bioetica si perspectiva crestina

Download Bioetica Si Perspectiva Crestina

Post on 10-Jul-2015

116 views

Category:

Documents

2 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Bioetica si perspectiva crestina Uneori denumita si filosofie morala, etica se preocupa cu ceea ce este corect si gresit din punct de vedere moral.Termenul se aplica, de asemenea, oricarui sistem sau teorie cu valoare morala. Unii autori considera ca etica se ocupa de ceea ce este bine (adica de valorile si virtutile pe care omul ar trebui sa le cultive) si ceea ce este corect (adica care sunt indatoririle morale ale omului). Se poate vorbi despre etica o data cu introducerea primelor coduri morale. Aproape fiecare societate umana are un mit care explica originea moralitatii. La muzeul Louvre din Paris exista o coloana babiloniana cu un relief reprezentandu-l pe zeul soare Shamash, inmanand codul de legi lui Hammurapi. In Protagoralui Platon, este o relatare mitica despre felul cum Zeus, fiindu-i mila de oamenii care traiau in conditii vitrege in grupuri mici, a dat acestora un sens moral si capacitatea de a da legi si a face dreptate, astfel incat acestia sa poata trai in comunitati mai mari si sa coopereze intre ei. In Vechiul Testament, este relatat modul in care Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci pe Muntele Sinai. Punctul comun intre acestea este dat de atribuirea unei origini divine acestor coduri morale, pentru a se asigura cea mai profunda motivatie a respectarii lor. Legatura dintre moralitate si religie a fost atat de stransa, incat s-a considerat ca nu poate exista moralitate fara religie. In conformitate cu aceasta abordare, etica nu este un domeniu independent de studiu, devenind, de fapt, teologie morala. Emil Brunner defineste etica crestina astfel: stiinta conduitei umane, asa cum este ea determinata de conduita divina, iar Georgia Harkness considera etica un studiu

1

sistematic al modului de viata exemplificat si invatat de Isus, aplicat la problemele si deciziile cotidiene ale existentei umane. Etica este in general divizata in trei subdiscipline majore : metaetica, etica normativa si etica aplicata. Metaetica se axeaza pe problemele legate de natura conceptelor si judecatilor morale. Etica normativa se preocupa in principal cu stabilirea standardelor sau normelor de conduita si este de obicei asociata cu teoriile generale cu privire la cum ar trebui sa traiasca cineva. Una din problemele centrale ale eticii normative moderne este legata de intrebarea daca actiunile umane trebuie judecate ca fiind corecte sau nu doar dupa consecintele lor. In mod traditional, teoriile care judeca actiunile doar luand in considerare consecintele lor sunt cunoscute ca fiind teleologice, iar cele care judeca corectitudinea unor actiuni dupa conformitatea lor cu un principiu sau regula formala, se numesc deontologice. Cel mai mare interes insa, este suscitat incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, de catre etica aplicata. Aceasta reprezinta aplicarea teoriilor normative la problemele morale practice. Etica aplicata nu este un domeniu de cercetare total nou. Inca incepand de la Platon, filosofii morali au fost preocupati de probleme practice precum suicidul, abandonul copiilor, tratamentul femeilor si comportamentul potrivit pentru oficialii publici. Filosofii crestini, in special Augustin si dAquino au fost preocupati cu intrebari despre justetea razboiului, daca exista sau nu justificare pentru minciuna, daca era corect ca o femeie crestina sa comita suicid pentru a evita un viol. Hobbes a avut un scop practic in scrierea Leviathanului, iar Hume a scris despre etica suicidului. Preocuparile practice au continuat cu utilitaristii britanici: Bentham a acoperit o paleta incredibil de mare de2

subiecte, iar Mill a fost laudat pentru eseurile sale asupra libertatii si asupra supunerii femeii. In a doua jumatate a secolului al XX-lea insa, au devenit proeminente chestiunile legate de egalitatea rasiala si sexuala, drepturile omului si justitie, precum si cele legate de valoarea vietii umane, care au dat nastere unor controverse cu privire la avort si eutanasie. In stransa legatura cu acestea sunt si implicatiile etice ridicate de dezvoltarea tehnicilor de reproducere, cum ar fi fecundarea in vitro, bancile de sperma , manipularea genetica si clonare. De aceste probleme se ocupa bioetica. Desi se considera de obicei ca bioetica a aparut ca urmare a dezvoltarii sistemelor de sustinere a vietii, a dezvoltarii tehnologiilor reproductive si a miscarilor pentru drepturile pacientului, conceptul de bioetica se poate recunoaste inca din vremuri stravechi in toate tarile. Fiecare tara a avut reglementari cu privire la avort, infanticid, uciderea batranilor etc. De pilda, in Sparta, la Roma, practica uciderii celor slabi si a copiilor nascuti cu malformatii era legalizata. Tot asa, unele popoare primitive considerau drept o datorie uciderea unui nou-nascut, in anumite situatii: erau omorati slutii, bolnavii, copiii care, dupa unele indicii, erau socotiti aducatori de nenorocire (gemenii nascuti cu dinti). De asemenea, in Japonia, prin Mabiki, copiii handicapati erau lasati sa moara ori erau ucisi, lucru care se intampla in majoritatea culturilor stravechi. Cuvantul bioetica a fost pentru prima oara folosit in Anglia, in anul 1970, de catre Potter si Hellegers, cu referire la etica mediului, respectiv la etica medicalasi provine din limba greaca (bios- viata si ethos- morala). Trebuie remarcat insa faptul ca inainte de introducerea acestui termen de catre cei doi , inca din anul 1969, aparuse faimosul Hastings Center sub influenta filosofului Daniel Callahan si psihiatrului Willard Gaylin, care se3

ocupau cu studierea si elaborarea de norme, mai ales in domeniul cercetarii si experimentarii biomedicale, fara insa a folosi termenul de bioetica. Conform Dictionarului Oxford, bioetica este disciplina care studiaza problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei. Pentru Marie Luce Delfosse, filosof din Namur , bioetica este spatiul in care sunt examinate din punctul de vedere al mizelor etice si al articulatiilor lor sociale , practicile efective si virtuale, legate de stiintele vietii. Coen considera bioetica o problema a limitelor, a inceputului vietii si a sfarsitului vietii , a acelor momente imponderabile cand totul este posibil: si continuarea vietii si disparitia ei. In editia din 1995 a Encyclopedia of Bioethics, W.T.Reich dadea urmatoarea definitie bioeticii: Bioetica este studiul sistematic al dimensiunilor morale inclusiv viziunea morala, deciziile, conduita, liniile directoare etc ale stiintelor vietii si tratamentelor sanitare, cu folosirea unei varietati de metodologii etice intr-o abordare interdisciplinara. Claudiu Dumea considera ca cea mai potrivita definitie data bioeticii este urmatoarea: Bioetica este studiul sistematic sau stiinta comportamentului uman in cadrul stiintelor vietii si al ingrijirii sanatatii, cand acest comportament este examinat la lumina valorilor si a principiilor morale. Pentru cei mai multi, campul de actiune al bioeticii ar trebui sa se limiteze la: Inginerie genetica Procreatie asistata medical Avortul terapeutic Diagnostic prenatal, diagnostic postnatal, sfat genetic Experientele pe fiintele umane Eugenia, inclusiv sterilizarea handicapatilor genetic4

Terapia indarjita Eutanasia - dreptul de a muri demn Dreptul la adevar - cat trebuie comunicat bolnavului Dar bioetica mai poate cuprinde transplantul de organe si tesuturi si

intersexualitatile, indeosebi transsexualitatea. In conditiile in care omul a devenit stapan al procreatiei, ereditatii si creierului, la rigoarea rece a stiintei trebuie adaugate si caldura vietii si profunzimea reflectiei inspirate de dragostea pentru om. Arta de a dirija cercetarea stiintifica prin bioetica devine un gardian al aplicarii acestor cuceriri la om. Bioetica nu se preocupa doar de prescrierea regulilor deontologice dupa care trebuie judecate problemele ridicate mai sus, ci bazandu-se pe principiile puse la dispozitie de alte discipline, de traditia culturala si de contextul socio-cultural, ea a devenit o disciplina normativa, in sensul ca se pronunta asupra calitatii obiectivelor ei, a eficientei si perspectivelor lor pentru viata si promovarea acesteia. Din nefericire, ea nu apeleaza in mod direct la concursul pe care morala crestina i l-ar putea da, in fundamentarea normelor prescrise omului de stiinta si a principiilor de care trebuie sa tina cont performantele acestuia in materie de viata. Or, omul de stiinta nu scapa preocuparilor lui Dumnezeu, deci nici moralei crestine care, la randul ei, se intereseaza de toate temele care constituie obiectul bioeticii, pronuntandu-se asupra lor, pe baza ratiunii luminate de Duhul Sfant, si a revelatiei divine. Finalitatea bioeticii este reprezentata, in acceptiunea seculara, de analiza rationala a problemelor morale legate de biomedicina si de conexiunea lor cu dreptul si cu stiintele umane. Aceasta implica elaborarea de linii etice bazate pe valori ale persoanei si pe drepturile omului,5

respectand toate confesiunile religioase, printr-o fundamentare rationala si metodologica adecvata stiintific. Dintr-o perspectiva crestina, finalitatea bioeticii este reprezentata de aplicarea principiilor Scripturii la problemele biomedicale. Liniile etice care trebuie elaborate sunt bazate pe voia lui Dumnezeu, sunt absolute, prescriptive si deontologice. Cateva teme principale strabat domeniul acoperit de bioetica. Una dintre acestea, legata de avort si eutanasie, este daca calitatea vietii umane poate fi invocata in deciziile de intrerupere a vietii sau de incetare a eforturilor de prelungire a ei. Deoarece stiinta medicala permite astazi pastrarea in viata a unor copii handicapati, care acum cativa ani ar fi murit la scurt timp dupa nastere, medicii sunt deseori pusi in situatia de a decide, in fiecare caz, daca sunt sau nu intrunite conditiile unui standard de calitate a vietii. Un asemenea caz a fost facut public in 1981 in Marea Britanie, cand un renumit medic a fost acuzat de crima impotriva unui nou-nascut, suferi