FIȘĂ DE LECTURĂÎn padurea Petrisorului

de Mihail Sadoveanu

1. Date despre autor Mihail Sadoveanu (1880-1961)

S-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, jud. Iași, ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu și al Profirei Ursache, fiică de răzeș. Școala primară o face la Pașcani, unde îl are învățător pe Mihai Busuioc, ,,Domnu Trandafir”, despre care scrie mai târziu. A fost scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. În 1923, Sadoveanu este ales membru al Academiei Române. Peste puțin timp devine președintele Secției literare al Academiei. Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu. Romane renumite: Neamul Șoimăreștilor (1915), Dumbrava minunată (1926), Hanu-Ancuței (1928), Baltagul (1930), Creanga de aur (1933), Viața lui Ștefan cel Mare (1934), Frații Jderi (1935-1942).

2. Tema Fragmentul reprezintă o descriere literară, înfățișând viața tainică a pădurii

Petrișorului, așa cum o descoperă cu emoție și încântare scriitorul. Imaginea de ansamblu, văzută de la distanță, a pădurii urcând domol colinele până în vârful unui pisc prăpăstios este dublată de imaginea apropiată a acesteia, cu detaliile caracteristice ținând de frumusețea nebănuită a peisajului și a păsărilor, a insectelor și a animalelor care o populează.

3. Rezumat “În pădurea Petrișorului" este un fragment dintr-o povestire în care se relatează o întâmplare de vânătoare. În partea descriptivă de început este descrisă viața din pădure, cu tot cu minunatele peisaje. În aceste descrieri apar viețuitoare ca: granguri, sticleți, cintezi, pițigoi, musculițe, gâze cu aripi străvezii și albastre, fluturi și iepurele roșcat care dormită în bârlogul său. După aceste descrieri minunate, apar două personaje: un boier și un vânător. Aceștia se plimbă prin pădurea deasă și își cheamă câinii pe nume Osman și Frisca. Ei se plimbă, în timp ce vânătorul povestește cum a doborât doi lupi imenși din câteva împușcături. Se face liniște o perioadă de timp, deoarece cei doi trimiseseră copoii la vânătoare. Pe drum ei se întâlnesc cu o veveriță, dar nu îi fac niciun rău. Dintr-odată, o căprioară trece fulgerător prin fața lor, iar unul dintre cei doi începe să tragă în ea. Căprioara a fost nimerită într-un punct, iar din acel loc sângele a început să șiroiască. Acesta se împleticea pe picior, apoi forma mici bălți. Căprioara se uita din când în când la reflecția ei din apă. La un moment dat, un țap a trecut pe acolo, dar nu a ajutat-o. Din păcate, căprioara a murit în chinuri.