvară...

Domnule Gabriel Ploscă,deşi comparaţia pare puţinforţată, aş zice că în Ro-mânia, problema salariză-rii în educaţie seamănă cubolovanul lui Sisif. Abia seaşează lucrurile cât de cât,că ele trebuie luate de la

capăt. Sau cârpite. Coşi într-oparte şi se destramă în alta.Aprobă Parlamentul, se supărăCotroceniul. Aprobă Preşedintelese supără Curtea Constituţională.Sau invers.

– Mai întâi trebuie să vă in-formez că, indiferent de haosul depe scena politică, în centrul preo-cupărilor Federaţiei Sindicale Li-

bere din În-văţământ,pe lângăalte obiec-tive priori-tare, a statşi stă înmod firescproblemasalarizăriiîn educaţie. Ca să limpezim puţincontururile prezente ale chestiunii,aş porni de la faptul că majorărilepromise de actualul guvern au fostaplicate începând cu 1 ianuarie, înmedie cu 15% pentru personaluldidactic şi didactic auxiliar, şiapoi, în medie cu 20%, pentru per-

sonalul nedidactic, începând cudata de 1 februarie. În aplicareaacestor măriri există din păcate di-ficultăţi de ordin birocratic, admi-nistratorii celebrului EduSal,program care controlează tot cemişcă în salarizarea din Educaţie,neţinând pasul cu modificările dinsalarizare. Iar această lipsă de sin-cronizare dintre realităţile vieţii şiun program de calculator creeazăconfuzie şi disfuncţionalităţi. Înfond e vorba de o simplă pro-blemă de tehnică şi nu ştim dacănu se rezolvă din nepricepere saudin alte pricini. Este cert însă căaceastă situaţie creează tensiuniregretabile.

–

Schimb de experienţă la Piatra‐Neamţl Interviu cu domnul Iosif Covasan,

director economic al Sindicatuluidin Învăţământ Neamţ

Stimate domnule IosifCovasan, înţeleg că neaflăm în preajma unuieveniment inedit înviaţa Sindicatului dinÎnvăţământ, peste câ-teva zile la Piatra-Neamţ urmând să aibă

loc o reuniune a profesionişti-lor finanţelor din domeniulsindical. Ce se întâmplă, de fapt?

– Cred că se întâmplă un lucru important. Auavut loc până acum în România numeroase întâlnirisau schimburi de experienţă ale persoanelor alese îndiferite funcţii sau foruri sindicale. Acum, la Piatra-Neamţ organizăm întâia reuniune comună a celorcare se ocupă de contabilitatea sindicatelor şi a cen-

zorilor care verifică activitatea financiară a sindica-telor din învăţământ. Este o primă materializare aunei idei necesare care, din păcate, s-a născut de maimultă vreme, a fost reluată, promovată şi dezbătutădeseori, dar nu a fost înfăptuită deocamdată.

– Deocamdată?– Am zis deocamdată, pentru că, în perioada 30

martie – 1 aprilie 2017, după 27 de ani, ea va prindeviaţă. Am iniţiat aceasta activitate, nu ca o simplă in-struire a participanţilor, ci ca o provocare a unuischimb de experienţă între oamenii care lucrează înaceeaşi zonă. De fapt, dorim să facem efectiv unschimb de experienţă, de informaţii şi de bune prac-tici, care să ne ajute să gândim şi să acţionăm unitarîn sectorul nostru de activitate. Când zic că trebuiesă acţionăm unitar, mă refer în primul rând la respec-tarea legilor contabilităţii, a ordenilor şi instrucţiu-nilor stabilite de către ministerul finanţelor, dar şi lacrearea unei viziuni de ansamblu asupra priorităţilor

–

M. Z.(continuare în pag. 2)

M. Z.(continuare în pag. 3)

l Interviu cu domnul Gabriel Ploscă,preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

Viaţa sindicală, la zi

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Omagiu cărturarului G. T. Kirileanuiblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ şi-a omagiat patronul spi-ritual, la împlinirea a 145 de ani de la naştere sa (13 martie 1872),printr-o nouă expoziţie ce reuneşte valori bibliofile din preţioasa colec-ţie donată de ilustrul cărturar oraşului Piatra-Neamţ şi locuitorilor săi.

Amenajată în Sala „Tezaur”, expoziţia propune vizitatorilor re-descoperirea inestimabilei comori de cărţi şi periodice care i-au apar-ţinut lui G. T. Kirileanu şi care oglindesc, între altele, orizontulenciclopedic al culturii acestuia şi pasiunile sale bibliofile. De la cartea

românească veche, cu caracter religios (cea mai veche fiind „Carte Româ-nească de Învăţătură” sau „Cazania lui Varlaam”, Iaşi – 1643), la tipăriturileaparţinând unor prestigioase case editoriale europene (începând cu anul1615), de la periodicele care marchează începuturile publicisticii româneşti(„Albina Românească”, „Curier de Ambe Sexe” etc.) şi până la ediţii ce re-flectă evoluţia ilustraţiilor grafice odată cu tehnica tiparului, expoziţia des-chisă în Sala „Tezaur” a Bibliotecii Judeţene propune şi un număr însemnatde ediţii de lux, prin legăturile decorative ce fac din carte şi-o veritabilă operăde artă.

„Ion Creangă, mărţişorul literaturii române”Până la sfârşitul lunii mai, elevii nemţeni sunt invitaţi să se înscrie la

cea de-a V-a ediţie a Concursului Naţional „Ion Creangă, mărţişorul litera-turii române”, organizat de Şcoala Gimnazială „Gheorghe Nicolau” Români,Structura Goşmani. Concursul se adresează copiilor preşcolari şi şcolari dintoată ţara, fiind structurat pe cinci categorii de vârstă: preşcolari, clasa pre-

gătitoare, clasele I – IV,clasele V – VIII şi liceu.

Concursul are caobiective principale pre-ţuirea operei marelui po-vestitor nemţean prinrealizarea unor mărţi-şoare, desene, machete şicolaje reprezentative şivizează educarea respec-tului faţă de valorile naţio-nale, implicarea efectivă

B

martie 2017

ergând mai departe însă, ajungem din nou lanegocierile pentru acea lege a salarizării uni-tare în sectorul bugetar. Ni s-a prezentat vii-toarea grilă pentru salarizarea în Educaţie şinu am fost deloc încântaţi. Nici de inadverten-ţele din ea, nici de modul în care este privită,şi situată, Educaţia în grila propusă. Motivpentru care urmează alte întâlniri ale Federa-

ţiilor sindicale cu reprezentanţii ministerului pentrua încerca să se realizeze un oarecare echilibru în in-terior, pentru a se elimina diferenţele prea mari dintrediferite categorii de bugetari, pentru a încerca să si-tuăm salariile dascălilor pe o treaptă cât mai apropiatăde prestigiul teoretic şi de locul care i se atribuie îndeclaraţiile oficiale. Dacă zici că de Educaţie depindeviitorul naţiei, nu-ţi baţi joc de acest viitor. Deocam-dată, din informaţiile pe care le deţinem, în ierarhiabugetarilor, pe o scară socotită în momentul de faţăde la 1 (salariul minim pe economie, 1450 de lei) la13 (salariul preşedintelui), Educaţia s-ar situa camîntre treptele patru şi cinci, adică tot în partea infe-rioară a acestei grile. E un lucru care ne nemulţu-meşte profund şi pe care vom încerca să-l remediemîn următoarele runde de negocieri.

– Şi când se vor termina, totuşi, aceste nego-cieri?

– Greu de precizat. Deocamdată se spune călegea ar trebui să fie gata până la sfârşitul lui martie.Ca idee, noi cei din învăţământ ar trebui să avem unsalariu maxim care ar reprezenta aproximativ 30%din salariul preşedintelui. Undeva până la un maximde aproximativ 6.000 de lei brut, în care sunt înscrisetoate sporurile, iar atingerea acestei sume se va facegradual, până în anul 2021. Acest lucru nemulţu-meşte însă foarte tare. Sigur că preşedintele e preşe-dinte, magistraţii sunt magistraţi, demnitarii suntdemnitari dar, din punct de vedere al salarizării, şiprofesorii trebuie să fie profesori.

Un lucru bun în această Lege a salarizării esteînsă faptul că se lasă un fond de premiere de 5% înfiecare unitate şcolară, un fond de premiere finanţatefectiv, nu ca altădată când asigurarea fondului depremiere depindea de economiile la salariu, de pildă.Ceea ce mă îngrijorează încă de pe acum este modulcum vom şti să folosim acest fond de premiere, fiind -că în mod normal aceşti bani ar trebui să meargă cătrecei care muncesc cel mai bine, care sunt cei mai im-plicaţi în bunul mers al activităţilor dintr-o şcoală.Tare mă tem însă că banii vor fi distribuiţi pe criteriisubiective. Şi, în acest caz, se vor crea tensiuni şi înloc să avem emulaţie şi un stimulent pentru a muncimai bine, vom avea reacţii inverse. Deocamdată nuexistă norme clare, lucrurile sunt la mâna Consiliilorde administraţie din şcoli, şi mă gândesc cu îngrijo-rare că şi în această problemă sindicatele vor avea ogroază de treabă.

– S-a aprobat Contractul colectiv de muncă la

nivel de sector de activitate. Ce urmează?– Urmează, normal, să încheiem un Contract co-

lectiv de muncă la nivel judeţean. În acest sens, ampregătit deja un document pe care urmează să-l ne-gociem cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţîn Comisia paritară de la începutul lunii aprilie. Avemdeja o adresă oficială din partea FSLI care ne împu-terniceşte să purtam aceste negocieri printr-o delega-ţie alcătuită din cei cinci membri ai BirouluiOperativ, urmând – tot normal – ca acest documentsă fie înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă.Regula este ca în contractul la nivel de judeţ să fieincluse obligatoriu toate prevederile contractului demuncă la nivel de sector, dar dacă vom găsi oportu-nităţi, vom adăuga şi alte prevederi. Mă bucur că noulact normativ revine cu precizări legate de buna func-ţionare a Comisiei paritare, cu limpeziri privind te-meiul ei legal şi modul ei de organizare, astfel încâtvom avea un real instrument de lucru până la nivelulunităţilor şcolare.

– Alte probleme pe ordinea de zi?– În continuare, conducerea Federaţiei e cu ochii

pe parcursul parlamentar al unor iniţiative legislativelansate de FSLI privind statutul şcolii profesionale,pensionarea cu trei ani mai devreme a celor care do-resc să o facă, dar fără a le afecta cuantumul pensieiş.a. Foarte importantă pentru noi este urmărirea ini-ţiativei prin care se doreşte ca profesorii, toate cadreledidactice, să capete statutul de autoritate publică.Aceasta înseamnă, nu că vom deveni funcţionari pu-blici, cum greşit au înţeles unii dintre colegii noştri,ci că ne dorim o autoritate publică, care să întăreascăpoziţia socială a cadrelor didactice, statutul lor depersoană publică, dacă vreţi. Trăim într-o epocă difi-cilă şi nu cred că trebuie să ne ferim să spunem că şicadrele didactice sunt expuse la fel de fel de pericole– plecând de la bolile profesionale, la derapajele înrelaţiile sociale cu elevii sau părinţii.

– Am citit în presă că faceţi parte dintr-o nouăcomisie menită să promoveze şcoala nemţeană. Des-pre ce este vorba?

– Vreau să semnalez înfiinţarea mai multor co-misii consultative pe lângă Consiliul Judeţean şi salutaici constituirea unei Comisii pentru educaţie. Dincare fac parte, alături de reprezentanţi ai Inspectora-tului Şcolar Judeţean, Casei Corpului Didactic, di-rectori de şcoli, reprezentanţi ai Primăriei, în generaloameni cu experienţă în domeniul educaţiei. Aceastăcomisie, care deocamdată a avut o primă întrunire,ar trebui să vină cu anumite iniţiative care să optimi-zeze actul instructiv-educativ. Important este că pro-

punerile validate în acest sens vor primi finanţare dinpartea Consiliului Judeţean şi vor putea fi puse înpractică. În ultimă instanţă, această comisie repre-zintă tot o formă de dialog social, un instrumentmenit să returneze comunităţii dezvoltare şi prestigiuîn schimbul banilor investiţi în anumite sectoare aleeducaţiei.

– Văd ceva agitaţie în jur. Aşteptaţi oaspeţi?– Acum nu, dar la sfârşitul lunii, da. Vom avea

la Piatra-Neamţ, în premieră absolută, o activitate lanivel naţional care se va adresa contabililor organi-zaţiilor sindicale şi comisiilor de cenzori. Este vorbadespre un schimb de experienţă şi bune practici carese vor desfăşura aici pe data de 31 martie, în ideeaoptimizării activităţii financiar-contabile şi a eludăriiproblemelor provenite din nerespectarea legilor fi-nanciare. Facem lucrul acesta preventiv, pentru căpână acum s-a lucrat bine şi nu au fost probleme înaceastă zonă a activităţii sindicale.

Am căzut de acord ca reuniunea să aibă loc laPiatra-Neamţ, pentru că aici munceşte încă de la reîn-fiinţarea sindicatelor domnul Iosif Covasan, care esteşi Preşedintele Comisiei de Cenzori a Federaţiei Sin-dicatelor Libere din Învăţământ, tot de la naşterea Fe-deraţiei, fără doar şi poate o persoană competentă, cucea mai mare experienţă posibilă în domeniu. Şi ammai ales Piatra-Neamţ, pentru că aici s-au desfăşuratmai multe întruniri sindicale, pentru că ne place săprimim oaspeţi şi pentru că Sindicatul din ÎnvăţământNeamţ a încercat întotdeauna să fie o gazdă bună.Sper să ne reuşească şi de această dată şi, salutândprezenţa acestui grup special de invitaţi, le doresc săîncheie cu brio – sentimental şi lucrativ – balanţaacestei deplasări.

– Înţeleg că aşteptaţi totuşi şi o delegaţie din Re-publica Moldova...

– Mă bucur să spun că a venit timpul ca celedouă întâlniri ale Sindicatului din Învăţământ Neamţcu o serie de reprezentanţi ai Federaţiei Sindicale aEducaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova, desfă-şurate anul trecut în Basarabia şi în Neamţ, să ro-dească deja. Plecând de la această cunoaşterereciprocă, de la necesităţile de a colabora, iată că îndata de 23 martie (N.R. Interviul a fost realizat pedata de 15 martie.) vom primi la Piatra-Neamţ vizitaunei delegaţii din raionul Orhei, în frunte cu şefa Di-recţiei de Educaţie şi Ştiinţă a raionului Orhei (un felde inspector general al învăţământului), şi cu SimionBoţan, liderul sindical al raionului. Sunt programateîntâlniri de lucru cu Inspectorul general al ISJ, cu Di-rectorul CCD şi reprezentanţi ai Sindicatului nostru,întruniri care urmează să se concretizeze în partene-riate pe tema formării continue a personalului din în-văţământul preuniversitar, pe ambele maluri alePrutului.

– Mi se pare un lucru de toată lauda. Pe care îlvom urmări şi consemna, urându-vă totodată izbânzifrumoase pe acest drum.

(urmare din pag. 1)

M

Intrarea în munciledin primăvară...

Viaţa sindicală, la zi

APOSTOLUL Pag. 3

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

n păstrarea şi promovarea acestor valori, stimularea şi afirmarea po-tenţialului artistic şi creativ al copiilor, formarea unor deprinderi demuncă în echipă care să le dezvolte competenţe reale de interrelaţio-nare.

Concursul se desfăşoară în parteneriat cu ISJ Neamţ, CCDNeamţ, AINt, Biblioteca „G. T. Kirileanu”, Biblioteca Comunală Ro-mâni, Parohia Goşmani, şcoli gimnaziale din Ruginoasa (Neamţ),Hotar (Bihor),, Strugari (Bacău), Udeşti (Suceava), Liceul teoretic

„Dimitrie Cantemir”(Iaşi).

Masa rotundă „Vocaţia libertăţii – formede disidenţă în România”

Împlinirea unui secol de la Revoluţia Rusă va fi marcată, de ComplexulMuzeal Judeţean Neamţ, prin organizarea mesei rotunde cu tema „Vocaţialibertăţii – forme de disidenţă în România”. Evenimentul, care va avea locpe data de 5 aprilie, va avea ca invitaţi speciali două personalităţi de seamăale lumii academice. Este vorba despre dr. Ana-Maria Cătănuş, cercetător la

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismu-lui din cadrul Academiei Române, şi dr. IgorCaşu, profesor şi director al Centrului de Stu-diere a Totalitarismului din cadrul Facultăţii deIstorie şi Filosofie a Universităţii de Stat dinChişinău.

„Vocaţia libertăţii – forme de disidenţă înRomânia anilor 1970 - 1980” este şi titlul volu-mului semnat de Ana-Maria Cătănuş, volum ceanalizează fenomenul disidenţei româneşti, răs-punzând la o serie de întrebări fundamentale: cea fost disidenţa în România, cine au fost disiden-ţii, care au fost elementele care au blocat sau,dimpotrivă, au susţinut dezvoltarea disidenţei.

Cartea a apărut în anul 2014 la InstitutulNaţional pentru Studiul Totalitarismului, şi a fost distinsă cu meritoriu Pre-miul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, în anul 2016.

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

(urmare din pag. 1)

î

martie 2017

i sensului muncii noastre. Aş dori ca dupăaceastă activitate participanţii să poată spunenu doar că s-au simţit bine la Piatra-Neamţ, cişi că şi-au mai primenit puţin ideile.

– Chiar aşa, de ce la Piatra-Neamţ?– Mai întâi, pentru că aici este unul dintre

primele locuri unde s-au pus bazele mişcăriisindicale din învăţământ după decembrie

1989, mai apoi pentru că nemţenii au fost întot-deauna gazde ospitaliere ale unor întâlniri la nivel defederaţie sau confederaţie şi, la urmă, dar nu în ulti-mul rând, pentru că interlocutorul dumneavoastrăeste de 27 de ani Preşedintele Comisiei de Cenzori aFederaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ dinRomânia.

– E un lucru de laudă. Felicitări. Spuneţi-necum vor decurge lucrurile la această reuniune?

– Intenţionăm pentru început să avem o prezen-tare cât mai frumoasă şi mai nuanţată a Sindicatuluidin Învăţământ Neamţ. Vom asista apoi la o interven-ţie privind noutăţile în domeniu, expunere susţinutăde domnul Ion Năstase, un mare specialist în dome-niul financiar contabil, auditor intern şi internaţional,patronul firmei EXPERTCONT. Trebuie să mai men-ţionez aici că Sindicatul nostru a mai beneficiat dinplin de recunoscuta sa experienţă europeană, domnulNăstase fiind auditorul proiectului nostru privind„Promovarea egalităţii de şanse şi de gen în cadrulorganizaţiilor partenerilor sociali cu accent pe insti-tuţiile de educaţie”, desfăşurat în perioada 2011-2014,cu parteneri din ţară, dar şi din Spania şi Italia.

În intervenţia mea voi încerca să împărtăşescparticipanţilor câteva din „secretele” specifice me-seriei noastre – fără falsă modestie trebuie să spuncă în aproape trei decenii pe aceste funcţii, am maideprins câte ceva – după cum, în continuare vom as-culta şi alte intervenţii din sală, răspunzând, în final,întrebărilor ce se vor isca pe parcurs. Nu intrămacum în detalii, pentru că sunt lucruri pur tehnice:impozitări, înregistrări în documente, bilanţuri...

– O ultimă întrebare. Cât de tare credeţi în efi-cienţa acestui schimb de experienţă?

– Foarte tare. Sper să mai luminăm nişte lucruri– chiar ne aflăm în preajma depunerii bilanţurilor fi-nanciar contabile la sfârşitul lunii aprilie, iar întoamnă va avea loc Conferinţa Naţională a Federaţiei– după cum sper să putem acredita o viziune con-structivă comună a viitorului. Chiar dacă contabiliiconstruiesc viitorul cu pixul, au şi ei dreptul săimagi neze un viitor mai bun.

– Vă doresc să fie cât se poate de bun. Şi, even-tual, mai ieftin.

Schimb de experienţăla Piatra‐Neamţ

ş

l Vizita Doamnei Ana Blandianala Piatra‐Neamţ

onsiderată autoarea a două mari opere,una literară şi una civică, Ana Blandiana,pe care eu o numesc marea doamnă a pa-radoxurilor poetice (şi nu numai) a avut ovizită intensă în oraşul Piatra- Neamţ lainvitaţia domnului director Adrian AluiGheorghe, directorul Bibliotecii JudeţeneG. T. Kirileanu. Astfel, într-o atmosferă

înaltă, noi, pietrenii, am avut fericirea de a săr-bători Ziua Mondială a Poeziei (21 Martie 2017)împreună cu doamna Ana Blandiana şi cu mulţidin iubitorii acestei minunate arte.

Cu o aparenţă fragilă, dar fiind de fapt unuldin cele mai puternice caractere întâlnite, etericădar plină de consistenţă, profund îndumnezeitădar şi profund terestră, sensibilă până la lacrimi,dar capabilă să ducă tot ce şi-a propus la bunsfârşit... cam aşa am văzut-o pe doamna parado-xurilor, între „America ogarului cenuşiu” şi „Falstratat de manipulare”...

Un loc special în programul nemţean al poe-tei l-au ocupat întâlnirile cu adolescenţii de laColegiul Naţional „Petru Rareş” şi Colegiul Na-ţional „Calistrat Hogaş”, la care se adaugă o altăîntâlnire de suflet cu iubitorii poeziei: la ora12,30, la Statuia lui Eminescu din faţa Bibliote-cii. Cu această ocazie poeta a istorisit cum a luatnaştere Ziua Mondială a Poeziei. Povestea în-cepe la Verona, oraşul marilor îndrăgostiţi ai luiShakespeare, puţin timp după anul 2000, unde oprimăriţă foarte iubitoare de cultură a organizato intâlnire cu 60 de poeţi şi scriitori din toatălumea, ocazie cu care s-a lansat un manifest pen-tru înfiinţarea Academiei Mondiale a Poeziei subegida UNESCO. Academia nu s-a mai înfiinţatdin cauza crizei şi a lipsei de bani, dar s-a stabilitceva ce nu costa bani şi anume, comemorareaZilei Mondiale a Poeziei, pe 21 martie.

Ana Blandiana a dorit să mai împărtăşeascăauditoriului de la statuia lui Eminescu şi faptulcă este mândră de două afirmaţii mult preluatede breaslă şi în presă: „Poezia nu trebuie să fiestrălucitoare, poezia trebuie să lumineze” şi „Nue greu să fii nou, e greu să fii veşnic”.

Pe mine m-au delectat referirile la bine şifrumos, la sorgintea lor antică, la legăturaindisolubilă dintre aceste concepte; m-a impre-sionat durerea din glasul poetei când a opinat căîn goana după originalitate, frumosul a dispărut

aproape şi din artă şi este la fel de adevărat căurâtul şi răul sunt legate...

Omagiul pietrenilor pentru poeta europeanăa libertăţii – titlu primit la Gdansk, datorită volu-mului de versuri Patria mea A4,– a constat înprezentarea unui recital din versurile domnieisale susţinut de elevi ai Şcolii Generale nr. 3 dinPiatra Neamţ şi nenumărate buchete de flori, pecare după ce le-a îmbrăţişat poeta le-a depus lastatuia lui Eminescu şi la teiul Anei Blandiana,aflat la câţiva metri de statuie.

În aceeaşizi, spre seară,la TeatrulTinere tului aavut loc oseară de poezieşi confesiune,moderată des c r i i t o r u lAdrian AluiGheorghe, lacare AnaBlandiana ar ă s p u n sîn t r ebă r i l o r

formulate de criticii literari Teodora Stanciu(Radio Trinitas), Vasile Spiridon, Adrian Jicu,Adrian G. Romila. Dialogul a fost completat cumomente muzicale (chitară clasică), susţinute deDuo Melos – Constantin Andrei şi Titus Flueraş.

Foarte frumoasă a fost imaginea de la care apornit Teodora Stanciu pentru a-şi construi undrum imaginar spre întrebarea pregătită. Ea aplecat de la simbolistica florii de crin la francezişi anume: Fidelitatea, Cunoaşterea, Curajul. Aexemplificat apoi destinul Anei Blandiana cu fie-care din cele trei caracteristici: fidelitatea faţă deoameni, literatură, adevăr; cunoaşterea, prin in-termediul lecturilor şi a inteligenţei, ambele ge-nerând gânduri... ambele generând o gânditoare;curajul, prin cerbicia cu care a lucrat împreunăcu micul grup de colaboratori la Memorialul Si-ghet, operă cu care se va mântui cu adevărat.

Întrebare: La care trăsătură din cele trei ţinemai mult...

Răspuns: Deşi şi-a dat o parte din viaţă pen-tru a face publică suferinţa din România, destinulAnei Blandiana este unul literar...

Închei cu cuvintele Anei Blandiana – tot ce efiresc e miracol – şi cu cuvintele mele – tot ce nise întâmplă este minunat...

Gianina BURUIANĂ

C

21 martie, Ziua Mondială a Poeziei

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 4

Varujan Vosganian şi„Copiii războiului”arujan Vosganian a fost prezent, vi-neri, 17 martie, la Biblioteca Jude-ţeană „G.T. Kirileanu” Piatra Neamţ,pentru a-şi lansa cea mai recentăcarte, „Copiii războiului”, apărută laEditura Polirom. Într-o sală (Cupola)neîncăpătoare, gazdă a fost AdrianAlui Gheorghe, care a dat cuvântul

lui Vasile Spiridon şi lui Adrian G. Romila.La final, autorul a făcut o demonstraţie deoratorie, începând cu un excurs în care apunctat importanţa culturii pentru omenire.„«Copiii războiului» este o carte despre

noi, este o carte a traumelor nelecuite pe care le purtăm cu noi şi care se re-deschid ades. Traume pe care le-am acumulat începând cu anii ’50 şi pe carenu le-am lecuit nici până acum”, şi-a descris, la un moment dat, Varujan Vos-ganian romanul.

Varujan Vosganian a publicat, după Revoluţie, cărţile intitulate „Şama-nul Albastru” (1994), „Statuia Comandorului” (1994), „Ochiul alb al reginei”(2001 – poezii, volum selectat pentru Jubileul Asociaţiei Traducătorilor deLiteratură Americană), „ Iisus cu o mie de braţe” (2004 – poezii), „Carteaşoaptelor” (2009), „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri” (2013),„Cartea poemelor mele nescrise” (2015) şi „Copiii războiului” (2016).

Nicu Enea pe simezele Muzeului de Artă În organizarea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ – Muzeul de Artă

din Piatra Neamţ şi Clubului Lyons, marţi 14 martie 2017 a avut loc o pre-mieră nemţeană – vernisajul expoziţiei de pictură semnată de Nicu Enea.Cele peste 60 de lucrări cu o valoare excepţională aflate într-o colecţie par-ticulară din Bacău vor putea fi admirate pe simezele Muzeului de Artă dinPiatra Neamţ în perioada 14 martie – 10 aprilie 2017.

V

(urmare din pag. 3)

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

martie 2017

Preţuirea lui Ion Creangă şi a operei sale în judeţul Neamţezătoare la Humuleşti a devenit cunoscutăîn întreaga ţară, de-a lungul mai multorediţii fiind prezente numeroase persona-lităţi ale culturii române. După evenimen-tele din decembrie 1989, putem spune căîn prezent, omagierea lui Creangă se limi-tează la un spectacol al elevilor cu urăturitradiţionale, spectacol pe care, apoi, în

aceeaşi zi îl reproduc şi în faţa primăriei din ora-şul Târgu Neamţ. Uneori, se mai organizează şicâte un simpozion cu participarea unor intelec-tuali locali.

Mai mult, tot după 1989 au fost câteva „ini-ţiative” de care iniţiatorii lor ar trebui să se ruşi-neze. Despre ce este vorba?

Un „mare” intelectual s-a gândit că n-ar firău să realizeze „oarece profit” prin publicarea şidifuzarea celor două poveşti corozive ale scriito-rului, lucru pe care l-a şi făcut în condiţii graficeexecrabile fără nici o explicaţie. Acelaşi ins a maiavut o iniţiativă, aceea de a realiza o traducereactuală a primei monografii ce poartă numele„La vie et l’oeuvre de Ion Creangă” (teză de doc-torat a autorului) de Jean Boutière (filolog fran-cez, specialist în filologia romanică), deşi existaîncă din 1976 o excelentă traducere realizată deacademicianul prof. univ. dr. doc. ConstantinCiopraga. De altfel, specialiştii au amendat ime-diat iniţiativa noului traducător, acuzându-l deplagiat.

În aceeaşi categorie a iniţiativelor nejustifi-cate se înscrie şi cea a unui profesor de limba şiliteratura română care, împreună cu un alt coleg,profesor de educaţie fizică, au alcătuit o culegeredin texte ale scriitorului pe care au difuzat-o con-tra-cost în şcolile din judeţ ca material auxiliarpentru activităţi extraşcolare.

Ar mai fi de amintit şi unele versificaţii şidramatizări „inspirate” din opera „Amintiri dincopilărie”, dar istoria literaturii nu a reţinut decâto lucrare dintre acestea, pe care o amintim şi noi:„Catiheţii de la Humuleşti” (1938) de scriitorul-medic I. I. Mironescu (n. Tazlău, Neamţ).

De-a lungul anilor, după moartea scriitoruluişi până în prezent au fost realizate sute de ediţiiîn ţară şi în străinătate, multe dintre acestea men-ţionate iniţial de Jean Boutière. Despre IonCreangă, cel caracterizat în diverse feluri şi, separe, niciodată îndeajuns, s-a scris mult, subiec-tul fiind abordat din diverse perspective: de lasimple articole (cu prilejul aniversărilor sau co-memorărilor, când, de regulă, sunt transcrise sin-tagme care, de atâta folosire, s-au tocit), la

prefeţe ataşate unor ediţii şi studii compartimen-tale privind viaţa, numai o parte sau opera în în-tregime, până la abordarea aproape exhaustivă asubiectului (Vezi G. Călinescu.), dar, de fiecaredată, mai rămânând câte ceva de spus.

Exegezele au umplut rafturi întregi de bi-bliotecă. De la o ediţie la alta, s-au adus îmbună-tăţiri conţinutului, dar de fiecare dată s-austrecurat şi suficiente erori. Pentru o asemeneaîntreprindere, se impunea o muncă deosebită decercetare, aceasta fiind făcută cu o insistenţăaparte de G.T. Kirileanu. Nu ne vom opri asupra

ediţiilor semnate de el, în colaborare sau în numepropriu, deoarece activitatea sa de cercetător şieditor al operei lui Creangă a făcut obiectul uneianalize pertinente desfăşurate de Constantin Bos-tan de-a lungul a peste patru decenii, dacă avemîn vedere semnătura acestuia pusă pe prima cartepublicată despre cărturar. La împlinirea a cincidecenii de la trecerea la cele veşnice, a celuinumit „omul, cărturarul, editorul, bibliotecarul,autorul de discursuri regale, sfătuitorul de tainăşi folcloristul”, şi considerat „un destin sub sem-nul lui Creangă şi Eminescu la Palatul Regal”,Constantin Bostan a publicat o carte în care uncapitol este dedicat operei lui Creangă şi o biblio-grafie („G.T. Kirileanu şi opera lui IonCreangă”), în trei compartimente: ediţii, scrieridin volume şi periodice, referinţe critice. Consi-derăm această listă a ediţiilor ca fiind completăşi academic redactată, pe care am văzut-o pânăacum. Depăşeşte chiar şi alcătuirea din capitolul„Scrieri” anexat articolului destinat lui IonCreangă în „Dicţionarul general al literaturii ro-mâne”, C/D, 2004.

Aşadar, ne vom opri asupra ediţiei conside-rate de întreaga critică literară cea mai completădin câte s-au alcătuit până la acea dată: IonCreangă, „Opere, ediţie note şi glosar de G. T.Kirileanu”, Bucureşti, Editura Fundaţia pentru

Literatură şi Artă „Regele Carol II” (Colecţia„Scriitori români moderni”), 1939, 353 p., cutoate că, nu se ştie din ce motive, glosarul acesteiediţii, în loc să fie cel realizat cu ani în urmă deeditorul de acum şi încredinţat, în 1936, lui C.Botez, este „Cuvinte din «Amintiri» explicate deînsuşi Creangă”, glosar luat din cele patru paginiîncredinţate lui, în 1906, de către Titu Maiorescu,acestea dovedindu-se până la urmă că nu aparţinhumuleşteanului. Eroarea va fi regretată de Kiri-leanu până la sfârşitul vieţii. Demn de menţionateste şi faptul că această ediţie conţine cele douăpoveşti corozive, editorul având grijă să le in-cludă doar într-un număr limitat de exemplare,ce au fost difuzate controlat. După această dată,s-au publicat numeroase ediţii ale operei luiCreangă, de uz şcolar şi critice, ultimele fiind, îngeneral, alcătuite după modelul Kirileanu, citatîn treacăt sau nefiind amintit. Toate acestea se gă-sesc, de asemenea în bibliografia alcătuită deConstantin Bostan.

Cea mai recentă Ediţie „Creangă” – IonCreangă, „Opere, ediţie critică cu note, va-riante şi glosar de G. T. Kirileanu”, (Ed. Cri-garux, Colec. Patrimoniu, Piatra-Neamţ, 2004)a realizat-o criticul şi editorul Cristian Li-vescu, care, în prefaţă („G.T. Kirileanu – oviaţă dedicată editării lui Creangă”), pe bazaunei argumentaţii ample şi pertinente, apre-ciază că „G.T. Kirileanu rămâne cel mai im-portant şi cel mai competent editor al opereilui Ion Creangă”.

Tot Cristian Livescu este cel care în cadrulediturii pe care o conduce a iniţiat seria „Biblio-teca Ion Creangă” în care a publicat în ultimii anicâteva volume deosebit de interesante şi utile încercetarea vieţii şi operei lui Ion Creangă: „Gân-ditorul de la Humuleşti”, „Ion Creangă” de Al.Piru, „Despre Creangă” de Nicolae Iorga, „IonCreangă” de Vladimir Streinu, „Ion Creangă înviziunea contemporanilor. De la imagine la mit”de Cristian Livescu.

Tot printre exegeţii ce aparţin prin naşterespaţiului actual al judeţului Neamţ îl menţionămşi pe Savin Bratu (n. Roman) cu monografia „IonCreangă”, Bucureşti, 1967.

În încheierea acestor rânduri supunem aten-ţiei celor care în momentul de faţă conduc desti-nele Judeţului Neamţ, inclusiv în domeniulcultural, două aspecte pe care le considerăm cafăcând parte tot din aria preocupărilor de preţuirea lui Ion Creangă.

În cazul în care se va iniţia o renovare a caseimemoriale din Humuleşti, sugerăm să se aibă învedere urmărirea cu atenţie a lucrărilor ce se vor

Ş

(urmare din pag. 1)

Arte şi Meserii

APOSTOLUL Pag. 5

ictorul Nicu Enea s-a născut la Valea Arinilor – Bacău, a urmat ŞcoalaNormală din Piatra-Neamţ şi a frecventat cursurile Şcolii de Arte Fru-moase din Bucureşti, unde a studiat pictura cu G.D. Mirea, Jean Al. Ste-riadi, Gh. Petraşcu şi A. Verona. Încă din anul 1928 expune la SalonulOficial, apoi are mai multe expoziţii personale în Bucureşti, la AteneulRomân, Sala „Ileana”, Sala „Universul”, la Belgrad şi Zagreb; participăconstant la expoziţiile Societăţii „Tinerimea Artistică”, Anuala de Statşi la Bacău. Pictorul Nicu Enea a cultivat boema bucureşteană din pe-

rioada interbelică, a avut mult succes la public, iar Casa Regală a României l-a susţinut financiar şi i-a comandat multe lucrări, apreciindu-i talentul.

A primit multe premii şi i s-au organizat expoziţii retrospective la Bacău,Bucureşti, Iaşi, Suceava, Constanţa, Galaţi şi Oradea.

Concurs „Nestemate popularepe plaiuri nemţene… Valerica Patrichi”Până pe data de 30 aprilie, elevii şi cadrele didactice din judeţul Neamţ

se pot înscrie la cea de-a cincea ediţie a îndrăgitului Festival – Concurs de

Muzică Populară „Nestemate populare peplaiuri nemţene… Valerica Patrichi”. Ma-nifestarea se va desfăşura pe data de 14mai, la Căminul Cultural Borleşti, în or-ganizarea Şcolii Gimnaziale „Ioan Gri-gore Teodorescu” Ruseni. Evenimentul seadresează preşcolarilor, elevilor şi cadre-lor didactice din învăţământul preşcolar,primar şi gimnazial din judeţele Moldo-vei, având drept scop conservarea şi per-petuarea valorilor tradiţionale alepoporului român, dezvoltarea relaţiilorsociale între concurenţi şi a schimburilorde experienţă între cadrele didactice.

Festivalul reprezintă şi un prilej de aaduce un omagiu interpretei de muzicăpopulară Valerica Patrichi, fostă solistă a

P

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

(Continuare în pag. 6)

martie 2017

xecuta ca să nu ne trezim cu „îmbunătă-ţiri” cu termopane ca la Cetatea Neamţ, cu„surprize” ca la Teatrul Tineretului sau cu„zidiri” precum cazemata dintre ColegiulNaţional „Petru Rareş” şi Biserica Dom-nească „Sfântul Ioan” din Piatra-Neamţ.

Cred că a venit timpul ca preţuireamarelui scriitor să se materializeze într-o

instituţie de documentare şi cercetare aşezate înpreajma casei memoriale precum cea de la Ipo-teşti destinată poetului naţional. Aceasta ar trebuisă găzduiască o sală de conferinţe, simpozioaneşi alte manifestări literare, o bibliotecă documen-tară care să conţină ediţii ale operei scriitoruluipublicate în cei peste 127 de ani de la moarteaacestuia şi, desigur, întregul complex, inclusivcasa memorială ar trebui să dispună de personalcalificat care să aibă în „fişa postului” atribuţiunide documentare şi cercetare aşa cum se obişnu-ieşte la instituţiile de acest fel.

Din păcate până acum în cei peste 60 de anide când fiinţează Casa Memorială Ion Creangă,toţi cei care s-au perindat pe aici, s-au limitat ladifuzarea biletelor de intrare şi la un ghidaj ste-reotip, rareori publicând în presă, la date aniver-sare unele articole.

Numai aducându-ne aminte mereu de celcare a fost şi care rămâne unul din cei mai mariclasici ai literaturii române şi iniţiind anumitemanifestări pe măsura Marelui Humuleştean,vom putea să spunem că îl omagiem aşa cum secuvine.

Preţuirea lui Ion Creangăşi a operei sale

în judeţul Neamţ

27 martie – Ziua Mondială a TeatruluilMesajul actriţei Isabelle Huppert:

„Faceţi loc teatrului!”

O Zi Mon-dială a Tea-trului nu este,desigur, o ziîn sensulbanal al vieţi-lor noastre

cotidiene. Ea face săreînvie un imensspaţiu-timp şi, pen-tru a evoca spaţiul-timp, aş vrea să facapel la un dramaturg francez pe cât de genial,pe atât de discret – Jean Tardieu. Îl citez:„Pentru spaţiu, se întreabă care e drumul celmai lung între un punct şi altul. Pentru timp,se sugerează să măsurăm în zecimi de se-cundă timpul necesar pentru a pronunţa cu-vântul «veşnicie». Pentru spaţiul-timp, sespune: «Fixaţi-vă în minte, înainte de aadormi, două puncte oarecare din spaţiu şicalculaţi timpul necesar, în vis, pentru aajunge de la unul la celălalt»”. Ceea ce reţineu de-aici este expresia „în vis”. (...)

În 1964, cu ocazia acestei Zile a teatrului,Laurence Olivier anunţa că, după mai mult deun secol de luptă, în Anglia tocmai se crease,în sfârşit, un teatru naţional pe care el îl do-rise, de îndată, un teatru internaţional, celpuţin prin repertoriu. Ştia bine că Shakespeareaparţinea, în lume, întregii lumi.

Mi-a făcut multă plăcere să aflu că redac-tarea primului mesaj al acestor Zile Mondialeale Teatrului, în 1962, i-a fost încredinţată luiJean Cocteau, desemnat ca atare pentru căeste, nu-i aşa, autorul unui „ocol al lumii în80 de zile”.

Vorbind aici, nu sunt eu însămi, nu sunt oactriţă, sunt doar una dintre atât de numeroa-sele persoane prin care teatrul continuă săexiste. Este oarecum datoria noastră. Şi nece-sitatea noastră. Cum ai spune: nu noi facemteatrul să existe, mai degrabă noi existăm da-torită lui. Teatrul e foarte puternic, el rezistă,supravieţuieşte tuturor obstacolelor, războaie-

lor, cenzurilor, lipsei de bani. E destul să zici„decorul e o scenă goală dintr-o epocă nede-terminată” şi să laşi să intre un actor. Sau oactriţă. Ce va face el? Ce va face ea? Vorspune ceva? Publicul aşteaptă, vrea să afle,publicul fără de care nu există teatru, să nuuităm asta niciodată. O persoană într-o salăeste un public. Nu prea multe scaune goale,totuşi! Doar la Ionesco… La final, Bătrânaspune: „Da, da, să murim în plină glorie… sămurim pentru a intra în legendă… O s-avem,cel puţin, o stradă cu numele nostru…”.

Ziua Mondială a Teatrului există de 55 deani. În 55 de ani eu sunt a opta femeie căreiai s-a cerut să pronunţe un mesaj, în fine, nuştiu dacă e potrivit cuvântul „mesaj”. Prede-cesorii mei (masculinul se impune!) vorbescdespre teatrul imaginaţiei, al libertăţii, al ori-ginilor, au evocat multiculturalitatea, frumu-seţea, întrebările fără răspuns… (...)

Pentru mine, teatrul este celălalt, este dia-logul, este absenţa urii. Prietenia între popoare– nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar credîn comunitate, în prietenia între actori şi spec-tatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşteteatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, ceicare îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, ceicare îl interpretează, cei care îl fac, cei caremerg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte…Chiar cred că ne iubeşte… atât cât îl iubim…Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic demodă veche, care, înainte de ridicarea corti-nei, în culise, spunea în fiecare seară, cu vocefermă: „Faceţi loc teatrului!”. Acesta va fi cu-vântul de încheiere. Mulţumesc.

Isabelle HUPPERT

e ...

In memoriamprofesorului Mircea Gligor

a doi ani de la moartea neaşteptată a profe-sorului Mircea Gligor, doctor în fizică, de laColegiul Naţional „Roman-Vodă”, organiza-torii Concursului Naţional de fizică „Evrika”doresc să includă în cadrul competiţiei maimulte componente educaţionale dedicatedascălului.

La cea de a XXVII-a ediţie a Concursu-lui Naţional de fizică „Evrika” care va avea loc laPiatra Neamţ, în perioada 31 martie – 2 aprilie2017 vor participa peste 350 de profesori şi elevidin ciclul gimnazial şi liceal din cadrul echipajelorjudeţene şi din municipiul Bucureşti, membri aiComisiei centrale formată din profesori din învă-ţământul preuniversitar şi universitar, profesori şistudenţi din cadrul Facultăţii de Fizică de la Uni-versitatea «Al. I. Cuza» Iaşi.

În cadrul acestui proiect, va avea loc şi o ac-tivitate dedicată recunoaşterii valorilor Şcolii Nem-ţene de Fizică – editarea unei culegeri de problemede optică geometrică a regretatului profesor, dar şipremierea «In memoriam Mircea Gligor» a celormai bine clasaţi elevi nemţeni participanţi la con-curs..

Profesorul de fizică Mircea Gligor (13 mai1963 – 25 februarie 2015), şef de promoţie al Uni-versităţii „Babeş-Bolyai” a fost profesor de fizicăla Liceul „Roman-Vodă” din Roman din anul 1986.Doctorat în fizică aplicată în economie şi ştiinţelesociale. Premiul „Ştefan Procopiu al AcademieiRomâne, 2003.

Pregătiri pentru concursul„Romaşcanii au talent”

La sfârşitul lunii februarie, la Colegiul Tehnic„Miron Costin” din Roman a avut loc etapa de pre-selecţie a concursului „CTMC- iştii au talent”. Ac-tivitatea a fost organizată şi monitorizată deConsiliul Şcolar al Elevilor din cadrul colegiului,departamentul cultural. La preselecţie au participatşapte concurenţi, care au prezentat momente artis-tice, evaluate de juriul format din: Larisa Maftei(clasa a IX-a B), Denis Dumitrescu (clasa a X-a F)şi Alexandra Ivancea (clasa a XI-a C). Elevii aufost încurajaţi de directorul colegiului, profesorAna Maria Zăloagă, directorul adjunct, profesorCristinica Sava, şi consilier educativ profesor Mi-haela Dana Rusu. „În final, au fost selectaţi patrucandidaţi care vor reprezenta colegiul la ConcursulLocal «Romaşcanii au talent». Elevii selectaţi sunt:Rebeca Ghercă (clasa a X-a B), Adrian Bălteanu

(clasa a XI-a D), Ioana Stanciu (clasa a XI-a C) şiAlexandra Zaharia (clasa a XI-a A). Le urăm suc-ces în etapa următoare”, a afirmat profesor Cristi-nica Sava.

Concursul de chimie „Petru Poni”Pe 11 martie, la Colegiul Tehnic „Miron Cos-

tin” din Roman s-a desfăşurat etapa judeţeană aConcursului de chimie „Petru Poni”, concurs adre-sat elevilor de la liceele cu profil tehnic. La etapajudeţeană au participat 36 de elevi şi 30 de profe-sori – membri ai comisiei judeţene, profesori asis-tenţi şi evaluatori.

În urma acestei faze a competiţiei, cinci elevidin Neamţ s-au calificat la etapa naţională a con-cursului: Daniel Gabriel Ciocan, elev în clasa a IX-a la Liceul Tehnologic „Vasile Sav” din Roman,76,5 puncte (profesor îndrumător Paula Leancă),

Laura Cristina Petrişor, elevă în clasa a IX-a la Co-legiul Tehnic „Petru Poni” din Roman, 76 depuncte (profesor îndrumător Maria Rusu), LaviniaBianca Chelariu, elevă în clasa a X-a la Liceul Teh-nologic Economic Administrativ Piatra Neamţ, 95de puncte, Mihai Ghiuzan, elev în clasa a XI-a laLiceul Tehnologic „Vasile Sav” din Roman, 94,5puncte (profesor îndrumător Liliana Aniţei) şi Ana-Maria Spânu, elevă în clasa a XII-a la ColegiulTehnic „Gheorghe Cartianu” din Piatra Neamţ, 51de puncte.

„Etapa naţională a Concursului de chimie„Petru Poni” se va desfăşura în perioada 18-21 mai,la Curtea de Argeş.

Sprijin pentru concursurile„Matematica pentru toţi”

şi „Alfa şi Omega”Suma de 3.500 de lei va fi cheltuită în acest an

din bugetul local pentru sprijinirea desfăşurăriiunor concursuri tradiţionale în unităţile de învăţă-mânt din Roman. Este vorba despre cea de-a III-aediţie a Concursului Interjudeţean „Matematicapentru toţi” şi de ediţia a XVI-a a Concursului Re-gional de Matematică „Alfa şi Omega”.

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Roman

a solicitat şi primit un sprijin financiar de 1.000 delei pentru organizarea Concursului Interjudeţean„Matematica pentru toţi”, ce se va desfăşura în datade 30 martie. La acest concurs şi-au anunţat parti-ciparea elevi din judeţele Iaşi, Bacău, Botoşani,Vas lui, Vrancea, Suceava şi Neamţ.

Colegiul Tehnic „Petru Poni” Roman a solici-tat sprijin financiar pentru premierea elevilor par-ticipanţi la Concursul Regional de Matematică„Alfa şi Omega” – ediţia a XVI-a, ce se va desfă-şura în perioada 7–9 aprilie 2017, primind suma de2.500 de lei. „Acest concurs dovedeşte importanţaunei competiţii între elevii liceelor tehnologice, cao alternativă la olimpiadele şcolare, fiind singurulde acest gen din judeţ. La fiecare ediţie au partici-pat, pe secţiuni, între 80 şi 100 de concurenţi dinjudeţele Bacău, Vaslui, Suceava, Galaţi, Vrancea,Iaşi şi Botoşani, alături de judeţul Neamţ”, s-a ară-tat în expunerea de motive la proiectul aprobat deconsilierii locali romaşcani.

Proiect pentru modernizareaLiceului Tehnologic

„Vasile Sav”Un studiu pentru dezvoltarea, modernizarea

şi echiparea infrastructurii educaţionale a LiceuluiTehnologic „Vasile Sav”, efectuat în 2009, va fireactualizat, în speranţa că administraţia publică lo-cală va putea obţine o finanţare pentru punerea înaplicare.

La opt ani de la prima tentativă, sumele pen-tru devizul de lucrări a fost actualizate. „Pânăacum nu au fost posibilităţi pentru demarareaacestei investiţii. Necesităţile pentru care a fostîntocmit studiul de fezabilitate sunt aceleaşi ca în2009, însă acum există posibilitatea accesării uneifinanţări guvernamentale prin Programul Naţionalde Dezvoltare Locală. În intervalul scurs, unelepreţuri s-au schimbat, s-au modificat contribuţiilebugetare şi unele taxe”, se arată în proiectul pecare consilierii locali romaşcani l-au aprobat pe10 martie.

Indicatorii actualizaţi arată că întreaga inves-tiţie ar ajunge acum la peste 5,2 milioane de lei.În 2009, Primăria Roman a propus ca acest proiectsă fie finanţat din fonduri europene, costurile esti-mate fiind de 2.423.426,48 lei, cofinanţarea dinbugetul local fiind la acea vreme de peste 5 mi-lioane de lei.

Acum, în 2017, suma necesară ar fi de 1,1 mi-lioane de euro, adică în jur de 5,2 milioane de lei.Din suma totală, pentru acest proiect bugetul de statar urma să aloce 5.027.656 lei, restul urmând a fiasigurat de bugetul local. (Red.)

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLULPag. 6

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

nsamblului Cernegura din Piatra Neamţ, născută în satul Ruseni, co-muna Borleşti.

Festivalul Concurs Cultural – Artistic „Nestemate populare peplaiuri nemţene… Valerica Patrichi” a fost inclus în Calendarul acti-vităţilor educative regionale şi interjudeţene 2017, al MinisteruluiEducaţiei Naţionale.

Anul trecut, concursul a reunit 405 elevi şi 46 cadre didactice re-prezentând şcolile din Suceava, Iaşi, Bacău, Harghita şi Neamţ.

Nicolae Tonitza,„pictorul tristeţilor luxuriant colorate”S-au împlinit, în luna februarie, 77 de ani de la moartea lui Nicolae To-

nitza (n. 13 aprilie 1886, Bârlad – d. 26 februarie 1940, Bucureşti), supra-numit „pictorul tristeţilor luxuriant colorate”.

De numele celebrului artist se leagă şi judeţul Neamţ, respectiv Mănăstirea

Durău, ai căror pereţi inte-riori au fost pictaţi, în pe-rioada 1936 – 1937, deNicolae Tonitza şi de stu-denţii săi de la Academiade Arte Frumoase din Iaşi(printre care se număra şiCorneliu Baba), lucrăriledesfăşurându-se pe cheltu-iala doctorului Paul Gotcuşi a altor credincioşi creş-tini.

Tonitza şi discipolii săiau realizat o lucrare unică în ţară, prin tehnică şi valoare artistică. Preluânddin vechea frescă a ctitoriilor moldave mişcarea şi registrele de exprimare,artistul a înlocuit hieratismul atitudinilor şi somptuozitatea vestimentară bi-zantină cu gesturile calme şi straiele aspre ale păstorilor de pe Ceahlău, uma-nizând personajele, imprimându-le şi ceva din specificul popular românesc.În scena Naşterii Mântuitorului, Pruncul Iisus are ochii de copil specifici

a

(urmare din pag. 5)

martie 2017

PANORAMICROMAŞCAN

L

Simularea evaluării naţionaleimularea evaluărilor naţionale a înregistrato prezenţă de 90% din efectivele claselora VIII-a, a XI-a şi a XII-a din judeţulNeamţ. Peste 13.000 de elevi s-au prezen-tat numai la testările programate pentruverificarea cunoştinţelor de limba şi lite-ratura română.

Obiectivele acestei simulări au fostfamiliarizarea elevilor cu rigorile evaluărilor pecare le vor susţine la finalul anului şcolar, stabi-lirea nivelului real de pregătire atins în aceastăetapă, precum şi optimizarea pregătirii în vede-rea obţinerii unor rezultate satisfăcătoare.

Rezultatele vor fi comunicate elevilor îndata de 31 martie, iar în urma analizei rezultate-lor, inspectoratele şcolare judeţene vor lua mă-suri de monitorizare şi control, dar şi deremediere a problemelor, acolo unde acest lucruse impune.

Anul trecut, rata de prezenţă la simulareaEvaluării Naţionale a fost de 90,71% (169.632de elevi participanţi), iar procentul mediilorpeste 5 s-a situat la 30,58%. În ceea ce priveştesimularea probelor scrise din cadrul examenuluide Bacalaureat, rezultatele din 2016 indică o ratăde promovare (medie generală peste 6 şi notepeste 5 la toate probele) de 28,51% la clasa a XI-a, respectiv 38,39% la clasa a XII-a.

Cifrele de şcolarizare pentru2017‐2018

Guvernul României a aprobat, în şedinţa dejoi, 16 martie, cifrele de şcolarizare pentru învă-ţământul preuniversitar şi superior de stat în anulşcolar/universitar 2017-2018, repartizate pe ni-veluri de pregătire, forme şi tipuri de învăţă-mânt.

Cifra de şcolarizare totală pentru învăţă-mântul preuniversitar se menţine la nivelul anu-lui şcolar precedent, dar s-au operat „mai multerealocări”:

Suplimentarea cu 10.000 de locuri pentruînvăţământul obligatoriu, nivel primar;

Suplimentarea cu 1.500 de locuri pentru în-văţământul obligatoriu cu frecvenţă redusă –nivel primar şi gimnazial şi programul educaţio-nal „A doua şansă”, inclusiv pentru cel organizatîn penitenciare;

Suplimentarea cu 1.000 de locuri pentru în-văţământul profesional;

Suplimentarea cu 500 de locuri pentru în-văţământul special, educaţie timpurie;

Suplimentarea cu 2.000 de locuri pentru în-văţământul special, nivel primar şi gimnazial;

Suplimentarea cu 650 locuri pentru învăţă-mântul special, nivel profesional.

„Relocările au la bază solicitările în creşterepe segmentele de învăţământ menţionate, deter-minate inclusiv de evoluţia demografică pozi-tivă”, precizează executivul.

În schimb, au fost diminuate unele cifre deşcolarizare, cum ar fi cele de la învăţământul li-ceal cu frecvenţă la zi, frecvenţă seral şi frec-venţă redusă. Pentru învăţământul de masăpreşcolar, gimnazial, de artă şi sportiv, cifrele deşcolarizare pentru anul şcolar 2017-2018 rămânla nivelul anului şcolar anterior.

Zilele Porţilor Deschisela Universitatea „Alexandru

Ioan Cuza” din IaşiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

a organizat, în perioada 23-26 martie, „ZilelePorţilor Deschise”. Conform unui comunicat depresă al instituţiei, acţiunea s-a dorit a fi „un eve-niment dedicat elevilor din clasele IX-XII, cuscopul de a se familiariza cu universitatea şi ac-tivităţile acesteia, propunând elevilor o modali-tate directă şi interactivă de a face cunoştinţă cuviaţa de student, dincolo de simpla consultare aofertelor de admitere. În total, Universitatea«Alexandru Ioan Cuza» organizează 204 activi-tăţi ce includ acţiuni interactive la facultăţi, vi-zite la Muzeul Universităţii, prezentări desprebursele din Programul Erasmus+, dar şi wor-kshop-uri organizate de specialiştii în carierăcare îi ajută pe elevi să se orienteze spre facul-tatea potrivită”, mai precizează sursa citată.

Pentru a-i ajuta pe elevi să înţeleagă maibine ce înseamnă cursurile universitare, facultă-ţile au pregătit o serie de prelegeri pe teme deinteres general. Printre ofertele de cursuri des-chise s-au numărat: „Jurnal intim. Un altfel deMarin Preda” (Facultatea de Litere); „Turismul

pentru cucerirea vârfurilor de mare altitudine –Everest” (Facultatea de Geografie şi Geologie);„Cristalizarea opiniei publice în societatea con-temporană” (Facultatea de Filosofie şi ŞtiinţeSocial-Politice).

Elevii, dar şi profesorii şi părinţii, au pututvizita: Aula Magna „Mihai Eminescu”– salaunde se desfăşoară cele mai importante eveni-mente din viaţa universităţii; Librăria – cafeneaTAFRALI – unul dintre centrele vieţii culturaledin universitate; Campus „Titu Maiorescu” – in-clusiv cantina şi Turnul Universităţii.

Invitație la elaborareaprogramelor şcolare

pentru gimnaziuUrmare a numeroaselor solicitări primite

din partea cadrelor didactice, precum şi supra-punerea calendarului iniţial de înscriere cu pe-rioada vacanţei pascale, Ministerul EducaţieiNaţionale şi Cercetării Ştiinţifice a decis prelun-girea perioadei de înscriere în grupurile de lucrucare vor elabora programele şcolare pentru în-văţământul gimnazial. Implicit, a fost modificatşi calendarul aferent procedurii de selecţie a pro-fesorilor interesaţi să participe în aceste grupuride lucru.

Prin urmare, noul termen-limită pentru în-registrarea aplicaţiilor pe platforma MONMedueste duminică, 15 mai, inclusiv. Evaluarea por-tofoliilor profesionale şi a proiectelor inovativede programă şcolară vor avea loc în perioada16-27 mai, în timp ce anunţarea componenţeigrupurilor de lucru va avea loc pe 30 mai. Pro-fesorii selectaţi vor desfăşura activităţile de pro-iectare a programelor şcolare pentru gimnaziu.

Precizăm că participarea la elaborarea pro-gramelor şcolare va fi recunoscută în evaluareadosarului pentru obţinerea gradaţiei de merit, ca-litatea de membru în grupurile de lucru la pro-gramele şcolare beneficiind de o pondere deminimum 20% din punctajul total.

Pentru facilitarea depunerii candidaturii, ob-ţinerea parolei de acces este posibilă şi printransmiterea unei solicitări directe la adresa deemail: suport-mon@edumax.edu.ro, specificândnumele, funcţia şi instituţia. Informaţii supli-mentare privind utilizarea aplicaţiei MONMeduîn procesul de înscriere sunt disponibile laadresa https://mon.edu.ro.

Red.

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLUL Pag. 7

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

icturii lui Tonitza, în timp ce păstorii sunt înfăţişaţi în costumele po-pulare ale ţăranilor moldoveni.

„Cred că e unul dintre cele mai frumoase monumente ale genera-ţiei noastre, meritul nu e al meu, ci al studenţilor mei”, notează To-nitza.

Lansare de carteşi omagierea scriitorului Har. Mihăilescu

Sala „Cupola” a Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” a găzduit, pe datade 9 martie, un eveniment dedicat memoriei cărturarului nemţean Har. Mi-hăilescu. Spirit al locului, cel care şi-a pus amprenta pe devenirea multorgeneraţii de elevi, la rândul său discipol al unor personalităţi marcante aleliteraturii din perioada tinereţii sale, Har. Mihăilescu rămâne, înainte de toate,poet.

Cartea lansată la Biblioteca Judeţeană, apărută graţie preocupării luiVirgil Mihăilescu Bârliba – fiul autorului, reuneşte o selecţie din poeziile luiHar. Mihăilescu, publicate de-a lungul timpului, fie în volum, fie în reviste

şi îşi propune, prin facsimilele şi reprodu-cerile fotografice, să fie oglinda vieţii unuiadevărat cărturar.

„E o recuperare necesară, Har. Mihăi-lescu fiind unul dintre puţinii scriitori dinNeamţ afirmaţi în perioada interbelică şicare a fost menţionat în Istoria lui GeorgeCălinescu. L-am cunoscut prin anii '80, eraun om de o cultură clasică temeinică, iarpoezia lui este de o frumuseţe aparte, scrisăcu mare har. În perioada comunistă Har. Mi-hăilescu a fost pus la index, s-a adaptatgreu, ca orice intelectual adevărat”, a spusAdrian Alui Gheorghe, moderatorul eveni-mentului.

Despre volumul „Versuri”, apărut laEditura Demiurg din Iaşi, în anul 2016, au

vorbit, în seara lansării, Virgil Mihăilescu Bârliba, Emil Nicolae, ConstantinTomşa şi Dan Iacob.

p

martie 2017

PANORAMICNEMŢEAN

S

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 8martie 2017

Et in Arcadia ego...l Interviu cu actorul

Ţâcă Cojocaru Dragă Ţâcă, iaca a trecut exact juma de

secol de când ai venit la Piatra-Neamţ,purtând la butonieră o alintătură sub careai devenit celebru în teatrul românesc. Baaş putea paria că destul de multă lume nicinu-ţi ştie prenumele adevărat. Deci, deunde-ţi vine Ţâcă ăsta?

– Mă cheamă Constantin. Sora-meamai mare le-a zistuturor că măcheamă Valericăşi în familie aşami-a rămas nu-mele. La şcoalaprimară mi s-a zisChipăruş (roşeamca focul din temiri ce), la liceuSchpitz (că eramdestul de iute), lafacultate Ţâcă(Tzâcă) şi în tea-tru aşa am rămas,iar la bloc vecinii îmi spun nea Titi... Atâteanume! Ha, ha, eu acum forţând niţel nota zic căvarietatea asta de nume anunţă actorul. La 17 ani,luasem admiterea în IATC, şi păream de 12... Întimp ce aşteptam pe hol repartiţia pe clase, viitoriicolegi credeau că sunt copilul lui Manole (şefulde cadre al institutului) – un băiat care se învârteamereu pe-acolo, prin institut şi-mi ziceau: „ – BăŢâcă, ia-mi şi mie un pachet de ţigări”, „Bă Ţâcă,ia-mi şi mie un suc”, bă Ţâcă în sus, bă Ţâcă înjos... Când am intrat şi eu în clasă au exclamat„– Ce caută Ţâcă ăsta aici??”. – „Ţâcă ăsta e co-legul vostru” a zis profesorul George Carabin. ŞiŢâcă mi-a rămas numele în teatru. Nu mai suntŢâcă, deşi îmi doresc. E important să rămâi Ţâcă.Nu peste tot, ci undeva...

– Într-o vreme în care nici un civil nu ieşeadin ţară, TT a făcut câteva turnee în străinătate,ieşiri care i-au adus mai întâi recunoaştere inter-naţională, apoi prestigiu naţional. Te rog să nepovesteşti cum ai debutat tu la Nürnberg şi peunde aţi hoinărit cu Harap Alb...

– Eram proaspăt repartizat aici şi toată lumease pregătea pentru turneul în R.F.G. M-am dus la

una din repetiţiile cu Afară-i vopsit gardu', înăun-tru-i leopardu' spectacol cu care se pleca în tur-neu. Toţi actorii teatrului erau pe scenă, îndistribuţie. Ion Cojar – regizorul piesei, căruia îidatorez totul – a întrebat: – Al cui e copilul dinsala? – Este noul nostru coleg, actorul Ţâcă. – Doarn-o să rămână singur în Piatra în timp ce noi sun-tem în turneu! Ia urcă pe scenă. Şi cu unul dintreCopiii Răi şi Arbitrul de box am debutat la Nürn -berg.

Au mai urmat vreo patru turnee în Italia, SanMarino, Danemarca, Iugoslavia. Cu „Harap Alb”am fost trei săptămâni în Danemarca în progra-mul danez „Atragerea publicului tânăr la teatru”.A fost ceva uluitor! Din cenuşiul întunecat al Ro-mâniei, brusc în lumea multicoloră, de turtă dulcea Danemarcei! După cele vreo 20 de spectacolecu Harap Alb (jucam chiar harapul) m-am reîn-tors în Piatra deja veteran. Apoi turnee tot cu„Harap Alb” în San Marino, Iugoslavia după careau urmat splendidele roluri pe care le jucam cusinceritate utecistă şi dăruire scenică: Cerşe -torul în „Omul cel bun din Siciuan”, regia AndreiŞerban; Gheorghe în „Năpasta”, regia Alexa Vi-sarion; Hans în „Inima rece”, regia SandaManu; Gustave în „Balul hoţilor”, regia RaduPenciulescu; Ioana (travesti) în „Matca”,regia Marin Sorescu; Harry Philton în „Zigger-Zagger”, regia Cornel Todea; Romeo în „Romeoşi Julieta”, regia Silviu Purcă-rete; Topitorul de nasturi în„Peer Gynt”, regia CătălinaBuzoianu, şi asta ca să citezdoar câteva roluri, mai alespentru numele regizorilor carelucrau atunci la Piatra.

– Ziceam într-o vorbire cuunul dintre prietenii noştri cămultă lume crede că teatrul dinPiatra-Neamţ ar fi apărut caAfrodita din spuma mării. (Dinspuma Bistriţei?...) Ca şi cumDumnezeu plimbându-se prinzonă şi văzând plăieşii trişti şi-azis: „Ia să le fac eu o jucărieoamenilor ăştia...”. Şi TeatrulTineretului se făcu. Ori, nu-ichiar aşa. Dumnezeu a binecu-vântat locurile şi oamenii, darn-a făcut nici repertoriu, nici festivaluri, nici

„Şase saşi”, nici... Nu vrei să lu-minezi puţin lucrurile? Şi tu ai fostîn Arcadia, nu?

– În 1967 am avut, ca în toatăviaţa, un noroc chior! Voiam sămă duc la Botoşani, oraşul adoles-cenţei mele, când pe holul institu-tului de teatru Ion Coman,directorul TT, mi-a zis: „Da, da,du-te la Botoşani că o să jociHamlet (şi a râs cam aşa: Haha-hamlet)! Pe loc m-am hotărât săaleg Teatrul Tineretului, unde optani am jucat în cel mai minunatteatru din lume! Atunci, ca şi as-tăzi, marii regizori puteau fi nu-măraţi pe degete, iar Coman, prinmijloace mai mult sau mai puţinoculte, îi aducea la Piatra Neamţ,dându-le libertate deplină în pri-vinţa opţiunii repertoriale şi a dis-tribuţiei. Şi mai aducea şi câte unautobuz de cronicari ca să con-

semneze fiecare spectacol Şi mai şi plătea tot, dela paltoanele actorilor, la şampania pe care obeam împreună la cârciumă după premieră. Iubeaactorii fără limită şi se purta faţă de ei cu o ex-tremă corectitudine.

Când am ajuns eu în Piatra, există în aer o vi-braţie care naşte teatru bun. Ion Coman zicea căel nu e director, ci geambaş de actori şi regizorişi administra teatrul cu severitate şi dragoste,Eduard Covali, secretar literar şi apoi directordupă Coman, dăruia o libertate a spiritului carelumina capetele şi încălzea inimile, ca să nu maivorbesc de cei care, atunci şi mai târziu, comple-tau de minune acea atmosferă eliberată de frici şiprejudecăţi – Mircea Zaharia (adică tu), Paul Fin-drihan, Mihai Mădescu, Ghiţă Ionescu cel pito-resc şi legendar. Normal că şi trupa era deexcepţie. Şi regizorii, unul şi unul! Toţi ăştia (şinoi, bineînţeles) făceau/făceam o atmosferă atâtde propice creaţiei!

Ne serbam aniversările în teatru, am înfiinţatbarul „Şase saşi” primul bar permis într-un teatruşi căruia i-a fost tăiată panglica inaugurală chiarde secretarul cu propaganda pe judeţ! (Ha, ha,ha!) Ne lăudăm atâta cu băruleţul „Şase saşi”,încât lumea o să creadă că eram nişte beţivi. Darera acolo şi difuzorul prin care auzeam tot ce seîntâmplă la scenă. În toată perioada aia, după câteştiu eu, nu s-a pomenit niciodată ca cineva, care

repeta sau avea spectacol, să bea ceva. Totul seîntâmpla după. Era o regulă foarte curată şi sim-ţită de toată lumea. Era o libertate foarte bine asu-mată şi foarte bine trăită, era perioada în care sefăcea dragoste, se bea şi se făcea teatru cu o ener-gie extraordinară. Nu erau actori handicapaţi carese sculau dimineaţă la 8.00, îşi făceau exerciţiilede dicţie până la 10.00, repetau până la 14.00,dormeau după-amiaza şi seara veneau din nou larepetiţie. Nu se născuse încă funcţionarul de tea-tru. Nu. Actorii erau liberi, se simţeau extraordi-nar şi trăiau într-un soi de obrăznicie (mă repet?)şi nelinişte (sigur mă repet) de foarte bună cali-tate, care menţinea starea de spirit. Cine nu res-pira acelaşi aer se autoexcludea. Au venit actorila Piatra Neamţ care au stat câteva luni. Nu s-ausimţit bine şi au plecat...

Ceea ce contează este că perioada aceea deteatru din 1966, până în 1975, pe care o ştiu zi dezi, a fost o minune care nu se mai repetă, care nuştiu cum s-a iscat, habar n -am de unde a venit, darştiu că noi am fost acolo. Şi noi am trăit într-unfel – eu nu agreez foarte tare cuvântul „echipă”,pentru că echipa te cam tăvăleşte la grămadă –

–

Constantin Cojocaruîn Romeo și Julieta

Constantin Cojocaru‐Mihai Dobreîn Cronica personală a lui Laonic

Arte şi Meserii

APOSTOLUL Pag. 9martie 2017

Et in Arcadia ego...

m trăit, zic, într-o stare de spirit puternicăşi inexplicabilă. Et in Arcadia ego...

– Povesteşte-ne puţin despre mofturileBucureştiului. Ştiu că nu ţi-a fost uşor sătreci de la Shakespeare la Gheorghe Vlad,şi că, la un moment dat, după loviluţie, airatat o carieră de comersant. Altfel, ai afir-mat că te consideri un om norocos. Un

actor norocos? Care au fost cele mai norocoaseîntâlniri/întâmplări din cariera actorului Con-stantin Cojocaru?

– La Giuleşti am trecut de la stadiul de tânăractor dornic de teatru la tânăr actor frământat şicu zeci de probleme. Duşul rece, giuleştean nuscoţian, (va veni mai târziu, nu Scoţia, ci Franţa)m-a aruncat din Romeo şi Harap Alb în Trică,Gică, Fănică, în spectacole populare pline de nervşi personaje pitoreşti. Comedie! Nu mai făcusemşi trebuie să mă laud că am luat totul obsesiv deserios. Mai târziu, după 1989, schimbarea de la„teatrul prăfuit” la „teatrul modern” la mine s-apetrecut ca fiind pur şi simplu o altă propunerecare se cerea abordată aplicat pe aceeaşi linie abunei obsesii. Aşa am lucrat cu Dragoş Galgoţiu,cu Alexander Hausvater, cu Mihai Măniuţiu, cuAlexandru Dabija, cu Radu Afrim, aşa am lucratîn Franţa şi în Luxemburg. În '90 avântul schim-bării politice şi economice a fost atâtde mare că m-am făcut şi buticar vreodoi ani în paralel cu teatrul. Dar buti-cul a fost vândut, căci doi din cei patruasociaţi furau din gros. Am rămasnumai cu teatrul, aici se fură doar me-seria...

– Să ne oprim o secundă la parteamisterioasă a teatrului. Susţineai un-deva că actorul n-are nici o treabă înparcursul descoperirii personajului,că totul e treaba piticilor. Care piticitrag cu urechea la ce face actorul, cesimte, cum se mişcă, cum gândeşte, şiîncep să construiască, în interiorulsău, personajul. Acum că ai atâta ex-perienţă scenică (şi talent, nu?), în cerelaţie mai eşti cu piticii personali? Tevizitează la cerere sau tot mofturoşi au rămas?

– Ca actor, fiecare are preaplinul propriu, pecare nu ţi-l poate da nimeni şi ţi-l creşti cu de latine putere. Definiţia actorului? Actorul este uncetăţean aparent obişnuit al cărui interior se citeşteîn gest, sau pe figură. Aşa că lucrul cu „înăuntrul”

este tot. Prin cunoaştere (educaţie, lecturi, întâl-niri în viaţă se îmbogăţeşte sinele (în cazul meu,minele). Nu rămâne decât să nu uiţi, să ai obsesiibune care să nu te părăsească 24 de ore din 24.Căci în mine (de exemplu) există nişte entităţi(eu le numesc pitici) care „coc” rolul înăuntru.Şi cauţi şi cauţi şi cu obsesia asta bună într-o zizici „Ahaaaaaa” şi ai revelaţia rolului. Piticii ăiaalimentaţi de gândul tău continuu au lucrat înă -untru cu spor. Nu trebuie să-i forţezi, că sunt spe-rioşi şi fug. Trebuie doar să-i alimentezi şi ei îşifac treaba. Dar să vorbim şi despre piticii muzi-cali.

– Cred că una dintre performanţele tale esteaceea de a cânta, deşi n-ai pic de ureche muzi-cală – dacă e adevărat ce susţii în toate împreju-rările, când trebuie s-o faci. Şi explici că acesthandicap (?) al tău a devenit deseori un atu înperformanţa actoricească. În ce spectacole ţi-aieşit cel mai bine lucrul ăsta?

– Performanţa mea muzicalăa fost premiul cel mare la un con-curs de afoni la Costineşti. Eibine, în 2007 (la vreo 30 de anide la „performanţă”), RaduAfrim mi-a cerut să cânt în „Po-vestiri despre nebunia (noastră)cea de toate zilele” („Agua dubeber”), apoi tot el în „Joi mega-Joy” („Le premier bonheur dujour”) şi pe urmă în „Vieillesse,vieillesse” montat de SandrineBarciet la Montpellier unde amjucat un fel de spirit al teatrului(unul din cele doua roluri princi-pale) care nu scotea nici un cu-vânt, dar cânta la un moment datun cântec al Marlenei Dietrich(„Johnny”). Pe fiecare dintre celetrei cântece le-am ascultat de omie de ori până le-am avut la degetul cel mic, false-adevărat, dar perfect în spirit, adică aşa cumpoate cânta fermecător personajul călcat niţel peureche de urs. Într-un concert ar fi trebuit să cântimpecabil, dar în spectacolul de teatru cânta unpersonaj. Un personaj cu farmecul lui, cu perso-nalitatea lui, cu drama lui, cu comedia lui. Şi toc-mai imperfecţiunea cântatului îi permite să searate aşa cum este el, în chip dramatic, pe scenăde teatru, nu în concert performant. La mine per-

formanţa stătea în altă parte decât în perfecţiuneamuzicală. Astfel cântatul meu s-a lipit bine depersonaje. Ba chiar în Franţa înainte de a des-chide gura să cânt, cineva din sală a zis: „Il par-lera maintenant!”.

– Ai fost nominalizat la Premiul UNITER-

pentru cel mai bun actor pentru rolul Zoe dinGaiţele de Al. Kiriţescu, şi chiar ai luat premiulpentru acest rol mai târziu.

– Ah, premiile! Am fost nominalizat de treiori pentru premiul de cel mai bun actor la GalaUNITER 2003 cu Zoia în Gaiţele, 2007 cu Istvanîn JoimegaJoy, 2008 cu Pată în Povestiri desprenebunia (noastră) cea de toate zilele. N-am câş-tigat niciodată, dar la mine la Săveni, când jucămfotbal cu mingea de cârpă, la trei cornere se dădeahenţ-careu care era sută la sută gol. Nu am jucatrolurile cu gândul la premiu, eram fericit când îmiieşeau bine (de altfel imediat după prima nomi-nalizare, încântat de mine repetam că o ciubotă).Premiile au fost mereu o surpriză şi la Piatra în2005 şi la Buzău în 2008, ca şi în FestCo în 2009ca şi decorarea cu meritul cultural în 2016.

– Când te-am sunat ca să punem la caleacest interviu, avuseseşi cu o seară înainte o pre-mieră la Ploieşti şi repetai rolul pentru spectaco-

lul Gaiţele, pe care trebuia să-l joci în acea seară,deşi acest spectacol are succes de mai mult de undeceniu. Risipei se dedă florarul... Cum funcţio-nează memoria actorului Constantin Cojocaru?Mai ţii minte la câte spectacole ne poţi invita înmomentul actual?

– Astăzi, după cincizeci de ani de teatru încăjoc cu bucurie şi trebuie să-ţi spun că după pen-sionare scena m-a relansat! Perioada 1998-2014a fost cea mai prolifică! Nici acum nu pot spunecă joc puţin, Volpone la Mic, Gaiţele şi Soldatulde ciocolată la Odeon, Avarul la „Toma Caragiu”– Ploieşti, Leonce şi Lena la Teatrul Maria Filotti– Brăila, Raţa sălbatică la Bulandra, Frau Hessşi grădinile ei la Teatrul Evreiesc de Stat, Visulunei nopţi de iarnă şi Zăpezile de altădată la „Gh.Ciprian” – Buzău şi s-ar putea să reluăm Viaţa esuferinţă la Nottara plus, şi asta este foarte foarteimportant, Blackbirdi şi Livada de vişini la minu-natul Unteatru unde joc cu mare bucurie. Nicio-dată n-am vrut să ştiu ce urmează, dar uite căacum ştiu de Insula lui Robinson şi ConstructorulSolness la Odeon, anul acesta. Întotdeauna amaflat de distribuiri imediat înaintea începerii re-petiţiilor şi am avut o teamă, o grijă dacă nucumva nu sunt adecvat proiectului şi asta mi-afăcut mereu bine. Asta este experienţa mea şin-are cum să ajute pe altul, decât prin rezonanţă.Nu cred în modele copiate ca atare.

– Mulţumesc pentru vorbire. M-ai mai înti-nerit cu câteva decenii... Şi continuă să vorbeştide bine Teatrul Tineretului. Are mare nevoie...

A consemnat Mircea ZAHARIA

Ieronim Crisanși Constantin

Cojocaruîn Harap‐Alb

,Ionel Mihăilescu, Dorina Lazăr

și Constantin Cojocaruîn Gaiţele ‐ Teatrul Odeon

ConstantinCojocaru

și Gelu Niţuîn Zigger Zagger

a

Pagina Asociaţiei Învăţătorilor

APOSTOLULPag. 10martie 2017

BULETINUL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILORDIN JUDEŢUL NEAMŢ

Echilibrulm trăit un început de an tumultuos şi asta datorită noului guvern

al României. Uite ordonanţa, nu-i ordonanţa a devenit un joc pe-riculos care a aruncat ţara în două sau mai multe tabere. Apolitici,aşa cum ne ştiţi, dar nu şi indiferenţi la ceea ce se întâmplă la noi,l-am ales pe Eminescu să prezinte un posibil răspuns la criza or-donanţelor. Este un fragment dintr-un articol intitulat Ecuilibrulpublicat în ziarul Timpul din aprilie 1870.

„…Condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e caea să fie un rezultat, o espresiune fidelă a trebuinţelor unui popor şi toc-mai de aceea dreptul de a formula acele trebuinţe în articole şi paragrafeeste, după spiritul timpului nostru, al popoarelor. Un popor – oricum arfi el – are dreptul de a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultăneapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cu-vânt: legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decât din el însuşi.Alt element, străin, esenţial, diferit de al lui, nu-i poate impune nimica:şi dacă-i impune, atunci e numai prin superioritatea demnă de recunos-cut a individualităţii sale (…)

Într-un stat constituţional guvernului nu-i este permis de a avea ovoinţă proprie şi neci trebuie să fie altceva decât braţul legilor ce ni lefacem noi înşine…”

Contractul colectiv de muncăSalutăm semnarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi fede-

raţiile sindicale reprezentative din învăţământ a Contractului colectivde muncă unic la nivel de sector de activitate – învăţământ preuni-versitar, pentru anul 2017. Contractul are ca scop stabilirea, în condi-ţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale angajatorului şisalariaţilor membri de sindicat, precum şi condiţiile specifice de muncăşi urmăreşte promovarea şi garantarea unor relaţii de muncă echitabile,de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor.

La art. 8(1) părţile convin să sărbătorească pe 5 iunie – Ziua Învă-ţătorului şi pe 5 octombrie – Ziua Mondială a Educaţiei, organizând îm-preună, în timpul programului de lucru, manifestări specifice dedicateacestor evenimente. Asociaţia Generală a Învăţătorilor din Româniadin care face parte şi Asociaţia noastră va continua să sărbătoreascăZiua Învăţătorului la 30 iunie, de Soborul Sfinţilor 12 Apostoli.

Nu ştiu alţii cum sunt,dar eu, când mă gândesc…

Că s-au împlinit 180 de ani de când s-a născut Ion Creangă, „unboţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti … parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”.

Bucuria păleşte când am aflat că la şcoală, poveştile lui Creangă aufost înlocuite cu „Micul Prinţ” şi „Cartea junglei”. Mai mult, noua pro-gramă de gimnaziu, care ar trebui aplicată începând cu anul şcolar 2017-

2018, elimină obligativitatea studierii operelor marilor clasici la Limbaşi Literatura Română, care rămâne doar cu titlul de recomandare. Noicei care am învăţat a citi cu Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi, Fatababei şi fata moşneagului, vă recomandăm călduros să nu-l aruncaţi pebădia Ion pe toboganul reformei învăţământului românesc. Doar dacănu vreţi să ajungem ca neuitatul Trăsnea „bucher de frunte şi tâmp înfelul său” sau, Doamne fereşte, să uităm a mai vorbi limba strămoşească!

Tema pentru acasăElevii scapă de temele pentru acasă. Ministrul Educaţiei a semnat

ordinul privind durata lor, precizând că „nu este un ordin care să aibăcaracter punitiv, adică să fie nevoie să fie asociat şi unor sancţiuni, pentrucă ordinul nu este respectat”.

Reproducem poziţia Asociaţiei profesorilor secundari, secţia Piatra(Neamţ) prezentată de profesorul I. Drăgan, în revista Preocupări didac-tice, nr.1 din septembrie 1935, p.29:

„Rolul administraţiei centrale (Ministerul) îl concepem ca al uneiautorităţi ocrotitoare, care se interesează să coordoneze activităţile dis-perse din cuprinsul ţării, însufleţindu-le prin încurajări, confruntări derezultate, nu prin ordine opresive. Profesorul are mare rol în această de-grevare. El poate să-şi dea singur seama de nivelul şcolarului şi să com-prime sau să dilate cuprinsul programelor în conformitate cu cerinţeleindividualităţii”. Fără comentarii.

Adunarea Generală a AsociaţieiÎnvăţătorilor din Judeţul Neamţ

„Chemare” adresată învăţătorilor de D.V. Ţoni, Vasile Păunescu şiLeon Mrejeriu în octombrie 1928:

„Numai dacă vom fi o putere organizată în serviciul culturii vom fiîn măsură să cerem şi să dobândim toate mijloacele necesare pentru a fipuşi în putinţă să ne îndeplinim nobila misiune”.

Chemare adresată de Consiliul director al Asociaţiei Învăţători-lor din Judeţul Neamţ tuturor membrilor activi pentru întâlnire anulă aAdunării Generale în ziua de 6 mai 2017, ora 10, la Sala de festivităţia Liceului Tehnologic Economic-Administrativ din Piatra Neamţ (str.Al. Lăpuşneanu, nr. 16).

Adunarea Generală din acest an va avea următoarea ordine de zi:* Prezentarea Raportului de activitate pentru perioada 2013-2017;* Aprobarea Strategiei de dezvoltare a Asociaţiei Învăţătorilor din

judeţul Neamţ pentru perioada 2017-2021;* Aprobarea modificărilor Statutului AINT:* Aprobarea Bilanţului contabil pentru anul 2016;* Adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2017;* Raportul comisiei de cenzori;* Alegerea membrilor Consiliului director pentru perioada 2017-

2021.Numai împreună vom îndeplini misiunea Asociaţiei noastre!

Prof. Liviu RUSU

A

Imagini de la decernarea Premiilor revistei APOSTOLUL, de Ziua Învăţătorului, iunie 2016.

Pagina Asociaţiei Învăţătorilor

APOSTOLUL Pag. 11martie 2017

Fascinaţiaspiralei de aur

De la Geometria Ornamentală la GeometriaNumerică” – acesta este titlul noii cărţi lansatela ceasurile amiezii, în ziua de 23.02.2017, lasediul Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ, sub as-cultarea unui public numeros şi mult interesatde taine ale matematicii şi culturii.

Cine sunt autorii acestei cărţi? Trei per-sonalităţi importante ale matematicii de pe

plaiurile noastre moldovene: Lorin Cantemir (cu rolpreponderent de îndrumător), Constantin Antonovicişi Ştefan Andrei.

Lorin Cantemir a fost profesor universitar laInstitutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi şimembru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din Româ-nia, obţinând şi titlul de Doctor Honoris Causa latrei instituţii de învâţământ superior: UniversitateaTehnică a Moldovei – Chişinău (1999), Universita-tea „Ştefan cel Mare” – Suceava (2011) şi AcademiaNavală „Mircea cel Bătrân” – Constanţa (2012).

Constantin Antonovici, profesor de matematicăemblematic al judeţului nostru, şi-a început carierala Liceul Buhuşi, apoi a fost transferat la actualulColegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” (unde a deţi-nut şi funcţia de director adjunct), a devenit apoi in-spector de specialitate, încheindu-şi cariera didacticăla actualul Liceu Tehnologic Economic PiatraNeamţ.

Ştefan Andrei a fost profesor în învăţământulpreuniversitar până în anul 2001 şi de-a lungul ca-rierei de matematician a fost autorul a numeroaseprobleme, note, articole în Gazeta Matematică, Re-vista Elevilor din Timişoara, Revista Matematicăpentru Elevi – Galaţi etc.

Pentru a ne face o primă idee despre volum esteutil să cugetăm la motto-ul ales, care aparţine omu-lui de ştiinţă Johannes Kepler: „Geometria are douămari comori: una este teorema lui Pitagora, cealaltăeste împărţirea unui segment în medie şi extremăraţie. Cea dintâi poate fi asemuită cu o măsură deaur, a doua poate fi numită un giuvaer preţios”.

Cartea include comunicările elaborate şi susţi-nute de autori la simpozioanele internaţionale „Cu-cuteni 5000 redivivus – Ştiinţe exacte şi mai puţinexacte”, desfăşurate alternativ în România şi Repu-blica Moldova, sintetizând eforturi desfăşurate peparcursul a şase ani, printr-o preocupare constantăşi profundă a celor doi autori principali – ConstantinAntonovici şi Ştefan Andrei. Două capitole intere-sante sunt concepute de profesor Tatiana Antono-vici: „Din istoria brăţărilor de aur ale dacilor” şi „Dela desenul rupestru la desenul tehnic”.

Din multitudinea de noţiuni geometrice tratatenu numai matematic ci interdisciplinar, profesorulConstantin Antonovici a ales pentru prezentare sprepublic spirala, justificând alegerea făcută prin faptulcă „spirala reprezintă, în acelaşi timp, concentrareaşi expansiunea, trecerea de la minuscul la nemărgi-nire, de la micro la macro sau, matematic, de la zerospre infinit”. De la spirala de aur s-a trecut la pro-porţia de aur sau raportul de aur, notat cu litera „phi”(provenită de la primele litere ale numelui celebruluisculptor elen Phidias), care este primul număr ira-ţional descoperit şi definit în istoria matematicii,fiind egal cu 1,618033... Aplicaţiile raportului de aursunt nenumărate, vorbitorul amintind doar despreproporţiile dintre diferite stadii de creştere organică,aşezarea frunzelor şi florilor pe ramuri, a nodurilorpe tulpina unui arbore, diferite proporţii ale corpuluiomenesc şi mai ales aplicaţii în arhitectură şi pro-iectare, exemplul cel mai concludent fiind sediulONU din New York.

Cartea a fost publicată în condiţii grafice exce-lente de către Editura „Cetatea Doamnei” din Pia-tra-Neamţ.

Gianina BURUIANĂ

De la Geometria Ornamentalăla Geometria Numerică

ram student în anul IV la Facultatea de Ma-tematică – Fizică a Universităţii „AlexandruIon Cuza” din Iaşi, când la cursul de meto-dica predării matematicii, profesorul ne-aîntrebat dacă doreşte cineva să revizuiască,din punct de vedere matematic, cartea dedesen tehnic scrisă de un colectiv de inginerişi profesori la Politehnică, coordonat de

şeful catedrei, profesorul Alexandru Matei.Ne-am oferit noi: colegul şi prietenul meu,

Ştefan Andrei şi cu mine. Am primit a doua zi ma-

nuscrisul respectiv la care trebuia să verificămexactitatea demonstraţiilor şi calculelor matema-tice şi erorile la construcţiile aproximative execu-tate în carte. După o perioadă, am predatmanuscrisul corectat, care a fost dat la tipar. Ulte-rior, profesorul Matei ne-a invitat în biroul dum-nealui să ne mulţumească şi să ne ofere câte o cartecu autograf.

După 50 de ani, în 2012 am avut onoarea de-osebită să îl cunosc pe domnul profesor universitardoctor Lorin Cantemir care, împreună cu profeso-rii universitari Valerian Dorogan, prorector al Uni-versităţii Tehnice a Moldovei şi ValeriuDulgheru, şef de departament laaceeaşi universitate, au iniţiat simpo-zionul internaţional „Cucuteni 5000Redivivus – Ştiinţe exacte şi mai puţinexacte”.

Profesorul Cantemir este o perso-nalitate cu vaste cunoştinţe şi în dome-niul umanist, deşi a absolvit Facultateade Electrotehnică din Iaşi, fiind în pre-zent membru al Academiei de ŞtiinţeTehnice din România (ASTR) şi doctorhonoris causa a trei universităţi (dinChişinău, Suceava şi Constanţa). Ne-apropus ca, împreună cu Ştefan Andreipe care îl cunoştea din anul precedent,să prezentăm comunicări la acest simpozion, pro-punere pe am acceptat-o cu oarecare emoţie, fiindprima intervenţie la un nivel internaţional. Am pre-zentat o lucrare conţinând elemente teoretice des-pre spirale cu referiri concrete la cele desenate pevasele descoperite la Cucuteni, vase expuse şi lamuzeul din Piatra-Neamţ, secţia Cucuteni.

Ulterior, din discuţiile cu domnia sa am aflatcă dl. Cantemir i-a fost student profesorului Matei,pe care l-a apreciat în mod deosebit, sugerându-nesă reluăm unele teme din carte, să le completămcu noi date şi cu metode moderne de abordare, pecare să le prezentăm la simpozionul amintit. Şi aşa,am recitit capitolele referitoare la construcţiile geo-metrice, reactualizându-le, fiind preocupaţi şi deconceperea programelor de calculator pentru rea-lizarea multora din figurile prezentate. Astfel, am

realizat o serie de şase comunicări cu titlul „Evo-luţia unor instrumente şi dispozitive geometriceutilizate în matematică, arhitectură şi construcţii”care prezintă istoricul lor şi unele etape parcursedin antichitate şi până în prezent, însoţite şi de datebiografice ale unor mari geometri preocupaţi derealizarea a noi instrumente sau metode de cerce-tare (Arhimede, Euclid, Da Vinci, Cardano, Mohr,Mascheroni ş. a.). Temele abordate se referă la in-strumente geometrice liniare, construcţii cu riglacu două muchii şi aplicaţii practice cu ea (temă ne-abordată la noi în învăţământ), cu echerul şi teul(circa 50 de figuri), construcţii cu rigla şi compasulsau / şi numai cu compasul, conice şi racordări. Ul-tima comunicare fiind pregătită pentru prezentareala simpozionul din vara acestui an, care va avealoc în România, probabil la Iaşi.

Începând din 2012, la îndemnul şi cu contri-buţia domnului profesor Cantemir, împreună cuprofesorul Ştefan Andrei, am prezentat şi temecare vizau legătura matematicii cu alte disciplineteoretice şi practice. Menţionez doar trei: „Despregeometria ornamental – artistică cucuteniană”,„Modelarea matematică a vârtejurilor hidraulice şia vortexurilor energetice prin spirale volumice”,„Geometria – mijloc evolutiv de comunicare inte-ractivă”. Odată deschis gustul pentru cercetare şiparticipare la acest simpozion, care mi-a permis săcunosc oameni foarte valoroşi de pe cele două ma-luri ale Prutului, am atras-o şi pe soţia mea pe acestdrum şi, ca urmare, a prezentat şi ea două comu-nicări, una în colaborare „De la desenul rupestrula desenul tehnic” şi una singură „Din istoria bră-ţărilor de aur ale dacilor”, comunicări care se gă-sesc în această carte.

Trebuie să menţionez că o parte din comuni-cările prezentate la cele zece ediţii ale simpozioa-nelor amintite (din care am participat la şase) suntpublicate în cărţile editate de universităţile gazdădin Chişinău, Iaşi, Bacău, Suceava, cu precizareacă aceste manifestări deosebite au loc anual, prinalternanţă, în România şi Republica Moldova, în

2016 ele ţinându-se la Chişinău şi Cahul. Datorităfaptului că o comunicare mai mare poate apărea îndouă sau mai multe cărţi, pierzându-se cursivitateatemei pentru cititorul care nu are posibilitatea pro-curării integrale a volumelor editate, la sugestia şiîndemnul insistent al soţiei mele, am grupat într-osuccesiune logică (ţinând cont de datele şi temeleprezentate) comunicările celor trei colaboratori încartea „De la Geometria Ornamentală la Geome-tria Numerică”, în Editura „Cetatea Doamnei” dinPiatra-Neamţ, carte utilă profesorilor de matema-tică, participanţilor la cercurile ştiinţifice ale ele-vilor, studenţilor din primii ani de la politehnică şituturor celor care sunt interesaţi de cunoaştereaevoluţiei civilizaţiei.

Profesor Constantin ANTONOVICI

E„

Pagina Asociaţiei Învăţătorilor

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

MARTIE 2017

1/1837, n. Ion Creangă, la Humuleşti (d.31. 12. 1889, Iaşi). Deşi controversată, datanaşterii, conform Dgl., precum şi conf. Con-stantin Parascan, „Ion Creangă. „Măştile ino -cenţei”, pref. Zoe Dumitrescu-Buşulenga,postf. Liviu Leonte, 2000.

■ 1/1931 – n.Elisabeta Bostan, la

Buhuşi, Neamţ, scenarist şiregizor de film, profesoruniversitar. A absolvit Li-ceul de Fete din Piatra-Neamţ (azi, ColegiulNaţional „Calistrat Hogaş”,apoi Institutul de Teatru. Asemnat scenariul („Tinereţefără bătrâneţe”, „Veronica

se întoarce”, „Saltimbancii”, „Campioana”), regiala multe filme inspirate din universul copilăriei şinu numai: „Culegere de dansuri româneşti”, „Treijocuri româneşti”, „Dansul «Cloşca cu puii deaur»”, „Cloşca cu pui”, „Hora”, „Pustiul”, „Năică

şi peştişorul”, „Amintiri din copilărie”, „Pupăza dintei”, „Năică şi barza”, „Năică şi veveriţa”, „Năicăpleacă la Bucureşti”, „Veronica”, „Mama”, „Fram”,„Promisiuni”, „Zâmbet de soare”, „Desene pe as-falt”, „Telefonul”, „Iza-Bella” ş. a., fiind distinsă cunumeroase premii în ţară şi peste hotare. Printre ini-ţiatorii Festivalului de Film pentru Copii „Punguţacu doi bani”, Piatra-Neamţ (1980).

■ 7/1879 – n. Simion Teodorescu Kirileanu,la Holda, Broşteni, Neamţ (d. 17. 04. 1926, Holda),

învăţător şi folclorist consultat de Academia Ro-mână. A absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu”,Iaşi (1898), devenind învăţător la Orfelinatul Agri-col „Prinţul Ferdinand” din Zorleni, Tutova (1898-1906); institutor la Bălţi, Basarabia (1918-1919).Debut în „Şezătoarea” (1898) şi a participat, alăturide Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu, Nicolae Sto-leriu, la înfiinţarea publicaţiilor: „Răvaşul poporu-lui”, „Vestitorul satelor”, apoi, alături de PetreGheorghiasa şi Nicolae Stoleriu, la „Calendarul să-tenilor”. Colaborări: „Albina”; „Almanahul învăţă-torilor”; „Făt-Frumos”, „Gazeta săteanului”;„Glasul Bucovinei”; „Ion Creangă”; „Lamura”;„Neamul românesc”. Volume: „Poveştile poporalede cuprins moral”; „Păcală. Întâmplări din viaţa sa”,„Ştefan Vodă cel Mare şi Sfânt. Istorisiri şi cântecepopulare”, „Amintiri ale poporului despre Ştefancel Mare”, „Poveşti poporale cu cuprins moral”;„Din viaţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta”;

Rememorări nemţene

n

martie 2017

e împlinesc şapte ani, ca şicum ar fi trecut cele şaptezile ale unei săptămâni ce-nuşii, de când colegul şiprietenul nostru Dănuţ Ursa-che şi-a făcut casă în cer.„Poate acolo o fi scăpat de

necazuri”. Poate că de acolo ne ve-ghează şi ne muştruluieşte că amuitat să ne trăim viaţa „boiereşte”,aşa cum îi plăcea lui Conul Ursa-che. A plecat fericit şi împăcat cănu trăise degeaba, ca o buruiană,cum îi plăcea să spună. A zidit ocasă, a sădit, nu un pom, ci o li-vadă, a crescut nişte copii frumoşişi drepţi. Şi mai mult de atât: ge-neraţii de tineri de la Rareş sauEconomic au fost contaminate despiritul profului de filosofie, spiri-tul învingătorului, al împliniriiprofesionale prin dăruire şi efortintelectual. Iubit şi hulit, în acelaşitimp, Dănuţ a trăit precum cireşuldin nuvela sa: poamele lui erau desoi bun, mari curate, cărnoase, cusâmburele mic şi pieliţa fină... Nus-a aplecat sub nici o lovitură pri-mită de la viaţă. A rămas viguros,mai înalt decât zidurile care l-auînconjurat. Poate că mai este vreu-nul printre noi care-şi aminteşte degustul cireşelor de altădată… deorele petrecute pe malul lacului, laBicaz, de potecile munţilor pe carele-a tot „călărit”, de Izvorul Mun-telui, de serile de la Zăneşti, deproiectele literare povestite la unpahar de vin bun. De altele şi al-tele... Îl văd coborând treptele Li-ceului „Petru Rareş”, alături decolegi şi profesori, o familie, înru-dită prin idealuri şi speranţe care teface să te năpădească dorul deşcoală. Dar anii...

Anii au trecut fără Dănuţ Ur-sache.

În preajma întâlnirii anuale amembrilor Asociaţiei Învăţătorilormi-am permis să readuc la cunoş-tinţă colegilor noştri şi cititorilorApostolului un text semnat de re-gretatul profesor Dănuţ DumitruUrsache dedicat celor care au reîn-fiinţat Asociaţia ctitorită de LeonMrejeriu pe la 1912. O organizaţie„seculară” nu-şi poate uita înainta-şii. Trebuie să ai bun simţ şi res-pect faţă de trecut pentru a putearealiza o punte de legătură între ge-neraţii, un crez al existenţei noas-tre.

Lecţia Seniorilor învăţământu-lui nemţean se doreşte a fi şi unrăspuns dat tuturor celor care în ul-timul timp îi văd pe slujitorii şcoliidrept cei mai corupţi, mai imoralişi mai refractari cetăţeni români,duşmanii copiilor şi părinţilor, aireformei şi europenizării învăţă-mântului românesc. Iată, alăturat,textul extras din volumul Casă încer (2009).

Prof. Liviu RUSU

S

O lecţieembrii fondatori ai Asocia-ţiei Învăţătorilor din Jude-ţul Neamţ, sunt, de fapt,ultimii din generaţia lor,căci şi-au început aposto-latul demult de tot, pe cândultimul Război nu se înche-iase încă. După absolvirea

studiilor pedagogice, învăţătorişi învăţătoare, au plecat prin sateşi comune purtând abecedarul şiabacul pentru a face alfabetizare.Au lucrat în condiţii greu de ima -ginat, chiar în lipsa şcolii, pecare o improvizau în locuinţavreunui gospodar, unde tabla şicreta erau o raritate. Dar au con-struit şcoli, au plantat livezi, auarat şi au semănat dor de învăţă-tură, au desţelenit minţile şi auînflorit sufletele copiilor, căci în-văţătorul este un fel de părinteadoptiv, care ne ajută să renaş-tem intelectual, să ne eliberăm deignoranţă şi să călătorim cu folospe uriaşul continent al cunoaşte-rii. Ei spun că nu le-a fost greu,că erau tineri, puternici, încreză-tori, dar condiţiile în care aufăcut carieră ar face multă lumesă dea bir cu fugiţii. În localităţiizolate, lipsite de minimele como-dităţi, înfruntând glodurile şi frigu-rile sau ignoranţa şi îndărătnicia,au continuat să-şi facă datoria cuo modestie remarcabilă.

Nu şi-au pierdut-o niciacum, după mai bine de 80 deani. Cuminţi şi binevoitori, cu unzâmbet curat şi luminos pe chipulce poartă pecetea timpului.

S-au întâlnit (…) la sediulAsociaţiei, s-au strâns în braţe şis-au bucurat unul de altul, nişteînvingători care se luptă cu fie-care vară prea fierbinte, cu hi-pertensiunea sau cu reumatismuliernilor prea reci.

S-au privit cu drag, săru-tându-se cu afecţiune fraternă,întrebând de unul sau de altul, demai trăieşte ori ba, prin lumea

largă unde viaţa i-a purtat, prinvreun sanatoriu sau la vreunul dinproprii copii, oameni bătrâni şi ei.

Nu se caină, nu le lipseştenimic, decât puţintică sănătate,căci banii, averea, gloria şi recu-noaşterea, deşertăciuni…

Vorbesc între ei încet, cuzâmbetul pe buze, depănând totfelul de amintiri: din timpul şcoliisau de la absolvire, de la care autrecut mulţi ani, despre câte unprofesor normalist, diriginta saudirigintele, despre atmosfera şco-lii de altădată, despre un colegcare nu mai este.

Nimic despre greutăţile vie-ţii, nici un regret, nici un suspin,numai bucuria de a fi ajuns cubine, la capătul drumului. Nimicdespre politică, nimic despre pre-ţuri, criză, pensie sau medica-mente, dar îi intereseazăperformanţele vreunui fost eleveminent, monografia scrisă de ci-neva despre satul unde au lucrat,ce se mai scrie astăzi la gazetă,ce modificări sunt prin programeşi prin manuale.

Nu critică şi nu blameazănimic. În înţelepciunea lor, înţe-leg relativitatea sau naivitateaunor prostioare moderniste căciau făcut faţă la prea multe, uniiau plătit cu viaţa iar alţii cu anide închisoare politică pentru dâr-zenia cu care şi-au apărat onoa-rea, neamul şi ţara. Solida loreducaţie morală şi intelectuală lepermite să privească viitorul cuoptimism lucid, cu încredere învalorile perene şi în capacitateafiecărei generaţii de a le afirma.

Întâlnirea membrilor fonda-tori ai Asociaţiei Învăţătorilordin Judeţul Neamţ nu a fost doarun prilej de revedere, ci o magni-fică lecţie de viaţă şi învăţătură.

Tuturor, o respectuoasă ple-căciune!

Dănuţ Dumitru URSACHE

MIn memoriam

Dănuţ Dumitru Ursache

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 13

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Comoara sufletului, cântece poporale cuprin-zând colinzi, urături”; „Povestiri basara-bene”; „Proverbe agricole”; „Nu mai duceatâta dor”.

■ 8/1907 – n. Gheorghe I. Ungureanu,la Schit, Ceahlău, Neamţ (d. 29. 12. 1975,Iaşi), istoric, publicist, a absolvit Facultateade Drept din Iaşi (1929), apoi, până la pen-

sionare (1969) a lucrat laArhivele Statului, FilialaIaşi (de la practicant la di-rector). Debut în Revista„Ion Neculce” (1929), co-laborări cu articole, studii şilucrări ştiinţifice. Deosebitde importante sunt contri-buţiile sale în stabilireaunor repere biografice refe-ritoare la Mihai Eminescu

şi Ion Creangă. La acestea, se adaugă alte docu-mente puse în valoare de el, cu referiri la GheorgheAsachi, Gheorghe Sion şi Damaschin T. Bojincă.Cărţi: „Din viaţa lui Ion Creangă”, „JurisconsultulDamaschin I. Bojincă…”, „Justiţia în Moldova

(1741-1832)”, „Învăţământul juridic în AcademiaMihăileană”, „Istoria avocaturii în Moldova”, „Do-cumente privitoare la anul revoluţionar 1848 înMoldova”, „Documente literare” ş. a.

■ 9/1936 – n. Coralia-Letiţia Bunghez, laBâra, Neamţ, profesoară, publicistă. După efectua-rea studiilor: generale şi liceale la Roman şi Iaşi(1943-1954), a urmat cursurile Facultăţii de Filolo-gie-Istorie-Filozofie a Universităţii „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi (1954-1958). A predat la Şcoala

Generală din Stăniţa şi laŞcoala Medie Săbăoani,Judeţul Neamţ, la licee dinBacău şi din Piatra-Neamţ.A debutat editorial, în2003, cu lucrarea mono-grafică „Colegiul Naţional«Petru Rareş» – File de is-torie (1969-1999)”, urmatăde „Pasiune şi culoare –Convorbiri cu Iulia Hălău-

cescu” şi „Muzeul de Artă «Iulia Hălăucescu»”. ■ 11/1942 – n. Constantin Amihăesei, la Vână-

tori-Neamţ, matematician, profesor universitar doctorîn matematică (1974). A absolvit şcoala primară însatul natal, Liceul „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ şi Facultatea de Matematică a Universităţii

Rememorări nemţene

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

„

martie 2017

Revista „Convorbiri literare” – 150 de ani în slujba culturii româneăscută pe 1 martie 1867, ca un mic jurnal li-terar în care s-ar tipări scrierile cetite şiaprobate de Societate, după cum argumen-tează primul ei director Iacob Negruzzi (înAmintiri din „Junimea”), revista Convorbiriliterare sărbătoreşte, în martie 2017, unveac şi jumătate de trudă în slujba literelorşi culturii române.

De-a lungul timpului, pentru că şi destinul re-vistelor, ca şi cel al oamenilor, este supus vremu-rilor, Convorbiri literare a avut mai multe serii,sub diapazoane mai mult sau mai puţin potrivite,a fost interzisă de propaganda proletcultistă, şi-aschimbat numele dar şi l-a şi recăpătat, rămânândpână astăzi o revistă etalon a culturii române.

Cea mai longevivă serie a fost sub păstorireacelui care a năşit-o – Iacob Negruzzi (1 martie

1867-1 mai 1893), urmatăde seriile: I. Bogdan(1902-1906), Simion Me-hedinţi (1907-1923) – cuun hiatus între 1916-1918,în timpul Primului RăzboiMondial – Al. Tzigara-Samurcaş (1924-20 fe-bruarie 1939); I.E.Torouţiu (20 februarie1939-1944). După ocupa-ţia sovietică revista este in-terzisă şi din 1949 apare la

Iaşi publicaţia Iaşul Nou, care apoi îşi schimbă nu-mele în Iaşul literar (1954) – cu o periodicitate lu-nară. Începând din mai 1970 (nr. 1), revista îşi reianumele, Convorbiri literare fiind girată pe rând de:Dumitru Ignea (mai 1970- ianuarie 1971) Cor-neliu Ştefanache (ianuarie 1972-martie 1976);Corneliu Sturzu (septembrie 1977-noiembrie1989). După decembrie 1989, redactor-şef va fiAlexandru Dobrescu (15 februarie 1990 – noiem-brie 1995), urmat din decembrie 1995 de CassianMaria Spiridon, actualul ei redactor şef.

Prima referire antologică (n.r.: de care avemştiinţă noi) asupra locului Convorbirilor în spiri-tualitatea românească o face Mihai Eminescu înTimpul: „Convorbirile literare”, după o muncămodestă dar statornică, de unsprezece ani, auajuns a fi cea mai veche, cea mai răspândită, baastăzi chiar singura foaie literară în România. As-tăzi (...) nimeni nu mai cutează să combată prin-cipiile, în virtutea cărora această foaie a pututajunge la stabilitatea lucrării literare; astăzi ni-meni nu mai poate pune la îndoială că aceastăfoaie în limbă, în stil şi în concepţiuni este adevă-rata expresie a spiritului românesc; astăzi «Con-vorbirile literare» au ajuns a fi recunoscute de

ceea ce au fost tot-deauna, de organ al oa-menilor hotărâţi aconserva bazele naţio-nale în lucrarea noastrăliterară şi de a înaintacu pas bine chibzuit peaceste baze”.

Apreciind rolul re-vistei după şase deceniide existenţă, Liviu Re-breanu afirma în 1927:„Stâlpii Convorbirilorliterare sunt înşişi stâl-

pii literaturii române”. Eminescu, Creangă, Cara-giale şi Slavici, ale căror opere principale apar înConvorbiri literare, înalţă literatura română peculmi de glorie. După debutul din Familia, MihaiEminescu trimite în 1870 de la Viena lui IacobNegruzzi trei poezii Venere şi Madonă, Epigoniişi Mortua est), Ioan Slavici publică comedia Fatade birău, povestea Zâna Zorilor şi nuvela PopaTanda. La îndemnul lui Eminescu, Ion Creangădebutează la Convorbiri literare cu povestea Soa-cra cu trei nurori, urmată de alte poveşti şi poves-tiri, culminând cu primele trei părţi din Amintiridin copilărie. În revistă apar majoritatea poeziilorlui Mihai Eminescu (incluse de Tudor Maiorescuîn prima ediţie, din 1883), nuvelele lui Ioan Slaviciinspirate din viaţa transilvăneană, comediile lui I.L. Caragiale: O noapte furtunoasă sau Numărulnouă, O scrisoare pierdută şi D-ale carnavalului(1885). O prestaţie bună are şi mofturosul VasileAlecsandri care e solicitat de Iacob Negruzzi pen-tru o colaborare cu „o galerie dramatică de tipuricontimporane”, publică poezii din ciclurile Paste-luri şi Ostaşii noştri, dar consideră revista „o foaieantinaţională”, cosmopolită, cu simpatii pentrucultura germană.

Fără a contesta nici unul dintre meritele luiIacob Negruzzi, Titu Maiorescu rămâne însă ade-văratul lider spiritual al revistei, studiile O cerce-tare critică asupra poeziei române de la 1867,Critica ortografiei lui Cipariu, În contra direcţiu-nii de astăzi în cultura română (1868), Despre re-forma învăţământului public (1870), Direcţia nouă(1871), Direcţia nouă în poezia şi proza română(1872), În contra neologismelor şi Literatura ro-mână şi străinătatea (1881), Despre progresuladevărului în judecarea lucrărilor literare (1883),Poeţi şi critici (1886), Eminescu şi poeziile lui(1889), Oratori, retori şi limbuţi (1897) ş.a. răs-punzând unuia din punctele cuprinse în articolul –program: critica serioasă a operelor literare apă-rute. Fapt ce va produce nemulţumirea unor autori

precum Bolintineanu, Bolliac sau Alecsandri, carese vor plânge celorlalţi membri ai Societăţii, dincauza intransigenţei criticului.

Majoritatea poeţilor români nu merită numelece şi-l uzurpă, zice Titu Maiorescu cu privire lapoeţii fără valoare; din producţiile lor se vedenumai o fantezie seacă de imagini originale şi oinimă goală de simţiri adevărate, şi mai bine le-arfi fost lor şi nouă, dacă niciodată nu ar fi luat panaîn mână şi nu ar fi lăţit în public producţiile lornedemne de limbajul muzelor. A trecut vremea, lu-crurile nu s-au schimbat, şi putem conchide cu re-gret: Maiorescu a spus, Maiorescu a auzit.

Convingerile estetice ale Magistrului n-austârnit doar clevetiri pe la colţuri ci şi luări fermede poziţii în presa vremii – cârcotaşe, Alecsandrişi B. P Haşdeu, sau polemice, Constantin Dobro-geanu – Gherea. Artă pentru artă, zice Convorbiriliterare: Artă cu tendinţă/angajată, zice Contem-poranul. E o dispută care continuă şi în care nu neputem implica, textul nostru ne spunând decât atât:S-au împlinit 150 de ani de la apariţia revistei Con-vorbiri literare!

Vivat, crescat, floreat!

Mircea ZAHARIA

N

Convorbiri literare, iunie 1920

Titu Maiorescu

Iacob Negruzzi

Paşi spre Europa

APOSTOLULPag. 14

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1965), fiindoprit să lucreze la această facultate. Cărţi:„Culegere de probleme de topologie”; „To-pologie generală”; „Curs de cercetare ope-raţională” ş. a.

■ 11/1957 – n. Carmen Albu-Diaconu,la Piatra-Neamţ, pictor, grafician, absolventăa Institutului de Artă Plastică „Nicolae Gri-

gorescu” din Bucureşti (1987). Membră a U. A. P.A debutat într-o expoziţie a Filialei Neamţ a U. A.P. (1982). Participări la numeroase expoziţii perso-nale, de grup şi colective din Piatra-Neamţ şi dinţară (Sala Dalles, 1988). Expoziţii reprezentative:Casa Prieteniei Româno-Franceze (1994), Galeriile„Lascăr Vorel” (1995) ş. a. Lucrări în colecţii dinParis, Berlin, Roma.

■ 14/1937 – n. Gheorghe Apostu, la Bozieniide Sus, Neamţ (d. 2009, la Cluj), artist plastic.

Şcoala Primară în satul natal, Liceul „Roman-Vodă”din Roman, Institutul de Arte Plastice „Ion Andre-escu” Cluj (1962), cadru universitar la Academiade Arte Vizuale din Cluj (1962-1977). Prezent înexpoziţii judeţene, republicane şi de grup peste ho-

tare (Italia, Polonia, Grecia, Ungaria, Germania,Anglia, Japonia, Elveţia, U. R. S. S., Cehoslova-cia, China, Egipt, Libia, Algeria). Premiul I la ex-poziţia Cenaclului Tineretului, Cluj (1972),Premiul I la cel de al IV-lea Trofeu InternaţionalHumana Ars Roma 1975. I se acordă o bursă destudii în Italia (1974-1975). A pictat iconostasulde la paraclisul Mănăstirii Rohia – Maramureş şiicoane pentru Biserica Mănăstirii Poşaga, Alba(1985).

■ 14/1907 – n. MihaiDavid-Ghindăoani, laGhindăoani, Neamţ (d. 17.03. 1999, Ghindăoani), în-văţător, cărturar. A absolvitŞcoala Normală de Băieţidin Piatra-Neamţ. Colabo-rări: „Apostolul”, „Graiuldăscălimii” din Sighişoaraşi la alte reviste din Iaşi şiBucureşti. Scrie: comedia

„Fluierul fermecat”, Editura „Gheorghe Asachi”Piatra-Neamţ, schiţa „Compania sanitară”, cu pseu-donimul Mihai Ghindă, în „Însemnări ieşene” cutitlul „Activitate extraşcolară”. Cărţi: „Aventurilelui Singurel”, „Mândră Basarabie, dulce Bucovina”,„Crâncenul veac XX şi ororile sale”. S-a preocupatde publicarea manuscrisului ţăranului autodidactToader I. Ştefan (n. 1852), „Memoriul meu” (1974

Rememorări nemţene

(urmare din pag. 13)

„

martie 2017

Expoziţie Brâncuşi laGuggenheim Museum

e parcursul a aproape un an, în perioada17 martie 2017 - 3 ianuarie 2018, presti-giosul muzeu american GuggenheimMuseum, din New York, a cărui clădirefinală a fost proiectată de celebrul arhi-tect Frank Lloyd Wright (şi inaugurată în1959), va face o importantă prezentare aoperelor lui Brâncuşi pe care le deţine –

aflate actualmente în de-pozite şi inaccesibile pu-blicului –, printr-o nouăaranjare a colecţiei perma-nente.

În această nouă expo-ziţie, vor figura opt dintresculpturile revoluţionareale lui Brâncuşi, executateîn lemn şi marmură: TheSorceress / Vrăjitoarea,1916-24; King of Kings/Regele Regilor, cca.1938; Muse / Muza, 1912;Adam and Eve / Adam şiEva, 1921; The Miracle/Miracolul (Foca[I]), 1930-

32; Flying Turtle / Ţestoasa zburătoare, 1940-45; Watchdog/ Câine de pază, 1916; Oak base/ Soclu de stejar, 1920.

De asemenea, prezentarea va include oserie de fotografii ale atelierului lui Brâncuşidin Paris şi ale operelor sale in situ, realizate deMan Ray, Edward Steichen, Wayne F. Miller şide Brâncuşi însuşi.

Muzeul Solomon R. Guggenheim a înce-put colecţionarea lucrărilor lui Brâncuşi, cupredilecţie, la mijlocul anilor 1950, sub condu-cerea celui de-al doilea director al său, JamesJohnson Sweeney.

Interesul Muzeului Guggenheim faţă deBrâncuşi pe parcursul acelor ani a mers dincolode priorităţile sale de colecţionare a operelor:în 1955, muzeul a organizat şi a găzduit primaexpoziţie majoră a lui Brâncuşi (conform Gug-genheim Museum website).

Website-ul Guggenheim Museum înregis-trează anual circa 6.000.000 de vizitatori vir-tuali, iar pragul muzeului este trecut, în fiecarean, de peste un milion de vizitatori (o medie depeste 80.000 vizitatori pe lună). (Red.)

Înfrăţire pe teme medicaleîntre Piatra‐Neamţ şi Granada

rin intermediul proiectului Erasmus + „TopNursing Skills” 2016-1-RO01-KA102-024350, în perioada 16 ianuarie – 17 februa-rie 2017, 14 elevi de la Şcoala PostlicealăSanitară Piatra-Neamţ au efectuat stagiulclinic în Granada (Spania) la Spitalul „SanRafael”, respectiv Residencia LuquelaraSLU (Los Tulipanes). Acesta reprezintă pri-

mul flux din cei 28 de elevi ai anului II de studiu,specialitatea asis-tent medical ge-neralist, carebeneficiază de re-zultatele imple-mentării acestuiproiect.

În calitate deresponsabil cu di-seminarea rezul-tatelor în cadrulproiectului, în pe-rioada 7-10 fe-bruarie 2017 (apatra săptămânăde efectuare a sta-giului clinic despecialitate al ele-

vilor) am desfăşurat o vizită de monitorizare lalocul de stagiu în vederea urmăririi respectării pro-gramului zilnic de formare la cele două unităţi deprimire şi a activităţilor pe care le desfăşurau prac-ticanţii. Această vizită a constat în monitorizarea adouă zile de stagiu la Residencia Luquelara SLU(Los Tulipanes) şi Spitalul „San Rafael”, partici-parea la evaluarea de la finalul săptămânii şi o zide monitorizare în instituţia intermediară (Euro-proyectos Erasmus+ S.L.) care a asigurat cazareaşi masa beneficiarilor.

În urma discuţiilor cu tutorii de stagiu şi cuparticipanţii am obţinut un feedback pozitiv. EleviiŞcolii Postliceale Sanitare Piatra-Neamţ, benefi-ciari ai proiectului, au dovedit abilităţi şi compe-tenţe specifice modulelor de geriatrie,gerontologie, neurologie, psihiatrie şi nursing spe-cific, sunt responsabili în practicarea actului me-dical, disciplinaţi, deschişi spre dialog, dornici săacumuleze o experienţă profesională, personală şilingvistică.

Participanţii au declarat că din primele mo-mente au sesizat profesionalismul întregii echipemedicale şi importanţa pe care aceasta o acordă co-

municării cu pacienţii. Pe tot parcursul stagiuluiclinic elevii au fost însoţiţi de asistenţi medicali(mentori/tutori) sau studenţi care au oferit infor-maţiile necesare şi au răspuns la toate întrebările.

Acest stagiu a fost o experienţă inedită. Eleviiau legat prietenii, au îmbinat utilul cu plăcutul, du-cându-se la stagiu, dar beneficiind şi de timp liber.Astfel, instituţia intermediară, Europroyectos Eras-mus+ S.L., a organizat activităţi culturale cum arfi: excursia de la Sevilla, vizită la Castelul Alham-bra şi la Muzeul de Ştiinţe din Granada etc.

În cele cinci săptămâni de experienţă în stră-inătate, elevii români au descoperit multe lucruriinteresante despre modul de lucru al asistenţilormedicali de acolo, despre sistemul medical spa-niol, despre mentalitatea acestora şi nu în ultimulrând despre cultura locală.

În concluzie, schimbul de experienţă avut decei 14 reprezentanţi ai Şcolii Postliceale Sanitaredin Piatra-Neamţ constituie un atu pentru dobân-direa unui job atât în ţară, cât şi în străinătate. Fe-riciţi de fructificarea oportunităţii pe care auavut-o, după cum a rezultat şi din felul în care s-auprezentat în data de 20 februarie 2017, la examenulde echivalare a stagiului clinic efectuat în străină-tate (echivalarea numărului de ore de stagiu, al nu-mărului de credite şi al modulelor de specialitate),beneficiarii îi îndeamnă pe colegii lor de la specia-lizarea asistent medical generalist să participe lacât mai multe astfel de experienţe, asigurându-i căvor avea numai de învăţat, fapt extraordinar pentrusistemul medical românesc.

Prof. Cecilia ROTĂRESCUŞcoala Postliceală Sanitară Piatra-Neamţ

P P

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 15

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

i 1989). A lăsat în manuscris o lucrare mono-grafică, „Viaţa filozofului Vasile Conta”.

■ 18/1947, n. Emil Nicolae (pseud. Ema-nuel Nadler), la Bacău, scriitor, publicist, spe-cialist în probleme de patrimoniu cultural,ziarist, critic de artă, membru al U. S. A absol-vit Liceul „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ,Facultatea de Filologie din Iaşi. Stabilit la Pia-

tra-Neamţ în 1950. Debutpublicistic în „Ceahlăul”(1968), editorial: „Cerul înapă” (1970). Colaborări, cuversuri, studii, cronici lite-rare, eseuri, recenzii şi tra-duceri, la numeroasepublicaţii din ţară şi străină-tate. Scrieri: „Poetul ador-mit în dragoste”, „Rostireaunui fluture-n lumină”,

„Studii / Confesiuni / Capricii”, „Psihodrom”, „Fe-meia şi femela”, trilogia „Omul de hârtie”, „Mortulperfect” şi „Paranoima”. „Victor Brauner – la izvoa-rele operei”, „Patimile după Victor Brauner”, „Cear-căn – poeme”, „Poezia nu e decât slăbiciunea artei.

Grafica şi o copertă de Dinu Huminiuc”, „Autres ca-prices”, grafică, Dumitru D. Bostan.

■ 24/1938, n. Mihai Agape, la Sălăgeni-Gro-zeşti, Iaşi, artist plastic, prozator. Studii: ŞcoalaMedie Tehnică de Energie Electrică Iaşi, Şcoala Po-pulară de Artă, Facultatea de Arte Plastice, Iaşi; de-butează cu o expoziţie la Casa Universitarilor(1969). Se transferă la Piatra-Neamţ, deschideprima expoziţie personală la Casa de Cultură(1970), participă la toate expoziţiile organizate de

Filiala U. A. P. Predă dese -nul la şcolile din Zăneşti, laCasa Pionierilor din Piatra-Neamţ, arta fotografică, laŞcoala Populară de Artă. Afost director al ClubuluiCopiilor (1990-1994). Estemembru U. A. P. (2001).Debut în literatură cu unvolum de proză (2012).Numeroase expoziţii înPiatra-Neamţ şi în ţară. Participă la taberele de crea-ţie organizate în Judeţul Neamţ şi la expoziţiile şisaloanele de artă fotografică naţionale şi internaţio-nale. Premii la: Expoziţia Interjudeţeană Botoşani(1975) şi la Bienala „Lascăr Vorel” (1999).

■ 25/1925, n. Gheorghe A. M. Ciobanu, laRoman, profesor, scriitor, autor a numeroase studii,

Rememorări nemţene

(continuare în pag. 16)

ş

martie 2017

u prilejul împlinirii a o sutăcincizeci de ani de la moartealui Charles Baudelaire (1821-1867) şi a o sută şaizeci de anide la apariţia volumului Flo-rile Răului, Editura TracusArte oferă cititorilor români

un volumcare reuneştecele 13poeme incul-pate în anul1857, prece-date de isto-ria celebruluiproces. Estevorba desprev o l u m u lPoetul şiprocuratura.Procesul lui

Baudelaire şi cele 13 poeme incul-pate. Dosar, traducere, comentarii, înediţie bilingvă, semnat de CristianBădiliţă (în foto) şi apărut în 2017.

Poet de o vastă cultură, cunoscă-tor al limbilor greacă şi latină, literar,artist şi filosof, Baudelaire a fost uncunoscător al teologiei. Acest aspect,foarte puţin cunoscut, încearcă auto-rul să ni-l descopere în cartea de faţă.

Din păcate, astăzi se mai stu-diază foarte puţin din opera lui Bau-delaire, mai exact câteva poemeumaniste şi un singur titlu, FlorileRăului, nu tocmai corect explicat şiacesta.

În data de 25 iunie 1857 a apărutvolumul Florile Răului, iar câtevazile mai târziu, mai exact pe 5 iulieacelaşi an, apare o luare de poziţie tă-ioasă în ziarul Figaro (viitorul Le Fi-garo) a lui Gustave Bourdin, ginerelepatronului ziarului. Fără a recenzacartea, nu dă un verdict, ci îşi exprimăo părere subiectivă după lectura aces-teia, fapt ce va contribui la atacurileulterioare şi la procesul lui Baude-laire.

Studiind în amănunt poemele luiBaudelaire, precum şi documenteleprocesului prin care au fost condam-nate cele 13 poeme pentru „atingere

la morala publică” (Renegarea Sfân-tului Petru, Abel şi Cain, Litaniile luiSatan, Vinul asasinului, Mândra co-rabie, Bijuteriile, Metamorfozelevampirului etc.), Cristian Bădiliţă areuşit să ne ofere o traducere în româ-neşte foarte apropiată de mesajul ori-ginal al scrierilor în limba franceză.Autorul ne oferă şi câteva repere bio-grafice ale lui Charles Baudelaire,după care tratează cele 13 poemecondamnate prezentându-le, cu expli-caţiile şi comentariile de rigoare, înediţie bilingvă franceză – română.

Nota bibliografică de la finalulcărţii oferă cititorilor titlurile dinopera şi biografia lui Baudelaire (apă-rute în perioada 1949 – 1999) pe carele-a folosit Cristian Bădiliţă în reali-zarea prezentului volum, lucrare depionierat din literatura română.

Analizând cartea istoricului şieseistului Bădiliţă, ne întrebăm, fărăa greşi prea mult, dacă procesul luiBaudelaire şi condamnarea celor 13poeme nu au constituit încă o remi-niscenţă a acţiunilor Inchiziţiei în Eu-ropa Apuseană, în cadrul căreiaputeau fi condamnate cărţile, dar înegală măsură autorii şi cititorii aces-tora?

În această situaţie, lectura cărţiiîndeamnă la analiză, meditaţie şicomparaţie cu literatura universală avremii.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

Cuvânt, Credinţă, Viaţă –cugetări spre... Înviere

n această perioadă a urcuşuluiduhovnicesc împreună cuMântuitorul Iisus Hristos spreGolgota cu speranţa Învierii,recomand două lucrări de că-pătâi: volumul I al lucrării pro-tosinghelului TeodosieParaschiv, Maxime şi cugetări

patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur,apărută la Editura ADENIUM, Iaşi,2014 şi Cuvânt, Credinţă, Viaţă. Tâl-cuiri scripturistice, semnată de ace-laşi autor, împreună cu pr. dr. MihaiPetian, apărută la editura sus-menţio-nată în anul 2016.

Despre activitatea pastoral-mi-sionară şi administrativă a părinteluiTeodosie Paraschiv am scris câtevacuvinte în numărul apărut în luna ia-nuarie al acestei reviste, aşa că, în câ-teva rânduri voi sublinia activitateapărintelui doctor Mihai Petian. Ab-solvent al Institutului Teologic Uni-versitar din Sibiu (1988), pr. MihaiPetian a urmat cursurile doctorale laCatedra de Studiu şi Exegeză a Nou-lui Testament din cadrul aceleiaşi in-stituţii, a beneficiat de două burse decercetare în Ierusalim şi Regensburg,este autorul mai multor lucrări despecialitate şi a participat la diverseconferinţe din ţară şi străinătate.

Revenind la subiectul anunţat,prima carte reprezintă rodul a trei anide muncă, adresându-se raţiunii şiinimii, fiind un adevărat „manual”pentru dezvoltarea personală şi du-hovnicească, un instrument de lucrupentru teologi în studiu şi cercetare.Cele peste 300 de teme, prezentate înordine alfabetică, adună 927 de citateextrase din omiliile şi catehezeleSfântului Ioan Gură de Aur pe care legăsim în şapte volume din colecţiaMigne, Patrologia Greacă.

Chiar dacă societatea a trecut dela o epocă la alta, ştiinţa şi tehnicaavansând într-un mod de neimaginat,sufletul omului a rămas acelaşi. Cu

toate că marele predicator, SfântulIoan Gură de Aur, a trăit în urmă cu16 secole, mesajul scrierilor sale estela fel de actual şi astăzi, fiind viu şiplin de putere pentru fiecare dintrenoi. Prin scrierile sale, Sfântul IoanGură de Aur ne îndrumă cum putemrecâştiga sănătatea trupească şi sufle-tească, cum putem regăsi liniştea şicum să gestionăm stresul cotidian.

Cea de a doua lucrare, Cuvânt,Credinţă, Viaţă. Tâlcuiri scripturis-tice, cuprinde mai multe interviurirealizate pe teme precum: Fără jertfătrăieşti în afara lui Dumnezeu, Liber-tate şi responsabilitate, Dumnezeueste iubire, Sfânta Scriptură şi sem-nătura lui Dumnezeu, Să învăţămcum să trăim, cum să murim şi cumsă înviem, Post şi milostenie, Sfinţi şisfinţenie, Despre iertare. La fiecaresubiect abordat, autorii fac dese tri-miteri scripturistice şi patristice, ar-gumentând logic cele susţinute prine x e m p l econcrete.

F i e -care dincele douăcărţi are, lafinal, un in-dice tema-tic, unindice denume şi in-dice scrip-t u r i s t i c /p a t r i s t i c ,alături de obibliografiereprezentativă.

Cele două lucrări de referinţăpentru domeniul spiritual reprezintăadevărate popasuri spre meditaţie înurcuşul duhovnicesc al oricărui creş-tin, motiv pentru care le recomandspre lectură, analiză şi aplicare.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

C

Poetul şi procuratura – Procesullui Baudelaire

Î

APOSTOLULPag. 16

Lecţia de istorie

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

seuri şi cronici muzicale, literare şi de artă,monografii. A absolvit Liceul „Roman-Vod㔺i Facultatea de Drept (1949) şi a predat înînvăţământ până în 2002. A început pe la 10-11 ani să scrie versuri, pe la 14-15 ani să scrieproză. Preocupat de „Problema biologică peMarte” (un mic studiu, la 17 ani), a elaborat

planuri pentru lucrări ştiin-ţifice: „Noţiuni de astrofi-losofie”, „Structura funda -mentală a Universului” ş.a. A publicând peste 1000de eseuri în reviste de cul-tură, eseuri adunate ulte-rior în volum.). Cărţi:„Monografia Liceului«Roman-Vodă»”, „Locul şispiritul – Valori artisticedin Roman”, „Irimescu,

între statornicie şi zbor”, „Scrieri”, I-V, „Primiifiori (scrieri din adolescenţă)”, „Mileniul Trei peportativ”, „Normativul juridic”, „«Mioriţa» – mittriadic”, „Modelarea”, „Portrete printre rame”,„Mecena, medic, misionar, Teodorescu”.

■ 27/1950, n. Gheorghe Simon, la Agapia,profesor, a absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” dinTârgu-Neamţ, apoi Facultatea de Litere din Iaşi(1975), fiind numit profesor de limba franceză laŞcoala „Nicolae Grigorescu” din Agapia, unde esteşi în prezent. A fost unul dintre membrii fondatori şiredactor-şef adjunct ai Revistei „Opinia studen-ţească” (1974-1975). Debut cu poezie în Ziarul„Ceahlăul” (1969), editorial, cu „Fulgere captive”,poeme (1984). Pentru eseu, a fost apreciat cu premii

ale revistelor „Luceafărul”,„Ateneu”, „Tribuna”, „An-titeze”. Membru al U. S.din România şi membru alAsociaţiei Europene „Fran-çois Mauriac”, la colocviilecăreia participă. Cărţi: „Laquête sans conquête”, eseu,Franţa, 1994; „Viaţa dupăIisus”, „James Joyce, unelecture roumaine”, 1996;

„Duminica absenţelor”, „Ardere de tot”, „Sylvie Ger-main ou la trenscendance du silence”, Franţa, 2012,„Amin Agapia”, „Fractalia”.

■ 28/1933 – n. Gheorghe Amaicei, pe ValeaCracăului, profesor, preşedinte al Asociaţiei Învăţă-torilor din Judeţul Neamţ (1995-2013). Absolvent alŞcolii Normale de Băieţi „Gheorghe Asachi” dinPiatra-Neamţ, al Facultăţii de Matematică din Iaşi.

(urmare din pag. 15)

e

Rememorări nemţene

martie 2017

e când e şcoala şcoală, se inovează mereuîn didactică. Din nevoia de sporire perma-nentă a eficienţei în instituţia şcolară, maiîntâi empiric, apoi cu ştaif ştiinţific, se stu-diază, se experimentează, se inovează înraporturile dascălului cu ucenicul şi aleelevului cu avantajele, dezavantajele şiconstrângerile diverselor chipuri ale şco-

lii.O istorie a învăţământului este la fel de plină

de evenimente şi la fel de palpitantă ca istoriacea mare, a victoriilor şi a înfrângerilor omului,în lupta sa pentru idealuri mereu mai înalte şimai dificil de atins. Căci, la urma-urmei, chiarşi truda pentru o bucată de pâine, pe care se în-tâmplă să nu o ai şi să o doreşti, este o luptă pen-tru un ideal. Prin urmare, nu mi-am propus sătrec în revistă, nici măcar rezumativ, istoria mi-lenară a raporturilor între formatori şi subiectulmuncii lor, modesta mea încercare oprindu-se latentativa de a povesti cum mor în epoca noastrăunele inovaţii necesare.

În acest scop, voi aminti că, în raporturileîntre dascăl şi ucenic, există o luptă, tot mile-nară, între vechi şi nou. Dar nu totdeauna ce-ivechi este rău şi nici noul nu e, obligatoriu, omarcă a binelui. Din fericire, ereticii şcolii nu aufost arşi pe rug. Dar nici bine nu le-a fost.

Sunt incomodat, referindu-mă chiar şi la untrecut nu prea depărtat, de introducerea năval-nică şi adesea inutilă a unor denumiri noi, de lareînviatele latine până la cele cool, englezeşti,pentru nişte realităţi multiseculare, deci vechi,altfel botezate în anii când mă preocupauaproape maladiv căile de eficientizare a şcoliiromâneşti, o boală de care vinovaţi au fostaproape toţi dascălii mei, îndrăgiţi (Cei maimulţi.) sau detestaţi (De fapt numai doi.), înce-pând cu învăţătoarea din clasele primare şi ter-minând cu eminentul pedagog Virgiliu Radulian,fost director al Liceului din Bicaz între anii 1958– 1963.

Moda neologismelor sonore şi invazia for-melor fără de fond nu sunt numai suferinţe aleşcolii, ci ale întregii deveniri româneşti, şi a fostobservată de Titu Maiorescu încă din veacul alXIX-lea.

Un exemplu banal din graiul actual: De cumne oprim la cuvântul „democraţie”, aplicat auto-mat pe societatea noastră contemporană, băgămde seamă (sau, mai ales, nu) că folosim un ter-men fals. Dacă admitem sensul vechi, exact, alcuvântului, avem în vedere „puterea demosului”,creaţie a Atenei antice, adică doar puterea ate-nienilor din „demos”, ci nu a tuturor trăitorilor,fiind excluşi meteci şi sclavii. Prin urmare, fo-

losirea vocabulei „democraţie” pentru lumea deacum este eronată. Dar ca figură de stil armerge ...

Aşa şi în didactică. Repugnându-mi barba-rismele, voi folosi în cele ce urmează termeniivalabili în deceniul al şaptelea din secolul trecut,chiar şi pentru realităţi moştenite şi numite azialtfel. Probabil că va trebui să pun un glosar lasfârşitul acestor rânduri. Rămâne de văzut. Degustibus …

În sinteză, pentru amintita relaţie între for-mator şi subiectul muncii sale, sunt de observatcâteva scheme universale: a. Un elev, un forma-tor (pedagog, guvernantă etc.). b. Un elev, maimulţi formatori (profesori). c. Mai mulţi elevi,un formator (educator sau învăţător). d. Maimulţi elevi, mai mulţi formatori (profesori).

În epoca noastră, din cauze bine cunoscute,

s-a generalizat instituţia şcolară în care eleviisunt grupaţi în mici colectivităţi (să le numimgrupe ori clase), conduse, potrivit treptelor deformare, de către educatoare în grădiniţe, de în-văţători în şcoala primară şi de profesori, în gim-naziu şi liceu.

Mecanismul este simplu. Un grup decopii/adolescenţi de aceeaşi vârstă; o încăpere încare ei îşi desfăşoară activitatea, câte 4-6 ore pezi, cinci zile pe săptămână, de-a lungul unui ansau mai multor ani şcolari; unul sau mai mulţiformatori, care intră succesiv în clasă, după unorar, cu sau fără de materiale auxiliare asupralor, şi realizează, după posibilităţi, activitateaformativă (dar mai ales informativă).

Nu e un secret pentru dascăli că, dincolo deavantaje, acest mecanism străvechi are nenumă-rate hibe. Poate că o singură disciplină, matema-tica, excesiv dominantă în zilele noastre, esteoarecum satisfăcută, fiindcă îşi rezolvă aproapetoate sarcinile informativ/formative doar cutabla neagră şi cu creta sau cu substitutele noi,electronice, ale acestor unelte arhaice.

Pentru observatorul de bun simţ se ivescînsă multe nedumeriri. Iată câteva, apărute încădin primii mei ani de muncă şi intensificate pânăla obsesie în vremea când am condus liceul dinBicaz şi „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ.

Lecţiile de literatură română şi universală însăli lipsite de biblioteci adecvate, bogate, şi fără

de aparatură fono-video de ultimă generaţie? Ca-ragiale fără de proiecţii cu capodoperele sale, in-terpretate de giganţii teatrului românesc? Daruriaşul Shakespeare?

Limbile străine fără de laboratoare fonice,plurivalente?

Lecţiile de biologie, fizică, chimie, geolo-gie, astronomie etc. ţinute în clasă, nu în labora-toarele de profil, cu veşnicele şi arhaiceleexpuneri, realizate cu mai mult sau mai puţin ta-lent retoric, agrementate arar cu unele aplicaţii,puţine la număr?

Lecţiile de muzică fără de instrumentelemuzicale necesare şi fără aparatura audio-video?Profesorul de muzică vorbeşte despre capodope-rele lui Verdi şi nu poate proiecta pe ecran largscene din „Aida”?

Geografia doar cu o hartă aninată în cui, înfaţa clasei? Istoria fără de bogăţia ilustrativă,audio-video, aflată la discreţie în filmografia na-ţională şi mondială şi fără de o bibliotecă bineînzestrată?

La aceste întrebări, şcoala clasică dă răspun-suri total neconvingătoare. Sau nici un răspuns.

Ideea de a înlocui cu altă structură tipul deşcoală „clasică”, organizată doar în săli de clasă,cu elevi, profesor, tablă şi cretă, de a pune în locun alt chip de organizare a vieţii şi muncii ele-vilor şi dascălilor, mult mai eficient, poate chiarrevoluţionar, s-a născut treptat, în ani lungi demeditaţie, de lecturi (unele clandestine în aceavreme) şi de studiere directă a noutăţilor în di-dactică din ţările occidentale avansate, mai alesîn Franţa, Finlanda, Germania şi Elveţia.

Aşa s-a conturat proiectul pentru ceea ceam numit a fi „Şcoala cu cabinete pe specialităţi,pentru fiecare profesor, cu laboratoare şi ate-liere”, proiect realizat la Liceul „Petru Rareş”din Piatra Neamţ, în anii 1970-1976.

Trebuie să menţionez de la început că pro-iectul a fost gândit în amănunt, pentru gimnaziuşi liceu, la Bicaz, ca succesor al unui alt proiectîndrăzneţ, iniţiat şi aplicat începând cu anul1963, cu deosebit succes, tot la Bicaz, şi anume„Introducerea treptată a profesorilor de diferitespecialităţi, în locul învăţătorilor, în clasele pri-mare”.

O instituţie care cuprindea clasele primare,gimnaziul şi liceul (de preferat), cum era cea dela Bicaz, ar fi fost ideală pentru noul experiment,pe cât de îndrăzneţ (primul de acest fel în Ro-mânia), tot pe atâta de dificil, din multe punctede vedere. Dincolo de dorinţa corpului didacticbicăzean de a pune în practică proiectul, organi-zarea funcţională a întregului mecanism al şcoliişi mai ales înzestrarea materială costisitoare

D

Cabinetelede la „Rareş”

APOSTOLUL Pag. 17

Lecţia de istorie

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

ariera didactică, la Şcoala Medie Bicaz şiŞcoala Nr. 3, Piatra-Neamţ, i-a fost încunu-nată de succese profesionale: grade didactice(II şi I), titlul de profesor evidenţiat, preşe-dinte al Comisiei Judeţene pentru Organiza-rea Olimpiadelor Şcolare. A lucrat cametodist la Casa Corpului Didactic, colabo-rator al revistelor „Gazeta matematică”,

„Preocupări didactice”, „Cărţi matematice”,„Apostolul”. Alături de dr.Gheorghe Iacomi, a înfiin-ţat Asociaţia „PrieteniiCeahlăului” (1980). După1989, împreună cu alţi în-văţători, a căutat prin ar-hive, a adunat acte, aîntocmit dosare şi a reîn-viat Asociaţia Învăţătorilordin Judeţul Neamţ şi, odată

cu ea şi prin ea, au redobândit cele două imobileale dascălilor din Piatra-Neamţ.

■ 30/1942 – n. Eugen Tureschi, la Roman(d. 8. 12. 1988, la Piatra-Neamţ), profesor, zia-rist, eseist, absolvent al Liceului „Roman-Vodă”

din Roman şi al Facultăţii de Filozofie (secţiaziaristică) a Universităţii din Bucureşti (1966).Ziarist la „Steagul Roşu” (Bacău) şi „Ceahlăul”(Piatra-Neamţ). A colaborat la: „Ateneu”, „Cro-nica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Fla-căra” ş. a.

■ 31/1939 – n. Nicolae Căruceru, la Rugi-neşti, Vrancea, poet şi prozator, cursuri licealela Focşani (1952-1955), a lucrat la Sfatul Popu-lar al Raionului Adjud, a activat la Casa Raio-nală de Cultură, a fost corespondent la Ziarul

„Steagul Roşu” dinBacău şi crainic la Cen-trul de Radioficare dinoraş. Ca absolvent al Fa-cultăţii de Finanţe, Creditşi Contabilitate din Bucu-reşti (1960-1965), a lu-crat: la Direcţia deControl şi Revizie a Mi-nisterului de Finanţe pen-tru Regiunea Bacău, din1967, instructor econo-mic la Comitetului Judeţean Neamţ al P. C. R.,inspector principal, inspector-şef, director la I.T. F. S. Neamţ, director al Direcţiei de ControlFinanciar Neamţ, al Curţii de Conturi, până în2001. A debutat cu poezie („Steagul Roşu”,1957). Volume: „Recurs la bună-cuviinţă”; „In-decenţe”; „Histrionice”; „Parodii fără adresă”;„Picuri din vârful peniţei” ş. a.

Rememorări nemţene

C

martie 2017

Aniversări culturale, martie 20171. CONVORBIRI LITERARE, revistăfondată la Iaşi de Societatea „Junimea”;150 ani de la apariţie01. CREANGĂ, ION (1837–1889) scrii-tor; 180 ani de la naştere 04. BACONSKY, A. E. (1925–1977)scriitor, traducător; 40 ani de la moarte

04. CARAGIU, TOMA (1925–1977) actor; 40ani de la moarte 04. IVASIUC, ALEXANDRU (1933–1977)prozator, eseist; 40 ani de la moarte 04. TITULESCU, NICOLAE (1882–1941);diplomat, academician; 135 ani de la naştere 06. MARQUEZ, GABRIEL GARCIA scriitorcolumbian, laureat Nobel; 90 ani de la naştere07. PALER, OCTAVIAN (1926–2007) scrii-tor; 10 ani de la moarte 09. ELIADE, MIRCEA (1907–1986) filosof,eseist, romancier, academician; 110 ani de lanaştere16. BRÂNCUŞI, CONSTANTIN (1876–1957) sculptor, academician; 60 ani de la moarte

19. LIPATTI, DINU (1917–1950) compozitor,pianist, academician; 100 ani de la naştere 20. MUSICESCU, GAVRIIL (1847–1903)compozitor, dirijor, pedagog; 170 ani de la naş-tere23. STENDHAL (1783–1842) scriitor francez;175 ani de la moarte 24. BLANDIANA, ANA poetă, prozatoare; 75de ani de la naştere 25. KIRILEANU, GHEORGHE T. (1872–1960) istoric literar, academician; 145 ani de lanaştere 25. LESNEA, GEORGE (1902–1979) poet,traducător; 115 ani de la naştere 26. BEETHOVEN, LUDWIG Van (1770–1827) compozitor şi pianist german; 190 ani dela moarte 26. WHITMAN, WALT (1819–1892) poetamerican; 125 ani de la moarte 31. TOMOZEI, GHEORGHE (1936–1997)poet, eseist; 20 ani de la moarte.

Red.

Aniversări culturale, aprilie 20171. RESSU, CAMIL (1880–1962) pictor,academician; 55 ani de la moarte 01. ZIUA MONDIALĂ A PĂCĂLELI-LOR02. BREDICEANU, TIBERIU (1877–1968) compozitor, folclorist, academi-cian; 140 ani de la naştere

02. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A CĂRŢIIPENTRU COPII03. BRAHMS, JOHANNES (1833–1897)compozitor german; 120 ani de la moarte 05. NEAGU, FĂNUŞ (1932–2011) scriitor,academician; 85 de ani de la naştere 06. AMARU, BOGDAN (1907–1936) scriitor;110 ani de la naştere 06. ASIMOV, ISAAC (1920–1992) scriitoramerican; 25 ani de la moarte 07. ZIUA SĂNĂTĂŢII16. (†) SFINTELE PAŞTI /16–18 apr16. KAWABATA, YASUNARI (1899–1972)prozator japonez, laureat Nobel; 45 ani de lamoarte 18. ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRUCONSERVAREA MONUMENTELOR20. ARETINO, PIETRO (1492–1556) poet șiprozator italian; 525 ani de la naştere

20. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PRESEILIBERE21. CONTA, VASILE (1845–1882) filosof,poet, om politic; 135 ani de la moarte21. ZIUA BIBLIOTECARULUI DIN RO-MÂNIA; ZIUA CĂRŢII22. BENTOIU, PASCAL compozitor şi muzi-colog; 90 ani de la naştere 23. LAXNESS, HALLDÓR (1902–1998)scriitor islandez, laureat Nobel; 115 ani de lanaştere 25. FITZGERALD, ELLA (1917–1996) cân-tăreaţa de jazz americană; 100 ani de la naştere 26. DOINAŞ, ŞTEFAN AUGUSTIN (1922–2002) poet, eseist, traducător, academician; 95ani de la naştere 29. CÂNDEA, VIRGIL (1927–2007) istoric alculturii, filosof, academician; 90 ani de la naş-tere 29. ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI30. MAGAZIN ISTORIC, dir. DumitruAlmaş, 50 ani de la apariţia revistei, la Bucu-reşti,30. MUZEUL LITERATURII ROMÂNE, 60ani de la înfiinţare, la Bucureşti.

Red.

0

0

uneau uriaşe probleme unui orăşel cuposibilităţi financiare şi locative foartelimitate. Eram totuşi pe punctul de a în-cepe pregătirile necesare şi direcţia fa-bricii de ciment din localitate promiteasă ne dea sprijinul necesar, cum făcusetotdeauna.

Numai că, surprinzător, în dimi-neaţa zilei de 13 iunie 1969, potrivit manie-relor nu tocmai prietenoase ale vremii, amfost invitat la conducerea judeţului şi, după oconvorbire spartană de zece minute (în caretimp, cred că am rostit doar zece cuvinte) cuprofesorul doctor Constantin Potângă, diri-guitorul politic al culturii nemţene, cu profe-sorul Dumitru Bârlădeanu, vicepreşedinte dejudeţ, şi cu Jean Crăciun, inspectorul şcolargeneral, sunt numit pe loc director la „PetruRareş”, liceu cu o istorie bogată, care în acelan sărbătorea un secol de la înfiinţare.

Obligaţiile numeroase, câteva luni pentruorganizare, apoi desfăşurarea şi protocolulînalt, impuse de sărbătorirea centenarului, nu-mi dădeau timp şi loc pentru inovaţii didac-tice. Dar, neştiut de colegii de cancelarie, înacele condiţii dificile, (anul şcolar 1969-1970), am studiat temeinic mediul uman şimaterial în care trebuia să lucrez, condiţiilecomplicate în care puteam ori nu puteam im-plementa planul ambiţios pomenit mai îna -inte.

Pe cât de ispititoare şi chiar convingă-toare era compoziţia excelentă a corpului di-dactic, alcătuit din profesori de elită, cu bunăexperienţă în muncă, tot pe atât de îngrijoră-toare erau condiţiile potrivnice, organizato-rice şi materiale, în care funcţiona liceul.

Faptul că profesorii, alergând în pauzeledintre lecţii, plimbau cataloagele prin oraş,era doar una dintre dificultăţile minore, maimult pitoreşti şi quasiumoristice decât destructură serioasă a muncii noastre.

Pe scurt, şcoala funcţiona cu clase li-ceale, semănate în patru localuri, şi dispuneadoar de un laborator vechi, pentru fizică, şiunul improvizat, pentru chimie. De aici tre-buia să pornim, adică, din punctul de vederematerial şi organizatoric, aproape de la zero.

(Va urma)

Mihai-Emilian MANCAŞ

p

Cabinetelede la „Rareş”

APOSTOLULPag. 18

Dubito, ergo cogito

martie 2017

Pe urmele lui Cantemir în oraşul minaretelorizanţ, Constantinopol, Istanbul – doarsimpla înşiruire a denumirilor sale succe-sive face dovada istoriei îndelungate şiatât de tumultoase a acestui uriaş oraş. Demilenii, strâmtoarea dintre Marea Mar-mara şi Marea Neagră este consideratăpunctul focal al liniei de demarcaţie din-

tre Europa şi Asia.Întemeietorul oraşului a fost grecul Bizas

din Megara, care a conchis în anul 658 î.e.n. căs t r â m t o a r e aBosfor este unloc ideal deunde se potcontrola rutelecomerciale dinregiune. Apoi,oraşul avea sădevină vestit înîntreaga lume,odată cu urca-rea pe tron aî m p ă r a t u l u iConstantin celMare, cel care atransformat Bi-zanţul în capi-

tala Imperiului Roman în anul 324 e.n. Noua sadenumire: Constantinopol. A urmat un mileniude civilizaţie creştină răsăriteană. Dar până şiputernicul Constantinopol a fost nevoit să îşiurmeze destinul tragic, îngenunchind în faţa cu-ceritorilor asiatici. Slăbită după jafurile cavale-rilor occidentali din Cruciada a IV-a, cetateacade la jumătatea secolului XV în mâinile oto-manilor conduşi de sultanul Mahomed al II-leaCuceritorul. Pe perioada următoarelor patru se-cole, oraşul – redenumit pentru scurt timpIslambul iar ulterior Istanbul – avea să fie reşe-dinţa imperială a dinastiei otomane. Astăzi, înciuda pierderii influenţei pe care ţi-o conferăcalitatea de capitală, Istanbul a rămas în conti-nuare pentru Turcia „poarta către lume”, centruturistic de mare anvergură, deoarece cu greu sepoate găsi în lume un oraş mai cosmopolit şimai eclectic.

Nouă românilor, o excursie la Istanbulul deastăzi ne aminteşte în primul rând numele şisfârşitul tragic al domnitorului ConstantinBrâncoveanu şi al celor patru coconi ai săi, nu-mele domnitorului Dimitrie Cantemir care a pe-trecut aici nu mai puţin de 22 de ani...

În anul 1688, un copil de 15 ani este trimisla Constantinopol de tatăl său Constantin Can-temir, ca zălog pentru domnia sa, dar şi pentrua-i continua „educaţia îngrijită” începută înţară, cu profesori aduşi din străinătate. Astfel,vechea înţelepciune bizantină, doctrina şi lite-rele islamice, umanismul târziu venit din Eu-ropa Apuseană prin diplomaţi, neguţători şicărturari – toate acestea îi sunt cultivate tână-rului Cantemir în cadrul Academiei PatriarhieiEcumenice din Constantinopol. O vizită la Is-tanbul ne oferă prilej de meditaţie asupra genia-lei lucrări a lui Cantemir „Creşterea şiDescreşterea Imperiului Otoman”, el fiind sin-gurul care a trecut la vremea sa, de la observa-rea istoriei, la profetizarea prăbuşiriiimplacabile a imperiului, practicând un tip de

prospectare politico – istorică a viitorului.Dacă ar fi să zăbovim asupra multiplei per-

sonalităţi luate în discuţie (un Lorenzo deMedici al nostru, zice Călinescu), am puteaafirma, păstrând cuvenita marjă de îndoială, căDimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost şi arămas, chiar după apariţia lui B.P. Haşdeu,Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga,George Călinescu şi Mircea Eliade, întruchipa-rea cea mai vastă a geniului românesc şi ceamai trainică glorie a lui în universalitate. Prinopera şi prin destinul lui Cantemir, cultura ro-mână oferă aventurii omului european o ipos-tază unică, fiindcă domnul şi cărturarul româna fost singurul care a cumulat în aceeaşi perso-nalitate: un om politic (gânditor profetic, şef destat capabil să-şi pună amprenta pe destinulunei naţiuni), un om de ştiinţă (deschizător dedrumuri în istoriografie, orientalistică, etnogra-fie şi muzicologie osmană, dar având şi vastecunoştinţe de geografie), un teolog şi un istorical religiilor (bucurându-se de mare autoritate îninterpretarea ortodoxă a tradiţiei creştine răsă-ritene şi oferind cea dintâi expunere fundamen-tală a religiei islamice), un filosof şi un moralist(primul în cultura română care ne-a lăsat unopuscul de filosofie a istoriei şi culturii, demnde a figura printre textele europene), un inter-pret şi un compozitor de muzică turcească(omologat ca atare în istoria muzicii turceşti, cucreaţii cântate şi în ziua de astăzi), un genialscriitor (îmbogăţind literatura cu genuri noi şicapodopere nemuritoare).

Probabil, nici o minte românească n-a maicuprins atâta şi nici un alt creator din vreo cul-tură europeană nu şi-a mai scris numele la atâ-tea rubrici ale creativităţii şi acţiunii umane.Astăzi, când se vorbeşte atât de mult despre po-ziţia României în Europa, se impune să-l pro-movăm mai mult pe europeanul DimitrieCantemir, membru al al Academiei de Ştiinţedin Berlin, pe Cantemir cel citit şi citat de Vol-taire, Gibbon, Byron, Shelley; cel consideratmai bine de un secol autoritatea europeană su-premă în materie de istorie otomană; cel tradusşi tipărit în toate marile limbi culturale euro-pene; cel al cărui nume a fost săpat în piatră pefrontispiciul Bibliotecii Sainte-Genevieve dinParis.

Având de curând fericirea să vizitez para-disul turistic numitIstanbul, paşii m-aupurtat prima datăspre giganticul Hi-podrom...

Aici mi-amima ginat celebrelecurse cu care, cruzi-mea luptelor din ve-chime şi am retrăitcelebra cursă din„Ben Hur”, unuldintre puţinele filmecare a adunat 11premii Oscar...

Aici îl văd peCantemir contem-plând ObelisculEgiptean, realizat în

anul 1450 î.e.n. şi transportat cu mari eforturide la templul lui Amon-Ra, din Karnak. E unobelisc cu o înălţime de peste 30 de metri, aşe-zat pe un soclu de marmură, ce îl înfăţişează peîmpăratul Teodosius al II-lea cu familia, parti-cipând la festivităţi.

Şi, bineînţeles mi-l imaginez pe Cante-mir încercând să descifreze tainele hierogli-felor...

Apoi, îl văd reculegându-se şi ridicând gla-sul spre Dumnezeu în cea mai frumoasă struc-tură arhitectonică a Istanbulului, care esteHagia Sofia – oglindirea pământească a cerului,o aură de măreţie celestă şi sfinţenie. Basilicaimensă cu cupolă a fost comandată de Constan-tin cel Mare, deţinând supremaţia în mărimepână la catedrala Sfântul Petru din Roma. Miemi-a rămas sufletul la mozaicul Deisis, care îlînfăţişează pe Hristos ca judecător, plasat întreMaica Domnului şi Ioan Botezătorul...

Apoi mi-l închipui contemplând MoscheeaSultanului Ahmed sau Moscheea Albastră cumîi spun turiştii, unul dintre puţinele lăcaşuri decult islamic cu şase minarete. Construcţia lui,care a durat şapte ani, datează de la începutulsecolului al - XVII- lea, sub sultanul Ahmed I,la circa un mileniu după ce Hagia Sofia deve-nise deja celebră. Cele 30 de domuri, cei 26 destâlpi şi decorul interior care îţi taie respiraţiareprezintă aspecte fascinante pentru turişti, darpentru musulmani, moscheea este doar un locde rugăciune. De cinci ori pe zi răsună în totoraşul chemarea muezinilor la rugăciune şi tre-buie să recunosc că de fiecare dată când o au-zeam, prin peregrinările mele, mă cuprindea unfior de emoţie şi încercam să empatizez cu par-tea inofensivă a credinţei musulmane.

Ajung şi la Palatul Topkapi, reşedinţa sulta-nilor otomani timp de circa 400 de ani (1465-1856), site UNESCO din 1985, descris ca „celmai bun exemplu de ansambluri de palate din pe-rioada otomană”. În sutele de camere dintre caredoar cele mai importante pot fi vizitate, se înşi-ruie o colecţie impresionantă de porţelanuri,mantii, scuturi, arme, armuri, miniaturi otomane,manuscrise originale islamice, bijuterii etc.

E un fapt cunoscut că Dimitrie Cantemir afost favoritul sultanului Ahmed al III-lea şi deaceea îl putem vedea, printre altele, încântân du-şiprotectorul (înconjurat de cadâne) cu armoniile

B

APOSTOLUL Pag. 19

Cogito, ergo sum

Sumaronstantin ANTONOVICI – De la Geometria Ornamentalăla Geometria Numerică (pag. 11)Vasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE - O şansă pe filiera lecturii(pag. 20)Gianina BURUIANĂ – 21 martie, Ziua Mondială a Poeziei - VizitaDoamnei Ana Blandiana la Piatra-Neamţ (pag. 3) * Fascinaţiaspiralei de aur (pag. 11) * Pe urmele lui Cantemir în oraşul minare-telor (pag. 18-19)

Moş CHIORPEC – Din ciclul Ramona se întoarce - Ruşinică, domnuleLiiceanu! (pag. 20)Gheorghe A. M. CIOBANU – Alt „Dascăl”, „măr de lângă drum” (pag. 20)Mihai FLOROAIA – Cuvânt, Credinţă, Viaţă – cugetări spre... Înviere *Poetul şi procuratura – Procesul lui Baudelaire (pag. 15)Isabelle HUPPERT – 27 martie – Ziua Mondială a Teatrului (pag. 5)Mihai-Emilian MANCAŞ – Cabinetele de la „Rareş” (pag. 16-17)Irina NASTASIU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7)Red. – Trăiască Unirea cu România! (pag. 1) * PANORAMIC ROMAŞCAN

(pag. 6) * PANORAMIC NEMŢEAN (pag. 7) * Expoziţie Brâncuşi la Gug-genheim Museum (pag. 14) * Aniversări culturale, martie 2017 * Aniversăriculturale, aprilie 2017 (pag. 17)Cecilia ROTĂRESCU – Înfrăţire pe teme medicale între Piatra-Neamţ şiGranada (pag. 14)Dumitru RUSU – Astăzi e ziua ta... (pag. 19)Liviu RUSU – BULETINUL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILORDIN JUDEŢUL NEAMŢ (pag. 10) * In memoriam Dănuţ Dumitru Ursache(pag. 12)Constantin TOMŞA – Preţuirea lui Ion Creangă şi a operei sale în judeţulNeamţ (pag. 1-4) * Rememorări nemţene - martie 2017 (pag. 12, 13, 14, 15,16, 17)Dănuţ Dumitru URSACHE – O lecţie (pag. 12)Mircea ZAHARIA – Intrarea în muncile din primăvară... - Interviu cudomnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ(pag. 1-2) * Schimb de experienţă la Piatra-Neamţ - Interviu cu domnulIosif Covasan, director economic al Sindicatului din Învăţământ Neamţ(pag. 1-3) * Et in Arcadia ego... - Interviu cu actorul Ţâcă Cojocaru (pag.8-9) * Revista „Convorbiri literare” – 150 de ani în slujba culturii române(pag. 13)

C

martie 2017

bia s-a potolit isteria mărţişorului de1Martie şi zăngăne a 8 Martie. Zi cuagitaţie mare pe capul masculilor dor-nici să scape de năpasta de calendar şistarea civilă. De ce atâta fojgăială e 8Martie în fiecare an? Ne spune J. J.Rousseau: „Toate popoarele civilizate

au respectat femeile”. Altă motivaţie? „Fe-meia când e frumoasă place ochilor, când ebună place inimii, una este o bijuterie, cealaltăo comoară” (Napoleon).

Ziua de 8 Martie e ziua în care toţi dom-nii, foşti „tovarăşi” stau şi se uită prostiţi bala flori, ba la florărese, ba la banii din chimir.De ce atâta nehotărâre? Profesorii au fost din-totdeauna bogaţi în sărăcie şi nu prea s-au des-curcat în viaţă. Şi încă ceva, viaţa în tranziţiee scumpă, nene! Marele Will a zis la vremealui că: „Femeia este o mâncare pentru zei, gă-tită de diavol”. Ce înseamnăasta? E scumpă nene! La Bam-boo, clubul ăla de fiţe din capi-tală, ars recent, o sticlă deşampanie costa câteva milioane.Ei, şi? „Femeia este raiul ochilor,infernul sufletului şi purgatoriulpungilor” (M. De Santa Cruz). Ziua Femeii secuvine marcată frumos. Cu tandreţe şi vorbedulci. De ce? „Femeia nu este decât o cutie derezonanţă, sensibilă la fiecare notă care răsunăînăuntrul ei” (S. Loren). În consecinţă, dască-lii curtaţi de sărăcie au părăsit învăţământul.Serviţi o nostimadă cu cadrele didactice careau părăsit catedra? Cică un ministru al învăţă-mântului a venit la Piatra-Neamţ pentru „con-trol şi îndrumare”. Normal, a tras la un hotelde lux. Cum s-a aşezat la masă a fost luat înprimire de o chelneriţă şic. Introducerea? Sătrăiţi domnule ministru, cu ce vă servesc? Ex-plicaţia? Chelneriţa era o fostă profesoară careterminase Facultatea de Litere, dar n-a găsitcatedră nicăieri. Practic nu a predat niciodatădeşi terminase o facultate grea. La plecare, mi-nistru a luat un taxi. Surpriză, şi taximetristulîl cunoştea pe... să trăiţi... aţi ghicit. Şi taxi-metristul era un ex profesor care... a căutat oremunerare mai grasă. Obosit şi nevricos, adoua zi ministrul s-a întors la Bucureşti, lamuncă. În faţa ministerului, minune. Cel maibun coleg al său din anii studenţiei, profesor

în exerciţiu în Capitală, cerşea de la trecători.A fost picătura care a umplut paharul. Turbatde mânie, ministrul s-a dat la milog. Ascultaţi!Ce faci nenorocitule? De ce nu eşti la şcoală,în mijlocul elevilor, la ore? Răspuns: sunt înfereastră, domnule ministru. Cerşesc. Scot şieu de o bere, că mie nu-mi dă nimeni degeaba.În timp ce dumneavoastră...

De ce am ridicat problema salarizării ca-drelor didactice într-un moment atât de delicatca 8 Martie? Ziua Femeii subţiază subit buzu-narele bărbaţilor. Cum fondul F.S.N. (fără săştie nevasta) e cam jigărit, problema cadouri-lor, atenţiilor devine „o problemă”. Indiferentce este soţia, educatoare, învăţătoare, profe-soară sau senatoare, de 8 Martie, jumătateanoastră de o viaţă trebuie admirată, iubită şiîmbrăcată în flori. În flori naturale, nu de plas-tic, alea se pun la mormânt.

„Femeia este ediţia de lux aumanităţii, scoasă de natură pehârtie velină. Îi stă mai bine într-obibliotecă de oglinzi după nişteperdele de mătase şi catifea, dareste prea delicat legată, pentru caun înţelept să o aşeze în lada lui

pe timpul călătoriei cele lungi a vieţii” (A.France).

Cum peste tot se trăieşte greu, Femeia tre-buie să fie bărbată. Chiar şi pe 9 Martie, deZiua Bărbatului, când Ghiţă, întors din Italiaîşi spune Giani şi rade 40 de pahare. Aşa că,Ionii din satele româneşti ar face bine să vinăacasă nechiurluiţi.

Viaţa e durere. Trăim o singură dată, deaceea trebuie să ne iubim tovarăşa de viaţă. Casă vă conving că am dreptate vă citesc cevafrumos din Victor Hugo: „Dumnezeu a făcutpentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.Tronul exaltă, altarul sfinţeşte. Bărbatul estecreierul, femeia este inima. Creierul primeştelumina, inima primeşte iubire. Bărbatul esteputernic prin raţiune, femeia este invincibilăprin lacrimi. Bărbatul este capabil de eroism,femeia – de orice sacrificiu. Eroismul înnobi-lează, sacrificiul aduce sublimul...”. Este că„sună” frumos? Mai ştiţi cine a zis: „Femeiae sarea pământului şi dulceaţa vieţii”? Hai cănu ştiţi...

Dumitru RUSU

Astăzi eziua ta...

A

ompoziţiilor proprii, mângâind cu graţiesau ciupind corzile instrumentelor muzi-cale. Când dorul de casă îi cuprinde inimaca într-o capcană, urcă în iureş scărileTurnului Galata, cel mai frumos din Is-tanbul şi unul dintre cele mai vechi, con-struit iniţial din lemn, în anul 528, de

împăratul Anastasius şi reconstruit din piatră decătre genovezi în anul 1348. Îşi aruncă privirearoată peste oraş, peste Podul Galata, peste mul-ţimea de minarete, aşezări omeneşti, apoi pesteBosfor şi către Marea Neagră...

Trebuie să mai afirm şi faptul că o vizităla Istanbul este incompletă fără o croazieră peBosfor, dar mai ales fără o alta în Marea Marmara,până la Insulele Prinţilor. Există nouă insule,dintre care doar patru locuite. În timp ce în pe-rioada otomană erau locuri de exil, în prezentInsulele Prinţilor sunt locuri de agrement, lip-site de trafic, unde bogaţii metropolei si-au

construit vile.Turiştii pot ad-mira o naturăîncântătoare,se pot bucurade plimbări cuşareta, pot în-chiria bicicletesau se pot de-lecta cu un de-licios meniutradiţional larestaurantelede pe malulmării.

Dar, câtealtele nu maipoţi vizita în

Istanbul!?! O privire spre golful Cornul de Aur, Basi-

lica Cisternă, Zidul Teodosian, Palatul Dohma-bahce, Marele Bazar etc. Nicăieri însă nu eştisingur, pentru că te însoţeşte spiritul atotcu-prinzător al lui Dimitrie Cantemir...

Gianina BURUIANĂ

Pe urmelelui Cantemir în oraşul

minaretelorc

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

revista_apostolul@yahoo.com

Alt „Dascăl”, „mărde lângă drum”

mai căzut o stea în Bucovina. Un alt„Copac, ce moare în picioare”, cum e nu-mită piesa de teatru contemporană, a luiCassona.

Profesorul Ioan Şt. Dascălu, predes-tinat prin nume a fi dascăl, din Fălticeni,e acum în ceruri. Spre acele ceruri cătrecare-şi trimiteau ofrandele bogate din

„marele de aur” ale Staţiunii de la „Apa Şomu-zului”. Şi totul depindea de „fructele de suflet”,rodite de acel „Liceu horticol” fălticenean alcărui director „de-o viaţă”, i-a fost „Mathusa-lem”-ul de la care, astăzi, ne-am luat: „Salem”atât.

Şi-a început profesia de dascăl, după război,îndată, într-o „Grădină” fără pomi, fără pomi-cultori şi fără multe. Ca după cel de-al „Doilea”.Un timp în care totul, era un ABC. Au prins fi-inţă pomii şi gospodarii lor, plecaţi de la o altfelde pepinieră, condusă de un „Dascăl”. N-a fostuşor şi nu i-a fost uşor. O Europă flămânzită deatâta „Drang” „muşcă” uitând de „Zidul berli-nez”, crescut cu grijă de generaţiile de la „Hor-ticolă”. O altă mai complexă pepinieră, cu al eigospodar, cu nume de îndrumător la „primiipaşi” de Dascălu. „Să vă iubiţi ţărâna strămo-şească, din seva căreia, o lume-ntreagă muşcăîntru viaţă”.

Ei bine, acest dirijor de „ieri”, al seveloradânci şi devenite printr-o muncă ce o aveau pevremuri „alchimiştii”, şi-a odihnit-o într-un„azi” şi a plecat, de „mâine”, într-o livadă nouă,neştiută şi paradisiacă.

O viaţă cu un răsad vânjos, corect, privindîn sus şi roditor, privind în jur. Pe toată piramidade profil, a fost un nume de reper. Un nume casimbol, el însuşi, care prin anagramă, duce„Scala Da”. O scară ce o viaţă a dus spre certi-tudine, precum i-a fost şi viziunea.

Şi tot de meritat, magistrului „apostol” ră-mâne ca un atribut de zi cu zi, Cultura. Sensibilla spiritualitate, atent la inedit şi evantaic prezentla polinomul de manifestări de acest gen, care,în Fălticeni, recunoscut de-o lume întreagă, nucunoaşte margini. Se ştie cât de mult e „pol mag-netic”, această urbe, care, parafrazând denumi-rea unui muzeu de pe aici, e „Galeria Oamenilorde Seamă”. Mai mult de un deceniu, a coordo-nat, împreună cu fiul său, publicaţia lunară: „Oquasi – revistă fără „publicitate”, dar pluricultu-rală. În fiecare număr te întâlneai cu semnăturalui Ioan Dascălu.

O altă zi cu Requiem, la Fălticeni. În „deal”la Oprişeni, alt nume de excepţie, la câţiva paşide Irimescu şi de „mulţi”. O „veşnicie”, pe careînsuşi şi-au creat-o prin ceea ce au creat.

În rest, „Tăcere”.De mâine „Simbol”.

Gheorghe A. M. CIOBANU

A

ste răspândită în societatea noastră un felde schizoidie comportamentală căreia îigăsesc rădăcinile în comunism şi pe care,din cât se vede, au dezvoltat-o şi mai multcele aproape trei decenii de după 1989.

Astfel, ori de câte ori suntem îndem-naţi (oficial şi ritos) la mai multă colegia-litate, la atitudine prietenoasă şi aşa mai

departe putem fi siguri că toate acestea nu vor fiurmate în primul rând tocmai decătre cei cu sfaturile şi recomandă-rile.

Suntem o lume bolnavă de indi-vidualism ambalat în cuvinte măreţe, de autori-tarism alimentat de frustrări complexe, deipocrizie adusă la rang de stil de viaţă, de vorbi-tori peste vorbirea celorlalţi, de oameni care nuau cultura respectului şi a recunoaşterii celuilalt,pierduţi în plasa unei imagini de sine distorsio-nate, exagerate. Miştocăresc atunci când trebuiedoar să spună lucruri fireşti sau să tacă, ridicătonul şi admonestează atunci când s-ar cuveni oatitudine colegială, iar dacă scot o vorbă bunăîntr-o împrejurare oarecare despre cineva estenumai pentru a pregăti o frumuşică bârfă veni-noasă pentru un ceas mai târziu. Orice ar face nureuşesc să exprime decât prefăcătorie. Aflaţi într-o poziţie oarecare, îi recunoşti şi după felul mie-ros în care se poartă cu superiorii şi arogant cusubordonaţii. Sunt oameni ai epocii.

Probabil că doar cei tineri ne-ar mai puteavindeca, însă mă tem că dacă nu se vor ţine decarte, cu toată lipsa lor de frică şi cu tot simţuldeprins al libertăţii, având în vedere şi sărăciacare macină totdeauna totul, avem cale deschisăspre un eşec garantat. Pentru că atunci cândşcoala îşi caută resursele parcă mereu în altăparte decât în cultură sau în motivaţia profesori-lor şi disponibilitatea elevilor (iar fenomenul e

declanşat de sus), când televiziunile promoveazătâmpenii şi marginalizează lectura, e dificil chiarşi pentru cei tineri să se conecteze la valorile ade-vărate.

Lectura şi cartea au din ce în ce mai multănevoie în ultimul timp de promovare, de susţi-nere, de argumente, de pledoarii convingătoare.Aici s-a ajuns, iar salvarea pare a fi o sumă desalvări la nivel individual. În acest sens, ar trebui

să fim poate mai atenţi la ceea ce neoferă această banală şi paşnică ocu-paţie a cititului în mod concret înviaţa de zi cu zi, în pătrăţelele sluj-

belor pe care le avem. De fapt, în toate profesiilecare presupun comunicarea cu oamenii este ne-cesară lectura. Cititul cărţilor este – se ştie – unmijloc prin care se poate ajunge la cunoaştereaomului.

Dacă eşti profesor şi nu îţi este familiar obi-ceiul cititului riscul de a fi mai mereu paralel culumea elevilor şi studenţilor este foarte mare, in-diferent de materia pe care o predai.

Dacă eşti medic sau asistent medical şi nuciteşti, riscul tehnicizării excesive şi al dezuma-nizării relaţiei terapeutice este evident, de ase-menea.

Dacă eşti funcţionar şi nu citeşti nici măcar ocarte pe lună, eşti în pericol de a trata omul din faţata ca pe o anexă a hârtiei pe care o aduce la tine.

În sfârşit, chiar acest straniu comportamentdublu şi individualismul manifest, specifice so-cietăţilor lipsite de libertate, ar putea fi amelio-rate pe filiera lecturii, dacă educaţia şi cultura arfi ridicate la rang de politică naţională, dacă fa-milia ar pune mai mult preţ pe ea, dacă şcoala şi-ar face un motiv de mândrie din promovarea ei.Mai e mult însă până departe.

Psiholog Vasile BAGHIU

Ruşinică, domnule Liiceanu!ub titlul „Ramona fă-te că lucrezi” semnalam în numărul trecut, la aceeaşi rubrică, cu oarecarestrângere de inimă, şi cu aprobarea scrâşnită a redactorului-şef, apariţia unei cărţi cu titlu sfi-dător, cel puţin la adresa bunului-simţ. Cartea era tipărită la Editura „Trei” din Bucureşti, subsemnătura unui băiet (îi din Suceava) care lucrează (?) la Kiss FM, pe post de stand-up come-dian. Pre bine. Nu ascult matinalul realizat la postul cu pricina; nu ştiu cât de trivial, scabrossau elevat e programul şi nici nu mă priveşte. De curând însă, la Editura „Litera” (2017) aapărut şi cartea Suge-o Andrei!, continuare a „bestsellerului” „Suge-o Ramona”. Nici asta numă priveşte în mod deosebit. Atâta timp cât cartea e pe o tarabă în piaţă sau pe un raft într-o

librărie, parcă nici asta n-ar trebui să mă intrige. Dar când o văd expusă într-o vitrină la librăria „Hu-manitas”, o editură de elită intelectuală cel puţin până acum, parcă mă strânge în spate. Nu ştiu cecaută cartea asta acolo, şi nici nu ştiu dacă intelectualul Liiceanu ştie ce se petrece în curtea comer-santului Liiceanu.

Ceea ce ştiu este că, în scopul protejării demnităţii persoanei, a pudorii şi a moralităţii publice,există o legislaţie destul de strictă privind prevenirea şi combaterea pornografiei. În sensul acesteilegi, prin pornografie se înţeleg actele cu caracter obscen, precum şi materiale cu caracter obscenadică desene, scrieri, imprimate, publicaţii (...) care prezintă explicit sau sugerează o activitate se-xuală.

Nu ştiu cum e la noi, dar la americani, activitatea prestată de Monica Lewinski în cabinetul luiBill Clinton a fost încadrată la capitolul „relaţii sexuale nepotrivite”. Se pare că nici în spaţiul Car-pato-Danubiano-Pontic, trebuşoara nu pare de ruşine, din moment ce Librăria Humanitas ne oferăcartea, chiar cu un mărţişor ataşat. Doar că mi se pare nepotrivit, chiar şi în martie, să-i oferi uneidoamne o carte dedicată lui Andrei. Sau o fi potrivit, domn' Liiceanu? (Moş Chiorpec)

S

E

O şansă pe filiera lecturii

Din ciclul Ramona se întoarce

NOTE DE TRECERE