examen bioetica finala

7/23/2019 Examen bioetica finala

http://slidepdf.com/reader/full/examen-bioetica-finala 1/33

Examen bioetica

1. Imperative, obiective, principii si valori• Sănătatea omului este scopul suprem al actului medical.• Obligaţia lucrătorului medical şi farmaceutic este de a apăra sănătatea fi zică şi mintală

a omului, de a promova un mod sănătos de viaţă, de a preveni îmbolnăvirile şi de auşura suferinţele, respectînd dreptul la viaţă şi demnitate al fi inţei umane, fără

discriminări de vîrstă, sex, rasă, etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială, ideologie,politică sau din orice alt motiv, atît în timp de pace, cît şi în timp de război.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să dea dovadă de maximă vigilenţă înacordarea serviciului profesional şi în evitarea complicaţiilor previzibile la pacientul afl at în îngriirea sa.

• !n exercitarea profesiei sale, lucrătorul medical şi farmaceutic acordă prioritateintereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese.

• "espectul faţă de fi inţa umană nu încetează nici după moartea acesteia.• #edicul se bucură de independenţă profesională, libertatea prescripţiilor şi actelor

medicale care le consideră necesare în limitele standardelor aprobate, fi ind responsabilde deciziile luate.

2. Norme generale de comportament in activitatea medicala• $ctivitatea medicală poate fi desfăşurată doar dacă personalul încadrat în aceasta are o

pregătire şi practică sufi cientă în domeniu. $ceastă prevedere nu se aplică în cazuri deurgenţă vitală, care nu pot fi soluţionate altfel.

• %acă lucrătorul medical sau farmaceutic consideră că nu are sufi ciente cunoş& tinţe sauexperienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, el va solicita un consult cu alţispecialişti sau va îndrepta bolnavul la aceştia.

•

Lucrătorul medical sau farmaceutic poate folosi numai titlul la care are dreptul, conformpregătirii sale profesionale.• %in momentul în care a răspuns unei solicitări, lucrătorul medical şi farmaceutic este

automat angaat moral să asigure bolnavului îngriiri califi cate, inclusiv prin îndreptareapacientului la o unitate medicală sau la un specialist cu competenţe superioare.

• Este interzisă practicarea de către lucrătorul medical sau farmaceutic a unor activităţicare dezonorează profesia medicală. Se recomandă abţinerea, inclusiv în afara practiciiprofesionale, de la acte de natură să compromită imaginea medicului.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate fi obligat să&şi exercite profesia în condiţii cear putea compromite calitatea îngriirilor medicale şi a actelor sale profesionale, cuexcepţia urgenţelor medico&c'irurgicale vitale.

• Lucrătorul medical trebuie să respecte dreptul pacientului la libera alegere a persoanelor implicate în actul medical.

• Lucrătorul medical, solicitat sau obligat să acorde asistenţă medicală unei persoaneprivate de libertate, inclusiv din mediul carceral, nu poate să provoace, direct sauindirect, sau să favorizeze atingerea integrităţii fi zice sau psi'ice a vreunui deţinut,inclusiv a demnităţii acestuia. %acă lucrătorul medical sau farmaceutic va observa căpersoana în detenţie se află într&o situaţie vulnerabilă, una din obligaţiile morale şiprofesionale medicale va fi intervenţia în spriinul şi protearea persoanei deţinute.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate fi implicat în realizarea unor acte degradantepentru fi inţa umană.



• Lucrătorul medical şi farmaceutic are obligaţia morală să aducă la cunoştinţa organelorcompetente orice situaţie care ar putea prezenta pericol pentru sănătatea publică.

•

3. Autoritatea lucratorului medical si farmaceutic si increderea pacientului•

$utoritatea lucrătorului medical şi farmaceutic depinde de pregătirea profesională şipresupune un anumit prestigiu, reputaţie şi faimă a acestuia.• $utoritatea profesională este un capital moral personal, dar în acelaşi timp este şi o parte

a tezaurului moral al tuturor persoanelor implicate în serviciul de asistenţă medicală.• !ncrederea pacientului constituie refl ectarea poziţiei lui morale privind relaţia sa cu

medicul şi este susţinută de calităţile morale înalte, de abilităţile profesionale alelucrătorului medical, manifestîndu&se prin convingerea personală de a respectarecomandările şi prescripţiile medicale. !ncrederea pacientului prezintă un indiciu alcalităţii serviciului medical şi este infl uenţată direct de autoritatea profesională.

• (iecare membru al comunităţii medicale are obligaţia morală de a susţine autoritatea

profesională prin respectarea unor categorii etice comune generale, precum cinstea,demnitatea, disciplina, bunăvoinţa, politeţea, respectul dezinteresat faţă de oameni.

• )rofesia medicală este incompatibilă cu duritatea, apatia, ignoranţa, indiferenţa,aroganţa, nerăbdarea etc., care afectează şi discreditează atît autoritatea unui membru în parte, cît şi a colectivului profesional, a medicinii în ansamblu.

4. Greselile medicale si riscul profesional• )oziţia pe care o adoptă lucrătorii medicali şi farmaceutici faţă de greşelile profesionale

trebuie să aibă drept criteriu esenţial binele pacientului.• (iecare lucrător medical şi farmaceutic este obligat, din punct de vedere moral, să

raporteze sau să declare benevol specialiştilor din domeniu comiterea unor greşeli *erori+proprii sau depistarea acestora în lucrul colegilor săi, în cazul în care pot fi afectate viaţa,sănătatea şi binele pacientului.

• onstatarea greşelii, manifestată prin omitere sau comitere, rămîne un criteriu imperiosde apreciere a responsabilităţii lucrătorului medical sau farmaceutic în relaţia dintrenecesitatea şi libertatea profesională.

• $titudinea competentă, onestă şi atentă a colegilor va servi drept exemplu moral pentrulucrătorul medical sau farmaceutic care a greşit.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să ia în considerare şi să evalueze cele mai

mici riscuri prin atitudine prudentă şi acurateţe. Există riscuri supuse normării, adicăsusceptibile de evaluare anticipată, şi riscuri nesupuse normării - imprevizibile, rezultatedin situaţii de urgenţă.

• !n scopul reducerii eşecurilor profesionale, lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie sădea dovadă de scrupulozitate ştiinţifi că, prudenţă, scepticism obiectiv, vigilenţă şientuziasm moderat. "iscul profesional devine tolerabil în cazul în care lucrătorul medicalia toate măsurile de precauţie dictate de discernămîntul său moral şi profesional.

5. Informarea pacientului• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să ofere pacientului, la cererea acestuia,

informaţii depline şi inteligibile despre starea sănătăţii sale, etapele tratamentului,riscurile şi rezultatele scontate.



• !n cazul în care sînt întocmite documente medicale, persoana la care se referădocumentul emis trebuie informată cu privire la conţinutul acestuia.

• #aniera de prezentare a informaţiei necesită o tentă de optimism, trebuie să inspiresperanţă şi încredere, fără a omite importanţa factorului psi'ic.

• Lucrătorul medical sau farmaceutic trebuie să respecte dreptul de decizie al pacientului,fără a&i impune convingerile personale şi fără a exercita presiuni psi'ice asupra acestuia.

• u cît actul medical preconizat este mai complex şi mai riscant, cu atît informareapacientului cu privire la riscurile şi alternativele posibile trebuie să fi e mai amplă.

• )rognosticul grav va fi adus la cunoştinţa pacientului cu prudenţă şi tact, ţinîndu&se contde starea psi'ică a acestuia.

• )rognosticul va fi comunicat familiei doar cu consimţămîntul pacientului. !n cazul în caremedicul, după o consultare comună cu colegii săi sau cu alţi specialişti *la necesitate+,consideră că dezvăluirea prognosticului nefavorabil va afecta starea psi'o&afectivă apacientului, cu inducerea unor pericole pentru starea sănătăţii lui, se va omitecomunicarea deplină a acestuia. )rognosticul real nu se va divulga nici în cazul cîndpacientul declară din start că nu doreşte să afl e adevărul. !n asemenea caz, pot fi

informaţi unii membri ai familiei pacientului, conform indicaţiilor acestuia.

6. onfidentialitatea si secretul profesional• onfi denţialitatea este dreptul pacientului de a nu divulga informaţia referitoare la starea

sănătăţii sale fi zice şi psi'ice, aspectele intime ale vieţii personale.• Secretul profesional este obligaţia lucrătorului medical şi farmaceutic de a nu divulga

unor terţe persoane informaţia cunoscută în cadrul activităţii sale profesionale fărăacordul pacientului, cu excepţia situaţiilor cînd aceasta este solicitată de către organele udiciare sau prezintă pericol pentru societate, pentru persoane aparte sau pentru însuşipacientul.

• %ivulgarea informaţiei private în cazurile de excepţie menţionate trebuie să se facă cuprecauţie, fără a aduce preudicii morale pacientului, cu maxim respect pentrudemnitatea acestuia.

!. onsimtamintul" acordul informat al pacientului• onsimţămîntul este exprimat în condiţiile legii.• onsimţămîntul pacientului poate fi acceptat în formă verbală, cu prezenţa obligatorie a

martorilor *rudele pacientului şi personalul medical+ sau în formă scrisă, unde vor fiindicate explicit denumirea şi condiţiile actului medical preconizat, riscurile posibile, fi ind

confi rmat obligatoriu prin semnătura pacientului şi a lucrătorului medical.• onsimţămîntul va fi considerat implicit în cazurile cînd pacientul se prezintă de sinestătător pentru a benefi cia de anumite servicii medicale *analize de laborator, controlprofi lactic ş.a.+ sau cînd este solicitată o consultare medicală la domiciliu.

• onsimţămîntul va fi acceptat doar după informarea deplină a pacientului cu privire ladiagnostic, prognostic, alternativele terapeutice, riscurile şi avantaele acestora.

• onsimţămîntul este valid doar dacă pacientul este lucid şi are discernămînt, fi indcapabil să reproducă corect informaţia privind starea sănătăţii sale. Lucrătorul medicaltrebuie să se asigure că decizia pacientului nu este luată într&un moment de afect sau desuprasolicitare psi'ică a acestuia, precum şi în deplinătatea facultăţilor mintale. !n

cazurile menţionate, în folosul pacientului, lucrătorul medical poate apela la autorulrudelor sau persoanelor apropiate, care pot infl uenţa decizia persoanei bolnave sau au



putere de decizie prin lege. !n lipsa acestora, lucrătorul medical va decide în conformitatecu datoria profesională, obiectivul primordial fi ind viaţa şi sănătatea pacientului.

• !n situaţia pacienţilor minori sau a persoanelor fi zice incapabile sau cu capacitate deexerciţiu restrînsă sau limitată, consimţămîntul va fi exprimat de tutore sau alţireprezentanţi legali.

• !n cazul cînd lucrătorul medical va stabili că decizia reprezentantului legal nu este îninteresul pacientului, se va apela la constituirea unei comisii de arbitra de specialitate

pentru a evalua cazul şi a lua decizia, considerînd drept un imperativ primar binelepacientului.

• !n cazul cînd motivul incertitudinilor depăşeşte competenţa profesională şi are aspectsocial, uridic sau alt aspect non&medical, se recomandă consultarea comitetelor de eticăexistente, care se vor pronunţa în acest sens prin emiterea recomandărilor respective.

#. $erfectionarea si folosirea cunostintelor profesionale. Autoinstruirea medical

continua• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să&şi dezvolte şi să&şi perfecţioneze continuu

cunoştinţele şi abilităţile profesionale, pe parcursul întregii sale activităţi. $utoinstruireaeste o responsabilitate importantă şi permanentă a membrilor comunităţii medicale şifarmaceutice.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să fi e model de comportamenteticoprofesional, tinzînd mereu să&şi perfecţioneze nivelul profesional şi moral şi să ridiceautoritatea şi prestigiul profesiunii medicale pentru a merita stima şi încredereapacienţilor şi a colegilor săi.

•

"ecomandările şi prescripţiile clinice trebuie să se bazeze pe dovezi ştiinţifi ce. !n cazulaplicării unor metode noi, trebuie să primeze interesul pacientului, iar acestea nu pot fiutilizate decît după evaluarea raportului risc&benefi ciu.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic participă nemilocit la crearea şi protearea imaginiipozitive a profesiei sale şi a instituţiei pe care o reprezintă. Orice informaţie oferită, fi epacientului, fi e reprezentanţilor mass&media, trebuie să ţină doar de competenţa luiprofesională.

%. &ituatii de urgenta• Lucrătorul medical şi farmaceutic, care se află lîngă un pacient rănit sau în pericol, are

obligaţia să&i acorde asistenţă la nivelul posibilităţilor momentului şi locului, sau să seasigure că acesta primeşte îngriirile necesare.

• !n caz de pericol de moarte, lucrătorul medical va rămîne lîngă pacient atît timp cît enevoie de autorul lui profesional.

• !n caz de calamităţi naturale sau accidentări în masă, lucrătorul medical şi farmaceuticeste obligat să răspundă la c'emare, c'iar să&şi ofere benevol serviciile saleprofesionale imediat ce a luat cunoştinţă despre eveniment.

• !n caz de forţă maoră sau situaţii excepţionale, lucrătorii medicali nu au dreptul să&şiabandoneze bolnavii, cu excepţia cazului cînd autoritatea competentă permite acest

lucru printr&un ordin emis în conformitate cu legea.• !n situaţiile de urgenţă, cînd este pusă în pericol viaţa pacientului, iar acesta nu&şi poateexprima voinţa şi rudele sau reprezentanţii săi legali nu pot fi contactaţi, consimţămîntul



va fi considerat implicit, iar lucrătorul medical va face tot posibilul pentru a salva viaţapacientului, urmînd ca acesta să fi e informat ulterior despre amploarea actului medicalefectuat.

1'.Incompatibilitatea profesiunii medicale. onflictul de interese• Lucrătorul medical sau farmaceutic nu trebuie să se folosească de un mandat, o funcţie

administrativă sau de alte circumstanţe pentru a&şi spori numărul de pacienţi.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic nu va emite certifi cate sau alte documente medicalecare ar aduce pacientului un avanta material neustifi cat sau ilicit.

• u este considerată etică înţelegerea dintre doi medici, dintre medic şi farmacist saudintre medic şi un cadru auxiliar în vederea obţinerii unor avantae materiale.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate propune sau aplica pacientului remedii sauprocedee empirice sau insufi cient probate ca benefi ce sau lipsite de riscuri. Se interzicepracticarea oricăror forme de înşelăciune.

• Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate, sub nici un motiv, să condiţionezediagnosticarea şi tratamentul pacientului, solicitînd de la acesta, de la tutore sau rudele

sale plăţi informale *neofi ciale+, precum şi cadouri, servicii şi alte avantae.• Se va evita orice colaborare sau spriin al persoanelor care practică ilegal medicina.Lucrătorul medical şi farmaceutic are obligaţia de a informa organele legale competentedespre existenţa unor astfel de situaţii.

• Lucrătorul medical poate refuza efectuarea unui act medical din motive personale sauprofesionale temeinice numai după ce va îndrepta pacientul la alt lucrător medical, cuexcepţia situaţiilor de urgenţă. Lucrătorul medical este obligat să pună la dispoziţiacolegului care preia pacientul toate informaţiile medicale referitoare la cazul respectiv.

• !n cazurile cînd lucrătorul medical acţionează la indicaţia unei terţe părţi *organ de drept+,acesta trebuie să se asigure că pacientul cunoaşte situaţia reală. Lucrătorul medical

trebuie să se prezinte pacientului şi să&i explice scopul investigaţiilor sau tratamentuluiaplicat. Lucrătorul medical va refuza să efectueze vreo procedură care poate aducepreudicii pacientului sau îl pot face vulnerabil în anumite situaţii. Lucrătorii medicali nutrebuie să accepte ca obligaţiile stipulate în contractele lor de muncă să le afectezeindependenţa profesională în luarea unor decizii medicale.

11. (elatiile colegiale si de colectiv• Lucrătorul medical sau farmaceutic îşi va trata colegii aşa cum îşi doreşte el însuşi să fi e

tratat.• /lamarea şi defăimarea colegilor în prezenţa bolnavilor, a personalului sanitar etc.,

precum şi orice expresie sau act capabil să compromită încrederea în medicul curant şiautoritatea acestuia constituie o încălcare a regulilor etice.

• Lucrătorul medical sau farmaceutic va cere părerea unui coleg sau va recomandapacientului consultarea altor colegi în cazul cînd consideră că propriile abilităţi şicunoştinţe sînt insufi ciente.

• !n cazul cînd pacientul este consultat de un grup de specialişti, aceştia se vor retragepentru a discuta cazul. %upă ce specialiştii vor aunge la un consens, medicul curant vacomunica bolnavului rezultatul consultului.

• !n cadrul consultului medical comun se va păstra atmosfera de stimă şi respect reciproc

şi se va exclude orice manifestare de superioritate faţă de medicul curant. azulrespectiv şi observaţiile critice nu se vor discuta în prezenţa bolnavului sau a altor



persoane străine, c'iar dacă este vorba de lucrători medicali sau farmaceutici ce se află în subordine.

• #edicul care a fost invitat pentru consult nu va examina ulterior pacientul din proprieiniţiativă şi fără aprobarea medicului curant, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

• %acă în urma consultului de către un grup de specialişti, avizul acestora diferăfundamental de cel al medicului curant, pacientul trebuie informat despre acest fapt.#edicul curant este liber să se retragă în cazul cînd părerea medicilor care au participat

la consult prevalează în opinia pacientului sau a rudelor acestuia.• %acă propunerea pentru consult medical vine din partea pacientului sau a rudelor

acestuia, medicul curant este obligat să organizeze consultul.

12.ercetarea medicala pe subiecti umani• Lucrătorul medical sau farmaceutic implicat în cercetarea *studiul+ biomedicală are

datoria de a promova şi a protea viaţa, sănătatea, intimitatea şi demnitatea subiec& ţilorumani care participă la cercetare.

• !n studiul pe subiecţi umani, binele individului primează asupra binelui societăţii şi al

ştiinţei.• Subiecţii umani pot participa la cercetare doar în mod voluntar şi numai după ce sîntinformaţi adecvat cu privire la scopurile, metodele cercetării, riscurile şi rezultatelescontate.

• "efuzul unui pacient de a participa la o cercetare nu trebuie să infl uenţeze calitatearelaţiei medic&pacient.

• Subiecţii se pot retrage oricînd din cercetare, fără ca acest lucru să îi preudicieze învreun fel.

• (orţarea sau inducerea în eroare a subiectului de a participa la un experiment constituieo gravă încălcare a principiilor eticii medicale şi a legislaţiei în vigoare.

• !n cercetarea medicală se vor include subiecţi fără discernămînt sau care nu&şi potexprima voinţa numai în cazul cînd cercetarea nu poate fi efectuată pe persoane cudiscernămînt şi doar cînd riscurile sînt minore.

• Lucrătorul medical sau farmaceutic trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a proteaintimitatea subiecţilor participanţi la cercetare, pentru a păstra confi denţialitateainformaţiilor despre aceştia, şi să minimalizeze pe cît posibil impactul cercetării asupraintegrităţii lor fi zice şi psi'ice.

• Se interzice orice activitate terapeutică sau experimentală pe om din orgoliu profesionalsau ştiinţifi c, de rezultatul căreia nu va benefi cia maoritatea indivizilor, sau care lezează

principiile culturale sau morale ale comunităţii.Orice cercetare biomedicală cu implicare de subiecţi umani, bolnavi sau sănă& toşi, vatrebui să fi e avizată în mod obligatoriu de către omitetul de Etică pentru studii cliniceale medicamentului şi metodelor noi de tratament, abilitat cu acest drept prin 'otărîre de0uvern.

13.Atentarea la viata si integritatea fi)ica a pacientului. *ileme contemporane• (iecare lucrător medical trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce suferinţa bolnavului

incurabil, cu respectarea demnităţii acestuia.• Se interzice efectuarea actului de eutanasie, adică utilizarea unor substanţe sau miloace

în scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea şi prognosticul bolii,c'iar dacă acest act este solicitat cu insistenţă de bolnavul perfect conştient.



• Lucrătorul medical sau farmaceutic nu va asista şi nu va îndemna bolnavul la sinucideresau autovătămări prin sfaturi, recomandări, împrumut de instrumente şi alte miloace, şiva refuza orice explicaţie sau autor în acest sens.

• u se va practica mutilarea pacientului fără o ustifi care medicală evidentă şi seriosdocumentată, şi fără consimţămîntul informat al acestuia, cu excepţia situaţiilor deurgenţă ce implică risc vital.

• )rin acţiunile sale profesionale, lucrătorul medical sau farmaceutic nu va supunepacientul la nici un act neustifi cat, c'iar dacă există cererea expresă a acestuia dinurmă.

• Lucrătorul medical are obligaţia de a informa în detaliu orice donator de organe sauţesuturi despre natura intervenţiei preconizate şi consecinţele posibile. #edicul implicat în procedura de transplant nu are dreptul să participe la constatarea stării de moartecerebrală a donatorului de organe sau ţesuturi.

• !ntreruperea sarcinii poate fi practicată doar în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.• Orice medic este liber, conform propriilor convingeri, să refuze fără a da explicaţii cererea

de întrerupere voluntară a sarcinii.

• Lucrătorii medicali trebuie să manifeste o atitudine ec'itabilă şi fără restricţii faţă decuplurile care au apelat la inseminarea artifi cială, iar copilul născut ca urmare a acesteiproceduri va putea benefi cia de toate drepturile copilului conceput pe cale naturală.

• Se interzice producerea de embrioni umani în scop de cercetare ştiinţifică.

14.omitete de etica +bioetica• !n vederea aplicării odului se creează comitete de etică *bioetică+ în cadrul instituţiilor

medicale, care îşi vor desfăşura activitatea în baza unui regulament propriu.• onducerea instituţiilor medicale va asigura condiţii adecvate pentru activitatea

comitetelor de etică *bioetică+. 'eltuielile ce ţin de activitatea omitetului de etică

*bioetică+ vor fi acoperite din contul unităţii medicale.• !n cadrul instituţiilor medicale, comitetele de etică *bioetică+ sînt structuri constituite în

scopul prevenirii şi soluţionării problemelor complicate de ordin moral, apărute înactivitatea ştiinţifică biomedicală contemporană şi în practica clinică.

• omitetele sînt c'emate să propage sentimentul de încredere în relaţia lucrător medical - pacient, să promoveze relaţiile de parteneriat, să discute în comun şi să convinăasupra situaţiilor complicate din punct de vedere moral.

• omitetul de etică *bioetică+ este un organ colegial format din persoane competente,care reprezintă atît domenii medicale, cît şi non&medicale.

•

Structura comitetului va fi divizată în două grupuri esenţiale1 membrii de bază şi membriiinvitaţi, la care se apelează în funcţie de specifi cul cazului pus în discuţie.

• #embrii comitetului se numesc pe un termen iniţial stabilit în regulament, care nu vadepăşi patru ani. ici un membru al comitetului, cu excepţia specialistului bioetician,dacă acesta există în instituţie, nu poate activa mai mult de două mandate, în scopulevitării oricăror forme de interese secundare, generatoare de confl icte.

• omitetul de etică *bioetică+ se poate întruni la cererea pacientului sau rudelor acestuia,a unui medic sau grup colectiv de medici, la cererea administraţiei spitalului, sau a unororganizaţii neguvernamentale, sindicate etc.

• omitetul de etică *bioetică+ are funcţie consultativă şi va emite recomandăriadministraţiei instituţiei, care va lua decizii concrete *politici instituţionale, sancţiuni, etc.+.



%eciziile comitetelor de etică *bioetică+ trebuie să fi e în acord cu drepturile stipulate înlegislaţia "epublicii #oldova în vigoare şi în conformitate cu %eclaraţiile internaţionale.

15.-tica profesionala

Etica profesională este teoria despre moralitatea profesională ce prezintă concretizareanormelor generale la diferite activită i umane. Etica profesională ine de viziunea muncii, deț ț

axercitarea func iilor sociale i de serviciu. Ea reglementează i i tipurile de activitate careț ș ș șpropriu&zis nu sunt prfesionale i nu sunt legate de viziunea muncii dar depind de func iileș ț

sociale. Etica profesionalăe menită să stimuleze con tientizarea de către reprezentan iiș ț

anumitor profesii ale locului, rolului i destina iei sale sociale ale obliga iilor i datoriilor sale,ș ț ț ș

să înve e să aprecieze critic faptele i ac iunile sale comparîndu&le cu cerin ele moraleț ș ț ț

profesionale. La baza obliga iunilor concrete ale reprezentan ilor diferitor profesii se situeazăț ț

acelea i cerin e moralecare nu exclude i cerin ele specifice ale morale profesionale.ș ț ș ț

16.-tica si deontologia medicala

Etica medicala constituie o parte specifică a eticii generale, ea se ocupă cu studierea roluluiimperativelor etice în activitatea lucrătorului medical. Etica medicală constituie teoria desprevalorile morale ale ac iunilor i comportamentului cotidian al medicului. Obiectul eticii moraleț ș

este morala medicală sau sfera rela iilor morale reale în activitatea medicală. Etica medicalăț

ca parte componentă include i teoria despre datoria morală a medicului - deontologiaș

medicală. *eontologia medical - totalitate de norme etice necesare medicilor pentru

îndeplinirea cuvenită a funcţiilor sale profesionale. %eci %# este ştiinţa care studiazămodalitatea îndeplinirii de către medici a datoriilor sale profesionale atît faţă de bolnavi cît şide oamenii sănătoşi.

-tica /i *eontologia medical *E%#+ prevede ca medicii să îndeplinească la nivel cuvenittoate normele etico&deontologice în condiţiile activităţii lor profesionale. %eci obiectul EDM

este datoria profesională a medicilor de toate rangurile faţă de bolnavi, fa ă de ceiț sănătoşi,

fa ă de totț poporul, fa ă deț societate.

1!.Normele deontologiei medicale

ormele deontologiei medicale sunt predestinate să reglementeze doar rela iile dintre medicț

i pacient,ș pe cînd normele eticii medicale reglementează i rela iile dintre medic i colectiv,ș ț ș

societate, rela iile dintre însu i lucrătorii medicali. ormele deontologiei medicale include treiț ș

tipuri de norme1

a+ normele morale, obiect al eticii medicale tradiţionale, considerate azi încadrul bioeticii, laa cărei construcţie etica medicală a pregătit terenul

b+ normele deontologice propriu&zise, reunite în coduri şi în toată tradiţia orală şi scrisă aprofesiunii medicale

c+ normele uridice ale fiecărei ţări.

(inalitatea deontologiei medicale o reprezintă aprofundarea esenţială şi actualizareanormelor şi regulilor de conduită a profesiei medicale. ormele deontologice stabilesc unminimum de morala specifica cu privire la exercitarea unei profesiuni. 2n masura in care



unele norme deontologice au o semnificatie deosebita si incalcarea lor pericliteaza valoriaparate prin drept, ele sunt sanctionate de catre stat devenind si norme uridice.

1#.ategoriile eticii medicale

Eticii medicinale îi sunt caracteristice anumite categorii specifice1

• autoritatea lucrătorului medical - depinde de pregătirea profesională personală şi presupune

un anumit prestigiu, reputaţie, faima acestuia. Ea se manifestă prin cunoştinţe şi diferitecapacităţi, mai întîi de toate prin profesionalism clinic ca măiestrie1 facultatea medicului de adiagnostica corect boala şi a acorda autor calificat bolnavului. $utoritatea medicului depindede asemenea şi de posedarea intuiţiei, care oacă un rol foarte important în recunoaştereaproceselor patologice. !n unele specialităţi *c'irurgia, traumatologia, stomatologia,otorinolaringologia+ o deosebită semnificaţie o are te'nica manuală şi diferite deprinderi3

• încrederea pacientului - fondată pe sinceritate şi adevăr3• taina medicală & profesională în medicină are un sens profund umanistic. )e de o parte, taina

medicală poate fi privită ca un fel de piatră de încercare a problemelor eticii medicale în

întregime, pe a altă parte, însuşirea problemelor tainei poate servi drept un fel de test alcultuirii morale a medicului ca profesionist şi om3

• gre elile medicaleș - producerea unui preudiciu din cauza naturii lucrurilor, situaţie în careorice medic ar fi produs acelaşi preudiciu în aceleaşi condiţii de lucru3 nu este determinatăde acţiunea sau inac& ţiunea medicului, ci de imperfecţiunea ştiinţei medicale în momentul şi împreurările date. u putea fi prevăzută, c'iar dacă medicul a dat dovadă de o atenţiedeosebită.

ategoriile eticii medicale reflectă particularităţile atmosferei morale în practica medicală şi oacă rolul poziţieic'eie în reglementarea normativă morală în relaţiile lucrătorului medical cu

pacienţii. %e interpretarea şi înţelegerea noţiunilor date în procesul instruirii medicilordepinde calitatea activităţii profesionale viitoare

1%.Imperativele bioetice

%elimităm cîteva imperative bioetice ce ar servi drept bază practicii medicale în sănătateapublică1

• imperativul vulnerabilităţii *în sens îngust+,• al consimţămîntului *acordului+ informat,•

al moralităţii,• al autonomiei pacientului şi al nedăunării,• al binefacerii şi altele.

2mperativul bioetic al libertăţii şi responsabilităţii impune oamenii antrenaţi în intervenţiile desănătate publică să nu absolutizeze libertatea acţiunii în relaţia cu subiecţii umani ce sunt învizorul programelor sale, deoarece libertatea poate exista doar într&un raport binefundamentat cu responsabilitatea. O intervenţie poate deveni liberă, dacă în aceeaşi măsurăeste responsabilă de destinul subiecţilor asupra cărora se aplică, de tot ce se intreprinde înscopul asigurării securităţii individuale şi colective. erinţa bioetică menţionată înaintează şi

dreptul la expunere liberă şi democrată a voinţei atît din partea profesionistului, cît şi apacientului, luînd totodată în consideraţie respectarea simţului responsabilităţii şi al măsurii.



$lt imperativ etic în lumea biomedicală şi în sănătatea publică este în mod nemilocit cerinţamoralităţii, ce promovează moralitatea drept o regulă universală în comportamentul 45/ioetica medicală în Sănătate )ublică membrilor societăţii, inclusiv al personalului medical,este obligatoriu şi în cazul particular al intervenţiilor publice. Orice cercetare şi acţiunesocială în domeniul ocrotirii sănătăţii trebuie să fie g'idată în aceeaşi măsură de reguli şicunoştinţe epidemiologice, cît şi de valori, de norme morale.

!ncă o cerinţă bioetică în sfera sănătăţii publice este imperativul 6nu dăuna7, care este celmai important în activitatea medicală, mai ales în experimentele biomedicale. $ici pot apăreamai multe forme de daună, printre care delimităm dauna provocată ca urmare a uneiintervenţii nepregătite sau dauna condiţionată de calificarea insuficientă a medicului, deincapacitatea savantului sau a lucrătorului sferei biomedicale de a îndeplini calitativobligaţiile sale întru asigurarea securităţii pacientului, a fiinţelor vii în genere.

2mperativul 6fă bine7 *al binefacerii+ este încă o cerinţă a cunoştinţelor bioetice faţă de ceicare colaborează în cadrul programelor de sănătate publică. $ceastă regulă nu este ointerdicţie, ci o normă care în spaţiul nominalizat impune unele activităţi pozitive.

2'.&tudiul clinic. 0ipuri de studii. a)ele testului clinic

&tudiul clinic reprezintă orice investiga ie efectuată asupra subiec ilor umani pentru aț ț

descoperi sau a confirma efectele c'imice farmacologice i8sau alte efecte farmacodinamice aleș

unuia sau mai multor produse medicamentoase investiga ionale, i8sau pentru a identifica oriceț ș

reac ie adversă launul sau mai multe produse medicamentoase de investigat, i8sau pentru aț ș

studia absorb ia, distribu ia, metabolismul i excre ia unuia sau mai multor produseț ț ș ț

medicamentoase de investigat în vederea evaluării siguran ei i8sau eficacită ii lor.ț ș ț .

Exstă următoarele tipuri de studii19. %esc'is. subiec ii studiului i investigatorul cunosc tratamentul administrat.ț ș

:. Simplu orb. ;na dintre păr i, subiectul sau investigatorul nu cunosc tratamentulț

administrat.

<. %ublu orb. $tunci c=nd ambele păr inu cunosc tratamentul administrat.ț

5. %ublu ascuns sau mascat. >e'nica folosită pentru ca : medicamente care diferămacroscopia să nu poată fi deosebite de subiec i i de investigatori. Subiec ilor li seț ș ț

administrează ambele medicamente dintre care numai una con ine substan a activă.ț ț

>estele clinice se divizează în 5faze*varianta $mericană+1

2. (aza 2 & onstă în aefectua primele teste ale unei substan e pe cî iț ț vavoluntari sănăto iș , înscopulaprecierii toleraan ei saleîn func ie de bază i de verifica proprietă ile saleț ț ș ț

farmacodinamice, adică modificările organice sau func ionale, reproductibile i calculabile,ț ș

provocate prin administrarea substan ei unui organism viu.ț

2. (aza 22 - se testează un grup mic de bolnavi. Ea vizează confirmarea eficacită ii terapeutice aț

substan ei cu aprecierea interesului fa ă de ea i evaluarea raportului risc&beneficiu. La bolnaviț ț ș

supu i experimentării sunt calcula i parametri farmacologici *rezorb ia, biodisponibilitatea,ș ț țeliminarea etc+, i să determină modul cel mai portun de administrare a substan ei.ș ț



2. (aza 222 - constă într&o compara ie metodică a noului tratament sau cu cel mai eficace tratamentț

clasic. (aza a 222&a are scopul de a demonstra activitatea terapeutică a medicamentului asupraunui grup larg de pacien i urmînd o metodologie riguroasă i complexă. $ceastă fazăț ș

corespunde cu experien ele clinice ce vizează ob inerea autoriza iei de a lansa pe pia ă noulț ț ț ț

medicament.?. (aza 2? - corespunde studiilor epidemiologice i farmacovigilente *retrospective i prospective+.ș ș

%acă aceste studii sunt făcute riguros i nu în scop promo ional, cum procedează o parte dinș ț

industria farmaceutică, ele oferă miloace de a decela eventualele efecte indezirabile, rare iș

tardive.

21.$arti participante in studiul clinic, documentatia necesara, obiective si comisii

autori)ate Studiul clinic multicentric reprezintă un studiu condus cu respectarea unui singurprotocol, dar desfăşurat în mai mult decît un centru şi deci de către mai mult decît unsingur investigator, centrele pot fi localizate doar într&o ţară sau în mai multe ţări.

Subiectul este persoana care participă voluntar într&un studiu clinic, fie că primeşte produsul

medicamentos de investigat, fie pe cel de control.

Investigatorul reprezintă un medic responsabil de conducerea studiului clinic într&un centrude investigaţie clinică. %acă în cel din urmă studiul este realizat de o ec'ipă, investigatoruldevine conducătorul ec'ipei şi poate fi numit investigator principal.

Sponsor poate fi o persoană, instituţie sau organizaţie responsabilă de iniţierea, conducerea*managementul+ şi8sau finanţarea unui studiu clinic.

Monitorizarea este activitatea de supraveg'ere a evoluţiei studiului clinic, activitatea care

asigură că acesta este diriat, înregistrat şi raportat în concordanţă cu protocolul, cu )rocedurileOperaţionale Standardizate *)OS+, "egulile de /ună )ractică în Studiu linic şi reglementărilelegale în domeniu.

rganizaţie de !ercetare prin !ontract "!!# $ !ontract %esearc& rganization "!%# -persoană sau organizaţie *comercială, academică sau de altă natură+ contractată de sponsorpentru a realiza una sau mai multe sarcini şi funcţii în cadrul unui studiu clinic.

'rodus medicamentos de investigat - forma farmaceutică a unei substanţe active sauplacebo care este testat sau folosit ca referinţă într&un studiu clinic. Sunt incluse şi produselecare au dea autorizaţie de punere pe piaţă, dar care sunt utilizate sau asociate *în compoziţiesau ambala+ într&o formă farmaceutică diferită de cea aprobată, sau cînd sunt utilizate pentru oindicaţie terapeutică neautorizată.

'rotocol - un document care descrie obiectivul *obiectivele+ proiectul de desfăşurare a unuistudiu, metodologia, consideraţiile statistice şi modul de organizare ale acestuia. >ermenul@protocol7 se referă la procesul derulării experimentului, la versiunile succesive ale procedurii,precum şi la amendamentele existente.

(roşura investigatorului este un ansamblu de date clinice şi non&clinice privind produsulmedicamentos sau produsele medicamentoase investigaţionale, care sunt relevante pentrustudierea produsului sau produselor pe subiecţi umani.



)ormular de raportare a cazului - apare ca un document destinat înregistrării tuturorinformaţiilor impuse prin protocol despre fiecare subiect , document care trebuie să fie trimissponsorului.

Date sursă sunt toate informaţiile sub formă de înregistrări originale şi copii autentificate aleacestora *înregistrărilor originale+ privind constatări clinice, observaţii sau alte activităţi în studiulclinic, necesare pentru reconstituirea şi evaluarea celui din urmă.

Documente sursă includ documente şi înregistrări care înglobează datele sursă, înregistrărioriginale sau copii autentificate.

!omisia *aţională a Medicamentului - autoritatea competentă care are puterea de a emitereglementări şi de a verifica datele clinice prezentate.

!omisia "!omitetul# de (ioetică - un organism independent constituit din membri cu profesie în domeniul medical&ştiinţific şi membri cu profesie în afara acestui domeniu *bioeticieni, urişti,teologi, psi'ologi etc.+, a căror responsabilitate este să asigure protecţia drepturilor, siguranţa şistarea de bine a subiecţilor umani antrenaţi în studiul clinic.

22.&tadiile testelor clinice

Exstă următoarele tipuri de studii1

9. %esc'is. subiec ii studiului i investigatorul cunosc tratamentul administrat.ț ș

:. Simplu orb. ;na dintre păr i, subiectul sau investigatorul nu cunosc tratamentulț

administrat.

<. %ublu orb. $tunci c=nd ambele păr inu cunosc tratamentul administrat.ț

5. %ublu ascuns sau mascat. >e'nica folosită pentru ca : medicamente care diferămacroscopia să nu poată fi deosebite de subiec i i de investigatori. Subiec ilor li seț ș ț

administrează ambele medicamente dintre care numai una con ine substan a activă.ț ț

23.$articularitatile cercetarilor clinice cu diferite grupuri de pacienti aspecte etice

!ncă din secolul al A2A&lea cercetările medicale s&au efectuat mai ales asupra bolnavilor dinspitalele publice, asupra pacienţilor azilurilor şi prizonierilor din înc'isori. omisia naţionalăamericană *anul 9BCD+ a demascat caracterul inust al experimentelor efectuate asuprapopulaţiilor sărace şi dependente, unde aceste cercetări se puteau efectua cu c'eltuieli şirestricţii minime, iar rezultatul pozitiv este folosit apoi de către populaţiile ţărilor bogate, cuun nivel economic înalt de viaţă. Organizaţia #ondială a Sănătăţii *O#S, anul 9BD:+ a emiso serie de directive care specifică condiţiile în care se pot efectua astfel de cercetări fără săaibă loc exploatarea unora de către alţii. %evine evidentă problema etică a utilizării în

cercetările clinice a grupurilor vulnerabile de pacienţi, cei care nu pot să&şi exprime pe deplinvoinţa din anumite motive, sau sunt impuşi de situaţie să accepte anumite condiţii de studiu.



24.ercetarea pe subiecti inap i de a consim iț ț

onsim ămîntul subiectului este un factor esen ial, însă ob inerea acordului de la un subiectț ț ț

este deseori problematică. !n cadrul unei sec ii de reanimare maoritatea bolnavilor nu suntț

capabili să asculte i să în eleagă explica iile unui proiect de cercetare i să& i dea acordulș ț ț ș ș

explicit pentru studiile care vor fi efectuate asupra persoanei lor. ea mai des apărută întrebare este 7acordul familiei este suficient7. $ceasta este problema consim ămîntuluiț

substituit.

25.&ubiectii bolnavi de cancer in studiul clinic

)entru ca experimentarea asupra cancerului să înregistreze progrese semnificative trebuieca bolnavii de această maladie să accepte mai curînd aderarea la protocoale de cercetări,decît să fie trataţi conform unei sc'eme dea validate. $ adera la un protocol de cercetări înseamnă a risca, admiţînd faptul că riscul poate să comporte o mai bună supraveg'ere dinperspectiva obţinerii unui tratament mai bun decît cel standard. $derarea la un protocol decercetări implică acceptarea unor obligaţii şi inconveniente *consultaţii mai frecvente, diverse

analize+. Scopul unui protocol de cercetări este obţinerea unui bun numit cunoştinţe. $cestbun poate să nu fie obţinut dacă dintr&o cauză sau alta, medicii speră că informaţiile obţinutevor fi utile, ceea ce le va permite ulterior un mai bun control al bolii. Or, binele viitorilorbolnavi nu se poate confunda nici cu interesul obţinerii cunoştinţelor, nici cu binele individualal unor bolnavi încluşi în cercetare.

26.ercetarea pe pri)onieri si detinuti

ercetarea pe prizonieri si detinuti este acceptată, de maoritatea organismelor bioetice şideontologice, în condiţiile în care poate aduce un avanta medical grupului de indivizi asupra

căruia are loc cercetarea. ercetările medicale fundamentale pe militari sau civili, prizonieri în cursul războaielor succesive din /alcani au fost efectuate fără ca persoanele implicate săaibă un beneficiu şi fără să fie informate că participă la o cercetare şi să&şi exprime unconsimţămînt specific. ercetarea medicală pe prizonieri este neetică, deoarece participanţiinu pot expune un consimţămînt liber şi informat privind riscurile şi beneficiile studiului.Singura situaţie acceptabilă este participarea celor cu probleme medicale, care nu se potrezolva altfel şi care vor beneficia în mod direct de rezultatele cercetării, atît ei, cît şi altepersoane aflate în aceeaşi şituatie. $utoritatea care supraveg'ează etic cercetarea -comitetul de bioetică - va trebui convinsă că persoanele implicate în experiment, cu statutde prizonier sau deţinut, nu suferă nici un fel de constrîngeri pentru a participa la studiulclinic *o participare liberă şi competentă+. %atele obţinute în alte condiţii sau fărăsupraveg'erea unui organism independent, neimplicat în cercetare, nu vor fi acceptate decomunitatea medicală, iar cercetătorii pot răspunde administrativ, civil sau penal pentruconsecin& ţele acţiunilor sau inacţiunilor lor.

2!.ercetarea pe date personale si pe material biologic

ercetarea folosind date personale şi medicale este acceptată dacă nu există alternative.%atele personale utilizate în cercetare vor fi proteate - pe cît este posibil şi la rîndul lor vorprezenta un mare grad de discreţie. )ersoanele care sunt aici investigate trebuie informate

complet asupra riscurilor şi beneficiilor care rezultă din participare şi trebuie să emită unconsimţămînt informat, specific şi liber. ondiţiile în care datele personale pot fi făcutepublice1 *9+ persoana a fost de acord cu publicarea datelor3 *:+ persoana nu şi&a exprimat



împotrivirea3 *<+ în ciuda unor eforturi rezonabile, a fost imposibilă obţinereaconsimţămîntului de publicare3 *5+ interesul cercetării ustifică publicarea3 *F+ publicareadatelor este concordantă cu legea şi se ustifică prin raţiuni de sănătate publică. ercetareacare se desfăşoară pe material biologic, necesită un consimţămînt special, c'iar dacămaterialul biologic este obţinut în cursul unei intervenţii medico&c'irurgicale necesarepacientului şi considerat inutil pentru acesta *amputaţii, intervenţii c'irurgicale mari etc+. !nvederea evitării unor viitoare conflicte, ar fi benefic ca în consimţămîntul obţinut să fie

evidenţiate şi eventualele avantae ce ar rezulta din utilizarea industrială a materialuluibiologic obţinut şi drepturile de proprietate asupra celui din urmă, înainte şi după prelucrarealui industrială. )ersoana al cărei ţesut se utilizează *sau se poate utiliza în viitor+ trebuie săfie informată complet şi într&un limba adecvat asupra recoltării, stocării, prelucrării şi folosiriimaterialelor biologice obţinute. )ersoana trebuie să&şi dea acordul de transformare şiindustrializare a ţesutului& inclusiv de comercializare a rezultatului *ţesutul, ca atare, nu sepoate vinde+.

2#.ercetarea pe embrion

!n prezent, este acceptată din punct de vedere etic şi legal cercetarea medicală efectuată peembrioni pînă în a doua săptămînă de viaţă, adica pînă la dezvoltarea plăcii nervoaseprimitive *9:& 95 zile+. ercetarea pe embrioni se poate face doar dacă părinţii biologici şi&audat acordul şi este etică doar dacă are drept scop interesul medical. umărul de embrionipăstraţi nu poate fi mai mare decît cel admis de părinţii biologici, în momentul în care şi&audat consimţămîntul. )ăstrarea embrionilor apăruţi suplimentar în cursul inseminării artificialeeste ustificată doar în condiţiile cercetării medicale etice. Experimentul pe embrioni umaninu este ustificat decît dacă nu se pot face experimente pe animale sau culturi celulare.%upă cercetare şi înainte ca embrionii utilizaţi să fie dispensaţi, se vor lua măsuri severe de

observare a statutului embrionului, iar medicii sunt obligaţi etic şi moral să respecte viaţadacă este prezentă.

2%.ercetarea si autoeperimentul clinic reali)at pe medic sau pe studentii de la

facultatea de medicina

Experimentul pe medic, precum şi autoexperimentul medical ies din norma uridică şideontologică a cercetării, iar în condiţiile în care au o reală valoare ştiinţifică pot depăşibarierele etice, morale şi uridice, descrise pînă acum. )articiparea medicului la orice tip deexperiment medical face parte integrantă din autonomia profesiunii medicale. 2ncluderea

activă a medicului la cercetarea medicală şi la autoexperiment face parte din normeleuniversal acceptate de către $sociaţia #edicilor $mericani *$#$+. $#$ menţionează căacceptarea noilor te'nici şi teorii medicale face parte din noţiunea de responsabilitate amedicului, în raport cu pacientul. >eoriile medicale controversate nu se pot aplica pepacienţi, însă medicul le poate experimenta asupra sa. Studentul de la facultatea demedicină, însă, nu se poate considera ca fiind asociat, în mod automat, unei udecăţiprecum cea menţionată. !n primii ani de studii, studenţii la medicină nu beneficiază de unnivel de cunoştinţe medicale mai ridicat decît media populaţiei. !n anii finali, studenţii suntmai bine informaţi privind utilitatea şi riscul unui experiment, dar pot fi condiţionaţi fie derezultatele şcolare obţinute, fie pot considera participarea la experimente ca o sursă definanţare.

3'.-fectul placebo. *eclaratia de la elsini pentru cercetarea medicala



$lacebo este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substan ă inactivă sau oț

procedură utilizată ca element de control în experimente. Efectul placebo este îmbunătă ireaț

măsurabilă, observabilă sau care se resimte asupra sănătă ii, care nu se atribuie unui tratamentț

real în desfă urare.ș

'lacebo este orice procedura terapeutica sau o componentă a acesteia despre care nu a fostdemonstrat că administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psi'ologică specifică,

menită să imbunatatească starea de sănatate a pacientului în cazul afec iunii tratate.ț

Declara ia dela Helsinkiț reprezintă un cod etic interna ional pentru cercetarea medicală careț

implică subiec i umani. !n 9BB4 utilizarea placebo era permisă doar în studiile în care metodeleț

diagnostic sau terapeutice nu erau dovedite. >o i pacien ii urmau să beneficieze de cea maiț ț

bună metodă diagnostic sau terapeutică existentă. !n anul :GGG noile metode trebuiau testate încompara ie cu cele mai bune metode1ț

a )rofilactice

b %iagnostic

c >erapeutice existente

;tilizarea placebo era permisă atunci cînd nu existau metode1

a )rofilactice

b %iagnostic

c >erapeutice existente

dovedite pentru indica ia respectivă. !n anul :GG: placebo devine etic acceptabil c'iar i atunciț ș

cînd există tratament dovedit, atunci cînd utilizarea sa este necesară din motive metoodologiceriguroase din punct de vedere tiin ific, iar iar subiec ii participan i la studio nu sunt expe i unuiș ț ț ț ș

risc de vătămare ireversibilă.

31.&tudiile controlate cu placebo +variante posibile2n studiile controlate cu placebo, varianta in care subiecţii primesc fie produsul investigat,

fie placebo, baza de comparaţie pentru evaluarea eficacităţii şi a profilului de siguranţăpentru noul medicament este reprezentată de o substanţă inactivă, fapt ce conferămăsura absolută aeficacităţii substanţei investigate3 abilitate in discernerea reacţiilor adverse *la produsulinvestigat+, de evenimente legate de boala de bază sau de afecţiuni intercurente3 unstudiu liber de presupuneri şi de concluzii bazate pe factori externi studiului*incontrolabili+3 o expunere a unui număr minim de subiecţi, deoarece puterea statisticăeste mai mare in comparaţie cu studiile care utilizează controlul activ.%ificultatea de identificare a unui control activ aprobat pentru indicaţia respectivănecesită un număr mai mare de subiecţi in comparaţie cu studiile controlate cu placebo. $ceasta se datorează faptului că diferenţa aşteptată intre substanţa investigată şi

substanţa luată pentru comparaţie *comparatorul activ+ este mai mică decit aceea dintresubstanţa investigată



şi placebo, iar pentru a detecta o diferenţă mai mică, este nevoie de un număr mai mare desubiecţi. 2nsă dovada non&inferiorităţii faţă de un control activ, in condiţiile unui anumit studiu,nu inseamnă intotdeauna dovedirea eficacităţii.

<:.$articularitatile cercetarilor clinice cu placebo Studiile cu trei *sau mai multe+ ramuri terapeutice, incluzind produsul

investigat, comparatorul activ şi placebo, reprezintă o variantă rezonabilăsub aspect ştiinţific, etic şi practic. 2deal, comparatorul activ se diferenţiazăfaţă de placebo, dovedind astfel validitatea internă a studiului. %acăşi substanţa investigată se diferenţiază de placebo, eficacitatea acesteiaeste astfel dovedită. 2n condiţiile in care comparatorul activ nu se diferenţiazăfaţă de placebo, trebuie analizate cauzele posibile ale acestuirezultat. $tunci cind există riscul afectării designului de tip +dubluorb - cind ambele părţi *subiectul şi investigatorul+ nu cunosc tratamentul administrat - din cauza identificării reacţiilor adverse tipice comparatoruluiactiv, evaluarea variabilei primare a studiului ar trebui sa fie efectuată de opersoană diferită şi independentă de cea care inregistrează evenimenteleadverse pe durata studiului.ercetările de tip +addon sunt studii placebo controlate in care subiecţiiprimesc in acelaşi timp şi tratament standard. $cest tip de designreprezintă norma recomandată pentru studiile pe epilepsie, cancer, constituit dintr&o etapăiniţială de tip @add&on7, după care tratamentulstandard se intrerupe şi se urmăreşte evoluţia sub tratament cu produsulinvestigat in comparaţie cu cea sub control activ sau cu placebo.

>otuşi, c'iar dacă cercetătorii ştiinţifici ne conving de necesitatea aplicăriiefectului placebo pentru organizarea studiilor clinice, răminem la

părerea că utilizarea acestuia este foarte aproape de a fi non&etică inmarea maoritate a cazurilor.

33.etode de minimi)are a riscurilor utili)arii placebo in cadrul studiilor clinice

Există numeroase metode de minimizare a riscurilor expunerii la tratamentul cu placebo încadrul studiilor clinice. ele mai importante măsuri necesare pentru protec ia acestor pacien iț ț

sunt1

9 2nformarea corectă, posibilitatea retragerii în orice moment al consim ămîntului de participare laț

studio de către pacient fără a oferi nici o explica ie3 posibilitatea retragerii în orice moment ațpacientului din studiu, atunci cînd investigatorul consideră că acesta este în interesulpacientului.

9 Selec ionarea adecvată a participan ilor la studiu.ț ț

: !mpăr irea pe grupe terapeutice astfel încît un număr cît mai mare de pacien i să primeascăț ț

tratament activ, cu o mai redusă posibilitate de a primi placebo.< #ăsuri de protec ie pe perioada desfă urării studiului precum1 stabilirea unei personae deț ș

contact din anturaul imediat al bolnavului *supraveg'etor+, permiterea unor medicamenteconcomitente adecvate pentru simptomatologia tranzitorie, limitarea duratei tratamentului cuplacebo la strictul necesar, monitorizarea atentă cu identificarea rapidă a semnelor de

agravare a bolii, un prag interven ional scăzut cu ini ierea rapidă a madica iei active.ț ț ț5 )osibilitatea intrării într&un studiu&extensie de tip 7open&label7, cu durata acceptăbilă, în cazul

unei recăderi a bolii în timpul tratamentului7dublu&orb7 controlat de placebo.



34.Aspectele legislative ale eutanasiei. Argumentele 7pro8 si 7contra8 eutanasieiArgumentele 7pro8 si 7contra8 eutanasiei Argumentele 7pro8 eutanasiei 9+ /olnavul aflat în stadiul terminal a uei boli are dreptul să aleagă în continuare să

trăiască sau nu 3:+ O persoană aflată în stadiul terminal al unei boli nu mai dispune de autonomie 3<+ Eutanasierea permite pacientului să moară demn. $gonia prelungită * faza terminală

a ve ii + obligă persoanele din urul pacientului să asiste la decăderea i în acela timpț ș ș

pacientul trebuie să suporte dureri îngrozitoare, prin eutanasie bolnavul va muri rapidi fără dureri, fără să devină povara atăt pentru proria persoană cît i pentru cei dinș ș

ur.5+ Legalizarea eutanasiei ar asigura un mai bun control al fenomenului 3 o lege care să

specifice exact condi ii i circumstan ele în care să aibă loc procesul legalizăriiț ș ț

eutanasiei 31 ar stopa abuzurile care au loc în prezent .Argumente 7contra8 eutanasiei

9+ Ob iunile pe care le facem exprimîndu&ne libertatea de a alege pot fi revocate.ț

Eutanasia este un act definitiv i iremediabil care exclude posibilitatea unei vendecărișsau varianta unei răzgîndiri 3

:+ Eutanasia slăbe te respectul societă ii fa ă de sanctitatea ve ii, to i oamenii suntș ț ț ț ț

valoro i indiferent de rasă, sex, religie, statut social sau condi ie fizică. u omul eaș ț

decizie despre via a pe pămînt i nu el ar trebui să 'otărască despre curmarea ve iiț ș ț

altor persoane 3<+ %urerea poate fi evitată prin îngri ire potrivită. în prezent există numeroase studiiț

asupra paliatibilor care permit o permanentă îmbunătă ire a calită ii acestoraț ț 35+ (enomenul eutanasiei ar putea scăpa de sub control. $numite persoane

,,neconvenabile ,, 3 ar putea fi eutanasiate ,, la comandă,, de adversarii lor * în lupta

politică , cazuri de împăr ire a averii etc.+. $stfel este foarte greu de controlat iț ș

respectat legisla ia în cazul eutanasiei.ț

onstitu ia (epublicii oldova garantea)ț

9+ %reptul la via ăț 3:+ %reptul la integritate fizică<+ %reptul fiecărei persoane de a dispune de ea însu i, dacă nu încalcă drepurile iț ș

libertă ile altoraț 3 ordinea publică sau bunile moravuri 35+ %reptul la ocro irea sănătă iiț ț 3F+ %in codul lui Hipocrate 1 ,, u voi prescrie niciodată o substan ă cu efectele mortale,ț

c'iar dacă mi se cere i nu voi da vriun sfat în această privin ă ,, .ș ț

35.-utanasia in vi)iunea bioeticii. *efinitia, clasificarea +cu descrierea fiecarii forme

Eutanasia provine din limba greaca @eu7 - bine si @t'anatos7 & moartea, I eut'anatos J - moarte usoara. )entru prima data termenul de eutanasie a fost introdus de filosofulenglez (rancis /acon, sec A?2 care a folosit acest concept de eutanasie cu snesul pur

filosofic de moarte fericita. Eutanasia este actiunea sau ansamblul de actiuni sauinactiuni medicale avind suport etico&uridic si fiind in interesul bolnavului, in sensul incare duce la scurtarea suferintelor lui care in momentul actual, din punct de vedere al



stiintei medicale nu benificiaza de un tratament etiologic, ci din potriva prognosticul esteun sfirsit apropiat si inevitabil. Hotarirea de a recurge la aceasta metoda poate apartinebolnavului, rudelor sau medicului avind la baza compasiunea sau mila fata de persoanacare sufera.Eutanasia a fost legiferata in anul 9BG4 in statul O'aio, S;$, ulterior a fost practicatain0ermania unde Hitler a ordonat sa fie omoriti copii nou nascuti cu neaunsuri fizice,bolnavii incurabili si invalizii. )entru unele state, eutanasia a devenit ceva normal si

prevazut de lege in ciuda eforturilor bisericelor de a se opune acestei practici. Olandaeste taara in care aspecte legislative prevad diferite forme de eutanasie si Olanda estetara in care s&a legiferat eutanasia.

lasificarea eutanasieiSe iau in consideratie / criterii de clasificare a eutanasiei0a riteriul vointei personale a bolnavului voluntara, involuntara, non&voluntara

1 voluntară & apare atunci cînd bolnavul aflat în stadiul terminal este competent,avînd discernămint neafectat de boală , fără să sufere de o depresie tratabilă ,solicită în mod repetat medicului scurtarea suferin elor din cauza durerilorț

insuportabile i sau a pierderii demintă ii, fiind con tient că numai există nici un felș ț ș

de solu ie terapeutică. >oate referin ele permanente în privin a legalizării sau făcutț ț ț

i se fac numai la această categorie de eutanasie3ș

2 involuntară & apare atunci cînd pacientul de i are capacitatea de a decide , nuș

este consultat asupra gestului aducător de moarte , sau a declarat anterior că nudore te să i se practice eutanasia . )ractic persoanele ar fi fost în măsură ă î iș ș ș

dea, sau să se ap ină de a da consim ămîntul dar nu i la dat, fie pentru că nu aț ț ș

fost întrebată, fie că a fost întrebată , dar sa ap inut , fiintcă dorea în continuare săț

trăiască.

3onvoluntară -

atunci cînd se pune capăt ve ii unui bolnav care nu poate alege elț

însu i între a trăi i a muri, acordul stării lui mentale sau fizice. $cestă formă deș ș

eutanasie se întîlne te în cazurile de fetu i, noi născu i, plurimalforma ii, aș ș ț ț

bolnavilor incon tien i afla i în stare vegetativă persistentă , în cazurile pacien ilorș ț ț ț

cu boli mentale severe sau care datorită unor boli sau unor accidente nu suntautonomi, fără însă ca înainte de boală sau accedent să fie men ionat că întroț

asemenea situa ii ar dori sau nu eutanasia. !n cazurile în care întreruperea ve iiț ț

consim ămîntul este acordat de famile sau este op inut printr&o 'otărîreț ț

udecătorească sunt asimilate eutanasiei nonvoluntare.b riteriul ac iunii medicului ț

1# Eutanasia activă " mercK illing -uciderea din milă+ - aparea cînd moartea esteprodusă în deligerat i activ prin miloace pozitive 3ș

$cest tip de eutanasie presupune interven ia unei persoane * care nu este în modț

necesar medicul curant + în producerea mor ii prin utilizarea unui miloc tanatogenț

* moarte + supradozării medicamentoase, in'alare de monoxid de carbon, infec iiț

intravenoase cu aer, insulină sau clorură de potasiu 3/# Eutanasie pasivă *mercK dKing - lasat să moară + & apare cînd moartea este

produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau întreruperea unor măsuri obi nuiteș

de nutri ie sau tratament, ea presupune grăbirea mor ii unei persoane de cătreț ț

medic prin îndepărtarea ec'ipamentului a sustinerii ve ii de către medic1ț

întreruperea oricărui tratament intensiv , întreruperii de apă i 'rană , acordareaș

unor îngriiri minime de confort . )rocedurile de acest gen sunt aplicate în cazul1



bolnavilor incurabili afla i în stadiile terminale în care oricum moartea naturală vaț

surveni curînd 3 persoanele în stare negativă persistentă - indivizi cu leziunicerebrale importante care se află într&o comă care nu î i vor mai reveni niciodată .ș

Eutanasia pasivă constă în lipsa aplicării sau întreruperea unui tratament care arputea prelungi via a. !n marea maoritate a ărilor lumii eutanasia este interzisă, deț ț

exemplu 1 în S;$ numai în în statul Oregon aceasta este permisă 3 în Suedia doar în cazuri excep ionale medicilor le este permis să deconecteze aparatele careț

men in bolnavul încă în via ă3 în $nglia i /elgia după mai multe dezbateriț ț ș

eutanasia a fost interzisă.orme speciale de eutanasie

1 !riptotanasia - este o formă de eutanasie subtilă de limită cu moartea naturală,isesizabilă ca un act de violen ă asa cum ar fi moartea provocată printr&o supradozăț

terapeutică a unui medicament la un bolnav cărui acesta era administrat./# Medicotanasia - care face parte din eutanasie pasivă produsă prin subprimarea

aparatului de men inere a ve ii. Ea esteț ț similară cu decizia de a nu resuscita.2# Distanasia & este în eleasă ca o moarte penibilă i c'inuită, ce ar putea să orienteze înț ș

final fie spre eutanasia activă fie spre cea pasivă. Ea apare în situa iile în care seț

abuzează de sistemele de sus inere a ve ii în mod neustificat în mediul spitalicesc.ț ț

3# !r4ptotanasia - este metoda eutanasie voluntară activă i presupune congelarea la :GGșO * temperatura azotului lic'id +, a bolnavilor comato i sau înș

primele secunde după oprirea inimii unui muribund.5# Eutanasia economică - apare ca un refuz de tratament a celor învîrstă din ra iuniț

economice.6# Eutanasia eugenică - reprezintă un adevărat genocid ce presupune eliminarea prin

eutanasie a 'andicapa ilor genetic sa a celor cu diverse patologii grave .ț

36.0ransplantul 9 definitia. $rincipii speciale

7ransplantul de tesuturi si de organe este una din formele de varf ale practicii medicalecontemporane, care transforma suferinta in nadede pentru mai multa viata. Este operformanta a stiintei si a practicii medicale pe care /iserica o binecuvinteaza atatavreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecaresi se reda viata normala unei persoane, fara insa a i&o ridica alteia1 nimeni nu trebuie ucispentru ca sa traiasca altcineva.

%efinitie. )rin ,,transplantul de tesuturi si8sau de organe se intelege acea activitate medicalacomplexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si8sau organe umane compromisemorfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite cafiind sanatoase.

$(INI$II &$-IA:-



M >ransplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si implinirea ei iniubirea celui care primeste. 2n acest sens, el va indeplini urmatoarele conditii1

9. sa respecte demnitatea persoanei *donator, receptor, medic+3

:. sa aiba scop terapeutic3

<. sa fie in folosul aproapelui3

5. sa respecte viata si c'iar moartea persoanei umane3

F. sa respecte drepturile omului si dimensiunea du'ovniceasca a existentei umane, c'iar dinmomentul conceperii acesteia3

4. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda

in lumea noastra secularizata.

M $ctul de donare sa aiba la temelie iubirea crestina fata de aproapele si ertfelnicia3 donarea nupoate sa fie obiectul unor tranzactii3

M )relevarea si transplantul de organe si de tesuturi se face numai in scop terapeutic3transplantul va trebui sa se dovedeasca a fi unicul remediu valid pentru prelungirea siimbunatatirea *in cazul transplantului de cornee, de piele, etc+ vietii unui pacient3

M )entru ca prelevarea de organe presupune consimtamantul donatorului, va fi de neacceptatprelevarea de tesuturi de la un embrion, dat fiind faptul ca, desi fiinta vie, acesta este inimposibilitatea de a&si da consimtamantul3



M Este inadmisibila provocarea voita a mutilarii sau a decesului prin prelevarea unor organe,c'iar pentru scopul de a salva viata unei alte persoane3

M >ransplantul va fi bine ustificat1 se va urmari scopul imediat si pe termen lung al transplantarii,ca si acordarea unei calitati satisfacatoare vietii primitorului3

M "ealizandu&se din iubire si din respect fata de viata umana, transplantul va lua in calcul viatapersoanei umane in toata complexitatea ei, nu numai viata care se consuma sub forma si lanivel exclusiv biologic, ci si dimensiunea du'ovniceasca, eterna a vietii omului. (iind metodaexceptionala de tratament, transplantul este ustificat dupa ce s&au epuizat toate celelalte formesi modalitati de tratament.

3!.(esponsabilitatea medicilor si consimtamintul in ca)ul transplantului

(-&$;N&A<I:I0A0-A -*II:;(

M %arul cunoasterii si al descoperirii noutatii vine de la %umnezeu3 ii revine omuluiresponsabilitatea folosirii lui nu impotriva aproapelui si a lumii, ci pentru spriinirea prezenteidemne a persoanei in creatie si pentru implinirea sensului existentei3

M 2n acest context, medicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si colaborator al lui%umnezeu, in inlaturarea manifestarii raului in lume ca suferinta3

M Ec'ipa de transplant trebuie sa informeze, sub toate aspectele si in detaliu, atat pe donatorul,

cat si pe primitorul de organe, cu privire la riscurile, beneficiile, procedura si consecinteleprelevarii si, respectiv, implantului de organe, incat cei vizati sa poata lua 'otararea in deplinacunostinta de cauza.

3#.Normele principale in ca)ul transplantului de la donator viu si de la cel decedat

*;NA0;(=:

9. 2n cazul donatorului viu, transplantul se va face numai cu respectarea urmatoarelor norme1



& sa fie maor si sa fie in deplinatatea facultatilor mintale3

& sa i se garanteze ca viata nu ii va fi pusa in pericol3

& sa ii fie prezentate riscurile si consecintele asupra sanatatii si asupra capacitatii de munca pecare prelevarea de organe le poate provoca3

& sa&si fi dat in mod prealabil, liber, expres, constient si informat consimtamantul in scris pentruprelevare. 2n cazul donatorului minor, consimtamantul va fi acordat de catre parinti sau de catre

tutorii legali, respectandu&se libertatea si demnitatea minorului3

& actul de donare va fi expres si nu prezumat.

:. 2n cazul donatorului decedat1

& ec'ipa care a constatat decesul unei persoane nu va fi aceeasi cu cea care urmeaza sa facatransplantul3

& medicii care constata decesul sunt responsabili pentru situatiile in care moartea nu a intervenitefectiv sau ea nu a fost bine constatata.

3%.onsimtamintul primitorului. riteriile selectionarii pacientilor pentru transplant

;N&I0AAN0=: $(II0;(=:

M$rimitorul isi va da consimtamantul in scris pentru efectuarea transplantului si va fi informatobiectiv asupra sanselor de reusita a transplantului.



M 2n selectionarea pacientilor carora urmeaza sa li se efectueze transplantul, se impune camedicii care iau deciziile de transplantare sa aplice exclusiv criteriul terapeutic, adica sa se aibain vedere1

9. urgenta transplantarii3

:. posibilitatea de reusita3

<. previziunea ca organul sa se poata transplanta3

5. prioritatea cererii.

M 2ntrucat transplantul are caracter terapeutic, selectia pacientilor nu trebuie sa fie impiedicatasau viciata de motive de ordin rasial, social economic, religios etc., ci determinata de conditiioptime de reusita a transplantului si de finalitatea acestuia.

;N&I0AAN0=:

M %esi se afirma ca donarea este expresie a iubirii, ea nu naste nicidecum obligatia morala de adona3 actul de donare este manifestarea deplina si indubitabila a vointei libere3

M Se impune solicitarea si obtinerea consimtamantului in scris prealabil, expres si liber aldonatorului sau al persoanei terte careia legea ii permite acest fapt3 de asemenea, se va solicitasi acordul scris al primitorului3

M umai consimtamantul constient al donatorului ii descopera iubirea si spiritul de ertfa,increderea si interesul pentru aproapele3



M "udeniile ar putea sa&si ofere consimtamantul pentru transplantul de organe, in numele celor apropiati *copii, minori+ si atunci cand ei nu o mai pot face *din cauza situatiei in care cei vizatise gasesc+, mai ales ca este mai greu sa decizi pentru trupul altuia decat pentru al tau. %eaceea legea trebuie sa prevada reguli clare cu privire la consimtamant, pentru evitarea banuieliide comercializare a organelor de catre rudenii3

M Este preferabil insa acordul prealabil al fiecarei persoane, pentru prelevarea de organe dupadecesul ei sau macar transmiterea catre rudenii a dorintei sale in acest sens, indiferent dacapozitia este pro sau contra3 aceasta pentru ca numai in cazul consimtamantului explicit alpersoanei se poate vorbi despre un act de generozitate si iubire, deci de donare3

M on - refuzul rudelor la prelevarea de organe dupa decesul pacientului nu poate fi interpretatdrept consimtamant.

4'.oartea aparenta, clinica, biologica, cerebrala +definitia. riteriile mortii cerebrale

#oartea, din punct de vedere medical si legal, este cunoscuta in mai multe feluri si anume1

a+ moarte aparenta *functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cuaparate speciale+3

b+ moarte clinica *functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod ireversibil3de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si reanimare+3

c+ moarte biologica *se produce atunci cand organele vitale au intrat dea in proces de alterare,adica a inceput procesul de necrozare a tesuturilor+3

d+ moarte cerebrala.

oartea cerebrala



M onstatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine de resortul stiintelor medicale si uridice. )ana nu demult, era considerata moarta acea persoana careia inima i&aincetat sa mai bata si careia ii lipsea respiratia. %atorita te'nicilor de reanimare s&a auns laconvingerea ca moartea este un proces si ca ea nu este in mod necesar legata de incetareabatailor inimii.

M #oartea, ca incetare efectiva a vietii, presupune1

9. oprirea inimii3

:. absenta respiratiei spontane3

<. moartea cerebrala. $ceste trei conditii trebuie indeplinite, concomitent si in totalitate, pentru ase evita erori regretabile.

M )recizari esentiale cu privire la conceptul de moarte cerebrala1

9. moartea cerebrala reprezinta medical alterarea ireversibila a vietii celulelor creierului *cortex,cerebel si trunc'i cerebral+, care provoaca incetarea definitiva a functiilor encefalului intreg,ceea ce inseamna imposibilitatea organismului uman de a mai fi in relatie cu mediul si de a&siasigura si realiza propria existenta, caracter specific si obligatoriu in definirea vietii umane3

:. nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica3

<. din punct de vedere uridic, moartea este considerata una singura, si anume cea declaratadin punct de vedere medical.

M riteriile potrivit carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de vedere legal, sunt1



9. examen clinic, constand in1 constatarea comei profunde, flasca, areactiva, absenta reflexelor de trunc'i cerebral *in mod special absenta reflexelor fotomotor si corneean+3

:. absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee *la un )aO: de 4G mm Hg+3

<. doua trasee EE0, efectuate la 4 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.

M #oartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o taina. imeni nu va puteaspune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea cerebrala3 poate sa coincida,

poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale.

M (iind creat dupa c'ipul lui %umnezeu, omul este inteles si se pune in valoare in masura incare reflecta in el prototipul sau. $tata vreme cat implineste porunca iubirii si ramane in%umnezeu, care este iubire, este membru al /isericii lui Hristos.

M 2n aceasta perspectiva, daruirea unui organ, a unui tesut si c'iar a unei picaturi de sange, dindragoste fata de aproapele, inseamna autodaruirea si autoertfirea intregului om in interiorulaceluiasi >rup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplumiloc de insanatosire fizica a cuiva sau ca pe o magazie de organe de sc'imb.

41.Genetica medical i clonarea posibilita i i perspective. lonarea umanș ț ș

+reproductiv i terapeutic ș

$roblema clonrii umane >n vi)iunea bioetic

"ealizările performante ale ştiinţei demonstrează că viitorul umanitaţii aparţineingineriei genetice şi computerizării. Este interesant, unde se va aunge cu acest elanutopic de a clona fiinţa umanălonarea omului a fost interzisă în peste :G de state ale lumii. u toate acestea,cercetările continuă, iar rezultatele sunt din ce in ce mai spectaculoase şi maiimprevizibile. Savanţii declară cu mîndrie că astăzi dea se pot crea animale doar dintr&osingură celulă. Specialiştii în domeniu oferă prezervarea celulelor din animalul preferat,cîine, pisică, cal, afirmînd că în viitorii F&9G ani, copii prin clonare vor fi la un preţacceptabil pentru cei doritori. )entru viitorul apropiat sunt preconizate laboratoare pentrupersoanele care vor să fie clonate şi au banii necesari să plătească. !n privinţa clonării



umane dezbaterile continuă să fie furtunoase. !n timp ce maoritatea statelor încearcă săaprobe legi de interzicere a acestui proces, #area /ritanie aprobă legi care dau mînăliberă oamenilor de ştiinţă să facă cercetări pe embrionii cu vîrstă mai mare de 95 zile înscopul studierii problemelor geneticii congenitale, ale problemelor de fertilitate şi celelegate de anomalii. $ceastă ţară a abordat clonarea umană precum şi studiile de'ibridare între celulele umane şi celulele altei specii.lonarea umana +reproductiva si terapeutica există o deosebire esenţială între

clonarea reproductivă şi cea terapeutică. !lonarea reproductivă, adică @cultivarea7 de noioameni, este încă slab studiată şi maoritatea geneticienilor din lume consideră că artrebui să fie interzisă. !lonarea terapeutică, adică @producerea7 de organe şi de ţesuturiumane pentru transplanturi, este un succes ştiinţific remarcabil care are scopul de asalva vieţi omeneşti şi care indiscutabil merită să fie legalizată. )ărerile comunităţiiştiinţifice din întreaga lume se reduc la concluzia conform căreia clonarea nu poate fiumană, ea poate fi efectuată numai în lumea vegetală şi animală. lonarea poatecontribui la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pielii *generînd celulepancreatice pentru diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de )arinson+ şi înlocuirea

celulelor bolnave cu altele noi. )rin clonare, transplantarea de organe poate deveni osoluţie de succes. Se estimează ca în viitor, acestea din urmă vor putea fi produse înafara corpului, iar oamenii vor putea să&şi cloneze organele pentru transplantepersonale.

42.*e)avanta?ele si posibile probleme din cau)a clonarii. $rincipalele motive pentru

care bioetica respinge ideea de clonare umana.Dezavanta8ele clonarii 0)ericolele acesteia sunt numeroase şi deloc negliabile cum arfi 1- multiplicarea unor garnituri genetice reduce diversitatea şi, ca urmare, adaptarea şi

evoluţia speciei. ?or putea avea copii şi cuplurile 'omosexuale şi atunci s&ar naşte întrebarea firească a copilului1 care&i mama şi care&i tatăl meu )ericolele vor aveaefecte dezastruoase şi pentru individul rezultat prin clonare, deoarece apare opresupunere de tipul1 @nu&i deloc o plăcere să fii o copie7.

- lonarea ar putea reduce atît patrimoniul genetic al oamenilor, cît şi al animalelor.)rin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaţie formată dinindivizi identici. ei din urmă ar putea să sufere de aceleaşi boli sau să fie sensibili laacelaşi tip de agenţi patogeni, iar un singur virus ar putea extermina populaţia de pe ozona întinsă, c'iar o specie întreagă.

- asupra pericolului naşterii unor mutanţi şi a unor copii cu defecte grave. lonarea aravea efecte dezastruoase şi în cadrul familiei, căci un copil născut prin clonareatatălui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate

- ontrolul genetic constituie cea mai periculoasă ameninţare împotriva intimităţii fiinţeiumane. !n perspectivă e posibil ca viitorul speciei umane să fie transformat înconformitate cu ideile preconcepute ale celor ce controlează metodele de efectuare amanipulărilor genetice.

- 2ntroducînd în procesul de fertilizare influenţele ereditare adecvate, geneticianul vagenera la comandă indivizi cu o destinaţie concretă1 muncitori, soldaţi ,gînditori etc.,care vor putea fi programaţi dinainte, în funcţie de starea naţiunii şi nevoile pieţei.

Motivele pentru care bioetica respinge ideea de clonare umană sunt urmNtoarele1



*9+ Este încălcat dreptul la identitate a individului. eea ce defineşte omul biologic,psi'ologic şi spiritual, este unicitatea sa. #ultiplicarea exclude această caracteristică afiecărui individ.*:+ )rin unicitatea individului determinăm personalitatea umană. )rin clonare, misterulpersoanei în integritate este anulat. *<+ lonarea are în vedere un individ asexuat, dar pentru reproducerea artificialN aacestuia, se sacrificN un embrion. $stfel se încalcă principiul PSă nu uciziQPP

*5+ lonării i se opune noţiunea de spirit uman. !n cazul că se executN o multiplicareasazisă asexuată, ea este considerată în afara spiritului.*F+ "educerea valorii umane ca fond genetic, este o eroare ştiinţificN şi morală în acelaşitimp. %eterminismul genetic uman nu a fost verificat ştiinţific. %in contra, există fapteveridice conform cărora mediul şi educaţia, pe lîngă ereditate, au o importanţă esenţială în determinarea personalităţii şi destinului omului. %in punct de vedere moral, omulreprezintă o libertate şi nu o necesitate.4+ Sunt mutilate valorile tradiţionale umane şi îşi pierd sensul noţiunile de mamă, tată,dragoste, rude ş.a. *C+ lonarea izolează şi depersonalizează viaţa umană în specificulei şi de aceea este condamnabilă.

eea ce trebuie să reţinem este că genetica nu are dreptul să participe la creareaunei societăţi normate sau egalizate biologic. %acă o face, încetează să mai fie o ştiinţăşi devine probabil cea mai teribilă armă concepută de geniul distructiv al omului

43.onflictul. anagementul conflictului.%efinirea conflictului cuprinde o serie de stări afective ale indivizilor cum ar fi 1 nelini tea ,ș

ostilitatea ,rezizten a, agresiunea desc'isă precum i toate tipurile de opozi ie iț ș ț ș

interac iune antagonistă inclusiv competi ia.ț ț

7ipurile de conflicte 0 %in punct de vedere al esen ei conflictul poate fi 1ț

1.esen iale " de substan ă#ț ț sunt determinate de existen a unor obiective diferite3ț

/. afective & sunt generate de stări emo ionale care vizează rela iile interpersonale.ț ț2. conflictele de manipulare " diferite interese#93. pseodoconflicte * cînd este o ceartă bazară+3

%in punct de vedere al subiec ilor afla i în conflict 1ț ț

9.!onflict individual interior 9/. !onflictele dintre indivizii din acela:i grup92. din grupuri diferite93. din organiza ii diferite9ț

5. !onflictul dintre indivizi i grupuri ș 96. !onflictul intergrupuri9;. !onflictul dintre organizaț ii.

)e criteriul efectelor generale 1- %istructive3- /enefice 3

>endinţa de a recurge la acţiuni de constr=ngere duce la diminuarea şanselor decooperare, făc=nd dificilă aungerea la o înţelegere mutual avantaoasă. $cesteasunt conflictele distructive, scăpate de sub control, care nu au putut fi soluţionate lamomentul oportun, fie pentru că părţile nu au manifestat un interes real, fie că problemeleau fost at=t de grave înc=t nu s&a putut aunge la o soluţie acceptată de cei implicaţi.



- 2ndivizii şi grupurile care sunt mulţumiţi cu o anumită stare de lucruri pot fi făcuţi sărecunoască problemele şi să le rezolve doar atunci c=nd simt o opoziţie, conflictul înacest caz av=nd un caracter benefic .

- !onflictul benefic face ca indivizii şi organizaţiile să devină mai creative şi mai

productive. !onflictul împiedică situaţiile de stagnare ale indivizilor şi organizaţiilor,

elimină tensiunile şi facilitează efectuarea sc&imbărilor.

%in punctul de vedere al duratei /i modului de evolu@ie, conflictele pot fi3• spontane

• acute

• comice5. S;"SE %E O(L2>Lipsa comunicării este deseori o sursă de conflict. !n astfel de situaţii, singura cale desoluţionare a conflictului o reprezintă cooperarea, care permite fiecărei părţi să afle poziţia şiargumentele celeilalte părţi dacă cei antrenaţi în conflict doresc să coopereze în scopul găsirii

celei mai acceptabile soluţii. Sc'imbul de informaţii permite fiecărei părţi să aibă acces laraţionamentele şi cunoştinţele celeilalte, neîncrederea, confuzia şi neînţelegerea put=nd fi astfeldiminuate în mod sensibil.Dezacordul vizează îndeosebi aspectele etice, modalităţile în care ar trebui să fie exercitatăputerea, lu=ndu&se în considerare prioritatea morală şi corectitudinea. $stfel de diferendeafectează at=t alegerea obiectivelor c=t şi a metodelor.;nii manageri au tendinţa de a alimenta şi escalada conflictele interpersonale tocmai pentru a&şi consolida poziţiile lor în cadrul organizaţiei. $mbiguitatea informaţiilor, prezentarea deformatăa realităţii, denaturarea raţionamentelor celorlalţi sunt principalele miloace ale managerilor

incompetenţi. !n cazul unor resurse limitate la nivelul organizaţiei, dezvoltarea unor elemente structuraleafectează posibilităţile celorlalte departamente. "elaţiile dintre departamentele unei organizaţiisunt determinate de reacţiile unora la necesităţile celorlalte, de corectitudinea sc'imbului deinformaţii sau atitudinea membrilor unui departament faţă de celelalte departamente şi membriiacestora.Ransele mai mari pe care le au unele grupuri de a avea un statut social considerat de alţii maionorabil, constituie o altă sursă de conflict structural, *relaţiile dintre compartimentele deproducţie şi administraţie ale multor firme între care există interacţiuni şi sentimente ce definesco stare conflictuală+. $ceasta a fost o prezentare generală a cauzelor posibile ale conflictelor. %acă luăm înconsiderare tipurile specifice de conflicte însă, putem spune că în ceea ce priveşte1

• conflictele interpersonale - principalele motive sunt1 diferenţa de pregătire profesională3rezistenţa la stres, capacitatea de efort3 neconcordanţa de caracter şi comportament3'ărţuirea sexuală3 sexismul3

• conflictele intergrupuri - au ca motive principale1 comunicarea defectuoasă3 sisteme devalori diferite3 scopuri diferite3 ambiguităţi organizaţionale3 dependenţa de resurselimitate3 influenţa departamentală reciprocă, nemulţumirea faţă de statutul profesional.

F. #O%ELE %E O(L2>

Există mai multe modele teoretice de conflict. >'omas considera că modelele de conflict descriufie procesul, fie structura unei situaţii conflictuale.



#odelul procesual, elaborat de )ondK, porneşte de la premisa că singura modalitate de înţelegere a conflictului este perceperea sa ca un proces mai degrabă dinamic dec=t stabil saustatic.A onflictul latent este determinat de consecinţele unor episoade conflictuale anterioare.)rintre acestea pot fi menţionate1 insuficienţa resurselor, dorinţa de a avea mai multăautonomie, deosebirile dintre scopurile personale şi cele ale organizaţiei etc. #ediul externinfluenţează şi el conflictul latent.< onflictul >n@eles apare odată cu conştientizarea existenţei unor condiţii latente. Scopurilesau obiectivele divergente nu creează conflictul at=ta timp c=t acest lucru nu este evident.onflictul se menţine într&o stare latentă, cei implicaţi neacord=ndu&i o importanţă semnificativă.El se transformă în conflict resimţit numai atunci c=nd ne orientăm atenţia asupra lui. $şadar,pot exista mai multe conflicte dec=t putem stăp=ni şi de aceea conflictul înţeles nu devineneapărat conflict resimţit. onflictul manifest se exprimă prin comportament, reacţiile cele mai frecvente fiind apatia,atitudinea dramatică, ostilitatea desc'isă sau agresivitatea. #anagerii, prin mecanismele pecare le au la îndem=nă, pot să preînt=mpine manifestarea desc'isă a conflictelor.

%acă un conflict a fost soluţionat, părţile implicate se pot îndrepta spre o cooperare3 în cazcontrar, conflictul creşte în intensitate, cuprinz=nd părţi sau probleme ce nu au fost implicateiniţial.4. #odul de manifestareonflictele se pot manifesta sub forma conflictelor de interese, sub forma reclamaţiilor, a

practicilor neloiale în muncă, conflicte de recunoaştere.)rimul tip de manifestare apare atunci c=nd negocierea dintre sindicate şi patronat nu se poatesoluţiona, nu se poate aunge la o înţelegere şi atunci este necesară intervenţia unui mediator.ea de a doua formă de manifestare - reclamaţia - se referă la protestele angaaţilor datorate

unor tratamente considerate inec'itabile sau încălcări ale unor drepturi. $cest tip de conflictepot fi, teoretic, soluţionate repede deoarece există norme precise în acest sens.)racticile neloiale la locul de muncă se rezolvă legislativ, ele presupun=nd că un drept a fostexercitat ilegal.onflictele de recunoaştere se referă la refuzul patronatului de a recunoaşte dreptul unuisindicat de a reprezenta o categorie particulară de lucrători la sf=rşitul negocierilor colective.C. Etapele parcurse de conflicte

• apariţia sursei generatoare a conflictului - stare de latenţă3

• perceperea în mod diferit a conflictului - conflict perceput3

• apariţia explicită a caracteristicilor stării de conflict - conflict resimţit3

• acţiunea desc'isă menită să soluţioneze conflictul - stare manifestată3

• ivirea consecinţelor conflictului.)rima etapă presupune o componentă emoţională, cei implicaţi în conflict încep=nd să simtăunii faţă de alţii ostilitate şi tensiune *în cazul conflictului distructiv+ sau entuziasm ori ambiţie *încazul conflictului benefic+.onflictul resimţit are dea un caracter personalizat, fiecărui individ reacţion=nd în felul său. Laacest moment activitatea scade în productivitate şi mult timp este consumat cu zvonuri şi acţiunineproductive. Literatura de specialitate recomandă şedinţele ca modalitate de diminuare apresiunii.D. S>"$>E022 în #$$0E#E>;L O(L2>ELO"



Alegerea strategiei optime de management al conflictului trebuie s aib >n vedere

urmtorii factori 9 serio)itatea conflictului 9 cBestiunea timpului +dac trebuie re)olvat

urgent sau nu 9 re)ultatul considerat adecvat 9 puterea de care beneficia) managerul

9 preferin@ele personale 9 atuurile /i slbiciunile pe care le manifest >n abordarea

conflictului Evitare, olaborare, ompetiţie, ompromis, $comodare.(educerea sau limitarea conflictului )oate fi efectuată1 $+prin Strategii pe termen scurt1

• arbitrarea de către o comisie de arbitra a cărei 'otăr=re este definitivă. !n cazulconflictelor de muncă, comisia de arbitra se compune din trei membri, lista persoanelorcare pot fi desemnate ca arbitri stabilindu&se o dată pe an de către #inisterul #uncii şi)rotecţiei Sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, te'nic, uridic etc., cuconsultarea sindicatelor şi a amerei de omerţ şi 2ndustrie3

• persuasiune

• încercarea de convingere a unei părţi să renunţe la poziţia sa3

• constrângerea

• 7cumpărarea.

/+ Strategii pe termen lung1• separarea;

• medierea- promovează comunicarea către atingerea unui compromis prin explicarea şiinterpretarea punctelor de vedere ale celor două părţi3 ea presupune existenţa unei atreia părţi care intermediază comunicarea

• apelul

• confruntarea.

&olu@ionarea conflictului

Se poate realiza prin1• fixarea de obiective comune - în condiţiile în care o sursă maoră de conflicte este

reprezentată de urmărirea unor obiective diferite, managerul trebuie să încerce săpropună obiective acceptate în egală măsură de grupurile aflate în conflict -restructurare3

• îmbunătăţirea proceselor de comunicare - barierele de comunicare existente întremanager şi ceilalţi membri ai organizaţiei sau între aceştia din urmă, trebuie reduse,comunicarea dintre membrii organizaţiei trebuie stimulată prin intensificarea sc'imburilorinformaţionale dintre departamente3

•

negocierea integrativă - esenţa acestui proces este că nici una din părţi nu trebuieobligată să renunţe la aspectele pe care le consideră vitale3 oamenii trebuie încuraaţi săgăsească o soluţie creativă în locul compromisului.

$revenirea conflictelor

)revenirea conflictelor se poate realiza prin dialog social de calitate în cadrul organizaţiei. $ceasta necesită o participare activă a angaaţilor într&o comunicare at=t pe orizontală c=t şi peverticală, care presupune mai multe niveluri1

• participarea la locul de muncă3

• participarea în relaţiile umane propriu&zise

•

cointeresarea lor financiară !n vederea prevenirii unui conflict distructiv, mediatorulsau menegerul trebuie1• să ceară părerile oamenilor şi să&i asculte cu atenţie3



• să adreseze criticile într&o manieră constructivă 3

• să nu pornească de la premisa că ştie ce g=ndesc sau ce simt ceilalţi cu privire laanumite subiecte importante3

• înainte de a adopta decizii care ar putea afecta activitatea celorlalţi să&l consulte sau să&lstimuleze să participe la elaborarea lor3

• să încuraeze persoanele şi grupurile care se angaează în dispute constructive3

• să încerce să găsească căi care să le permită ambelor părţi dintr&un conflict săpărăsească terenul cu o oarecare demnitate.onclu)ii

• conflictul trebuie considerat un aspect inevitabil al vieţii organizaţiilor3

• cei mai mulţi oameni consideră conflictele ca fiind ciocniri distructive, ireconciliabile, înurma cărora unii c=ştigă în defavoarea altora3

• un conflict de nivel mediu este necesar pentru a permite evoluţia proceselororganizaţionale şi a pregăti terenul pentru sc'imbare3

• conflictul poate da naştere motivaţiei de a rezolva problemele care altfel trec

neobservate, put=nd duce la un comportament creator3• în viitor este necesar ca managerii să posede mai multe cunoştinţe despre posibilităţile

de rezolvare constructivă a situaţiilor conflictuale.Normele etice >n comportamentul lucrtorului farmaceutic cu pacien ii, colegiiț

pentru minimi)area apari iei conflictelor ț

1 (armacistul este obligat să se comporte cu respect fa ă de fiecare pacientț

indiferent de personalitatea acestuia fără a demonstra semen de neglien ă sauț

preferin e fa ă de unii.ț ț

2 $titudinea cu aten ie i în elepciune , gria lucrătorului farmaceutic fa ă de pacientț ș ț ț

îi inspiră acestuia încredere că preparatele medicamentoase îl va auta să sevindece33 !n comunicarea cu pacien ii este inadmisibilă graba, nerăbdarea , indiferen a,ț ț

arogan a, irascitabilitatea . L( mereu trebuie să ină cont că pacientul 8clientulț ț

poate să fie mai brutal sau mai pu in politicos din cauza suferin ei, durerilor i dinț ț ș

acest motiv farmacistul îi ca oferi o deservire atentă i o avansă de în elegere aș ț

stării acestuia. !n caz în care sim i i că răbdarea va depă i mai bine invita i colegulț ț ș ț

să&l deservească în continuare, deoarece c'ipul altui lucrător deseori are effectbenefic i aută la aplanarea conflictului.ș

4 (armacistul trebuie să& i controleze gesturile, mimica, cuvintele, trebuie să leș

pronun e clar i suficient de tare.ț ș5 )rin aspectul său fizic i imaginea, farmacistul trebuie să&l binedispună pe pacient.ș

6 L( trebuie să dea dovadă că pacientul are în fa ă un specialist profesionist,ț

intellectual i cu nivel înalt de cultură general * pentru a corespunde acestorș

caracteristici , acesta mereu trebuie să autoperfec ioneze în primul rind pe planț

professional + 3! L( este obligat să&2 comunice clientului toată informa ia necesară despreț

preparatul medicamentos. Este dreptul pacientului i obliga ia L( de a comunica iș ț ș

de a explica toată informa ia necesară * felul, tipul, fregven a administăriiț ț

preparatului, condi iile păstrării .a.+ 3ț ș

# (armacistul este obligat să păstreze confiden ialitatea informa iei medicale i tainaț ț ș

informa iilor personale derpre pacient 3ț



B+ !n caz de necesitate L( este obligat să acorde primul autor oricărei persoanemai ales , dacă acesta are voie în incinta farmaciei i poate fi tras la răspundereș

prin neglien ă sau neacordarea primului autor.ț

examen bioetica finala

Documents