Anul LI Blaj, 15 Februarie 1941 Cenzurat

i PBPPBBTAR-DIHECTOR

AUGUSTIN P O P A

„ . B C t sa şi administraţia^

*Jjud!tahnavamica I N S E R A T E

conform regulamen. de a-plieare a tarifului comer­

cial, categoria V.

Numărul 7 REDACTOR '

DUMITRU NEDA

Foaie înscrisă în Registrul da. publicaţii al Trib, Târnava-Micii

snb Nr. 2 - 1 9 3 8 .

ABONAMENTE , Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 l u n i . . . . 100 Lei. Pentru străinătate 400 Lei.

Foaie bisericească — Apare în fiecare Sâmbătă

(ch.) „Veniţi binecuvântaţii Părintelui 5, mu\—Nue inutil să ne reamintim că nu numai 1{5 fota, desfrânaţii şi necinstiţii „împărăţia lui !• Dumnezeu nu o vor moşteni", ci nu vor moş­

im ieni.0 nici cei mulţi, la aparenţă nevinovaţi, cari au omis a face binele pe care l-ar fi putut face „unuia dintre aceşti mai mici ai mei", cum zicea Mântuitorul.

Ar fi totuşi o mare rătăcire a crede că toţi aceia cari au ajutat pe aproapele vor merge sigur în raiu, numai pentrucă l-au ajutat. Asta, deşi se cere, nu ajunge, căci în raiu nu intră dncăt exclusiv numai sfinţii, iar singură ajutorarea aproapelui nu constitue pe om sfânt.

Evident aci nu e vorba de sfinţii cano­nizaţi de Biserică, nici de toţi eroii virtuţii cari nu sunt canonizaţi, ci de mulţimea aceea de popor care e chemată să intre în împărăţia cerurilor, în care se ştie că nu poate intra nimeni, decât dacă împărăţia harului trăieşte în el fără împotrivire. — In concret, ca să nu ne mai amăgim cu jumătăţi de sfinţenie, noi cei mulţi, cari suntem departe de eroismal

l virtuţilor, nu ne vom auzi chemaţi „binecu-iivântaţii părintelui" decât:

1. Dacă credem tot ce ne-a descoperit Dumnezeu, tot ce ne învaţă Biserica, şi numai ce ne-a descoperit El şi ne învaţă Ea, cercând

J'j «o le înolm în noi cât mai mult. ' | , 2. Dacă ne încredem cu toată nădej-

! j; °ea în bunătatea Lui şi în făgăduinţa ajuto­ri nlui Său de a ne sfinţi. > K' 3. Dacă II iubim, adică dacă ţinem la El mai ihmlt decât la orice şi decât la toate împreună. wj Şi mai în concret, bazaţi pe credinţă şi «( Pe nădejdea trează, gradul de ţinere, de all-]{![Pire faţă de Dumnezeu este măsura sfinţeniei. ^Jm.- 7. Dacă ţii la El aşa de mult, încât 0is" urăşti cu adevărat păcatul de moarte, iar ctf uacâ ai căzut în el te ridici imediat, ai primul

Pud de sfinţenie, căci cea mai mare împătri ţ

v'refaţă de Spiritul Sfânt ai biruit-o. — 5. Dacă i ' U(J<* El aşa de mult încât urăşti nu numai

tocatul de moarte ci .şi pe cele uşoare, şi b^W împotriva lor, dăndu-te rugăciuhei şi j*ij9>fe/de bine cu tot dinadinsul, sfinţenia ta ' *[ k"!ai asigurată şi poţi avea nădejde înteme-

j a c ă Dumnezeu îţi vă da nu numai raiul i 8 l !jkr™! 1 6 d e liPsă Pentru ă-l ajunge, ci te va „ \ L

m & mângâia şi aci pe pământ cu pacea î:hfdCea C U r a t â ş i cu o moarte bună. — 3. In-

âMU' d 0 C ă Î U l a E l a ş a d e m u l t t n c ă t t e ' a i

hutt0

f

mt b i n e l u i şi virtuţii, în'măsură ca ele 31'«II • P â i n e a d e t o a t e zilele, iată că tinzi

,L> t°lSm' D°mnul te va cerceta, te va curaţi

enera

răul din tine şi te va sfinţi cu adevărat: n ca să auzim

„Veniţi binecuvântaţii ?ât de curaţi trebue să-fim ca să auzim

fe ^ăntuitoVulu'i nntelui meu..!" ,

(s. v.) După războiul mondial o nouă erezie socială a câştigat tot mai mulţi ade­renţi, ca şi aceea a luptei declasa în veacul t recut : lupta între generaţii. Cu un ascuţiş proeminent, nemai întâlnit în istorie, împo­triva „bătrânilor." Lupta între generaţii a fost mereu prezentă în evoluţia vieţii omeneşti, dar ca un fenomen natural, nu ca o erezie, ca o exagerare stupidă.

O colectivitate, un popor, o societate mai restrânsă chiar, se compune în mod fi­resc din copii, tineri, bărbaţi şi bătrâni. E însuşi lanţul continuei primeniri a societăţii omeneşti, ce se desfăşoară în timp, ca şi ori­care altă viaţă de pe pământ.

Sămănătură, încolţire, firicel verde, creş­tere, înflorire, rodire şi ofilire cu apunere în mormânt, pentru a se repeta acelaşi proces, până Ia sfârşitul timpurilor. Acesta este pro-

"l cesul vieţii cunoscut de noi, şi în floare şi în om.

O colectivitate omenească nu poate fi completă, dacă nu e compusă din toate a-ceste trepte ale evoluţiei, şi pe plan ma te ­rial şi pe plan spiritual.

Pe acesta din urmă sunt necesare, pentru continuarea şi ascensiunea spiritualităţii, idei noui, concepţii noui, sentimente, voinţă, ener­gie nouă, după cum pentru încolţirea unui nou ogor e nevoe de nouă sămânţă. De să­mânţă nouă, care însă în esenţa ei nu se deosebeşte de aceea din carea însăşi s'a născut. •

Ideile, principiile, programele spirituale noui, dacă sunt sănătoase, nu pot fi niciodată aşa de contrarii, de diametral opuse celor anterioare, încât copiii să fie în mod obligator constrânşi să se lupte duşmănindu-se cu pă­rinţii. „Nimic nou subt soare!" Nimic nou din ceea ce e bun, frumos, drept, şi poate fi des T

coperit de'mintea; şi inima omenească. Sunt adevăruri spirituale etern valabile, şi ele îşi schimbă numai haina, înfăţişarea, stilul, dela o. generaţie la alta, şi nicidecum esenţa. Din aceste principii şi adevăruri nasc idealurile fiecărei generaţii. Forma nouă le întinereşte, dând numai impresia lucrului original; intelir genţa proaspătă le .dă străluciri noui, neuzate, simţirea tinără le umple de viaţă nouă. Dar ele au parcurs acelaşi drum şi în generaţiile trecute. împrejurările schimbate, mediul nou, necesitatea triumfului lor într'o lume schim­bată, călesc din nou în focul sufletului valo­rile spirituale, dar nu le năşe le le înşile./

Dacă sunt ..adevărurijşj nu r rătăcir i , ele nu pot învrăjbi generaţiile aceleiaşi; colecti­vităţi Puţină sforţare spirituală .'şi fiul se va recunoaşte în ' tatăl său, şi tatăl în fiu. Puţină

sinceritate şi puţină umilinţă, şi lupta dintre genereţii, necesară, se va păstra între gra­niţele fireşti, şi nu va tulbura pacea, armonia şi sănătoasa evoluţie a unui popor.

Aşa a fos totdeauna. Numai în poves te s'a întâmplat odată o astfel de înverşunată luptă între generaţii, încât copiii şi-au ucis p e toţi părinţii, pe toţi bătrânii din ţară, afară de unul, care mai târziu a mântuit poporul întreg. Povestea e cu tâlc; desigur, tâlcul dat de în­ţelepciunea poporului aşa numitei lupte între generaţi i .

Aşa a fost până bine de curând, după războiul mondial, când de-odată, în câ teva ţări, s'a pornit eresia luptei duşmănoase, ne­cruţătoare, între generaţii, voind să împartă pe părinţi şi fii în tabere înduşmănite de moarte .

După cele încrestate mai sus, fenomenul acesta nu putea îi, precum nici nu este, de­cât un fenomen anormal, nesănătos, şi, ca ori ce eresie, o rătăcire primejdioasă.

Dacă ne-am mărgini numai la elemen­tele constitutive ale idealului naţional după unire, cine ar cuteza să spună că toţi românii oameni de omenie din- aceas tă ţară au avu t acelaş ideal, indiferent dacă sunt copii, băr­baţi, tineri sau bătrâni? Consolidarea unirii, întemeierea noului stat pe dreptate, pe muncă, pe cinste, pe merit, repunerea elementului etnic românesc desmoştenit în drepturile sale f

armonizarea intereselor claselor sociale, in i teresul public deasupra interesului particular, curăţirea şi creşterea spiritualităţii româneşti, puri tatea rasei, şi toate celelalte elemente ale noului ideal naţional dUpă unire, au fost şi au rămas un desiderat comun al tuturor ro ­mânilor cinstiţi, fie tineri, fie bătrâni, fie părinţi..

Lupta nu trebue adâncită şi dusă în mod stupid între generaţii, ci pentru stârpirea rău­lui din fiecare generaţie, rău care nu trebue, confundat cu însăşi generaţ ia respectivă. .?

E mai limpede ca lumina soarelui ade? vărul că nu există generaţii complete de,sîihţi* nici de criminali, ci există indivizi buni şi' răi în ori care generaţie. ' • *•

A merge pe alt drum însemnează a» ră­mânea într'o eresie şi stupidă şi primejdioasă^

D o uă p a s t o r a l e . A v â n d î n a i n t e a ' o - ' chi lor în t r i s t ă toa re le î n t â m p l ă r i din Ian . c.f îna l t P r e a Sfinţitul p ă r . Mitropolit Rlexan~ dru de la Blaj s 'a a d r e s a t preoţ imei ' e p a r ­h ia le p r in t r 'o p a s t o r a l ă ocaz iona lă , p o r n i n d dela cons ide ren t e g e n e r a l e a s u p r a i u b i r e i ' d e Pa t r i e , p e n t r u a t r e c e apo i la î n d r u m ă r i ' c o n c r e t e pr iv i tor la da to r i a Ceasului de* faţă. „Se ce r e a c u m , iubiţ i fraţi — sc r i e îf P . S. pă r . Mitropolit — c a noi cu " to tu l '

Pag. 2 UNIREA Nr

v o i î m p r e u n ă c u mine , Venerabi l i Fraţ i , şi toţ i Iiii noş t r i sufleteşti d i m p r e u n ă c u no i , s ă d ă m m â n ă de ajutor guvernu lu i , s ă se r e s t ab i l ească ordinea pre tu t indeni , s ă se ca lmeze spir i te le şi s ă reintrării î n no rma l : Nu e p e r m i s s ă ne d ă m î n spec ­tacol în faţa a tâ to r duşman i externi , ca r i de abia a ş t eap t ă s ă se folosească de o clipă a s lăbic iuni i noas t r e şi s ă n e a t ace fruntariile ţâr i i . K r îi trist să n u d ă m a s ­cultare g lasu lu i Patr iei , ca re n e c h i a m ă p e toţi la un i r e , î n cuget şi simţiri , pen ­truca l a m o m e n t u l oportun s ă cuce r im ce a v e m de cuceri t , re înt regind ho ta re le vech i a le ţăr i i" .

Preasf. loan al Lugojului î n ul t ima-i pas tora lă s tă ru ie a s u p r a însemnătă ţ i i a s o ­ciaţiei re l ig ioase „Sî. Pet ru" pen t ru preoţ i i căsători ţ i , şi pub l ică („Sionul R o m â n e s c " nr . 2 din 1941) şi u n Proiect de s ta tu te a le numitei asociaţi i plănuite pent ru clerul eparhiei lugojene, proiecte î n t r u c â t v a deosebite de cele a le asociaţiei s imi lare t e există şi ac t ivează în a rh id ieceză , m a i ales. „Când a c e a s t ă asociaţ ie v a îi b ine rhjghebată, şi v a n u m ă r a î n toa te păr ţ i le diecezei preoţ i devotaţ i , v a îi u n m a r e îsine şi p e n t r u preoţi i tineri, ca r i ştiu, că in toate păr ţ i le gă se sc fraţi buni , şi pen t ru credincioşii, ca r i n u vor mai ii cântăr i ţ i după por ţ iunea canon ică şi d u p ă veni te le ktolare". — Nimic d e adaus .

< Preotul şi medicul 1 Până când Ia noi încă nu s'a ajuns nici măcar să se înceapă (afară de unele discuţii ilare şi întâmplător făcute) o colaborare siste­matică între preot şi medic, în alte părţi con­lucrarea lor e veche. Apar reviste la care scriu medici şi preoţi pentruca atât adevărul ştiinţific cât şi învăţăturile Bisericii să fie res­pectate. Se scriu cărţi de medicină pastorală, fie de medici (Vori Olfers, Capellmann), fie &e preoţi (Gemelli, I. Antonelb). Şi e necesar lucrul acesta, deoarece medicina e în strânsă

legătură cu morala. Sunt atâtea chestiuni de fiziologie, anatomie, chirurgie, cu care teo­logia trebue s a s e ocupe (impedimente ma­trimoniale, botezul feţilor, liceitatea unor ope­raţii etc.).E imposibil ca preotul să le igno­reze! De altă parte medicina (luată în sens general) e o ştiinţă care progresează mereu. S'au descoperit a tâ tea lucruri noi, despre care teologia trebue să judece. Dar cum va fi po­sibil aceasta dacă nu le cunoaşte prin legă­tura preoţilor cu medicii?...

Iată deci în ce trebue să stea cel dintâi contact între preotul şi medicul ce vreau să lucreze mână 'n mână. Medicul va trebui să-1 pună pe preot în curent cu problemele de medicină ce pot să-1 intereseze, iar preotul va arăta medicului principiile Bisericii, după care să se conducă în exercitarea funcţiunii sale.

Fiind vorba de preoţii din pastoraţie, împreună cu medicul vor trebui apoi, să ho­tărască atitudinea de luat faţă de bolnavi. E necesar să aibă amândoi aceeaş atitudine pentruca să se evite atât de chinuitorul dubiu ce nu face decât să mai mărească şi să facă însutit mai apăsătoare suferinţa bolnavului pe care preotul îl sfătueşte într'un fel iar medicul în alt fel.

Preotul mai are de învăţat dela medic şi o mulţime de lucruri, pentruca apropierea lui lângă credinciosul bolnav să fie tot mai asemănătoare cu a Mântuitorului care însă­nătoşea sufletele, vindecând mai întâi trupu­rile. Astfel va trebui să înveţe unele noţiuni de medicină practică, pentru a putea uşura întrucâtva chiar şi munca medicului. Acesta la rândul său va pune pe preot în curent cu mersul boalei, pentruca ajutorarea bolnavului să fie mai potrivită, mai ales când e vorba de necesitatea administrării sf. maslu. De multe ori nici bolnavul, nici familia lui nu chiamă preotul. Este medicul acela care ar putea şi ar trebui să suplinească aceas tă ne-gligenţă. Tot aşa când e vorba şi de vreun botez urgent.

Tot dela medic va cunoaşte preotul şi pericolele ce-i pot veni din par tea unor bolnavi

¡3 FOIŢA „UNIRII"

Mitropolitul Vasile

• •

i i i i i i i m i i i i

2.- Amintiri —•

f f"? Blajul hotărîse să creieze, dacă nu mă înşel, prin 1913, un protopopiat unit la Braşov.

Argumentul lui era nu numai cifra im­portantă de intelectuali şi elevi greco-catolici braşoveni, plus Tohanul-Vechiu, parohia unită dm t»reaima Braşovului, ci mai cu seamă fap­tul că, pa la industrii, întreprinderi particulare ¿1 de-ale statului ungar şi în specie la Căile rerate maghiare, ce se 'ntindeau cu zona lor de operaţiuni până 'n adâncul Secuimii, se ţţUseau în total vreo opt sute de servitori, touncitori şi mici funcţionari greco-catolici cariţ în urma diabolicelor prevederi appo-i^iene» atingeau, nenorociţii, sfera de inte­rese ,a Hajdudbrogului, fiind expuşi astfel deanşţibnalizării şi maghiarizării.

într*o bună zi, fruntaşii uniţi din Braşov ,tie pomenirăm cu o circulară oficială dela Mitropolia Blajului, prin care eram chemaţi l a a p r o p i a t ă consfătuire ce avea să fie pre­zidată de însuşi canonicul Vasile Suciu, cu «copiii de-a se fixa bazele viitorului protopo­piat units ca sediul la Braşov.

Intâlhihdu-mă în curând cu răposatul protopop ortodox al Braşovului, regretatul Vasile Saftu, acesta îmi zise:

— Ascultă Bănuţ, eşti de cinci ani în Braşov şi nimenea nu te ştia că eşti unit. O aflu abia acum, când ai primit şi dumneata circulara Blajului, care vrea să ne trântească în coaste un protopopiat gr.-cat. Socot că rău î a c l N u eşti de-aceeaşi p ă r e r e ?

— Ba d a i Şi aflaţi, că aproape tot tine­retul intelectual unit a şi trimis Blajului răs­punsul, cerându-i să renunţe la acest plan, menit să tulbure armonia naţională şi socială a acestui vechiu centru ortodox. Căci numai de asta n 'avem nevoie! -

— Văd că eşti şi Român şi om 1 Dă-mi voie să te sărut frăţeşte 1 — şi buzele răpo­satului se lipiră patern de tinerii mei obraji.

Faptic, cu 6 zi înainte, tineretul unit ţinuse o şedinţă şi chiar eu redactasem răs­punsul nostru, pr in care comunicam Blajului, că nu n e putem da concursul pentru înte­meierea, în vechea cetate a Ortodoxismului care-i Braşovul, a unui nucleu confesional in­dezirabil, menit să contribue vrând-nevrând la iritante fricţiuni sociale, sau poate şi mai rău, la sterile hărţueli fii lupte confesionale.

Blajul, recte Suciu, ne-a răspuns repede şi cuviincios, dar cam în sensul Lăpuşnea-hului, asigurându-ne că : dacă nu-1 vrem noi he vrea e l !

(mai ales cuprinşi de isterie). Ş t î m a

indispoziţiile fiziologice, ereditare ţ ^ 1 * gate, pot influenţa asupra caracterului ^ asupra voluntarului faptelor bolnavul,? cunoscându-le pe acelea, preotul nu v!jS

stare să cunoască bine s tarea su i l e t e a ? gradul de vină în păcate le făcute debV E şi aces ta un motiv pentru care ^ l

t rebue să-şi cunoască credincioşii din

de vedere sanitar, lucru Ia care va a'"" uşor cu ajutorul medicului. %

Iar influenţa binefăcătoare a asupra vieţii, nu numai trupeşti dar şi 1 teşti, poa te merge şi mai departe. De^' ori numai el poate determina de ex. pe |, batul necredincios să nu mai impună in vi' conjugală a tâ t de răspânditul păcat al li^ naşterilor. Aici preotul şi medicul trebue fie cât mai strâns uniţi pentru a combate-ceasta dezastruoasă plagă a laicismului • mândoi se găsesc, în a tâ tea cazuri, "m ^ celor mai greşite concepţii (atât de periei^ şi pentru neam) despre căsătorie. Vor hei împreună să le combată, iar problemele» conjugale prin ei să-şi găsească rezolvat care să mulţumească nu numai medicinal şi t e o l o g i a . Le va fi greu, adevărat,l schimbe mentalităţile şi moravurile adu| victime ale unor învechite obiceiuri. De act' vor căuta mai ales să pregătească pe la o adevăra tă căsnicie creştină.

Nu numai a tâ t ! Dar problema educap adolescentului şi a copilului îi va chema1

ea pe amândoi să o rezolve, căci mulţi păi' — cu alte preocupări — dezertează dela: ceas ta gravă datorie, iar alţii — chiar a pătrunşi de ea — nu se pricep să o împlineasc;

Iată — tangenţial atinse — problem* care privesc deodată pe preot şi pe mei

E adevăra t că nu v a reuşi fiecare pre să-şi facă din medicul care are în grijestaf sanitară a credincioşilor săi, un prieten,, a tâ t mai puţin un colaborator. De aceeac laţiile dintre preot şi medic vor fi ditai după mental i tatea medicului cu care preo! e în contact . De multe ori medicul poate fie un ateu, necredincios, şi chiar ostilei

Şi 'n adevăr, în cel mai scurt timp' nind la Braşov însuşi Vasile Suciu şi l" pr imul contact cu mine, el îmi zise, M patru ochi:

— Drept să-ţi spun, nu m'aşteptam tocmai dumneata, „ p i t r i o a t e " , f o s t e I e ' Blajului şi 'n plus copăcean de-ai noStri> fii contra uniţilor!

Vrei să-i lăsăm pradă maghiarizării? vrei să-i adunăm cu grije şi cu dragoste.c

îşi adună cloşca puii, împrejurul vetrei sericii ?

Răspunde-mi scurt : da sau b a ? Simţindu-mă désarmât, mi-am aP1'

capu 'n pământ, răspunzând : — Dai Faceţi protopopiatul! La urma-urmei, eram convins că ^

va face cu sau fără neînsemnatul meu1

curs, dată fiind gravitatea cazului de-a S« guri şi păpistăşi atâtea nenorocite sufle'9

mâneşti, fără un punct de razim în viat8

trudită şi plină de suferinţe. . . , * • •

Sfârşitul lui Mai 1919. Se ţinuse -f mi-se adunarea generală a „Astrei" Ş> SJ în Sibiu toată lumea românească de -F tindenéa. . Suciu era acum alesul Sinodului e'60'' dm Blaj în calitate de pr im candidat 1» unul de Mitropolit, dar Pontificele din Roma nu publicase încă Bula de » t t I

sr\i In cazurile acestea, durere, nu se poate nimica. De obiceiu, din complezanţă va

î a ^ i colaborarea, însă aceas ta va ii foarte P r " " s ă > iimitându-se la aceea că va indica T C otuîui cazurile de moarte . Dacă însă me-P[ e . e credincios şi cercetează biserica — d ' r a u l t u n l i t ă lui Dumnezeu, putem să ne mâdrim Ş ' noi cu astfel de medici

U N I R E A Pag. 3

atunci pot con-^'ni pot discuta. Medicul va aduce lacune-T n t ' a preotului cazurile de boală nou ivite, 5 agravările intervenite. De altă parte ^eotul îi va spune dificultăţile sale, sigur de P r „ . cnr l l in si un sfat bun. Tn fe lu l a -P găsi un sprijin şi un sfat bun. In felul a-cesta inimele vor putea fi mângâiate iar că­rnurile liniştite...

Câtă pace nu va domni când răul fizic • cel moral va fi combătut şi adesea învins?

E pacea ce o dorim şi suferindei noastre ţări... Pr. E u g e n P o p a

P e d e a p s a cu m o a r t e a . înţelepciunea străbună a ridicat la rang de imperativ ca­tegoric al cârmuirii de s t a t : Salus reipublicae suprema lex e s to ! Pentru a asigura bunul mers al treburilor obşteşti şi a existenţei sta­tului, trebuesc luate toa te măsurile ce se im­pun sub acest raport. Decretul-lege din 5 Febr. c. prin care se introduce şi la noi pe­deapsa cu moartea, din aces te împrejurări a isvorît. „Vremuri aspre, abătute asupra Pa­triei, cer măsuri aspre, pentru păstrarea Pa­triei", cum a spus şi d. Gen. I. Antonescu în declaraţiile făcute presei.

Amăsurat art. 1 al Decretului-lege po­menit mai sus, vor fi pedepsiţi cu moartea cei cari: a) Posedă sau poartă arme, muni­ţiuni, explozibile fără autorizaţiune legală; b) Jefuesc în bande, oricare ar îi numărul membrilor lor, depozite publice de materiale, mărfuri, muniţiuni, armament, explozibile ori casele publice de bani sau valori; c) Sustrag muniţiuni, arme de orice fel, din cazărmi, de­pozite, fabrici aparţinând Statului sau parti­cularilor, sau din orice local al armatei ori al autorităţilor care au sarcina menţinerei ordinei; d) îndeamnă prin viu grai sau prin orice mijloace la manifestaţiuni ( sau, acţiuni

ip« care a urmat abia pe la începutul lui August 1* »1 aceluiaş an.

In învălmăşala de pe „Bretter", mă 'n-un moment dat cu Ion Lupaş, Oni-

r i

fainii la M H u i u u i c u i u a i ±vu u u p u ^ j w i * >

am sifor Ghibu şi alţi prieteni vechi şi pornirăm le»| wcetinel spre Cafeneaua românească, în faţa itt weia stătea nou alesul Mitropolit al Blajului, „,,,.ea c a r e dimpreună intrarăm apoi în cafenea,

i r ? . d â a s u I s P u n e a c'aşteaptă din clipă 'n M cupă invitaţiunea la masă a asesorului Ni-feil«olaeIvan.

L, I n c ă din «şa intrării, vajnicul ortodox M ' T u b n » care mă ştia consătean cu Suciu, îmi

'ncet, s ă nu fie auz i t : . «1> ~". " M a Bănuţ, e cel mai fericit moment

lkea 6 " n i r i i a m b e l o r « ' senei r o m â n e ş t i . . . î n - , e

: 0

r c a t u> ca unit, poate reuşeşti să determini " i t

C O n s ă t e a n u l tău să devie marele Mitropolit

t ! ^ t n « U r ° r R ° m S n i l o r î Sp™ 6 '*» să rupă B pe-„thW Ş i s ă Spargă cele pa t ru puncte neno-

*pe c are ne despart 1« m • 1 9 1 9 m u l t e l u c r u r î b u n e S1 f r u m o a s e

i % a i p u t e a u s P e r a ! Diavolul politic nu-şi Î D C ă C O a d a t n t o a t e a f a c e r i l e noastre

km C h i 8 r C a S l l n P l ă t e m ă d e d i s c u * i e ' f_ p u n e r e a lui Ghibu îmi părea interesantă

i m a tenta.

^ « o r n i T n e " a e e z a r ă m împrejurul mesei, pro-* W e a r i 8 8 f a c i * ° s c u r t ă incursie în istoria

M a U l ' d 6 v e d i n d că ' n conştiinţa popu-0 * mirenilor uniţi n»a pătruns nici o aba-

cu caracter de uneltire împotriva ordinei po­litice sau sociale existente în Stat, împărţirea sau distribuirea averii altora, scutirea de im­pozite ori lupta de clasă; e) Trag cu armele din clădiri ori adăposturi sau de oriunde, a-supra membrilor Guvernului, organelor auto­rităţii publice sau armatei, indiferent de re­zultatul obţinut; / ; Ocupă fără drept legal edificiile publice; g) Distrug instalaţiile de utilitate publică; h) Tipăresc, scriu, dese­nează sau multiplică în orice mod, ori îm­part manuscrise, manifeste, schiţe, desene ce ar conţine un îndemn Ia săvârşirea unui act sau manifestarea unei idei care constitue o uneltire împotriva ordinei existente în Stat.

Tot cu moartea vor fi pedepsite şi ur­mătoarele infracţiuni; Atentatele contra per­soanei Regelui şi Familiei Regale; uneltirea contra ordinei sociale; răsvrătirea; insurec-ţiunea armată; usurparea militară; coaliţia funcţionarilor contra siguranţei Statului; insti­garea antimilitară; complotul; omisiunea de­nunţării complotului; rebeliunea; violenţa con­tra armoniei sociale; înlesnirea infracţiunilor contra liniştei publice; provocarea de pericol public; pericolul de catastrofă de cale ferată; pericolul public prin stricarea mijloacelor de comunicaţie, telefon, telegraf, radio, precum şi omorul când este comis cu scopul de unel­tire împotriva ordinei politice sau sociale existente în stat.

Acelaş Decret-lege prevede pedepse straşnice pentru profesorii şi preoţii care „ne-înţelegând misiunea lor de îndrumători ai ge­neraţiilor tinere, o consideră ca un mijloc de aţâţare a spiritelor şi de uneltire împotriva ordinei politice şi sociale în stat", cum a pre­cizat d. G. Docan, ministrul justiţiei, în expu­nerea de motive a Decretului-lege.

A n g l i a rupe r e l a ţ i i l e c u R o m â n i a . Dintr'un comunicat al Ministerului Afacerilor Străine aflăm că ministrul Angliei a făcut cunoscut guvernului ro­mân c'a fost rechemat de guvernul său împreună cu toţi membrii Legaţiei şi ai Consulatelor Britanice din România. Din partea sa şi guvernul român a reche­mat Legaţiunea sa din Londra. — Relaţiunile diplo­matice între România şi Marea Britanie încetează astăzi, 15 Febr. 1941, când membru [Legaţiunei Bri­tanice părăsesc Ţara noastră.

tere dela credinţa strămoşească şi toate prac­ticele ei, apoi drept concluzie logică, el zise:

— „Vă întreb deci, Sfinţite Părinte Va-sile, dacă mai are vreun sens perpetuarea desbinării pricinuite de maxima habsburgică „divide et impera" şi dacă puteţi afirma tu inima liniştită, că există vreun suflet în toată turma unită, care să fi primit ceva din cele patru puncte dela 1700 ? V

Vasile Suciu răspunse, convins: :• • • — ^Mărturisesc sincer şi cinstit, că nu cunosc nici un caz când în vr 'o biserică greco-catolică „crezul* să se fi rostit altfel decât în bisericile ortodoxe, ori să se fi slujit altă li­turghie. De asemenea nu ştiu sa sé fi cumi­necat vr'odată un Român cu ázima, nici să fi crezut Ori să creadă altfel, decât întreg neamul, despre tainele vieţii de veci".

Lupaş adaogă: — Aşa dar recunoaşteţi şi Sfinţia-Voastră

că desbinarea de peste două veacuri nú a fost şi nu este decât o pură ficţiune...

— Afară de-un singur punct — s'a gră­bit să spună răposatul Mitropolit — cel cu primatul papal.

Iotervenii fără zăbavă, urmând între noi acest dialog:

— Excelenţă! — Ce stai să zici? — Inalt^Preasfinţite! — Dă-ţi pace omule, că Încă nu's l

itiri mărunte Inc 'o „ U n i r e ? " Zilele acestea am avut o sur­

priză: a apărut pe piaţă un alt ziar, mare şi fru­mos fără îndoială, care ne-a luat numele. Spiritul de românism sănătos al noului confrate ne încântă şi nu putem decât să-i dorim isbândă. Ne întrebăm însă dacă n'ar fi putut face neamului aceleaşi bune servicii sub alt titlu, care să îi fi fost propriu şi să nu vină în conflict cu drepturile necontestate ale al­tora. Ne miră, că On. minister al Propagandei — care cunoaşte foarte bine atât numirile gazetelor ce apar în ţară, ca şi dispoziţiile din legea presei, — a putut aproba pentru noua publicaţie din Bucureşti denu­mirea pe care noi o purtăm de cincizeci ani împli­niţi. Confuzia care se naşte în felul acesta nu poate folosi nimănui. Ne place a crede cu ea va fi înlăturată cât mai curând.

A n i v e r s a r e a nnui c o n c o r d a t , flcum Marţi s'a prăznuit în Roma a 12-a aniversare a semnări i con­cordatului dintre Italia şi Sf. S c a u n . In aceas tă zi toate oficiile adminis trat ive ale Cetăţii Vat icanului c e arborase, pe, toate clădiri le , steaguri le pontifi­ca l e , ş i -au suspendat lucrul, ca în zi lele de mare sărbătoare.

Mormântu l m o n u m e n t a l , construit în grote le Vaticanului , spre a se odihni în el rămăşiţele de lut a le celui ce a fost gloriosul Pontifice R o m a n Pius XI, a fost inaugurat solemn Dumineca trecută, fiind de faţă şi Prea Sf. Părinte Pius XII, cu mai mulţ i cardinali . Cu a c e s t prilej Vicarul Domnului a reliefat personal i tatea providenţială a îna intaşu­lui său, stăruind asupra faptului că întreaga o m e ­nire v a păstra neşt irbită amintirea lui Pius XI, care s'a făcut vrednic de admiraţ ia şi iubirea tuturor oameni lor de bine , prin virtuţi le sale, prin doct ina s a şi prin numeroase le ş i uriaşele sale realizări .

L o c a l e . D u m i n e c a vi i toare, a lăsatului de carne , va predica în catedrală păr. Dr. loan Vesa, profesor de teologie . <

C a l e n d a r u l g r e g o r i a n in trodus ş i d e p a t r i ­a r h i a d in A n t i o c h i a . Mai în toamnă, c u m n o t e a z ă „Schonere Zukanft" (2. II. 41) s inodul patriarhatului ortodox din fl.ntiob.ia a hotărât c a , în locul c a l e n ­darului iulian de care s e fo loseau până a c u m or­todocş i i acestui patriarhat, s ă î ie introdus cel g r e ­gorian. — D e reţinut împrejurarea, că patriarhia din Constantinopol a primit a c e s t nou c a l e n d a r încă din 1917.

M ă s u r ă d i s c i p l i n a r ă . Autorităţile pol i ţ ieneşt i , făcând un control serios la cinematografele din Ca-

— Atunci cum să-ţi zic ? — Zi-mi „patrioate", cum mi-ai zis şi

până acuma. — Iubite „patr ioâte"! — Ce-i povestea? — Ne-am hotărît cu aceşti „ortodocşi",

să te facem Mitropolit pes te amândouă bise­ricile româneşti.

— Auzi numa"? — Sfinţia Ta ne dai cele „patru puncte",

în schimb îţi punem în braţe biserica orto­doxă de pe ambele versante ale Carpaţilor dimpreună cu cea unită, — facem târgul?

— Hm! — Pânea nedospită, ni-o d a i ? — Ţi-o dau l — Pe ,filioque* ni-1 d a i ? — Ţi-1 dau. — Purgatorul? —- Ţi-Pam dat l •— Păi atunci a rămas să ne mai dai pe. . .

P a p a ! Pe ăsta nu ţi-1 d a u . . . întâi, este argumentul de ordin dogma...

(în clipa asta u n tânăr teolog ivit ca din pă­mânt se închină respectuos în faţa lui Suciu):

— Excelenţă, V'aşteaptă Părintele Asesor Nicolae Ivan. Au sosit toţi invitaţii...

El se ridică sprinten: — Ţ>oi explica odată amănunţit, pentru

ce nu-ţi pot d a p e Papă, deci deocamdată, nu

* Pag- 4

U N I R E A Nr

itală, au putut constata că mulţi elevi şi e leve se duc, fără a se s inchis i câtuşi de puţin, la c inema­tografe în t impul orelor de şcoală. Toţi elevii şi e leve le găs i ţ i prin holluri şi prin şale le de specta­cole, în timpul pomenit , au fost duşi la potiţie, du­pă care au fost apoi anunţaţi părinţii şi direcţiile şcolilor căror aparţineau. — Drept urmare care o-bligă toată şcolăr imea ţării s'a interzis, sub pe­deapsă exemplară, să se mai întâmple aşa ceva în viitor.

Spre c i n s t e a a l t a r e l o r . In adevărata Bise­rică a Domnului n'au lipsit, şi nu vor lipsi, nicio­dată, adevăraţ i i eroi ai credinţei şi ai trăirii inte­gral creşt ine . Sacra Congregaţie aRiturilorare mereu de lucru în vederea trecerii, cutărui erou sau cu-tărei eroine a virtuţilor, în albul sfinţilor. Aşa în 28 Ian. c. a luat în desbatere cauza beatiiicării ro­bului lui Dumnezeu Francisc Coli, ieromonah do­minican, şi a roabei lui Dumnezeu Măria Fortunata Viti, monahie benedict ivă . Tot atunci a fost reluată cauza canonizării fer. Măria Iosefina Rosello, înte­meietoarea congregaţie i „Fiicele Maicii Indurărilor". — Aş i şeerea s'a hotărât examinarea scrierilor ro­bilor lui D u m n e z e u : Emanoil Domingo Y Sol, preot de m i r ; losif B. Dusmet, benedictin, cardinal; Iere-mia Lambertenghi, terţiar franciscan, Asta tot în vederea cinstei altarelor ce-i aşteaptă.

Cu u n pr i e t en a l naturii m a i puţ in . Nu de mult a murit într'un sanatoriu tirolez — în Tissen — parohul Knabl din Granmais (Tirol). Adormitul în Domnul avea cea mai bogată colecţ ie particu­lară de gândaci , ves t i tă în lumea întreagă. Comoa-ra-i, unică în felul său, parohul-naturalist a lăsat-o muzeului naţional „Ferdinandeiim". Pomenirea de­cedatului s'a făcut cu deosebită st imă şi simpatie de presa înţe legătoare.

Amint i re p r e ţ i o a s ă . In vechea biserică din Zdirce (Cehia) s e păstrează şi astăzi cu mare grijă foile matricole ale parohiei din veacul XIV. Faptul acesta e remarcat c u laudă, relieîându-se că pa­rohia din chestie a avut totdeauna un oficiu pa­rohial condus în chip pilduitor. Şi cu tot dreptul. Pentrucă într'adevăr numai aşa se poate explica păstrarea unor documente atât de vechi ca foile matriculare începând cu anul 1367.

P r o t e c ţ i a na ta l i tă ţ i i în S p a n i a . Agenţia Rador (2. II. 41) e informată că „Monitorul Oficial" din Madrid a publicat acum de curând legea pentru protecţia natalităţii. Aceas tă lege are prevederi dintre ce le mai drastice pentru călcătorii săi. Şi anume: practicarea avortului se pedepseşte cu în­chidere până la 12 ani. La caz că pacienta ar muri, celce a provocat avortul se pedepseşte cu moartea.

Medicilor şi moaşe lor ce se vor dovedi c ă p r a c ­tică avortul li s e v a retrage dreptul de a-şi mai

xerciU profesiunea. Din ziua publicării legn, sunt , ramân' inch i se toate clinicile particulare^care

primesc în tratament fentei însărcinate sau dau consultaţii g ineco log ice .

U n d e sunt ce i m a i mulţi N o v a c i ? Numele de Nouace foarte răspândit în Cehia şi Moravia . Aici e chiar mai răspândit ca oricare alt nume . In Praga, bunăoară, nu este o raritate - cum notează agenţia C e p s - d a c ă într'o casă aflăm că locuiesc cinci sau zece persoane purtând aces t nume, fără ca să fie c u m v a rude. Numărul Novac i lor la Praga se ridică la c irca 20.000. In întreg Protectoratul Cehiei şi Moraviei trăesc cam 150,000 de purtători ai numelui de Novac . Novacii ş i -au constituit o so­cietate, al cărei preşedinte este ce l mai bătrân Novac, care este st imat de toţi ceilalţi N o v a c i ca „Părintele tuturor Novacilor".

„Astra" cu l tura lă publ ică c o n c u r s Ia m a i multe b u r s e , pentru anul şcolar 1940/41, de câte 7000, 4000, 3000, 1000, şi 500 lei. Reflectanţii vor înainta cereri, întărite cu dovezile de studii şi pur-

I tare înaintate, până la data de 25 Februarie, Comi­tetului Central al „Astrei" (Sibiu, Strada Şaguna 6).

Cărţi ş i m a n u s c r i s e v e c h i : Biblia lui Clain, Protocolul adunării din Maiu 1848 (tipărit atunci cu cirilice), acte şi documente vechi, sunt de vânzare la păr. Octauian Popa, — Făgăraş (str. Radu Negru 3).

f V ă d . E l e a a P . Comşia, născ . Popa-Radu, soţia fostului v icar cândva Comşia al Făgăraşului , a trecut la ce le v e ş n i c e în Copăcel, la 7 Ian. c , în anul 67 al vieţi i sa le . — Fie-i partea cu cei aleş i !

f T o m a Suc iu , învăţător gr. c a t , pensionar — tatăl d. Dr. Coriolan Suciu, colaboratorul nostru, căruia şi pe acesta cale îi transmitem simţite con­doleanţe ,— a încetat din viaţă Ia Ciugudul de jos în 8 Febr. c , într'al 74-lea an al vieţ i i sa le de c in­stit muncitor în ogorul neamului. — Odihnească în p a c e !

f Dr. A l e x a n d r u Lazăr, fost primpreşedinte al Tribunalului Maramureş, a trecut la ce le Yeşnice în Sighet, Ia 31 Ian. 1941, în vârs tă de 78 de ani. — Veşnică-i fie pomenirea!

Victor. Varnoş, preot Giacăş; Măriţi Moldovan Bucureşti; lacob D0niŞa H Iernut; Oficiile parohiale Oarba de Mureş Si %S — 700 l e i , dela Banca „Patria" din Blaj. u ^ Iei 400; - P- S. Dr. V. Aftenie. Bucureşti "L1*! — şi l e i 2000 dela Fondul protopopesc or6'p\

A b o n a ţ i n o u i ne-au câştigat următorii cărora de asemenea le exprimăm vii le noastre m Păr. Prot. St. Bălan, Deva 21 abonaţi; p ă r

UJK Paveloniu, Orăştie 20; Păr. Prot. /. Căpâlnen^ Mureş 14; Păr. Prot. E. Tătar, Diciosânmărtir,{} Prot. Gh. Simu, Dumbrăveni 10; Păr. p r o t _ £

;* Sighişoara 10; Păr. Prot. I. Bejan, Cugir io. p j f | ' N. Creţu, Aiud 9 ; Păr. P. Feier, Ineu 17 ; p[ r

aH dea, Petroşani 16; Păr. V. Ungurean, Baia deV' P&r. A. Aldea, Mihăi leni4; Păr. N. Tfieban,?et(^]

Prof. D. Scurtu. Braşov 5 ; Păr. I. Muntean, | * Păr. /. Crăciunean, V.-Lungă 5 ; Păr. A.'q^ Vintire 8 ; Păr. Dr. I. Stanciu, Craiova 5; Par, y coarâ, Războeni 5 ; Păr. V. Pop, Smig 2; Pă ry' ' ţegan. Seuşa 2 ; Păr. O. Damian, Roşia de $ e c,' Păr. R. Fabian, Gherman 2 ; Păr. A. Râşniţa, jos 2; Protopop /. Cismaş, Nădlac 3; Păr. Or, C ( :

4 reza, Toteşti 2 ; Păr. E. Raşca, Tagu 2; Păr. /, P o c o l a l ; Păr. M.Socaciu, Şoroştin 1; Par./.fl¿¿ Orlat 1; Păr. FI. Popoviciu, Semlac 1; Păr. Af. jji Unirea 1; Păr. /. Tocaciu, Rădeşti 1; Păr. z. ¿I Poiana Turzii 1 ; Păr. /. Mazăre, Ceanul Mare u! Oh. Gânţa, Sâncel 1.

T e l e f o n u l „ U n i r i i "

Chităm cu mul ţumi tă u r m ă t o a r e l e s u m e pr i ­mite de adminis traţ ia „Unirei".

A b o n a m e n t e d e s u s ţ i n e r e , p e 1941, c â t e 1000 l e i : dela P. S. Dr. Ioan Bălan episcopul Lugojului;

Adminis traţ ia Centrală Capitulară Bl

A V I Z

Cu data de 1 Aprilie 1941, se p i concurs pentru un post de morar la m sistematică a fondului Bazilitan. Doritorii! a ocupa aces t post, să-şi înainteze ce» însoţită de certificat de moralitate şi an doveditoare, că au mai lucrat în mori sis matice.

Cererile se primesc până la data dej Martie 1941. Angajarea se v a face pe i de 1 Aprilie 1941.

Condiţiunile de angajare se pot cunosj la Administraţia Centrală Capitulară.

Blaj, la 11 Februarie 1941 I . Bucur

Admin. morii fond. Bazi

pot deveni „cel mai mare Mitropolit al Ro­mânilor de ambele confesiuni"... Ce să-ţi fac, dacă n'ai noroc?

Şi plecă, împreună cu Lupaş şi Ghihu, care erau şi ei invitaţi la masa Părintelui Ivan. . .

* De-o simplitate apostolicească în vorbă,

în port, în toate exigenţele sale fizice şi psi­hice, el a fost adevăratul arhiereu după sfânta şi curata rânduială a lui Melhisedec.

îmi aduc aminte, eă l-am. găsit odată consumându-şi dejunul, constând dintr'o pa­pară din trei ouă şi-o bucată de pâine, — a t â t !

— Altădată — eram preşedintele ,Astrei" din târnava Mare stăm amândoi în faţa; „serei", unde avea fel de fel de mlădiţe de ' viţă şi alte răsaduri de grădină, căci era un desăvârşit plugar şi gospodar.. V Deodată ne pomenirăm în faţă cu un sătean bătrân, venit din depărtare, într'o"•' chestiune bisericească din satul lor. ; : H

Mitropolitul, care avusese totuşi o patimă şi Încă grea, ce i-a pricinuit destule,zile r e l e : fumatul, — răsucea tocmai o ţigare, făcută dintr'o jumătate de foiţă, căci doctorul îl o-prise să fumeze prea mul t . . .

Românul, care nu-1 mai văzuse niciodată, fixându-şi privirea asupra • minusculei ţigări, pe care 6 socotea o economie' de om- sărac, i se adresă, ca 'n trecere spre adevăratul om, pe care-1 căuta". i * ut. . v ^ n , i 7 .

— Bună ziua, părinte, l Fă bine spune-mi, unde l-aş putea vedea)pe Mitropolitul ?

— Io-s! — răspunse simplissim, marele Ierarh.

Săteanul îl privi c'un zimbet în colţul gurii:

— Mitropolitul? — Da! — Nu mai vorbi, părinte 1 Doar am auzit

şi io, la noi în sat, că Mitropolitul a re Ieve-reandă roşie, cruce de aur pe piept şi coif cu pietre scumpe 'n cap!"

, Am râs, aproape fără de voie, dar Mi­tropolitul rămase serios, şi-i zise blând, ca unui copil neştiutor, ce e r a :

— „Uite crucea de aur!"—-şi-şi desfăcu simpla pelerină neagră, ce-o acoperea, — „coiful" îl port, dragul meu, numai când slu­jesc în biserică".

= Ăhă ! — îngână jenat, bietul bătrân, sărutându-i mâna respectuos. -"'

— Treci dumneata, bade, în faţa cance­lariei uite colo, până îmi gat vorba cu domnul preşedinte!

— Trăiţi, „domnule preşedinte!" — se 'ndreptă cât putu> din şalele sale bătrâne moşneagul, — eu n'arh mai umblat pe-aci... de 'unde să vă cunosc? Şi-acum... ne rugăm de iertare!.. . că prostu-i prost şi 'n ziua de Paşt i!" . , . • •>

— Nici o greşală, dragul meu! — ÎI zise Mitropolitul în cel mai firesc ton din lume, fără să se fi simţit jignit sau stânjenit, în vreun chip, de nepriceperea bietului om din nu ştiu care sat îndepărtat a r Mitropoliei

Tipografia Seminarului u i a j

Pr imăvară! 29 Mai 1934. în parcul din faţa Catf

Mitropolitul Vasile stă 'n fotoliul crunf? sale suferinţe, iar noi, bacalaureaţii din l! facem cerc în jurul singurului nostru profe r ă i i a s în viaţă, întocmai cum făcuserâm1

inte cu cinci ani. Dar marele Arhiereu ne pare azi cui'

schimbat. Pământiu la faţă, cu ochii toP1

jiniţi, cu un început de sensibile greşea pronuncie, ^el face impresia omului si» asupra căruia fâlfâie aripa rece a înge' morţii.

Şi totuşi, în ciuda arteriosclerozei & nate cu cel mai rebel diabet, minunat* memorie ne recunoaşte încă cu uşurinţa)1

nându-ne tuturor pe nume. — „Dragii mei, zise el trist, noi"»''

ne mai vedem! Când veţi mai ven i i 8 ' eu n'oiu mai fi aici! Dumnezeu să vă $ sfânta lui pază pe toţ i !

Vă mulţămesc că m'aţi cercetat,1

depus o lacrimă la mormintele foştilor î !

profesori, c'aţi cercetat aşezămintele i><>!

culturale, în care v'aţi făcut şi voi ^ şi că n'aţi uitat de Bla j !"

Şi-aşa va fi cum a zis e l ! Când ne-cm mai duce peste câţi v a,

la Blaj, nu vom mai găsi decât m ° r ^ celui mai mare şi mai glorios dintre, P sorii noştri, — mormânt sfânt, de-aso? r

rma vom vărsa cea mai curată lacrima cunoştinţei noastre de elevi si de " • ... - , , A .