Examen filosofie.1.Expuneti   esenta filosofiei   ca   conceptie despre   lume

Ca conceptie despre lume, filosofia este una din principalele forme a manifestarii spiritului uman,constiintei umane. Ea este teoria despre lume, om in unitatea lor dialectica. Denumirea de filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste, sophos – intelepciune. Filosofia este modul de asimilare a lumii, este instrumental principal de perfectionare a omului si vietii sociale. Conceptia despre lume este totalitateade idei despre lume in intregime, despre om, despre locul lui in lume, este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om si raportul fata de aceasta lume.

2.Care este obiectul de   studiu a filosofiei?

Obiectul filosofiei este generalul in sistemul “lume-om”. La rindul sau acest sistem este compus din 2 subsisteme distincte : lume si om. Fiecare din ele are nivelurile sale, iar interactiunea laturilor 4 aspecte: ontologic, gnoseologic, axiologic si spiritual-practic. Filosofia este o stiinta complexa, care trebuie sa dee raspuns la multe problem de aceea in filosofie intra asa discipline caontologia, gnoseologia, antropologia, sociologia, etica, estetica.In obiectul filosofiei intra cele mai generale legitati a existentei material si existentei omului. In obiectulfilosofiei nu se include tot generalul din existent materiala, dar acel general care este legat de raportulomului, atitudinii lui cu lumea. Altfel spus, obiectul filosofiei contine acel general din realitatea materialacare ii ajuta omului in formarea conceptiei despre lume. Si daca problemele conceptual sunt specific atunci si raspunsurile la ele sunt deosebite.

3.Numiti si caracterizati succinct domeniile reflectiei filosofice

Filosofia apare ca o stiinta universal si integra, dar din cauza ca realitatea existenta este diversa, din cauzaca atitudinea omului fata de aceasta realitatate , scopurile la fel sunt diverse, apoi si filosofia seevidentiaza in mai multe domenii de cunoastere:Ontologia – stiinta despre existent Gnoseologia – stiinta despre teoria cunoasterii Antropologia – stiinta filosofica despre omLogica – stiinta despre formele gindirii Etica – stiinta despre morala Estetica – stiinta despre arta, gustul artisticPraxiologia –

stiinta despre activitatatea practica a omuluiToate impreuna alcatuiesc domeniul cunoasterii filosofice. In realitate e greu de intilnit system filosoficunde s-ar intilni toate aceste domenii. De regula intilnim doar citeva, in dependent de interesul filosofic dat si doar in 3 sisteme am putea sa le intilnim ca o integritate complexa : sistemul lui Aristotel, sistemullui Toma d’Aquino, si a lui Hegel in epoca moderna.

4.Caracterizati esenta   conceptuala a mitului

Conceptia mitologica includea in sine diferite cunostinte primitive , credinte si mituri nesistematizate.Miturile erau principalele modalitati de explicare a realitatii, serveau ca paradigm a activitatii umane. Mitul este o legenda, o povestire, o istorie sacra despre aparitia lumii si fenomenelor naturii, zeilor sieroilor. Mitul descopera o taina, arata careva forte supranaturale care aveau o comportare exemplara.Miturile sunt niste evenimente care niciodata nu s-au intimplat, dar permanent au loc. Ele sunt metafore aceea ce este imposibil de a explica cumva.Se deosebesc urmatoarele mituri : despre animale, despre fenomenele cereti, cosmogonice siantropogonice, despre sfirsitul lumii, moarte, marele potop, despre zamislirea neprihanita, despre zeimurind si inviind. Miturile se transmiteau din generatie in generatie si trebuiau strict executate. Dupa olegenda, sufletele stramosilor strict supravegheau executarea miturilor si aspru pedepseau pt incalcarea poruncilor stramosilor. Conceptia mitologica indeplinea mai multe functii, asigura succesiunea spiritual ageneratiilor, consolida un anumit system de valori, mentinau un anumit comportament in societate.

5.Caracterizati succint esenta conceptual a religiei.

Conceptia religioasa apare pe baza celei mitologice, generalizeaza diferite mituri si credinte primitiveformulind o teorie integral despre toata realitatea. Ea reesa din impartirea lumii in : cea naturala sisupranaturala. Specific pentru aceasta conceptie este nu numai admiterea existentei unei fortesupranaturale, dar si atribuirea ei unui sens specific: ca lumea este supranaturala este adevarata lume, caeste primordial si determina lumea naturala si sociala. Lumea supranaturala, ori divina, dirijeazacudezvoltarea naturii, vietii umane. Toate fenomele si procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii.

6.Care sunt asemarile si deosebirile dintre filosofie si stiinta?

Filosofia şi ştiinţa reprezintă două moduri distincte de a pune probleme teoretice.O deosebire importantă între filosofie şi ştiinţă constă în aceea că fiecare filosof trebuie să-şi pună problema metodei încă o dată,în timp ce omul de ştiinţă are la dispoziţie un repertoriu de metode în careare încredere ca într-un dat de mai presus de el. Aspirând la întemeiere,fiecare filosofie va căuta începutulfără de presupoziţii,sărind din acesta "printr-un act de optare,ce echivalează cel puţin cu o anticipaţie denatură metodologică". Metoda nu se poate justifica originar în chip eficient ,ci "se legitimează mai multde facto , prin puterea ei de a organiza datele cunoaşterii şi de a clădi o lume".Filosofii pot opta fie pentru purismul metodologic(ca Parmenide, Bergson ,Hegel),fie pentru expansiune metodologică (ca Platon,Plotin).O altă diferenţiere între ştiinţă şi filosofie pe baza discursului popperian s-ar putea face în ce priveşte termenul de "adevăr".Ştiinţa nu e episteme,ea nu atinge adevărul ,ci utilizează acest termen însens de normă, de limită ideală în procesul cunoaşterii .Filosofia în schimb clădeşte adevărul în timp ce-ldezvăluie. Stiinta este concepută ca o serie de soluţii date unor probleme. Pentru a fi filosofie unansamblu de reflecţii trebuie să se constituie ca creatie universală, integrală, un sistem absolut alintelectului. Pentru a fi universală, trebuie ca filosofia să-ţi asume constitutiv obligaţia de a se confruntacu orice problemă. Aceasta însă presupune un risc. Există posibilitatea ca lumea să fie o problemă în sineinsolubilă. Pentru filosofare are primat conştiinţa problemei, iar nu soluţia, care se poate să nu fie dată laun moment dat. Pragmatismul, în cadrul căruia o problemă insolubilă nu este problemă, nu este consideratde Ortega filosofie , ci “teoria sinceră în care se exprimă modul cognitiv al ştiinţelor particulare.

7. In ce consta   problema fundamentala a filosofiei?

Problema fundamentala a filosofiei –raportul dintre gindire si existent, constiinta si materie.Lumea inconjuratoare prezinta o totalitate de procese si fenomene materiale si spirituale.Problema fundamentala avea diferita formulare pe parcursul istoriei. In antichitate ea se formula caraportul dintre trup si suflet, natural si supranatural. F.Bacon considera ca problema fundamentala este problema dominatiei omului asupra naturii prin diferite inventii. Pentru Helvetius pro

blemafundamentala e problema fericirii omenesti, iar pt J.J Russo este problema inagalitatiisociale si caiiledepasirii ei. A.Camus avea in vedere sub problema fundamental problema sensului vietii, problemasinuciderii. Lucian Blaga era de parerea ca problema fundamentala este Universul ca un tot intreg. Altfilosof roman Ion Petrovici considera ca raportul dintre spiritual si corporal este problema cheie a oricarei filosofii. L. Feuerbach reducea problema fundamental la problema omului, la problemacorelatiei dintre psihic si fizic.PF are 2 laturi : ontologica si gnoseologica. Prima trebuie sa raspunda la intrebarea “care-I factorul prim, cine pe cine determina(material constiinta sau invers)?” in dependenta de aceea ce se ia ca factor  primordial – materia sau idea – toate sistemele filosofice se impart in materialism si idealism.Materialismul e un current filosofic care in explicarea lumii reesa din recunoasterea existentei, materieica factor prim si cauza a realitatii , idealismul afirma contrariul. Existenta, lumea sunt infinite,necreabile si indistructibile. Materialismul afirma ca constiinta este secundara ca produs al dezvoltariimateriale, ca reflectare a lumii materiale.Idealismul afirma primordialitatea spiritualului, ratiunii in raport cu materia. Se disting 2 varietati aidealismului: obiectiv si subiectiv. Idealismul obiectiv(Platon, Hegel) afirma primordialitatea ratiuniiuniversal, ideei care exista obiectiv. Idealismul subiectiv(Berkeley, Hume, Mach) considera primar constiinta, senzatiile subiectului, ca nu exista nici o existent, nici materiala nici spirituala in afara siindependent de constiinta umana, independent de retrairile subiectului.

8.Enumerati si caracterizati succint functiile filosofiei.

Deoarece filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea, ea indeplinestemai multe functii: ontologica, gnoseologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica,axiological, praxiologica…Toate aceste functii pot fi reduse la 3 momente:

•Sinteza cunostintelor si crearea tabloului lumiiunic c ear coincide nivelului de dezvoltare astiintei, culturii si experientei istorice.

•Fundamentarea, justificarea si analiza conceptiei despre lume.

•Formularea metodologiei generale a cunoasterii si activitatii omului in lumea inconjuratoare.Filosofia permanent primeste si prelucreaza informatia din diferite domenii, integreaza diverse cunostinteumane si formeaza un tablou stiintific al lumii unic. In acelasi timp, filosofia nu

pretinde la rolul stiintei, de a nu include in sine toate cunostintele. Filosofia generalizaza generalizarile stiintelor concrete. Ea insa nu trebuie sa rezolve problema stiintelor concrete, ea actioneaza asupra lor princonceptia filosofica, care influienteaza viziunea savantului, atitudinea lui catre lume si cunoastere.

9.Numiti perioadele dezvoltarii filosofiei in Grecia Antica.

Filosofia in Grecia antica se dezvolta in legatura cu cunostintele stiintifice si contrar mitologiei sireligiei. Ea era naturfilosofie pentru ca avea o orientare spre cunoasterea naturii si legitatilor ei,curatirea naturii de mituri. Grecii incearca sa explice lumea nu prin mituri, ci prin cauzalitate, prin cunostinte. Ei dezvolta teoria cunoasterii unde pun problema deosebirii cunostintelor adevarate(episteme), de cunostinte-pareri(doxa). In dependenta de procesele si schimbarilesocial-economice, se pot evidential urmatoarele perioade de dezvoltare a filosofiei:

•Cosmologica(sec. 6 a.Ch-430 a.Ch)

•Antropologica(430a.CH- 322a.Ch)

•Elenista(322a.CH-529p.Ch)In functie de perioadele mentionate, se contureaza si conceptiile de baza a temeiului ultim.In perioada cosmologica, in centrul atentiei era problema naturii, universului, originea inceputului

Aceasta perioada este prezentata de:

Scoala din Milet ( Thales, Anaximandros, Anaximene)

Scoala pitagoriana(Pitagora)

Filosia lui Heraclit-scoala eleata cu reprezentatii : Xenofan, Parmenide, Zenon

Filosofia pluralista (Empedocle, Anaxagora)

Filosofia atomista a lui Democrit

10. Ce este temeiul ultim in filosofia greaca antica? 

Problema care îi frămîntă pe primii filozofi este problema temeiului ultim.Prin noţiunea de seare în vedere căutarea acelui început material unic comun tuturor lucrurilor, fenomenelor,obiectelor dinunivers de unde

pornesc toate aceste lucruri şi care se conţine în oricare lucru din univers?Prin temeiultim se mai înţelege şi acea particolă, sau substanţă unică, din care sunt alcătuite toate lucrurile dincosmos.Căutînd răspuns la întrebarea ’’ce este natura,cosmosul?’’ primii filozofi menţionează concomitent şi faptul că în univers, natură, cu toate că există multe şi diverse lucruri, totuşi aici dominănu haosul şi dezordinea dar armonia şi ordinea.Aceasta se referă şi la oricare lucru din natură dar şi lacaracterul legăturilor, relaţiilor dintre fenomenele naturii.Şi mai apoi, dacă există această armonie şiordine, judecau filozofii, ar trebui să există şi o substanţă materială care ar fi comună tuturor lucrurilor căci altfel cum ele pot armoniza.Spre deosebire de reprezentantii Scolii din Milet (Thales, Anaximandros si Anaximene) ce puneau la bazalumii anumite principii materiale ( Thales-apa, Anaximene- aerul, Anaximandros – apeironul, substantainvizibila si indivizibila) si Heraclit, care considera ca focul este elemental primordial al existentei,Pitagora cu elevii sai explica esenta lucrurilor cu ajutorul numerelor si raportul dintre ele, contribuind laapariia si dezvoltarea matematicii. Numerele erau concepune ca esenta reala a tuturor lucrurilor, iar absolutizarea lor a dus la mistica. Numarul sta la baza tuturor fenomenelor din natura.

11. Numiti temeiul ultim in   filosof   ia lui   Empedocle   si dati   o   caracteristica succinta   aacestuia.

Empedocle in explicarea lumii reiese din 4 elemente primordial : focul, aerul, apa si pamintulcare el le numeste radacini ale tuturor lucrurilor. La acestea Empedocle mai adauga doua fortecontrare – iubirea si ura. Acţiunea acestor două forţe este determinată de un principiu superior,numit de Empedocle ananke (necesitate), concepută ca o esenţă a existenţei. La Empedocle,materia şi energia nu pot subzista separat. Viata naturii consta din unire si divizare, amestecul sidespartirea cantitativa si calitativa a elementelor care sunt neschimbatoare. In natura permanentau loc cicluri cind predomina iubirea care uneste elementele primordiale, ori predomina ura caredesparte aceste elemente.

12.Cui   apartine   expresia   :   “Omul   este   masura   tuturor   lucrurilor”   ?   in   c e   consta subiectivismul si relativismul filosofiei sofiste?

Expresia “Omul este masura tutor lucrurilor” apartine lui Parmenide . Initial prin cuvintul sofistse intelegea acei oameni intelepti,

iscusiti in ceva, mai tirziu erau numiti nu acei care se staruiausa gaseasca adevarul , dar care incercau sa redee falsul drept adevar si invers, superficialitateadrept competent. Aceasta a devenit posibil deoarece ei au dus pina la extremitate idea desprerelativitatea oricaror cunostinte. Sofiştii au fost o preiadă de savanţi şi filozofi care demonstraucă adevărul este întotdeauna pur subiectiv.Adevăr obiectiv comun tuturor oamenilor nu existăfiindcă fiecare om percepe lucrurile în felul său, fiecare se bazează pe senzaţiile, interesele şiscopurile sale.Omul tînăr şi omul bătrîn, omul sănătos şi cel bolnav, puternic şi slab percep aceleaşi lucruri în mod diferit şi deci au cunoştinţe, dispun de adevăruri diferite.Este adevărat nuceea ce este în realitate, este adevărat ceea ce îmi convinge şi mă satisface pe mine.

13.Numiti si caracterizati principiile de baza ale filosofiei socratiene.  

Principiile de baza a lui Socrate sunt:

•Principiul autocunoasterii expus prin teze (cunoaste-te pe tine insuti)

•Principiul indoielii (eu stiu k nu stiu nimik)

•Principiul identitatii adevarului binelui si frumosului

•P. superioritatii statului

•P. maeutic(cunoasterii adevarului)prin inaintarea intrebarilor si inlaturarii raspunsurilor incorecte

Cunoaştete pe tine însuţi înseamnă că cea mai mare valoare existentă este omul şi mai întîitrebuie cunoscută esenţa lui şi prin prizma valorii umane se cunoaşte valoarea întregii existenţePrincipiul indoielii este unul fundamental pentru filozofie fiindcă el nu neagă posibilitateaomului de a cunoaşte lumea şi de a se cunoaşte pe sine ci dinpotrivă arată caracterul dialectic alcunoaşterii, accentuează faptul că cu cît mai profund, mai adînc noi cunoaştem realitatea cu atîtmai bine înţelegem cît de mult rămîn necunoscute nouă şi cunoştinţele pe care le are un individîn comparaţie cu lumea existentă, care se cere a fi cunoscută sunt mult inferioare posibilităţii de acunoaşteIdentitatea adevarului e un principiu ce determina in continuare intreaga spiritualitate a culturiiumane pentru ca in viziunea lui Socrate, adevarul, binele si frumosul sunt echivalente. Acunoaste adevarul inseamna a fi bun si frumos. De aici provine

superioritatea frumusetiispiritual. Omul ce cunoaste adevarul e bun, si frumos pentru ca e imposibil ca omul sa cunoasca  

adevarul si sa nu procedeze bine, e imposibil ca omul sa cunoasca adevarul si sa procedezecontrar.raul se echivaleaza cu necunoasterea adevarului, caci daca s-ar cunoaste adevarul, s-ar cunoaste ce e binele si nu s-ar proceda rau. Sarcina fiecaruia e de a cunoaste cit mai profundadevarul.Principiul superioritatii statului e indreptat impotriva sofistilor, caci, din principiul sofistilor,omul e masura tuturor lucrurilor astfel rezulta ca fiecare om traieste dupa regulile sale siignoreaza normele societatii. Socrate afirma ca e mai bines a suporti o nedreptate decit lanedreptate sa raspunzi cu nedreptate. Dreptatea iese la suprafata.Principiul maeutic- cautarea adevarului prin inlaturararea raspunsurilor incorecte. Sofistii ziceauca adevarul are character subiectiv . socrate afirma ca ca adevarul e obiectiv si nu depinde de pozitiile unui individ neadecvat.

14.Prin   ce   se   deosebeste filosofia   lui   Socrate   de   filosofia sofista?

Socrate asemenea sofistilor, sustinea ca “virtutea este stiinta”, deci poate fi invatata deoameni; in schimb, era de parere ca stiintele pozitive nu pot garanta armonia si ordinea sociala.Pe de alta parte, Socrate practica si el metoda dialectica, dar nu exercitiile de virtuozitate verbala pura, prin care sofistii ajungeau la concluziile unui individualism egoist sau ale mihilismului etic.Dimpotriva, pentru Socrate exista valori umane certe – dar carora el nu le gasea un fundamentrational, sustinand ca o “voce interioara” il impiedica de la actiuni rele. De aici derivascepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii; caci, in opozitie cu pretentiileenciclopediste ale sofistilor, Socrate afirma ca singurul lucru pe care il stie cu certitudine este canu stie nimic. Cultura enciclopedica a sofistilor o considera inconsistenta. In locul acumularii decunostinte si a enuntarii sententioase a unor norme, solutii, formulate cu mare abilitate adevaruri,etc., metoda sa de a-I invata pe oameni, era dialogul. Sofiştii promovau idea că adevărul poartăcaracter pur subiectiv.Socrate spune că adevărul ştiinţific este unul obiectiv şi nu depinde de poziţia, de interesul şi de scopul unui individ luat aparte.Adevărul poartă caracter general şi el seconţine în spiritul, în conştiinţa omului.

16. Sufletul in opinia lui Platon este compu din:

In "Phaidros" Platon compara sufletul cu o caleasca trasa de doi cai, ce sunt condusi de un vizitiu. Unuldintre cai este de origine Divina si de aceea el urmeaza bucuros indemnurile vizitiului spre lumea Ideilor.Al doilea cal este, dimpotriva, de origine vulgara; el este inrudit cu colbul pamintului si de aceea a plecatspre lumea senzoriala ceea ce face ca vizitiul sa-l sileasca cu forta sa ia calea in sus. Vizitiul este Nusul,ratiunea.Astfel, sufletul se compune din: Ratiune, vointa, sentimente.Acestor trei elemente le corespund urmatoarele calitati morale:intelepciunea,vitejia si cumpatarea.Astfelsufletul are trei facultati: 1) de a gindi (ratiunea, ce se afla in cap); 2) facultatea afectelor si asentimentelor, care se gasec in piept si 3) facultatea poftelor ce se afla in pintece.Caracterul oamenilor depinde de acea facultatea a sufletului care domina in ei.

17.Gnoseologia   din perspectiava lui Platon include:

a)anamneza-ce semnifica ,,aducerea aminte” Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-oexistenta anterioară.In opinia lui Platon sufletul renaste in alt corp astfel el uitind totul din viata trecuta,si pe parcursul noi vieti reamintinduse far a intelege ca aceste cunostinte fac parte din viata anterioara.

b)erosul-care este nostalgia dupa eternitate,bine,frumos.Adica cunoasterea adevarata poate fi realizatadoar prin intermediu lumii ideilor.

c)dialectica-se defineşte ca artă de a discuta,este o metodă a întrebărilor şi răspunsurilor, este şi o artă alimbajului.Metoda dialectică are ca instrument limbajul, prin care se atinge esenţa fiecărui lucru.

18.Existenta in viziunea lui Aristotel o constituie:

a)materia-reprezinta materialul din care se formeaza lucrurile.Materia in opinia lui este posibilitateaexistentei.Materis este un inceput pasiv. 

b)forma-este o ratiune este o esenta ideala a lucrurilor care se contine implicit in fiecare lucru.Fiecarelucru este ceea ce este el numai datorita formei ei.Forma este realitatea existentei.

19.Ce este forma in opinia lui Aristotel?Cum   determina Aristotel forma   formelor?

La Aristotel forma reprezintă, în linii mari, aceeaşi realitate care o reprezintă ideile la Platon doar că la Aristotel forma, sau lumea ideală, raţiunea este activă, creativă şi este în strînsă legătură cumateria.Forma, spune Aristotel, nu există paralel cu materia, ca la Platon.Forma se conţine înmaterie de la sine şi astfel întrebarea cum ele se unesc decade.Forma este realitatea existenţei iar materia este posibilitatea existenţei.Fiecare lucru este ceea ce este el numai datorită formeisale.Forma este o raţiune, este o esenţă ideală a lucrurilor care se conţine implicit în fiecare lucruşi dacă fiecare lucru, prin starea sa calitativă şi cantitativă se datorează formei atunci ierarhialucrurilor din natură, multiplicitatea şi diversitatea lor ne demonstrează existenţa ierarhieiformelor, a esenţelor ideale ale lucrurilor.Şi această ierarhie se încheie cu forma subpremă,forma formelor care se numeşte Dumnezeu.Dumnezeu, la Aristotel, ca formă este o raţiuneuniversală care fiind activă acest Dumnezeu filozofic crează lumea, dar nu o crează din nimic caDumnezeul religios, ci o creează din materie care există ca posibilitate de a fi şi devine realitatedatorită formei sale.Dacă forma este activă rezultă că ea este cauza mişcărilor şi transformărilor alucrurilor din natură.În aşa caz Dumnezeu ca forma supremă este cauza întregului univers şi eldă mişcare universului.La întrebarea

20.Ce este   materia in   viziunea lui   Aristotel?

Materia este materialul din care sunt formate lucrurile.Materia este nedeterminata numai atunci cind sedefinitiveaza,adica cind se manifesta ca posibilitate a realitatii.Materia se transforna din posibilitate inrealitate numai datorita formei.Aparitia lucrurilor este ,,oformarea” materiei in procesul careia participa patru cauze:materiala,formala,efectiva si finala.

21.Numiti si descrieti etapele principale ale filosofiei medievale?

În linii mai Filozofia medievală începe cu sec I de la naşterea lui Hristos.Cu toate că în perioada primelor 5 secole – începutul sec VI de la naşterea lui Hristos noi ştim a continuat filozofia antică greacă.Dar totuşifilozofia începe în secolul I şi ţine pînă în sec XIV. Şi această perioadă de timp se împarte în 3 etape :

-Etapa apologetică (sec I – Sec IV)

-Etala patristică (sec IV - VIII)

-Etapa şcolastică (VIII-XIV)

Prima perioadă apologetică (apologie = apărare) se numeşte astfel din cauză că în primele 3secole de la apariţia religiei creştine, creştinismul ca religie, învăţătură încă nu era constituit în baza sadogmatică, teoretică . Învăţătura creştină deseori era supusă diferitor interpretări neadecvate esenţei ele.Şiaici, în acest timp, pe arena filozofico-teologică apare o pleiadă de gînditori, de teoreticieni care caută săapere bazele, ideile principale ale creştinismului şi să lupte împotriva interpretărilor greşite,neadecvate.Aceasta nu înseamnă că aceşti apologeţi, apărători ei însuşi nu comiteau careva interpretărineadecvate interpretărilor bisericii creştine. Printre apologeţi s-a evidenţiat Tertulian, care este cunoscut prin fraza sa Cred fiindcă este absurd.Noua religie creştină odată apărută conţinea în sine mai multecărţi evanghelice care încă nu erau decise, selectate de biserică pentru a fi canonizate, considerate caadevăruri Dumnezeeşti.Perioada II-a se numeşte patristică (de la latinescul pater = părinte). În dezvoltarea şiextinderea religiei creştine a existat o perioadă deosebită numită patristica fiindcă anume în această perioadă s-au manifestat mai mulţi gînditori, apărători, promotori, teoreticieni ai religiei creştine care prin modul lor de viaţă, prin suferinţele suportate, prin neligiuirurile faţă de ei, prin scrierile lor au promovat, au cultivat şi au apărat priorităţile religiei creştine, deseori cu preţul vieţii pentru care fapt ei aufost canonizaţi sau declaraţi sfinţi, părinţi ai bisericii creştine şi ei sunt sfinţi pentru toate direcţiile şicurentele religiei creştine : şi pentru ortodocşi, şi pentru catolici şi pentru protestanti.În aspect filozofic printre sfinţii părinţi ai bisericii (şi Sf. Grigore şi Sf Vasile) s-a evidenţiat Augustin numit preafericitul(sec IV jumatea II – prima jumate sec V) care a unit în creaţia sa scrisă filozifia lui Platon, învăţătura luiPlaton despre lumea ideilor, cu învăţătura creştină şi a creat o concepţie care a fost autoritară şi a dominat pînă în secolul XIII – XIV.Augustin nu acceptă poziţia lui Tertulian (cred fiindcă este absurd).El promovează idea că omul poate să înţeleagă esenţa cunoştinţelor creştine şi el cere să se deosebeascăcunoştinţele laice de cunoştinţele religioase.Deosebirea dintre aceste 2 tipuri de cunoaştere constă înfaptul că cunoaşterea laică, ştiinţifică este caracteristică doar unui cerc restrîns de oameni savanţilor.Superioară este cunoaşterea religioasă bazată pe credinţa nestrămutată în puterea luiDumnezeu.A III-a epocă se numeşte scolastica (scola = şcoală)Este legat cu apariţia scolilor pe lîngă biserici şi mănăstiri şi în aceste şcoli studiile se făceau după un sistem strict,riguros şi numai în baza bibliei şi a cărţilor sfinţilor

părinţi.Nici o carte laică nu se admitea.Cunoştinţele se însuşeau prin învăţarea pederost necritică ca adevărul în ultimă instanţă a celor expuse în biblie şi în cărţile sfinţilor  părinţi.Scolastica a creat o modalitate de gîndire caracteristică epocii respective cu un caracter teo-centristunde aspectul naturalist şi antropocentrist se excludea.Adică în scolastică, în şcolile bisericeşti, totul era privit şi explicat prin prisma credinţei în Dumnezeu şi recunoaşterii caracterului absolut a lui Dumnezeuşi a adevărurilor Dumnezeeşti expuse în biblie.Aspectul antropo-centrist, uman era exclus fiindcă omuleste considerat drept o fiinţă mult inferioară lui Dumnezeu : corpul izvorul răului, sufletul trebuie să fieconsacrat doar însuşirii valorilor pur religioase şi asceptice, corpul omenesc este diminuat lamaximum,femeia izvorul răului şi numai credinţa pură îl poate salva pe om.

22.Ce este scolastic   a?De ce filosofia medievala este numita astfel?

Scolastica este o notiune derivata din latina scola insemnind scoala si scolasticus adicainvatatorul,cunoscator al asa numitelor sapte arte(logica,gramatica,retorica,geometria,astronomia,muzicasi aritmetica)Scolastica desemneaza acea tendinta din filosofiei si teologie care,incepind cu perioadatardiva a evului mediu a incercat sa explica si sa faca intelese fenomenele supranaturale ale revelatieicrestine cu ajutorul ratiunii umane si mai ales,ai filosofiei lui Aristotel.Acest curent care de la mijloculsec.XI si pina in secolul XV a fost un element dominant in institutiile de invatamint si universitatileEuropei,avea ca scop principal utilizarea filosofie pentru motivarea si sistematizarea rationala a dogmelor religioase,astfel filosofia devenind o ,,slujnica a teologiei”(ancilla theologiae).La inceput erau denumitiscolastici toti invatatii din scolile monarhale medievale,dar mai tirziu termenul sa limitat la profesorii defilosofie si teologie din universitatile epocii respective.Filosofia medievala este numita asfel din motiv cascolastica a reprezentat un curent principal al perioadei medievale si a durat o perioada relativ mare.

23.Numiti reprezentantii   principali ai filosofiei medievale?

Perioada apologetica: Tertulian,Origene,Clemens AlexandrinulSa evidentiat Tertulian-jurist vestit in lumea romanica,aparator al crestinismului, cunoscut prin faza,,Cred fiindca este absurd”.In operele lor ei prezinta cele dintii expuneri ale gindirii si credintei crestine.Clemens

Alexandrinul porneste de la unitatea filosofiei si religiei,de la completarea lor reciproca.Scopullui Clemenos consta nu atit in a para crestinismul de dusmani,cit in ai convinge pe pagini desuperioritatea religiei crestine si de ai atrage de partea ei.Origene-mare martir al credintei si parinte al bisericii crestine,conceptul lui a fost puternic influentat defilosofia stoicista si neoplatonica,fapt pentru care a fost invinuit de erezie si a fost anatemizat de biserica.El a fost unul ddintre primii sistematizatori ai dogmelor religiei crestine.Perioada patristica: Augustin Fericitul(354-430),Boethius(470-525)Conform invataturi lui Augustin Dumnezeu este totul-Tatal intelepciunii,adevarului,binelui,frumosului,luminii.Boethius-considerat primul filosof medieval,ne ofera o deosebire dintre existenta si esenta.In opinia luiele sunt identice doar cu privire la Dumnezeu,care e o substanta simpla,iar lucrurile create de el suntcompuse de aceea existenta si esenta lor este diferita.Pentru ca esenta sa capete existenta ea trebuie sa fiecreata de vointa dumnezeiasca.Perioada scolasticii: Alcuin, Scotus Eriugena , Anselm de Canterbury, Roscelin, Pierre Abelard ,Tomad’Aquino.In aceasta perioada se divizau in nominalisti si realisti.Nominalisti sustineau ca lucrurile individuale auexistenta reala iar generalul nu exista nici sepat nici in lucruri,iar ..universaliile” sunt doar cuvinte.Realistii insa afirmau contrariul.

24.Explicati de ce filosofia medievala poate /sau nu poate fi considerata antropocentrista.  

Modaliatatea de gindire caracteristica epocii respective avea un caracter teo-centrist unde aspectulnaturalist si antropocentrist se excludea.Adica totul era privit si explicat prin prisma credintei inDumnezeu si recunoasterii caracterului absolut a lui Dumnezeu si a adevarurilor divine epuse in biblie.Caracterul antropocentrist era exclus fiindca omul este considerat drept o fiinta mult inferioara luiDumnezeu:corpul-izvorul raului,sufletul trebuie consacrat doar insusirii valorilor pur religioase,femeiaizvor al raului si numai credinta il poate salva pe om.

25.Numiti trasaturile caracteristice ale filosofiei renascentiste.  

Pentru filosofia renascentista este caracteristic urmatoarele:

•Antropocentrismul-adica in centrul cercetarilor filosofice este plasat omul

•Umanismul-conceptia despre lume din acea perioada avea caracter umanist,conform careia omuleste valoarea suprema si trebuie de creat conditii umane in scopul dezvoltarii mulilaterale siarmoniose a fiecarei personalitati.

•Panteismul-conceptie care considera ca Dumnezeu si natura sunt identice,ca Dumnezeu este pestetot locul.

•Secularizarea-eliberarea treptata a vietii spirituale si societatii de sub tutela si dominatiareligiei,trecerea la o viata mai laica.

•Filosofia renasterii se dezvolta impreuna cu arta,se renaste cultul frumusetii.

26.In ce consta Umanismul epocii Renasterii?

Problema umanista-reprezinta problema omului si locul lui in lume,unitatea lui fizica si spirituala.Cuaceasta problema se ocuopa scriitorii,poetii,pictorii si publicistii: Dante Alighieri,Francesco Petraca,Picode la Mirandola,Marsilio Ficino, Djovani Boccacio,Lorenzo Valla,Pomponazzi,Montaigne. Umanistiidezvoltau idei despre libertatea si demnitatea omului,despre valoarea vietii pamintesti,criticau viciile sineajunsurile societatii,considerau ca filosofia scolastica este inutila pentru orientarea in viata.Societateatrebuie sa formeze un om nou capabil la un comportament binevoitor.Educarea acestui om trebuie sa serealizeze in procesul instruirii si muncii staruitoare,in procesul studierii disciplinilor umanitare-gramaticii,retoricii,filosofiei,eticii,literaturii,operelor oamenilor de stat si bisericesti, filosofilor antichitatii (in principal Platon, Aristotel, Epicur s.a.). Umanistii argumentau necesitatea luptei cu scolastica siclericalismul.

27.In   ce consta   esenta filosofiei naturii   din epoca   Renasterii?Numiti reprezentantii ei   debaza si caracterizati succint ideile lor.

Problema naturfilozofica a epocii renasterii consta in elaborarea tabloului natural-stiintific al lumii sistudierea naturii.Cu aceasta problema se preocupau Nicolai Cuzanus,Bernardino Telezio,J.Bruno,Paracelus, G.Galilei. Problema naturfilozofica in epoca renasterii avea un caracter panteist.Crearea unui nou tablou al lumii si studierea naturii erau in strinsa legatura cu dezvoltarea modului de productie,navigatiei maritime,descoperirilor geografice.B.Telezio considera ca scopul filosofiei consta nu in cunoasterea lui Dumnezeu, ci

cercetarea naturiireale. El neaga apelul la autoritati si considera ca concluziile stiintifice si filosofice trebuie sa se bazeze pe perceperea nemijlocita si experienta,pe ratiune proprie. N.Cuzanus era preocupat de problema traditionala de atunci a raportului lui Dumnezeu si lumea, orezolva original. El il apropie pe Dumnezeu cu natura,atribuindui naturii calitati divine. DeasemeneaCuzanus formuleaza un sir de idei dialectice in intelegerea naturii – unitatea contrariilor, unicul simultiplul, posibilitatea si realitatea,finitul si infinitul. El formuleaza notiunea de ingnoranta inconstienta(docta ingnorantia), care este constientizarea disproportiei intre ratiunea umana limitata si infinitatea incare omul este inclus si spre care tinde. Problema cunosterii la N.Cuzanus se concretizeaza ca problemaratiunii si credintei.Credinta el o pune mai susu decit ratiunea.De la credinta incepe oriceintelegere.Ratiunea se orienteaza prin credinta,iar credinta se desfasoara prin ratiune. N.Copernic formuleaza conceptia heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale prince se explica schimbul zilei si noptii si miscarea boltei ceresti.Odata cu aceasta pamintul se roteste in jurul soarelui pe care el il plaseaza in centrul universului.Copernic era convins ca lumea este finita si uncentru al universului exista(daca nu pamintul atunci soarele).J.Bruno dezvolta mai departe ideile lui Copernic si Cuzanus, argumentind unitatea si infinitatea lumii,caracterul ei necreabil si indistructibil.Sistemul nostru solar este numai unul din multiplele sistemeasemanatoare.Pamintul nu poate fi centrul cosmosului fiindca in lume nu exista nici centru nici periferie.Pentru aceste idei si panteism el a fost ars pe rug de inchizitie.G.Galilei a pus temeliile mecanicii clasice,are in sir de descoperiri in astronomie, era adeptul studieriieperimentale ale naturii.El considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintelor.El a propus ideia experimentului si metoda analizei cantitative in studierea naturii.

28.Expuneti   concis esenta ideilor social-politice ale Renasterii.  

Printre ideile sociologice merita un interes deosebit conceptia lui Machiavelli despre statul centralizat.El neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca putere suprema pe pamint.Bisericaa descentralizat temelia statului incercind de a lua in minile sale puterea laica si spirituala.Fiindca fortelemotrice ale oamenilor sunt egoismul si interesele materiale reiese ca doar un stat puternic si centralizat poate sa faca regula in societate. Machiaveli se ocupa si cu problemele politice,el

ajunge la concluzia ca pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune,ca scopul scuza mijloacele.Ideia unui stat puternic este dezvoltata si de Bodin,care pune interesele statului mai presus decit religia si biserica. Grotius formuleaza conceptia dreptului natural,ca dreptul are origine umana.Grotius clasificadreptul in civil care reiese din situatia politica si natural care este cauzat de caracterul social al omului.Deasemenea sunt inaintate teorii de egalitate sociala a oamenilor care aveau un caracter utopist si iluzoriuin perioada respectiva(Tomas Munzer,Tomas Morus,Tommazo Campanella).

29.Care sunt principalele curente gnoseologice   din epoca moderna?

Principalele curente gnoseologice din epoca moderna sunt:

-Empirismul

-Raţionalismul

-Senzualismul

Empirismul (din lat emphiria = experiment) este fondat de către filozoful englez FrancisBacon.Conform empirismului la baza cunoaşterii adevărate ştiinţifice stă metoda inductivă.Unicul şiadevăratul izvor al cunoaşterii ştiinţifice, unica sursă de obţinere a cunoştinţelor obiective, veridice esteexperimentul.Curentul raţionalist fondatorul este filozoful francez Reno Descartes (de la cuvîntul latinraţio = raţiune).Acest curent era diametral opus empirismului si sustinea ca numai raţiunea ne poate dacunoştinţe obiective, universale, clare şi necesare deoarece numai raţiunea poate cuprinde universul înîntregime.Împotriva raţionalismului vine senzorialismul englezului Locke (din latinulsenzualism ).Senzualismul promovează concepţii diametral opusă celei a lui Descarte spunînd că ideiînnăscute nu există.La naştere creierul omului este ,,tabula rasa” (foaie curată) pe care poate fi scris tot.

30.Expuneti   esenta empirismului lui   F.Bacon

Conform empirismului lui Bacon la baza cunoaşterii adevărate ştiinţifice stă metoda inductivă.Uniculşi adevăratul izvor al cunoaşterii ştiinţifice, unica sursă de obţinere a cunoştinţelor obiective, veridice esteexperimentul.Cunoaşterea ştiinţifică înafara experimentului, spune Bacon, nu poate fi căci experimentulne permine să studiem aceleaşi obiecte în condiţii diferite, ne permite să studiem diferite obiecte

înaceleaşi condiţii, ne permite să repetăm, să comparăm şi să verificăm de fiecare dată cunoştinţeleobţinute.Însă pentru ca ştiinţa şi filozofia să se dezvolte legal ele trebuiesc mai întîi recunoscute deaceeaîn condiţiile sfîrşitului sec XVI – începutul secolului XVII Bacon propune ca să fie acceptată Teoria adevărului dublu, teorie venită din filozofie arabă medievală, teorie conform căreia trebuie să serecunoască existenţa a două adevăruri : adevărul religios şi adevărul laicşi respectiv să se recunoascădouă sfere de cunoaştere :cea religioasă şi cea laicăunde se include filozofia şi ştiinţa.Trebuie să serecunoască că fiecare din ele îşi are hotarele şi sarcinile sale şi anume : religia trebuie să fie preocupată deeducaţia morală, spirituală a omului iar ştiinţa şi filozofia, ca expresie a puterii minţii omeneşti să fie preocupate de studierea legităţilor naturii şi să se recunoască că nici una din ele nu are dreptul să seimplice în domeniul alteia, ele există paralel şi independent una de alta. La baza cunoaşterii ştiinţifice şifilozofice trebuie să stea experimentul.Primul pas care se cere efectuat în procesul cunoaşterii constă în a pune la îndoială toate cunoştinţele de care dispunem pentru a deosebi cunoştinţele religioase de cele laice,şi pentru a deosebi în sfera cunoştinţelor laice cunoştinţele adevărate de cele false.Şi această deosebireeste posibilă numai apelînd la experiment. Opera principală a lui Bacon se numeşte ’’Noul Organon’’ adică noua ştiinţă logică, avînduse în vedere necesitatea creării unei ştiinţe logice noi care ar depăşi’’organonul’’, logica aristotelică, care domina pînă în secolul XVI.

31.Numiti si caracterizati ,,idolii” in filosofia lui F.BaconDacă analizăm caracterul cunoştinţelor noastre, spune Bacon, atunci depistăm în raţiunea noastră, un şir de factori care ne influienţează negativ caracterul cunoştinţelor dar care fapt noi nu conştientizăm. Deaceea în realitate deseori cunoştinţele noastre sunt nepline, sunt incomplete.Aceşti factori se numesc idoli.Există 4 tipuri de idoli :-Idolul forului (mulţime, adunare)-Idolul peşterii-Idolul pieţii-Idolul teatrului sau autorităţiiIdolul forului

constă în faptul că oamenilor, savanţilor le este caracteristic în procesul cunoaşterii de a judeca despre lucrurile din natură de pe poziţiile lor subiective, le este caracteristic de a atribui lucrurilor din natură calităţi umane, omeneşti.Şi atunci despre lucrurile naturale se judecă ca despre lucruriînsufleţite, ceea ce nu este corect.Idolul peşteriiconstă în faptul că savanţilor le este caracteristic de a generaliza cunoştinţele particulare,singulare, le este caracteristic de a judeca despre univers doar în baza unor cunoştinţe restrînse, limitate.Şiatunci savantul se aseamănă cu omul care se găseşte într-o peşteră, vede lumea exterioară numai atît cît îi permite ieşirea din peşteră, dar în baza acestui segment îngust el judecă despre întreaga natură.

Idolul pieţiiconstă în utilizarea incorectă, neadecvată a noţiunilor, a termenilor în caracteristicacunoştinţelor noi descoperite fapt care produce erori la cititor.Idolul teatruluiconstă înfaptul că savanţii pentru a-şi argumenta, demonstra noile lor descopeririapelează nu la fapte concrete, nu la fapte empirice, luate din practica reală, ci apelează la scrierile unor savanţi cu autoritate bazînduse pe unele citate, expresii găsite în aceste scriei care chipirule ar justificanoile descoperiri. Dar aceasta este o greşeală deoarece aceste opere ale vestiţilor savanţi au fost actualecîndva, cu mii de ani în urmă, acum însă ele sunt depăşite şi unica confirmare a noilor realizări poate fidoar practica empirică.

32.Caracterizati   succint principiul de   baza al   filosofiei   lui Descartes   ,,Cogito,ergo sum”.Ince consta esenta acestuia? Descartes consideră că la baza îndoielii trebuie să stea deducţia.Esenţa îndoielii carteziene estedescrisă prin formula Cogito, ergo, sum(cuget deci exist). Toate cunoştinţele de care dispunemnoi se cer a fi puse la îndoială.Există un singur adevăr cert, clar, incontestabil : faptul că eu exist,dar că acest adevăr este anume aşa ne demonstrează faptul că eu gîndesc.Dacă eu gîndescînseamnă că eu exist căci ar fi absurd, alogic de afirmat că eu gîndesc dar nu exist.Nimeni nu poate pune la îndoială acest adevăr, în rest toate cunoştinţele se cer a fi puse la îndoiala

. Îndoindu-se de tot şi de toate, Descartes observă faptul că el, cel care cugetă că se îndoieşte, trebuie săexiste. Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Aceasta constituie punctul terminus al îndoielii metodice.Decartes insistă asupra caracterului intuitiv al acestei cunoştinţe. Acel „ergo” dintre „cogito” şi „sum” nusemnifică aici o deducţie. Acest lucru ar însemna o încălcare flagrantă a propriilor principii de îndoialămetodică. Căile cunoaşterii la Descartes sunt intuiţia şi deducţia.

33.Numiti   principalii reprezentanti ai   Iluminismului.Unde apare   filosofia Iluminismului siprin ce se   caracterizeaza ea? Principalii reprezentanti ai Iluminismului sunt:Rousseau Jan Jack, Voltaire,Diderot,Lametrie,Holback, Helvetius.Filosofia Iluminismul apare mai intii in Anglia, dar se dezvolta indeosebi inFranta.(Iluminismul este un curent spiritual,ideologic ,stiintific si filosofic,care promova ideea ca unicul motor al progresului social ar fi raspindirea in masa a cunostintelor stiintifice si instaurarea la guvernare a unuimonarh iluminat intelectual care ar contribui la raspindirea cunostintelor si dezvoltarea spirituala a poporului sau)Iluminismul este orientat in primul rindimpotriva moralei ,traditiilor,spiritului feudal, impotrivabisericii si a religiei,impotriva monarhiilor absolute.Iluminismul se deosebeste de filosofiasec.XVII prin aceea ca nu este expusa in carti ,in tratate academice scrise in limba latina,ci se scriucartipopulare,lucrari simple in limbile nationale,fiind destinate unui public mai larg.Clasa burgeza venea cumorala noua inaintind ideea egalitatiisidreptatii.In aceasta perioada biserica incepe sa fie consideratade catre multi iluministi un dusman al ratiunii. Doua curente in ceea ce priveste atitudinea fata dedivinitate si religie apar in aceasta perioada ,cel deist si cel ateist .(Notiunea „deism” provine de la latinescul „deus”, care inseamna D-zeu.Din perspectiva reprezentantilor acestui curent D-zeu are o influenta limitata asupra lumii.El creaza lumea, o pune in miscare,dar maiapoi lumea functioneaza si se dezvolta singura.Ateismul- neaga existenta lui D-zeu, spunind ca acesta poate sa existe doar

in minteasi psihicul omului,canu D-zeu l-a creat pe om, ci invers- omul pe D-zeu, avind ca fundament incapacitatea de a explicaanumite lucruri.)

34.Numiti   reprezentantii filosofiei clasice germane. Principalii reprezentanti ai filosofiei clasice germane sunt:Immanuel Kant(1724-1804),Johan Fichte(1762-1814),Friederich Schelling(1775-1854),Georg Hegel(1770-1831),Ludwig Feurbach(1804-1872).

35.Idealismul lui   Hegel este   un idealism absolut.Cum intelegeti aceasta afirmatie?Idealismul lui Hegel este numit idealism absolut deoarece conform conceptiei baza lumii o constituie ideea absoluta,spiritul universal, care dupa natura sa este contradictoriu si de aceea se afla intr-o permanenta automiscare, autodezvoltare. Ideea absoluta,potrivit lui Hegel nu-i altceva decit ratiunea,gindirea,substanta ce formeaza esenta si baza primordiala a tuturor lucrurilor,ea exista vesnic si continein sine in forma potentiala toate determinarile fenomenelor naturale, sociale si spirituale.El afirma ca existenta este gindire, existenta adevarata o constituie ideea absoluta ca ratiune cosmica,iar tot ceexista este rational si tot ce este rational, este real.Hegel considera ca la inceput a existat doar ideea absoluta, constiinta, ratiunea din care apare totul silumea ideala si lumea materiala.Ea este contradictorie in sine caci este totul si in acelasi timp nimic.Estecontradictorie in sine pt ca autocunoscindu-se este si subiect si obiect.In procesul dezvoltarii sale ideea absoluta trece prin diferite etape,iar dezvoltarea ca atare are forma detriada:teza, antiteza si sinteza.Prima in dezvoltarea ideii absolute e etapa logica,cind ideea exista instarea sa pura,inaintea naturii, „in stihia gindirii pure”.La aceasta etapa ea se desfasoara prin asacategorii ca:existenta, esenta , notiune. La a doua etapa ideea absoluta se transforma in natura,careeste o „exteriorizarea a ideii absolute”Ideea se obiectivizeaza in natura, se instraineaza de la adevarata saesenta si se manifesta in forma de obiecte corporale singulare.A treia etapa a dezvoltarii ideii estefilosofia spiritului ce se realizeaza prin spiritul subiectiv,spiritul obiectiv si spiritul absolut.Spiritulsubiectiv reflecta esenta omului, lumii lui spirituale, dezvoltarea constiintei lui.Spiritul obiectivcuprinde sfera vietii sociale, se manifesta ca o integritate supraindividuala si se realizeaza prin

drept,morala si stat.Spiritul absolut este activitatea spirituala comuna a mai multor generatii si se realizeaza prin arta, religie, filosofie.In filosofie ideea se cunoaste pe sine insasi si cu aceasta procesul dezvoltariise termina.

36.Ce este dialectica hegeliana?Dialectica hegeliana este o teorie universala a dezvoltarii si conexiunii universale,o noua logicainterpretata de Hegel. Dialectica ca metoda de gindire, ca teorie afirma ca lumea este contradictorie inesenta sa.Hegel a formulat legile cele mai generale ale dezvoltarii, principiile fundamentale si categoriile dialecticii.Dar dialectica lui Hegel purta un caracter idealist,deoarece la temelia dezvoltarii si conexiuniiuniversale,potrivit lui Hegel, se afla ideea absoluta.

37.Numiti   principalele curente ale   filosofiei contemporane. Curentele.filosofiei contemporane:pozitivismul,existentialismul, materialismul sensualist,realismulidealist, filosofia vietii.

38.Ce este   “vointa spre   putere”   in opinia   lui Nietzsche? “Vointa spre putere”constituie esenta cea mai intima a existentei, ce tine demetamorfoza, de victorieasupra propriului eu, de depasirea omului, abandonarea vechilor idoli si sperantei intr-o lume dedincolo. Nietzsche se pronunta impotriva conceptiei interpretarii oamenilor ca fiind egali,pt ca, cum spunea el,oamenii se deosebesc dupa gen,dupa virsta, dupa sanatate, dupa avutie, iar promovarea ideii egalitatiieste daunatoare, contrara esentei umane.Faptul ca se incearca a sustine pe cei slabi, este cevainuman, cauzeaza aflarea societatii in putrefactie(la aceasta contribuie religia ce se bazeaza pe ideea luiD-zeu si morala care se bazeaza pe ideea despre bine si rau). El considera ca pt ca societatea sa prospere, trebuie sa fie luata in consideratie teza ca „D-zeu este mort”;nu trebuie nici de apelat ptajutor, nici de acordat.Notiunile despre bine si rau ,egalitate, dreptate sunt caracteristice

celor slabi,neputinciosi si lipsiti de vointa. Oamenii se deosebesc doar prin vointa spre putere,care estecaracteristica tuturor. Nietzche introduce notiunea de supra-om(om lipsit de mila, curatit de ideile morale, care poate sascoata societatea din starea deplorabila in care se afla. Notiunea de Supra-om mai inseamna o persoanaexceptionala, cu calitati deosebite , cu vointa spre putere exceptionala ce nu are limite in realizareavointei sale)

39.Numiti principalele etape ale   dezvoltarii Vointei Mondiale in   opinia lui Schopenhauer Principalele etape ale dezvoltarii Vointei Mondiale in opinia lui Schopenhauer : a) reprezentareab) vointac)ideead)idealul(In opinia lui Schopenhauer la baza existentei se afla o forta, o energie irationala, oarba, salbatica,caredetermina existenta si esenta tuturor lucrurilor din natura.Aceasta forta se numeste vointa . In calitate desubstrat universal ea este un fundament al lumii, o energie cosmica ce nu cunoaste limite in „a serealiza”.Tot ce exista in univers constituie o manifestare a acestei vointe, toate lucrurile, fortelemagnetice,de gravitatie. Esenta vointei este analizata de Schopenhauer in lucrarea sa principala: „Lumeaca vointa si reprezentare”.In opinia lui omul este dominat de vointa, incearca sa se elibereze deaceasta,dar nu reuseshte, deaceea, viata este suferinta)

40.Cum este conceput   omul in   filosofia existentialista? Omul in perspectiva sfirsitului este instrainat de el insusi, nu mai are nici stapinirea,nici posesiuneasinelui.Omul este o fiinta-a- neantului,el survine din neant si se indreapta catre el.Omul nu trebuie sa-si traiasca viata de pe o zi pe alta,in inconstienta fata de destinul propriu,ci trebuiesa tinda spre o viata cu adevarat personala si constienta.Omul inseamna libertate, pt a-si construi viata el trebuie sa opteze, sa aleaga in permanenta, sa se angajezein raport cu destinul sau si cu al celorlalti.Alegerea fiind o necesitate(faptul de nu a alege constituie, deasemenea, o alegere) este preferabila alegerea constienta , angajarea intr-un destin personal alaturi deceilalti.Omul constata ca in realitatenu

este singur, el este o fiinta alaturi de cei cu care e nevoit sa existe; fiintaumana este fiinta-impreuna.Omul trebuie saActioneze ,sa indrazneasca, sa-si puna in joc viata-sub permanenta privire si judecatainevitabila a celorlalti.Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. 41.Caracterizati succinct pozitivismul si   formele principale ale acestuiaPozitivismul este un curent filosofic al carui teza principala este ca singura cunoastere autentica este cea stiintifica, iar aceasta nu poate veni decit de la afirmarea pozitiva aTeoriilor prin aplicarea stricta a metodei stiintifice. A fost conceput de Auguste Comte.Se disting 2 forme principale ale pozitivismului, si anume:-pozitivismul social cu un caracter predominant practic-pozitivismul evolutiv,cu un caracter teoretic.Ambele forme urmaresc ideea de progres,unde pozitivismul social deduce progresul considerind sociatateasi istoria,iar pozitivismul evolutiv se bazeaza pe domeniile stiintelor exacte,fizica si biologie.Comte si John Mill sunt principalii reprezentanti ai pozitivismului social,iar Herbert Spencer–al pozitivismului evolutiv. 42 . Numiti principalii reprezentanti   ai gindirii filosofice din   Moldova Principalii reprezentanti: Milescu Spataru Nicolae,Dimitrie Cantemir,Amfilohie Hotiniul,A.Hijdeu,Titu Maiorescu, Lucian Blaga,Noica Constantin.

43.In ce consta esenta filosofiei istorice a cronicarilor moldoveni?In conceptia cronicarilor istoria era purtatoarea unor valori educative.O larga raspindire capata ideile umanismului care avea un caracter patriotic.Umanistii moldoveni au pledat pt independenta patriei,au luptat impotriva jugului turcesc.Istoria devine un mijloc deexprimare a ideilor politice,de trezire a mindriei poporului pt trecutul sau glorios ,pt originea saromana.Interesul pt originea neamului i-a facut pe carturarii romani receptivi fata de cultura umanista,i-aindemnat sa studieze istoria,geografia,filologia,si filosofia clasica.Grigore Ureche in „Letopisetul Tarii Moldovei” afirma ca istoria, patrarea trecutului il deosebeste pe omde animale, ca istoria joaca in acelasi timp rolul educativ si

cognitive .U.Ureche este intemeietorulanalizei istoriografice in cronografia Moldovei.Miron Costin continua ideile predecesorului sau.(Inlucrarile „De neamul moldovenilor”,”Cronica tarilor Moldovei si Munteniei” schiteaza ideile despreoriginea romana a neamului nostru.In „Viata lumii”(poem de meditatie filosofica) se pun problemeledespre sistemul solar,dezichilibrul cosmic,fericirea in viata omului.O mare contributie a avut-o si Nicolae Costin,el proslavind pacea intre popoare si condamnind razboaiele de contropire , totodata, pledind pt raspindirea stiintei,literaurii si artei). 44.Numiti principalele opera   filosofice ale lui D.Cantemir Principalele operefilosofice:“Divanul, sau gilceava inteleptului cu lumea”,”Imaginea de nedescris astiintei sacrosante”,”Istoria ieroglifica”,”Interpretarea naturala a monarhiilor”,”DescriereaMoldovei”,”Sistema religiei mahomedane”

 46.Ce este   ontologia? Numi   ţi problemele   principale ale   ontologiei.   Ontologia este o parte componenta a filosofiei, care are drept obiect existenta, trasaturile si principiileoricarei existente. Termenul ontologie provine de la ontos-fiinta si logos-stiinta, introdus in 1613 deGoclenius. Mai apoi, acest termen este popularizat de Christian Wolff in 1729 in lucrarea “Ontologiaca prima filosofie”. Idea acestei discipline filosofice exista inca de la Aristotel, care o numea “filosofie prima”. In central atentiei ontologiei se afla notiunea de “existenta”, dar si notiunea de non-existenta.Existenta semnifica tot ce este indiferent de forma, reprezinta faptul de a fi , de a avea o realitateobiectiva pe cind non-existenta-indica capacitatea de a nu fi, de a nu exista. Ontologia studiazafundamentele existentei, nivelurile, modurile si formele esentiale de manifestare ale acesteia.Ontologia moderna, mai ales cea contemporana, se refera in special la societate. Obiectivul ilconstituie definirea statutului existential al omului.

47.Ce este   existenţa? Numiţi tipurile   principale ale   existenţei . Existenta categorie filosofica care desemneaza lumea obiectiva, materia, natura ce existaindependent de constiinta. Existenta este tot ce exista, tot ce este indifferent de forma pe care o are fie materiala fie ideala si indifferent de faptul care sau cine ar fi purtatorul acesteia. Domeniile fundamentale ale existentei sunt:

Natura ce cuprinde universal fizico-chimic;domeniul biologic– viata; universul socio-uman, om-societate. Atributele de baza a existentei sunt: spatial, timpul, energia,informatia, materia. Lumea ca totalitatea a tot ce exista se deosebeste din punct de vedere a existenteinumai prin modurile, sau tipurile de a fi. Se deosebesc urmatoarele tipuri de existenta:•Existenta naturii si lucrurilor in natura.Natura ca totalitate este vesnica si netrecatoare.• Existenta omului.El este ca organism viu, ca reprezentant a specie Homo sapiens, ca fiintacugetatoare, ca fiinta social-istorica. Specificul existentei umane este ca prin munca omul se formeazasi se manifesta.• Existenta spiritualului.Cuprinde diferite procese psihice si constiente a activitatii umane,cunostintele materializate in limba si sistemele simbolice.•Existent sociala – este procesul real al activitatii vitale a oamenilor, procesul de reproducere avietii materiale a oamenilor.

48.Ce este mişcarea ca noţiune   filosofică? Care este coraportul dintre mişcare   şidezvoltare? Miscarea este o categorie filozofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc inUnivers. Ca notiune filosofica, ea presupune examinarea diferitor schimbari – de la deplasari mecanice pina la procese de gindire. In literature stiintifica contemporana notiunea de miscare este examinatadin doua perspective. Intr-o interpretare mai larga existent inseamna tot ce exista si coincide cunotiunile de Univers, de Lume in general. Miscarea este un mod fundamental de existent a materiei,constind din totalitatea schimbarilor, transformarilor, proceselor materiei, ale sistemelor material, careconstituie Universul.In dependenta de formele de organizare a materiei, se evidentiaza urmatoareleforme de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala.

49.Numi   ţi şi   caracterizaţi succint   proprietăţile spaţiului   ca formă a   existenţei.   Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a aveaintindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. El exprima ordinea, pozitia, distanta, marimea,forma obiectelor coexistente in lumea reala. Spatial are un sir de are un sir de

proprietati generale sispecifice. Se deosebesc urmatoarele tipuri de spatiu: astonomic, fizic, biologic, psihologic, social. La proprietatile specific ale spatiului se refera caracterul tridimensional al acestuia. Spatial fizic estecaracteristica a materiei fizice, ce depinde de particularitatile realitatii noastre fizice. Spatiul biologiccaracterizeaza lumea vie si prezinta totalitatea biocenozelor si biogeocenozelor, reflecta o anumitastructuralitate si densitate a relatiilor organismelor vii. Spatiul uman(social si individual) este spatiulreal cu care interactioneaza oamenii si societatea, este asimilarea spatiului inconjurator si includerealui in sfera activitatii umane. El presupune raportul dintre natural si artificial si influienta lor asupraspatiului biologic.

50.Numi   ţi şi   caracterizaţi succint   proprietăţile timpului   ca formă a   existenţei.   Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii sidezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Trasatura specifica a timpului esteca, spre deosebire de spatiu – care este tridimensional – acesta este unidimensional. In fuctie de proprietatile generale pe care le poseda, se distinge urmatoarea clasificare a timpului: •Timpul fizic – este caracteristic materiei fizice. Timpul pe Planeta noastra, peste tot locul curgeuniform, iar pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor planete.•Timpul biologic caracterizeaza lumea vie. Acesta reprezinta intensivitatea proceselor siritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii.•Timpul uman. Acesta poate fi divizant in timp social si individual, psihologic. Timpulsocial e diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate. Timpul psihologic esteintensivitatea, durata si ritmicitatea proceselor psihofiziologice ale omului.

51.În ce constă   specificul spaţiului şi timpului   biologic? Spatiul si timpul biologic caracterizeaza lumea vie. Spatiul biologic este totalitatea biocenozelor si biogeocenozelor, reflecta o anumita structuralitate si densitate a a relatiilor organismelor vii. Timpul biologic este intensivitatea proceselor si ritmurilor biologice, du

rata schimbarilor biologice aorganismelor vii. Orice organism viu are ceasul sau, ritmurile sale care depшnd de intensivitatea proceselor fizico-chimice si biologice.

52.Caracterizaţi   particularităţile spaţiului   economic.   Spatiu economic este un spatiu potrivit caruia,se pun bazele unei pieţe unice guvernate de aceleaşireguli de baz ce au ca scop să permită ǎmărfurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor să circule liber în cadrul unui anumit teritoriu, într-un mediu deschis şi competitiv. Drept exemplu poate servi Spaţiul Economic European(SEE, European Economic Area) ce a a luat fiinţă la data de1 ianuarie 1994în urma acordului semnat la data de2 mai 1992între statele participante laAsociaţia Europeană a Liberului Schimb(AELS) şi statele membreUE.

53.Caracterizaţi   particularităţile timpului   social. Definirea timpului este una dintre cele mai dificile sarcini, nu numai din punct de vederefilozoficsau  psihologic , dar şifizic. Timpul este modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta,succesiunea schimbarii si dezvoltarii sistemelor materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Estecunoscut faptul ca pe parcursul anilor, omenirea a fost supusa unor modificari, procesului de perfectionare pina ce a ajuns la un nivel superior de dezvoltare. Astfel, rezida ca Timpul socialcaracterizeaza durata, succesiunea, devenirea activitatii umane si relatiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoca la alta, el are diferita intensivitate.

54.Dezvăluiţi esenţa   noţiunii de   conştiinţă. Arătaţi evoluţia istorică   a acestei   noţiuni, produsă încadrul filosofiei. Elucidaţi esenţa conştiinţei din perspectiva psihologică. Constiinta – insusire a materiei superio organizata, functia superioara a creierului, specifica numaioamenilor si legata cu vorbirea; ea consta in reflectarea generalizata si orientate spre un anumit scop arealitatii. Constiinta este capacitatea omului de a se evidentia pe sine insasi din lumea inconjuratoare,de a-si da seama despre lumea sa interna si atitudinii sale catre alti oameni si societate. Ea prezintacontinutul lumii spirituale a omului, cunostintele, convingerile, do

rintele lui, vointa, demnitatea,speranta, credinta, dragostea. Constiinta este esenta personalitatii, este o realitate specifica – realitatesubiectiva, ideala.Din punct de vedere psihologic conştiinţa este procesul de reflectare a propriului eu (conştiinţa eu-lui,a acţiunii) şi a lumii înconjurătoare (conştiinţa locului, ambianţei, timpului). Pentru introspecţionişti,conştiinţa este totul, fiind definită ca suma trăirilor şi stărilor subiective pure, ca o lume ermetică,întoarsă numai în interior, spre sine însăşi. Psihanaliza reliefează opoziţia dintre inconştient şiconştient şi subordonarea acestuia din urmă celui dintâi, conştiinţa fiind redusă la un mecanism decenzură. Freud consideră conştiinţa, un dat al experienţei individului. Watson neglijează pur şi simpluconştiinnţa.

55.Caracterizaţi succint corelaţia dintre conştiinţă şi limbaj.Gindirea umana are lor prin anumite notiuni, judecati, rationamente.Acestea manifestindu-se inlimba.Una dintre problemele in legatura cu cercetarea constiintei este problema raportului dintreconstiinta si limba.( Limba este un sistem de semne si simboluri utilizate pt fixarea, pastrarea sitrasmiterea informatiei.) Ea indeplineste 2 functii majore: 1) f-tie cognitive;2) f-tie comunicativaLimba este forma materiala de existenta si exprimare a gindirii umane. Gindirea abstracta,constiintasunt fenomene ideale care pot sa existe si sa se manifeste numai prin limba ca totalitate de simbolurisi semne. In limbajul obisnuit, natural aceste semne sunt cuvintele. Ele semnifica si inlocuiescobiectele realitatii. Cu ajutorul cuvintelor reproducem realitatea,ne formam o reprezentare desprelume. Astfel,prin intermediul limbii se realizeaza cunoasterea lumii, in limba se obiectiveazaconstiinta personalitatii. Ea este un mijloc specific social de pastrare si trasmitere a informatiei, dereglementare a comportamentului uman, limba indeplinind functia de cunoastere , comunicare siexpresiv- afectiva.

56.Definiţi limbajul artificial şi cel natural. Dupa originea lor limbile se impart in:natural si artificial.Naturale sunt limbile nationale.Limbajul natural este unul universal pt ca poate descrie, examina toatesferele de interes ale omului. Acest limbaj este reflexiv, pentru ca se poate studia pe sine, dar este siunul care contine inexactitati.Prin limbaj natural intelegem sistemul de semne utilizat in viatacotidiana de catre membrii unei comunitati.El se caracterizeaza

printr-o mare mobilitate si plasticitate,este bogat si apt de a reda o multitudine de stari de lucruri si nuante,fiind adecvatnecesitatilor cotidiene. Limbajul natural are si o serie de neajunsuri , care il fac inapt pentru unele necesitati de cunoastere mai inalte.Spre ex. , semnele acestui limbaj se caracterizeaza prin polisemie(diversitate de semnificatii), omonimie (semne identice cu semnificatii diferite), si sinonimie(semne cu aceeasi semnificatie). Ca urmare el este lipsit de precizie ci concizie(capacitatea de a reda omare cantitate de informative printr-un numar mic de semne), favorizeaza aparitia unor dificultatilogico-semantice(cum sunt paradoxurile), imbina intr-un mod indisociabil informatia cognitiva custarile afective si aprecierile subiectului.Limbajele artificiale sunt special create de oameni in scopuri de cercetare stiintifica, dezvoltarea unuidomeniu stiintific (de ex. limbajul de programare). Spre deosebire de limbajele naturale, care apar spontan, cele artificiale sunt special create dupa anumite reguli si nu contin inexactitati. Limbajelenaturale apar pe baza celor natural, prin preluarea unor termini la care se suplimenteaza termini noi,definitii si reguli de operare stiintifice, care asigura precizia, elimina echivocurile, paradoxurile,amestecul informatiei cognitive cu afectivitatea subiectului, etc.

57.Numi   ţi ideile   de bază ale   scepticismului antic,   modern şi postmodern.   Scepticismul antic a fost dezvoltat de Xenofan, apoi de sofisti ca Gorgias si Protagoras, scepticismul“clasic” antic fiind un fenomen elenistic. Aici este necessitate de mentionat 3 faze principale: Pyrrhondin Elis(365-275 i.e.n), Academia noua (280- 80 i.e.n.) si scoala lui Aenesidemos (se 1 i.e.n). Unadept a lui Aenesidemos a fost filosoful si medical grec Sextus Empiricus (200- 250).Imitind traditiilesofistilor scepticii subliniau relativitatea cunoasterii umane, dependenta ei de diverse conditii. Pyrrhonafirma, ca eroarea apare atunci cind noi trecem de la fenomen la esenta, cind noi formulam careva judecati despre obiect(fiindca despre unul si acelasi obiect se poate formula mai multe judecati si nu-iclar care-I adevarata). Deaceea, scepticii considerau ca trebuie sa ne abtinem de orice judecati pentruatingerea unei linisti sufletesti(ataraxie), iar prin ea –si a fericirii.Scepticismul modern- este reprezentat de Hume, care accentueaza ca singura cale care ne poate ducedincolo de experienta imediata si anume cunoasterea de tip cauzal nu se bazeaza pe nici un principiurational.

Scepticismul postmodern- are la baza ideea ca orice judecata este indemonstrabila, pt ca oricedovada adusa in sprijinul enuntului ar avea nevoie ea insasi o dovada, care trebuie la rindul ei  demonstrata si asa mai departe la infinit, intrind intr-un “regressum ad infinitum”(regres la infinit),fiecare pas cerind logic un alt pas.

58.Scepticismul şi agnosticismul - reprezintă una şi aceeaşi poziţie filosofică? (argumentaţirăspunsul)R-s: Nu, scepticismul si agnosticismul reprezinta diferite pozitii filosofice, intrucit scepticismul punela indoiala posibilitatea unei cunoasteri sigure, adevarate, iar agnosticismul il o neaga complet.In timpce scepticii puneau accent pe subiectivism si relativism, accentuind ideea dependentei cunoasterii dediverse conditii, agnosticii afirmau ca omului, dupa natura sa nu-i este dat sa cunoasca realitatea existent.

59.Căruia dintre curentele filosofice îi aparţine afirmaţia, că în   procesul cunoaşterii poziţiadeterminantă aparţine raţiunii, gândirii abstracte:1. sensualism4. raţionalism2. empirism5. scepticism3. convenţionalism6. AgnosticismR-s: 4)rationalism.

60.Nivelele şi formele procesului de cunoaştere .Exista mai multe forme de cunoastere, printre care: -cunoasterea comuna/cotidiana si cea stiintifica-cunoasterea empirica si teoretica-cunoastere artistic si stiintifica.(Cunoasterea cotidianaeste realizata de catre om in limitele practicii cotidiene.Cunostintele obtinutenu au un caracter sistematic, nu presupun existent criteriilor de testare a adevarurilor, se exprima prinlimbaj natural.Cunoastereastiintifica, teoretica-are character systematic, urmareste descoperirea legilor si legitatilor din realitate, iar rezultatele apar sub forma de :ipoteze, legi, teorii stiintifice.)Cunoasterea se realizeaza sub diferite forme, la diferitenivele deosebindu-se cunoastere senzoriala si cunoastere rationala.

61.Caracterizaţi esenţa   şi formele   nivelului raţional   de cunoaştere.  Nivelul rational esteo forma superioara de reflectare a realitatii, este o cunoastere mijlocita (pe bazaunor cunostinte putem capata cunostinte

noi), care ofera cunostinte generalizate si abstracte sub formade notiuni si judecati,reda esenta lucrurilor si fenomenelor.Ea are un character conceptual,neimaginativ.Cunoasterea rationala este legata cu gindirea abstracta si limbajul(sisteme si constructiilogice care permit existent gindirii abstracte).Cunoasterea data este asa activitate cognitiva care poatefunctiona si atunci cind obiectul cunoasterii nu este nemijlocit introdus in relatiile subiect-obiect.Formele cunoasterii rationale, ce reflecta structura gindirii noastre sunt:-notiuni;-judecati;-rationamente.Notiunea- este forma logica care reflecta obiectele cu insusirile lor esentiale;este expresia lucrurilor ingindire;reflectarea lor in mod generalizat si abstract, cind ne abatem de la trasaturile lor neesentiale sisecundare.Notiunile se fixeaza in forme lingvistice si constituie sensul expresiilor respective ale  limbii. Notiunea leaga cuvintele cu anumite obiecte, ceea ce face posibila stabilirea unei semnificatii precisea cuvintelor,si opereaza cu ele in procesul gindirii.(Fiecare stiinta are notiunile sale, in care seconcentreaza cunostintele accumulate.Cele mai generale notiuni se numesc categorii)Judecata- este forma logica in care se dezvaluie legatura dintre subiectul si obiectul gindirii, este ungind exprimat in forma de propozitie, in care se afirma ori se neaga ceva despre obiecte. Ea poate fisimpla sau compusa. Prin intermediul judecatii se formeaza o relatie de apreciere a realitatii, oapreciere prin compararea notiunilor. Prin judecata se unesc cunostintele cu aprecierea lor, apar noicunostinte pe baza altor cunostinte.Rationamentul-este si el o forma logica a gindirii, in procesul careia din cunostintele existente , dinuna sau mai multe judecati, numite premise, obtinem cunostinte noi, ceea ce numim- concluzii.Rationamentul este forma gindirii in care se realizeaza cunoasterea lumii obiective la nivelul treptei abstracte.

62.Caracterizaţi esenţa şi formele nivelului senzorial al cunoaşterii.Cunoastere senzoriala este cunoastere nemijlocita, oferind informatie primara despre obiectul studiat,realitatea fiind redata prin imagini senzoriale,si perceputa cu ajutorul simturilor. Aceasta ne ofera maidegraba cunostinte despre forma decit despre esenta obiectului.Cunoasterea senzoriala se realizeaza prin: -senzatii-perceptii-reprezentari.

Senzatia- este reproducerea in creier a insusirilor simple ale obiectelor care actioneaza sub forma destimuli asupra organismului.Perceptia- este un nivel superior de prelucrare a informatiei despre lume si realizeaza o imaginesintetica a obiectelor.Ea consta in reproducerea obiectuluiin intregime,este o imagine integrala aobiectelui,daca senzatia este reflectarea unei laturi, insusiri a obiectului, perceptia este reflectareaobiectului in intregime.(In activitatea sa omul are de a face mai des cu perceptii, decit cu senzatii, noireflectam obiectele ca integrale si numai cind fixam atentia evedentiem unele sau altele insusiri sitrasaturi.Reprezentarea- constituie o imagine senzoriala a obiectelor cercetate fara sa existe un contactnemijlocit cu acestea.Ea consta in reproducerea imaginilor care au avut loc in trecut, reproducereaobiectelor si fenomenelor care au actionat asupra noastra cindva, iar in momentul dat nu actioneazaasupra organelor de simt.Reprezentarea au un caracter concret imaginative si este pas catre gindirea abstracta.

63.Dezvăluiţi esenţa noţiunii de adevăr şi formele acestuia.Adevarul(scopul final al cunoasterii)- este categoria filosofica care vizeaza corespunderea adecvata aimaginii cu obiectul, a cunostintelor cu realitatea obiectiva. Adevar sunt cunostintele care reproduceobiectul asa cum exista el in afara si independent de constiinta.Cuvintul “adevar” vine din greaca,insemnind o stare de “neascundere”. Adevarul este o proprietate nu a fenomenelor, obiectelor sau proceselor , ci a cunostintelor noastre despre acestea. Fiind rezultatul activitatii subiective a omului, elreproduce obiectiv existenta lumii reale.Exista mai multe tipuri de adevar: - relativ si absolut;- obiectiv si subiectiv.Adevarul obiectiv- este o categorie filosofica, care vizeaza cunostintele continutul carora e determinatde obiectul cunoasterii si este independent de subiect.(Adevarul se refera la concluziile noastre despre lume si nu la insusi lume.Lumea ca atare nu-I niciadevarata, nici falsa.Cunostintele sunt subiective dupa forma si obiective dupa continut. Adevarul serefera numai la continutul cunostintelor. Adevarul nu depinde de om,omenire, epoca, de numarul devoturi. De ex., din faptul ca indeia indivizibilitatii atomului pina la finele sec XIX era sustinuta demajoritatea oamenilor nu reiese , ca ea era adevarata.)Adevarul subiectiv- este o categorie filosofica ce tine de dependenta adevarului de diversi factori,accentuind , totodata, ideea ca fiecare om are adevarul sau.

Adevar absolut este categorie filosofica ce vizeaza coincidenta completa, definitiva a imaginii cuobiectul reflecatat. Aceste cunostinte nu depind de dezvoltarea cunoasterii si practicii sociale, de aceeasunt adevaruri eterne.Ca exemple de adevaruri absolute servesc constatarea evenimentelor, faptelor (“Chisinau este capital Moldovei”) si tezele fundamentale ale stiintei (“substanta este alcatuita dinatomi”) Adevarurile absolute se refera la unele laturi, aspect, insusiri, manifestari particulare alelumii..Adevarul relativ- este categorie filosofica care reflecta coincidenta incompleta a imaginii cobiectul.Adevar relativ sunt cunostintele care correct reflecta realitatea, dar nu cuprinde toatelaturile,aspectele obiectului reflecatat, ceva ramine necunoscut. In procesul cunoasterii are loc trecereatreptata de la adevarul relative la cel absolut. Adevarul absolut poate fi inteles ca o suma a adevarurilor relative,iar in adevar relative se contin elemente ale adevarului absolut.

64.Minciuna şi eroarea sunt una şi aceeaşi? (argumentaţi răspunsul)Minciuna si eroarea sunt nishte fenomene diferite, intrucit minciuna reprezinta o afirmatie care estecontrazisa de experienta,observatie sau bun simt, care este oferita in mod premeditat sau spontan princontorsionarea totala sau partiala a faptelor si adevarului, sau prin argumentarea selective, dar apparent semnificativa a faptelor; iar eroarea este o component a argumentatiilor care, fiinddemonstratie gresita in forma sa, face ca argumentul sa devina invalid. Totodata, minciuna este unfenomen intentionat, cauzat de obicei de vointa omului, in timp ce eroarea are un character neintentionat

65.Numi   ţi criteriile adevărului cunoaşterii.   Criteriile adevarului cunoasterii sunt: - ratiunea(gindirea)-intelegerea-legile logicii.(punctual acesta tre revazut..)

66.Expuneţi principalele poziţii filosofice asupra adevărului.Principalele pozitii filosofice asupra adevarului erau: existentialismul,conventionalism, pragmatism,machismExistentialistii recunosc adevarate acele cunostinte pentru care omul poate sa-si jertfeasca viata.Conventionalistii afirma ca adevarul e rezultatul conventiei savantilor.Pragmaticii leaga adevarul cu folosul.

Machistii– leaga adevarul cu o gindire economica.

70. Epistemologia – teoria cunoaşterii ştiinţifice, specificul şi structura ei. Apariţia şi evoluţia ştiinţei.

Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor, esentelor, structurilor profunde ale obiectului ei.Este specializata si utilizeaza un limbaj specific ca si aparatura tehnica adecvata. Are un character systematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice, autonome fata de obiect si avand continuturi cognitive desubiectivizate cu o semnificatie precisa.Detine mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunandu-se unor exigente logice si practic-experimentale de verificare.Creeaza obiecte si metodele abstracte al caror studiu duce la obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva.Teoria stiintifica, forma tipica si complexa a cunoasteriii stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii declarative cu o anumita valoare de adevar, strycturate intr-un sistem deductiv care explica si descrie unitare desfasurarea proceselor si fenomenelor, dintre-un domeniu oarecare al realitatii.Principalele metode ake cunoasterii stiintifice cotemporane sunt: formalizarea, axiomatizarea si modelarea.Epistemologia: teoria cunoaşterii ştiinţifice. Este o ramură a filozofiei care se ocupă cu originile, natura şi scopurile, metodele şi mijloacele cunoaşterii de tip ştiinţific. Epistemologia are la bază două întrebări: Ce este cunoaşterea ştiinţifică?, Cum este posibilă cunoaşterea ştiinţifică?Obiectul epistemologieiO primă operaţie a epistemologiei este distincţia intre cunoaşterea de tip comun, general-uman şi cunoaşterea ştiinţifică. Se consideră cunoaştere de tip ştiinţific, acea cunoaştere care are următoarele însuşiri:1.Se îndepărtează de cunoaşterea comună şi de bunul simţ.2.Descompune automatismele mentale generate de experienta cotidiană.3.Matematizare.4.Utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc.5.Obţine ca produse, cunoştinţe cel puţin verificabile dacă nu verificate.Epistemologia poate avea ca obiect cunoaşterea ştiinţifică în general fiind numită epistemologie generală.Cunoaşterea cunoaşterii ştiinţifice specializate constituie epistemologii particulare îndepărtându-se de reflecţia filozofică.

71. Teoria adevărului în ştiinţă şi filosofie. Adevărul relativ şi adevărul absolut. Adevărul şi credinţa.Însă cea mai importantă problemă a teoriei cunoaşterei este problema adevărului. Toate problemele gnoseologiei se referă la aceea ce este

adevărul, cum poate fi el atins, cum există el şi ce caracter are. Adevărul se referă la problemele conceptuale şi se găseşte într-un rînd cu aşa noţiuni, ca sensul vieţii, echitate, dreptate, bine. În dependenţă de aceea cum se înţelege adevărul şi posibilitatea atingerii lui va fi poziţia civică a omului şi activitatea lui.

Pentru a sti ce inseamna ca cineva spune adevarul, trebuie sa stim mai intai ce inseamna o propozitie adevarata. Ideea lui Aristotel este deci ca o propozitie este adevarata daca ceea ce afirma ea se intampla in realitate si este falsa atunci cand nu exista o asemenea corespondenta.Tot dupa Aristotel, cunoasterea se desfasoara prin opinii, care uneori sunt adevarate, alteori sunt false. Chiar si atunci cand o opinie este adevarata, ea nu reprezinta inca cunoastere; pentru a deveni cunoastere ea trebuie motivate, justificata prin argumente intemeiate. Adevărul pare atunci să se exprime în limbă şi să nu existe în afara ei ;astfel, să spunem despre ceva că este adevărat înseamnă să facem literalmente adevărul.Mijloacele de distingere între adevărat şi fals şi de a califica ceva ca fiind adevărat sunt : raţiunea (gândirea), înţelegerea, legile logicii etc.În consecinţă putem propune următoarele distincţii :adevarul material , adevarul formal ,adevarul metafizic, adevarul unei credinte sau a unei opinii.

Adevarul stiintific este altfel decât cel filosofiic Ortega y Gasset considerra ca exactitatea si rigoarea previziunilor stiintifice sunt dobândite de stiinta experimentala cu pretul mentinerii sale într-un plan de probleme secundare. Ortega considera ca doar filosofia încearca sa dea raspuns întrebarilor prime, decisive.

Adevarul filosofic va fi astfel suficient, dar inexact; adevarul stiintific este insuficient,dar exact.Esentiala în cadrul viziunii sale asupra relatiei filosofie-stiinta, aceasta comparatie a adevarului stiintific cu cel filosofic are drept consecinta o subordonare fundamentala a stiintei fata de filosofie: "«Adevarul stiintific» este un adevar exact, dar incomplet si penultim, care se integreaza obligatoriu în altfel de adevar, ultim si complet, chiar daca inexact, pe care n-as vedea nici un inconvenient sa-l numim "Adevarul filosofic are calitatea de a fi mai radical, mai esential; atributul adevarului stiintific de a fi exact nu este un indiciu de superioritaate al acesstuia întrucât fiind existenta certa a stiintei si relatia adevar filosofie-adevar stiintific, filosofia devine ea însasi necesara.În masura în care se va dovedi existenta unui temei în virtutea caruia omul, fiind ceea ce este, sa fie harazit filosofiei, filosofia va fi nu numai necesara, ci si inevitabila. Faptul ca filosofia este necesara stiintei înseamna ca îi este necesar macar un individ care sa fi creat adevarul filosofic; faptul ca filosofia este inevitabila, implica însa faptul de a fi o

necesitate esentiala filosofia pentru fiecare individ uman în parte, necesitate ce izvoraste din fiinta însasi si care nu-i survine în mod accidental din afara.

73/74 Obiectul şi problematica antropologiei filosofice, noţiunile ei de bază. Principalele concepţii filosofice despre om. Sensul şi scopul vieţii omului.

Antropologia filosofica este punctul de intersectie al tuturor cercetarilor referitoare la om si la raportul acestuia cu mediul.Ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre om(biologic,psihologic,antropologic). Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile şi tratează toate dimensiunile umanităţii. În centrul antropologiei se află ideea de cultură şi noţiunea că aceasta reprezintă specia umană, că specia noastra şi-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea simbolic, de a preda şi învăţa astfel de simboluri în mod social şi de a transforma lumea (şi pe noi înşine) pe baza acestor simboluri.Antropologia a debutat ca ştiinţă a istoriei. Inspirată de triumful metodei ştiinţifice în ştiinţele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi şi principii care pot fi descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca ştiinţele sociale să-şi formeze teorii şi metode, era dublată de viziunea iluministă a umanităţii - concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor şi critică faţă de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă sensibilitate, faţă de tradiţiile culturale (tradiţie) şi faţă de procesele schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeuna discursul antropologiei.Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social şi evoluţia umanităţii ca luptă între clase), Morgan (periodizarea culturii şi a etnicităţii), Tylor (definirea culturii).În perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se impune treptat metoda etnografică a cercetării vieţii oamenilor prin locuirea pentru o perioadă împreună cu aceştia şi urmărirea lor îndeaproape. Conceptia crestina despre om reiese din credinta ca omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamântesti, este coroana creatiei.

Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi se explica prin întelepciunea planului dumnezeiesc de creatie. Omul fiind asezat ca

stapân pe pamânt (Facerea 1,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamânt, era si firesc ca sa se organizeze mai întâi pamântul ca loc de desfasurare a vietii omenesti. Omul este constituit din doua elemente deosebite, unul material si celalalt spiritual, trup si suflet. Trupul omului este luat din pamânt, fiind compus din materie si, prin aceasta, in tot cursul vietii omul este legat de tot ceea ce este pamântesc. Trupul este muritor, sufletul nemuritor

Conceptia omului in Taoism-Natura umana era considerata ca avand un caracter dualist; omul fiind o fiinta compusa din puterile cerului si ale pamantului.

Conceptia despre om in grecia antica- In religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive, incepind cu ceea ca Zeii din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos.

Dupa conceptia conservatoare despre om se considera ca omul este un amestec de bine si de rau.

75. Axiologia – teoria generală a valorilor. Clasificarea valorilor. Sistemul axiologic al societăţii contemporane. Valorile general-umane.

Axiologia ,ca disciplina filosofica independenta,are un obiect propriu de studiu.Obiectul axiologiei il constituie “studiul valorii generice si al legaturilor generale ale sistemului de valori”.Axiologia ofera posibilitatea elaborarii unei teorii unitare a sistemului de valori,a unei conceptii unificate asupra valorii,punind in evidenta relatia dintre subiect si obiect si fiind in masura sa dea un raspuns dintr-o perspectiva filosofica:ce este valoarea?Universul valorilor semnifica ceea ce este omul,prin valorile create ,si ceea ce poate si trebuie sa devina omul,prin idealuri,aspiratii,proiecte,dorinte.Ca univers de semnificatii,lumea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati si aspiratii individuale,ci idealurile,necesitatile si nazuintele unei perioade istorice.

Totodata ,valorile sint realitate artificiala,construita de om in procesul realizarii unor anumite scopuri.Aceasta inseamna ca axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea predominant constienta,cu trasaturi extrem de diferentiate,in functie de domeniu.

Valorile indeplinesc functii multiple in viata sociala,intrucit orienteaza,motiveaza si regleaza actiunile ,gindirea si comportamentul uman,mobilizeaza energia umana si,totodata,servesc drept criterii de apreciere a acestora,a eficientei actiunilor umane,preum si ale evaluarii produsului realizat.

Valoarea este proprie subiectului,fie ca este plasata in sfera transcendenta a unor obiecte(materiale sau ideale),fie ca rezulta dintr-o interactiune intre subiect si obiect.Lumea valorilor este creatia omului si reprezinta o dimensiune esentiala a existentei umane.Structura valorilor se refera la modul in care sunt orinduite intern valorile ,la ansamblul de relatii specifice,relativ stabile,de proprietati si legi ce se statornicesc intre diferitele lor componente,la dimensiunile valorii.

Tipuri de valori si dialectica lor.

Criteriile dupa care s-au grupat valorile sunt urmatoarele : valabilitatea valorilor; calitatea lor; subiectul lor; motivele ce au deteerminat valorile; obiectul lor; facultatea psihica din care izvorasc valorile ; sfera lor de aplicare.

Dupa valabilitatea lor, valorile sunt : - valori relative ; - valori absolute; - valori subiective; - valori obiective .Dupa calitatea lor , valorile sunt : valori pozitive; - valori negative ; - valori proprii; - valori efecte .Dupa subiectul lor, valorile sunt : autopatice, heteropatice, ergopatice Dupa motivele ce au determinat valorile sunt: valori accidentale-tranzitorii si valori ale persoanei proprii. Dupa obiectul lor valorile sunt : - economice; - etice ; - juridice; - politice .Dupa facultataea psihica din care izvorasc valorile sunt : sensibile, sentimentale si cognitive.Dupa sfera lor de aplicare valorile sunt : individuale, sociale, cosmice, elementare si ideale.

O alta clasificare a valorilor este urmatoarea: valori economice,valori juridice,valori politice,valori etice,valori istorice ,valori estetice,valori religioase .

1.Valorile economice

Prin valori economice se intelege in general, constiinta utilitatii unui bun in comparatie cu altele. Problema valorilor economice a preocupat pe economisti din sec. al XVIII-lea .

Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori materiale . Valorile economice sunt materiale. Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa . Filosoful grec a distins doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare .

2. Valorile juridice – pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a dreptului. Dreptul ca stiinta se ocupa

cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor. In antichitate , normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant.

Pentru timpurile moderne normele juridice sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului.

3. Valorile politice – se refera la stat, la cetate ca unitate In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era valoarea suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a largit din ce in ce mai mult, devenind ceea ce este acum.

4. Valorile etice Valorile etice pot fi de natura :

-Psihologica care afirma ca valoarea etica are o baza psihica-Logica– afirma ca valoarea etica este de natura logica-Biologica afirma ca Valoarea etica are ca principiu ultim viata.-sociala

5. Valori istorice

Toate creatiile umane sunt menite sa adauge ceva la patrimoniul dobandit de la stramosi, alcatuind astfel traditia culturala a unui neam.

6.Valorile estetice – se refera la placerea estetica.

Cand vorbim de valoare estetica intelegem un obiect care are valoare si un subiect pentru care exista acea valoare .Frumosul este valoarea estetica centrala, la care se raporteaza toate celelalte.

Prin specificul lor, valorile estetice sunt legate de sensibil. Kant aprecia ca arta “nu este reprezentarea unui lucru frumos , ci reprezentarea frumoasa a unui lucru”..

7. Valorile religioase

Valorile religioase sunt si ele dintre cele mai vechi in ordinea aparitiei lor.Valorile religioase sunt prin natura lor spirituale. Purtatorii lor sunt omul si constiinta sa, comunitatea umana si spiritualitatea colectiva.Valorile religioase , ca toate valorile sprirituale sunt valori scop. Se bazeaza pe credinta si revelatie, pe sentiment si traire.