finalizat2dsada

Proiect pentru examenul de certificare a competențelor profesionale

Potențialul turistic al Carpaților României

Profesor Îndrumător: Andrei Cristina Absolvent: Hutanu Denisia Loredana

2015

Colegiul Economic "Octav Onicescu" Botosani

Cuprins

Argument.........................................................................................................................................3

I Potentialul Turistic al Romaniei....................................................................................................4

1.1. Concepte de baza privind patrimoniul turistic..........................................................................7

1.2. Potentialul turistic natural.........................................................................................................8

1.3. Potentialul turistic antropic.....................................................................................................10

II Caracterizarea din punct de vedere turistic al Carcapilor Romaniei.........................................12

2.1. Descrierea zonei montane a Romaniei....................................................................................13

2.2. Resurse turistice naturale si antropice.....................................................................................15

2.3. Rezervatii naturale montane...................................................................................................18

2.4. Forme de turism practicate in zona montana..........................................................................20

2.5. Agroturismul in zona montana...............................................................................................21

Bibliografie....................................................................................................................................23

2


Argument

Turismul, ca ramură a sectorului terţiar şi, totodată, ca ramură de interferenţă, reprezintă

o opţiune strategică importantă pentru dezvoltarea multor economii naţionale, datorită efectelor

sale benefice în plan economic, social, cultural, precum şi, într-o anumită măsură, asupra

mediului natural. Sunt numeroase ţările care au depus eforturi investiţionale şi organizatorice

importante în dezvoltarea activităţii de turism, iar rezultatele pozitive s-au concretizat în

creşterea numărului de turişti, a numărului de zile-turist şi a volumului încasărilor obţinute din

turism.

Urmare dinamicii deosebit de ridicate, înregistrată în ultimele două decenii, s-a ajuns la

efecte importante ale turismului în plan economic, la scară mondială, respectiv la participarea

acestuia cu cca. 12% la crearea produsului mondial brut şi cu cca 8% la numărul locurilor de

muncă, devenind, totodată, cel mai important component al comerţului internaţional. Deosebit

este şi aşa-numitul „efect multiplicator al turismului”, respectiv faptul că turismul antrenează

numeroase alte ramuri economice, a căror activitate depinde, în mare măsură, de fenomenul

turistic (în special, construcţiile şi serviciile, în general, agricultura, industria alimentară,

industria materialelor de construcţii, a prelucrării lemnului etc.)

Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi o condiţie

indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor sale, prin

valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice.

Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora

presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită conturarea unei

strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice. Atracţia turistică este motivul fundamental şi

imboldul iniţial al deplasării către o anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă

interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o

activitate de turism.

3


I Potentialul Turistic al Romaniei

În sens larg, potenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor

naturale, economice şi cultural – istorice, care prezintă anumite posibilităţi de valorificare

turistică, dau o anumită funcţionalitate pentru turism şi deci constituie premise pentru

dezvoltarea activităţii de turism.

Un teritoriu interesează din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse

turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atracţii turistice sau resurse turistice.

Potenţialul turistic reprezintă oferta turistică potenţială a unui teritoriu care împreună cu

baza tehnico – materială şi cu infrastructura generală şi turistică formează oferta turistică reală

(efectivă) sau patrimoniul turistic.

Varietatea resurselor turistice, specificul, influenţa lor în activitatea turistică duc la

delimitarea a două categorii de potenţial turistic, şi anume: natural şi antropic.

Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul

natural prin componentele sale: relief, condiţii climatice, ape, vegetaţie şi faună, cât şi

modificările acestora din urmă.

Potenţialul turistic are un rol important în dezvoltarea şi diversificarea activităţilor

turistice, de aceea, a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atracţiilor turistice.

Cea mai utilizată clasificare este realizată după conţinutul potenţialului turistic:

• Potenţial antropic;

• Potenţial natural.

Potenţialul turistic natural cuprinde elementele oferite de cadrul natural – relief, climă,

reţea de ape, vegetaţia ş.a., urmărind atragerea fluxurilor de turişti în vederea petrecerii

vacanţelor.

Relieful reprezintă un element de atracţie turistică de sine stătător, reprezentat prin tip

(vulcanic, carstic, glaciar), trepte şi atitudini, toate acestea realizând cadrul propice practicării

drumeţiilor şi alpinismului, cât şi de petrecere a vacanţelor

4


Clima este reprezentată de tipul şi volumul precipitaţiilor, mărimea temperaturilor

înregistrate, perioadele cu soare etc.; creează condiţii propice schierii, curelor heliomarine

ş.a.Reţeaua de ape, reprezentată de apele curgătoare şi cele stătătoare, ape minerale şi termale,

creează cadrul adecvat pentru pescuit, cure heliomarine, sporturi nautice etc.

Vegetaţia prin bogăţia şi diversitatea speciilor, existenţa speciilor florale rare, dă

posibilitatea practicării unor forme particulare ale turismului: cercetare ştiinţifică, vizitarea

rezervaţiilor naturale.

Fauna, sub aspect turistic, prezintă importanţă prin valoarea sa cinegetică şi estetică.

Natură se referă la totalitatea lucrurilor şi fiinţelor din univers, lumea fizică înconjurătoare,

cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima, la fenonenele fizice şi la viaţă, în general.

Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acţiune de orice fel a

omului.

Cuvântul "natură" se poate referi generic la regnul vegetal sau animal, precum şi la felul

în care anumite lucruri lipsite de viaţă interacţionează. De asemenea, se referă la ceea ce numim

sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape şi în general acele lucruri ce nu au fost alterate

cu sau fără ştiinţă de om

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte

condiţiilor fizico-geografice care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi

unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunării). De asemenea, datorită

poziţiei geografice a României, flora şi fauna prezintă influenţe asiatice dinspre nord,

mediteraneene dinspre sud şi componente continental europene dinspre nord-vest.

România dispune de toate condiţiile naturale pentru a deveni una dintre cele mai

importante destinaţii turistice din Europa. Turismul în România este focalizat asupra peisajelor

naturale şi a istoriei sale îndelungate.

Principalele zone turistice din România sunt: Litoralul Marii Negre (Mamaia, Constanţa,

Eforie, Mangalia), nordul Moldovei, zona Braşov - Valea Prahovei, Delta Dunării, Munţii

Apuseni, oraşele cu caracter cultural-istoric Bucureşti, Iaşi, Timişoara, precum şi staţiunile

balneoclimaterice Felix, Băile Herculane, Tuşnad, Moneasa.

5


1.1 Concepte de baza privind patrimoniul turistic

Patrimoniul turistic (oferta turistică) a unui teritoriu geografic (judeţ, staţiune) este

compusdin:- Potenţialul turistic (natural şi antropic);- Infrastructură (generală şi turistică);-

Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).Elementele naturale sau antropice-

resurse sau atracţii turistice- reprezintă materia primă pentru activităţile turistice.

Potenţialul turistic natural

- reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferăcadrul natural prin

componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună,floră) inclusiv caracteristici

modificate sau amenajări ale acestora.

Potenţialul antropic

- reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umanedin punct de vedere

cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al uneiaşezări umane

considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentruturism.

Infrastructura

Aceasta caracterizează gradul de dezvoltare şi este menită să asigure funcţionarea

normalăa unor sectoare importante ale societăţii moderne, fiind indispensabilă pentru

industriahotelieră şi turistică. Ea este de două feluri:1.infrastructura generală;2.infrastructura

turistică.

1. Infrastructura generală:

Reţeaua de transport comunicaţii;- Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie

electrică şi termică);- Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală);- Reţeaua comercială şi

prestări servicii;- Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.

2. Infrastructura turistică:

Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi;- Grupuri

administrative gospodăreşti;- Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective

distractive;- Căi de comunicaţie.

6


1.2 Potentialul turistic natural

Potenţialul turistic reprezintă condiţia esenţială a dezvoltării turismului într-un anumit

perimetru şi poate fi definit ca ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care

se pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea călătorilor. Diversitatea cadrului natural

oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurând totodată şi substratul pentru o

varietate de forme de turism. Prin varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, câmpii,

deltă, România se situează printre cele mai frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei. De-a

lungul existenţei sale de peste două mii de ani, poporul român a creat un extrem de variat şi

bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice.

Ca parte componentă a ofertei turistice, alături de echipamentele de producţie, masa de

bunuri destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura turistică, structurile şi

condiţiile de comercializare, resursele turistice cuprind atracţiile naturale şi antropice dintr-o

zonă, ţară sau regiune geografică.

Fondul turistic natural in calitatea lui de element de baza a potenţialului turistic se

compune in general din elemente generate de natura, cum ar fi: forme pitoreşti de relief glaciar,

carstic si vulcanic; lacurile naturale si glaciare; râuri si in special malurile acestora , litoralele

marilor si oceanelor; văi pitoreşti si văi cu chei; defilee, cascade, peşteri; păduri, poieni;

rezervaţii naturale si monumente ale naturii; clima prin temperatura aerului a apei, precipitaţii,

durata de strălucire a soarelui; fauna(fond cinegetic, piscicol).

Fondul turistic antropic, generat de societatea umană în decursul mileniilor se compune

din: obiective culturale; obiective istorice; obiective etnografice si folclorice; obiective artistice;

obiective ştiinţifice; manifestări culturale; manifestări sportive; manifestări artistice; manifestări

si obiective economice; aşezări urbane si rurale; lucrări de arta, hidrotehnice si de comunicaţie.

Resursele naturale cuprind ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural prin

componentele sale: relief, climă, floră, faună, monumente naturale, rezervaţii. Această ofertă

primară potenţială, alcătuită din componentele naturale de peisaj, reprezintă potenţiale resurse

turistice şi joacă un rol determinant în dezvoltarea turismului. Elementele care trebuie puse în

valoare în mod special sunt:

7


- valoarea curativă (balneoclimaterică) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei;

- valoarea recreativă, estetică şi peisagistică, nu în puţine rânduri determinantă în alegerea

destinaţiei (munte, deal, câmpie, litoral sau deltă);

- cadrul de derulare al unor momente de destindere sau a unor hobby-uri (oglinzi de apă,

masive muntoase, peşteri, torente, resurse cinegetice);

- valoarea cognitivă în cazul componentelor desemnate ca parcuri, grădini botanice sau

zoologice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii.

Relieful prin tipurile sale (glaciar, carpatic, vulcanic), prin treptele sale şi altitudinile sale,

prin peisaj, formele bizare, fenomenele geologice, monumentele naturii se constituie ca o atracţie

turistică de sine stătătoare, stimulând drumeţia sau odihna şi recreerea ca modalităţi de petrecere

a vacanţei.

Formele de relief sunt asperităţi ale scoarţei terestre. Încă de la naşterea Pământului

diverşi factori au dus la apariţia formelor de relief. Multe dintre formele actuale de relief s-au

format acum sute de milioane de ani, dar nu au rămas neschimbate, ci au fost şi continuă să fie

supuse permanent unor schimbări, determinate de diverşi factori.

1.3 Potentialul turistic antropic

Înglobează o gamă variată de obiective generate de talentul şi inspiraţia geniului uman,

manifestate permanent de-a lungul timpului, din preistorie şi până astăzi. Principalele însuşiri

atractive ale unor astfel de obiective sunt înmagazinate într-o serie de trăsături definitorii cum ar

fi: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunea sau funcţiile îndeplinite.

O caracteristică a resurselor turistice antropice ale Tăşnadului, ca de altfel ale întregii

Transilvanii, este dată de multiculturalismul acestei provincii geografico-istorice, respectiv de

coabitarea seculară a românilor cu maghiarii şi germanii, fapt ce a condus la o diversitate

remarcabilă a manifestărilor artistice ale celor trei comunităţi, la realizări inedite în plan material

şi spiritual, la multiple şi pitoreşti interferenţe şi influenţe reciproce.

Le vom putea sesiza cu uşurinţă în stilurile arhitecturale ale edificiilor, în inventarul

acestora, dar mai ales la nivel etnografic, folcloric, al melosului, dansului şi portului popular.

8


Din grupa obiectivelor turistice antropice fac parte: vestigiile istorice, edificiile

religioase, obiectivele culturale, monumentele, resursele atractive etnografice (arhitectura

populară, obiceiurile, tradiţiile, ocupaţiile, hramurile şi pelerinajele religioase, folclorul,

gastronomia).

9


II Caracterizarea din puct de vedere turistic al Carpatilor Romaniei

Conform normelor metodologice, în România pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de

primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

3. moteluri de 3, 2, 1 stele;

4. hosteluri de 3, 2, 1 stele

5. vile turistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

6. bungalowuri de 3, 2, 1 stele;

7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;

8. sate de vacanţă de 5, 4, 3, 2, 1 stele,

9. campinguri, popasuri turistice, căsuţe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;

10. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;

11. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;

12. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe pontoane plutitoare, nave fluviale şi

maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

2.1. Descrierea zonei montane a Romaniei

Zona montană din România este constituită din suma suprafeţelor unităţilor administrativ-

teritoriale (UAT) desemnate conform următoarelor criterii:

10


- Unităţile administrativ-teritoriale (UAT) situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600

m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de

Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT;

- UAT situate la altitudini medii între 400 – 600 m şi care au o pantă medie egală sau mai

mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat

de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT.

Lista completă a UAT, conform Programului Național de Dezvoltare Rurală(PNDR)

2007 – 2013, Anexa 4A, se regăsește în Anexa 1 a acestui document. Delimitarea a fost făcută

conform art. 18 al Regulamentului (CE) 1257/1999.

Conform acestei delimitări, zona montană a României cuprinde 657 UAT (NUTS 51)

reprezentând 20% din numărul de UAT existent în România, cu o suprafaţă totală de 71.341kmp,

respectiv 30% din teritoriul național (238.391 kmp). În zona montană trăiesc 3.270.793 locuitori,

reprezentând aproximativ 20% din populația țării.

Zona montană include cca. 64 areale (bioarii) tradiţionale (bazine, văi), cu importante

diferenţieri geo-climatice, tradiţionale şi economice, între bioariile tradiţionale şi chiar între

microzone.

Zonele de munte se disting de alte regiuni prin dezavantaje naturale, ce nu pot fi

schimbate (altitudine, climă, pantă, fertilitate scăzută a solului, perioade mai scurte de vegetație,

izolare față de căile de comunicație și piețele de desfacere) și prin dezavantaje structurale –

îmbătrânirea populației active și tendințele de exod în principal al tineretului, ocupații restrictive,

distanțe mari față de centrele decizionale și administrative, infrastructuri insuficiente.

Zona montană, prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului

agricol, din cauza condiţiilor de climă, substrat geologic, este considerată defavorizată. Acest

areal este fragil din punct de vedere ecologic, antrenând eforturi mari, cu restricţii în exercitarea

unor activităţi economice şi în utilizarea terenurilor, implicând o creştere a costurilor tuturor

activităților și lucrărilor.

2.2. Resurse turistice naturale si antropice

11


Reprezentând creaţia umană, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor tehnice,

culturale şi economice, cât şi elementele materiale şi spirituale tradiţionale ale oamenilor de pe

văile ce străbat Munţii Apuseni, manifestate de-a lungul timpului într-o îmbinare armonioasă cu

natură.

În zona Munţilor Apuseni se află un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente

istorice, de arhitectură sau de artă, că şi un inestimabil patrimoniu care atestă evoluţia şi

continuitatea de muncă şi de viaţă pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei poporului

român. Tot acest fond cultural-istoric constituie o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale şi

o componentă a imaginii turistice naţionale şi internaţionale a Munţilor Apuseni.

Între componetele resurselor turistice antropice ale zonei Munţilor Apuseni, cele mai

reprezentative sunt:

- Vestigiile arheologice legate de geneza poporului român şi paternitatea să pe aceste

meleaguri: cetăţile dacice, ruine ale unor cetăţi milenare etc.;

- Monumente istorice, de arhitectură şi de artă cu valoare de unicat, unele de notorietate

mindiala că: bisericile şi mănăstirile cu fresce interioare; bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate

din Transilvania; monumentele istorice din principalele oraşe-vechi capitale sau oraşe medievale;

- Muzeele şi casele memoriale, multe dintre ele de interes internaţional sau naţional - muzeele

judeţene şi orăşeneşti;

- Mărturiile civilizaţiei şi culturii populare (elemente de etnografie şi folclor); arhitectură şi

tematică populară tradiţională (Câmpeni, Salciua etc.); creaţia artistică: meşteşuguri, artizanat,

ceramică, port popular, folclor literar, muzical şi etnografic.

Aceste elemente se concentrează în principalele puncte etnografice ale zonei cercetate;

Satele turistice, care prin specificul lor, originalitatea şi valoarea turistică, cultural-

istorică, prin ambianţa cadrului natural şi bogăţia resurselor sale pot să se constituie că un produs

turistic inedit satisfăcând o gama variată de motivaţii în turismul intern şi internaţional;

Resursele turistice legate de activitatea ecnomica care includ la rândul lor lucrări

inginereşti şi arhitectonice cu o valoare turistică inedită cum sunt barajele şi acumulările de apă

12


cu interes hidroenergetic (de pe Someşul Mic), hidrocentralele şi alte obiective economice

(Astileu, Tarniţa etc.). Desigur, sunt şi alte obiective eonomice şi sociale care pot fi integrate

într-o anumită formă de turism specializat.

Din mulţimea atracţiilor antropice de interes pentru turism precizăm:

- Elemente de arhitectură populară întâlnite la bisericile şi casele de lemn specifice Ţării

Moţilor, zonei Buciumului şi a mocănimii din Muntele Mare şi la unele construcţii tehnice (piue

de apă sau mori), întâlnite în mare număr pe văile din Munţii Metaliferi, Muntele Mare etc.

Toate variantele de case din cursul superior şi mijlociu al Arieşului se caracterizea prin

monumentalitate datorită acoperişului lor ţuguiat şi mai înalt, făcut din şindrilă şi din paie.

Multiplele detalii de construcţie, de cele mai multe ori sculptate în lemn, conferă arhitecturii

acestora un pronunţat caracter arhaic original;

- Portul popular, deosebit de pitoresc, purtat încă în mod frecvent, în special în zona Ocoliş-

Salciua şi în Lupşa, sau în toată zona, cu ocazia sărbătorilor şi târgurilor;

- Elementele de artă populară caracterizate prin simplitate, sobrietate şi funcţionalitate,

specifice Ţării Moţilor; este vorba în special de: obiectele executate din lemn (tulnice, fluiere,

dolnite, ciubere etc.), unelte cu decoraţii ornamentale, sumane, ţesături, pieptare ornate cu piele,

cusături, unelte din metal cu ornamentaţii;

Manifestări folclorice dintre care prezintă interes datinile şi obiceiurile tradiţionale ce se

ţin la date calendaristice fixe, anuale, săptămânale, sau cu diferite alte ocazii, mai cunoscute fiind

cele de pe Muntele Găină (iulie), Poiana Călineasa (14 iulie), Poiana Negrileasa şi Salciua de

Jos, Lupşa şi Câmpeni;

Monumente şi locuri legate de trecutul istoric al locuitorilor Ţării Moţilor, foarte

numeroase şi importante fiind cele care amintesc de luptele duse de iobagi împotriva împilării,

sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, de eroică lupta a lui Avram Iancu împotriva

exploatării austro-ungare sau cea a Ecaterinei Varga, supranumită şi "Doamna Munţilor";

Monumente de arhitectură religioasă, remarcabile prin valoarea artistică şi vechimea lor,

prezente în majoritatea localităţilor din teritoriu. Amintim de asemenea muzeele etnografice şi

memoriale valoroase prin bogăţia, valoarea şi autenticitatea exponatelor.

13


Un element antropic deosebit de complex, specific zonei studiate, se referă la faptul că

meleagurile Munţilor Apuseni păstrează urme de străveche locuire, prin numeroasele mărturii

arheologice. Astfel în peşterile de la Sohodol (Lucia Mare şi Lucia Mică), de lângă Salciua

(Poartă Zurcilor din Masivul Bedeleu) şi din CheiaTurzii au fost descoperite urme datând din

paleolitic

În aceeaşi cheie se mai află "Peştera Calastur", situată la cea mai mare cota, "Peştera

Morarilor" (660 m) şi "Peştera Binder" (520 m) care au fost populate de către omul primitiv în

paleoliticul mijlociu.

2.3. Rezervatii naturale montane

Parcurile naţionale prin însuşi actul lor de naştere¹, au fost organizate în scopul de a

conserva natura în beneficiul şi pentru agrementul publicului. Deşi satisfacerea nevoilor

oamenilor a reprezentat unul dintre argumentele constituirii parcurilor naţionale, acestea s-au

înscris semnificativ în categoria destinaţiilor turistice relativ mai recent.

Cele mai bine amenajate şi frecventate parcuri naţionale din lume sunt: Yellowstone,

Navajoland, Grand Canyon în S.U.A.; Kruger, Gemsbok în R. Africa de Sud; Kafu în Zambia;

Serengeti în Tanzania; Amboseli în Kenia; Salonga Kabuzi Benga în Zair; Nikob Koba în

Senegal; La Vanoise, Cevennes în Franţa; Tatra Inalta (Tanop) în Slovacia; Plitvice în Croaţia. În

unele parcuri americane (0,5 – 2 milioane ha) se înregistrează până la 3 milioane de turişti anual

(Yellowstone, Yosemite, Navajoland, Grand Canyon).

În Europa, prima rezervaţie naturală a fost creată în Franţa, unde Napoleon al III-lea, la

insistenţele pictorilor de la Şcoala de la Barbizon, declară la 14 august 1861, printr-un edict,

pădurea Fontanbleu, rezervaţie naturală.

Un parc naţional este un spaţiu întins care reprezintă unul sau mai multe ecosisteme,

puţin sau deloc transformate prin exploatare şi ocupare umană, unde speciile de plante şi animale

sunt de un interes deosebit din punct de vedere ştiinţific, educativ şi recreativ sau în care există

peisaje naturale de o mare valoare estetică;, in care cea mai înaltă autoritate competentă a ţării a

luat măsuri de prevenire sau eliminare pe cât posibil, de pe întreaga suprafaţă, a oricărei

exploatări sau ocupări umane şi pentru a face efectivă respectarea entităţilor ecologice,

14


geomorfologice sau estetice care au justificat crearea lui, a cărui vizitare este autorizată, în

condiţii speciale, cu scopuri recreative, educative şi culturale¹.

Ţinând seama de rolul complex al parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, se

remarcă o creştere, la scară planetara, a suprafeţelor protejate, cât şi a numărului acestora.

În România primele arii protejate au fost constituite încă de la începutul secolului (1925 –

1935), din dorinţa de a ocroti multe specii de floră şi faună rare sau pe cale de dispariţie. Există o

puternică concentrare a ariilor protejate în spaţiul montan şi colinar, fiind cu mult mai mică în

perimetrul câmpiilor şi luncilor.

Cele mai cunoscute parcuri naţionale care au intrat de mult în circuitul turistic (Retezat,

Rodna, Ceahlău, Munţii Apuseni, Bucegi, Domogled – Valea Cernei, Delta Dunării), nu au o

dotare corespunzătoare în afară de cea din Munţii Retezat, Bucegi, Rodna.

Marea varietate a cadrului natural, bogăţia florei şi faunei cu multe elemente sudice al

căror areal îşi găseşte limita nordică în judeţul Caraş – Severin au creat posibilitatea ca întinse

teritorii să primească statutul de monument al naturii, rezervaţie naturală sau parc naţional.

Bogate şi variate sunt şi elementele faunistice: scorpionul carpatin (Euroscorpio

carpathicus), vipera cu corn, peste 1300 de specii de fluturi specifice diferitelor zone zoo-

geografice (alpină, pontică, balcanică, central-europeană, mediteraneană).

Rezervaţia naturală Izvoarele Nerei. Se întinde pe versantul sudic al masivului Semenic,

la obârşiile bazinelor Nera şi Nergăniţa cu altitudinea cuprinsă între 620 şi 1410 m. Suprafaţa

rezervaţiei este de 2500 ha. Rezervaţia este importantă prin vegetaţia forestieră de făgete; vârsta

arborilor este de peste 350 de ani, iar înălţimea lor de peste 40 m. Prin frumuseţea exemplarelor

de făgete această rezervaţie poate fi considerată unică în Europa, constituind un adevărat

laborator natural.

Pe lângă flora şi fauna cu populaţii relicte, aici sunt ocrotite şi fenomenele carstice:

ponoare, izbucuri, peşteri, cascade de un mare nteres turistic. Cele mai spectaculoase fenomene

carstice sunt cele trei cascade din zona de tuf calcaros – ale Beuşniţei, lacurile Ochiul Beiului şi

Lacul Dracului.

15


2.4. Forme de turism practicate in zona montana

În literatură de specialitate s-au adoptat diferite clasificări ale formelor de turism

practicate sau practicabile în funcţie de anumite categorii, urmărindu-se o grupare cât mai

corespunzătoare a specificului resurselor turistice, structuri turiştilor, motivaţiilor deplasării şi

caracterului activ al turismului etc. Principalele categorii de resurse turistice ale zonei generează

şi formele de baza ale turismului: turism montan, balnear, vânătoare şi pescuit sportiv, turism

sportiv şi de agrement, turism cultural, de afaceri, ştiinţific, de congrese etc.

Considerăm că această clasificare este cea mai completă întrucât oferă posibilitatea să se

regăsească concomitent atât preferinţele turiştilor şi motivaţia deplasării turistice, cât şi resursele

generatoare de turism. De asemenea, ea are în vedere alte două importante aspecte; pe de altă

parte faptul că multitudinea formelor de turism este dată de complexitatea potenţialului turistic,

iar pe de altă parte, că în teritoriu aceste forme se completează reciproc, contribuind la o

valorificare optimă a potenţialului.

Alături de clasificarea respectivă sunt întâlnite şi laţele care recurg la criterii limitative,

oferind astfel structuri bine conturate dar cu un grad ridicat de rigiditate. Dintre acestea redăm în

continuare, clasificările realizate în funcţie de:

- provenienţă fluxurilor turistice

- gradul de mobilitate al turismului

- perioada anului în care se realizează acţiunea turistică

- mijloacele de transport utilizate

- momentul şi modul de angajare al prestaţiilor turistice

2.5. Agroturismul in zona montana

16


Agroturismul este activitatea de primire si ospitalitate realizata de întreprinzatorii agricoli

individuali sau asociati precum si de familiile lor utilizând propria întreprindere(gospodarie,

exploatatie) sau una închiriata astfel încât activitatea desfasurata sa fie într-un raport de

complementaritate cu activitatile aferente cultivarii terenului, silviculturii si cresterii animalelor,

acestea trebuind sa constituie si în continuare activitati principale1

Agroturismul este o forma complexa de turism ce ofera oamenilor care vor sa se relaxeze,

iubesc natura, cultura si arta populara, posibilitatea de a-si petrece timpul liber în gospodariile

familiilor taranesti.

Agroturismul cuprinde doua mari laturi si anume:

- activitatea turistica propriu-zisa, concretizata în cazare, servicii de alimentatie – pensiune,

circulatie turistica, prestarea serviciilor de baza si suplimentare;

- activitatea economica agricola practicata de prestatorii de servicii agroturistice, concretizata

în producerea si prelucrarea primara a produselor agroalimentare în gospodarie si

comercializarea acestora direct catre turisti sau prin diferite retele comerciale.

17


Bibliografie

1. Stănciulescu Gabriela - Managementul agenţiei de turism, Editura ASE, Bucureşti, 2001.

2. Stănciulescu Gabriela - Tehnologia Turismului, Editura Niculescu ABC, Bucureşti, 2001.

3. Stănciulescu Gabriela - Tehnică operaţiilor de turism, Studiu de caz, Editura All Beack,

Bucureşti, 1999.

4. Dincă Cristian - Tehnician în turism, Manual pentru licee tehnologice, profilul turim, Editura

Didactică şi Petagogica, Bucureşti 2006.

5. Cristianu Constantin - Economia şi politică turismului internaţional, Casă Editorială, pentru

turism şi cultură ABEONA, 1992.

6. Lupu Nicolae - Hotelul Economic şi Management, Editura All Beack, Bucureşti 2005.

7. Minciu Rodica - Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti 2000.

8. Nedelcu Alexandru - Piaţă turistică şi Marketing turistic.

18

finalizat2dsada

Documents