LI ^ L Î - O T A R — D I R E C T O R

F R O P R * ^

v a ' t J ^ ™ P O P A

_ j | a d m i n i s t r a ţ i a R e d a c ţ i e * T Â R N A V A M I C A

Blaj, la 18 Octomvrie 1941 Cenzurat Numărul 42

E R A T E

^ . ^ g u l a m e n . de a--frarifului comer-(onform

pücare í* ^ t e g o r i a V. cial,

R E D A C T O R

D U M I T R U NEDA

Foaie înscrisă în Registrul da publicaţii al Trib. Târnava-MicJ

sub Nr. 2 - 1 9 3 8 .

ABONAMENTE Pe un an . . . 200Lt i Pe 6 l u n i . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Le*

Foaie bisericească-politică — Apare în fiecare Sâmbătă

Da-^r cu aceştia ce va fi ? _ y^xrna ne bate la uşă. Şi cu ea deo­

dată într&£7 cortegiul de mizerii ce amărăsc nevoicz&z- Al căror număr a fost mare în

toată vrem-^a- Şi e c u atât mai mare acum, In urma zzr'Siei războiului ce bântuie cu cum-pllre şi rz^ — *1 P r i n s ?i Pe n°i n o r a lui...

BuneZ^s Ginta cârmuirii nu lipseşte. S'au spus vor&& frumoase. S'au luat măsuri să fie ajutoraţi ez&î lipsiţi. S'au dat şi îndrumări în muză. Şî face câte ceva. Dar se şi trece uşor pesf& executarea la timp şi delicată a. ordinelor d & natura aceasta. Cum ştim prea bine că s& întâmplă de atâtea ori. — De pri­sos să ne jorovofiăm la fapte concrete, dove­ditoare.

Romarzul are o vorbă: „Golătatea se as­cunde, dczr- foamea dă la drum". Flămânzii noştri, de cciri avem cu duiumul, mal ales la oraşe şi or~aşele, sunt de regulă şl desculţi, şi tară hain&9 şi fără lemne de foc pentru zilele ie ger. A G&jstora trebue să li-se vină tn ajutor din bună ur~eme, prompt şi cu dragoste fră­ţească. CeZi^.i sărac îi ajunge crucea sărăciei. 5' e o pazer^toşenie să i-o facă cineva şi mai grea prin ci ceea că tot zăboveşte, îl umileşte u'[ bmse^-&ciză. — Cât de mult are de învăţat caritatea oficială de azi dela iluminata cari-ate c r e ş t i a v e a c u r a o r prime! Şi porticu­ri tot ctşsac A c e i u r m â n d sfatul Aposto­l i , ştiam (1 Tim. 6, II, 29), O - G

J C o r ' !f' ~S) şi cu inimă bună, ca să fie p Dumnezeu (2 Cor. 9, 7).

Să nu . ^ G c > i lumească să-şi facă partea sa. serica * ^ z d însă> l a n i c i 0 întâmplare, Bl-pubUce^c**3privitoare pe terenul carităţii ki Hri'sto***^* n i c i n ' a r ă m a s > d e a l t t e l ' B i s e r i c a

niciodată. Agru şi Reuniunile Ma-

Inconsecvenţă ori inconştient

•să fie lesne dătători, împărtăşitorl flecare după puterile /«/(Fapte

bunăvoie, din cât se va îndura

"ane de f-*=» formeze cr-***61 d i n P a r o h i i l e n ° a s t r e ' s a s e in~ llpsiti 'şi Prin membrii lor, despre cel bestie de ^^P™ lipsurile lor, şi să-şi facă tQU la ac G înştiinţa din ajutorarea celor avi-

Biner*^^*"' n l c l că se ^ G e r e a trebue organizată. Ceeace t i l l e . şi c, "**<><*te mai bine ca în cadrele, pe k'si a / o 2 ^Moacele asociaţiilor pomenite. (strada e t T * flecare membru „sectorul" său rat'ot) 'pe ^^*ual grupul de familii, ori singu­re de ce * * * * * * să-l cunoască bine şl sa ştie:

c « « o a s « ^ * ^ mal neapărată lipsă ? Asemenea ^ Pe c Z ^ 9i inimile caritabile, precum^ şi tr*acă graT*^* se poate ajunge la ele. Şt sa se " pânâ dela planuri şi uorse la fapte. ^nţoştt *** *iteptr\*S**

vine ceasul când flămânzit şi ofiliţii nu vor mal înţelege să

"0S mnăt^^^tori sfârşitul pălăvrăgelilor fru-**>-e. Şt revoltătoare!

De mai multe luni de zile viteaza noa­stră armată, reînviind tradiţiile glorioase ale trecutului nostru voevodal, sub conducerea conducătorului statului, Mareşalul Ion Anto­nescu, a trecut apele despărţitoare de fraţi ale Prutului în lupta sfântă a crucii contra comunismului ateu. De mai bine de trei luni de zile vitejii noştri soldaţi, părinţii noştri, fraţii noştri, prietenii noştri, îşi varsă fără pre-cupeţire sângele pe câmpiile mănoase ale Ucrainei. Alături de ei sunt mulţi alţii: Vitejii şi neînfrânţii germani, bravii finlandezi cu ochii albaştri şi păr bălaiu, italienii sprinteni şi vioi, înfocaţii spanioli şi mulţi alţii. Toţi au un singur scop: Să răpună hidra comunistă, să-l răpună pe cel mai mare duşman al crucii: pe Antichrist. Iar semnul lor e acel al învin­gerii creştine, e crucea de viaţă dătătoare.

Au fost şi mai sunt unii puţin credin­cioşi, cari din anumite motive — nu prea binecuvântate — se arată sceptici şi refuză să' se c o n v i n g ă că de fapt încleştarea aproape suprafirească din răsăritul Europei avea aevea caracter de cruciadă împotriva duhului rău al întunerecului, care a ameninţat să învălue întreaga Europă. O fac aceasta nu pentrucă n'ar avea destule dovezi, care să-i convingă despre acest lucru, dar pentrucă nu se pot debarasa de anumite slăbiciuni din trecut. Şi nu sunt dintre cei proşti aceştia, ci sunt dintre cei înţelepţi, care cu toa te acestea au nu o mică vină la prăbuşirea acestui neam oropsit...

Prea e evidentă lupta pe care comu­niştii au dus-o împotriva credinţei cu o tena­citate aproape diabolică. Consecvenţi filoso-fiei materiale a tuturor marilor matadori ai socialismului, dela Engels, Marx şi până la zeii comunişti Lenin şi Stalin, negând exi­stenţa oricărui lucru spiritual, căci după ei tot ce există e materie sau o funcţiune a materiei, comuniştii neagă existenţa unei lumi suprafireşti. Insă neputând elimina cu desă­vârşire pe Dumnezeu din lume şi din suflete, îi proclamă război, căci ce e religia, decât opiul popoarelor, spune Lenin, urmând pe Marx; iar un alt doctrinar comunist, Bukha-rin afirmă: „Religia şi comunismul sunt in­compatibile, a tâ t teoretic, cât şi practic." Aşa stând lucrurile şi dată fiind existenţa re­ligiei creştine în lume, comunismul nu poate decât urî pe Dumnezeu: «Noi urîm pe Dum nezeu, creşt inătatea şi pe creştini", spune Lunaciarski, comisar Ia instrucţia publică din Rusia. „Chiar şi cei mai buni ai lor (ai c re ­ştinilor) t rebue consideraţi ca cei mai mari duşmani ai noştri». Am sfârşit cu regii pă­mântului, să ne ocupăm cu regii cerului. Lupta

antireligioasă nu trebue restrânsă numai la Rusia, ea trebue dusă în lumea întreagă. Lupta trebue desfăşurată şi în ţările musulmane şi în cele catolice, cu aceleaşi scopuri şi între­buinţând aceleaşi mijloace."

Ştim cum au procedat bolşevicii în Rusia. La început au căutat să zmulgă cu forţa din sufletele drepteredincioase orice convingere religioasă, închizând şi distrugând biserici, deportând pe slujitorii lor, pe călugări, preoţi şi episcopi, ca şi pe simpli credincioşi. Apoi, văzând că munca lor nu dă roadele dorite, au procedat altfel: Au ironizat religia, au prezentat-o ca un lucru învechit, au căutat să o discrediteze cu fel şi fel de minciuni. Da, l-au urît pe Dumnezeu, i-au dărîmat al­tarele, iar în locul lor au ridicat statuie lui Iuda, patronul lor!

Iată de ce orice temător de Dumnezeu s'a bucurat de semnalul războiului sfânt şi se roagă pentru izbânda armatelor creştine. Bucuria noastră însă e şi mai mare decât a altora, pentrucă fiind noi aşezaţi de Pronia divină mai. aproape de duşmanii crucii, am fost cei mai în primejdie de a ne pierde şi ca neam şi ca religie în marea massă ateis-tică a vecinilor din răsărit. Cine judecă şi simte altfel acela nu e nici creştin şi nici ro­mân şi sufleteşte s'a desprins din trupul nea­mului nostru!

Ne bucurăm de distrugerea comunismu­lui, pe care. o vedem efectuindu-se tot mai mult zi de zi, deşi ne sângerează inima gân-dindu-ne la jertfele pe care t rebue să le facă neamul nostru în aces te clipe de răscruce istorică! Ne e plină inima de cel mai sfânt entuziasm la gândul că precum odinioară am fost «atleţi ai lui Hristos" aici la gurile Du­nării contra primejdiei semilunei, tot astfel suntem şi astăzi scut apusului în faţa primej­diei comunistico-ateiste. Insă nu putem în­ţelege un lucru: In timp ce soldaţii noştri îşi varsă sângele contra roşilor fără Dumnezeu, în timp ce la radio, în ziare şi în discursuri nu se vorbeşte decât despre lupta sfântă, noi cei de acasă am rămas tot cu vechile boale ale trecutului, pe care prea le-am îndrăgit pentru a le putea părăsi aşa de uşor. Nici acum n'am ştiut să eliminăm din viaţa pu­blică, din scoale, din familie, suflul materia­listic şi ateistic, al trecutului, fără să ne dăm seama că lupta aceasta numai atunci va fi câştigată într 'ădevăr, când aici acasă o vom îi câşt igat-o. Nu e de lipsă să înşirăm multe cazuri pentru a ne convinge că nu e o afir­maţie gratuită aceasta. Ajung c â t e v a ; In câte locuri din aceas tă ţară premilitarii, soldaţi de mâne, sunt duşi Ia instrucţie Dumineca

P a g . z U N I R K A

înainte de masă, fără ca să aibă posibilita­t e a să asculte sL liturghie, aşa cum ar îi da-torinţa fiecărui bun creşt in? In loc ca supe­riorii lor să-i îndemne şi să le uşureze acest lucru, îi împiedecă de a merge la biserică! Alt caz : Int'un oraş din ţară — şi poate ca­zul se verifică şi în altă parte, târgul săptă­mânal a fost mutat pe ziua Duminecii. Mo­tivul? Lucrul câmpului înapoiat, deşi era o regiune de munte. Atunci ce ţi-e dat să vezi? Prăvălii deschise, cârciumi, restaurante pline de lume care a venit la oraş să-şi târgue una alta, iar bisericile stau goale. Şi pentru ca să nu mai înşirăm alte multe cazuri, să ne mai oprim numai la unul : înainte de în­ceperea războiului acestuia, se preconiza scoa­terea învăţământului religios din scoale. Am asistat — cei mai mulţi impasibil — la tragi­comedia că religia să nu mai fie considerată ca obiect principal, fiind pusă la coadă. Până. acum nu ştim ca ea să fi fost repusă la locul de frunte pe care trebue să-1 aibă în şcoa-lele noastre secundare de orice categorie. Nu mai vorbim apoi de încreştinarea învăţă­mântului nostru superior, care e aproape în întregime certat cu Dumnezeu şi unde de p e înălţimea catedrelor se propoveduesc în­văţături deadreptul contrare adevărurilor des­coperi te!

Şl atunci cu drept cuvânt ne întrebăm: inconsecvenţă ori inconşt ienţă? Şi am dori să vedem o îndreptare radicală în această •privinţă! Căci dacă luptăm contra ateismului din afară, cade-se ca mai întâi de toate şi mai presus de orice să-1 înlocuim pe cel de acasă, din viaţa publică, din şcoală, din fa­milie şi din viaţa privată! Să se schimbe şi să se înlăture tot ce nu e creştin, oriunde s'ar afla! E clipa supremă, pe care dacă nu o vom şti folosi, amarnic ne vom căi şi vom fi blestemaţi de copiii noştri!

Dr . I o a n V e s a

D a s c ă l b lă j an s ă r b ă t o r i t . H m numi t pe pă r . Ion Pop-Câmpeanu ca re , din prilejul t recer i i Sf. Sale la pens ie , a fost omagiat , în ce rc intim, familiar , de profesorii dela l iceul de băcţi „Sf. Vasi le cel Mare" din Blaj. Ideea a fost a d. Dr. Cor. Suciu, a c ­tualul director al aces tu i liceu, la c a r e şi-a cheltuit să rbă to r i tu l cea mai m a r e pa r t e a vieţii s a l e de dască l lumina t şi munc i to r fără p rege t , ca şi p e tăr îmul sc r i ­sului t o t d e a u n a folositor.

Act iv i ta tea s a p i ldui toare a fost re ­liefată, d u p ă mer i t şi a m ă s u r a t a d e v ă r u l u i neexage ra t , de dd . Dr. Cor . Suciu, dir. l i c ; p ă r . Iuliu Maior, canonic , a c u m şi profesor , Gh. Yeliciu, Dionisié Maior, Nic. Negru ţ iu , Eugen B u c u r (dir. l iceului c o ­m e r c i a l de băeţi) , Simion Ghizdavu şi Gh. Biriş, profesori . T u t u r o r a le-a r ă s p u n s , cu s ince r i t a t ea şi modes t i a s a cunoscu tă , pă r . I. P o p - C â m p e a n u .

La î n c h e e r e a a lor 36 da ani în s lujba Biser ici i şi a şcol i lor Blajului, cât a r e la ac t ivu l s ă u să rbă tor i tu l , e î n drept s ă pr i ­v e a s c ă , m â n g â i a t şi înă l ţa t sufleteşte, a s u ­p r a ostenel i lor ş i pres ta ţ i i lor t r ecu tu lu i s ă u . Neobosi t şi ideal is t c a preot la sa te (a păs to r i t la Ţ a g u l m a r e î n t r e anii 1913-1919), a r ă m a s a c e l a ş şi la l iceul d in Blaj u n d e , î n t r e altele, se l eagă de n u m e l e s ă u î n z e s t r a r e a d e m n ă a sălii de g imnas t ică , a săl i i p rofesora le şi a b i rour i lor l iceului . Tot Sî. Sa e a c e l a c a r e a fost f r ământa t î n ch ip deosebi t d e dor in ţa de a c lădi u n edificiu n o u şi m o d e r n p e n t r u l iceul în f runtea că ru ia a s t a t şi c a director , şi c a r e , î n 1954, la s e r b a r e a sa b i cen tena ră , s ă s e p o a t ă n u m i Colegiul Naţ ional R o m â n Unit „Sî. Vas i l e cel Mare" . Dor in ţe i a ce s t e i a i-a da t şi r a z i m solid şi r e a l pr in fondul de 1.200.000 Lei, a d u n a t s p r e scopul po ­men i t .

„Zls t ra" 1-a a v u t şi ea ca m e m b r u ac t iv v r e m e d e 12 ani , i a r publ ica ţ i i le : Ca lea

Vieţii, Solia Sa te lo r , Răvaşu l , Unir t u ra , Unirea P o p o r u l u i , Ziarul CălăT' şi a l Ştiinţelor, şi G r ă d i n a mea, îi T'1^ c u pagin i le lor, s c r i s u l cuminte s i ^ păn i t . Ca şi b ib l io t eca „Cunoşt inţe*? 1 1 !-t o a r e " , ori a „Us t re i " , î n seriile caro s c o s o s e a m ă de b r o ş u r i pen t ru lumi ^ 3

celor mulţi . n a r e a

„Uni rea" a r e d in n o u în păr . I 0 n p C â m p e a n u p e admin i s t r a to ru l p r j c °P" c a r e s'a r e î n t o r s la d r a g o s t e a dintâiu d^*' c e păr . Şteî. C i u î u d e a n u a fost i m p e ^ r e c l a m a t de a l t e înda to r i r i . — Să ne tr^ i a s c ă nouă , ş i a t â t d e mul tor altora t ' mul ţ i a n i ! a

Ofensiva catehetică JVIanuale, ore şi eateheţi destoiniej

2. Orele de religie se pare că ar f i p r e a

puţine la număr în orarul şcoalei primare şi deci catehetul nu-şi poa te face datoria, având pe deasupra şi un material fărâmiţat. — Dacă însă catehetul e pătruns de dorul a p o s t o l a ­tului sincer, uşor îi vine de hac şi acestui neajuns. Nici nu e nevoe să aibă . „de patru ori pe săptămână" elevii la religie. Doar ast­fel în 35 săptămâni ale anului şcolar — d a c ă s'ar năpusti la 7 lecţiuni pe oră — i-ar tre­bui nu mai puţin decât 140 subiecte de pre­dat peste an la fiecare clasă. Iată o adevă­ra tă susţinere „în nota falsă şi stridentă".

Pentrucă materialul de predat se poate parcurge în mai puţin de 35 ore, cu tot atâtea subiecte. — Spre orientare, să se urmărească cu atenţia cuvenită cele scrise de păr. Va-leriu Sasu, un vechiu şi încercatcatehet, fost şi revizor şcolar, în No. 41-1940 al „Unirii'. Un atare calcul bine chibzuit şi-1 poate face oricare catehet în şcoala sa, fără să aştepte mereu a i-se da pentru fiecare parohie -prin cari t rece în via ţă — un manual potri­vit la faţa locului. în t reaga materie se poate

I FOIŢA „UNIRII" I i i i i i ¡ i i i < i j i i u i i i i ! i i i i i i i i u i i i i i i | i i i n i H i i i i n i n i u i i t i n i i ! i n i i i a ! i i n « i i i i ! i ! : i u i ü i i i i i ' l i i i i i i i i

0 CRUCE -

Drept far, prin al nopţilor număr $i-al zilelor foc, Pe frunte, în piept şi pe umăr Din lut când ne naştem primim :

o cruce!

La margini de drumuri orfană, La margini de sat şi cătun, înfruntă a vieţii prigoană^ A timpului iureş nebun: .

o cruce!

Pe piscuri de munţi înălbite, Pe turlele svelte.de lemn,, - r < Cu braţele 'n zări pironite, Stă, jertfei supreme ea semn: : :

o cruce!

Pământul la sân când ne strânge Sub toga-i de ghiaţă şi ger. Drept far pentru cei ce ne*orplânge La, cap ni-i acelaş străjer.

<t , o cruce! > PETRU ANCA

Daţi-le voi să mănânce! Neamurile; ca şi omul singuratic, îşi ţes

viaţa pe pârghia năzuinţii spre mai bine, căci Dumnezeu a sădit in om conştiinţa scopului său suprem; desăvârşirea.

Iu calea acestei năzuinţi se aşează UneOri piedeci satanice, cari încearcă să oprească realizarea- desăvârşirii, şi atunci neamurile rup zăgazurile răbdării şi pornesc în iureş furtu­nos de războiu, cu jertfe de vieţi dăruite, să sfarme zidul opreliştilor şi să-şi împlinească fiinţa naţională.: Când acestui ideal naţional se adaugă, cel mult superior, al dragostei de cruce şi credinţă, câre, primejduită fiind, se cere apărată, războiul devine cruciadă, moartea martiriu, eroismul mântuie.

Arşi de flacăra acestor sfinte idealuri, se topesc azi vieţile celor ..mai dragi fii ai nea­mului nostru. Credinţa lor .-biruinţa; nădejdea lor: mai binele ^urmaşilor. Şi întreg noianul acesta de jertfe, spre desăvârşirea lumii de mâine, care va trebui să f ie: a păcii drepte

•şi. durabile; a omului stăpân şi nu rob al ma­şinii ; a civilizaţiei integrale, care nu exclu e, ci caută sufletul ca piatră unghiulară uitată saU scoasă până acum din planul de refacere :a omenirii.

Câtă d rep t a t e / avea Georges Duhamel . spunând: Dacă nu găsim civilizaţia în inima omului, nu p vom găsi nicairi". Omul prea tniilt s'â trudit să desăvârşascâ materia '—

"Card azi sie răsbună uiăcelărindu-1 şi dărâmâh-du-i munca de secole — şi s'â [uitat p e sine pradă pasiunilor şi lanţurilor păcatului. '

De aceea, pent ru alcătuirea de mâine. va trebui schimbat omul de azi. Bisericii f| slujitorilor ei îi revine 'sarcina de-a desăvârşi omul, omul spiritual ; de-a forma „făptura nouă" a omului în t reg, care nu se minte pe sine şi nici pe altui.

Preotul va trebui să schimbe nepotrivire» dintre cele dinlăuntru şi de dinafară, dintre ceea ce este în om şi ce ar trebui să fie. Căci sa & ne înşelăm : „vânători de oameni", în S 8 D ^ negru al cuvântului, vor fi mulţi, şi cu mu

stăruinţă şi hărnicie vor căuta să Pf s c d i a

D {

în apele totdeauna tulburi ale războiului, aceea să luăm aminte la poruncă veşnic ̂ tuală a Mântuitorului : Daţi-le voi să mânaţi

Toţi câţi au plecat, sau vor mai dela noi se duc, din bisericile noastre,^ scaunul nostru de spovedanie, din P[e .. amvonului nostru, de sub directă noastră

Să ni-i apropiem, să-i to*inăin S^ f j l e

Tim şi să-i facem imuni faţă d e î n C ^ vrăjmaşe, că să-i dăm vremii viitoare p j

şi destoinici.' In împărăţia lui D ^ D

p ă s t ^ ' pământ toţi au preţ şi importanţa: P ^ din munte, ea şi profesorul dela' citorul din fabrici, ca şi fruntaşii ^ stesti. Deci, nici ünul nú trebue

-glijat

u i t a t a 1

furtul Mulţi se vor întoarce din ^ ' ^ r *

trurjurile sdrenţuite şi sufletul f a v a ' a v C a ţ vom fi fost părinţi vrednici, î> ^ d e

buni şi ascultători ; .tot atâtea p Ţ \ a 3 i 0 i l

creştină; tot atâţia colaboratori păcii şi a Bisericii lu i Hristos.

pr. v '

jir. 4 2 ^ > - - ' ~ ~ ,y lecţiuni la clasa I-a, în 28 la

Ur. î n ? 35 la c lasa IlI-a, în 28 la clasa '.;>a H - a - . ^ ^ ^ f 26-30 ore la clasele V-VII-a.

3 şi i" c ^ c , i ^ ţ i n e şcoalele cu un singur în-, : ăzi fiind V d e r e i j g i e m marea majoritate jitor, ore a p u t e a dura 30 ori chiar gurilor , minute. ^ nu i-se ajung catehetului

^ ^ j î j ^ ' s t a u l a îndemână orele de e s t e 3 ' ' 1 ' r t i * * l u i ' ' * i a r ă ? i ; C â t e una în clasele jtorhle o r x

r l tot p r e o t u l l e ţine. De ce n'ar '''2' P e î n aces tea cateheză măcar câte ^ ^ i e L s 7 ~~ S u n t p r e ° f r cari având

S o n d a ^ i l a v e c e r n n ~ precum este c

m i r l j s t e r i a l ă în această privinţă — a c i - I a sfârşitul inseratului fac şi

* !',ă r î<e r e l ig i e . Apoi mai are catehetul w o ora <-*•»-' . mite p r i l e j t i r 1 ' substituind pe învăţători când î ş i p o a t e face destulă catehizare

tihnă fără. f o r t u r i cari să-1 ducă la „semne tulburare m intală". Cunosc preoţi, cari în ui verii p r i n - l u n a I u n e > cutreeră cartierele -ace ale p a r o h i e i lor, în special acelea ale •âiilor, şi a c i i x r i ă cioroii, se aşează cu ei pe ba verde ş l - * învaţă catehismul. Şi iarăşi »

••jose p reo ţ i» cari nu-şi lasă pierdută ora de Igie nici î r x r u p t u l capului. Nu odată le vei la soţiile j3 G la târgurile săptămânale ale ăşelului a p r o p i a t , făcând târgueli şi vânzări renite băr t» e i ^ i l o r ale exopera. Intrebându-le dece n ! a A/enit şi confratele preot, vei

irai r ă s p u n s x i 1 plin de îndrituită mândrie 1 partea m a i c i i p r e o t e s e : „Are astăzi o oră religie, p e ; c a r e n'o Iasă pentru nimic în

.ne". Astfel r r x u . x i c i n d şi judecând, nimic nu-i

i cu n e p x z t i n ţ ă catehetului! Experienţa de care zi ne c o n f i r m ă în această constatare.

3. „Cate/ieţi destoinici" sunt Şi încă Jrte mulţi. 1 3 e c i „lumea de cateheţi des-"ici" ex is tă , ş i munceşte , luptând pe frontul •tehezei în ş c o a l a primară. Fericiţi vor fi a aceia, c e - o cred că există, dacă nu le

:« dat a-şi j > x j n e degetul în coasta e i . . .

Pag. 3

c a l m i ! f u S ° c o e î i c i e n t u l ^ nici nu pot ca cui a c a h b m l d u p ă c a r e p „ r _ l fiorzaPar

nota pe catehet drept „destoinic". Preotul care-şi face datoria însă munceşte desinte-resat, face din catedră un al doilea altar şi se lupta din răsputeri pentru a sămăna să­mânţa sănătoasă a credinţei în ogorul nevi­novatelor suflete de pe băncile.şcoalei, cred tare ca poate fi calificat pe drept cuvânt : un catehet destoinic. - Şi s p r e a nu fi ju­decat ca unui ce caut numai figuri stilistice afirmative, îmi permit a adresa confratelui nedumerit I. Borza următoarea invitare: Să binevoiască a se osteni pe la noi, prin Vica­riatul Timişoarei ori Protopopiatul Aradului, în oricare din cele 45 parohii, pe vremea examenelor de religie, spre a se convinge despre tot ceeace recoltează o seamă de preoţi-cateheţi conştiencioşi, aşa cum le este dat : cu manuale multe, materialul fărâmiţat, ore puţine, elevi şi mai mulţi e t c — Va avea I astfel prilejul să constate un progres indis­cutabil în materie catehetică. Pentrucă prin partea locului protopopul nu vine singur, ci de obiceiu însoţit de câţiva confraţi vecini. Şi astfel la examenul de religie, elevii au în faţa lor tocmai o comisiune examinatoare: toţi preoţii pun întrebări, nimic nu rămâne necontrolat în decursul celor 4-5 ore înche­iate, cât ţine un examen de religie pe la noi.

Şi-1 mai invit pe confratele nostru, să îndrăsnească a frunzări puţin şi actele ofici­oase de prin arhivele parohiilor şi va afla adevărate „ordine de zi",.prin cari Ven. Or-dinariat Episcopesc citează şi felicită pe preo-tul-catehet, care bine şi-a îndeplinit diregă-toria lui, cuiegându-se de pe urma muncii sale rezultate învrednicite de îndoită cinste.

Refuz să cred, că pe meleagurile aiu-dene nu s'ar află astfel de cateheţi versaţi în tainele predării religiei în şcoala primară, precum sunt silit a refuza şi crezarea, că prin partea locului ar fi „şi elevii cam bătuciţi la cap", iar prin alte părţi ar fi — pasă-mi-te

— numai elevi „mai desgheţaţi" . Nu s'au ridicat dela opincă până la vlădica doi fii de prin partea locului, între atâţ ia alţi oameni de seamă tot din pătura sătenilor? — Se pare numai catehetului, că ar exista o bătu-cire a capetelor elevilor săi.

Fericite slugile, pe cari—venind Domnul — le va afla muncind în via sa cu râvnă sfântă: fără cârtire, ori altceva de acest fel...

Pr. Iosif S t o i c a

Octomvrie — Luna Misiunilor In vâltoarea zilelor prin care trecem, în

toiul acestui război pe viaţă şi pe moarte între puterea binelui şi a răului, gândul ni-se în­dreaptă, liniştitor, spre acei soldaţi a lui Hri-stos, cari cu preţul vieţii lor şi numai din jubire pentru Isus şi dragoste faţă de suflete, duc războiul sfânt al Evangeliei. Război cu­noscut şi apreciat de aşa de puţină lume. De pe acel front ne sosesc — cel puţin nouă — foarte rar ştiri şi chiar dintre evenimentele tragice, puţine la cunoaştem.

Lupta se duce zi de zi de ani îndelun­gaţi şi va dura atâta vreme cât va mai fi un singur suflet în stăpânirea întnnerecului. A-colo nimeni nu vrea să câştige o palmă de pământ, nici să-şi asigure spaţiu vital. Vreau acei soldaţi să propovăduiască evangelia mân­tuirii, să facă cunoscut pe Hristos — Cel ce este bun şi spre cei nemulţumitori şi spre cei răi — celor ce nu-I cunosc această bunătate.

Luptă frumoasă. Război sfânt. Război purtat cu jertfe mari. De ei cunoscute şi in­durate.' De noi — poate — nici băauite.

Şi totuşi, când în nopţile acestei luni — Oc­tomvrie — gândul ni-se îndreaptă spre ei, sufle­tul ni-se umple de o caldă mângâiere şi sigură nădejde. In spatele acestei lupte vedem cum se ridică, biruitoare, crucea lui Hristos şi ra­zele mântuirii aruncă săgeţi de lumină în în-tunerecul necredinţei, trezind sufletele la viaţă nouă.

iteli g e n f ă şi infeiectua Bâtrânii d i n societatea noastră ardeleană Şi azi mL^i păstrează denumirea veche de

itelect « p e n t r u a defini noţiunea de ec ual , o £ ^ r e îuseamnă altceva. .. Qtengenţ^ t facultate a sufletului

0 care se : e a z£ ^ . . ^ J ^ ^ a o s c , se descopere şi se orga

scă. I

* - * O a ş t e r e a aprofundată a lucru-

' ^ J / ^ ^ l e c t u a l de obiceiu este şi inte-:atâ si int 1 oamenii inteligenţi sunt tot-

« n e a s c ă ^ l ^ ^ ^ 1 6 P " n C â r e S e a s i g u r ă v i a * a

; g e r e a ^ ^ ^ « a l i g e n ţ a omului înlesneşte în-

m. N u

m ŞtVantel<2SCitliali> c ă c i i a t e l i g e a t P o a t e f i

'U. Aceşti S € * - u u n oarecare muncitor cu M„ . ^ î n s ă nu sunt intelectuali..

, lvlunca i t»«- . .<-• •'sonală, fest^c<&lectualului este mai specific

m a i alb ^ X a a i o r i ' g î n a l ă » mal desintere-1,8 a r e s i n g ^ * * 4 8 ^ - Pantofarul de exemplu 'să câştig ^ preocupare de a face ghete,

simţi c*** lucrează interesat, mecanic, f e t i t e î a ^ P l ă c e r e deosebită, fără a avea

l n t e lectual i t : e - Stimulentul pentru muncă rs°Qala, dre» ^ ^ t e în primul rând plăcerea î.^e î h a î ^ * ^ 8 1 6 8 de a s e r v i societatea, de !" 9 i numai -5*̂ P a c a l e a progresului,.a ..feri-" 8 t r i c t P ^ v f * 1 r â n d u l al doilea folosul ego-

' . ' ' ^ l e c t u ^ ^ ^ n a l , interesul material. , 5 e«ulaf: c j * " 1 ^ ! mai munceşte şi din dorinţa

C 0 ^ r i b u ^ ''ea

a se întrece în măsura prin s o c i e t ^ J / ^ u o parte cât .de mică, la fe:

l î S , a neamului din care face

parte. Câtă vreme muncitorul maestru nu ur­măreşte acest scop, decât în mod indirect.

De aceea nu fiecare pretins intelectual, nu fiecare licenţiat şi om cu diplomă şi cu o cultură generală, câştigată în scoală, sau cu o cultură specială, câştigată în şcoli speciale sau Universitate şi înarmat cu bogate cuno­ştinţe şi aşezat într'o funcţie niai mică, sau mai mare îşi poate pretinde de drept titlul de intelectual.

Acest nume îl merită numai acei membri ai societăţii muncitoare cu creerul, care prin muncă lor constructivă, devotată şi desinte-resată, scot pentru societate pilde de hărnicie şi nobilă practică profesională, care prin munca Ier contribue la continua regenerarea societăţii, care organizează societatea şi o ajută cu scopul de a pune baze solide mij­loacelor necesare progresului, care îşi atribue şi îşi pun un rol social armonizând interesele personale cu cele sociale, care se adaptează ca indivizi la societate, care prin activitatea lor se încadrează în nevoile sociale ale popo­rului din care fac parte.

Societatea românească are mulţi intelec­tuali adevăraţi, care urmând dispoziţiilor lor individuale şi înţelegând rolul lor social caută eă-şi afirme intelectualitatea, ajutând §i spri­jinind orice muncă desinteresată şi creatoare pentru interesele colectivităţii, pentru intere­sele eterne ale neamului.

Câţi sunt însă între intelectualii noştri, care lipsiţi de simţul solidarităţii, da. Sinceri­tatea şi aitruismul profesiunii lor, hu se simt

obligaţi a-şi. incadra munca lor cu tot sufletul în realităţile şi nevoile Statului şi ale pro­gresului obştesc. Foarte mulţi sunt care nu pricep, că din momentul, în care s'au dedicat unei cariere intelectuale, ei nu mai sunt ai lor, ci aparţin societăţii, neamului, patriei, pentru care sunt obligaţi să trăiască, să mun­cească, să se jertfească, pentru a păstra moş­tenirea înaintaşilor şi pentru a asigura un viitor mai bun. Cariera intelectualului trebue să fie o carieră de apostolat.

Intelectualilor ca apostoli le adresează poetul Vlahuţă indemnul la unire, la solida­ritate pentru o acţiune comună, prin versurile:

Voi, căror Vi s'a dat solia sfântă De preoţi ai acestei mari puteri,-Voi, în al căror suflet se frământă întunecate valuri de dureri,

Şi gânduri de-un întreg popor gândite, Nu duce(i minunatul vostru dar Ofrandă mâinilor nelegiuite, Ci, ca pe sfânta masă din altar

A împărtăşirii taină preacurată Aşa cuvântul să Vi-1 pregătiţi, Ca mii de inimi la un fel să bată Şi miilor de veacuri să vorbiţii

Urmând acest indemn şi conformându-ne toţi cei puşi în serviciul Neamului, prin pre­gătirea noastră intelectuală, vom. merita nu­mele de intelectuali şi ne vom face vrednici de recunoştinţa vecinică a Neamului.

Prof. Emi l P r e c u p

Pag. 4 \j i \ 1 IX L. re

Ştiri mărunte A c ă z u t O d e s s a t Alaltăieri, Joi, admirabila

oştire română, printr'un asalt vijelios, a înfrînt şi ultimele rezistente ale oştirilor bolşevice ce apărau cu îndârjire cetatea straşnic întărită a Odessei. Spre seară mândrul nostru tricolor ţâlfăia pe fortăreţele redutabile ale acestui cuib istoric al bolşevismului şi pilon, crezut de neînvins, al sistemului strategic Vo-roşilov-Stalln. Vitejia fără perechea trupelor noastre şi priceperea superioară a comandamentului militar român, a biruit toate obstacolele, secerând o biruinţă dintre cele mai strălucite ale războiului împotriva colosului moscovit.

P e n t r u răn i ţ i i d e r ă z b o i u . Profesorii şi e lev i i l iceului român uni t de băieţi „Sf. Vasile cel Mare" din Blaj au executat , D u m i n e c a trecută, pentru ră­niţii aflători în spitalul militar din „Institutul Re­cunoştinţei", trei programe dintre cele mai b ine v e ­nite ş i mai selecte . S'au rostit trei conferinţe despre: Rolul Blajului în trecutul românesc , din partea dd. Dr. Cor. Suciu, dir. l í e , N. Comşa şi Gh. Biriş pro­fesori. S'au recitat poezii , s'au cântat c â n t e c e po ­pulare şi s'au executat puncte de muzică a leasă . — Impresia lăsată de această atenţie deosebită faţă de răniţi va r ă m â n e a de neuitat în inimile tuturor.

î n v ă ţ ă m â n t u l r e l i g i o s î n Ş c o a l e l e S e c u n ­d a r e . R apărut „Noua Programă Analitică pentru învăţământul religios în Şcoalele Secundare", apro­bată în Conferinţa E p i s c o p e a s c ă din 26 Martie 1941. Odată cu publ icarea ei, prin Circularul No . 18-1941, s e deschide concurs pentru întocmirea de manuale î n conformitate c u n o u a programă. Termenul pen­tru Dogmatică (cl. Y-a) şi Apologetică (cl. VH-a) es te 15 Maiu 1942; iar pentru ce le la l te c lase e s te 1 Ia­nuarie 1043. In arh id ieceză programa s'a tr imis On. Oficii Protopopeşti . Doritorii de a participa la c o n ­curs s e vor adresa pentru a obţine «Programa", Reverendis imului C a n o n i c / . Moldovan, Blaj , Pre­şedintele Comisiei Catehetice Metropolitane, căru ia i s e vor trimite la timpul său , şi manuscr i se le de m a n u a l e în câte trei e x e m p l a r e bătute la maş ină . Odată c u apariţia noi lor manuale , predarea rel igiei conform acestei programe d e v i n e obligatorie.

L o c a l e . Mâine, D u m i n e c a III după înălţarea Si. Cruci, va predica în Catedrală, păr. Vasile Pop, profesor, iar D u m i n e c a ce- i urmează, d e praznicu l Sf. Dumitru, v a predica păr. Ion Moldovan, c a n o n i c mitropolitan.

— Vestea cuceriri i Odese i a stârnit va lur i de însufleţire în toate in imi le c e s imt româneşte . La ora 11 înainte de m a s ă a avut loc o entus ias ta manifestaţie patriotică c e a pornit pe s trăz i l e ,B la ­jului d in faţa catedrale i ş i la care au luat parte autorităţile c iv i le ş i c e l e b iser iceş t i din loc , precum şi e l ev i i dela toate ş c o a l e l e de aici, cu dască l i i în frunte. încheierea manifes taţ ie i tot în faţa catedrale i s'a făcut, cu cuvântu l d i n e l a n a 111. Sale Dr. Victor Macaveiu, prepozit capi tulor şi vicar general . — Oraşul a fost pavoazat .

A p o s t o l i e în t i m p d e războ iu . In decursul vizitelor, pe care Nunţiul aposto l ic din| Italia le-a făcut î n diferitele lagăre d in Italia, a dat peste u n bun număr de internaţi c iv i l i chinezi . Dintre ace ­ş t ia 40 au cerut s ă fie primiţi în sânul Bisericii . D u p ă o pregătire d e 3 luni , făcută de un franciscan ch inez , păr. A . Tchang , toţi aceşt ia fură botezaţi , miruiţ i ş i cuminecaţ i pentru prima dată de însuş i Nunţiul în insula Gran Sasso , î n prezenţa une i mul­ţ imi mişca tă p â n ă la lacr imi de solemnitatea mo­mentului . Preafericitul Părinte învrednici pe neofiţi de o b inecuvântare s p e c i a l ă , iar aceştia îş i arătară, în c u v i n t e calde ş i în cântări ocaz ionale , fericirea c e o gustau în a c e l e c l ipe de înălţare suf letească.

Osândir i l a m o a r t e . Curţile Marţiale germane , din Praga şi din Bri inn, după cum e informată a-genţ ia „Rador", a u m e r e u d e lucru. Săptămâna tre­cută , de ex., a u rost i t 25 de osândiri Ia moarte pentru sabotaj ş i port i l ega l de arme. Printre ce i condamnaţ i s e alia ş i Dr. Frendenberger, şef de s e c ţ i e In ministerul agriculturii .

E x p l o r a t o r c a t o l i c în r e g i u n î , „ Artenie Cubi l ly O. M. I., docent de bot h vers i tatea c a t o l i c ă d in America , a

c â l Uv' foarte î n d r ă z n e a ţ ă că lă tor ie în r e g i U n - ? l e c a t W Canadei, v o i n d s ă c e r c e t e z e golful «' lui Baffin ş i z o n a a r c t i c ă centrală a C

U ' ! l ' ' ta ; , av izat pe rectorul univers i tă ţ i i că intern- 9 ^'' E l ' ierneze în apropiere de locul unde ac a 2 î H ani şi-a g ă s i t m o a r t e a vest i tul exploraT r*"'̂ 1' împreună c u 120 t o v a r ă ş i . F r a %

S. E. I. d in T o r i n o p r e m i a t ă cu m .H. i . a u r . Ministerul Educaţ ie i Naţionale din conferit Soc ietăţ i i de Editură Internaţională (S Italia

«iionaiă (S din Torino, c a r e d u p ă c u m se ştie e condus'j sales iani , m e d a l i a de aur pentru activitatea o a desvoltat-o în favorul şcoale i italiene, editură e u n a dintre c e l e m a i de seamă, din curile căre ia au i e ş i t n u numai scrieri' educaţi" pentru t ineret , dar ş i scrieri de cea mai marc " loare şt i inţ if ică. A c e a s t ă recunoaştere speciala' meritelor s u s z i s e i s o c i e t ă ţ i din partea autoritari! şco lare in te l ec tua le , a produs c e a mai plăcuta' presie n u n u m a i î n rândul catolicilor, dar şiţ t ii publ icului m a r e i ta l i an .

C o n v e r t i r e c a p u ţ i n e a l t e l e . După c u m w t ează „L'Osservatore Romano" (3. X. 41), î n Chicag s'a convert i t la c a t o l i c i s m o scriitoare cu numt'. Lillian Browne-Olf, autoarea lucrării „Their nara i s Pius", c a r e a s târn i t mare vâ lvă . Opera a c s a s i e rodul a lor doui ani de cercetări şi s tud i i fc Bibl ioteca V a t i c a n a ş i î n altele . Impuls la s t u d i n t ca to l ic i smului i -a dat, î n c ă pe când era copi la , / conferinţă în c a r e fusese atacat crezul şi Biserici Romei . In drumul său de studii s'a oprit şi in 0 tatea Eternă, unde a fost primită în audienţi P ius XI, a cărui v i a ţ ă a scris 'o în urma unei v i â l a bisil ica „San Pao lo fuori le mura". Numai scriii: a ceas tă biograf ie a î n c e p u t să vadă lumea c u ochii catol ici , ş i s'a convert i t . Noul său volum, m e n ţ i o w m a i sus, s'a scr i s fiind deja catolică şi cupriadi v i a ţ a papilor ce au purtat numele Pius, tncepândj c u Pius VI

f D u m i t r u N . G h e r g h i n a , înv. dir. în Oarbs| d e Mureş, a c ă z u t ero ic p e câmpul de onoare t Transnistria, in z iua de 19 August c , la vârsta d 34 de ani. — V e ş n i c ă pomenirea lui 1

Telefonul „Unirii" Of. p a r o h i a l S i t i t e l e c . Confirmăm primire^

sumei de 400.Lei, abonament pe 1940 şi 1941. M. C o n s t a n ţ a . A m primit 100 Lei, abonau»!

pe o jumătate de an. j A . S i l v a ş u l s u p e r i o r . Chităm primirea abona'

meniului pe 1941. Of ic iu l p a r o h i a l Lupen i . Am-primit 200 Ir.

abonament până la 31. XII. 1942. Dr. M. T i g h i n a . A m primit suma

în contul abonamentului.

trimisa

B. Z d r a p ţ i . Confirmăm primirea sumei de

k oi

se

bà

Ml

dl

ie

ta.

h

tic

k

, E

k

ta Uh

fm

lei

¡ra [ii/c

Dr. D . B u c u r e ş t i . A m primit 1000 Lei. acu până la 31. XII. 1940. . ,ţ

D . R o ş i a d e S e c a ş . Confirmăm V n V t a W

& [

namentulului pe jumătatea a doua a anului cur

Apógrafo* St tOùnaruiM Bfe|j

¡na

Convocare Domni i a c ţ i o a r i ai Băncii Cassţ

Păstrare din Iernut, S . fl. Iernut, în llC" da re , s u n t c o n v o c a ţ i la

Adunară generala ordinar». t

c a r e v a a v e a l o c î n localul Bânciy Iernut, î n z i u a d e 23 Octomvrie 1941.°^ 11 a. m., i a r d a c ă î n această zi 1

în t runi n u m ă r u l n e c e s a r de acţ iuni , p e n t r u a d u c e r e a hotârânio labile, î n z iua d e 30 Octomvrie i» ' ace l a ş l oca l şi o r ă , a v â n d urmâtoa

O R D I N E D E ZI: , ti

_ la 30 v r i e 1940, a r a p o r t u l u i lichid»*0' comitetul d e c e n s c r i . . . «f cf

2. D e s c ă r c a r e a lichidatorul" seri.

3, A l e g e r e a î n c ă şi censc r i .

1. A p r o b a r e a Bilanţului Ş» - p £ C t ; profit şi p i e r d e r e încheiat; ^ l i á

\m

ire

'a

'uri

i f i c Ui

ire

'ip

'trU

'nr

i/o i'ki

Hlt

Psci h

¡caí "h

%

'sa Ub

"lh

S

ki,

%

Octomvrie, luna misiunilor. Cu gândul la misionari, spre zările îndepărtate ale ace­stui sfânt război, să trudim acum împreună cu ei, ca să-i ajutăm în uriaşa luptă ce o duc pentru Evangelie şi împărăţia lui Hristos.

Pr. V. C o p r e a n u

Luna Octomvrie, luna misiunilor. Luna în care şi pe acest front războiul se adeve­reş te şi trebue să fie total. Cei de acolo şi cei de aici duc lupta împreună pentru acelaş ideal : lărgirea împărăţiei lui Hristos.

Luptă aşa de puţin apreciată, aşa de puţin cunoscută. Nu numai în rândul mireni­lor. Şi îutr'al nostru, al preoţilor. Listele de colectă misionară făcută an de an în această lună şi publicate de Comitetele diecezane ale Operei, cu atâtea parohii lipsă la apel, dove­desc această afirmaţie.

Mulţi se scuză în faţa conştiinţei lor cu mulţimea greutăţilor şi a necazurilor ce s'au abătut asupra credincioşilor noştri , cu mulţimea colectelor ce se cer din diferite părţi. Şi totuşi scuza nu este reală. Din potrivă. Zilele de azi, cu necazurile lor, sunt vremea cea mai potrivită pentru a ne da cele mai frumoase rezultate pe acest teren. Omul e mai dispus să facă binele când se află în necaz decât altădată. Şi cum nu aşteaptă azi credincioşii să le dai ocazie să facă fapte bune de milos­tenie. Cum nu ascultă azi îndemnurile preo­tului.

Că suntem şi noi în ţinuturi misionare şi avem atâtea nevoi de împlinit la noi acasă, nu e nici asta o scuză. Pentru truda depusă în acest ogor, Isus ne va da rezultate fru­moase pe terenul ce ni-se pare mai greu de desţelenit. Poate aceasta o şi aşteaptă. Şi cât de mângâiat se ştie omul care a dat ceva pentru Isus, Cel din bisericuţa satului sau din îndepărtatele ţinuturi misionare. Se ştie şi el împreună lucrător al împărăţiei lui Hri­stos.

Nu mai zic nimic la concluzia pent ru care milita un frate, care presupunând că în parohiile noastre credincioşii nu ştiu c e s acelea misiuni, şi dacă ajută cu ceva, ajută numai de ruşinea preotului care cere, banii adunaţi nu mai pot aduce nici un folos ope­rei misionare şi din acest motiv nu mai face nici o colectă.

Adevărata cauză şi cea reală care îm­piedecă opera misionară în multe parohii e comoditatea noastră de care aşa de greu ne despărţim sau nici nu ne despărţim. Şi acea­stă comoditate e piedecă şi pentru alte lucruri bune. Reuniunea Mariană nu lucrează fiindcă nu avem femei cari să se înscrie. De Agru nici nu vorbesc. Apostolatul Rugăciunii nu-1 Introducem fiindcă n'avem în parohie credin­cioşi cari să se spovedească şi să se cuminece în fiecare primă Vinere din lună. Nu litur-gisim zilnic, f i i ndcă . . . nu avem cantor şi copil nu găsim să ne dea răspunsurile. Ru­găciuni de seara, publice, nu facem . , . fiindcă oamenii sunt la câmp la lucru şi nu vin, etc. etc. Iar colecta misionară cu atât mai vârtos. Cum să mai molestăm pe credincioşi in zilele de azi, umblând dela uşă la uşă, când au atâtea necazuri. In calea operei misionare dela noi nu stă nici o piedecă decât como­ditatea.

Dar dacă vom pregăti din vreme Dumi­neca, săptămâna sau luna misionară cu toate mijloacele ce ne stau la dispoziţie, dacă vom merge personal dela uşă la uşă» stând chiar ceasuri întregi acolo unde e necesar să facem cunoscută opera, dacă în fruntea listei, cu toată sărăcia în care ne abatem, vom fi noi preoţii, cu suma cea mai ,mare , nu vom ieşi din nici o casă fără să fi primit ceva. Şl re ­zultatul nu poate fi decât frumos. Iar darul lui Dumnezeu nu poate să nu coboare asupra noastră acolo şi atunci când avem nevoie de el.