bioetica medicala medicina legala

8/13/2019 Bioetica Medicala Medicina Legala

1/46

GHIDUL DE STUDIU

Catedra 5Disciplina MEDICINA LEGALA

Titlul cursului: BIOETICA

-Tipul cursulu i: obligatoriu

-Se adreseazstudentilor anul III specialitatea Colegiu Imagisticasi si propune nsusirea dectre acestia a unui nucleu informational privind bioetica, etica, deontologie si drept medicalprecum si dobndirea cunostintelor necesare pentru recunoasterea aspecte referitoare lamalpraxis.

-Pot parti cipa: studentii anului III specializarea Colegiu Imagistica.

-Importanta cursulu i, probleme abordate: sunt abordate principalele aspectele ale bioeticii sieticii medicale-L ocul pe care il ocupa cursul in programa anal iti ca si corelati il e acestui a cu alte discipl ine si

notiuni studiate anteri or

Parcurgerea cursului asigura familiarizarea studentilor cu aspecte ale-bioeticii-aspecte de malpraxis/responsabilitate medicala

-Cunostin te si abili tati anterioare: Fiind o disciplina de sinteza cursul necesit ca si conditiipreliminare cunostinte generale de medicina, in special de psihologie si de psihiatrie.

-Resurse bibl iografi ce:

Perju-DumbravDanBIOETICA SI RESPONSABIL I TATE MEDICAL#---,Ed.Hipparion, 1999,Perju-Dumbrava Dan, Martis Doru--CURS DE MEDICINA JUDICIARA SI LEGISLATIEMEDICALA, Ed Cordial Lex, Cluj-Napoca 2008 ,www.legmed.rowww.imlcluj.ro

Peri oada de desfasurare a cursului si programul dif eri telor activitati :

Cursul si stagiul clinic se desfsoar n sistem modular/liniar , in semestrul II al anuluiuniversitar 2009/2010

Orar: Cursul va avea loc Marti ntre orele 10-11 ,

Locul de desfasurare: la sediul disciplinei de Medicina legala, Cluj-Napoca , str. Clinicilor nr. 3-5 , Cladirea Anatomie, etaj 1, sala Ioan Quai
http://www.legmed.ro/http://www.imlcluj.ro/http://www.imlcluj.ro/http://www.legmed.ro/


2/46

Perioada de desfasurare a cursului: semestrul II al anului universitar 2009/2010

-program de consul tatii:

Conf. Dr. Dan Perju-Dumbrava: marti 9-10

Tabla de materi i :

Capitolul 1.Bioetica-o disciplina necesara.1.1. Bioetica si relatia medic pacient1.2. Rolul bioeticii in respectarea drepturilor omului1.3. Bioetica si responsabilitatea medicala1.4. Implicatii bioetice in cercetarea biomedicala

Capitolul 2.Bioetica in teoria si practica medico-legala2.1. Conceptele generale ale bioeticii moderne2.2. Bioetica clinicii medicale2.3. De la dreptul natural la bioetica2.4. Relatia drept natural-lege2.5, Dreptul natural si justitia in fata integritatii umane2.6. Relatia dintre dreptul natural si drepturile omului2.7. Dreptul natural si statul de drept2.8. Aspecte procesuale de lege ferenda2.9.Medicina legala in teoria dreptului medical

Capitolul 3. Medicina moderna si bioetica3.1.Interventiile pe genomul uman3.2.Implicatiile bioeticii asupra orientarii si manipularii genetice3.2.1.Orientarea genetica3.2.2.Manipulari genetice3.3.Statutul embrionului si fatului3.4.Problema fecundatiei in vitro si a transferului de embrion3.5.Transplantul de organe3.6.Drepturile bolnavilor muribunzi in viziunea bioeticii

3.7.Situatia bolnavilor psihici3.8.Greva foamei si bioetica3.9.Cercetarea biomedicala pe subiecte umane3.10.Bioetica si drepturile pacientilor

Capitolul 4. Notiuni de Raspundere Medicala


3/46

Evaluarea cunostintelor si abil itati lor practice

-Conditii pentru acceptarea la examen: frecventa de minimum 70% la cursuri.-Conditii pentru promovare: minimum nota 5.

-Calendarul evaluarilor pe parcurs, al examenului final: Examenul final este scris-Calendarul examenelor ulterioare in caz de nepromovare: Sesiunea toamna I si toamna II.

-Modul de desfasurare a evaluarilor: Examenul teoretic final va fi in scris tip grila-Modul de notare: Nota acordata va fi de la 1 la 10

Cadrele didacti ce de predare:

-Titulari curs:Conf. Dr. Dan Perju-Dumbrava: e-mail: [email protected]
mailto:[email protected]:[email protected]


4/46

1. BIOETICA - O DISCIPLINA NECESARA

Secolul XX a insemnat pentru medicina un progres imens, prin vindecarea unor boli incurabile in

trecut, descoperindu-se noi tehnici de investigatie si diagnostic, si dezvoltindu-se noi domenii de cercetare

cu impact deosebit. Cu toate tehnicile ultramoderne folosite, inca nu s-au gasit raspunsuri in tratamentulcancerului, maladiei SIDA, existind in medicina actuala multe interogatii referitoare la cercetarile pe

embrioni, transplante, schimbarea sexului, confidenta in SIDA, dreptul la sinucidere, toate acestea

ridicind o serie de probleme medicale si judiciare.

Modernizarea tehnicilor folosite in medicina, incepind de la investigatii si pina la tratament, au

dus la o scurtare a timpului de contact dintre medic si bolnav, si deci, inevitabil, la indepartarea medicului

de sufletul si intelegerea bolnavului.

Aceste fapte au condus la aparitia unor multitudini de organizatii publice si institutii sociale de

aparare a bolnavului sau medicului, fiecare cu punctele lor de vedere, conflict care s-a acentuat pe masuraprogresului tehnic.

In cursul activitatii sale profesionale, medicul indiferent de specializare ( generalist,stomatolog,

etc.), este pus in fata multor dileme si conflicte de constiinta, astfel incit in cadrul relatiei sale cu omul

bolnav, conduita sa trebuie sa decurga dupa valoarea respectului absolut al fiintei umane. Inca de la

nastere, omul are niste drepturi care sunt ideale pentru umanitate si o adevarata legislatie trebuie sa se

impuna, ca o concordanta a faptelor stiintifice cu normele si principiile dreptului, pentru a se evita

incalcarea lor prin explorari abuzive, circumstante aleatorii, publicizare inadecvata si altele.

Deci relatiile dintre medic si omul bolnav trebuie privite din doua puncte de vedere fundamentale:medical si juridic.

Chiar daca pentru o vreme i-a revenit medicinii legale meritul de a reusi sa medieze acest conflict

intre medicina si drept, ca urmare a supertehnologizarii medicinii, acest conflict a crescut in intensitate si

a impus aparitia si dezvoltarea unei noi stiinte: BIOETICA .

Astfel, actualmente, relatiile medic-pacient sunt controlate de trei ramuri stiintifice: medicina

legala, dreptul si bioetica.

Bioetica se deosebeste de deontologia, morala si etica medicala, ea reprezentind intr-o definitie

succinta, ramura stiintifica ce studiaza modalitatile de conciliere a conflictlui dintre medicina modernatehnologica si etica medicinii clasice.Bioetica apare ca o necesitate in viata medicala prin faptul ca stiinta

evolueaza mai repede ca omul si va trebui sa reprezinte un minim de morala.Bioetica vizeaza totalitatea

problemelor medicale si mai ales problemele dificile ce intereseaza constiinta medicului; incepind de la

nastere si pina la moarte toate probleme sunt legate de medicina si bioetica. Este singura in masura sa


5/46

sustina conditia profesionala medicala prin: situarea medicului deasupra limitelor sale proprii, prin a fi un

permanent stimul de progres, prin a face permanent cel mai valabil juramint, acela de constiinta proprie.

1.1 Bioetica si relatia medic-pacient

Schimbarea relatiei medic-bolnav, generata tocmai de progresul in practica medicala, a dus la ocrestere a reclamatiilor impotriva medicilor, insa ele sunt facute de cele mai multe ori doar din nevoia

bolnavului de a sti ce s-a intimplat, deci sunt un rezultat al lipsei de comunicare.

Astazi vorbind de o criza a medicinii sub doua aspecte: o criza a subiectivitatii bolnavului redus

la o fisa medicala si o criza data de decalajul dintre medicina clinica in care bolnavul este perceput ca

subiect si medicina tehnica unde bolnavul este perceput ca obiect .

De asemenea, se manifesta tendinta comercializarii medicinii, bolnavul fiind privit ca un client si

nu ca un detinator al dreptului la sanatate. Astfel s-a ajuns la neglijarea personalitatii bolnavului, care are

si suflet nu numai tesuturi.In cadrul relatiei medic-bolnav, un rol important il detine secretul medical, pe care codul

international de etica medicala il considera absolut pentru anumite circumstante medicale. Medicul este

obligat a garanta confidenta bolnavului, acest drept al bolnavului fiind si un drept judiciar. Secretul

medical nu este un privilegiu al medicului, ci un drept al bolnavului si sta la baza relatiei medic-bolnav.

De asemenea, medicul trebuia sa tina seama de capacitatea psihica a bolnavului de a suporta

aflarea unui diagnostic grav , aceasta ducind la gesturi disperate. In aceste conditii medicul este depozitar

al secretului si el hotaraste ce poate fi divulgat, daca bolnavul consimte la destainuire si daca este

prevenit de consecinte. Medicul are datoria de a respecta dreptul unui bolnav la discretie, iar in cazuriparticulare, de confidenta (exemplu: rezultatele cercetarii medicale) se cere avizul unui comitet de etica

medicala.

Noile tehnologii dezvoltate, desi au garantat un coeficient de adevar mai mare si au permis un

progres deosebit, au violat dreptul la intimitate si viata privata si nu au avut intotdeauna consimtamintul

societatii si opiniei publice. Aceste lucruri au dus la o reactualizare a drepturilor bolnavului si a

principiilor cercetarilor pe om, legate de informare, consimtamint, secret, scop uman, drept de a muri

demn, etc.

De aceea bioetica va cuprinde relatia medic-bolnav, atit sub aspect intrinsec (confidenta-consimtamint), cit si sub aspect extrinsec (drept la sanatate).

Medicul are fata de bolnav anumite datorii, ce trebuie respectate in orice conditii. Aceste datorii

ale medicilor au fost cuprinse in Codul International de Etica Medicala al AMM (Londra 1960,modificat

1983). Putem stipula citeva din datoriile medicilor:

a) datorii generale


6/46

medicul trebuie sa aiba o atitudine profesionala exemplara medicul nu trebuie sa lase ca interesul sa-i influenteze judecata sa profesionala libera si indepedenta,

aceasta judecata fiind in beneficiul maxim al pacientului sau

medicul trebuie indiferent ca sunt conditiile de activitate sa se consacre, in deplina independentatehnica si morala, prestatiei ingrijirilor de calitate, cu compasiune si respect pentru demnitatea umana.

medicul sa fie cinstit fata de pacientii si colegii sai medicul sa respecte drepturile pacientilor, colegilor si ale altor profesiuni legate de sanatate si sa

pastreze confidentele pacientului sau.

b) datoriile medicilor fata de bolnavi

medicul va fi intotdeauna preocupat de grija de a conserva viata umana medicul va acorda pacientilor sai cea mai completa loialitate si toate resursele stiintei sale medicul trebuie sa pastreze secretul absolut asupra a tot ce stie despre pacientul sau si aceasta chiar si

dupa moartea acestuia

In ceea ce priveste drepturile bolnavilor, acestia au dreptul:

sa-si aleaga singuri medicii dupa ce au fost informati asupra tratamentului propus sa-l acepte sau sa-l refuze ca medicul sa respecte natura confidentiala a tuturor datelor medicale si personale ce-i privesc

1.2. Rolul bioeticii in respectarea drepturilor omului

Odata cu dezvoltarea tehnico-stiintifica contemporana, provocarile stiintei se situeaza de multe

ori in afara legilor morale si juridice. La acestea raspunsul poate fi dat de bioetica, promovarea drepturilor

omului fiind o bariera importriva violentei si a abuzurilor.

Declaratiile si conventiile Consiliului Europei includ recomandari cu privire al identificarea de

noi amenintari la existenta acestor drepturi si la sensibilizarea opiniei publice asupra importantei lor,

precum si la cautarea de noi solutii juridice si etice in ce priveste evolutia stiintelor actuale, mai ales cand

umplerea golului juridic fata de consecintele lor se impune a fi facuta prin norme de bioetica.

In aceste conditii, cunoasterea stiintifica nu trebuie utilizata decit pentru a servi demnitatea,

integritatea si devenirea omului, tehnologiile biomedicale nu vor transforma omul intr-un obiect, nu vor

estompa dreptul la viata si nu se vor dezvolta dupra criterii de profit.

Bioetica face deci legatura dintre stiinta si drepturile omului si include doua aspecte:

respectul omului ca intreg (astazi fragmentat in gameti, embrion, organe pentru

transplant)

al evitarii oricaror abuzuri asupra libertatii de exprimare a omului


7/46

Numai bioetica va putea amortiza conflictele intre indepartarea de la natura si nevoia de urmasi la

cuplurile sterile, prin reproducerea medicala asistata,clonare sau intre patrimoniul genetic ce apartine

individului si intre patrimoniul genetic colectiv prin justificarea datorata fata de descendenti.

Se pune intrebarea care va fi comportamentul medicului in fata grevei foamei, bioetica

recomandind respectul absolut al drepturilor persoanei asupra corpului sau, in timp ce Codul Penalcondamna medicul pentru neasistarea unei persoane in pericol.

In aceste conditii, Conventia de Bioetica a Consililui Europei(Comitetul director pentru bioetica,

Strasbourg,18 noiembrie 1993) sintetizeaza problemele bioeticii ca probleme de consens (cercetarea este

libera respectind fiinta umana), probleme de compromis (interventii pe genomul uman,- deocamdata sub

moratoriu), probleme controversate (statul embrionului) si probleme de reflectie (extinderea competentei

Curtii Drepturilor Omului si la bioetica).

1.3. Bioetica si responsabilitatea medicala

Responsabilitatea reprezinta onoarea profesiunii medicale, mai ales in actualitate cind puterile

medicinii asupra omului s-au multiplicat, ea fiind o garantie a calitatii actului profesional.

In tarile cu medicina dezvoltata se considera ca unui medic din doi risca sa-i fie pusa in discutie

responsabilitatea cel putin o data in decursul activitatii sale profesionale.

Aceasta tendinta se explica prin:

agresiunea asupra omului prin investigatii mai sofisticate si chiar mai periculoase

indepartarea medicului de sufletul bolnavului si estomparea empatiei umane

mediatizarea realizarilor medicale, astfel ca oamenii care asista la reusita transplantelorde organe unice nu mai accepta sa mai moara de ex.dupa o apendicectomie

dificultarea cunoasterii unor cauze de deces si nevoia de informare cerute de anturaj de a

fi cit mai precise

In situatia de incalcarea a drepturilor omului activitatea medicala penala este prea larga pentru evaluarea

responsabilitatii, aceste goluri fiind umplute de criterii bioetice.

Ideea centrala a responsabilitatii medicale complexe, ce include indatoririle profesionale, este de

a actiona in interesul bolnavului. Aceasta presupune statuarea relatiilor medic-bolnav pe baze psihologic-

afective, in scopul realizarii dialogului dintre increderea bolnavului pe de o parte si constiinta medicui pede alta parte. Sub acest aspect, responsabilitatea medicala implica, in acelasi timp, o libertate totala de

actiune si de alegere in interesul bolnavului, in contextul careia, unele drepturi medicaleapar ca universal

valabile, permanente:

drepturl si obligatia de a se adresa demnitatii umane necesitatea de a respecta integral drepturile bolnavului


8/46

necesitatea de a respecta drepturile bolnavului la intimitate si chiar suferinta, in sensul recunoasteriisi sustinerii sperantei

independenta bazata pe responsabilitate personalaAceste drepturi sunt permanent valabile in medicina, desi astazi se discuta intens problema

declinului responsabilitatii prin teama de raspundere, specializarea excesiva, munca de echipa, acoperireacu investigatii etc. De aceea, reducerea practicii medicale la relatii pur tehnice poate fi, in conditiile

neglijarii specificului medicinii, un fel de dezumanizare a ei. Pentru aceasta, etica medicala nu trebuie sa

fie numai o sursa permanenta de aspiratii, dar si un corectiv permanent al dificultatilor de decizie a

medicului in vederea unei profilaxii a unei incriminari juridice.

Exercitiul profesiunii medicale, este reglementat de norme variate: etice, juridice, profesional-

tehnice, care conditioneaza responsabilitatea multipla a medicului. Aceasta responsabilitate decurge din

particularitatile profesiunii medicale prin care omul bolnav are incredere nestramutata in deciziile, deseori

suverane, ale medicului; de asemenea decurge din posibilitatea desfasurarii actului medical intr-un sensuneori imprevizibil sau ireversibil.

Responsabilitatea medicala, necesitate obiectiva, apare astfel ca o rezerva a educatiei profesionale

in scopul formarii contiinte etice privind relatiile cu bolnavul (care trebuie sa se bazeze pe incredere,

probitate, tact, afectiune, caldura umana), relatiile dintre medici (care presupun cooperare si nu

defaimare) si relatiile cu cadrele auxiliare (care presupun indrumare si nu delegare de atributii).

In decursul timpului, au fost multiple discutii daca fata de caracterul profund uman al medicinii,

este sau nu necesara responsabilitatea juridica a celor ce o exercita. Unii au invocat in acest scop faptul ca

timorarea medicului ar duce la fuga de raspundere, la transformarea sa intr-un functionar care sa seacopere de documente, consimtaminte, justificari, intr-un cuvint la dezumanizarea medicinii. Altii, au

retinut faptul ca o justa apreciere a responsabilitatii duce, dinpotriva, la cresterea calitatii asistentei

medicale, deoarece, medicul slab, neconstiincios, neatent, priveaza omul de avantajele medicinii, dupa

cum, omul fricos, ce nu ia initiative pozitive si atitudini active, in scopul asigurarii intereselor bolnavului

antreneaza consecinte similare.

Deoarece elementele de culpa medicala sunt deseori la limita dintre raspunderea etica si juridica,

particularitatile de exercitare a practicii medicale ce multiplica responsabilitatea, duc la pericolul de

dezumanizare a profesiunii medicale explicat de invazia tehnicii intr-un domeniu caracterizat prinexcelenta de relatii interumane directe, cit si de pericolul indeplinirii obligatiilor medicale in spiritul

unor obligatii functionaresti.

Medicina nu este o meserie, ci o profesiune. Ea nu implica indeplinirea seaca a unor norme

tehnice, ci implica deosebita constiinta etica. In conditiile progresului tehnic medical, constiinta datoriei

profesionale si promovarea principiilor etico-profesionale ale raspunderii medicului apar ca o solutie in


9/46

masura sa redea semnificatia mesajelor profund umane ale profesiunii medicale si sa faca, prin aceasta,

profilaxia unor incriminari judiciare. Rezulta, deci, ca particularitatile actului profesional medical

pledeaza pentru incriminarea unor fapte certe, dovedite in afara disputelor stiintifice, orice exces de

incriminare ducind la fuga de raspundere si, prin aceasta, la prejudicierea intereselor bolnavului si

societatii. Orice exces poate avea drept rezultat abtinerea de la unele initiative utile bolnavului, prinurmare, poate prejudicia intereselor bolnavului, consecutiv unei intelegeri gresite a raspunderii,respectiv a

fugii de raspundere.

Putem considera ca succesul activitatii medicale depinde de citiva factori, si anume:

pregatirea profesionala si aplicarea progresului medical la nevoile permanente ale ocrotirii sanatatii constiinta etico-sociala si profesionala in indeplinirea obligatiilor, precum si caracterul personal, de

arta, a actului medical

organizarea corespunzatoare a unitatilor medicale si functionarea corespunzatoare a lorSe sustine ideea ca n-ar fi posibil progresul unei stiinte fara esecuri sau fara asumarea unor

riscuri, iar dificultatile in stabilirea limitelor dintre eroarea scuzabila si nescuzabila ar pleda pentru o

anumita atitudine mai ingaduitoare fata de erorile profesionale. S-a spus ca fara ideea de risc in unele

specialitati (chirurgie de exemplu), acestea nu s-ar putea exercita si desfasura. Constient de riscurile

activitatilor sale legitime in interesul bolnavului (ce nu depaseste insa riscurile legate de boala), medicul

ar putea fi acuzat de imprudenta. Problema aduce in discutie faptul daca o greseala medicala este o eroare

tehnica, morala sau juridica. Se pare ca un medic activ are mai multe sanse de a comite erori ce rezida in

bolnav care poate simula, uita sau relata neveridic suferintele sale, in boala, care poate fi atipica, asociata

cu alte manifestari ,sau care depind de mediccind face examene incomplete, rationamente ineficiente saunu este suficient informat .Astazi, responsabilitatea juridica a medicului urmareste:

protejarea intereselor bolnavului si societatii

neamputarea initiativei medicului in interesul bolnavului, si mai mult, stimularea ei,

plecind de la adevarul ca orice exces de incriminare altereaza liberul arbitru al medicului si duce la

alegerea procedeelor mai putin riscante, de eficacitate mai putin reala pentru bolnav

delimitarea incriminarii erorii si riscului medical, atit timp cit diagnosticul va depinde nu

numai de cunostinte ci si de spirit critic, intuitie si grad de inteligenta

In problema urgentelor medicale, responsabilitatea este absoluta, fara dificultati de stabilire,pericolul confundindu-se cu insasi prezenta si afirmarea sa, iar raspunsul fiind consecinta directa si

obligatorie a solicitarii. Orice absentionism, in situatia unei persoane in pericol, devine imputabil. Astfel

medicul in garda este obligat a raspunde, iar cel cheamat la doua urgente deodata este obligat a evalua

gravitattile si raspunde la cea mai apropiata sau cea mai grava.


10/46

Un aspect important in relatia bioetica si responsabilitate medicala se refera la nevoia incriminarii

abuzurilor medicale. Patentarea genelor umane poate fi socotita o noua tentativa de separare sociala mai

ales pentru ca fisa genetica, stabilirea genomului persoanelor cu risc sau a bolilor ereditare sunt

discriminate de societatile de asigurare. Astfel nu mai este decit un pas pina la justificarea bazelor

teoriilor rasiale sau a aplicarii euthanasiei. Astazi ,ca un rezultat al acestei probleme,se falsifica certificatemedicale, fise medicale, se fac experimente medicale ilegale, dictate de necesitati civile sau militare,

etc.

In ceea ce priveste incercarile terapeutice pe om, acestea nu sunt intotdeauna legitimate de

scopuri stiitifice si desi ajuta progresul medical, ele sunt uneori legitimate numai de scopuri terapeutice si

de salvare a vietii. In chirurgia estetica, deoarece interventia are ca scop vindecarea, medicul este obligat

la un rezultat. Daca interventiile estetice dupa desfigurari au o necesitate psihologica pentru bolnav, cele

pentru infrumusetare se fac numai cu consimtamintul persoanei.

Discutarea erorii in practica profesionala medicala duce la abordarea notiunii de risc profesional.Este in afara oricarei discutii faptul ca nu exista imputabilitate medicala pentru nereusita unor actiuni

profesionale. Responsabilitatea cadrelor medico-sanitare se poate intilni in orice domeniu de activitate.

Ea este mai pregnanta in unele specialitati care datorita conditiilor particulare de lucru obliga la maxima

previziune. Asa de exemplu, in chirurgie, stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor unei interventii,

tehnica ei, supravegherea bolnavului se impun ca elemente deosebite fata de alte specialitati in realizarea

raspunderii profesionale. In acest domeniu, munca de echipa nu dilueaza raspunderea ci din contra, ii da

noi dimensiuni, obligand la o apreciere globala si individuala a ei.

Prin echipa medicala nu trebuie inteles numai grupul de medici ce iau parte la executarea unui actterapeutic, ci si consultul larg al specialistilor in interesul bolnavului in toate cazurile in care este posibil,

deoarece, deseori forma clinica a bolii poate depasi competenta si posibilitatile de rezolvare ale unui

medic sau ale unui colectiv de medici, in schimb bolnavul ar putea beneficia de ajutorul altor specialisti.

In epoca hiperspecializarii trebuie mentionat ca si aprecierea responsabilitatii devine o problema

de echipa.De aceea se discuta tot mai des despre necesitatea unui invatamint bioetic in scopul

sensibilizarii medicilor cu problemele bioeticii, care se afla in plina evolutie conditionata de dezvoltarea

stiintei.

1.4. Implicatiile bioeticii in cercetarea medicala

In momentul de fata bioetica incearca sa dea raspuns la provocarile stiintei si tehnologiei

biomedicale, sau, cu alte cuvinte, sa dea raspuns primelor supozitii si ultimelor consecinte ale cunoasterii

stiintifice biomedicale.


11/46

Astfel, o serie intreaga de declaratii, incepind cu cea de la Helsinki din 1960 (modificata in

1975,1980,1989), pina la cele mai recente (Hawaii 1983, Madrid 1987, Inuyama 1990, Oslo 1992,

Marbella 1992,), prevad adaptarea si unificarea principiilor bioetice in cercetare. S-au creat diverse grupe

de studiu printre care grupul MILAZZO privind etica si legea in fata tehnologiei biomedicale, si grupul

GRMCQ de reflectare asupra eticii biomedicale cotidiene. De asemenea, in multe tari s-au organzatinstitute de cercetare si informare in domeniul bioeticii.La baza acestei amplori a interventiei bioeticii in

cercetarea medicala stau multiple justificari doctrinare:

justificari de ordin etic ce privesc respectarea drepturilor si libertatilor persoanei justificari epistemologice ce privesc nevoia respectului absolut pentru adevarul stiintific, atit prin

aplicarea unor metode de cercetare apte scopului propus cit si prin argumentare stiintifica adecvata

justificari organizatoricece privesc libertatea cercetarii ca fiind echivalenta libertatii cuvintului, darin conditiile avizarii de catre un comitet de etica

justificaripedagogice, ce privesc nevoia formarii sensibilitatii pentru adevar.Din punctul de vedere al bioeticii, exista citeva cerinte ce se impun a fi respectate in cercetarea

biomedicala:

respectul persoanei supuse cercetarii acordul opiniei publice efectuarea cercetarii in institute specializate confidentialitatea si contentia rezultatelor.

Bioetica va trebui sa-si aduca aportul in unele domenii controversate ale cercetarii medicale cum

sunt:: cercetarile pe embrion

cercetarile privind sterilizarea voluntara sau nevoluntara

reproducerea medical-asistata

transsexualismul

cercetari legate de SIDA.

Orice cercetare stiintifica medicala trebuie sa ia in considerare citeva principii bioetice:

absenta oricarei contradictii intre constiita morala a societatii si cea a medicilor, intre

constiinta morala a subiectului si cea a cercetatorului starile de risc sa fie realizate prin cauze de constiinta a medicului, dupa care nu trebuie sa

se piarda din uman ceea ce se cistiga prin tehnic

mutarea stiintei in uman legind adevarurile stiintifice de semnificatia lor umana, astfel

stiinta valorificindu-se integral sub aspect uman.


12/46

Cum stiinta medicala evolueaza mai repede ca omul, este evidenta necesitatea promovarii

bioeticii pentru a umple orice vid normativ si a devansa normele judiciare in domeniul cercetarii.

CAP.2 BIOETICA IN TEORIA SI PRACTICA MEDICO-LEGALA

Prin caracterul sau multidisciplinar !i prin natura sa definit$ca fiind interdisciplinar$, medicinalegal$este obligat$s$evalueze n permanen'$evolu'ia !tiin'ei medicale n raport cu societatea, folosindn acest scop singurul instrument acceptabil, legea. Cu toate acestea legea nu este infailibil$. Pe de o partelitera legii poate fi eludat$folosind unele circumstan'e posibile, iar pe de alt$parte spiritul legii poate fidep$!it de evolu'ia industrial$!i tehnologic$.

Legisla'ia unei societ$'i urmeaz$avansul tehnologic dar diferen'a de timp dintre cele dou$poatedetermina dezavantaje majore, mai ales prin faptul c$n medicin$diferen'a dintre tehnologie !i legisla'iese r$sfrnge direct asupra pacientului.

O modalitate efectiv$de a dep$!i pr$pastia care se na!te din cele dou$componente ale vie'iisociale este determinat$de evolu'ia exploziv$a bioeticii.Sunt pu'ine ramurile activit$'ii medicale care s$cunoasc$o att de rapid$expansiune !i ascensiune; practic nici un domeniu al specialit$'ilor medicale

actuale nu este imun la bioetic$.Ap$rut$ca o necesitate a medicului !i a pacientului de a conserva caracterul umanitar al !tin'elor

medicale n raport cu posibilit$'ile aparent nelimitate ale actului medical tehnologic, bioetica studiaz$!iorganizeaz$diferitele domenii medicale n care tehnologia modern$tinde s$dezumanizeze rela'ia medic-pacient.

Problema central$a bioetici este aceea a gasirii unui echilibru ntre tehnologie !i medicinaclasic$, n scopul gener$rii confortului interuman caracteristic actului medical.Este ns$la fel de absurdefortul de a absolutiza tehnologia medical$cat !i efortul de a o ignora.

Un alt deziderat al bioeticii este acela al coordonarii cercet$rii medicale ( fundamentale sau nu )cu legisla'ia existent$, avnd un cuvnt greu prin actualizarea legisla'iei sau prin ini'iative legislative noin care primeaz$dreptul pacientului la tratament.

Bioetica n momentul de fa'$a dep$!it stadiul doctrinar al teoriei lipsit$de confirmare practic$, !i

trateaz$n mod direct problemele dificile !i spinoase ale practicii de fiecare zi.Prin activitatea sa, bioetica reprezint$o garan'ie a primatului interesului pacientului n raport cudezumanizarea actului medical, a individului n raport cu societatea.

Principalele direc'ii ale bioetici sunt privite n raport cu necesit$'ile medicinei legale, cuprincipiile universal valabile ale drepturilor omului !i prin extensie cu principiile drepturilor pacientului.

2.1. Conceptele generale ale bioeticii moderne

Diferitele concepte care fac obiectul bioeticii, la fel ca !i ns$!i no'iunea de bioetic$, nu suntacceptate n acela!i fel. Marea cantitate de informa'ie vehiculat$ prin informa'ii duce la apari'ia unuiveritabil ,,zgomot'' informa'ional care poate determina o diluare a unor defini'ii !i concepte clare.

Etica ste definit$ca o disciplin$care studiaz$sistemul de valori, normele !i categoriile morale precum !i con'inutul !i modul de interconectare al acestora n via'$.Din

aceast$defini'ie apare ca o deriva'ie direct$bioetica, dintr-o necesitate de adaptare a sistemelor men'ionate la nivelul !tiin'elor biologice.Sunt astfel implicate

conceptele fundamentale ale biologiei moderne integrate ntrun ideal !i avnd r$d$cini n realitatea social$, dar accentul este pus n individ, ca element principalunic !i

irepetabil al societ$'ii.

Izvoarele bioeticii se recunosc n istorie !i medita'ia filosofic$,aliniate la cerin'ele unei vie'i sociale.Diferen'a apare din faptul c$morala tinde s$fie acceptat$ca un

ansamblu de fenomene sociale normate specific - o disciplin$educa'ional$pragmatic$.Etica medical$este un concept care ntrep$trunde bioetica fiind n fapt o parte a

acesteia. Suita de percepte morale care guverneaz$comportamentul corpului medical n raport cu societatea determin$apari'ia r$spunderii administrative, morale !i/sau

juridice.Prin defini'ie deontologia medical$este o doctrin$moral$care cuprinde multitudinea normelor !i obliga'iilor etice specifice activit$'ii medicale.Medicul

r$spunde n fa'a societ$'ii de totalitatea actelor determinate de ac'iunile !i/sau inac'iunile sale att juridic ct !i moral Pentru a defini axiologic obiectivul primordial al


13/46

bioeticii acesta se impune ca fiind studiul rela'iei medic-pacient, la care se adaug$principiul demnit$'ii corpului uman, al respectului pentru via'$precum !i acela al

consim'$mntului liber !i informat al pacientului n raport cu tratamentul la care este supus.

Bioetica actual$a cuprins ntreaga lume medical$, n acest moment existand dou$concepte bioetice teoretice primordiale care coexist$.

Bioetica european$se situeaz$ntr-un raport apropiat cu toate celelalte !tiin'e umaniste tradi'ionale (filozofia, dreptul, teologia, antropologia !i istoria ).Teoriile epistemologice privind dimensiunile !i

universalitatea cunoa!terii umane, la fel ca !i cele filosofice !i religioase privind omul, s$n$tatea !i boalaau avut !i vor avea ntotdeauna un impact semnificativ n dezvoltarea !i coeren'a bioeticii medicaleeuropene. Reflec'iile privind problemele morale ale s$n$t$'ii sunt considerate ca fiind o parte esen'ial$aunui amplu proces de clarificare a fundamentelor filosofice ale medicinei.O alt$fa'et$a acestei problemeconst$ntr-o acordare mult mai pragmatic$, mai ales la nivelul '$rilor n care tehnologia medical$sesitueaz$la acela!i nivel cu abilit$'ile terapeutice ale medicului.Acelea!i principii fundamentale enun'atesunt subordonate preferin'elor culturale, aspectelor utilitariste dar mai ales aloc$rii resurselor financiare.nRomnia bioetica se afl$la nceput de drum.De!i a fost luat$n considerare de cteva decenii, bioeticaromneasc$a fost subordonat$criticismului absolutist.Pe m$sura liberaliz$rii sistemului social romnescapare necesar$aderarea bioeticii la una din cele dou$direc'ii teoretice men'ionate. Totu!i o atare alipireimediat$pare pu'in probabil$. Motivul este determinat pe de o parte de ntip$rirea n arhetipul nostrucultural al valorilor europene, dar pe de alt$parte relativa noastr$subordonare fa'$de pragmatismuleconomic, face necesar$derularea bioeticii romne!ti sub semnul unui pragmatism neeuropean.

2.2.Bioetica clinicii medicale

Rela'ia medic-pacient subordoneaz$n fapt majoritatea ideilor analizate de c$tre bioetic$, evolu'iei !tiin'elor medicale. Din aceast$rela'ie se desprind diferitele

aspecte analizabile ale profesiunii medicale.Sunt astfel tratate aspectele etice ale cercet$rii medicale( experimentale !i clinice ) tanato-etica precum !i un vast

material privind transplantul de organe, necesare datorit$lipsei din literatura medical$romn$actual$, dar mai ales prin rela'ia intim$ap$rut$ntre acestea !i

medicina legal$a ultimului deceniu.O societate democratic$, deschis$, pluralist$n esen'a ei, are n acela!i timp nevoie de moral$deschis$!i evolutiv$, ct timp

libertatea omului aduce responsabilitatea integral$fa'$de actele proprii, !i face ca ceea ce este le gal s$se presupun$c$este moral.Un astfel de rol n !tiin'ele

vie'ii l ndepline!te prin excelen'$, bioetica, ca o aplicare !i complectare permanent$a eticii vechi la progresul !i condi'iile sociale noi prin semnifica'ii umane

date progresului medical !i legiferar$rilor n domeniu.Medicina actual$se dezvolt$!i se sprijin$pe patru principii de baz$, !i anume:

1 - libera alegere a medicului

2 - independen'a ac'iunii !i prescrip'iei sale3 - echilibru ntre secretul medical !i nevoile colectivit$'ii !i ale s$n$t$'ii publice ce aduc nevoia securit$'ii ( asigur$riilor sociale )

4 - liberalizarea practicii medicale !i remunerarea medicului, medicina gratuit$generndabuzul bolnavului !i favoriznd func'ionarea actului medical.

Din toate acestea decurg, pe de o parte, noi orient$ri asupra rezolv$rii problemei costuluiasisten'ei medicale ( rezultat prin deficitul acoperirii sale prin asigur$ri sociale ce se presupun a ficompensate prin planificarea activit$'ii medicilor, prin extinderea centrelor de s$n$tate, prin privatizareaindustriei farmaceutice !i prin limitarea accesului la studii medicale, n scopul de a se evitapseudocompeten'a medicului ) !i pe de alt$parte problema costului asisten'ei medicale. Cnd libertateaeste autentic$aceasta aduce individului autodeterminarea, ns$aceasta implic$informare !i consim'$mntprecum !i posibilitatea de a alege utiliznd adecvat informa'ia medical$. Problemele s$n$t$'ii nu pot l$saindiferent$etica medical$care va trebui s$ia n calcul problemele s$n$t$'ii !i n sec. XXI, precum !i

egalitatea accesului la ngrijiri medicale, calitatea acestor ngrijiri ,ra'ionalizarea resurselor actuluimedical, ap$rarea drepturilor individuale n fa'a celor colective precum !i evaluarea adecvat$a costurilortehnologiilor medicale.

Bioetica actual$trebuie s$devanseze un r$spuns la aceste probleme prin nevoia unei maricompeten'e n domeniul !tiin'ei medicale realizata prin accentuarea rolului social ( predictiv !i profilactic) al medicinei, prin liberalizarea actului medical, prin desprinderea permanent$a sensului etic din fiecareact medical, prin adaptarea medicinei la nevoile personale locale !i regionale armonizndu-le n contextulevolu'iei fenomenelor medicale din plan interna'ional.


14/46

Progresul medical se va caracteriza astfel prin extensia medicinei la totalitatea problemelorsociale, prin evolu'ia sa spre tehnicizare c$tre o specializare strict$. ( cum soldatul nu mai poatelupta ast$zi cu suli'a tot astfel medicul nu mai poate lucra numai cu stetoscopul )

Consecin'e a unui astfel de proces va fi abordarea fragmentar$a omului, abuzul de explor$ri, !iinevitabil ierarhizarea bolnavilor.

Abordarea constitu'ional$a unui drept la s$n$tate din care decurge dreptul persoanei la ngrijiri

medicale va argumenta implicit !i dreptul s$u la calitatea unei vie'i concordante cu aceste cuceriri.Faptul aduce, inexorabil, respectul absolut al persoanei umane ,nerecunoa!terea unor atari

semnifica'ii condamnnd omenirea la oportunism !i disperare.Dintotdeauna ,remarca Ravel, supremavoca'ie a intelectualului a fost cunoa!terea pus$n slujba omului, orice contradic'ie ntre cunoa!tere !isensul uman genernd comportamente primitive.Mutatis mutandis, este ilustrativ$contradic'ia actual$dintre armele artificiale descoperite de om, !i armele sale naturale ,contradic'ie ce poate creea pericoluldispari'iei sale ca specie. De aici nevoia de a trece de la cultura informa'iei !tiin'ifice la cultura !tiin'ific$ce lumineaz$omul.Cnd dup$r$stignirea lui Isus, Iosif din Arimateia cobora de pe Golgota !i a ntrebatpe un tn$r de pe o piatr$de ce plnge, acesta a spus c$!i el a vindecat pe un bolnav dar nu a fostr$stignit. Se estimeaz$( plecnd de la secolele de filozofie care au f$cut posibil Auschwitz-ul ) c$pozitivismul actual preg$te!te omenirii cea mai mare catastrof$, cea mai mare criz$uman$,absurd$,dincare va decurge criza moralei sale, dup$metafora c$un copac cre!te far$zgomot dar tr$zne!te puternic

atunci cnd cade.Dac$ad$ug$m la aceast$viziune ineficien'a luptei omenirii cu bolile civiliza'iei( alcoolismul, sinuciderile, toxicomaniile, bolile iatrogene, perversiunile ) sau extinderea eutanasiei ceface posibila ca orice moarte sa poata fi deliberat$!i imoral$, se prefigureaz$o viziune apocaliptic$aomenirii n care poate fi atras$!i medicina.

n fa'a unei asemenea viziuni se revigoreaz$func'ia apostolic$a medicinei, !i anume acearealizare a binelui suprem spre care tinde omul, prin etica ce secondeaz$!tiin'a.Dramatice apar aspecteale devenirii !i destinului omului, relevate de genetic$!i care pe drept cuvnt s-a numit !i ,,bioeticaviitorului" ( cartografierea genomului uman - un aspect etic dar !i social deontologic) n viitor, bioetica vafi confruntat$cu probleme etice mult mai grave !i n rezolvarea c$rora va trebui s$plece de la principiilefundamentale ale medicinei.

Astfel:- medicul !i cercet$torul poart$ntreaga r$spundere privind integritatea genetic$a omului,ca un drept al s$u la un patrimoniu nealterat !i astfel raspunderea privind rezolvarea conflictului

ap$rut ntre problemele s$n$t$'ii publice !i libertatea reproducerii - sau reducerea bolilor genetic!i dreptul la intimitate !i via'$privat$

- protec'ia corpului uman n virtutea sanctit$'ii sale ( sanctity of life ) de la concep'ie !ipn$la moartea real$deci a nceputului !i sfr!itului vie'ii.

- incriminarea responsabilit$'ii medicului pentru situa'iile mai sus men'ionate.Pentru cele afirmate mai sus bioetica trebuie s$-!i gaseasc$locul adecvat !i n nv$'$mnt, ea

fiind un principiu !i o condi'ie de formare a unui viitor medic.Comunitatea European$!i UNESCOrecomand$o armonizare a studiilor medicale dintre '$ri, pentru a se evita acel derapaj deontologic alpracticii medicale.Aceste organiza'ii recomand$, de asemenea, libera circula'ie a medicilor !imedicamentelor precum !i nfiin'area !i sus'inerea organismelor de protec'ie medical$de c$tre societate !inv$'$mnt.La propunerea de mai sus trebuie ad$ugate principii metodologice specifice nv$'$mntuluibioetic, numai astfel virtutea medical$se va nv$'a eficace !i va avea aptitudinea de a evita ca n viitor s$

pl$tim un poli'ist n loc ca ast$zi s$pl$tim un educator.

2.3. De la dreptul natural la bioeticEste cunoscut$afirma'ia lui Lorentz cum c$, de la natur$, omul nu este suficient de bun pentru

cerin'ele vie'ii moderne, de unde nevoia ca morala ra'ional$s$complecteze lacunele moralei naturale.Sub acest aspect, dac$morala natural$este universal$, atunci !i sentimentul consacrat de lege, de a fidrept, devine universal.

Ast$zi disocierea dintre evolu'ia cultural$a omului !i evolu'ia sa genetic$este total$, dac$avemn vedere faptul c$parcurgem o epoc$a construirii celor mai feroce arme artificiale, care au ndep$rtat pe


15/46

om de la natur$, de comportamentele arhaice de lini!tire a agresivit$'ii, mijloacele de inhibi'ie natural$aagresivit$'ii nemaiputnd 'ine sub control aceste arme.Progresul tehnologic a minimalizat riscurile !i amaximalizat beneficiile, a relaxat autocontrolul, autoconstrngerea !i a generat criza moral$a societ$'ii.

Progresul trebuie s$fie eficace, uman f$r$a fi ns$opresiv, s$fie aplicat dup$criterii morale !ijuridice, deci s$respecte libertatea uman$ca o norm$a responsabilit$'ii omului de !tiin'$, s$fie aprobatde opinia public$!i s$fie indemnizat n prejudiciile aduse persoanei.

De!i aceste progrese au crescut puterile omului asupra naturii !i au f$cut via'a mai u!oar$, potavea ns$!i efecte negative, a!a cum ar fi estomparea dreptului de via'a privat$, dezvoltarea lor dup$criterii de profit cu riscul de a oferi o imagine cu o putere necontrolat$a !tiin'ei !i implicit de nc$lcare aconsensului de opinie public$, dac$legea nu ar interveni n reglementarea unor atari raporturi.Orintotdeauna puterea legii s-a n$scut din consens, din convingerea popula'iei, !i cu att mai mult se impuneast$zi ntrun stat democratic.

2.4 Rela#ia drept natural-lege.Dup$atotputernicia statului din antichitate ( c$ruia nici moartea lui Socrate nu i s-a putut opune,

!i care f$cea ca la romani dreptul natural s$confere ra'iuni juridice bogate,) J. Locke !i Montesque insist$ca drepturile naturale ale omului s$fie recunoscute, fapt ce a premers teoria contractului social prin care

oamenii au renun'at la o parte din aceste drepturi n favoarea constituirii societ$'ii civile ( J.J.Rouseau ).H.Grotius vedea originea dreptului n aceste drepturi naturale laicizate; Toma d'Aquino vedea binele nlucrurile naturale, ambii pretinznd c$drepturile naturale dirijeaz$rela'iile sociale n sensul respectului atot ce este al altuia, respectul angajamentelor asumate, repar$rii prejudiciilor pricinuite altora, apedepselor echitabile.Ulterior dreptul natural domin$dreptul pozitiv .L. Duguit, Im. Kant vedeau ndrepturile naturale o surs$a imperativelor juridice, orice indep$rtare de la aceste drepturi putnd duce la olegisla'ie ngust$( Colin !i Capitant ).

n Romnia, S B$rnu'iu ( Ia!i ) scrie despre Dreptul Natural Public !i Privat n 1867, iar M.Djuvara apreciaz$c$dreptul este o sintez$superioar$a moralului cu socialul, sintez$a tot ceea ce esteviu !i real, a psihicului cu biologicul, de!i nega o legisla'ie ra'ional$.

Dreptul natural trebuie s$includ$ca o condi'ie bazal$, att corpul ct !i s$n$tatea !i libertatea,orice solidaritate social$neputnd fi real$dac$nu exist$o unitate ntre drepturile naturale !i stat.

Pe de alt$parte relaxarea autocontrolului !i a autorestrngerii la care asist$m face ca drepturilenaturale s$nu mai poat$fi separate de stat, de unde necesitatea interven'iei sale permanente.Cutumele,expresie prin excelen'$a dreptului natural, trebuiesc dep$!ite prin legifer$ri adecvate, cel pu'in ncuprinderea lor.

Evolu'ia dreptului ofer$multiple exemple de legi naturale, dac$nu ne-am referi dect laconven'ii, ( contracte sinalagmatice ) la obliga'ia indemniz$rii prejudiciilor ( a repar$rii gre!elilor ), aechivalen'elor presta'iilor ( ,,de rem verso" ) a calit$'ii prin nendeplinirea obliga'iilor, a recunoa!teriidrepturilor subiective, sau al recunoa!terii abuzului de drept f$cut prin nc$lcarea drepturilor naturale. H.Savatier consider$c$abuzul de drept devine expresia conflictului dintre moral$!i drept.

Din cele de mai sus rezult$, cu pertinen'$c$via'a !i s$n$tatea sunt un drept natural, att timp ctele sub aspect genetic sunt unice, originale, bazate pe individualitate genetic$iar respectul acestordrepturi a fost !i este un efort !i un important factor de umanizare, coeficient !i produs al dezvolt$rii

societ$'ii.De altfel legisla'ia modern$a consacrat o institu'ie penal$privind refuzul de a da ajutor uneipersoaone n pericol. ( art. 315. Cod Penal Romn ,,L$sarea f$r$ajutor").Sub acest aspect, I. Dobrinescuconsider$c$dreptul trebuie s$se ocupe de problemele fundamentale ale naturii !i condi'iei umane, camodalitate specific$de conservare !i transmitere a valorilor. De aceea, legile actuale trebuie s$cuprind$reguli de conduit$, reguli speciale ( cu caracter social ), generale !i impersonale, obligatorii !i flexibileavnd n vedere dinamismul vie'ii sociale.Pn$atunci orice stat de drept trebuie s$cuprind$, prin legilesale, o sfer$ct mai larg$a vie'ii sociale !i s$dea acestor legi o for'$de aplicare superioar$altornorme.Mai mult, chiar !i unele discipline judiciare, ca de exemplu criminologia, pot fi considerate


16/46

specialit$'ii de grani'$ntre drept !i biologie, puternic influen'ate de dreptul natural ,ct timp infrac'iuneaeste o fapt$a unei persoane umane !i depinde de personalitatea autorului plasat$ntr-o situa'ie de via'$.

2.5. Dreptul natural $i justi#ia n fa#a integrit#ii psiho- fizice umane

Justi'ia bazat$pe dreptul natural ofer$indivizilor un maxim de coeziune afectiv$, un sentiment real al protec'iei prin unitatea grupului,si de aceea acest fapt se

impune ca cea mai bun$civiliza'ie (F. M. Dostoevski spunea c$dac$Dumnezeu nu ar exista totul ar fi permis.).Mutatis mutandis ,dac$ legifer$rile nu ar 'ine cont de achizi'iile stiin'elor vie'ii, principiile indisponsibilit$'ii !i nepatrimonialit$'ii corpului uman ar fi

nc$lcate.Ori ,cum nici o instan'$social-uman$nu este mai presus de ra'iune- a!a cum este dreptul, ra'iunea ar deveni inoperant$pe plan moral dac$dreptul nu ar 'ine

cont de aceast$ra'iune, ct timp poate servi !i binelui !i r$ului ( Soloviov ),si ea trebuia adus$pe f$ga!ul de a servi numai binele.

Sub aspect biologic drepturile omului au o baz$genetic$n individualitatea !i originalitatea fiec$rei fiin'e umane. Din acestea trebuie s$derive drepturile omului

la libertate, integritate !i intimitate.

Ast$zi, noile tehnologii au estompat unele dintre aceste drepturi prin riscul conceperii omului ca unobiect !i nu ca subiect al acestor drepturi, afirmarea principiului indisponsabilit$'ii corpului uman ( de a fin afara oric$ror tranzac'ii !i a nu se putea atinge de el f$r$consim'$mntul persoanei ), ca !i alnepatrimonialit$'ii corpului ( care nu poate fi obiect de proprietate, de unde rezult$inviolabilitatea !isuveranitatea persoanei ) nu se pot garanta f$r$o legiferarea corespunz$toare !i cuprinz$toare.Estenecesar$o legiferare concordant$achizi'iilor !tiin'ifice n m$sur$de a crea o jurispruden'$adecvat$!i a

da dinamism legisla'iei !i practicii judiciare.n antichitate drepturile omului erau concepute ca drepturi naturale chiar dac$prin substratul lor

ra'ional au exprimat ndatoririle !i responsabilit$'ile ce revin omului prin ns$!i natura sa de fiin'$creat$dup$un model divin. Ulterior cei trei mari corifei ai dreptului natural, Vico, Pufendorf !i Grotius, ausistematizat !i conchis:

1. Dreptul natural este fundamentul dreptului -criteriu al justi'iei, criteriul ideal al dreptului pozitiv.2. Dreptul natural !i dreptul pozitiv sunt dou$aspecte complementare ale acelea!i realit$'ii,

absolute ,,erga omnes". Cu alte cuvinte omul devine fundamentul ultim al dreptului.3. Lipsa elementelor natural-ra'ionale din drept poate na!te ,,Mon!tri" de legi4. Evolu'ia dreptului de la statut la contract ,de la norme impuse la stabilirea de raporturi juridice prin voin'$proprie, expresia recunoa!terii autonomiei

persoanei, nu se poate face dect prin raportare permanent$la fiin'a uman$, universal$!i absolut$.

5. Morala natural$nu ne pune la ad$post de r$u de aceea este nevoie de interven'ia dreptului

pentru a face ca fiin'a uman$s$fie mai presus dect condi'ia sa.De aceea interdic'ia impus$de dreptul natural este impusa !i astazi de bioetic$,- privind traficulde organe, utilizarea industrial$a embrionilor, nchirierea uterului matern. etc.

2.6. Rela#ia dintre dreptul natural $i drepturile omului

Etapa normativ$a solu'iilor legale privind aplicarea rezultatelor stiin'ifice la om se bazeaz$pe respectul absolut al drepturilor omului.

Ordinea juridic$este o concep'ie despre via'$, n centrul dreptului fiind ideea de respect absolut alpersoanei umane ( O. Ionescu ). Cnd legea se bazeaz$pe astfel de principii generale !i permanente,vicisitudinile vie'ii sociale nu le schimb$!i ele dau stabilitate societ$'ii.O. Ionescu spunea: ,,Dac$legeaap$r$valorile fundamentale ale omului la libertate !i demnitate, ea va fi n m$sur$s$dea stabilitate !i s$aduc$progresul social".

Drepturile omului sunt un ideal pentru umanitate, fapt ce oblig$la protec'ia statal$!i interna'ional$n exercitarea lor, ct timp aceste drepturi ale personalit$'ii umane sunt absolute, opozabile ,,erga omnes",impresciptibile !i personale ( implicnd consim'$mntul ).

Sub aceste aspecte, adev$rata legisla'ie trebuie s$se impun$ca o concordan'$a faptelor !tiin'ifice cu normele !i principiile dreptului, pentru a evita nc$lcarea

lor prin explor$ri abuzive ,circumstan'e aleatorii de via'$!i publicizare inadecvat$.

Medicina-legal$poate ocupa spa'iul n care elementele vie'ii trebuiesc examinate din punct de vedereal articula'iilor lor sociale !i a mizelor lor legale, de la concep'ie !i pn$la moarte.


17/46

*St$rile de limit$dintre via'$!i moarte oblig$la un diagnostic real de moarte mai ales n epocatransplantelor de organe unice, n scopul de a nu se da imaginea puterii absolute de decizie a mediculuiasupra vie'ii !i a mor'ii.Dar respectul vie'ii nu trebuie dus pn$la absurd prin prelungirea agoniei !i a vie'ii vegetative ( vie'ii f$r$speran'$) acest respect trebuind s$se substituie respectului calit$'ii vie'ii iar demnitatea omului s$sesubstiuie libert$'ii de a dispune ,,nelimitat" de via'$.Sub acest aspect legifer$rile eutanasice impuse de un

pronostic infaust, f$r$alternativ$terapeutic$sau vital$, cu deplin$tatea unei decizii libere, devincomentabile medical ct timp, n 80 % cazuri, o atare con!tiin'$este afectat$depresiv.n aceea!i m$sur$suicidul asistat devine n contradic'ie cu protec'ia caracterului sacru al vie'ii, de!i se pretinde c$este maibine a avea o practic$reglementat$dect una clandestin$.

n toate aceste cazuri, problema dreptului la informare !i al unui consim'$mnt liber, expres,informat !i specific este absolut necesar ( dac$nu chiar obligatoriu ).Diferen'ierea !i legiferareavalabilit$'ii consim'$mntului func'ie de o stare de necesitate, de o situa'ie riscant$sau de o alt$anodin$,se discut$din ra'iuni umane !i medicale.*Legat de st$rile terminale se impune legiferarea recolt$rilor de 'esuturi din via'$, plecnd de la drepturile asupra corpului care nu pot fi comercializate ci impuse doar

de scopuri terapeutice !i umane.

n condi'iile unui consim'$mnt clar, expres !i specific !i n mod subsecvent cu respectareacondi'iilor impuse donatorului !i anume, informarea despre riscuri, consim'$mnt dat n prezen'a a doimartori, proceduri tehnice n afara pericolului pentru via'a sa, precum !i interzicerea recolt$rilor de laminori sau de la bolnavi f$r$discern$mnt,problema este elucidata de normativele in vigoare.

Pentru donatorii deceda'i, si unde nevoia este de organe unice consim'$mntul se poate lua dup$moarte, cu acordul familiei, cu stabilirea cert$de dou$echipe a momentului mor'ii.De asemenea, seimpun condi'ii pentru receptor, printre care nevoia ca transplantul s$r$spund$unei st$ri de necesitate, cudreptul receptorului de a refuza !i cu o posologie !tiin'ific$a riscurilor eventuale.

Donarea de organe, trebuie apoi s$ fie benevol$( voluntar$) !i anonim$, mai ales ast$zi cndexist$riscul traficului de organe, a corpului care a devenit obiect nou pe pia'$.* n zonele de risc ale practicii medicale, cum ar fi zona dintre via'$!i moarte, legea trebuie s$evite camedicul s$violenteze natura prin abuzuri privind diagnosticul de moarte, prin prelungirea nejustificat$avie'ii, ca !i separarea sexualit$'ii de reproducere, cnd mijloacele !i rezultatele cunoa!terii !tin'ifice se potntoarce mpotriva omului.* Problema momentului cnd ncepe via'a ( imediat dup$fecundare, cnd se structureaz$axul neural ,saudup$!ase luni ) ca !i manipul$rile pe embrioni, trebuiesc legiferate n acord cu prevederile ConsiliuluiEuropei.

Consiliul Europei a legiferat reproducerea medical-asistat$prin urm$toarele condi'ii consecutivc$rora puterile omului asupra altuia oblig$la limite etice !i juridice !i anume:- libertatea cuplului de a decide, cu indica'ii trapeutice pentru sterilitate- conferirea de garan'ii tehnice !i de secret medical- consim'$mntul avizat prin aducerea la cuno!tin'$a consecin'elor actului medical- reglementarea situa'iei viitorilor copii- realizarea actului medical numai n scop umanitar cu interzicerea oric$ror tranzac'ii- r$spunderea medicului pentru rezultat

Din cele de mai sus rezult$o nou$filia'ie ( al$turi de cea de snge, rezultat$prin reproducere medical-asistat$n interiorul cuplului (autoinsemina'iei ) sau

printr-o ter'$persoan$( de la un donator n cazul heteroinsemina'iei ) de unde posibilitatea recunoa!terii paternit$'ii, a unei filia'ii adoptive, de la o mam$purt$toaresau a unor copii vndu'i de c$tre p$rin'ii biologici.

*Problemele demografice legate de avort, aduc n discu'ie pericolul mb$trnirii popula'iei ( cnd ceipeste 60 ani dep$!esc 10 % ) prin condi'iile acordate dreptului cuplului de a decide num$rul !i momentulapari'iei unui copil.Contracep'ia temporar$oblig$la recomandarea sa medical$prin consim'$mnt !icontrol periodic la informare asupra riscurilor !i cu responsabilitate pentru rezultat.

n acela!i context sterilizarea ( contracep'ia definitiv$ ) va fi o solu'ie medical$ extrem$ ce oblig$ la consultarea !i consim'$mntul cuplului cu un

consim'$mnt cert !i nu ambivalent !i n condi'iile unei responsabilit$'i de rezultat.Se impune un echilibru de reglement$ri ntre cele restrictive care duc la denatalitate


18/46

!i cele laxiste care duc la o societate a mor'ii.ntre aceste limite, o reglementare a avortului trebuie s$vizeze inserarea instinctului sexual ntr-o finalitate biologic$!i

cultural$a speciei.

* Interven'ile mutilante implic$, de asemenea, restric'ii legislative rezumate la st$ri de necesitate casolu'ii unice , ultime !i cu consim'$mntul bolnavului !i al cuplului.Se ncadreaz$aici, al$turi de sterilitate, lobotomia sau hemicorporectomia !i transsexualismul, pentru careParlamentul European cere timp de reflec'ie pacientilor pentru un an, numai pentru transexuali primari,

prin consim'$mnt clar !i scris, cu excluderea minorilor !i dup$efectuarea schimbarii juridice a sexului.* Periculozitatea pentru via'$a leziunilor implic$o reglementare cert$, de tip ,, hic et nunc" pentru a nuse confunda cu tentativa de omor raportat$la regiune, organ sau de tratament.Definirea organului trebuie s$fie cert$!i clasificabil$n organe indispensabile vie'ii, utile !i care nu suntimportante func'iilor vitale.Legat de definirea organului se pune !i problema slu'irii, ca schimbare a nf$'i!$rii native a persoanei,oblignd la nlocuirea notiunii cu cel de prejudiciu gradat adus func'iei estetice.* Dreptul asupra corpului poate merge pn$la refuzul prin care acesta poate fi o prob$contrar$, riscnd adeveni un abuz dac$ nu este autorizat de lege sau justi'ie, tot a!a ca !i narcoanaliza sau detectareaminciunii.n acest contest se poate ncadra !i refuzul de a declara un inocent, sau de a nu depune m$rturie nfavoarea unui inocent.

* Pruncuciderea, n legiferarea actual$, include inadverten'e !tiin'ifice a!a cum ar fi nedefinirea !tiin'ific$a st$rii de nou n$scut, laxitatea reducerii sale la cauze pur psihice, limitele cu avortul ( dup$luna a VI-asau dup$declan!area travaliului ) inadverten'e ce trebuiesc corectate* n medicina traficului rutier, nivelul alcolemiei penale nu mai corespunde frecven'ei accidentelor cidimpotriv$, confer$un fals sentiment de securitate, att timp ct 40% din accidente se produc sub acestnivel.* Solicitarea expertizei medico-legale psihiatrice trebuie s$se impun$pentru cazuri delimitate de lege,a!a cum ar fi omorul patologic, antecedentele de boal$, minoritatea, imposibilitatea comunic$rii cubolnavul, iar discern$mntul trebuie admis ca fiind !i diminuat cu posibilitatea de a fi modulat n limitelesanc'iunii penale.Se impun a fi legiferate indica'iile de reeducare pentru care a militat !i C. Lombrosso.Nocivitatea comportamentului bolnavului psihic, oblig$la o nou$legiferare dup$modelul altor legisla'ii !i anume:

- la cererea familiei sau altor institu'ii se arat$oportunitatea consulta'iei

- o comisie de speciali!ti apreciaz$oportunitatea intern$rii- elibereaz$( comisia ) un certificat n primele 24 ore urmat de instituirea controlului instan 'ei caretrebuie anun'at$n termen .

Legat de aceasta, se impune !i dezv$luirea secretului atunci cnd periculozitatea individualizeaz$o persoan$determinat$( cazul Tarasof ) sau prin periculozitatea general$, chiar neindividualizat$( cazulReagan ).*n domeniul infrac'iunilor sexuale violul trebuie definit ca un raport sexual cu intromisiunevaginala,pentru a fi diferentiat de tentativa de viol,iar perversiunile sexuale trebuie s$includ$o clasificaremedical$!i nu cea actual$caduc$.*Maladia SIDA ridic$acute probleme judiciare !i n scopul evit$rii discrimin$rilor, se impunereglementarea legitim$rii testelor de depistare, confiden'ialitatea rezltatelor, informarea cuplului sausuccesorilor. etc., cu sanc'ionarea judiciar$a nedenun'$rii bolii, transmiterii bolii, contamin$rii prin

transfuzie, responsabilit$'ii spitalului, a refuzului de tratament de c$tre medic.* Greva foamei ridic$de asemenea atitudini antinomice ntre interven'ia !i tratarea situa'iei ca o stare denecesitate ( atta timp ct via'a este sacr$!i nu se poate dispune de ea, interven'ia devine salutar$, ca !i ntentativele de suicid ) sau mpotriva orc$rui ajutor medical, ori de cte ori refuzul este obstinat, scris !icon!tient.* Tortura oblig$ pe medic la neparticiparea total$ ( fiind interzis$, n mod expres, prin lege ) fapt ce nu exclude elaborarea unui cod dentologic particular pentru

persoanele ce lucreaz$n aceste situa'ii de nalt risc.

* Cercet$rile clinice pe om sunt avantajate n multe '$ri de legifer$ri speciale,( ex. Legea Huriet - Fran'a )cu prevederea urm$toarelor condi'ii:


19/46

- protec'ia persoanei, indicat$pentru orice medicament nou- consim'$mntul clar- pastrarea integrit$'ii persoanei- indemniza'ia consecutiv$n caz de prejudiciu- apelul la justi'ie ori de cte ori apar probleme particulareCercet$rile pe copii nu se pot face dect exclusiv n benificiul lo r, ace!tia fiind asimila'i in interese cu adul'ii !i avnd consim'$mntul valid al p$rin'ilor.

* Legisla'ia toxicomaniei include pedeapsa pentru consum ilegal, pedeapsa medicului ce d$o re'et$saupentru neanun'area cazurilor, chiar definirea toxicomaniei, cu considerarea consim'$mntului ocazionalca o predelicven'$!i cu informarea tribunalului din trei n trei luni, fiind posibil$eliberarea condi'ionat$ntr-o institu'ie de tratament.* Protec'ia copiilor fa'$de abuzurile p$rin'ilor impune de asemenea o legiferare, cea mai strict$fiind acum n Anglia.

* Violen'a intrafamilial$nu poate fi considerat$de c$tre justi'ie ca o problem$privat$iar delicven'aminorilor, o anticamer$a delicven'ei adultului, trebuie ns$s$se bucure de un program umanitar deprevenire.* Responsabilitatea judiciar$a profesiunii medicale oblig$la:

- criterii delimitative cu responsabilitatea dentologic$- delimitarea erorii de gre!eal$- stabilirea criteriilor care stabilesc gre!eala.

* Se impune reglementarea prin asigur$ri sociale pentru riscurile imprevizibile, cazurile de for'$major$ca !i pentru nv$'$mntul medical, unde asigur$rile pot veni n special n sprijinul nsu!irii competen'eiprofesionale. Culpa profesional$ad$ugat$culpei prin agresiune se poate impune drept complicitate, cu ocauzalitate dependent$sau inclus$n cauza ini'ial$.* Se impune a fi reglementat$!i rela'ia dintre mass-media !i delicven'$.De la introducerea televiziunii, ce sensibilizeaz$la delicven'$n S.U.A suicidul s-a triplat ( efect Werther).O monitorizare a programelor de televiziune pe 25 ani n S.U.A a ar$tat c$8 din 10 programe sunt cuscene de violen'$.S-a stabilit c$acesti copii privesc 8 scene de violen'$pe or$, fapt ce a f$cut ca Fran'a s$propun$legea stop$rii violen'ei publicitare.Consiliul Europei ntr-o interven'ie din mai 1995 a acuzat ziarele c$ocup$10 % din suprafa'a lor cuviolen'$!i prin aceasta nu face o priz$util$de con!tin'$public$.

2.7. Drepturile naturale ale omului $i statutul de dreptDac$admitem c$omul este o valoare scop !i toate celelalte sunt valori mijloace, atunci, trebuie s$admitem, o dat$cu G. Ripert c$dreptul de legiferare este

dominat de legea moral$ca natur$!i scop al des$vr!irii omului.De!i !tiin'ele umane nu au preten'ii de normativitate, ra'ionalizarea realului prin !tiin'$reprezint$o

cert$posibilitate de adaptare a omului prin !tiin'$la mediul s$u de existen'$.Pe de alt$parte cel mai izbitor efect practic al !tiin'ei este acela c$, de!i ea face posibila

mbog$'irea vie'ii, n acela!i timp o complic$.Aceste dou$aspecte aduc n discu'ie rolul unor discipline de grani'$ca medicina legal$!i bioetica.

Medicina legal$!i bioetica pot realiza o unificare euristic$, creatoare, care apoi prin bazalegifer$rilor adoptate s$aib$aptitudinea de a nl$tura anomia social$, n'eleas$major de Parsons ca olips$a modelelor institu'ionale.

Medicina legal$!i Bioetica pot c$p$ta sarcina de a alimenta !tiin'ele de partea acestei grani'e, potface leg$tura dintre !tiin'ele vie'ii !i drepturile inalienabile ale omului, pot s$devin$obiect al legifer$rii,devansnd astfel legisla'ia.n domeniul vie'ii !i s$n$t$'ii persoanei, numai n acest mod legea poate

garanta protec'ia spiritului asupra realului, poate reda !tiin'ei semnifica'ia sa pentru via'$, poatepermeabiliza omul la uman !i dreptate dnd caracter valorizator !tiin'ei ( Gh. Scripcaru ).Pentru ca cercet$rile !i cuceririle !tiin'elor vie'ii s$fie compatibile cu drepturile omului !i cu

principiile dreptului activitatea uman$trebuie s$fie ghidat$de judec$'iile clare ale legiuitorului.Numaiprin devansarea permanent$a legifer$rilor n domeniul vie'ii !i s$n$t$'ii, dreptul poate da con'inutmecanismelor ce promoveaz$libertatea omului !i drepturile sale.n prefa'a la , ,Responsabilitatea medical$" lucrare a lui Fruma din 1944, M Kernbach concepea medicinalegat$ca o auxiliar$pozitivist$a dreptului, prin aceasta n'elegnd rolul !tiin'ei n devansarea legii mai


20/46

ales atunci cnd e vorba de dreptul medical.Bioetica, aceast$,,justi'ie de con!tiin'$" a medicinei trebuie s$procead$dreptul dac$admitem c$justi'ia se bazeaz$pe adev$r iar adev$rul este ntotdeauna !tiin'ific .

n secolul actual justi'ia nu se poate dispensa de !tiin'$, att n legiferarea institu'iilor judiciare ct!i n administrarea lor.Controlul social asupra rela'iilor dintre tehnic$!i om prin drept nu se poate realizadac$nu 'inem cont de invidivizii ce o alc$tuiesc, de drepturile !i libert$'iile lor, de limitele acestordrepturi sau de consecin'ele nc$lc$rii lor, G. Ripert cerea recreerea unui drept medical special.

2.8. Aspecte procesuale ,,de lege ferenda"

n domeniul vie'ii !i s$n$t$'ii, medicina se impune ca o nou$!tiin'$a protec'iei !i respectuluidrepturilor umane, de aceea o nou$legisla'ie trebuie s$fie deschis$reglement$rilor europene.n acestscop activitatea medical$implic$:- principiul independen'ei , prin aceea c$adev$rul posed$o existen'$independent$, de unde va rezultaneutralitatea !i impar'ialitatea omului de !tiin'$.Din principiul independen'ei decurge libertatea expertului care, prin lege, devine o libertate garantat$caautonomie iar prin justi'ie apare libertatea independen'ei opiniilor sale.- principiul respect$rii autonomiei persoanei, implic$respectul oficialit$'ii( n penal !i alcontradictorialit$'ii ( n civil ) cu garantarea dreptului la informare, la consim'$mnt, ca !i a dreptului de a

cunoa!te concluziile expertizei, de a fi asistat de medici personali, iar pentru expert, de a lua nconsiderare obiec'iunile acestor p$r'i.

-principiul autorit$'ii expertului oblig$la impar'ialitate, profesiune de credin'$!i gratificare adecvat$,consecutiv competen'ei ce se va vrea maxim$, n scopul de a cre!te coeficientul !tiin'ific alexpertizei.Vidul juridic expertal actual oblig$a fi umplut cu criterii dentologice ( cutume profesionale) !i!tiin'ifice care pot fi surse de drept.Prin aceasta, principiul autorit$'ii expertului !i statutul s$u vor c!tigan autoritate ,competen'$!i con!tinciozitate ,vor crea imaginea medical- expertal$a obliga'iei deconstatare !i nu de conciliere, imaginea obiectivit$'ii !tiin'ifice indiferent cui i apar'ine aceasta.-Prin Legea 19/1990 !i prin articolele 20, 22, 23, 33 !i 44 din Constitu'ia Romniei se ocrotesc !i garanteaz$drepturile inalienabile ale persoanei umane, interpretate

!i aplicate n concordan'$cu Declara'ia Drepturilor Omului cu Pactele !i Tratatele la care Romnia este parte, n caz de neconcordn'$avnd prioritate reglement$rile

interna'ionale. Declara'iile !i Conven'iile Consiliului Europei includ recomand$ri privind nt$rirea solidarit$'ii europene ( prin respectarea drepturilor !i libert$'ilor

omului ), identificarea de noi amenin'$ri la existen'a acestor drepturi, sensibilizarea opiniei publice privind evolu 'ia !i importan'a ocrotirii lor.(tiin'a, c$l$uzit$ de

utilitate !i eficacitate, poate na!te conflicte de con!tiin'$ntre riscuri !i beneficii, ntre cercet$tor !i opinia public$, motiv pentru care, cercetarea pe om este obligat$a

respecta dimensiunile naturale sacre, ale demnit$'ii umane.n acest sens Mi!carea Universal$pentru Responsabilitatea (tiin'ei militeaz$pentru introducerea unui nou

articol n Declara'ia Drepturilor Omului !i anume acela dup$care ,,cunoa!terea !tiin'ific$nu trebuie utilizat$dect pentru a servi demnitatea, integritatea !i devenirea

omului".

Pentru a nu nc$lca drepturile omului, tehnologiile biomedicale moderne nu vor transforma omul ntr-unobiect, neestompnd dreptul la via'a privat$.Va trebui mult$aten'ie n acest sector privilegiat din partea legiuitorului pentru ca !tiin'a s$nu sedezvolte dup$criterii de profit, nct nu !tiin'a sa fie rejetat$ci aplicarea sa incorect$, fiind necesar ca!tiin'a s$fie eficace dar nu opresiv$.

n intinerarul biologic dintre concep'ie !i moarte, !tiin'a ridic$multiple dileme etice care trebuierezolvate prin respectul absolut al fiin'ei umane, printr-un permanent echilibru !tiin'$-dezvoltare-semnifica'ie.Bioetica se impune ca o leg$tur$de filia'ie ntre !tiin'$!i drepturile omului !i include dou$

aspecte:- al respectului omului ca ntreg ( fragmentat azi n game'i, embrioni, organe de transplant )- evitarea oric$ror abuzuri asupra libert$'ii de exprimare a omului.(tiin'a are nevoie de o etic$evolutiv$, dinamic$!i deschis$, conform dreptului sacru al persoanei;bioetica devanseaz$dreptul ca !i rezolu'iile !i conven'iile din domeniul !tiin'ei pentru ca scopul !tiin'ei !iintegritatea omului s$nu fie afectate.Ca !i dreptul natural drepturile omului devin piatra de ncercare abioeticii pozitive cu misiunea de a respecta inviolabilitatea corpului uman prin plasarea sa n afaraoric$rui comer'.n virtutea acestor drepturi, atingerea corpului uman nu se poate face dect din necesitate


21/46

terapeutic$pentru persoana uman$, numai prin prevederi legale !i nici dup$moarte sau ,,res nullius",corpul uman nu poate fi fragmentat.Evolu'ia rela'iei dintre drept !i bioetic$a parcurs un drum lung !i sinuos, de la puterile sacerdotale alemedicului pn$la garan'iile de independen'$!i libertate ale bolnavului, de la ncrederea total$n medicpn$la consim'$mntul liber. n condi'iile n care omul a devenit st$pn al procrea'iei, eredit$'ii !i alcreierului, la rigoarea rece a !tiin'ei trebuie ad$ugat$c$ldura vie'ii inspirate de dragoste pentru om ( J.

Bernard ). Arta de a dirija cercetarea !tiin'ific$prin bioetic$devine un gardian al aplic$rii acestor cuceririla omNumai bioetica va fi n m$sur$a rezilia conflicte ca acelea dintre respectul absolut al drepturilorpersoanei asupra corpului !i incriminarea lipsei de ajutor necesar unei persoane n pericol, sau dintre untestament biologic de refuz al tratamentului !i o stare de necesitate.Conven'iile !i Recomand$riile Consiliului !i Parlamentului Europei au luat in considerare problemeprecum cercetarea !tiin'ific$pe om, rolul A.D.N.-ului n sistemul justi'iei penale, reproducerea medicalasistat$, transplantele, protec'ia bolnavilor psihici, dreptul la ereditate si confirm$faptul c$,,impactuldezvolt$rii !tiin'ei cu drepturile omului a creat !i face o nou$!tiin'$universal$, bioetica a c$rei priz$estepozitiv$n Comunitatea European$".(Gh.Scripcaru).

Jurispruden'a Cur'ii Europene traduce n via'$spiritul bioeticii prin crearea unui permanentechilibru ntre protec'ia persoanei !i s$n$tatea colectivit$'ii, corectnd diferitele hot$rri ale statelormembre, att deciziile ct !i propunerile ,,de lege ferenda" fiind precedate de rapoarte de bioetic$.

Bioetica !i progresul !tiin'ei au schimbat !i optica clasic$privind responsabilitatea medical$.Progresultehnic medical face ca aceast$responsabilitate s$alunece mai mult c$tre o acoperire prin asigur$ri ariscurilor aduse de !tiin'a actual$, justificat de dreptul constitu'ional la asigurarea s$n$t$'ii, de accesul langrijiri medicale !i de aici obligativitatea indemniz$rii.Prin aceasta riscul unei responsabilit$'ii profesionale obiective ( ,,ubi emolumentum ibi onus" ) poate firedus numai prin valori !i criterii etico-judiciare precum autodeterminarea persoanei, beneficiul individual!i social al actului medical ( minimalizarea riscurilor !i maximalizarea beneficiilor ) !i chiar avizuljusti'iei n cazurile dificile. Aceste principii imuabile ale drepturilor omului se reflect$n cele aleprimordialit$'ii persoanei, al demnit$'ii, al inviolabilit$'ii !i indisponibilit$'ii corpului.Mai mult, n cazulnc$lc$rii acestor drepturi sita penal$, prea larg$pentru evaluarea r$spunderii se impune a fi ngustat$prinacelea!i criterii bioetice, iar un statut bioetic de ordin medical s$constituie o garan'ie de moralitate,probitate !i fidelitate oferite opiniei publice acolo unde legile tac. ( Gh Scripcaru ).De aceea, incriminarea

unor abuzuri medicale sus'ine afirma'ia c$juri!tii !i medicii trebuie s$fie primii chema'i n a promovadrepturile omului.n nelini!tile umane privind posibilitatea schimb$rii omului prin !tiin'$, bioetica aduce speran'a

respectului !i rena!terii permanente a valorilor umane, a rena!terii omului ca unicat ce oblig$la un respectabsolut de la concep'ie pn$la moarte.Mentalit$'ii pur !tiin'ifice a omului ca obiect n cercetare, bietica iopune concep'ia omului ca suveran pe corpul s$u, ca subiect al dragostei !i compasiunii interumane !imedicale.Responsabilizarea activit$'ii de cercetare biomedical$!i de ngrijire medical$trebuie s$fie unexemplu de ceea ce ar trebui s$fie baza unei democra'ii reale.In fa'a progresului !tiin'ific !i tehnologicbiomedical ce poate amenin'a viitorul drepturilor omului, respectul valorilor umane r$mne singurapavaz$.Declara'ia Drepturilor Omului din 1948, ce proclam$dreptul oric$rei fiin'e la via'$, libertate !i securitatea fost apoi complectat$cu multiple alte Convec'ii !i Declara'ii, printre care: Conven'ia mpotriva torturii

,tratamentelor inumane sau degradante ( ONU1984 ), Conven'ia privind reprimarea traficului de fiin'eumane ( ONU 1950 ), Declara'ia drepturilor copilului 1959,Conven'ia privind imprescriptibilitateacrimelor de r$zboi !i mpotriva umanit$'ii ( ONU 1968 ), instituindu-se un comitet mpotriva torturii, uncomitet interna'ional al drepturilor omului, recomandnd tuturor statelor a garanta !i a-!i alinia acestedrepturi.

Prin Legea 19/1990 Romnia ader$ la Conven'ia mpotriva torturii iar n art. 20, Constitu'ia Romniei include dispozi'ii privind drepturile !i libert$'iile

cet$'enilor ce se vor interpreta !i aplica n concordan'$cu Declara'ia Universal$a Drepturilor Omului, cu pactele !i celelalte tratate la care Romnia este parte, n caz

de neconcordan'$ avnd prioritate reglement$riile interna'ionale.Art. 22 garanteaz$ dreptul la integritatea fizic$ !i psihic$, nimeni neputnd fi supus torturii,

tratamentelor inumane sau degradante.


22/46

Art. 23 include ca libertatea individual$!i siguran'a persoanelor fiind inviolabile, iar art. 26 oblig$autorit$'iile s$respecte !i s$ocroteasc$via'a intim$, familial$!i privat$, persoanele fizice avnd dreptulde a dispune de ele ns$!i, dac$nu ncalc$drepturile !i libert$'ile altora, ordinea public$sau bunelemoravuri.Art. 33 garanteaz$ocrotirea s$n$t$'ii, iar art. 44 consacr$egalitatea so'ilor n drepturi !i datoriap$rin'ilor de a asigura cre!terea, educa'ia !i instruirea copiilor.Din declara'iile, Conven'iile !i Tratatele privind Drepturile Omului, rezult$c$acestea sunt individuale !i defensive, active !i pozitive, doar principiul subsidiarit$'ii !i

propor'ionalit$'ii limitndu-le prin nevoi protec'iei altei persoane .Apoi drepturile omului cuprind !i institu'ii sociale care sunt obligate s$supravegheze !i garantezerespectarea acestora. Declara'iile !i Conven'iile Consiliului Europei posed$ imperative cum ar fi nt$rirea prin respectarea drepturilor !i libert$'ilor omului, a

solidarit$'ii europene, identificarea de noi amenin'$ri la existen'a acestor drepturi, sensibilizarea opiniei publice fa'$de importan'a ocrotirii lor !i c$utarea de solu'ii

juridice !i etice privind evolu'ia !tiin'elor contemporane. Accesul general, na'ional !i universal la condi'ia de s$n$tate, Mi!carea Universal$pentru Responsabilizarea

(tiin'ei ( MURS ) sunt organisme care pledeaz $pentru un nou articol la Declara'ia Drepturilor Omului !i anume:,,Cunoa!terea !tiin'ific$nu trebuie utilizat$ dect

pentru a servi demnitatea,integritatea !i devenirea omului" Din caracterul universal al drepturilor omului decurge caracterul universal al bioetici !i implicit al etici

medicale al c$ror element principal l constituie valorile primordiale umane - via'$!i s$n$tate.

Din bioetic$decurg imperativele eticii medicale -ca bariere n fa'a incompeten'ei, profitului !i releicredin'e, Mai mult ca oricnd, halatul alb trebuie s$simbolizeze cur$'enia !i puritatea de con!tiin'$moral$a medicului preocupat permanent de ridicarea profesionalit$'ii sale deasupra uneltelor !tiin'ifice.

2.9. Medicina legala in teoria dreptului medicalActivitatea medical$n general !i cea medico-legal$n special impun cunoa!terea no'iunilor

fundamentale de teorie a dreptului.,,Medicul legist este !i legistul medicilor" - Profesor dr. Louis Rocheafirma aceasta despre medicul legist care are rolul de a pune la dispozi 'ia celorlal'i medici no'iuni dedrept medical.

Astfel aici intra no'iuni fundamentale de drept, precum !i acele reglement$ri din legisla'ie care serefer$direct sau indirect la activitatea medical$. Fapta s$vr!it$de o persoan$prin care este v$t$mat$oalt$persoan$n fiin'a ei fizic$sau moral$, ori n bunurile sale constituie temeiul r$spunderii n general.

R$spunderea juridic$este complexul de drepturi !i obliga'ii conexe care potrivit legii se na!te caurmare a !$vr!iri unei fapte ilicite !i care constituie cadrul de realizare al constrngerii de stat prinaplicarea sanc'iunilor juridice n scopul asigur$rii stabilit$'ii raporturilor sociale !i ale ndrum$riimembrilor societ$'ii n spiritul respect$rii ordinii de drept.R$spunderea juridic$se mparte n: r$spundere

penal$= cnd se refer$la acele norme de drept prin care se urm$re!te pedepsirea f$ptuitorului cu inten'iade a-l reeduca.Faptele antisociale grave ( infrac'iunii ) cum ar fi:- omorul- v$t$marea integrit$'ii corporale,

neglijen'e grave n serviciu, sunt cuprinse n codul penal sau n alte legi cu caracter penal !i constituietemeiul r$spunderii juridice penale.

R$spunderea civil$apare cnd norma de drept urm$re!te repara'ia n favoarea celui v$t$mat,restabilirea echilibrului ntre dou$patrimonii ,dreptul de proprietate n sensul cel mai larg ne afl$m n fa'ar$spunderii civile.Faptele antisociale pot face obiectul r$spunderii civile sau penale Faptele penale potavea !i consecin'e cu caracter civil !i pot constitui !i obiect al r$spunderi civile.Un exemplu ar fi situa'iaunui medic care printr-o gre!eal$de tratament a ucis o persoan$: el va r$spunde conform legilor penale (va fi condamnat la o pedeaps$privativ$de libertate pentru omor din culp$prev$zut de art. 178 Cod penal) iar fa'$de copii minori ai victimei va fi obligat la dsp$gubiri civile.R$spunderea civil$este submp$r'it$

n r$spundere civil$contractual$!i r$spundere civil$delictual$.Nerespectarea unui contract intervenit ntre dou$p$r'i !i ntocmit conform legii constituieobiectul r$spunderi civile contractuale ( de ex. contractul de munc$).

Producerea unui prejudiciu unei persoane printr-o fapt$ilicit$extracontractual$- indiferent c$este cu caracter penal ( fapt$grav$antisocial$) sau numai cu caracter civil ( de gravitate redus$,nesanc'ionat$de legea penal$) - constituie obiectul r$spunderii civile delictuale. Desigur, nu orice fapt$ilicit$incumb$responsabilitatea civil$, ci numai acele fapte ce sunt imputabile f$pta!ului !i stipulate nlegi cu caracter civil. n R.R.D. nr. 7/1981 se face cu o ampl$prezentare a condi'iilor de incriminare aresponsabilit$'ii civile medicale. Legea sanitar$prevede c$acele persoane care prin faptele lor aduc


23/46

prejudicii sau daune s$n$t$'ii altei persoane r$spund potrivit legii !i sunt obligate s$suporte cheltuielilenecesitate de asisten'a medical$acordat$acesteia. Pe plan medical problema r$spunderii civile !i chiarpenale este diferit comentat$. n Elve'ia sunt foarte rare procesele civile mpotriva medicilor !iexcep'ionale condamn$rile pentru gre!eli terapeutice.

Prejudiciul ( daun$, pagub$), ca element ( condi'ie ) a r$spunderii civile const$n consecin'e negative patrimoniale !i morale suferite de c$tre o persoan$ca

urmare a unei fapte ilicite, poate fi: prejudiciu cert - a c$rui existen'$este nendoielnic$!i a c$rui ntindere se poate stabili; prejudiciu direct - adic$

este consecin'a nemijlocit$a faptei ilicite; prejudiciu personal - suferit n fiin'a sa ori n bunurile sale de c$tre o persoan$fizic$sau juridic$.

Prejudiciul poate fi material, deci pierderea suferit$sau beneficiul nerealizat, !i moral, adic$atingerea unor drepturi nepatrimoniale - cum ar fi: recunoa!terea dreptului de autor pentru o crea'ieintelectual$ca urmare a necunoa!terii priorit$'ii sau/!i a substituirii frauduloase. Cel mai edificatorexemplu l reprezint$revendicarea priorit$'ii profesorului Paulescu n descoperirea insulinei ( dup$50 ani) de c$tre Prof. Ionel Pavel, care a reu!it s$demonstreze citarea n fals, de c$tre Banting, a concluziilorlucr$rilor lui Paulescu, precum !i faptul c$lucr$rile exhaustive publicate de profesorul romn au precedatcu 8 luni materialele lui Banting !i Best. Potrivit prevederilor din Legea Presei pentru informa'ii false careaduc prejudicii morale unei persoane se poate depune plngere la Judec$torie; n eventualitatea uneirezolu'ii favorabile, redac'ia revistei va fi obligat$ca n termen de 30 zile sau la primul num$r s$s$fac$public$repunerea n drepturi. De asemenea, autorul de fapt al unei lucr$ri ( substituit fraudulos ) areposibilitatea de a cere repunerea n drepturi !i, respectiv, publicarea unei note din care s$rezulte dreptuls$u asupra crea'iei intelectuale.

O alt$form$a r$spunderii este r$spunderea administrativ$care const$n aplicarea unor sanc'iuniadministrative, n principiu contraven'ionale, n cazul nc$lc$rii unor dispozi'ii legale.Un izvor de drept lreprezint$!i Codul Muncii n care se cuprind normativele privind disciplina locului de munc$,reglement$rile speciale privind diferite activit$'i sanitare !i alte regulamente sau instruc'iuni care se refer$la organizarea !i func'ionarea unit$'ilor sanitare.

Se impun discu'iei cteva no'iuni !i termeni curent utiliza'i n vorbirea zilnic$!i la care nuntotdeauna sensul este acela pe care l formuleaz$literatura juridic$.

Infrac#iunea este fapta care prezint$pericol social, s$vr!it$cu vinov$'ie !i prev$zut$de legeapenal$( acesta fiind singurul temei al r$spuderii penale ). Vinov$'ia exist$cnd fapta care prezint$pericolsocial este s$vr!it$cu inten'ie sau din culp$.

1. Fapta este s$vr!it$cu inten'ie cnd infractorul:a) prevede rezultatul faptei sale, urm$rind producerea lui prin s$vr!irea acelei fapte;b) prevede rezultatul faptei sale !i de!i nu-l urm$re!te, accept$posibilitatea producerii lui.

2. Fapta este s$vr!it$din culp$( gre!eal$), cnd infractorul:a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept$, socotind f$r$temei c$el nu se produce

- exemplu: medicul care !tie c$un pacient prezint$hipersensibilitate medicamentoas$, eventual a maif$cut un !oc anafilatic !i cu toate acestea nu ia m$suri de precau'ie, repet$administrarea socotind f$r$temei c$aceasta nu se va mai produce ( neglijen'$, u!urin'$, temeritate );

b) nu prevede rezultatul faptei sale, de!i trebuia !i putea s$-l prevad$( incompeten'$) -exemplu: medicul care nu a diagnosticat n timp util o peritonit$, a trimis-o prea trziu pentru interven'ie,anulnd !ansa de supravie'uire a pacientului.

Fapta penal$comis$prin infrac'iune constituie infrac'iune fie c$este s$vr!it$cu inten'ie, fie c$este s$vr!it$din culp$- afar$de cazul cnd legea sanc'ioneaz$numai s$vr!irea ei cu inten'ie. V$t$marea !i uciderea din culp$constituie infrac'iuni care n exercitarea profesiei medicale potsurveni frecvent.Potrivit Codului Penal agresarea unei persoane este considerat$lovire n eventualitateta c$aceasta necesit$ngrijiri medicale pn$la 20 zile, iar de la 20 la 60 de zile

este considerat$ v$t$mare corporal$. n eventualitatea c$ victima necesit$ ngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau intervine una din consecin 'ele prev$zute de

Codul Penal, cum ar fi pierderea unui sim' sau organ, ncetarea func'ion$rii acestora, o infirmitate permanent$ fizic$ sau psihic$, slu'irea avortul, ori punerea n

primejdie a vie'ii persoanei, fapta este considerat$v$t$mare grav$a integrit$'ii corporale.

Pentru faptele de lovire !i v$t$mare ac'iunea penal$se pune n mi!care la plngerea prealabil$apersoanei v$t$mate. mp$carea p$r'ilor nl$tur$r$spunderea penal$. V$t$marea grav$a integrit$'ii


24/46

corporale se cerceteaz$penal din oficiu nefiind posibil$mp$carea p$r'ilor. Fa'$de aceste fapte seinstituie r$spundere juridic$indiferent c$au fost comise cu inten'ie sau din culp$.

Uciderea din culpa unei persoane, potrivit legisla'iei actuale, se pedepse!te cu nchisoare de la1 la 5 ani. Uciderea din culp$, ca urmare a nerespect$rii dispozi'iilor legale ori a m$surilor de prevederepentru exerci'iul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activit$'i, se pedepse!te cunchisoare de la 2 la 6 ani. Cnd uciderea din culp$a unei persoane este s$vr!it$de c$tre un conduc$tor

de vehicule cu trac'iune mecanic$, avnd n snge o mbiba'ie alcoolic$care dep$!e!te limita legal$, saucare se afl$n stare de ebrietate, pedeapsa este nchisoare de la 5 la 12 ani. Cu aceea!i pedeaps$sesanc'ioneaz$fapta s$vr!it$din culp$de orice alt$persoan$n exerci'iul profesiei ( deci !i medic ) saumeseriei !i care se afl$n stare de ebrietate. Dac$prin fapta s$vr!it$s-a cauzat moartea a dou$sau maimultor persoane, la maximul pedepselor prev$zute n aliniatele precedente se poate ad$uga un spor pn$la 3 ani.

V$t$marea !i uciderea din culp$n profesia medical$pot fi comise prin:- insuficient$preg$tire teoretic$!i practic$( incompeten'$, ignoran'$);- neprevedere ( impruden'$sau chiar temeritate );- neglijen'$( u!urin'$, neaten'ie ) sau/!i prin neaplicarea unor m$suri de profilaxie.

Culpa trebuie diferen'iat$de starea de necesitate, situa'ie n care gre!eala medical$s-a comis inconditiile in care interventia era singura posibilitate practic$!i concret$n tentativa de a evita un pericol

iminent pentru via'$, integritate corporal$sau s$n$tatea unei persoane. Aceste situa'ii survin n condi'iivitrege de asisten'$medical$, cnd, lipsit de mijlocul cel mai eficient de tratament !i de posibilitatea de atransporta ( !i asista corespunz$tor ) un pacient la serviciu medical competent, medicul se angajeaz$ntr-oconduit$medical-chirurgical$riscant$, dar care ofer$!anse pentru supravie'uirea pacientului. Deasemenea, culpa trebuie diferen'iat$de cazul fortuit, situa'ie n care survine o mprejurare care nu poatefi prev$zut$, precum !i de eroarea de faptcnd nu se cunoa!te existen'a unei st$ri, situa'ii saumprejur$ri f$r$ns$ca acestea s$constituie nsu!i rezultatul culpei ( examinarea superficial$,neinvestigarea antecedentelor medicale etc. ). Gre!elile comise n stare de necesitate, caz fortuit saueroare de fapt nu se incrimineaz$penal, ele constituie fapte juridice obiective care trebuiesc dovedite !inl$tur$r$spunderea penal$.

ntruct n literatura juridic$termenii de eroare !i gre!eal$au semnifica'ie diferit$, deosebit deimportant$pentru interpretarea faptelor infrac'ionale, respectiv gre!eala ( culpa ) are drept consecin'$

condamnarea, iar eroarea nl$tur$r$spunderea juridic$, insist$m asupra definirii erorii.Eroarea de fapt este posibilitatea admis$!i recunoscut$ca generatoarea de interpret$ri gre!ite.

Profesorul dr. Scripcaru Gh., caracterizeaz$eroarea de fapt, afirmnd: ,, eroarea este situa'ia n care setrag concluzii relativ adecvate n raport de condi'iile de desf$!urare ale unui fenomen, ceea ce reflect$cunoa!terea fals$a unei situa'ii de fapt, situa'ie posibil$chiar !i n condi'iile unei activit$'i corecte, ncadrul c$reia se respect$normele de comportament profesional". n delimitarea erorii de fapt !i a gre!eliiautorul afirm$: ,, fa'$de eroare, gre!eala este situa'ia n care, n acelea!i condi'ii de lucru !i preg$tireprofesional$, un alt medic, riguros cu obliga'iile sale, ar evita nc$lcarea normei de comportamentprofesional, deci !i prejudiciul astfel adus bolnavului !i binen'eles leg$tura cauzal$dintre ele". Eroareatrebuie diferen'iat$!i de riscurile previzibile sau imprevizibile. Medicul trebuie s$fac$permanentposologia riscurilor, n favoarea bolnavului !i n spiritul unei angaj$ri responsabile.

Eroarea de fapt se poate datora insuficien'ei elementelor !tiin'ifice n stabilirea unui diagnostic, al

unei evolu'ii cu totul particulare !i de a!a natur$nct, diagnosticul nu era posibil n condi'iile date.Pentru a se re

bioetica medicala medicina legala

Documents