fabule2

Fabula, una din cele mai vechi specii literare, este o scurtă povestire alegorică, în versuri sau în proză, în care autorul satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli, cu scopul de a le îndrepta. Autorul foloseşte procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă şi morala, care se găseşte, de obicei, la sfârşitul fabulei şi seamănă mai degrabă cu un proverb sau cu o maximă populară.

Fabula era deja practicată cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile şcolare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput, a muştei încrezute. Prima fabulă cunoscută este “Privighetoarea şi eretele”, pe care o povesteşte Hesiod în jurul secolului al VIII-lea î. Hr.

Fabula va lua amploare mai ales cu ajutorul lui Esop, care a trăit în secolul al VI-lea î. Hr. şi care este considerat “părintele fabulei”.

În perioada clasicilor, Socrate însuşi ar fi pus în versuri fabule de Esop, cât timp a fost închis înainte de a muri.

Demetrios din Falera publică prima antologie de fabule atestată istoric. La această colecţie se face de fapt referire când se menţionează astăzi „fabulele lui Esop“.

Statuie a lui Esop

• Greierele şi furnica

• Doi prieteni

• Corbul şi vulpea

• Măgarul în piele de leu

• Vulpea şi strugurii

• Câinele şi reflecţia lui

• Iepurele şi broasca ţestoasă

• Şoarecele de la oraş şi şoarecele de la ţară

• Furnica şi porumbiţa

• Ciobanul mincinos

• Iepurii şi broaştele

• Păunul şi cocorul

• Cerbul şi leul

• Leul, ursul şi vulpea

Iată câteva din fabulele după Esop. Dă click pe un titlu, citeşte fabula, apoi

alege morala potrivită.

Petrecuse cu chitaratoată vara.

Însă iată că-ntr-o zicând viforniţa porni,

Greierele se trezifără muscă , fără râmă,fără umbră de fărâmă.

Ce să facă?…Hai să cearăla Furnică, pân’ la vară,niscai boabe de secară.

-“Pe cuvânt de lighioană,voi plăti cinstit cucoană,

cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”Dar Furnica, harnică,

are un ponos al ei:nu-i din fire darnică

şi-i răspunde cam răstit:-Astă-vară ce-ai păţit?-Dacă nu e cu bănat.

zi şi noapte am cântatpentru mine, pentru toţi…-„Joacă astăzi dacă poţi!”

Distrează-te, dar şi munceşte.

Nenorocirea dezvăluie

adevărata faţă a prietenilor.

Să nu ai încredere în linguşitori.

Nu te da niciodată drept

cine nu eşti.

E uşor să dispreţuieşti

ceea ce nu poţi obţine.

Lăcomia te poate face să pierzi tot

ce ai.

Cu perseverenţă vei câştiga

cursa.

Sărăcia în siguranţă este mai bună decât luxul în mijlocul

pericolului.

Celui ce-ţi face un bine, să-i faci

şi tu lui bine.

Mincinosul nu e crezut nici când spune adevărul.

Oricât ai fi de nefericit, nu uita că întotdeauna

există cineva mai nefericit decât

tine.

Penele frumoase nu fac pasărea

mai bună.

Uneori, dispreţuim tocmai acele lucruri care

ne ajută cu adevărat.

Nu întotdeauna cei care muncesc

obţin profitul.

Alege morala potrivită

fabulei citite.

Într-o vară, doi prieteni treceau prin desişul unei

păduri. Mergeau şi vorbeau ca oamenii cu necazuri.

Deodată, a apărut în calea lor un urs. Unul dintre ei s-a urcat repede într-un copac.

Celălalt, văzând că a rămas singur, s-a trântit la pământ şi

s-a prefăcut mort. Ursul l-a mirosit, s-a învărtit în jurul lui, dar văzându-l că nu suflă, l-a

lăsat în pace. După ce a plecat ursul,

călătorul din copac îl întrebă pe celălalt :

- Ursul ce îţi zise la ureche, frate ?

Călătorul de jos, mâhnit că e luat în derâdere, a răspuns : - Îmi şopti că altă dată să mă păzesc şi c-un

prieten ca şi tine să nu mai călătoresc.