7/23/2019 Fisa 3.4

http://slidepdf.com/reader/full/fisa-34 1/3

Ce este atacul de panică şi agorafobia?

Aproape toată lumea trece din când în când prin momente de îngrijorare. Însă, în ataculde panică, persoana resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare/teamă/anxietate, încât poatesimţi că imediat ar putea avea atac de cord, că va înnebuni sau îşi va pierde controlul. Într‑unatac de panică puteţi resimţi simptome zice cum ar : probleme de respiraţie, furnicături, ţiuit în urechi, tremor, senzaţia de sufocare, dureri de piept, transpiraţie sau palpitaţii. Ar trebui să văfaceţi un consult medical ca să eliminaţi orice cauză medicală posibilă a acestor simptome, cumar hipertiroidism, dependenţă de cofeină, prolaps al valvei mitrale etc. Un atac de panică poatedeclanşa simptome specice bolilor menţionate anterior. În cazul în care persoana experienţiazăatacuri de panică recurente, neaşteptate, se teme să nu aibă noi atacuri sau se teme de semnicaţiaacestora şi, ca urmare, îşi modică semnicativ comportamentul. În asemenea cazuri, se poate dadiagnosticul de „atac de panică”.

Mulţi pacienţi diagnosticaţi cu atac de panică experienţiază şi „agorafobie”. Agorafobia

este reprezentată de teama resimţită în locurile şi în situaţiile în care pacientul ar putea avea unatac de panică sau de unde ar putea scăpa dicil. De exemplu, persoanele cu agorafobie evită sărămână singuri în afara casei, să se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul,să traverseze poduri, înălţimile, să traverseze tuneluri, să traverseze spaţii deschise (câmpuri)sau să folosească liftul. Mulţi pacienţi au atacuri de panică şi în somn. Acest lucru se poatedatora scăderii semnicative a ratei pulsului din timpul somnului, ceea ce determină o reacţie decompensare prin creşterea ratei pulsului, ceea ce poate duce la trezirea bruscă din somn.

Mulţi pacienţi cu agorafobie devin anxioşi la lumina zilei; alţii, în momentele în careapune soarele şi scade intensitatea luminii. Temperatura are un rol important în atacul depanică – numărul persoanelor cu atac de panică şi agorafobie creşte exponenţial în timpul verii,mai ales din cauza creşterii pulsului, a ameţelilor şi a deshidratării, precum şi datorită creşteriiposibilităţilor de a petrece timpul în afara casei (unde, de fapt, persoana se percepe ca ind multmai vulnerabilă). Persoana se teme că în asemenea situaţii ar putea avea atacuri de panică.

Care sunt cauzele atacului de panică şi ale agorafobiei?

Potrivit anumitor teorii, multe situaţii care pot declanşa atacuri de panică au fost periculoasela începuturile evoluţiei umane. De exemplu, blocarea individului într‑un tunel putea duce lasufocare sau la leşin; înălţimile pot periculoase; în spaţii deschise, persoana este mai expusăatacului animalelor de pradă (lei sau lupi); spaţiile publice îi puteau expune pe strămoşii noştri lacontacte cu străini periculoşi. Multe dintre fricile specice atacului de panică şi agorafobiei suntreminiscenţe ale unor frici instinctive şi adaptative timpurii. Însă, în zilele noastre, aceste situaţiinu mai sunt periculoase.

O serie de cercetări au demonstrat existenţa unei legături genetice între atacul de panicăşi agorafobie, deşi niciuna dintre acestea nu sunt moştenite în totalitate. În decursul unui an,30 ‑ 40% din populaţia generală va experienţia un atac de panică. Cu toate acestea, majoritatea

acestor persoane nu vor interpreta atacul lor de panică ca ind un pericol catastrofal. Prin aceastăinterpretare, ei nu vor ajunge să dezvolte tulburarea de atac de panică sau agorafobie.Iniţial, atacul de panică este activat de situaţii stresante, cum ar ieşirea din casă, conicte

maritale/conjugale, intervenţii chirurgicale, responsabilităţi noi sau diverse boli. Acestesenzaţii de activare ziologică (dicultăţi de respirare, transpiraţie, palpitaţii, ameţeli etc.) pot interpretate greşit ca ind semnele unui pericol catastrofal – de exemplu, persoana poate săse concentreze asupra creşterii frecvenţei ritmului cardiac şi să ajungă la concluzia că va avea pe

Fişa de lucru 3.4. Informaţii oferite pacienţilor despre atacul de panică şiagorafobie

Din Planuri de tratament şi intervenţie pentru depresie şi anxietate, de Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland. Drepturide autor Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland, 2000. Au dreptul de a fotocopia această şă pentru uz personal doarcumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).

(continuare)

7/23/2019 Fisa 3.4

http://slidepdf.com/reader/full/fisa-34 2/3

Fişa de lucru 3.4. Informaţii oferite pacienţilor despre atacul de panică şi agorafobie(pag.2 din 3)

loc un atac de cord. Ca urmare, persoana poate deveni „hipervigilentă” (adică să seconcentreze excesiv asupra reacţiilor zice), ceea ce poate duce la creşterea activării (senzaţii

zice şi îngrijorare accentuată). Acest nivel ridicat de activare poate declanşa noi interpretăricatastroce eronate, ceea ce numim „alarme false”, deoarece semnalează un pericol iminent însituaţii care nu sunt de fapt periculoase. Un atac de panică complet poate cauzat de asemeneaniveluri ridicate de activare şi interpretări eronate. În consecinţă, persoana dezvoltă „anxietatede anticipare” (teama că atacul de panică se va repeta) şi începe să evite situaţiile care potinduce asemenea anxietăţi – mai ales dacă ieşirea din asemenea situaţii este dicilă sau jenantăsau ajutorul nu este la îndemână. De fapt, în momentul în care persoana gestionează anxietateapreponderent prin evitare sau evadare, ea a dezvoltat deja agorafobia.

Persoana cu agorafobie care nu evită toate situaţiile anxiogene îşi găseşte o „persoană desiguranţă” – adică o persoană care să o însoţească în aceste situaţii temute, pentru a o ajuta săevadeze în cazul în care anxietatea devine prea puternică. Deşi este posibil ca, datorită „persoaneide siguranţă”, evitării sau altor „comportamente de siguranţă”, persoana să nu mai experienţiatatacuri de panică de mai multe luni, ea poate trăi cu teama că va avea asemenea atacuri în viitor.Mediul de funcţionare a unui asemenea pacient se îngustează datorită fricii şi comportamentelorsale evitative. Parţial, datorită acestor limitări de funcţionare şi lipsei sentimentului de controlal inabilităţii de a gestiona situaţia, multe persoane cu atac de panică şi agorafobie dezvoltăşi depresie. Multe dintre aceste persoane devin atât de anxioase şi depresive încât recurg laconsumul de alcool sau auto‑administrarea de Valiu sau Xanax.

Miturile cele mai frecvente despre atacul de panică şi agorafobie

În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este rezultatul unor problemepsihice foarte profunde. Desigur, oricine, cu sau fără atacuri de panică, poate avea problemepsihice serioase, dar tulburarea de panică şi agorafobia nu sunt neapărat legate de problemepsihice profunde. Puteţi depresiv, să aveţi diverse tipuri de dependenţe, să vă auto‑criticaţipentru faptul că aveţi atacuri de panică, însă panica în sine poate tratată ecient fără terapie dedurată lungă, care să exploreze experienţele din copilărie ale pacientului. Multe persoane cu atac

de panică sau agorafobie au deseori convingeri nerealiste despre anxietate, de exemplu „Toatefricile sunt dăunătoare” şi „Trebuie să scap imediat de fricile mele”. Alţii îşi interpretează eronatanxietatea ca ind semnul unei boli severe. Alte persoane cred că, de vreme ce au atac de panicăşi agorafobie de mai mulţi ani – iar terapia tradiţională nu s‑a dovedit utilă în cazul lor – , situaţialor nu se va îmbunătăţi niciodată. Terapia cognitiv‑comportamentală, cu sau fără tratamentmedicamentos, s‑a dovedit a ecientă în intervenţia atacului de panică şi a agorafobiei.

Ecienţa terapiei cognitiv‑comportamentale în atacul de panică şi agorafobie

Din fericire, există mai multe studii care investighează efectele terapiei cognitiv‑compor‑tamentale în cazul atacului de panică şi al agorafobiei. Aceste studii au fost derulate laUniversităţile Oxford (Marea Britanie), Universitatea din Pennsylvania, Universitatea de Stat dinNew York (Albany), precum şi alte universităţi şi facultăţi de medicină. În cadrul unor intervenţiide 20‑25 de şedinţe, rata ecienţei intervenţiilor variază între 85‑90%. Chiar şi după terminareaintervenţiei, majoritatea pacienţilor evaluaţi la 1 an după nalizarea intervenţiei au menţinutefectul acesteia.

Tratamentul medicamentos în cazul atacului de panică şi al agorafobiei

O serie de medicamente s‑au dovedit a utile în tratamentul atacului de panică şi alagorafobiei. Printre acestea se numără antidepresivele (de exemplu, Tofranil, Prozac, Zoloft,inhibitori ai oxidazei monoaminice); Xanax şi alte medicamente pentru anxietate; beta‑blocanţii.Aceste medicamente pot facilita reducerea nivelului de activare. Însă, după întreruperea

(continuare)

7/23/2019 Fisa 3.4

http://slidepdf.com/reader/full/fisa-34 3/3

tratamentului medicamentos, pacientul poate experienţia din nou simptomele ataculuide panică. În consecinţă, este recomandată, în tratamentul atacului de panică şi al agorafobiei,

combinarea tratamentului medicamentos cu intervenţia cognitiv‑comportamentală.Etapele principale ale intervenţiei cognitiv‑comportamentale

Intervenţia cognitiv‑comportamentală a atacului de panică şi a agorafobiei se concepe în jurul unor scopuri specice: în primul rând, pacientul este ajutat să înţeleagă natura anxietăţii,a panicii şi a agorafobiei; al doilea scop major constă în identicarea situaţiilor pe care pacientulle evită sau de care îi este teamă; în al treilea rând, evaluarea naturii, a severităţii şi a frecvenţeisimptomelor specice şi identicarea situaţiilor specice care declanşează atacurile de panică;al patrulea scop major constă în identicarea altor probleme/tulburări coexistente, de exemplu,depresie, alte tulburări de anxietate, abuz de substanţe, alimentaţia excesivă, singurătatea,problemele maritale/de cuplu.

Intervenţia de care veţi putea benecia include unele dintre următoarele tehnici deintervenţie sau pe toate: relaxarea musculară; trainigul de relaxare prin respiraţie şi trainingul decontrol al respiraţiei (mai ales în cazul în care vă hiperventilaţi); expunerea treptată la situaţiilecare declanşează atacurile de panică; ameliorarea reacţiilor la stres; identicarea modului în carevă interpretaţi simptomele zice la stres; trainingul în elementele de bază ale terapiei cognitive(adică să înţelegeţi că modul în care gândiţi poate determina şi modul în care resimţiţi teama şisă însuşiţi modalitatea prin care să vă simţiţi mai bine prin examinarea stilului în care gândiţişi al convingerilor pe care le aveţi); trainingul asertiv (în caz de nevoie); şi trainingul pentrudezvoltarea abilităţii de a recunoaşte şi reduce simptomele atacului de panică în momentul încare acestea apar. În plus, se pot discuta şi rezolva în cadrul intervenţiei şi alte probleme pe carele puteţi avea (de exemplu, depresia).

Ce trebuie să faceţi dumneavoastră ca pacient

Terapia cognitiv‑comportamentală nu este o experienţă pasivă pentru pacient. Pentru

succesul acestui tip de intervenţie este nevoie de implicarea dumneavoastră activă. În consecinţă,trebuie să veniţi săptămânal la şedinţe (în unele cazuri chiar mai des), să completaţi şe/chestionare prin care se evaluează problemele dumneavoastră şi să vă faceţi temele de casă pecare vi le dă terapeutul. Aşa cum am menţionat mai înainte, majoritatea pacienţilor care participăla astfel de intervenţii resimt îmbunătăţiri în funcţionare (din punctul de vedere al atacului depanică şi al agorafobiei), unele persoane resimţindu‑le destul de repede. Chiar şi în cazul în careresimţiţi rapid aceste îmbunătăţiri, trebuie să urmaţi toate şedinţele din pachetul de intervenţie.Terminarea intervenţiei înaintea timpului prevăzut de terapeut creşte şansa recăderii.

Intervenţia este concepută pentru 12 şedinţe. Primele şedinţe sunt alocate evaluării şiexplicării modului în care se derulează şi funcţionează intervenţia. Ultimele şedinţe constau înmare măsură în re‑evaluări, programate de două ori pe săptămână, respectiv de două ori pe lună.

Pachetul de intervenţie pe care vi‑l propunem este combinaţia unor tehnici excelentedezvoltate la Universităţile Oxford, Pennsylvania şi New York (Albany). În abordarea noastră,intervenţia este o modalitate prin care puteţi învăţa cum să vă ajutaţi. Din acest motiv, efectuareatemelor de casă capătă o importanţă deosebită.

Fişa de lucru 3.4. Informaţii oferite pacienţilor despre atacul de panică şi agorafobie(pag.3 din 3)