VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS

ŞI ROLUL PREOTULUI

Prof. FETEA VIOLETA DANIELA

LICEUL TEORETIC ,,AUREL LAZĂR “ , ORADEA, JUDEŢUL BIHOR

SIMPOZION NAŢIONAL Oradea – centru cultural şi spiritual european

Cultură şi civilizaţie

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

A cerceta trecutul locurilor tale de baştină este un lucru apreciat de toţi locuitorii acestor ţinuturi. Foarte plăcut şi folositor este să călătoreşti, să vezi locuri noi şi frumoase, care să-ţi bucure ochii şi sufletul, dar mai ales să cunoşti şi alţi oameni, cu obiceiurile şi poveştile lor. Oriunde vei merge, la tot pasul, se va ivi în calea ta şi turla unei biserici. Poate fi o catedrală din unui oraş agitat sau un schit micuţ şi simplu, uitat de timp, undeva în creierii munţilor sau poate la poalele lor; poate fi bisericuţa mică din satul bunicilor sau cea mai mândră mănăstire de care toată lumea a auzit şi la care toată lumea se duce să se închine. Oricare dintre ele ar fi, apropie-te şi trece-i pragul. Întreabă cine a construit-o şi în ce împrejurări. Vei afla lucruri minunate şi incredibile: poate că o biserică a fost ctitorită de un mare voievod, după ce a ieşit biruitor din vreo luptă; alta, ridicată cu răbdare şi multă muncă de vreun călugăr smerit, ca să trăiască retras,în linişte şi rugăciune; sau poate fi o bisericuţă din mijlocul unui sat, construită de toţi oamenii harnici din preajma locului, unde fiecare a contribuit cu ce a putut: unii au dat bani, alţii au adus materiale, iar cei mai pricepuţi şi în putere au venit cu mic,cu mare şi au pus umărul, muncind cu drag şi cu spor la zidirea ei.

Din documentele şi mărturiile pe care le deţinem se constată că satul Lugaşu de Jos, până la sfârşitul secolului al XVIII – lea, nu a fost aşezat pe actuala vatră. Vatra satului sau bătătura era la nord de actuala aşezare, unde se afla şi vechea biserică de lemn. Din mărturiile bătrânilor această biserică era situată la sud de pădurea numită a Morarului unde era şi centrul vechii aşezări a satului. Se crede că vechea biserică a fost construită pe la începutul veacului al XVII- lea din bârne de lemn. Este construită pe fundaţie de piatră de carieră, pereţii din bârne orizontale prinse în cheotori drepte, acoperisul din sindrilă. Pe latura sudică are o prispă deschisă mărginită de stâlpi legaţi între ei prin arcade frumos decorate. A fost pictată între anii 1865-1869, ultima restaurare a fost efectuată în anul 1965.

Locuitorii satului şi-au ţinut slujbele în această biserică aproape 200 de ani, până când îşi vor edifice o nouă biserică, de zid, de această dată actuala biserică. Vechea biserică a fost vândută în satul Subpiatră, la sud de Crişul Repede şi strămutată acolo de un grup de români care alcătuiau acel sat. Această biserică din lemn a fost transportată întreagă din Lugaşu de Jos la Subpiatră, fiind trasă de boi pe drugi de lemn. Transportul a durat un an de zile şi după spusele bătrânilor se săvârşeau slijbe în ea pe tot parcursul drumului în duminici şi sărbători. Mai mult, la sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Bobotezei se afla pe albia îngheţată a Crişului Repede, slujindu-se în ea serviciul divin şi sfinţenia apei. Strămutarea pe locul de astăzi a satului s-a petrecut treptat după anul 1772, dar şi mai târziu.

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

Viaţa bisericească a locuitorilor satului a fost marcată de diferite şi numeroase aspecte, dintre care memorabil a fost edificarea actualei biserici de zid. Aşadar, actuala biserică de zid – ce poartă hramul ,, Naşterea Fecioarei Maria” – a fost la început magazie de cereale, zidindu-se la sfârşitul secolului al XVII- lea, un turn; nu a servit la început drept biserică ortodoxă, ci doar după anul 1786.

Evenimente cum au fost : mişcarea ţărănescă de la Aleşd din 1904, cele două războaie mondiale, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, perioada comunistă şi vremurile imediat următoare s-au resimţit şi în cadrul comunităţii de creştini din comună. Deşi regimul communist era în floare în anii ’80, s-au efectuat numeroase şi majore schimbări cu privire la înfrumuseţarea şi consolidarea clădirii bisericii din sat.

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

Din punct de vedere architectural sfânta biserică are stilul vechilor bazilici creştine, adică forma longitudinal cu absidă semicerculară la altar. Este prevăzută cu două pridvoare, unul în partea vestică, pe unde intră femeile, şi altul pe latura sudică, pe unde intră bărbaţii. Deasupra pridvorului părţii vestice se înalţă un turn clopotniţă, masiv construit. Biserica pe lângă cele două intrări este prevăzută cu şase ferestre Turla are patru ferestre în registrul de sus, iar în interior de la baza întregului se pot observa trei arcaturi oarbe massive şi unul deschis care face legătura cu podul de deasupra navei. În interior, biserica are o boltă cilindrică la navă şi tavan simplă la altar.

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

Clopotele datează din secolul al XIX – lea. Din însemnările făcute de preotul Teodor Papp în anul 1881 biserica era înzestrată cu două clopote: unul era mare de 80 de kg, iar celălalt era mic de 50 de kg. Astăzi Biserica are trei clopote pe care există inscripţii precum : ,, Vivos voco / Domine laude/ Mortuae planco/ Fulgerat franco” , în traducere : Pe vii îi chemi/ Pe Dumnezeu îl lauzi / Pe morţi îi plângi/ Fulgerele frângi.

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

Înainte să intrăm în Biserică, în casa lui Dumnezeu, ne facem semnul Crucii şi lăsăm afară toate gândurile privind viaţa din afară. Ne concentrăm asupra Bisericii şi asupra slujbei şi ascultăm vorbele preotului, căutând învăţătura lui Iisus. Însă cum raspunde Biserica la nevoile noastre, şi cum ar trebui să fie comunicarea dintre duhovnici şi enoriaşi? Fără să fim experţi în teologie, ne dăm seama uneori că nu aşa ar trebui să se desfăşoare lucrurile. Credinţa nu trebuie să ne închidă ochii şi să ne lase în întuneric.

Preotul este, în Biserica Ortodoxă, persoana înzestrată cu puterea de a săvârşi în parohia sa, în virtutea hirotoniei şi a delegaţiei permanente primite de la episcop,toate slujbele şi lucrările sfinte de cult, necesare în viaţa religioasă a parohiilor, cu excepţia celor care alcătuiesc dreptul exclusiv al episcopului.

Pe preot îl ascultăm, îl cinstim şi îl ţinem aproape de casa noastră. Pentru ortodocşi, preotul este întotdeauna motivul de mândrie în comunitate, este cel care ne adună la un loc în casa de rugăciune şi trebuie să fie alături de noi cu sufletul, nu doar cu trupul, în momente importante. În zilele noastre observăm că din ce în ce mai puţini oameni calcă pragul Bisericii, în special cei tineri, care şi-au pierdut credinţa sau nu au fost educaţi în sprit creştin. Şi ştim că întotdeauna Biserica, dar şi preotul, trebuie să ocupe un rol major în viaţa noastră.

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

VIAŢA BISERICEASCĂ A SĂTENILOR DIN LUGAŞU DE JOS ŞI ROLUL PREOTULUI

Biserica ,, Naşterea Fecioarei Maria”, Lugaşu de Jos

Părintele paroh Adrian Groza şi părintele Marian Radu.

Vă mulţumesc!