Nr. 75-78

2008MAI-AUGUSTELANUL

REVIST| DE CULTUR| EDITAT| DE ASOCIA}IA CULTURAL| „ACADEMIA RURAL| ELANUL“ {I {COALA „MIHAI IOAN BOTEZ“ DIN GIURCANI, COM. G|GE{TI, JUD. VASLUI

Fondatã: 1998Anul X

SCHELETUL DE MASTODONT DIN PLIOCENUL SUPERIOR DE LA RACOª-SUD

(COVASNA): UNICAT PENTRU PALEONTOLOGIA ROMÂNEASCÃDoctorand, M.S. Cristina Fãrcaº

Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca

Problema începuturilor

evului mediu în Istoria

Românilor în viziunea lui

Nicolae Iorga ºi în lumina

cercetãrilor recenteProf. univ. dr. ªtefan Olteanu

Problema începuturilor evului mediu în istoria Românilor ºi, în general, a începuturilor evului mediu european, reprezintã una dintre problemele fundamentale ale societãþii europene din primul mileniu creºtin.

Precum se ºtie, expresia de ev mediu (mediu aevum) a fost utilizatã la începutul Renaºterii de cãtre unele secte religioase care constataserã cã între Antichitatea clasicã ºi epoca lor, a Renaºterii, existã o

1epocã intermediarã , o perioadã situatã între finele Imperiului roman de apus ºi epoca umanistã, caracterizatã atunci a fi o noapte între douã zone de luminã, o epocã de mijloc, de întuneric din punctul de vedere al documentaþiei istorice, de barbarie, de regres ºi ignoranþã, denumitã în termeni latini de medium aevum, media tempestas, media

Foto 1 - Prof. V. Codrea examinând scheletul

Dimitrie Cantemir între solicitãrile

Academiei berlineze ºi deciziile lui

Petru cel MareMihai Lozbã

1. Contactul cu lumea ºtiinþificã ºi intervenþia þarului

Primele lucruri pe care Cantemir le-a urmãrit venind la Moscova au fost contactul cu lumea ºtiinþificã ºi achiziþia a ceea ce nu cunoºtea din fondul istoric al culturii ruse ºi slave. Accesul la acesta l-a avut în primul rând prin Sinopsisul istoriilor ruseºti. În ce priveºte societatea ºtiinþificã a vremii, pãtrunderea în aceasta implica recunoaºterea de cãtre Academia din Berlin, reprezentanþii cãreia alcãtuiau protipendada ºtiinþificã a Rusiei, având totodatã misiunea de a recomanda pentru primirea în forumul academic berlinez a personalitãþilor ºtiinþifice marcante.

Se vede cã baronul savant Heinrich Huyssen, aflat din 1702 în slujba þarului ºi academician din 1710, a fost impresionat de ºtiinþa lui Cantemir – atât de ceea ce aceasta demonstra cã a realizat cât ºi, mai ales, de proiectele lui de cercetare.

- continuare în pagina 22 -

DIMITRIE CANTEMIR, SAVANT DE RENUME EUROPEAN - 335 DE ANI DE LA NAªTERE

În percepþie geologicã, Depresiunea Þãrii Bârsei – localizatã în extremitatea rãsãritean meridionalã a Transilvaniei – nu reprezintã nimic altceva decât moºtenirea unui bazin de sedimentare pliocen-cuaternar. Morfologia marginii septentrionale a acestuia se prezintã sinuoasã, din cauza pãtrunderii în bazin asemeni unor pinteni, a structurilor orogene est-carpatice ce revin munþilor Baraolt ºi Bodoc, la care participã depozite dominate de fliº cretacic. În consecinþã, sectorul nordic al bazinului este compartimentat practic în trei bazinete numite: Cãpeni-Baraolt, Sfântu Gheorghe ºi Covasna-Târgu Secuiesc.

Depozitele de umpluturã ale Bazinului Þãrii Bârsei – implicit ale bazinetelor amintite – sunt molasice, cu aporturi vulcanogene consistente. Între diversele roci de aceastã naturã, se remarcã ºi cãrbunii inferiori (lignit), a cãror valoare economicã nu se mai cere discutatã aici ºi acum: chezãºie a acestei valori stã vechimea exploatãrii lor, începutã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea (1839), care dobândeºte apoi amploare la 1872, când se deschid exploatãrile de la Cãpeni. - continuare în pagina 3 -

- continuare în pagina 4 -

ELANUL

2

Nr. 75-78 - mai-august 2008Menhirii preistorici din zona Huºilor

Pe teritoriul Moldovei au fost descoperiþi menhiri lucraþi din piatra pietre de construcþii. Chiar ºi aºa numãrul este mic fiind distruºi atât de localã, care aveau în preistorie un rol important în oficierea ritualicã om cât ºi de naturã. Din cei trei menhiri descoperiþi, doi sunt perforaþi, iar solarã. Pânã acum astfel de menhiri au fost identificaþi la Chersãcosu în cel de al treilea pãstreazã urme clare de încercare de strãpungere, pe judeþul Vaslui, Bazga, judeþul Iaºi ºi în jurul movilei Rãbâia, în imediata ambele feþe, fãrã însã sã se fi reuºit acest lucru. Forma lor triunghiularã, vecinãtate, din nordul localitãþii Râºeºti. cercul din mijloc realizat prin perforarea concentricã ºi consecventã, pe

Scurt istoric ambele laturi, demonstreazã o cunoaºtere iniþiaticã a naturii rezonatorii Menhirul de la Chersãcosu a fost descoperit în 1994 de Vicu a formei, implicit a geometriei sacre, a microcosmosului înconjurãtor.

Merlan cu ocazia unei sãpãturi de salvare într-un mormânt tumular. Triunghiul ºi cercul îmbina perfect plan iniþiatic al evoluþiei spirituale într-Menhirul a fost fragmentat din vechime fiind refolosit în aceasta formã ca un cadrul natural echilibrat stelã funerarã deasupra unei camere mortuare cu o vechime de circa ºi manifestat armonios. 5000 de ani. (MERLAN, BURTÃNESCU, COMªA ALEXANDRA 1999, Pentru cel de al treilea 209-214). menhir, prelucrat grosolan,

Menhirii de la Râºeºti au fost descoperiþi cu ocazia unui sondaj dar cu intenþia clara de a se de verificare efectuat de arheologii Institutului A. D. Xenopol din Iaºi (în r e s p e c t a r i g o r i l e 1975) fiind dispuºi circular în jurul movilei Rãbâia. Menhirii sunt de formã procentuale ale destinaþiei aproximativ paralelipedicã, având o distanta de circa 2,5 m între ei. pentru care a fost ºlefuit,

(BAUMAN 1979, 51-56). finalizarea acestuia nu a fost Deoarece circumferinþa p o s i b i l ã ( m a i a l e s movilei este de aproximativ perforarea) probabil datoritã 500 m, se estimeazã a slabei rezistibilitãþi a rocii din exista peste 200 de astfel de care este confecþionat. pietre funerare sau de rit (MERLAN 2005).solar. P r i n f a s o n a r e a ,

Menhirii de la Bazga ºlefuirea ºi perforarea au fost semnalaþi de un stângace descoperite pe pasionat al arheologiei corpul menhirilor (inclusiv locale, Petru Condurache, cel de la Chersãcosu), fiind cercetaþi de Vicu traseologia demonstreazã o Merlan ºi publicaþi în prelucrare rudimentarã întâlnitã în Epoca Pietrei, la hotarul dintre monografia Vãii Bohotinului. Paleolitic ºi Neolitic.(MERLAN 2006). Localnicii Poziþionarea lor pe terasele râului Prut, pe un aliniament altitudinal susþin cã numãrul acestora cuprins între 50 m ºi 400 m, poate fi pusã pe seama unui cult al Soarelui a fost mare (pânã acum fiind în corelaþie cu influenþa beneficã a câmpului teluric geomagnetic, dat de descoperiþi 3 menhiri) dar au Falia Prutului din imediata apropiere. Studiul cazuistic asupra zonei fost folosiþi ca piatrã de Platoului de Aramã, cuprins între Bazga ºi Moºna, perimetrul cetãþii construcþie la fundaþia unor geto-dace ºi a tumulului de aici au scos în evidenþã o serie de anomalii

locuinþe din zonã. Prima locaþie - Chersãcosu, se aflã pe terasa înaltã geomagnetice care au o influentã puternicã asupra psihismului uman. din sectorul mijlociu al Prutului, iar Menhirii de la Bazga sunt amplasaþi S-au înregistrat în aceasta zonã sute de cazuri de pierdere a controlului pe platoul înalt al bordurii estice a Podiºului Central Moldovenesc, la telechinestezic, fapt care a dus la rãtãcirea persoanelor care au circa 10 de km de râul Prut ºi în preajma cetãþii defensive dacice de la traversat-o sau chiar la teleportãri la zeci de km în câteva minute. Moºna. Oamenii locului vorbesc de tainiþe subterane ocrotite de anumite entitãþi,

Simbolismul esoteric al menhirului de la Chersãcosu motiv pentru care mulþi ocolesc aceste locuri de teama de nu li se lua Fiind descoperit ca piatrã funerarã care acoperea concavitatea minþile. Cele mai vechi urme de civilizaþie din zona sunt din Paleolitic,

mortuarã, formând împreunã cu celelalte elemente un minicomplex dar s-au descoperit ºi din Epoca Bronzului ºi din timpul geto-dacilor. mortuar, menhirul refolosit era considerat un obiect tabu dându-i-se o (MERLAN 2006).utilitate pe mãsurã. Prin forma sa cvasidreptunghiularã fãcea posibilã În concluzie, menhirii preistorici descoperiþi în Moldova au fost din punct de vedere esoteric intrarea în rezonanþa cu elementul ciopliþi în Antichitate, fiind niºte reprezentãri simbolice ale unor arhetipuri primordial al pãmântului, animat de energia manifestatoare a Marii Zeiþe ancestrale legate de cultul Soarelui. Menhirii din jurul movilei Rãbâia fac Mama – Geia, ca zeiþa a fertilitãþii ºi a fecunditãþii. Pãmântul ca element parte integrantã dintr-un sistem calendaristic solar cu implicaþii ritualice, primordial este animat de Geia ºi astfel defunctul era preluat în pântecul funcþionalitate care va fi mai uºor dedusã prin viitoarele sãpãturi sau placenta teluricã dându-i se o nouã viaþã. arheologice din incinta acest sit.

Bibliografie selectivãDescriere- Bauman Ionel, Unele probleme privind movila Rãbâia, în Acta Moldaviae Menhirul de la Chersãcosu

Meridionalis, I, 1979, 51-56.Înainte de a fi fost refolosit ca lespede funerarã în mormântul - Merlan Vicu, Noi descoperiri paleolitice la Huºi « La Ursoaia », în Acta

tumular, menhirul preistoric a fost utilizat ca piatra de cult, fiind amplasat Moldaviae Meridionalis, XXVIII-XXIX (1998-1999), p.41.

pe creasta înalta a terasei superioare a Prutului, marcând probabil un - Merlan Vicu, Sanctuarul sacru de la Isaiia-Zeiþele Protectoare, în traseu geomagnetic sau un perimetru sacru de iniþiere ºi branºare a Revista Misterelor, nr. 28, 2000, p. 23. ºamanului local în lumea subtila transcedentalã. Forma pe care o - Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Roºu» Frantz Dasca, în revista Prutul,

nr. 25, 2003, p7. pãstreazã astãzi este aproximativ dreptunghiularã. Pãstreazã urme de - Merlan Vicu, Isaiia, Com. Rãducãneni, Jud. Iasi, revista Prutul, nr. 25, fasonare a rocii (calcar oolitic sarmaþian) fiind rotunjit la colþuri ºi

2003, p.1-2 prelucrat atent pe ambele feþe. Prelucrarea atentã, dar grosolanã, - Merlan Vicu, Creþeºti »La Intersecþie », revista Prutul, nr. 28, 2004, p.2-3.

demonstreazã cã aceasta s-a fãcut cu unelte din piatrã mai dure decât - Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Rãducãneni-Mat, în revista Prutul nr.

roca din care a fost confecþionat. Dimensiunile menhirului pãstrat sunt: 31, 2004, p.12. lungime 0,48-0,84 m; lãþime 0,86 m; grosime 0,16-0,20 m. - Merlan Vicu, Bazga-Cetãþuie, în revista Prutul, nr. 37, 2004, p.9.

Situaþia menhirilor descoperiþi la Bazga diferã faþã de cel - Merlan Vicu, Burtãnescu Florentin, Comºa Alexandra,Un mormânt Iamnaia cu lespede de piatrã la Chersãcosu (com. Duda-Epureni, jud. descoperit la Chersãcosu. În cazul celui dintâi poziþia actualã îl plasa Vaslui), în Arheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214; într-o ipostazã secundarã de refolosire, fapt care demonstreazã o

- Merlan Vicu -Unelte si arme de silex si piatra din eneoliticul Moldovei atenþie clara ºi definitã a acestor pietre încãrcate de istorie ºi sacralitate. dintre Carpati si Prut, 2005. -Merlan Vicu, Contributii monografice asupra

Menhirii de la Bazga au fost descoperiþi la o distanþa de aproximativ 300 Vãii Bohotinului ºi Vãii Moºnei, 2006.

m unul de altul pe un aliniament longitudinal din perimetrul Platoului de - Merlan Vicu, Misterul Zeiþelor de la Isaiia, 2006.Aramã. Alunecãrile de teren ºi pãdurea deasã au îngreunat mult - Merlan Vicu, Contribuþii monografice asupra depresiunii Huºilor, descoperirea acestora, dar în acelaºi timp le-au ferit de cãutãtorii de 2008.

Menhirul de la Bazga

Menhirul de la Bazga

Vicu Merlan

3

ELANUL

SCHELETUL DE MASTODONT DIN PLIOCENUL SUPERIOR DE LA RACOª-SUD

(COVASNA): UNICAT PENTRU PALEONTOLOGIA ROMÂNEASCÃ- urmare din pagina 1 -

(fragmentele proximale pãstrate au în jur de un metru ºi douãzeci cm.). În majoritatea covârºitoare a situaþiilor, unicul strat exploatat a fost Sub acest aspect, mastodontul de la Racoº era un animal mai mult lung aºa-numitul „Strat III”, restul intercalaþiilor cãrbunoase fiind considerate decât înalt, lungimea corpului cu fildeºi cu tot fiind de circa ºapte metri. în epocã drept lipsite de interes economic. Aceste exploatãri au

Conlucrarea dintre Levente Toth ºi dr. Vlad Codrea, profesor la continuat pe întreg parcursul secolului trecut, însã în ultimele douã Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, cunoscãtor al mamiferelor decenii majoritatea lor au fost închise, pe de o parte din cauza diminuãrii pliocene, au condus la estimarea apartenenþei sistematice a rezervelor, dar ºi ca rezultat al conului de umbrã în care a intrat mastodontului de la Racoº, atribuit speciei Mammut borsoni cãrbunele energetic în þara noastrã. În contextul recent al crizei („mastodontul lui Borson”, cunoscut ºi sub denumirile mai vechi mondiale a hidrocarburilor, rãmâne de vãzut cât de justificatã a fost generice de „Mastodon” sau „Zygolophodon”). Denumirea latinã poate aceastã strategie, în care geologii nu au avut prea multe de spus...Cert crea confuzii printre cei profani într-ale paleontologiei, însã în pofida este cã la ora de faþã, singura exploatare aflatã încã în activitate este cea acestei numiri în cazul dat este vorba despre un mastodont (la care dinþii din cariera Racoº-Sud, localizatã în proximitatea vesticã a oraºului jugali sunt prevãzuþi cu mameloane, de unde ºi denumirea de Baraolt. Aici, pe lângã stratul III de lignit, mai este exploatat ºi stratul I,

care prin grosime ºi calitate, justificã valorificarea. mastodont; mastos – mamelã, odontis – dinte) ºi nicidecum despre un

mamut (la care respectivii dinþi sunt formaþi din numeroase lamele succesive) propriu-zis, care apare ceva mai târziu pe scena evoluþiei. Date sistematice ºi mai sigure – care vor stabili ºi gradul evolutiv al animalului - vor fi conturate în momentul în care se vor recupera ºi dinþii, maxilarele superioare ºi mandibula urmând a fi dezgropate în viitorul apropiat, pe mãsura avansãrii sãpãturii.

De ce este unicã aceastã descoperire în România? Nu prin raritatea mastodontului în discuþie, a cãrui prezenþã a mai fost semnalatã ºi din alte localitãþi din afara Þãrii Bârsei, precum cele din Oltenia (cea mai recentã semnalare este din cariera de lignit de la Husnicioara, Mehedinþi) sau sudul Moldovei (Mãluºteni). Peste tot însã, a fost vorba doar despre dinþi izolaþi, nicidecum de vreun schelet aproape complet! Astfel de schelete sunt extrem de rare, constituind excepþia ºi deloc regula în paleontologie. Dacã este sã facem o trecere în revistã, în România avem extrem de puþine situaþii cât de cât comparabile privitoare la descoperirile de proboscidieni. Singurele ce pot fi deocamdatã amintite sunt: scheletul devenit celebru de deinother de la Mânzaþi (montat la Muzeul „Gr. Antipa” Bucureºti), mastodontul de la Stoina (pãstrat la Muzeul Olteniei Craiova, revine unei specii pliocene care a convieþuit cu M. borsoni, ºi anume Anancus arvernensis; din nefericire este mult incomplet, iar prepararea nu a fost dusã la bun sfârºit nici pânã astãzi, deºi descoperirea dateazã din primele decenii

De la începuturile exploatãrii cãrbunelui, s-au fãcut remarcate ºi fosilele care apãreau pe parcursul extracþiei, între care vertebratele s-au aflat la loc de cinste. Ele au fost colectate ºi se gãsesc astãzi în colecþii precum cele ale Institutului Geologic Ungar (Budapesta) sau Muzeului din Sf. Gheorghe. În majoritatea covârºitoare a situaþiilor, a fost vorba despre dinþi ºi elemente scheletice izolate, adeseori fragmentate.

În vara acestui an (2008), ing. Levente Toth, geologul carierei Racoº-Sud a sesizat apariþia într-un nivel localizat deasupra stratului III de cãrbune, a unui schelet de mastodont. Inspirat, ºi totodatã în deplinã cunoºtinþã de cauzã asupra valorii descoperirii, a sistat imediat sãpãtura excavatorului care adusese la zi primele indicii ale acestei prezenþe - care însã, din nefericire, spãrsese în bunã parte fildeºii – ºi a conturat un spaþiu de sãpãturã în care a fost adus la zi un schelet al unui specimen adult, aproape complet, într-o conexiune anatomicã impecabilã. Practic, peste nouãzeci la sutã dintre oasele scheletului sunt pãstrate. Avarii naturale mai însemnate a suferit doar partea de apex a craniului, la care se adaugã cele pricinuite de intervenþia umanã asupra fildeºilor, deja amintite. Degradarea oaselor craniului nu este însã surprinzãtoare, ci intrã în logica de îngropare – aºadar, tafonomicã - a cadavrului animalului. În majoritatea situaþiilor, la proboscidieni (ordin în care în paleontologie se regãsesc mamifere precum deinotherii, mastodonþii sau mamuþii, la care se adaugã ºi „rude” mai vechi din zorii evoluþiei, precum Phosphatherium) craniile sunt ultimele oase care ajung a fi ale secolului trecut...), un schelet fragmentar de mamut de stepã îngropate în totalitate, iar aceasta din cauza volumelor lor, ele rãmânând (Mammuthus trogontherii) descoperit în Câmpia Românã, la est de proeminente peste restul scheletului. În plus, o bunã parte a acestor Bucureºti (expus la Muzeul „Gr. Antipa” Bucureºti) ºi în fine, un schelet oase craniene sunt dotate cu sinusuri, o adaptare pentru reducerea de mamut lânos (Mammuthus primigenius) recuperat prin sãpãturã greutãþii acestei pãrþi a corpului, fiind astfel redusã sarcina de susþinere sistematicã la Oradea (incomplet, cu numeroase oase grav deformate, a capului de cãtre muºchii din zona gâtului. Acest avantaj din timpul vieþii fãrã conexiuni anatomice, aºa cum o aratã de altfel ºi planul de animalului se dovedeºte însã o tarã atunci când este vorba despre sãpãturã). Aºadar, repertoriul unor astfel de descoperiri este extrem de fosilizare, sporind fragilitatea oaselor, care se altereazã ºi distrug sumar! extrem de uºor dacã nu ajung sã fie rapid acoperite de sedimente. Totuºi, în afara datelor publicate, mai existã situaþii în care Fildeºii, acoperiþi de smalþ, depãºeau probabil trei metri în lungime schelete de mastodonþi au fost descoperite în România. Aºa este cazul

Foto 2 Vedere de ansamblu a scheletului de mastodont de la Racoº

Foto 3 Detaliu asupra membrului posterior, ilustrând conexiunile anatomice

Nr. 75-78 - mai-august 2008

4

unui schelet dezgropat tot în Depresiunea Þãrii Bârsei, care s-ar afla ºtiuci (Esox), de dimensiuni considerabile (probabil peste doi metri împachetat în lãzi la Muzeul Sf. Gheorghe. Dacã nu a fost preparat pânã lungime). Subsecvent, bazinul lacustru a suferit ºi episoade în care acum, este puþin probabil ca oasele sã nu fi suferit în timp degradãri activitatea vulcanicã s-a manifestat în plenitudinea ei, în lanþul vulcanic pricinuite de contactul cu aerul...O situaþie comparabilã se referã ºi la un Gurghiu-Harghita.fragment de schelet de mastodont (A. arvernensis) provenit de asemeni De remarcat este cã din cariera de la Racoº, provin ºi alte din Þara Bârsei (dupã unele informaþii, de la Vârghiº), ajuns la fosile de vertebrate cel puþin la fel de interesante ca ºi scheletul de universitatea clujeanã la nivelul celui de al ºaselea deceniu al secolului mastodont. Este vorba despre resturile unor antilope – Parabos trecut: ignoranþa în materie de preparare au fãcut ca scheletul sã fie athanasiui -, ale unor rinoceri sau castori. Întregul mesaj al acestor fosile compromis, din el pãstrându-se astãzi doar mandibula ºi molarii odatã descifrat, va completa cunoaºterea acestor faune ºi va soluþiona superiori. totodatã ºi o disputã ºtiinþificã mai veche, referitoare la vârsta geologicã

În sfârºit, mai menþionez ºi unele informaþii provenite din „folclorul” a depozitelor din bazinetul Baraolt. Dupã unele opinii, acestea ar fi mai lucrãtorilor din carierele de lignit ale Olteniei: se pare cã unele oase de vechi decât Pliocenul, unii strãduindu-se a le considera miocen proboscidieni au sfârºit distruse de cupele excavatoarelor care superioare, îndeosebi pe baza unor forme fosile de moluºte ºi florã. extrãgeau cãrbunele, fiind definitiv pierdute pentru ºtiinþã...Pãcat! Însã, într-o astfel de dilemã stratigraficã – Miocen vs. Pliocen - aferentã

Scheletul de mastodont de la Racoº este aºadar un unicat unui bazin de sedimentare extrem de endemizat, vertebratele au o prin cvasi-integralitatea lui ºi prin conexiunile anatomice pãstrate. El se pondere determinantã în decizie: iar evidenþele pledeazã spre cuvine preparat de o manierã corectã, urmând a fi expus într-o poziþie apartenenþa lor pliocenã. Mai mult decât atât, sunt pliocen superioare, care sã o redea pe cea „in situ”. O datã studiat, vor putea fi realizate plasându-se în Romanian (cca 2.5-3 milioane ani). Ele pot fi comparate aprecieri referitoare la talia ºi fizionomia animalului, precum ºi la cu celebra asociaþie de la Mãluºteni, din Moldova, binecunoscutã pe eventualele boli de care a suferit. plan mondial graþie descoperirilor mai vechi, puse în valoare de savantul

Interesant este ºi mediul în care animalul a trãit ºi în care ºi-a Ion Simionescu. aflat sfârºitul. Sedimentele de la Racoº probeazã existenþa marginii unui Mastodontul descoperit la Racoº, demonstreazã cât de lac, în mâlul cãruia cadavrul a putut fi îngropat relativ rapid. Apele erau beneficã s-a dovedit exploatarea cãrbunelui, care pe lângã valenþele lipsite de valuri ºi curenþi, astfel cã oasele scheletului nu au fost economice s-a dovedit beneficã ºi pentru progresele ºtiinþifice. Ar fi împrãºtiate, pãstrând conexiunile anatomice. Cel puþin în episodul pãcat ca aceastã activitate sã înceteze, iar o datã cu ea ºi seria îngropãrii, putem vorbi despre un lac cu ape dulci: în proximitatea descoperirilor. imediatã bazinului mastodontului, au fost descoperite ºi resturile unei

Problema începuturilor evului mediu în Istoria Românilor în viziunea

lui Nicolae Iorga ºi în lumina cercetãrilor recente- urmare din pagina 1 -

tempora, media aetas, primul termen, cel de medium aevum, în scopul obþinerii unei imagini generale în aceastã privinþã, imagine în 3 zugrãvirea cãreia se poate înscrie ºi contribuþia istoriografiei româneºti impunându-se cu autoritate în lucrãrile ulterioare de specialitate .

din secolul al XIX-lea ºi din secolul urmãtor.În secolul urmãtor, Cristophor Keller, cunoscut ºi sub numele de În contextul istoriei noastre medievale, cercetarea problemei Cellarius, delimiteazã, cronologic, evul mediu ca epocã istoricã într-un

începuturilor evului mediu ºi a caracterului feudal al societãþii noastre, a sistem de periodizare situat între invaziile barbare ºi Renaºtere, 4 cunoscut o evoluþie distinctã în timp, faþã de istoriografia europeanã în atribuindu-i ºi el un sens peiorativ ; iluminiºtii secolului al XVIII-lea ca

general, datoritã lipsei aproape totale a informaþiei istorice, mai cu Voltaire ºi Montesquieu, într-o serie de lucrãri au continuat sã vadã în 5 seamã pentru perioada de la finele Antichitãþii clasice ( sec. IV) ºi pânã la evul mediu o epocã de regres, în general, comparativ cu Antichitatea . În

constituirea statelor medievale româneºti (sec. XIV). Istoriografia a sa lucrare intitulatã Essai sur les moeurs et l'esprit des nationes, noastrã modernã manifestase faþã de aceste probleme poziþii de nuanþe Voltaire arãta: „atunci când se trece de la istoria Imperiului roman la diferite, mergând de la negarea existenþei unui feudalism românesc, la istoria din occident a popoarelor care l-au dus la pieire, se poate face o afirmarea lui, sau chiar la exagerarea acestuia, asemuindu-l cu cel asemãnare cu un cãlãtor care, la ieºirea dintr-un oraº minunat, se clasic european. Primii noºtri cronicari din sec. XVII-XVIII, precum Miron trezeºte într-un deºert acoperit cu mãrãcini. Douãzeci de graiuri barbare Costin ºi Dimitrie Cantemir, sesizaserã în operele lor, existenþa unor au urmat acestei frumoase limbi latine care se vorbea din fundul Iliriei structuri sociale fundamentale medievale, admiþând existenþa încã din pânã în munþii Atlas. În locul acestor frumoase legiuni care cârmuiau sec. XIV a diferenþierilor sociale pe teritoriul nord dunãrean: mari jumãtate din emisfera noastrã, nu se mai gãsesc decât obiceiuri

6 stãpânitori de pãmânt ºi þãrani aserviþi, caracteristicile esenþiale ale barbare ”. Istoricii din secolele urmãtoare au cãutat sã defineascã cu societãþii româneºti din acea vreme .claritate, într-o imensã literaturã istoricã, pe baza izvoarelor istorice

În secolul urmãtor se impune în aceastã privinþã poziþia lui N. descoperite ulterior pentru epoca de mijloc, structurile esenþiale ale Bãlcescu care, combãtând teza „locurilor pustii” pânã la „descãlecare”, acestei epoci, deci ale perioadei de tranziþie de la finele Antichitãþii admitea existenþa, anterioarã sec. XIV, a unei populaþii de structurã clasice la Renaºtere (sec. XIV), utilizându-se totodatã, începând cu agrarã menþionând cã: „feudalitatea, dar, nu se putea introduce în þãri cu epoca luminilor, termenul de feudalism provenind din cel de feud, care

10aceste domnii” (din sec. XIV) . Este de fapt, primul istoric român care desemna proprietatea funciarã condiþionatã în perioada de maturizare a recunoaºte existenþa raporturilor de caracter feudal pe teritoriul nostru relaþiilor feudale. S-a supus astfel, atenþiei istoricilor deosebirea

11înainte de „întemeiere” . Era o poziþie înaintatã pentru acea vreme de esenþialã ce existã între evul mediu care începe în istoria europeanã mijloc de sec. al XIX-lea. Istorici români din a doua jumãtate a aceluiaºi odatã cu cãderea Imperiului roman, ºi feudalitate sau sistemul feudal, secol ºi-au exprimat ºi ei, într-un fel sau altul, punctul de vedere în care apare ºi se generalizeazã mai târziu în cadrul evului mediu, cu

12aceastã problemã, asupra cãrora nu insistãm aici .instituþiile sale specifice.Finele sec. al XIX-lea aducea pe firmamentul istoriei româneºti pe Aºadar, evul mediu european a devenit, cu toatã adversitatea

unul dintre cei mai reprezentativi istorici pe care i-a avut poporul nostru, dogmaticã ce transpare în primele scrieri din vremea Renaºterii ºi dupã pe Nicolae Iorga, care s-a remarcat printr-o gândire înaintatã ºi în aceea, o epocã istoricã existentã valoric, cu instituþii fundamentale problema începuturilor evului mediu românesc, a istoriei comunitãþilor specifice sistemului respectiv în cadrul evului mediu, epocã ce nu poate

8 de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic din perioada de sfârºit a fi neglijatã de cercetãtori .Antichitãþii clasice ºi începutul noului mileniu creºtin, perioadã denumitã Scurta prezentare de mai sus referitoare la gândirea istoriograficã de el „lunga noapte a migraþiilor”, consideratã a fi „epocã de tranziþie”, europeanã de-a lungul vremii asupra evului mediu în general, la evoluþia cãreia trebuie sã i se acorde toate valenþele unei epoci de progres „o acestei gândiri pânã în vremurile noastre, la conceptul de ev mediu ºi individualitate care se iveºte, se afirmã ºi dispare înaintea altor idei ºi feudalism, la esenþa acestei perioade din istoria umanitãþii a fost fãcutã

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

5

altor forþe, nu fãrã a lãsa cu toate acestea, în gândul nostru, în Iorga, expuse mai sus, cu privire la problema începuturilor evului mediu sentimentele, în instituþiile noastre, chiar în cele care au primit mai des în istoria patrie noastre, au fost uitate; iar încercãrile unor istorici din pecetea Romei, urme adânci care vor persista dincolo de schimbãrile perioada urmãtoare sfârºitului celui de-al II-lea rãzboi mondial, de a

13 rãspunde mai departe problemei sus menþionate, nu au fãcut altceva îndrãzneþe ale timpului nostru” . Prin Nicolae Iorga se deschidea, de decât sã nascã contradicþii ºi improvizaþii pentru a defini caracterul fapt, un nou capitol în istoria medievalã a poporului nostru; chiar dacã complex al noii epoci de dupã sec. IV, folosind generalitãþi ºi expresii ideile sale novatoare în aceastã privinþã aveau doar o bazã intuitivã, precum prefeudal, protofeudal, prestatal etc. transmise ºi în unele noua perioadã istoricã, conceputã ca o etapã de tranziþie ce urma tratate de istorie a României sau chiar în manuale ºcolare, încurcând ºi Antichitãþii clasice, începea ºi pentru spaþiul românesc dupã retragerea mai mult sensul real al evoluþiei societãþii de pe teritoriul de la Dunãrea aurelianã. Se remarcã în primul rând atitudinea lui N. Iorga faþã de de Jos în perioada deja amintitã.poziþia gânditorilor sec. XVIII referitoare la înþelesul peiorativ al evului

Alþi reprezentanþi ai aceleiaºi vremi au manifestat atitudini diferite; mediu în general, ca epocã de regres ºi barbarie, „preludiul noros al unei 14 deºi recunoºteau existenþa unor organisme statale româneºti înainte de epoci noi de fericire omeneascã” . Asemenea calificative sunt

mijlocul sec. XIV, caracterul structurii social - economice de esenþã etichetate de Iorga drept „prejudecãþi ºi antipatie faþã de veacurile 15 feudalã al acestora era pe deplin ignorat. Nu putem stãrui aici ºi acum întunecate” „Gânditorii veacului al XVIII-lea, aratã acelaºi autor, nu

asupra modului de gândire ºi înþelegere al tuturor istoricilor români de la credeau sã le fi rãmas ceva din acele timpuri de stat pe loc sau 16 finele sec. XIX ºi din sec. XX în legãturã cu problema începuturilor la noi îndelungate dibuiri în întuneric, dureroase pentru spiritul uman” . Se

a evului mediu privit prin prisma relaþiilor de caracter feudal.vãdeºte limpede îndepãrtarea istoricului nostru de „viziunea 17 Deceniile 5 ºi 6 ale secolului XX aduceau unele clarificãri în catastroficã” pe care au reprezentat-o migraþiile . Dealtfel el vedea în

problema examinatã, o încercare de periodizare ºtiinþificã a istoriei lumea „barbarã”, strãlucitoare elemente de suprafaþã care s-au 18 noastre medievale, cel puþin sub raport metodologic, dacã din punctul succedat în lunga noapte a migraþiilor .

de vedere al documentãrii concrete era încã nevoie de dovezi materiale Abordând problema începuturilor evului mediu românesc, N. Iorga convingãtoare.admitea, de la început, persistenþa populaþiei locale pe teritoriul nord-

Consideraþii istorice bazate pe interpretarea unor documente dunãrean dupã retragerea aurelianã. Dupã dispariþia statului scrise existente la acea vreme, precum ºi pe baza unor materiale „tentacular”, arãta N. Iorga, a avut loc „o regrupare spontanã a forþelor vii arheologice scoase la ivealã prin investigaþia de teren au reprezentat un ale societãþii, potrivit cu necesitãþile lor imediate, în organisme politice pas înainte în ceea ce priveºte definirea structurii social-economice a structurate pe trupul vechilor structuri politico-administrative ale

19 comunitãþii de viaþã de pe teritoriul României, sec. X - XI fiind Imperiului” . Este cuprinsã aici ideea majorã a continuitãþii noastre considerate limita de început a istoriei noastre medievale, concluzie istorice, prin persistenþa comunitãþilor locale organizate în acele

20 care mai dominã încã medievistica româneascã, aceastã opinie structuri social - politice denumite de marele istoric „romanii populare” , regãsindu-se în marile sinteze de specialitate, precum Istoria României, una dintre trãsãturile caracteristice noii perioade; ºi ca o concluzie vol. I, Bucureºti, 1960, vol. II, Bucureºti, 1962 ºi în diferite manuale generalã privind problema mai sus amintitã, N. Iorga este de pãrere în didactice. Cu toate acestea, rãmâneau numeroase lacune în comunicarea de la Congresul de istorie de la Londra din 1913: argumentarea unor afirmaþii teoretice; prezenþa acestor raporturi de „Expunerea istoricului, va porni deci, de la cele dintâi formaþiuni locale aservire în sec. X - XI era documentatã, aproape exclusiv, pe baza datoritã asociaþiilor defensive din timpul migraþiilor ..., toate aceste vieþi materialelor referitoare la starea de lucruri de pe teritoriul Transilvaniei ºi autonome rurale ºi urbane, sortite chiar prin faptul acesta sã se Dobrogei. Totodatã, noile structuri constatate rãmâneau fãrã o legãturã topeascã în formaþiuni mai puternice ºi mai trainice, sunt elementele geneticã cu situaþia din epoca precedentã în care acestea s-au acestei realitãþi teritoriale care va fi semnul deosebitor al epocii ce se va

27plãmãdit .deschide în curând ... Adaug cã urmãrirea formaþiunilor libere, Douã veritabile evenimente, petrecute la mijlocul sec. al XX-lea, nestãpânite de Imperiu, neocupate de barbari, a românilor e azi pentru

21 aveau sã schimbe radical situaþia menþionatã în ceea ce priveºte mine încã una din principalele linii ale istoriei evului mediu” .alcãtuirea unor bogate baze de date documentare referitoare la istoria În ceea ce priveºte structura socialã a comunitãþilor locale din comunitãþilor sãteºti de la Dunãrea de Jos dupã sec. al IV-lea; este aceastã perioadã post-aurelianã, N. Iorga preciza urmãtoarele:

22 vorba, pe de o parte, de iniþiativa luatã de Academia Românã de a se „aceastã organizare spontanã ... pe care eu o numesc a romaniilor” , centraliza, sub forma unor colecþii de izvoare scrise, ºtirile despre are în fruntea ei juzi existenþi pe tot întinsul acestei vechi pãrþi a teritoriul nord-dunãrean în sec. IV-X, cuprinse în izvoare strãine, Imperiului roman ºi din þinuturile învecinate, „care se formeazã ca o bizantine mai cu seamã, aceste ºtiri apãrând în cadrul unor celebre Românie, o Românie care dureazã pânã în zilele de azi” . In aceastã colecþii documentare, precum Fontes Historiae Daco Romanae ºi, nouã structurã social-politicã, „funcþia juridicã, aratã N.Iorga, este paralel, editarea documentelor scrise emise de cancelariile þãrilor îndeplinitã ca în autonomiile cu juzi, pentru orice pricinã, de cãtre

24 române, apãrute în marea colecþie intitulatã Documente privind istoria „bãtrâni” sau „oameni buni ºi bãtrâni” , recurgându-se la adunãrile

României (DIR), reluatã în colecþia ºtiinþificã intitulatã Documenta poporului. Prin intuiþia sa genialã, N. Iorga definea chiar structura social -

Romaniae Historica (DRH).politicã a acestor comunitãþi de dupã retragerea aurelianã, arãtând cã în

Pe de altã parte este de menþionat constituirea la mijlocul sec. XX aceste comunitãþi, oamenii „trãiesc cot la cot, se apãrã laolaltã, când au

a celei mai tinere ramuri a arheologiei generale, cea a evului mediu, cu 25sentimentul de a fi pãrtaº fiecare la ceea ce stãpânesc” , vãdindu-se privire specialã asupra cercetãrii primului mileniu creºtin.

aici, evident, existenþa acelor obºti sãteºti de care este plin ev mediul Timp de mai bine de o jumãtate de secol de cercetare a izvoarelor

românesc.scrise, precum ºi a celor arheologice, care au însumat investigarea a

Iatã, aºadar, ideile fundamentale ale marelui istoric privind zeci ºi zeci de aºezãri sãteºti din sec. IV-X de pe teritoriul nord-

structura social - politicã esenþialã a comunitãþilor sãteºti, a obºtilor nord dunãrean, rezultatele acestora au condus la constituirea unui fond

- dunãrene, a acelor romanii sau asociaþii defensive din perioada de documentar impresionant pe baza cãruia au fost scoase la luminã

dupã retragerea aurelianã, deduse pe cale intuitivã, idei pe care dovezi de importanþã considerabilã pentru descifrarea evoluþiei

cercetarea istoricã româneascã ulterioarã dispariþiei lui N. Iorga a cãutat societãþii nord-dunãrene dupã sec. al IV-lea asupra cãrora ne vom referi

sã le verifice cu dovezi incontestabile atât istorice, cât mai cu seamã în continuare cu rostul de a reliefa atât permanenþe ale societãþii

arheologice, pentru a vede în ce mãsurã opiniile lui N. Iorga au acoperire anterioare sec. IV, cât mai cu seamã schimbãrile care au avut loc dupã 26documentarã . 28sec. IV în mãsurã sã dea identitate etno-culturalã comunitãþilor de viaþã

*de pe teritoriul amintit, în contextul anticipãrii acestora, intuitiv, de cãtre

* *marele nostru istoric. Dupã cum am vãzut mai sus, una dintre ideile

Abordãm, în cele ce urmeazã, aºa cum reiese din titlul studiului de fundamentale ale lui Nicolae Iorga, care strãbate de la un capãt la altul

faþã, problema rezultatelor cercetãrilor istorice desfãºurate timp de numeroasele sale expuneri, este ideea de permanenþã ºi statornicie a

peste o jumãtate de secol dupã dispariþia lui N. Iorga, rezultate care pun comunitãþilor locale, din spaþiul nord-dunãrean în toatã perioada

în evidenþã evoluþia comunitãþilor de viaþã de pe teritoriul nord-dunãrean mileniului I creºtin, aºa numitele „romanii populare”, „asociaþii

în perioada de dupã retragerea armatei ºi administraþiei romane de la defensive” sau „confederaþii þãrãneºti”.

finele sec. III d. Hr.Cercetãrile arheologice efectuate timp de peste o jumãtate de

Înainte de a intra în expunerea propriu-zisã a acestor rezultate, secol au pus în evidenþã existenþa pe tot teritoriul carpato-dunãrean a

socotim necesar sã menþionãm cã în condiþiile dispariþiei marelui istoric unui numãr de peste 2000 aºezãri ºi necropole din sec. IV-X, cu

la începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi în condiþiile unor noi precizarea cã în ultimele douã secole ale primului mileniu creºtin,

structuri social-politice ºi ideologice de guvernare a þãrii, opiniile lui N.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

6

creºterea demograficã înregistreazã un procent de 100% faþã de sec IV- individualã pe anumite loturi care se distribuiau periodic prin tragere la VII, creºtere care se asezoneazã celei din Europa Occidentalã pentru sorþi. Aceasta reprezenta posesiune funciarã privatã în cadrul obºtii.

29 Studii amãnunþite efectuate asupra structurii obºtilor agrare pe aceeaºi epocã ; aºezãrile descoperite se prezintã sub forma unor baza, mai cu seamã a cercetãrilor arheologice din necropole ºi din concentrãri demografice înºirate pe cursul unor ape în general,

30 aºezãrile investigate, au dus la unele concluzii deosebit de importante concentrãri care însumeazã între 10 ºi 50 de sate fiecare .privind stadiul de evoluþie a structurii social-economice a comunitãþilor Din punctul de vedere al culturii materiale a acestor comunitãþi agrare din sec. I-X. Aºa de pildã, grupãrile locuinþelor din aºezãrile sãteºti, modul de construcþie a locuinþelor, inventarul descoperit în cercetate erau dispuse în „cuiburi” de câte trei - cinci locuinþe la un loc, locuinþe, constând din unelte agricole, meºteºugãreºti, produse corespunzãtoare familiei pereche, urmare a procesului de disoluþie din artizanale etc. demonstreazã, cu toatã claritatea, o vieþuire neîntreruptã

40marea familie patriarhalã specificã epocilor anterioare ; familia pereche a locuitorilor din secolele anterioare, vieþuire motivatã prin persistenþa care se generalizeazã în aceastã perioadã a sec. IV-X. În acest sistem culturii materiale tradiþionale anterioarã retragerii aureliene, pe de o social al familiei pereche, producþia ºi consumul se individualizeazã în parte; iar pe de alta, de un proces normal de diversificare a formelor de regim de efectuare ºi însuºire privatã a bunurilor materiale rezultate în culturã materialã, prin asimilarea unor noi forme culturale, precum cele baza dreptului de posesiune ºi folosinþã individualã, familia pereche rezultate din cultura ºi civilizaþia romanã, pe mãsura evoluþiei societãþii

31 devenind, astfel, unitatea economicã socialã de bazã a societãþii vremii. spre structuri superioare de dezvoltare .Se creaserã, deci, condiþii favorabile intensificãrii diferenþierii sociale în În acest context, comunitãþile agrare de tipul obºtilor sãteºti îºi cadrul comunitãþilor sãteºti, pe bazã de avere mobilã, a membrilor structureazã tehnica agrarã tradiþionalã(tipul de plug triunghiular cu comunitãþii respective, diferenþiere constatatã atât în inventarul brãzdar de tip dacic), receptând noua tehnologie roman-provincialã, a locuinþelor, cât ºi al necropolelor vremii. O asemenea stare de lucruri plugului patrulater cu brãzdar simetric ºi asimetric; este ceea ce arãta N. este evidenþiatã ºi de unele documente scrise, precum celebra Iorga, „acea sintezã dintre elementele tradiþiei agricole ºi elementele de

32 scrisoare patristicã din 374 d. Hr. care menþioneazã diferenþierea civilizaþie mai înaltã aduse de noii veniþi (romanii)” , pentru ca apoi, la socialã existentã într-o comunitate sãteascã de la curbura Carpaþilor finele mileniului creºtin, sã se înregistreze noi tehnologii agricole prin

41(situatã pe raza actualului judeþ Buzãu) . Sava, trãitor în comunitate, perfectarea plugului patrulater prevãzut cu brãzdar asimetric, corman ºi 33 membru al satului ºi slujitor al bisericii din sat, receptase noua religie, avantren (rotile) , practici în mãsurã sã sporeascã vizibil capacitatea de

creºtinismul. Trimiºii goþilor (aceºtia exercitau asupra teritoriului de la realizare a produselor agricole, în vederea alimentãrii sporului nordul Dunãrii autoritatea politicã) pentru a-l pedepsi pe Sava pentru demografic constatat în sec. VIII-X. Practicile meºteºugãreºti noua sa religie, se adreseazã sãtenilor întrebând ce avere are Sava, la tradiþionale (din epoca geto-dacã) din cadrul economiei de transformare care aceºtia rãspund cã Sava nu are niciun fel de avere decât hainele de se îmbogãþesc acum (în sec. IV-X) cu noi elemente tehnice, precum cele

34 pe el. Interesantã este concluzia trimiºilor goþi: „un asemenea om nu din domeniul realizãrii produselor ceramice (olla romana) , realizarea ºi 4235 poate ajuta ºi nici vãtãma” , desigur puterea politicã gotã. În optica aplicarea smalþului pe obiectele ceramice , adoptarea rãzboiului

reprezentantului got, care era de fapt a vremii, averea privatã era orizontal din civilizaþia bizantinã, folosirea burghiului acþionat mecanic, asociatã cu puterea socialã, cu participarea în funcþie de avere, la dãrile unele manifestãri din domeniul artei etc.faþã de stãpânirea politicã, cel fãrã avere neprezentând niciun pericol O permanentã remarcabilã a unor activitãþi economice de primã pentru puterea politicã.importanþã constatatã în toatã perioada secolelor I-X se evidenþiazã în

Documentele scrise descoperite dupã moartea savantului N. domeniul valorificãrii substanþelor minerale utile, în special a fierului, de Iorga, precum ºi rezultate ale cercetãrilor arheologice confirmã din plin cãtre membrii comunitãþilor locale, activitate incompatibilã cu viaþa noua situaþie social-politicã.nomadã migratoare. Aproape cã nu existã aºezare mai mare cercetatã

Documentul patristic amintit aratã o structurã socialã clarã a arheologic în care sã nu se fi descoperit mari cantitãþi de reziduuri ale comunitãþilor locale de la nordul Dunãrii, organizate instituþional, extragerii minereului metalifer din orizonturile mineralogice existente precum adunarea satului, sfatul bãtrânilor, jurãtorii ca martori, instituþii chiar ºi în zonele de câmpie ale teritoriului carpato-danubian, de întâlnite nealterat în documentele evului mediu românesc, realitãþi care obþinere a metalului din minereu cu ajutorul cuptorului de redus,

38 atestã celula socialã de bazã a acestei organizãri. Concentrãrile de cuptoare întregi sau fragmentare . Aceastã activitate, care nu este aºezãri identificate arheologic aratã, pe de altã parte, existenþa acelor nouã, se diferenþiazã de cea anterioarã prin dimensiunea practicãrii ei în comuniuni de obºti „romanii populare”, „confederaþii defensive” cum le-a sec IV-X, pe de o parte; pe de altã parte, prin noi tehnologii, precum numit N. Iorga, ca semn deosebitor al „noii ordini” social-politice. utilizarea frecventã a fondanþilor (calcarul) în procesul de extracþie a

39 Menþionarea în izvoare istorice a acelor „principes locorum” din secolele metalului din minereu .III-IV de pe teritoriul nord-dunãrean ºi dobrogean sau a acelor „seniores Realitãþile demo-economice, sumar prezentate, evidenþiazã unele villarum” aratã limpede cã se creaserã acele organe de conducere a încheieri de mare însemnãtate pentru cunoaºterea evoluþiei societãþii acestor „autonomii rurale” care stau la baza viitoarelor formaþiuni politice de pe teritoriul României în sec IV-VIII.superioare de tipul cnezatelor, voievodatelor ºi þãrilor române de la Se demonstreazã, în primul rând, dãinuirea incontestabilã a cumpãna dintre cele douã milenii creºtine; pentru ca apoi, în etapa comunitãþilor rurale din epoca precedentã, cu vechile lor îndeletniciri de urmãtoare sã dea naºtere statelor medievale româneºti.viaþã agrarã ºi din domeniul economiei de transformare, ale cãror

Receptarea religiei creºtine, în acest context, avea sã creeze o tehnologii tradiþionale s-au conservat în pofida vicisitudinilor istorice. nouã ordine de lucru, o nouã schimbare ca o formã spiritualã de Utilizarea vechilor tehnici agrare ºi meºteºugãreºti, a celor din domeniul solidaritate umanã. Potrivit lui N. Iorga, creºtinismul dã identitate acestui valorificãrii bogãþiilor miniere, precum ºi constatarea unor noi progrese

43ev mediu . Cercetãri recente au demonstrat, într-adevãr, schimbarea în aceastã vreme, ca de pildã impunerea ºi rãspândirea pe scarã spiritualã esenþialã petrecutã odatã cu receptarea noii religii pe teritoriul generalã a brãzdarului asimetric cu manºon (tipul romanic), datoritã carpato-dunãrean. Documente scrise, precum cele patristice, dar ºi randamentului economic ridicat, comparativ cu cel existent anterior, scrierile cronicarilor romano-bizantini ºi bizantini, descoperirile atestarea pentru prima oarã pe teritoriul nostru a unor unelte mai arheologice, evidenþiazã pregnant cã noua religie a prins contur în perfecþionate, reprezintã dovezi incontestabile ale înnoirilor petrecute în lumea satelor nord-dunãrene încã din primele secole. Dupã N. Iorga, societatea vremii.evul mediu începe ºi la noi odatã cu receptarea creºtinismului de cãtre Structura socialã instituþional-politicã, pe de altã parte, a comunitãþile locale, creºtinism fãrã de care evul mediu nu poate exista. comunitãþilor locale din perioada examinatã reprezintã ºi ea un element Aceleaºi documente invocate mai sus au pus în evidenþã numeroase deosebitor al acelor vremi. Este vorba de acele formaþiuni locale dovezi ale creºtinismului, precum diferite simboluri ale noii religii amintite de N. Iorga, ca asociaþii defensive, de acea organizare socialã (semnul crucii realizat pe vase ceramice ºi pe alte obiecte din ceramicã, spontanã în urma dispariþiei statului „tentacular” roman, asociaþii fãcute înainte de arderea acestora în cuptoare speciale, piese metalice puternice care sunt elementele acelei realitãþi teritoriale, semnul folosite la serviciile religioase, inscripþii cu caracter liturgic etc.) datând deosebitor al noii epoci.din sec III-X. Literatura patristicã ºi cronicarii bizantini, pe de altã parte, Precum se ºtie, în aceastã etapã de evoluþie, celula de bazã a menþioneazã expres receptarea religiei creºtine cu instituþiile sale societãþii o constituia comunitatea agrarã sau obºtea sãteascã ecleziastice de cãtre locuitorii comunitãþilor amintite, punând în evidenþã teritorialã. În linii generale aceastã formã de organizare socialã se nu numai prezenþa, dar ºi dimensiunea teritorialã a fenomenului caracterizeazã prin constituirea satelor pe bazã teritorialã, stãpânirea în

44creºtin , în raport cu pãgânitatea populaþiilor nomade ºi migratoare în comun a pãºunilor, apelor, islazurilor ºi pãdurilor, deci proprietate trecere pe teritoriul nord-dunãrean.colectivã; întregul pãmânt arabil constituia proprietatea obºteascã,

Ar mai fi de amintit încã o particularitate a perioadei analizate: cea fiecare familie, patronimicã sau pereche, având dreptul de folosinþã

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

7

a caracterului etnic al locuitorilor acestor teritorii, a limbii vorbite de cãtre 1953, p. 136-137; Fl. Constantiniu, Iobãgia în istoriografia aceºtia dupã secolul IV. româneascã, în SMIM, 10 p. 62-63

Din acest punct de vedere, nu putem sã nu luãm în calcul, faptul cã 12. O trecere în revistã asupra unora dintre opiniile acestora în aspectul lingvistic, în primul rând, se aflã într-o corelaþie deplinã cu problema amintitã, vezi ºi la Fl. Constantiniu, Op. cit.procesul romanizãrii, limba latinã fiind cea care s-a impus în sistemul de 13. N. Iorga, Bazele necesare unei istorii a Evului Mediu, în comunicare între oameni. Oarecum în dezacord cu poziþia lui N. Iorga, Generalitãþi..., Bucureºti, 1999, p. 127devine pertinent sã apreciem existenþa la nordul Dunãrii în sec. IV-V a 14. N. Iorga, Bazele ..., comunicare la Congresul de Istorie de la unor inscripþii în limba latinã, texte scrijelate pe cãrãmizi sau fragmente Londra, aprilie 1913, în N. Iorga, Generalitãþi..., p. 128ceramice, precum cele descoperite la Vârvoru, jud. Dolj, Jidava, 15. Ibidem, p. 128

45 16. Ibidem, p. 128Sucidava, Drobeta: „patella bonam facit, Marcus” ; sau inscripþia de la 17. N. Iorga, Studii asupra evului mediu românesc, Bucureºti, 1984, Romula ºi Ratiaria din aceeaºi vreme: „Anastasiana Ratiaria semper

46 p. 417; vezi ºi ediþia din 1999, p. 175floreat” , ca ºi medalionul latin „Daniel în groapa cu lei” din necropola de 18. N. Iorga, Istoria Românilor, II, p. 178sec. IV de la Botoºani. Mai putem aminti, totodatã ºi acea limbã 19. N. Iorga, Studii..., Bucureºti, 1984, p. 403ausonicã (romanicã) de la mijlocul sec. V din relatãrile lui Priscus din

47 20. N. Iorga, Problema pãrãsirii Daciei de cãtre împãratul Aurelian. Panion ; ºi menþionarea unui locuitor de la nordul Dunãrii din anul 545, 48 Comunicare þinutã la Academie des Inscriptions, din Paris, care vorbea latineºte . În fine, menþionarea în Strategiconul lui

publicatã în limba francezã în RHSEE, I, 1984, 1-2, p. 32-58; N. Mauritius, recent descoperitã a unor locuitori de la nordul Dunãrii, Iorga, Studii..., p. 27-28;identici cu cetãþenii romani folosiþi de bizantini în calitate de cãlãuze ale

21. N. Iorga, Generalitãþi..., Bucureºti, 1999, p. 131armatelor imperiale, purtând lupte cu slavii ºi avarii de pe teritoriul 49 22. N. Iorga, Generalitãþi..., p.168;muntean .

23. Ibidem;Iatã, aºadar, cã abordând aici unele dintre cele mai importante 24. Ibidemrealitãþi ale perioadei secolelor IV-X din istoria spaþiului carpato-25. Ibidem, p. 169-170danubiano-pontic, se demonstreazã, pragmatic, intuiþia extraordinarã a 26. În ceea ce priveºte conceptul de feudalitate propriu - zis, marele marelui nostru istoric asupra evoluþiei comunitãþilor de viaþã de pe

istoric admitea, la începutul carierei sale ºtiinþifice, transferul teritoriul naþional dupã retragerea aurelianã. Se demonstreazã, astfel, feudalismului în sfera feudo-vasalicã. Aºa se explicã de ce el cã societatea din vremea indicatã nu a fost o societate staticã, ci într-o respingea teza existenþei înainte de „întemeiere” a statelor noastre continuã schimbare, într-o deplinã structurare cãtre forme superioare de medievale, a unei clase a stãpânitorilor de pãmânt ºi a clasei organizare. Tocmai aceste schimbãri, aceste înnoiri petrecute în cadrul þãrãnimii dependente (N. Iorga, Studii..., p. 411); descoperirea sectoarelor fundamentale sociale, economice ºi politice, dau identitate mormântului princiar fastuos de la Curtea de Argeº a fost în mãsurã noii ordini, noilor structuri deosebite faþã de epoca anterioarã, cea a sã zdruncine puternic aceastã concepþie, recunoscând el însuºi cã Antichitãþii clasice; este o nouã epocã, o nouã etapã istoricã ce se „s-a zdruncinat puþin în conºtiinþa mea o pãrere mai veche pe care interpune pe plan european între Antichitate ºi Renaºtere: epoca evului o aveam” (N. Iorga, Studii..., p. 411).mediu. În aceste condiþii, ºi în istoria poporului nostru, evul mediu ca

27. P. P. Panaitescu, Obºtea sãteascã din Þara Româneascã ºi epocã, nu ca structurã feudalã, începe dupã retragerea aurelianã, odatã Moldova. Orânduirea feudalã, Bucureºti, 1964, p. 64-65. Este de cã schimbãrile produse atât în domeniul socio-economic, cât ºi în cel al amintit în aceastã privinþã studiul referitor la problemele prioritare structurii social - politice.ale cercetãrii evului mediu românesc, unde se enunþã direcþiile Va trebui încã o perioadã de maturizare a structurilor evului mediu principale ale cercetãrii viitoare privind începutul evului mediu la din aceste prime secole creºtine pentru a se putea cristaliza, la începutul Dunãrea de Jos (ªt. Olteanu, în Studii, 1973, nr. 4, p. 677 – 681mileniului al II-lea, elemente certe ale societãþii româneºti cu pregnante

28. O trecere în revistã a acestor rezultate, sumar expuse, cu referinþe caracteristici de naturã feudalã, ca un ecou îndepãrtat faþã de cele din bibliografice a fost fãcutã de ªt. Olteanu, Probleme prioritare ale Europa feudalã clasicã. Sunt particularitãþi care, la nivelul lor, evului mediu timpuriu românesc, în Studii, nr IV, tom 26, 1973, p. individualizeazã ºi din acest punct de vedere evoluþia societãþii 677 ºi urm; Idem, în Rev. de istorie, 1986, nr. 9, 10, 12; idem, româneºti în context european.Etapele procesului de formare a statelor feudale româneºti, în Note:Rev. De istorie, tom 30, 1977, nr 2, p. 315 - 320; idem, Societatea 1. Între antichitate ºi renaºtere; gândirea evului mediu de la carpato - danubiano - ponticã în sec. IV - XI, structuri demo - începuturile patristice la Nicolaus Cusanus, traducere, selecþia economice ºi social - politice, Bucureºti, 1997; idem, ºi colab., textelor, prezentãri bibliografice, indice ºi note de Octavian Nistor, Comunitatea sãteascã de la ªirna, jud. Prahova, în sec II - X, prefaþã de Gh. Vlãduþescu, Bucureºti, 1985, p. VBucureºti, 2007; Istoria Românilor, vol. III, Bucureºti, 20012. Des burgondes á Bayard (miile ans de Moyen Age), Grenoble -

29. Histoire Universaille, voi. V, Paris, 1973, p. 172, 302; G. Duby, R. Paris, 1981-1984 (catalog de expoziþii sub voce)Mandron, Histoire de la civilasion Française, Tom 1, Paris, 1958, 3. R. Manolescu ºi colab., Istoria evului mediu, vol. I, Bucureºti, p. 81-83; J. C. Russell, Late ancient and Medieval Population, 1972, p. 5-6; R Manolescu, Societatea feudalã în Europa Philadelphia, 1958; M. K. Benett, The World's food, Londra, 1954; apuseanã, Bucureºti 1974 p.6cf. Jacques Le Goff, Civilizaþia Occidentului Medieval, 4. R. Manolescu, op. cit, p.6; Historia medie aevi a temporibus Bucureºti, 1970, p. 106, 108, 133.Constantini Magni at Constantinopolim a turcis captam

30. ªt. Olteanu, Societatea carpato-danubiano-ponticã în secolele deducta, 1688IV - XI. Structuri demo-economice ºi social-politice, Bucureºti, 5. R. Manolescu ºi colab., op. cit, p 6-71997, p. 17 ºi urm; Istoria Românilor, vol. 3, Bucureºti, 2001, cap. 6. Ibidemrespectiv7. Florin Constantiniu, Geneza feudalismului în Europa

31. ªt. Olteanu, Societatea ... p. 17 ºi urm.rãsãriteanã, în Studii ºi articole de istorie, 1983, p. 29 ºi urm.; 32. N. Iorga, Generalitãþi... p. 233istoricii din secolul al XIX, precum Francois Mignet, Jules Michelet, 33. ªt. Olteanu, Evoluþia principalelor unelte agricole pe teritoriul Augustin Thierry au vãzut în evul mediu, comparativ cu iluminiºtii „o

României în sec IV-XI d. Hr., în Rev. de istorie, 1989; Les outiles epocã de inegalitate ºi nedreptate socialã”;dans les Balkans du Moyen Age a nous jours, vol. 1, 2, Paris, 8. Din imensa literaturã istoricã europeanã privind aprecierile asupra 1986; ªt. Olteanu, Rolul valorilor de istorie agrarã în evului mediu european spicuim pe unele dintre cele mai vechi ºi problemele statorniciei ºi continuitãþii noastre istorice, în mai reprezentative; B. Boutruche, La seignorie et féodalité, vol. I, Simpozion de istorie ºi arheologie agrarã. Culegere de rezumate, Paris 1959; Joseph Calmette, La société féodale, Paris, 1927; Deva, 1991Guy Fourquin, Seignorie et feodalite au Moyen Age, Paris, 1970,

34. ªt. Olteanu, Comunitatea sãteascã de la ªirna, Jud. Prahova F.L. Ganshof, Qu'est ce la féodalité?, Bruxelles, 1957 ; Kelly (sec II- X) în lumina izvoarelor arheologice, Bucureºti, 2007, p. Donald, De origine feudorum ; The bigginnings of an historical 57 ºi urm.problem, în Speculum, 39,2, 1964 etc.

35. I. Barnea, Relaþiile dintre aºezarea de la Bisericuþa - Garvãn ºi 9. Miron Costin, Opere, Bucureºti, 1958, p. 233; Dimitrie Cantemir, Bizanþ în sec X - XII, SCIV, 4, 1953, nr. 3 -4, p. 641 ºi urm.Descrierea Moldovei, Bucureºti, 1973, p. 298 ºi urm.

36. ªt. Olteanu, C. ªerban, Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi 10. Nicolae Bãlcescu, Opere, vol. 1, Bucureºti, 1940, p. 189.Moldova în evul mediu, Bucureºti, 1969, p. 3311. Nicolae Bãlcescu, Opere, vol. 1 , p.15; ibidem, vol. 1, Bucureºti, 2

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

8

37. Descoperire în mormântul meºteºugarului din sec VI - VII de la 42. Fontes, Historiae Daco Romanae, vol. II, Bucureºti, 1970. p. 710 Bandu de Câmpie din Transilvania -713

38. Existã, în aceastã privinþã, o imensã literaturã de specialitate din 43. N. Iorga, Generalitãþi... p. 337care menþionãm: N. Maghiar, ªt. Olteanu, Din istoria mineritului 44. Liliana Trofin, Romanitate ºi creºtinism la Dunãrea de Jos în în România, Bucureºti, 1970; ªt. Olteanu, Aspecte ale civilizaþiei secolele IV - VIII, Bucureºti, 2005, cap 2-5.geto-dace în lumina cercetãrilor recente, în Revista arhivelor, 45. Vezi recent ªt. Olteanu ºi colab, Comunitatea sãteascã ... p. 134 1979, nr. 2; ªt. Olteanu, Le techniques minieres en Roumanie ºi urmdepuis la Basse Antiquite jusqu'au Moyen Age, Paris, 1992, p. 46. Ibidem; Istoria Românilor, vol. II, Bucureºti, 2001, p. 612 - 61397 ºi urm.; ªt. Olteanu, Societatea ..., Bucureºti, 1997, p. 58 ºi 47. Fontes Historiae Daco Romanae, vol. II, Bucureºti, 1970, p. 277 urm; ºi etc. ºi urm.

39. ªt. Olteanu, Comunitatea sãteascã ..., p. 77 ºi urm. 48. Fontes...,vol. II, p. 44540. ªt. Olteanu, Societatea ... p. 205 ºi urm. 49. Mauriciu, Arta militarã, Bucureºti, 1970, p. 247; ªt. Olteanu, 41. ªt. Olteanu, Cu privire la structura socialã a comunitãþilor Comunitãþi romanice la nordul Dunãrii în Strategiconul lui

sãteºti dintre Carpaþi ºi Dunãre în secolul al IV e.n., în Rev. de Mauriciu, secolul VII, în Analele Univ. Creºtine „Dimitrie ist, nr. 4, 1984, reluatã în lucrarea Societatea ... de acelaºi autor, Cantemir”, seria istorie, nr. II, 1999; nr. 4, 2001, p 146 ºi urm.1997, p. 226 ºi urm.

De la Giurgiu Negrea pânã la 1864.Evoluþia stãpânirii funciare în satul Gãgeºti

Ciprian Gicã-Toderaºcu

10În numerele 71 ºi 72 ale revistei de faþã am încercat sã-l aduc în di la moºi lor cu 190 de zloþi tãtãrãºti” , este posibil ca Parasca ºi fraþii prim planul atenþiei pe Giurgiu Negru ca posibil stãpân funciar la eisã fie urmaºii unuia din copiii lui Igant ºi Ivan. Cel mai probabil aceºtia

1Gãgeºti . Articolul de faþã îºi propune sã ducã mai departe analiza pot fi copiii Parascãi, fata lui Ignat. Întrucât nu existã documente care sã istoricã care în parte a fost publicatã în lunile ianuarie ºi februarie. indice urmaºii celor patru copii ai lui Igant ºi Ivan, a fost imposibil de Plecând de la actul de atestare documentarã a localitãþii Gãgeºti se stabilit împrejurãrile în care Parasca ºi fraþii ei au putut cumpãra poate spune cã la 5 iunie 1464, Ignat ºi Ivan au devenit stãpâni funciari jumãtate din moºia Gãgeºti în 13 martie 1533. Cert este faptul cã

2 numãrul stãpânilor funciari ai satului Gãgeºti de la începutul secolului al în acest sat . De la aceastã datã, vreme de 31 de ani, informaþii despre XVI-lea a crescut considerabil în 1533. Nu se ºtie câþi stãpâni avea satul menþionat anterior sau despre cei doi boieri nu mai existã. La 4 cealaltã jumãtate de sat însã este posibil ca ºi în cazul ei lucrurile sã fi februarie 1495, un act de vânzare-cumpãrare emis la Iaºi aratã cã satul stat asemãnãtor. Având aceste lucruri în vedere se poate conchide cã Gãgeºti se afla situat pe Elan în vecinãtatea satului Salcea: „au venit moºia Gãgeºti a început sã se fãrâmiþeze o datã cu creºterea numãrului înaintea noastrã ºi înaintea tuturor boierilor noºtri moldoveni, mari ºi membrilor familiilor stãpânitoare cãrora a trebuit sã li se de-a pãrþi din mici, sluga noastrã Ion Buzã ºi sora lui, Drãgãlina, nepoþii popii întreg. Procesul de divizare a moºiilor din secolul al XV-lea s-a Scolofendie, ºi alt Ion, fiul lui Vasile, nepot popii Dragomir, de a lor bunã accentuat o datã cu secolul al XVI-lea când fiscalitatea a început sã voie, nesiliþi de nimeni, nici asupriþi, ºi au vândut a lor dreaptã ocinã din

11dreptul lor uric, un sat pe Ialan, anume la Salce între Ioan㺠Tricolescu ºi afecteze situaþia stãpânilor funciari care nu aveau dregãtorii .

3 Revenind la Gagea, unul din copiii lui Ignat, se poate menþiona cã Gãgeºti” . nu se ºtie dacã a avut urmaºi chiar dacã numele sãu a fost destul de În ceea ce priveºte stãpânii funciari ai localitãþii Gãgeºti menþionaþi

12prin actul de la 5 iunie 1464 se poate spune cã atât Ignat cât ºi Ivan apar rãspândit în Evul Mediu moldovenesc . Mihai Costãchescu a scris în dupã aceastã datã doar în douã documente, unul din 2 iulie 1502, emis ceea ce priveºte numele satului Gãgeºti faptul cã nu provine de la

4 5 Gagea, fiul lui Ignat, menþionat la 24 martie 1518, ci „de la un strãvechiu la Suceava , ºi altul din 14 martie 1518, emis la Hârlãu . Dacã cel dintâi 13

evidenþiazã, aºa cum s-a mai precizat, cã cei doi sunt nepoþii lui Giurgiu Gage, care va fi trãit pe la începutul veacului al XV-lea” . Afirmarea sa ºi Cârstea Negru, al doilea pune în luminã faptul cã urmaºi lui Ivan ºi pare a fi corectã întrucât de la Giurgiu, stãpânul funciar evidenþiat în Ignat au primit întãrire asupra satului Gãgeºti: ,,pe aceastã adevãratã actul de atestare documentarã, sau de la Gagea, stãpân la Gãgeºti o slugã a noastrã Gagea ºi sora lui, Parasca, copiii lui Ignat ºi de datã cu 24 martie 1518, numele satului nu avea cum sã provinã pentru asemenea pe verele lor Tecla ºi sora ei, Varvara, toþi fiii lui Iganat ºi a lui cã, atât la 5 iunie 1464, cât ºi la 24 martie 1518, satul îºi avea deja dat Ivan, i-am miluit pe ei cu deosebita noastrã milã, le-am dat ºi le-am întãrit numele de Gãgeºti. lor de la noi, în þara noastrã, în Moldova, dreapta lor ocinã ºi De la 13 martie 1533 ºi pânã la 20 aprilie 1626, satul Gãgeºti nu

6 mai apare menþionat în nici o colecþie de documente publicatã, astfel cumpãrãturã, un sat pe Elan, anume Gãgeºti” . În conþinutul acestui act încât cercetarea trece peste un secol, de la cea dintâi domnie a lui Petru demn de atenþie pare a fi faptul cã acestora li s-a întãrit dreapta lor ocinã Rareº (1527-1538) la cea a lui Miron Barnovski (1626-1629), fãrã a face ºi ,,cumpãrãturã”. Cuvântul pus în ghilimele ,probabil, evidenþiazã cã nici mãcar o precizare în ceea ce priveºte stãpânirea funciarã. Care va fi satul Gãgeºti era cumpãrãtura pãrinþilor lor de la Giurgiu Negrea, dupã

7 fost istoria satului Gãgeºti în aceastã etapã nu se ºtie deocamdatã. cum se precizeazã în actul din 5 iunie 1464 . În actul din 20 aprilie 1626, emis la Iaºi, satul Gãgeºti este Pentru o perioadã, dupã 1464, locuitorii de la Gãgeºti au avut de a

menþionat cu prilejul în care Miron Barnovschi Movilã, domn al face cu doi stãpâni funciari. Începând cu luna martie a anului 1518 8 Moldovei, a întãrit câtorva boieri, nepoþi ai lui Gagea ºi strãnepoþi ai lui numãrul acestora se dubleazã . Copiii lui Ignat ºi ai lui Ivan, cãci despre

Pãtru ºi ai lui Vlaicu, ,,jumãtate din satul Tãmãºeni, care este în þinutul aceºtia este vorba, intrã în stãpânirea satului întrucât, probabil, pãrinþii Fãlciului, pe pârâul Jigãliei, satul Fîntînele unde au fost casele lor ºi de la decedaserã. Cu toate cã data acestui ultim fapt nefericit este Horeºtii de Sus ºi Urdeºti altã siliºte mai jos de Gãgeºti ºi altã siliºte la imprecizabilã, se pote spune cã aceastã ipotezã are la bazã

14Capul Piscului, care acum se cheamã Busteºti” . În contextul unui act nemenþionarea în documente a celor doi dupã 1518. Urmaºii lui Ivan ºi asemãnãtor, care face referire tot la nepoþii lui Gagea, strãnepoþi ai lui Ignat, la fel ca ºi pãrinþii, nu mai apar în documentele emise dupã 24

15Pãtru ºi Valicu, localitatea Gãgeºti apare relevatã la 30 martie 1643 . La martie 1518. Cu toate cã un act din 13 martie 1533 referitor la moºia 9 fel ca în documentul precedent, din punct de vedere geografic, Gãgeºtii Gãgeºti pune în luminã o persoanã cu numele de Parasca aceasta din

sunt menþionaþi în vecinãtatea satului Urdeºti: ,,ºi iarãºi Hurdeºtii ºi o urmã nu este una ºi aceeaºi cu fata lui Ignat. Cea din documentul emis 16sãliºte, pe din gios de Gãgeºti” . Despre posesorii de pãmânt ai acestui de cãtre Petru Pareº, domn al Moldovei, are trei fraþi, Toader, Ignat ºi

sat din urmã, de la 13 martie 1533 ºi pânã în secolul al XVII-lea, nu mai Ichim, ºi trei surori, Stanca, Bica ºi Bobotina. Întrucât actul menþioneazã deþin nici o informaþie. La 25 noiembrie 1644, o parte a acestora apare cã aceºti fraþi împreunã cu ,,nepoþii lor, Stanca, feciorii Bichii ºi cu tot evidenþiatã într-un uric emis de Vasile Lupu Voievod, a cãrei primã neamul lor, Grecul ºi frati-sãu Lupaiu ºi Ionu ºi Filip, feciori Bobotini” au

17primit uric pentru jumãtate din satul Gãgeºti, „ce este a lor cumpãrãturã, domnie a fost între anii 1634-1653 . Documentul pune în luminã faptul

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

9

cã „Iatã au venit înaintea noastrã ºi înaintea boierilor noºtri, mari ºi mici, neputincios la pierderea prin vânzare sau procese a unei pãrþi din 31Artemiia ºi sora ei, Odochiia, fiicele Agafiei, ºi Dãmieniasa cu fiul ei, averea pãrinteascã, moºii ºi alte bunuri . În vremea domniilor lui

Ursul, ºi cu fratele lui, fiii lui Dãmiian, nesiliþi de nimeni ºi nici asupriþi, ci Constantin Mavrocordat(1741-1743) ºi a fratelui sãu, Ioan (1743-1747), de bunãvoia lor, ºi au vândut dreapta lor ocinã ºi dedinã, un bãtrân din acesta a îndeplinit funcþia de biv vel clucer ºi a fost folosit la isprãvnicia satul Gãgeºti, care este în þinutul Fãlciului, din bâtrânul Sârbului, ce se de Fãlciu, pentru a rezolva problemele de naturã funciarã, fiscalã sau de va alege toatã partea Sârbului, din vatra satului, ºi din câmp ºi din tot a asigura conacele demnitarilor otomani. Cu acest prilej, el ºi-a rezolvat, venitul. Acestea au vândut-o slugii noastre, Iacob chihaia, ºi cumnatului parþial, drepturile ce decurgeau din succesiunea de la tatãl sãu, referitor

32lui, Ion, pentru doi boi de negoþ, ºi douã vaci ialoviþe, grase ºi 50 de merþe la moºiile din þinutul Fãlciu. Este vorba de moºia Giurcani , despre care 18de grâu ºi un ughi, bani gata” . Este destul de semnificativ redat în citat voi aminti în partea a doua a acestui capitol, de moºia Manta, moºia

33faptul cã fãrâmiþarea teritorialã a continuat în perioada anilor 1533- Crãhana ºi moºia Gãgeºti se aminteºte conform hotarnicii realizate în 1644. Dupã cum bine se poate observa, moºia a ajuns sã fie împãrþitã pe 1744. Dupã aceasta din urmã satul Gãgeºti ,,fiind trei bãtrâni îmblã pe ,,bãtrâni”. Chiar dacã nu este specificat numãrul acestora sau chiar trei hlize, ºi fiecare hlizã ar fi cuprins câte 40 de fune, ºi funea de 12 dacã suprafaþa bãtrânului relevat prin citat nu este precizatã, modul în stânjeni ºi stânjenul de 8 palme, peste tot 120 de fune”, adicã având

34care s-a transmis acesta în primã fazã are la bazã un caracter 3211 m . Din aceastã suptafaþã mai mult de o treime a intrat probabil în succesoral. Începând cu secolul al XVI-lea termenii de ocinã ºi dedinã 1744 în stãpânirea lui Scarlatache Costache, care parte a ajuns în cele

19apar împreunã, spre a se accentua ºi mai mult caracterul strãmoºesc . din urmã în stãpânirea lui Gavril Lambrino. De remarcat este faptul cã în În cazul de faþã, se poate presupune cã, în primã fazã, ocina s-a hotarnica din 1744 un anume Plãcintã a arãtat cã ,,hotarul Gãgeºtilor se transmis de la Sârbu la Agafia ºi la soþia lui Damian, pentru cã acestea întâlneºte cu al Peicaniului la o piatrã care este pe dâlma dealului este posibil sã fi fost fetele lui. În calitate de posibili urmaºi ai lui Sârbu, Elanului despre apus. Iar spre rãsãrit, sub dealul Elanului, în gura vãii copiii au participat alãturi de mame la vânzarea ,,bãtrãnului”. Nu se ºtie Gãgioae din jos de seliºtea lui Valsã Peicanul vândutã paharnicului care a fost contextul în care Iacob chihaia ºi cumnatul lui, Ion, au putut Costache o datã cu Peicani. Curmeziºul Gãgeºtilor a fost de 87 de fune cumpãra aceastã parte de pãmãnt în Gãgeºti, însã dupã câte se ºtie în capãtul spre apus, tot atât cât ºi hotarul Peicanilor pânã la hotarul

35dreptul de protimisis a apãrat solidaritatea din cadrul unei moºii pânã Ivãºcanilor; iar mijlocul în capãtul despre rãsãrit s-au aflat 72 pol fune” . 20aproape de mijlocul secolului al XIX-lea . În acest context se impune a fi În 1803 conform ,,Condicii liuzilor”, localitatea Gãgeºti era a

precizat cã un grad de rudenie trebuie sã fi existat între cei care au spãtarului Ioradache Catargiu, fãcea parte din ocolul Roºieºti ºi avea 28 21 36vândut ºi cei care au cumpãrat . de liuzi care trebuiau sã plãteascã un bir anual de 664 lei . Nu se ºtie

De la 1644 pânâ la 1706 din nou nu mai sunt informaþii despre satul pentru cât timp a stãpânit boierul acest sat însã de reþinut în ceea ce-l Gãgeºti sau stãpânii ei funciari. Referitor la acest din urmã an, un izvod priveºte este faptul cã, în contextul conflictului ruso-turc desfãºurat între de la 6 mai, spune cã Lupu Costache vornicul a cumpãrat de la rãzeºii de 1806-1812, moment în care trupele ruseºti ºi turceºti purtau rãzboi pe

22la Gãgeºti 49 de fune de pãmânt , în timp ce restul s-a împãrþit în felul pãmânt moldovenesc, acesta a înmânat în luna iunie a anului 1810 lui urmãtor: „16 funii ºi 5 stãnjeni lui Tudurachi, 8 funii lui Gligori, 14 stâjeni Napoleon I la Paris niºte scrisori ale boierilor moldoveni prin care s-a lui Baltag, 7 funii lui Constantin Arventie, douã funii ºi cinci stânjeni lui cerut ,,Vãtrai, douã funii ºi 6 stânjeni lui Romila, o funie ºi 6 stânjeni lui nu se ºtie cui, o funie ºi 5 stânjeni lui Mãlahie, 9 funii lui Tudurachi ºi un bãtrân ºi jumãtate care mergeau pânã în hotarul lieºtilor, au fost cumpãraþi de

23Ilinca pãhãrniceasa cu 9 ughi” . E adevãrat cã din 1644 ºi pânã la 1706 a trecut mai mult de jumãtate de secol în care la nivelul stãpânilor funciari se putea întâmpla orice însã este puþin probabil ca vânzãtorii sau cumpãrãtorii actului de la 1644 sã fi fost mari boieri atât timp cât nu mai apar menþionaþi în alte acþiuni de acest gen sau în funcþii la fel ca majoritatea celor de viþã nobilã, a avut bunuri

40dregãtoreºti. funciare rãspândite în mai toatã Moldova . De reþinut este faptul cã în Revenind la Lupu Costache, se poate spune cã nu se cunosc „arborele genealogic al familiei Catargiu”, întocmit de Ioan Tanoviceanu,

41împrejurãrile care i-au oferit posibilitatea de a pãtrunde în cercul acesta nu apare . În ceea ce priveºte familia sa este consemnat faptul stãpânilor de pãmânt de la Gãgeºti. Aceºtia erau rãzeºi ºi probabil el nu cã este de origine greacã ºi descinde din fraþii Necula ºi Ienache Catargi, a putut intra în rândurile lor ca stãpân funciar decât dacã a beneficiat de care, l-a începutul secolului al XVII-lea, ocupã mari demnitãþi în ambele o ,,înfrãþire” sau o ,,zãlogire”, dacã un membru al neamului sãu care era þãri. Urmaºii lor s-au stabilit în cele din urmã în Moldova, iar între aceºtia

2442stãpân aici i-a vândut acestuia partea sa de moºie sau dacã a primit s-a remarcat ºi Iordache Catargiu . Nu se poate spune cu ceritutdine

danie, dare de zestre sau a reuºit sã facã schimb de moºii cu un stãpân dacã în momentul arestãrii i-au fost confiscate stãpânirile funciare, însã, 25de aici . În lipsa documntelor nu se poate preciza cu exactitate care au acest lucru este posibil având în vedere cã în 1813 locuitorii satului

fost împrejurãrile în care Lupu Costache a putut deveni stãpân funciar la Gãgeºti arendeazã teren pentru pãºune de la boierul Costache 43Gãgeºti, însã, situaþia de aici, poate sã fi fost similarã cu cea de la Iamandi, stãpânul moºiei Urdeºti . Nu se ºtie câþi vor fi fost aceºtia,

2644Giurcani . În ceea ce-l priveºte pe Lupu Costache, în jurul anului 1706, însã, în 1835, numãrul gospodãriilor din Gãgeºti era de 47 . Era astfel,

mai precis între anii 1705-1707, acesta a îndeplinit funcþia de mare un cãtun de categoria a III-a în care în care puteau trãi peste 200 de 45vornic al Þãrii de Sus. El a fost promovat de la dregãtoria de mare oameni . Recensãmântul realizat între 1859-1860, ne aratã cã în

46hatman, pe care a deþinut-o pânã în martie 1705, de cãtre Antioh Gãgeºti sat aºezat în ocolul Mijloiul al judeþului Fãlciu erau 214 suflete . Cantemir Vodã cu care a colaborat pe toatã domnia acestuia. Strânsa În anul 1864, când a fost decretatã legea comunalã, satul a devenit

47legãturã dintre domn ºi boier nu a fost lipsitã de incidente. Un exemplu reºedintã de comunã , iar în 1865 noua formã de organizare semnificativ este incidentul produs în 1706, la petrecerea logodnei fiicei administrativ-terirorialã era alcãtuitã din urmãtoarele sate: Gãgeºti, lui Antioh cu ªtefan Brâncoveanu, când Lupu, temperament coleric, 48Giurcani, Grozeºti ºi Peicani . ameþit de bãuturã, l-a atacat pe domn criticându-l pentru cã lãsase Pentru a conchide cele câteva rânduri prin care s-a încercat treburile þãrii pe seama grecului Panait Morona ºi a vistiernicului Ilie reconstituirea pãrþii de istorie a satului Gãgeºti dupã documentele care

27Cantacuzino . încã se mai pãstreazã, se poate menþiona cã în expunerea de faþã, acolo De la 1706 ºi pânã la 1742 nu mai sunt menþiuni legte de moºia unde se înregistreazã goluri documetare nu s-a putut recurge decât la

Gãgeºti. În acest din urmã an, la 19 mai, Gavril Lambrino paharnicul a câteva analogii realizate pe baza unor argumente logice. scos un izvod asupra a 48 funii ºi jumãtate de pãmânt din Gãgeºti pe Dacã în momentul atestãrii documentare satul avea un singur

28care îi cumpãraserã de la un Beºleagã . Chiar dacã nu se ºtie cine au stãpân funciar, treptat numãrul acestora a crescut pentru cã dreptul de fost aceºtia, de reþinut rãmâne faptul cã la începutul secolului al XVIII- protimisis a jucat un rol important în apãrarea obºtii. La începutul lea moºia era stãpânitã atât de rãzeºi cât ºi de boieri. Întrucât la 1716 secolului al XVIII-lea întrucât acesta a început treptat sã decadã, rãzeºii

29Lupu Costache a murit , probabil, soþia sa, Ruxandra, fiica lui Ionaºcu satului ºi-au pierdut o parte din avutul funciar pentru cã boierii ºi-au fãcut Balº ºi al Tofanei Dubãu, a avut grijã de moºiile sale. Nu se poate preciza loc în mijlocul lor prin diverse mijloace. Relaþiile dintre rãzeºi ºi boieri au câtã vreme a putut îndeplini aceastã misiune, însã, cert este faptul cã pe fost tensionate, astfel încât, la începutul secolului al XIX-lea, cei din unul din cei doi fii ai lui Lupu Costache, anume Scarlatache, îl gãsim în urmã înving. Vechii stãpâni sunt deposedaþi de pâmânt spre începutul

301744 arãtând hotarnicilor moºiei Gãgeºti uricul tatãlui sãu , probabil, în secolului al XIX-lea, astfel cã, satul Gãgeºti ajunge, în cele din urmã, sub dorinþa de a-ºi recupera cele 46 de fune de pãmânt. Dupã câte se stãpânirea stolnicului Iordache Catargiu. Cãtre mijlocul secolului al XIX-cunosc, imediat dupã moartea tatãlui sãu, Scarlatache a asistat

izgonirea trupelor ruseºti din þarã ºi luarea acesteia sub protecþia 37împãratului” . Se pare cã în viaþã a trebuit sã depãºeascã ºi incidente.

Reîntors în þarã de la Paris, la 17 februarie 1811, spãtarul a fost arestat, 38percheziþionat ºi dus sub excortã în Rusia . Se poate spune cã, a reuºit

sã revinã în Moldova pentru cã, în 1831, în comitetul de reformã moldo-valah al regulamentului organic, este menþionat un Iordache Catargiu mare vistiernic, alãturi de vistiernicii Mihail Sturdza, Constantin

39Cantacuzino ºi vornicul Costache Conachi . Despre Iordache Costache s-a scris cã,

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

10

priveºte darea de zestre aceasta putea fi primitã atât prin cãsãtorie, cât lea nu se ºtie cine va fi stãpânit la Gãgeºti. Cert este cã în 1835 ºi 1839, ºi din plãcerea de a nu refuza dorinþa unei persoane care nu avea este revizuit ,,Hrisovul sobornicesc din 1785”. În aceastã perioadã s-au urmaºi (aceasta din urmã fiind rudã cu persoana care urma sã fãcut mari eforturi pentru extindera marilor domenii funciare ale boierilor

49 primeascã darea de zestre). Dreptul de protimisis apãra darea de ºi restrângerea sau chiar desfiinþarea dreptului de protimisis . Cu toate zestre, în sensul cã moºia de zestre vândutã putea fi rãscumpãratã, dar acestea, populaþia reuºeºte, dacã nu sã primeascã pãmânt spre a-l ea favoriza întrarea în rândurile rãzeºilor ºi prin aceasta, uºura lãrgirea stãpâni, sã obþinã pãmânt în arendã de la Costache Iamandi, care este zestrei prin cumpãrãturi, în dauna integritãþii obºtii. Acest aspect se

posibil sã fi stãpânit ºi la Gãgeºti. O datã cu anul 1864, situaþia internã pare cã nu a constituit un pericol mare de extensiune pentru integritatea

administrativã a þãrii se modificã, satul Gãgeºti devine reºedinþã de obºtilor rãzeºeºti. O formã cu adevãrat periculoasã pentru satele

comunã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din localitãþile Gãgeºti, rãzeºeºti a fost schimbul (Maria Dvoracek, Georgeta Crãciun, op. cit., Giurcani, Grozãºti ºi Peicani. p. 5).

26. Pentru mai multe detalii vezi Ciprian Gicã Toderaºcu, Evoluþia stãpânirii Note: funciare în satul Giurcani, în ,,Elanul”, nr. 74, aprilie 2008, pp. 1; 6-10.

27. Elena Monu, Istoria unei familii-Costache, tezã de doctorat, Iaºi, f.a., 1. Ciprian Gicã Toderaºcu, Începutul istoriei satului Gãgeºti în lumina pp. 101-102.

câtorva documente medievale, în ,,Elanul”, nr. 71-72, ianuarie- 28. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. 239, nr. CXCVIII. februarie, 2008, pp. 8-9; 7-8. 29. Elena Monu, op. cit., p. 107.

2. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. II, (1449-1486), 30. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. CXLII-CLXIII.întocmit de Leon ªimanschi, Georgeta Ignat ºi Dumitru Agache, 31. Elena Monu, op. cit., p. 112. Bucureºti, Editura Academiei Române, 1976, pp. 171-172, nr. 120. 32. Cornelui Istrati, Condica lui Constantin Mavrocordat II, Iaºi, 1986, p.

3. Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XV, vol. II 143, nr. 344 ºi p. 150, nr. 369. (1476-1500),Bucureºti, Editura Academiei, 1954, pp. 136-137, nr. 220. 33. Elena Monu, op. cit., p. 112.

4. Ibidem, veacul XVI, vol. I, pp. 24-27, nr. 24. 34. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. CXLIV.5. Ibidem, pp. 122-123, nr. 116. 35. Ibidem. 6. Ibidem. 36. Theodor Codrescu, Condica liuzilor, în ,,Uricariul sau colecþiune de 7. DRH, vol. II, pp. 171-171, nr. 120. diferite acte care pot servi la istoria românilor”, vol. VIII, Iaºi, 1886, p. 8. Dacã la 5 iunie 1464 în Gãgeºti au intrat stãpâni funciari Iganat ºi Ivan, 247.

de la 24 martie 1518 Parasca, Gagea, Varvara ºi Tecla erau noii 37. Politica externã a României: dicþionar cronologic, coord. Ion posesori ai moºiei (ibidem; DIR, A, veacul XV, vol. II, pp. 122-123, nr. Calafeteanu, Cristian Popiºtenu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi 116). Enciclopedicã,1986, p. 96.

9. Ibidem, veacul XVI, vol. I, p. 156, nr. 324. 38. Anton Moraru, Tragedia românilor din Basarabia, în ziarul ,,Literaturã ºi 10. Ibidem. artã” din 27 matie 2008, consultat în data de 01.05.2008 site-ul 11. Ioan C. Filitti, Proprietatea solului în Principatele Române pânã la 1864, http://www.literaturasiarta.

Bucureºti, f. a., p. 119. 39. Regulamentul Organic al Moldovei, ediþie integral realizatã de Dumitru 12. DRH, A, vol. III, pp. 367-370, nr. 204, pp. 435-436, nr. 244; Din ramura Vitcu ºi Gabriel Bãdãrãu cu sprijinul lui Corneliu Istrati, Iaºi, Editura

lui Gagea de la Gãgeºti este posibil sã fi provenit ºi Gagea a cãrui Junimea, 2004, p.99. Iordache Catargiu a avut o fiicã mãritatã cu C. nepoþi, Pãcurar, Toader, Vasile ºi Apostol, fii Irinei, erau stãpâni în Forãscu ºi fiu pe: ªtefan Catargiu, om politic, fost ministru ºi caimacam Tãmãºeni la 20 aprilie 1626. Vezi în acest sens ibidem, vol. XIX (1626- de trei, inainte de alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1628), întocmit de Haralambie Chirica, Bucureºti, Editura Academiei, Moldova(Octav George Lecca, Familii Boiereºti române. Istorie ºi 1969, pp. 62-63, nr. 45; ibidem vol. XXIII (1635-1636), întocmit de Leon genealogie, dupã izvoare autentice, cu adnotãri, completãri ºi desene ªimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat, Dumitru Agache, Bucureºti, de Mateiu Caragiale, Ediþie de Alexandru Condeescu, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1996, pp. 27-29, nr. 28; ibidem vol. XXVII, Editura Libra, 2000, p. 216). pp. 73-74, nr, 64. 40. Moºia Mãrãºeºti i-a aparþinut începând cu anul 1811. În 1827 o va

13. Mihai Costãchescu, Documente moldoveneºti de la ªtefãniþã Voevod arenda lui Gheorghe Ianoliu. În þinutul Tecuci a avut moºiile Ionãºeºti ºi (1517-1527), Iaºi, 1943, pp. 43-47, nr. 10. Sclipoteºti. A deþinut vii la Odobeºti ºi Crucea (Ion Stãnel,

14. DRH, A, vol. XIX, pp-62-63, nr. 45. Mãrãºeºti–crâmpeie de istorie, în Clio, nr.22/2008, consultatã în data 15. Ibidem, vol. XXVII, pp. 73-74, nr. 64. de 01.05.2008 pe site-ul http://www.primariamarasesti.ro).16. Ibidem. 41. Arborele genealogic a fost publicat de Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi 17. Iurie Zavadski, Dicþionar de istorie medie a Moldovei. De la izvoade, vol. IX, Iaºi, 1914.

descãlecatul þãrii pânâ la începutul domniilor fanariote (1359-1711), 42. Opinia lui ªtefan Sorin Gorovei pare a fi credibilã. El îºi susþine Chiºunãu, Editura ,,Museum”, 1995, p. 181. documentar punctul de vedere legat de familia Catargiu astfel încât

18. DRH, A, vol. XXVII, pp. 442-443, nr. 455. suntem la asentimentului lui. Pentru mai multe informaþii vezi: 19. Instituþii feudale din Þãrile Române. Dicþionar, coord. Ovid Sachelarie, Constandin Sion, Arhondologia Moldovei, Amintiri ºi note

Nicolae Stoicescu,Bucureºti Editura Academiei Romnâne,1988, p, contimporane. Boierii Moldoveni, text ales ºi stabilit, glosar ºi indice de 336. Rodica Rotaru, prefaþa de Mircea Anghelescu, postfaþã, note ºi

20. Ibidem, p. 390; Protimisisul a fost utilizat ca un mijloc de apãrare a unor comentarii de ªtefan S. Gorovei, Editura Minerva, Bucureºti, 1973, p. forme obºteºti de stãpânire. În momentul în care un membru al unei 100. Aici se aratã cã familia Catargiu este de neam rãzeºesc din obºti dorea sã-ºi vândã bunul funciar el trebuia mai întâi sã iasã din Molodva de la Crucea de Sus, de Modruzãºti, Pãþãºti ºi Iþãºti, de la devãlmãºie dupã care putea vinde bunul celorlalþi membri sau rudelor þinutul Putnei, curgãtori din Toader Catargiu ºi Sanda Catargioae, din sale. În secolul al XIX-lea din cauza crizei funciare ºi a mãsurilor satul Crucea, ridicaþi la boierii aproape de 200 de ani, iar la boierii mai legislative din 1785, 1819 ºi 1839, ce au avut ca urmare mãrginirea mari de vreo 160 de ani, ridicându-se întâi Ilie Catargiu la logofeþia cea dreptului de protimisis în 1839, se produce o mare deposedarea a mare. Cu aceastã opinie este de accord Georgeta Crãciun care rãzeºi de pãmânt, având loc trecerea acestuia prin danie, dare de zetre, menþioneazã cã ascensiunea economicã social a Catargiilor a schimb ºi cumpãrare în stãpânirea marii boierimi (Maria Dvoracek, determinat situarea acestora, la mijlocul secolului al XIX-lea printre Georgeta Crãciun, Proprietatea rãzeºeascã ºi dreptul la protimisis în familiile de vazã ale þãrii. Vezi Georgeta Crãciun, Moldova în vremea Moldova la sfârºitul secolului al XVIII-lea pânã în prima jumãtatea domnitorului Grigore Alex. Ghica (1848-1856). Structuri economice ºi secolului al XIX-lea, în ,,Analele ªtiinþifice ale Universitãþii Alexandru I. structure sociale,Iaºi, Editura ,,Noel”, 1996, p. 25. Cuza din Iaºi”, serie nouã, XXXIV, 1988, pp. 3-12). 43. Ioan Iacomi, Gãgeºti-schiþã monograficã, în ,,Elanul”, anul II, 1999, nr.

21. Pentru mai multe informaþii legate de dreptul de protimisis vezi notele de 3, p. 2. la Ciprian Gicã Toderaºcu, Evoluþia stãpânirii funciare în satul Giurcani, 44. Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului al în ,,Elanul”, nr. 74, aprilie 2008, pp. 1; 6-10. XIX-lea, Constatãri istorice, geografice, economice ºi statistice pe

22. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii ºi apa Idriciului. Studii ºi documente, temeiul hãrþii ruse din 1835, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1957, p. 84. Huºi, 1924, p. CXLIII. 45. Ibidem, 176.

23. Idem, Surete ºi izvoade, vol. VII, Cuzeºtii, p. 239, nr. CXCVIII. 46. Din lucrãrile statistice ale Moldovei, cap. II, Populaþiunea pe 1859-1860, 24. ªtefan ªtefãnescu, Istoria românilor de la Mihai Viteazul la Constantin Iaºi, 1862, pp. 170-171.

Brâncoveanu, Editura Universitãþii din Bucureºti, 1996, pp. 18-19. 47. Adrian Macovei, op. cit., p. 1825. Pânã în secolul al XVIII-lea, dania a ajuns sã fie utiizatã ºi plãtitã mai 48. Indicele comunelor dupã noua organizare a legei comunale, Bucureºti,

scump decât vânzarea (care era supusã dreptului de protimisis), 1865, p. 36. întrucât permitea ,,dãruitului” sã cumpere din aºezarea respectivã, în 49. Maria Dvoracek, Crãciun Georgeta, op. cit., p. 12. virtutea dreptului de protimisis dobândit împreunã cu dania. În ceea ce

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

11

Moºia Tupilaþi.Stãpânire funciarã a marilor familii boiereºti Cerchez, Rosetti, Palade

ºi CostacheCiprian-Gicã Toderaºcu

Monica Pântea

Rãsfoind diferite acte, reviste ºi cãrþi, am descoperit faptul cã în dãdea drept fiu al lui ªtefan Tomºa) l-a trimis pe ªtefan Bleandea din 1 Tupilaþi sã clarifice neînþelegerile asupra unei moºii între Boul biv depresiunea râului Elan, subdiviziune a podiºului Bârlad , îºi au obârºia

vistiernic ºi Gherman din Nisporeºti, însã nimic concret în ceea ce sau ºi-au petrecut o perioadã din viaþã câteva familii din care ,,au rãsãrit priveºte aºezarea geograficã a localitãþii: ,,Io ªtefan voevod, cu mila lui vlãstari” ai elitei societãþii româneºti. Printre acestea, putem Dumnezeu, Þãrii Moldovei. Scriem slugii noastre ªtefan Blendea aprod enumera cantemireºtii, costãcheºtii, cuzeºtii, pãlãdeºtii, rosetteºtii din Tupilaþi, dãm ºtire cã s-au jãluit sluga noastrã Boul biv vistiernic ºi ºi cerchezeºtii. Încercâd a creea o descriere a primeleor trei familii în aºa au arãtat înaintea noastrã cã-l supãrã pe el Gherman din Nisporeºti, doar câteva cuvinte vom spune cã prin ,,viþa” lor nobilã au reuºit sã care ocinã au fost a lui cumpãrãturã de la rãposatul Irimia Moghilã dobândeascã puterea în stat, atât cea spiritualã, cât ºi cea voevod ºi are ºi îndreptãri pre acea ocinã, pentru aceea dacã-i vedea guvernamentalã. Prezentarea celorlalte trei familii în cadrul acestei cartea domniei mele, iar tu sã mergi ºi sã socoteºti cu ce împresoarã lucrãri este mai amplã de aceea, pentru început, ne rezumãm la a spune acea ocinã ºi cine i-au fãcut lui acele cãrþi de oprirea moºiei ºi sã-i spui cã atât pãlãdeºtii, rosetteºtii, cât ºi cerchezeºtii fac parte din marile lui sã lese în pace moºia vistiernicului Boului de mai sus scris, iar de i s-a neamuri boiereºti care au contribuit la prosperitatea Þãrii Moldovei mai

18ales în secolele XVI, XVII, ºi XVIII. pãrea lui strâmbãtate sã-i pui zi ca sã stea de faþã înintea noastrã” . 2 Documentul emis în timpul domniei lui Vasile Lupu, aprilie 1634 ºi Dacã puterea temporalã (regnum) , deþinutã în Moldova ºi în Þara

iulie 1653, ne transmite cã domnul Moldovei a întãrit, în urma judecãþii Româneascã, a fost cea care a adus familiilor Cantemir ºi Cuza statutul 3 4 dintre Pricopie Focea ºi Necula diacul cu Ion din Dãniceni, lui Pricopie de case domnitoare , puterea spiritualã (sacerdoþiul) a fost cea care a

195 Focea partea de ocinã a Dãrdãreºtilor din Pogoceni . Ceea ce este fãcut din neamul Costachi un mijloc de rãspândire a creºtinãtãþii . important constã însã în faptul cã cel ce a scris acest act a fost preotul Argumentul acestor afirmaþii este lesne de sesizat dacã urmãrim cu ªtefan din Tupilaþi:,,ªi am scris eu preot ªtefan ot Tupilaþi cu dzisa atenþie rolul jucat de unii membri ai acestor familii în cadrul societãþii

20dumisale” . româneºti. Ceea ce este important constã însã în faptul cã la baza Cu siguranþã este vorba despre satul Tupilaþi de pe valea râului afirmãrii lor, atât în plan politic, cât ºi în plan spiritual, a stat condiþia

Elan întrucât moºia Pogoceni se afla în vecinãtatea sud-vesticã a socialã datã de stãpânirile funciare. 21În strânsã legãturã cu introducerea pe care am fãcut-o anterior, în acestuia , însã dupã cum am precizat în rândurile de mai sus datarea

cele ce urmeazã evidenþiem douã aspecte. În primul rând, relevãm un exactã a documentului nu a putut fi stabilitã, astfel cã nu putem spune 6 decât cã domnia lui Vasile Lupu rãmâne un punct de reper pentru scurt istoric al satului Tupilaþi, localitate a comunei Gãgeºti , situatã pe

7 atestarea documentarã a satului Tupilaþi. malul drept al pârâului Elan , la circa 8 km de satul reºedinþã de comunã, Urmãtorul document care ar putea face referire la existenþa satului respectiv la circa 58 km de oraºul Bârlad, iar în al doilea rând, punem în

Tupilaþi de pe valea Elan poate fi cel emis la data de 18 iunie 1665 din prim planul atenþiei câteva date, poate puþin cunoscute, despre patru timpul domniei lui Eustratie Dabija (septembrie 1661 - septembrie familii nobiliare ale Molodovei, anume Cerchez, Rosetti, Palade ºi 1665). Actul ne spune cã Tudosie, nepot Gonþii, a vândut lui Dunca vel Costache. Înainte de a dezvolta obiectivele propuse dorim, totuºi, a vistiernic jumãtate din Bãhnãreºti, situat lângã Bãbicenii din þinutul menþiona câteva cuvinte despre primele trei familii cu care am fãcut Tutova ºi cã la aceastã tranzcþie a participat ºi Lazor din Tupilaþi. În ceea cunoºtinþã la începutul acestei lucrãri. ce priveºte provenienþa lui Lazor nu avem date concrete, însã credem Obârºia familiei, din care s-au nãscut domnii Moldovei Constantin

8 cã este Lazãr Moºuleþ care la 1 iulie 1672, în timpul domniei lui Cantemir (iunie 1685 - martie 1693) ºi Dimitrie Cantemir (noiembrie 229 Gheorghe Duca (noiembrie 1668- august 1672) a fãcut danie 1710 - iulie 1711), este satul Siliºteni , în timp ce a familiei, din care s-a

23comisului ªtefan Cerchez pãrþile sale din satul Tupilaþi . Dacã despre nãscut Alexandru Ioan I. Cuza, domnul Principatelor-Unite ale Moldovei 10 11 Lazãr Moºuleþ nu cunoaºtem mai multe lucruri, despre ªtefan Cerchez ºi Þãrii Româneºti (1859-1866) , este satul Bãrboºi .

documentele ne transmit informaþii valoroase. Ele ne aratã cã la 3 martie Asupra obârºiei familiei Costachi este greu a ne pronunþa 1690 ªtefan Cerchez a ajuns stãpânul funciar al întregii moºii Tupilaþi de deocamdatã. Documentele de care dispunem nu ne indicã informaþii pe valea râului Elan. Astfel, la 15 iulie 1673 Grozava a fãcut danie cãtre concrete în acest sens. Unii istorici cred cã ar putea fi vorba de satul

12 13 ªtefan Cerchez pãrþile sale din satul Tupilaþi. La 4 iunie 1674 Nastasia ºi Bãrlãleºti (situat pe pârâul Dumitra, comuna Epureni, judeþul Vaslui) , 14 Cristina au fãcut acelaºi lucru. La 30 martie 1676 Pavãl, Maria ºi Gliga în timp ce alþii sunt de pãrere cã satul Roºieºti (situat în comuna

15 au vândut comisului ªtefan Cerchez pãrþile lor din satul Tupilaþi. La 17 Roºieºti, judeþul Vaslui) ar fi locul de obârºie al familiei Costachi. Cert martie 1670 a fost rândul ªtefanei Edoaea sã vândã avutul ei din satul este faptul cã pe aceste douã meleaguri, familia Costachi a avut

16 Tupilaþi tot lui ªtefan Cerchez, pentru ca la 3 martie 1690, ªtefan stãpâniri funciare mai bine de 200 de ani .Cerchez, sã ajungã sã deþinã tot satul Tupilaþi. Întrucât cumpãrase toatã Revenind la dezvoltarea obiectivelor noastre, susþinem cã, în ceea moºia Tupilaþi, domnul Moldovei, Constantin Cantemir Vodã, i-a dat ce priveºte depresiunea Elan, numai zona mijlocie a acesteia prezintã

24hrisov de întãriturã asupra ei . un interes deosebit pentru noi. Spaþiul cuprins între localitãþile Poºta Stãpânirea funciarã pânã la 3 martie 1690, în ceea ce priveºte Elan ºi Rai (Vãdeni) conþine aºezãri statornice a cãror istorie nu a fost

moºia Tupilaþi, poate fi caracterizatã drept una fragmentarã având în încã aºternutã într-o lucrare de anvergurã. Acest aspect constituie vedere faptul cã nu aparþinea unei singure persoane, ci era împãrþitã mai motivul principal pentru care am pornit în cercetarea acestei zone.multor oameni. În ceea ce priveºte aceºti oameni, care, dupã cum am Arealul geografic a cãrei istorie încercãm sã o reconstituim prin vãzut în rândurile de mai sus, au vândut pãrþile lor din moºia Tupilaþi lui articolul de faþã se rezumã, însã, numai la istoria pãrþii de nord a

17 ªtefan Cerchez, nu ºtim nimic. Ne permitem totuºi a preciza cã probabil teritoriului actualei comune Gãgeºti, unde întâlnim situat satul Tupilaþi . 25 26aceºti oameni erau rãzeºi , simpli stãpâni de pãmânt . Nu ºtim motivul Localitatea menþionatã este atestatã documentar în secolul al

pentru care ºi-au vândut stãpânirile funciare, însã cel mai probabil au XVII-lea, însã nu cunoaºtem data exactã. Ne confruntãm cu aceastã fãcut acest lucru din cauza datorilor acumulate în urma unor problemã din douã motive: nu suntem încã siguri de faptul cã actul împrumuturi. Neavând alte posibilitãþi de a-ºi plãti datoriile rãzeºii au fost emis la Iaºi în data de 6 aprilie 1615 face referire la satul Tupilaþi din nevoiþi sã renunþe la avutul funciar. Un alt motiv pentru care rãzeºii au depresiunea Elan ºi nu s-a putut data în mod exact documentul emis în renunþat la avutul lor este probabil dorinþa de a se muta într-o altã zonã. timpul lui Vasile Lupu, care face referire atât la moºia Pogoceni, cât ºi la Cu toate cã e greu de crezut cã un rãzeº poate renunþa într-o astfel de ,,preotul ªtefan din Tupilaþi”. manierã la stãpânirea sa funciarã, documentele ne spun cã moºia Documentul din 6 aprilie 1615 ne spune doar cã ªtefan al II-lea Tupilaþi era la începutul secolului al XX-lea o colonie de turcomani Tomºa voievod al Moldovei (decembrie 1611 - noiembrie 1615; care se

27ortodoxi adusã de boierii Costãcheºti în secolul al XVIII-lea .

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

12

Îndepãrtându-ne momentan de evoluþia istoricã a satului Tupilaþi, acþiunile lor anticantemirene, misiune ce i-a revenit lui Vasile Gavriliþã: revenim la comisul ªtefan Cerchez pentru a menþiona câteva aspecte „la cãderea nopþii, Vasile vine singur, sã cineze la ªtefan, dupã vorbã. legate de nemul sãu. Boierul ªtefan Cerchez, care la 3 martie 1690 ºi-a Aºezându-se amândoi la cinã, bea anume vin mai mult decât se cuvine inclus în avutul sãu funciar ºi moºia Tupilaþi, face parte dintr-un neam de ispitã ºi îl sileºte ºi pe gazdã sã bea. Astfel înveselindu-se ei, începe

28 sã strecoare în vin cuvinte de ispitã, dar ªtefan face pe surdul ºi, ca ºi boieresc de origine cerchezã, dupã cum aratã ºi numele . cum nu le-ar fi înþeles, încearcã sã întoarcã vorba de la asemenea Din punct de vedere cronologic neamul Cerchez este atestat în cuvinte în doi peri. Dupã cinã însã, când beau cafeaua (dupã obicei), Þara Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea, însã cu trimitere la finele depãrtându-i pe ceilalþi, Vasile îi spune mai pe faþã ºi limpede cã „are sã-i secolului al XVI-lea. Apariþia lui în Moldova a fost pusã în legãturã cu spunã ºi sã-i destãinue o vorbã spre folosul întregii þãri, ºi dacã îi cãsãtoria domnului Vasile vv. Lupul, în 1638, cu Ecaterina Cerchez, „fata fãgãdueºte cu jurãmânt cã n-are s-o descopere nimãnui, el îi va vãdi unui mârzac de ai lor (n. n. – din „Þara Cerchijascã”), cu care au trãit apoi aceastã tainã”. ªtefan, „cugetând cã nu va auzi de la dânsul nimic pânã la sãvârºitul sãu”, care va fi mama viitorului domn ªtefãniþã vv. împotriva domnului , ci altceva, care sã þinãteascã la interesul de obºte, Lupul. Venind în Moldova, Ecaterina a fost însoþitã de un grup de jurã”. În aceastã situaþie, Vasile Gavriliþã îi destãinui planurile boierilor cerchezi format din persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili, rebeli, spunându-i despre posibila mazâlire a domnului. Aflând despre rude ale Ecaterinei, ºi terminând cu robi. Aceastã micã comunitate intenþiile conspiratorilor, ªtefan Cerchez mare comis, percepe în alt mod caucazianã, venitã în Moldova împreunã cu doamna Ecaterina, s-a decât sperase Gavriliþã: „fãcutu-le-ai, oare, cunoscute domnului sau dovedit a fi credincioasã domniei. Ei au fost alãturi de Vasile vv. Lupul ºi altuia dintre sfetnicii lui? ” ºi, continuã ªtefan, „cãci mai degrabã lui vodã în momentele grele în timpul conflictului cu Gheorghe ªtefan. Cerchezii trebuia s-o destãinui acestea decât mie. Cãci slujitorul credincios întru participã la lupta de la Popricani, alãturi de Hânceºti ºi Hânþeºti: „ªi era aceasta îi este credinþa, cã nu numai sã îndeplineascã cu credinþã o ºi ai noºtri, carii þinea cu Vasile-vodã, pe lângã ªtefãniþã-pãharnicul, den îndatorire ce i se dã pe seamã, ci, pe lângã aceasta sã-ºi apere din toate Hãnceºti ºi den Hânþeºti o samã ºi câþi cercheji de-a lui Vasile vodã, carii puterile sale domnul, de primejdiile ce i-ar veni de la uneltirile vrãjmaºilor toþi aceºte mãrsese cu boierii cei trimiºi de Vasile-vodã la Hmil-

29 ºi ale neprietenilor”. În aceste condiþii, Vasile Gavriliþã hotãrãºte, pentru hatmanul” .a se salva, sã destãinuie cele ºtiute despre conspiraþia lui Lupu Bogdan Familia Cerchez este atestatã documentar în Þara Moldovei la mare spãtar ºi ginere domnului. „Prea bine, – zice ªtefan – dar aº dori sã mijlocul secolului al XVII-lea, însã cu trimitere la finele secolului al XVI-i le spui de faþã cu mine, ca sã le aud ºi eu, ºi ca nu cumva, cunoscându-lea, datoritã documentului din 11 septembrie 1645. Actul conþine date le eu pe toate ºi tãcând, sã se parã cã a auzit asemenea lucruri de la altul despre Cerchezeºtii de la finele secolului al XVI-lea - prima jumãtate a înainte decât de la mine”. Pleacã apoi împreunã la Lupul Bogdan, care-l secolului al XVII-lea. La aceastã datã, Gheorghe vv. ªtefan întãreºte pune la curent pe domn ºi, în aºa mod, a fost împiedicatã o încercare din niºte þigani Irinei, soþia lui Ioniþã Cerchez fost mare stolnic ºi fiului ei afarã, care utilizau ambiþiile ºi spiritul de nesupunere al marilor neamuri ªtefan, pe care îi stãpânise Cerchez spãtarul, tatãl lui Ioniþã Cerchez boiereºti, de a înlãtura domnul legitim, care întruchipa þara, situaþie fost mare stolnic, „de la cei de mai înainte ºi bãtrâni domni”, având ºi

36favorabilã oricui numai nu Þãrii Moldovei .ispisoc „de împãrþealã de la Moise Movilã voievod, când s-au împãrþit Comportamentul lui ªtefan Cerchez este unul ideal ºi reprezintã Cerchez spãtarul cu sora sa”. De la împãrþirea þiganilor dintre Cerchez

tipul clasic pentru mentalitatea veche a boierimii slujitoare, formatã încã spãtarul ºi sora sa, primului i-a revenit Toader þiganul ºi Avrãmia, copiii în perioada lui ªtefan cel Mare, însã pentru a doua jumãtate a secolului lui Simion þiganul ºi ai Titianei, „care acel Simion þiganul le este lor de al XVII-lea, este ceva, deºi recunoscut de toþi ca model ºi datorie, pentru demult de moºie, iar Titiana þiganca a fost danie de la Aron Voievod lui un nobil, însã situaþia realã în care se afla la etapa datã, dominatã de Cerchez cel Bãtrân”. De asemenea, Gheorghe vv. ªtefan le mai

30 spiritul societãþii orientale, reprezentat în special de boierii greci, întãreºte 10 þigani, toþi copiii lui Toader ºi ai Avrãmiei . 37contribuia la descompunera vechilor valori .Documentul în cauzã permite stabilirea începuturilor

ªtefan Cerchez a fost cãsãtorit cu Axiþa, fiica lui Enache Palade Cerchezãºtilor în Þara Moldovei, încã în a doua jumãtate a secolului al 38XVI-lea. Alte detalii referitoare la Cerchez cel Bãtrân, cãruia domnul postelnicul . Copiii lor au fost Niculae Cerchez diac de cãmarã ºi,

Aron vv. Tiranul (1591 - 1595) îi fãcuse danie niºte þigani, nu sunt probabil Ionaºco Cerchez (care are ca fiu pe Ion Cerchez) ºi Sandu 39cunoscute. Deoarece este numit în document „cel Bãtrân”, se (Alexandru) Cerchez .

presupune cã el era considerat întemeietorul neamului, deci primul Stãpânirile lui ªtefan Cerchez erau constituite din danii, moºii ºi reprezentant al neamului Cerchez. Acest Cerchez cel Bãtrân a avut cu cumpãrãturi. Dintre cele mai importante stãpâniri putem enumera o vie siguranþã cel puþin doi copii: Cerchez spãtarul, al cãrui prenume cu pomeþi în ocolul târgului Iaºi, la Copou, cumpãratã cu 55 de galbeni rãmâne deocamdatã necunoscut, ºi o fiicã, despre care se ºtie doar cã, de argint, la 12 mai 1663, un loc de casã tot în târgul Iaºilor, pe uliþa dupã moartea pãrintelui împarte averile rãmase cu fratele sãu în timpul Piciorogoae, pe care îl avea de la socrul sãu Enache Palade, un loc de domniei lui Moise vv. Movilã (1630-1631; 1633-1634). Nu-i exclus cã dughene, tot în Iaºi, pe Uliþa Chervãsãriei, ºi pãrþi de moºie pe care le

40Cerchez spãtarul sã fi deþinut aceastã dregãtorie anume în domnia lui avea în satul Costeºti din Þinutul Tutovei . De asemenea, ªtefan 31Moise vv. Movilã . Cerchez avea multe alte stãpâniri în sate precum Turbãþeºti (în þinutul

Fiul lui Cerchez spãtarul era Ioniþã Cerchez, mare stolnic în timpul Cârligãturii), Glãvãneºti (în þinutul Iaºilor), Feþingheºti (în þinutul Putnei), 41lui Vasile vv. Lupul, cãsãtorit cu Irina, fiul cãrora a fost ªtefan Cerchez. Uscaþi (în þinutul Vasluiului), Babiceanii ºi Tupilaþi (în þinutul Fãlciului) .

Despre ªtefan Cerchez, documentele din epocã oferã mai multe Reluând istoria celei din urmã moºii, anume Tupilaþi, menþionãm informaþii. Este menþionat în documente la 1654, fãrã dregãtorie, ºi la 12 cã, dupã cum am putut vedea în rândurile de mai sus, ªtefan Cerchez mai 1663,este atestat în calitate de comis. Deþine dregãtoria de comis al era cãsãtorit cu Axiþa sau Acsiniþa, fiica lui Enache Palade postelnicul. II-lea pânã la 29 iulie 1671. Între 20 mai 1681 ºi 15 aprilie 1682 este mare Împreunã cu aceasta a stãpânit toatã moºia de la Tupilaþi din martie

32 42postelnic. În perioada 9 iunie 1686 ºi 24 august 1694 este menþionat în 1690 pânã în mai 1700, adicã timp de peste 10 de ani . În ceea ce o 33documente în dregãtoria de mare comis . priveºte pe Axiþa nu cunoaºtem foarte multe lucruri. ªtim doar cã a fost

43 44În domnia lui Constantin vv. Cantemir, deþinând dregãtoria de singura descendentã a postelnicului , a fost vara lui Ion Palade ºi 45mare comis, s-a bucurat de cea mai mare încredere din partea domnului mãtuºa de pe vãr a lui Dumitraºco Ion Palade .

– „cum acesta avea mare trecere pe lângã domn ºi era mereu faþã la Acsiþa, împreunã cu ªtefan Cerchez, fiul lui Ioniþã Cerchez, a curte ºi la masã” – ºi era la curent cu „toate tainele domnului”. Dimitrie botezat-o pe fiica lui Iordache Rosetti ºi a Saftei N. Racoviþã,

46Cantemir îl caracterizeazã ca „om cu frica lui Dumnezeu ºi slujitor de Acsiþa , care dupã cum bine se observã îi poartã numele. Acesteia din credinþã tuturor domnilor, vesel pe la ospeþe ºi taclale, dar cu mãsurã în urmã, ªtefan Cerchez împreunã cu soþia sa i-au fãcut danie satul

34 47toate ºi chibzuit” . Tupilaþi la 30 mai 1700 , moment în care domn al Moldovei era Antioh 48ªtefan Cerchez mare comis a avut posibilitatea sã-ºi arãte Cantemir . Documentul care evidenþiazã aceastã danie este urmãtorul:

credinþa faþã de domn, unul din principiile de bazã ale nobleþei, pe care ,,Adecã eu ªtefan Cerchezul vel comis ºi cu giupãneasa me Acsiþa nici marii boieri de viþã veche nu-l mai respectau, în aºa fel slujind scriem ºi mãrturisim cu acest adivãratu al nostru cum noi di bunã voe domnului el slujea ºi þãrii. A fost acel boier care a destãinuit domnului noastrã, di nime nevoiþi nici asupriþi, am dat ºi am dãruit di la noi finii sãu, în mod conºtient, despre conspiraþia boierilor Costineºti ºi noastre Acsiþii cucoanii dumisali Iordache Rusãt vel vistiernic un sat Gavriliþeºti, în spatele cãrora se afla Constantin vv. Brâncoveanu, care, anume Tupilaþii pre apa Elanului la þinutul Fãlciului cari ni este nouã la rândul sãu, era manipulat de cãtre grecii Cantacuzineºti, exponenþi ai driaptã ocinã ºi moºie în veci. ªi i-am dat ºi zapisili celi vechi ce am avut

35finanþei constantinopolitane în Þara Româneascã . noi pre acest sat. ªi cându am fãcut acest zapis di danie finii noastre Boierii rebeli, ºtiindu-l pe ªtefan Cerchez mare comis drept om de Acsiþii, l-am fãcut dinaintea a mulþi boieri di curte anume: dumnialui

încredere al lui Constantin vv. Cantemir, hotãrâserã sã-l facã complice la Neculai Donici vel logofãt ºi dumnialui Vasile Costachie vel vornic di þara

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

13

di gios ºi dumnialui Mitri Apostol vel Vornic di þara di sus ºi dumnialui cunoaºtem care va fi fost situaþia internã a satului Tupilaþi în aceastã Lupu Bogdan hatmanul ºi dumnialui Ion Pãladie vel slugeriu ºi dumnialui perioadã, însã conform tradiþiei se crede cã în secolul al XVIII-lea boierii Vasilie logofãt ºi dumnialor Pilat ºi Rojniþ ºi Orghiaº vornicii de poartã ºi costãcheºti au colonizat moºia Tupilaþi cu populaþie de etnie turcã alþi boieri carii sântu iscãliþi. ªi noi ni-am pus peceþile ca sã fie de ortodoxã.

49 Dacã în linii mari, în rândurile de mai sus, am putut trasa cãteva credinþã. Vãleatul 7208, mai 30” . 50 date cronologice cu privire la istoria satului Tupilaþi, în cele ce urmeazã, Acsiþa, fiica lui Iordache Rosetti (?1645-1720) , pare sã nu fi

rãmâne sã arãtãm importanþa anului 1765 în istoria acestei localitãþi. avut timp pentru a se bucura de roadele avutului sãu funciar întrucât a Acest an este semnificativ întrucât pe scena istoriei satului Tupilaþi fost nevoitã ca împreunã cu mama sa, Safta N. Racoviþã, sã se

51 reapare neamul Rosetti prin ªtefan Rosetti, fratele Acsiþei Rosetti. refugieze în Þara Ungureascã dupã ce tatãl sãu, respectiv soþul Saftei , 52 Acesta s-a reîntors în Moldova probabil la sfârºitul primului sfert a caracterizat drept ,,matca tuturor rãutãþilor” , a fost exilat mai întâi la

veacului al XVIII-lea din pribegia pe care a petrecut-o în Polonia Soroca, apoi în Rusia, la Kiev, de cãtre domnul Moldovei, Dimitrie împreunã cu fraþii sãi.Cantemir, în 1711, pentru cã nu era de accord cu dorinþa sa de a cãpãta

53 ªtefan Rosetti era fiul lui Iordache Rosetti ºi al Saftei N. Racoviþã. domnie ereditarã . Iordache Rosetti a stat arestat în Rusia circa doi ani 54 Era supranumit „Pribãscul” ºi a fost cãsãtorit cu Catrina Sturdza, cu care de zile . El a reuºit sã scape de detenþie datoritã cuscrului sãu,

a avut un fiu pe nume Vasile. Ceea ce este important constã, însã, în Constantin Brâncoveanu. Acesta a intervinit la Constantinopol în faptul cã o datã reîntors în Þara Moldovei a obþinut multe dregãtorii . La favoarea lui Iordache Rosetti, astfel cã Poarta a cerut ruºilor eliberarea

6655 30 iulie 1739 îl întâlnim deþinând funcþia de biv vel clucer . În 1741 ºi lui .

1742 a deþinut funcþia de vel paharnic. În 1743 era ispravnic de Vaslui. În Dacã Iordache Rosetti a reuºit în anul 1714 sã ajungã din nou în 56 1747 ºi 1478 a îndeplinit funcþia de vel ban, apoi în 1758 de vel vistiernic, þarã, unde a fost bine primit de noul domn, Neculai Mavrocordat ,

caimacam ºi hatman. În anul 1759 a ajuns logofãt, a devinit apoi vel Acsiþa, stãpâna funciarã a moºiei Tupilaþi, a cãrui datã de naºtere nu a 57 logofãt în 1760 ºi biv vel logofãt din 1764 pânã în 1766. putut fi stabilitã , nu a mai reuºit sã ajungã pentru cã a murit între anii

În ceea ce priveºte moºia de la Tupilaþi, nu ºtim motivul pentru care 1711-1714 în Þara Ungureascã împreunã cu mama sa: „Erã giupâneasa ªtefan Rosetti nu a încercat recuperarea ei imediat dupã reîntoarcerea lui templându-se de au fostu la acea vreme în þera Ungureascã, acolo s-sa în Moldova. Cert este însã faptul cã în 1765 a fost ridicatã hotarnica au template de au muritu, unde a murit, împreunã ºi o fiicã a sa care încã

58 satului Tupilaþi. ªtefan Rosetti a deschis proces la 13 martie 1765 lui era logoditã” . Se ºtie cã a avut un logodnic, însã numele sãu nu este 59 Manolachi Costachi spre a recupera moºia surorii sale Acsiþa. Procesul

precizat de cronicarul Ion Neculce . l-a câºtigat ºi la 16 martie 1765 a primit din partea lui Grigore Alexandru

În ceea ce priveºte moºia Tupilaþi, dupã plecarea Acsiþei în þara 67Ghica hrisov de întãriturã asupra celor stabilite la judecatã .Ungureascã, la începutul secolului al XVIII-lea, aceasta a devenit

La procesul din 13 martie 1765 au participat ,,ªtefan Rosãt vel stãpânire funciarã mai întâi a neamului boieresc Palade, iar apoi logofãt”, „Manolachi Costache biv vel Logofãt” ºi ,,Ion Paladi biv vel stãpânirea funciarã a neamului boieresc Costache.

68vornic”(Dumitraºco) . Deznodãmântul acestuia a fost decis prin Nu ºtim în stãpânirea cui a fost aceasta moºie de la plecarea analizarea actelor pe care le deþineau pãrþile implicate. ªtefan Rosetti Acsiþei Rosetti ºi pânã în 1714. Cel mai probabil, ea a fost deþinutã de avea actul de danie din 1700 dat de ªtefan Cerchez ºi Acsiþa, soþia lui, Acsiþa Cerchez. În 1714 stãpânirea moºiei Tupilaþi revine probabil lui fiinei lor Acsiþa Rosetti. Manolache Costache, care pretindea cã a Iordache Rossetti, tatãl Acsiþei care s-a reîntors în acest an din exil. Într-primit moºia Tupilaþi drept ,,zestri de la Pãlãdeºti”, deþinea actul dat de un documnet emis în 1716 se aratã faptul cã ,,vornicul Iordache Rosãt Acsiþa Cerchez în 1716 lui Ion Palade, vãrul ei. Documentul în cauzã sã nu aibã treabã cu vadurile de moarã ale moºiei Tupilaþi date lui Ion avea numai numele ºi pecetea boieroaicei ºi specifica, dupã cum am Palade”. Stãpânirea acestuia asupra moºiei Tupilaþi pare sã fi fost, însã, mai menþionat, faptul cã Ion Palade primeºte în dar vadurile de mori din foarte scurtã întrucât documentele de dupã 1716 nu mai amintesc de

60 Tupilaþi ºi pãrþi din moºia ce fusese cumpãratã de ªtefan Cerchez de la Iordache Rosetti, ceea ce ne face sã credem cã a trecut în nefiinþã . 69popa Edul ºi nemurile lui . Important este însã faptul cã, prin zapisul emis în 1716 de cãtre

În actul de la 1700, cu care a venit ªtefan Rosetti la judecatã, se Acsiþa Cerchez, Ion Palade vel spãtar, vãrul acesteia, a primit în 70aflau peceþile mai multor boieri, printre care ºi cea a lui Ion Palade . stãpânire vadurile de mori ºi unele pãrþi din moºia Tupilaþi pe care

71Acesta era tatãl lui Dumitraºco Ion Palade , martorul lui Manolache ªtefan Cerchez ºi soþia sa le cumpãraserã de la popa Edul ºi neamurile Costache la procesul din 13 martie 1765. Întrucât în rândurile lui. La aceastã datã se pare cã ªtefan Cerchez era mort întrucât pe zapis

61 documentului din 1700 s-a precizat cã Acsiþa a primit danie moºia nu apare decât numele Acsiþei Cerchez ºi pecetea ei . Tupilaþi împreunã cu vadurile sale de mori de la ªtefan Cercez ºi soþia Ion Palade, cel de al doilea fiu al lui Toader Palade mare vistiernic,

62 sa, s-a decis ca noul stãpân funciar al moºiei Tupilaþi sã fie ªtefan socotit ,,tulpiniþa spiþei Pãlãdeºtilor” , a stãpânit moºia de la Tupilaþi 72Rosetti . Documentul din 13 martie 1765 ne spune cã: ,,[…]ªi pânã în momentul cãsãtoriei Mariei, una dintre cele patru fiice ale sale,

dovedindu-se pricina în acest chipu, dat-au dumnealor Logofãt cu Manolachi Costache. Anul sãvârºirii acestui eveniment nu-l 63 Manolachi i vornic Ion Paladi ºi zapisele de pãrþi de la moºia a popii cunoaºtem, însã credem cã a fost înainte de 1733 . La baza ultimei idei

Edului ºi niamului popii Edului la mâna dumnealui vel logofãt. ªi dupã stã faptul cã Ion Palade a dat moºia Tupilaþi tinerilor cãsãtoriþi drept dania comisului Cerchez ºi a comisoaii ce adevãratã, dovedindu-se ca ,,zestre de nuntã”, dupã cum menþioneazã documentul din 13 martie

64 satul Tupilaþii au rãmas dreaptã moºie a dumnealui vel logofãt di pi 1765 , ori puþin dupã 1733, an în care-ºi încheie testamentul, acesta a 65 pãrintele dumnealui ºi de vremi cã în zapisele vechi scriu ºi cu vaduri de

murit, fiind îngropat probabil la biserica Bãcani . moarã ºi danie adevereºti satul Tupilaþii, noi aceasta, Preînãlþaþi

Chiar dacã în zapisul din 1716 este menþionat cã Ion Palade nu a Doamne, ce se au datu cu neºtiinþa noastrã, în frica lui Dumnezeu, cã

primit în stãpânire ºi restul moºiei Tupilaþi, adicã dania pe care Acsiþa dupã dania comisului Cerchez ºi a cerchezoaii, cu dreptate gãsimu sã

Palade (devenitã Cerchez) ºi ªtefan Cerchez o fãcuse finei lor, Acsiþa stãpâneascã dumnealui vel logofãt satul Tupilaþii, tot hotarul, cu tot

Rosetti, fiica lui Iordache Rosetti, totuºi întreaga moºie Tupilaþi a ajuns în venitul cum scriu ºi zapisele vechi. ªi cum ispisocul gospodice nu l-au

cele din urmã în stãpânirea lui Manolachi Costache,dupã cum dat cu zapisãle dumnealor logofãt Manolachi ºi vornic Ion Paladi,

menþioneazã actul din 13 martie 1765. socotim, dacã va fi porunca mãrii tale, sã-l de ºi ispisocul la dumnealui

Nu ºtim care dintre cei doi boieri, Ion Palade sau Manolache vel logofãt, cã la mâna dumisali sã cade a fi. ªi înºtiinþãm pe mãria

Costache, a îndrãznit sã-ºi impunã stãpânirea asupra întregii moºii de la 73ta[…],13 martie 1765, Gavriil mitropolit al Moldovei” . Tupilaþi. Cel mai probabil Ion Palade a acaparat întreaga moºie

Nu cunoaºtem cât timp a avut ªtefan Rosetti în stãpânire moºia de beneficiind de un context favorabil. Este vorba de situaþia imediat creatã 74la Tupilaþi. ªtim doar cã la 15 ianuarie 1766 încã mai trãia . Cu toate cã a dupã exilul lui Iordache Rosetti la Kiev ºi plecarea Acsiþei Rosetti în þara

75avut urmaº pe Vasile , nu credem ca acesta sã se fi ocupat de Ungureascã. Totodatã, este vorba de faptul cã fraþii Acsiþei au fugit în întreþinerea sau supravegherea moºiei Tupilaþi întrucât la sfârºitul Polonia de rãul lui Neculai Mavrocordat în anul 1709, astfel cã ei nu au secolul al XVIII-lea aceasta ajunge din nou în stãpânirea boierilor putut lupta pentru preluarea moºiei. Abia în 1765 ªtefan Rosetti se va

76costãcheºti . Nu ºtim ce mijloace au folosit aceºtia din urmã pentru a interesa de soarta acesteia. Moartea tatãlui Acsiþei, Iordache Rosetti, reintra în posesia moºieie Tupilaþi pentru cã documentele nu trateazã survenitã probabil în 1716, a fost un alt motiv care a favorizat acest aspect. Este posibil ca dupã moartea lui ªtefan Rosetti, Grigoraº acapararea întregii moºii Tupilaþi de cãtre Ion Palade. Costachi clucer, tatãl lui Veniamin Costache mitropolit, sã fi cumpãrat Acestea fiind spuse, limpede rãmâne faptul cã moºia de la Tupilaþi moºia de la Tupilaþi de la fiul acestuia Vasile pentru a-ºi mãri avutul sãu a fost stãpânire funciarã, din 1716 ºi pânã în anul 1765, mai întâi a funciar de pe valea Elan care era alcãtuit din moºia Mãlãeºti ºi familiei boiereºti Palade, iar mai apoi a neamului Costache. Nu

77Vutcani(aflate în vecinãtatea satului Tupilaþi) . Cert este însã faptul cã

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

14

78 99dupã moartea lui Grigoraº Costache clucer survenitã ,,prin 1782” , la Tupilaþi, ci în Mãlãeºti, la câþiva kilometri distanþã de prima moºie . 79 Fiindcã am adus în prim planul atenþiei aceastã moºie amintim faptul cã împãrþirea frãþeascã a moºiilor, satul Tupilaþi revine Elenei , ce-l de-al

80 în ,,Condica Liuzilor” din 1803, în þinutul Fãlciului, ocolul mijlocul, nu patrulea copil al lui Grigoraº Costache ºi al Mariei Cantacuzino . gãsim menþionat satul Tupilaþi, ci numai localitatea Mãlãeºti. Aceasta din Aceasta a avut în stãpânirea sa moºia de al Tupilaþi pânã în anul 1793, urmã se afla în stãpânirea lui ªerban Costache Negel, cãruia 80 de liuzi când o face danie fratelui sãu Veniamin Costache ,,curând numit

10081 trebuiau sã-i dea la 3 luni de zile câte 197 de lei . Întrucât apare episcop de Huºi” . Actul de danie a avut loc probabil datoritã faptului cã 82 menþionatã doar localitatea Mãlãeºti considerãm cã satul Tupilaþi, Elena s-a cãlugãrit sub numele de Elisaveta Monahia . Nu cunoaºtem

stãpânire a lui ªerban Negel, era vãzut ca parte a unui întreg.anul în care s-a petrecut acest eveniment, însã, ºtim cã a fost mai întâi 83 Nu se ºtie cu siguranþã, dacã fiul sãu, Iancu Negel, a continuat sã stareþã la mãnãstirea Socola , iar apoi stareþã la mãnãstirea Agapia

84 stãpâneascã moºia de la Tupilaþi. Documentele spun cã el era la 12 timp de 32 de ani unde a ºi murit . Data exactã a trecerii sale în nefiinþã iunie 1839 stãpân al moºiei Mãlãeºti. În 1846 Iancu Negel pare sã nu nu se cunoaºte. Se presupune cã s-ar fi produs între 1831-1833 pentru mai fi fost în viaþã, însã ºtim cã avea un fiu ce-ºi spunea Iancu cã în 1840 a avut loc dezgroparea de 7 ani de la moarte. Cu aceastã

101Costache . Acesta ,,a obiþinut la 8 august ocazie Veniamin Costache ,,tare mult s-au 1843 arendarea moºiilor Tupilaþi ºi Mãlãeºti, întristat mitopolitul”, vãzând ,,pe sora sa

85 din þinutul Fãlciului, pe o perioadã de doi ani, legatã”, deci neputrezitã . începând cu 23 aprilie 1844, cu suma de 29 mii În ceea ce-l priveºte pe Veniamin

10286 lei pentru fiecare an” . Prin acest document se Costache , acesta a avut în stãpânirea sa

87 înþelege clar cã nepotul lui ªerban Costache moºia Tupilaþi vreme de trei ani de zile . Însuºi Negel nu mai era proprietarul satului Tupilaþi. a scris despre aceasta cã a primit-o ca Nu ne putem da seama cui aparþinea moºia, moºtenire pãrinteascã: ,,din casa pãrinþilor însã dintr-un alt document, emis în anul 1848, mei nu am luat nimicã, ci doã moºii, care mi s-aflãm cã ,,locuitorii satului datorau comisului au ales în partea mea Tupilaþii la Fãlciu ºi Dimitrie Radu, posesorul moºiei Tupilaþi, 5000 Drãguºanii în þinutul Iaºii pe care le-am lãsat de lei. Aceºti bani trebuiau achitaþi pentru cã fraþilor mei; Drãguºanii lui Mateiu, fratelui celui locuitorii satului cumpãraserã de aceastã sumã mai mare; iar Tupilaþii, þiganii ºi dobitoacele lui

88 pâine. Suma de 5000 de lei a fost achitatã ªãrban, fratelui celui mai mic” . Distanþa de la comisului”. Roman, unde a fost mutat ca episcop la 1 iunie

Despre numãrul locuitorilor satului 1796, la Tupilaþi era mult mai mare decât cea Tupilaþi avem cunoºtinþe foarte puþine. ªtim de la Huºi la Tupilaþi, astfel cã a preferat sã doar cã satul Tupilaþi avea 87 de liuzi în anul dãruiascã moºia Tupilaþi fratelui sãu, vornicul

10389 1846 . Totodatã, în urma recensãmântului din ªerban Costache Negel .

1859-1860, Mãlãeºtii, Tupilaþii ºi Poºta Elanului Veniamin Costache s-a nãscut la 104aveau 739 de locuitori . sfârºitul lui decembrie 1768 la Roºieºti, în

În 1865 satul Tupilaþi fãcea parte din fostul judeþ Fãlciu, la circa 25 km de reºedinþa 90 comuna Mãlãeºti, care avea 159 de case ºi 170 actualã a comunei Gãgeºti . Era cel de-al

105de familii . treilea copil al lui Grigore Costache, poreclit 91 Încheiem acestã lucrare menþionând cã Negel, ºi Mariei Cantacuzino . La 1 ianuarie

asupra momentului de atestare documentarã a 1769, acesta a fost botezat de mãtuºa sa, satului Tupilaþi vom reveni, probabil în cadrul Elena Catargiu, nãscutã Costache, moment în

92 altui aritcol. Întrebãrile în ceea ce priveºte care a primit numele de Vasile .aceastã localitate nu s-au epuizat, ci În anul 1784 a fost îmbrãcat în ,,shisma dimpotrivã, o datã cu începerea cercetãrii, au monãhiceascã” la episcopia de la Huºi, fiind crescut. Prin aceastã prezentare am încercat hirotonit diacon de episcopul Iacov. În 1788 s-sã dãm rãspuns doar câtorva din ele pentru a a hirotonisit ieromonah, iar un an mai târziu, în crea o parte a schiþei ce stã la baza unei lucrãri luna martie a anului 1789 a devenit egumen la de anvergurã. mãnãstirea Spiridon din Iaºi. A îndeplinit

În cadrul acestei lucrãri am fi dorit a funcþia de episcop de Huºi între 1792 ºi 1 93 include ºi câteva date despre condiþia socialã a iunie 1796 dupã care a fost mutat la Roman .

locuitorilor satului. Cu pãrere de rãu spunem cã De la 15 martie 1803 pânã în 1843 a fost 94 din cauza lipsei documentare acest lucru nu a

mitropolit al Moldovei .fost cu putinþã. Mai mult de atât, ºtiri certe

Nu ºtim dacã, în timpul în care a stãpânit despre locuitorii satului Tupilaþi nu avem decât

moºia de la Tupilaþi, Elena Costache, a în a doua jumãtate al secolului al XIX-lea. Acest

contribuit la îmbunãtãþirea traiului locuitorilor, aspect sperãm, însã, sã-l putem trata cu ocazia altei cercetãri. Important

însã, fraþii ei, Veniamin Costache ºi ªerban Costache Negel, au ajutat cu este însã fatul cã pe parcursul a douã secole ºi jumãtate, moºia Tupilaþi

siguranþã dezvoltarea vieþii cultural-creºtine de aici. Atât primul, cât ºi al ºi locuitorii ei au avut de a face cu stãpâni funciari de renume, care au

doilea, au cumpãrat ºi dãruit bisericii de la Tupilaþi, construitã probabil în contribuit la prosperitatea ei ºi a Þãrii Moldovei. 95secolul al XVII-lea , numeroase cãrþi de ritual creºtinesc. În ceea cel

Pe baza actelor de vâzare-cumpãrare a stãpânirilor funciare am priveºte pe Veniamin Costache, a trimis la Tupilaþi probabil numeroase

putut reconstitui o inifmã parte a vieþii din trecut, o etapã din istorie a unui cãrþi bisericeºti însã nu avem cunoºtinþã decât despre,,Ohtoihul” ajuns

sat care, deºi a trecut prin mâna mai multor stãpâni funciari, a reuºit sã 96aici la data de 17 decembrie 1803 . Despre donaþiile de cãrþi fãcute de dãinuie.

ªerban Costache Negel cãtre biserica din Tupilaþi avem mai multe Stãpânire funciarã a jucat un rol deosebit în viaþa de zi cu zi a

informaþii. Astfel, la 10 aprilie 1801 a dat acesteia un ,,Triod” ºi un oamenilor întrucât a alcãtuit de-a lungul mai multor secole, mai ales în

,,Apostol”. Primul era editat la Bucureºti în 1798, iar al doilea la Râmnic perioada medievalã, baza cu ajutorul cãreia s-a putut urca spre vârful

în 1794. La 15 martie 1806 ªerban Costache Negel a dãruit bisericii de ierarhiei din societatea moldoveneascã.

la Tupilaþi un ,,Minei”. Trei sãptâmâni mai târziu, la 8 aprilie 1806, acelaºi Marile neamuri boiereºti prezentate mai mult sau mai puþin în

boier a donat încã trei cãrþi: un ,,Liturgier”, un ,,Catavasier” ºi un cadrul acestei lucrãri nu numai cã au contribuit la bunãstarea moºiei de 97,,Apostol” . Unsprezece ani mai tãrziu, la 26 aprilie 1817 acumpãrat la Tupiulaþi, ci au ºi reuºit sã devinã cu timpul foarte apropiate mai ales

pentru aceeaºi bisericã de la Tupilaþi, cu suma de cincizeci de lei, un 106prin alianþe matrimoniale . ,,Tipicon”. Pe coperþile acestuia era scris cã hramul ce se cinsteºte ºi

Cu gândul cã nimic nu poate fi mai important sau frumos decât prãznuieºte la Tupilaþi era cel a Sfântului mare mucenic Dumitru. În fine,

clipa în care reuºeºti sã redai ,,viaþã trecutului” din documete, finalizãm pe un ,,Penticostar” editat la Râmnic, cumpãrat tot de ªerban Costache

aceatã lucrare spunând încã o datã cã stãpânii funciari ai moºiei Tupilaþi Negel pentru biserica moºiei Tupilaþi, a fost scris anul morþii sale, 25

reprezintã infima parte a istoriei neamului românesc. 98aprilie 1828 . ªerban Costache Negel îºi avea conacul boieresc nu în satul

Mitropolitul Veniamin Costache Negel

Stãpânul moºiei Tupilaþi (1793-1796)

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

Note: Iliescu, Iaºi, 1912, p. 1. Moldova, vol. III, întocmit de C. Cihodaru, 1. C. Chiriþa, Dicþionar geografic al judeþului 4. Alexandru Florin Platon, Sociatate…, pp. I. Caproºu, N. Ciocan, Ed. Academiei

Fãlciu, Iaºi, 1893, pp. 57-58; Ion 70-76, Idem, Istorie…, p. 18. RSR, Bucureºti, 1980, p. 566, (în Gugiuman, Depresiunea Huºi. Studiu de 5. C. Bobulescu, Din viaþa mitropolitului continuare se va cita DRH). geografie fizicã ºi economic, Ed. Veniamin Costache. Neamul, copilãria, 14. C. Bobulescu, op. cit., p. 3.ªtiinþificã, Bucureºti, 1959, pp. 7-10; I. tinereþea ºi episcopatul, Chiºinãu, 1933, 15. DRH, A, vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Gugiuman, V. Cârcota, V. Bãican, p. 7. Caproºu, L. ªimanschi, Ed. Academiei Dicþionar grografic al judeþului Vaslui, Ed. 6. I. Gugiuman, V.Cîrcota, V. Bãican, op. cit., RSR, Bucureºti, 1975 p. 492.Universitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, Iaºi, 1988, p. 132. 16. C. Bobulescu, op. cit., p. 3. 1988, p. 119. 7. Ibidem, p. 119. 17. I. Gugiuman, V. Cîrcotã, V. Bãican, op.

2. Alexandru Florin Platon, Societate ºi 8. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin cit., p. 302. mentalitãþi în Europa medieval. O Cantemir, Ed. Meridiade, Bucureºti, 18. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi introducere în antropologia istoricã, Ed. 1973, pp. 77-125. izvoade, vol II, Iaºi 1907. Universitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 9. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. 1; 19. DRH, A, Moldova, vol XXII, întocmit de C. 2000, pp. 91-122; Idem, Istorie medievalã Dimitrie Cantemir, Cihodaru, I. Caproºu, L. ªimanschi, Ed. universalã, Iaºi, 2004-2005, p.18. 10. Ibidem. Academiei R.S.R., Bucureºti, 1974, p.

3. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade 11. Ibidem. 104, doc. 91.(Documente slavo-române), vol. VII, 12. C. Bobulescu, op. cit., p. 3. 20. Ibidem, p. 105. Cuzeºtii, Ed. tipografiei ,,Dacia” P. & D. 13. Documenta Romaniae Historica, A, 21. Gheorge Ghibanescu, op. cit., p. III.

15

Spiþã genealogicã a familiei Cerchez preluatã din lucrarea lui Balacov Sergiu intitulatã ,,Boierimea Þãrii

Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea- începutul secolului al XVIII-lea(studiu istorico-genealogic)

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

16

22. Ion Neculce, Opere. Letopiseþul Þãrii 2007, p. 133. documentul de la notele de subsol. Moldovei ºi O samã de cuvinte, ediþie 29. Ibidem. 43. Zamfira Pungã, op. cit., pp. 35-36critic ºi studiu introductiv de Gabriel 30. Ibidem, p. 134. 44. Ibidem, pp. 37-42.ªtrempel, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982, 31. Ibidem, p. 134. 45. Ibidem, p. 43. p. 211 32. Ibidem. 46. Radu Rosetti, op. cit., p. 61.

23. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. CXXII. 33. Ibidem, p. 135. 47. Ibidem, p. 61. 24. Ibidem. 34. Ibidem. 48. Ion Neculce, op. cit., p. 25. Ibidem. 35. Ibidem. 49. Radu Rosetti, op. cit., p. 61. 26. Costantin Giurescu, Studii de istorie 36. Ibidem, pp. 135-136. 50. Ibidem, p. 35.

socialã (vechimea rumâniei în Þara 37. Ibidem, p. 136. 51. Ibidem, p. 61. Româneascã ºi legãtura lui Mihai 38. Zamfira Pungã, Familia Palade în istoria 52. Ibidem, p.35. Viteazul; despre rumâni; despre boieri), modern a românilor, tezã de doctorat, 53. Ion Neculce, Letopiseþul Terei Moldovei ediaþia a II-a revãzutã ºi adãugitã de Iaºi, pp. 35-36 de la Dabija vv. Pânã la domnia lui Ion Constantin C . Giurescu , Ed. Universul, 39. Bacalov Sergiu, op. cit., p. 136; vezi spiþa Mavrocordat vv., în Cronicile României Bucureºti, 1943, p. 1. genealogicã de la sfârºitul acestei lucrãri. seu Letopiseþele Moldovei ºi Valahiei, a

27. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. CXXII. 40. Ibidem, p. 136. doua ediþie revãzutã, de la 1766 pânã la 28. Bacalov Sergiu, Boierimea Þãrii Moldovei 41. Ibidem, p. 137. 11 f e b r u a r i e 1 8 6 6 , d e M i h a i l

la mijlocul secolului al XVII-lea-începutul 42. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Kogãniceanu, tom II, Bucureºti 1872, p. secolului al XVIII-lea (studio istorico- Coborâtori moldoveni ai lui Lascaris 316. genealogic), tezã de doctorat, Chiºinãu, Rousaitos, Bucureºti, 1938, p. 61; vezi 54. Ibidem.

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

55. Ion Neculce, Opere..., 1982, pp. 84. C. Bobulescu, op. cit., p. 55. 430, 557; Radu Rosetti, op. cit., p. 85. Ibidem. 38: Iordache Rosetti s-a duºmanit 86. Vezi fotografia mitropolitului cu neamul brâncovenilor în cea Veniamin Costache de la sfârºitul mai mare parte a vieþii sale. Cu acestei lucrãri. toate acestea fiul sãu Nicolae s-a 87. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. cãsãtorit cu fiica lui Constantin CXXIIIBrâncoveanu. Acest pas fost 88. C. Bobulescu, op. cit., pp.64-65; solicitat de C. Brâncoveanu tocmai vezi ºi C. Erbiceanu, Istoria pentru împãcarea celor douã Mitropoliei Moldaviei ºi Sucevei ºi familii. a catedralei mitropolitane din Iaºi,

56. Radu Rosetti, op. cit., p. 38. Bucureºti, 1888, p. 62. 57. Ibidem, p. 61. 89. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. 58. Ion Neculce, Letopiseþul…,p. 317. CXXIII. 59. Ibidem. 90. N. Tãnãsescu, Viaþa ºi activitatea 60. Radu Rosetti, op. cit., pp. 61-62; lui Veniamin Costachi. Mitropolit al

vezi al treilea document de la Moldove i ( 1803 -1843 ) ,Ed . notele de subsol. Gutemberg, Bucureºti, 1896, p. 11.

61. Ibidem, p. 62. 91. Vasile Vasilache, op. cit., p. 29.62. Zamfira Pungã, op. cit., p. 41. 92. N. Tãnãsescu, op. cit., p. 11.63. Ibidem, p. 44. 93. Constantin Erbiceanu, Despre 64. Radu Rosetti, op. cit., p. 62. viaþa ºi activitatea mitropolitului 65. Zamfira Pungã, op. cit., p. 44. Veniamin Costache ca mitropolit al 66. Radu Rossetti, op. cit., p. 60. M o l d o v e i , B u c u r e º t i , E d . 67. Ibidem, p. 61. Imprimeriei statului, 1888, p. 11. 68. Ibidem. 94. Ibidem. 69. Ioan Antonovici, Documente 95. DRH, A, vol XXII, p. 104, doc. 91;

Bârlãdene, vol III, Acte de unde este menþionat preotul proprietate ale moºiilor pãlãdeºti, ªtefan din Tupilaþi. Bârlad, 1915, p. 320. 96. C. Bobulescu, op. cit., pp. 65-67.

70. Radu Rosetti, op. cit., p. 61; vezi 97. Ibidem. primul document de la notele de 98. Ibidem. subsol. 99. Ibidem, p. 60.

71. Zamfira Pungã, op. cit., p. 45. 100.Theodor Codrescul, Uricariul sau 72. Radu Rosetti, op. cit, p. 62. colecþiune de diferite acte care pot 73. Ibidem. servi la istoria românilor, vol. VIII, 74. Ibidem, p. 59. Iaºi, 1886, p. 246. 75. Ibidem. 101.C. Bobulescu, op. cit., p. 60. 76. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, 102.Buletin Foae Oficialã, nr. 62, din 8

p. CXXII. august 1843, p. 317. 77. C. Bobulescu, op. cit., p. 48. 103.Theodor Codrescul, op.cit., vol. 78. Ibidem. XV, Iaºi, 1889, p. 399. 79. Gheorghe Ghibanescu, Surete..., 104.Din lucrãr i le stat ist ice ale

p. CXXII. M o l d o v e i , c a p i t o l u l I I , 80. Vasile Vasilache, Mitropolitul Populaþiunea pe 1859-1860, Iaºi,

Veniamin Costache, Neamþ, 1941, 1862, p. 171. p. 29. 105. Indicele comunelor României

81. Gheorghe Ghibanescu, op. cit., p. dupã noua organizare a legei CXXIII. comunale, Bucureºti, 1865.

82. Vasile Vasilache, Mitropolitul..., p. 106.Vezi spiþa cu stãpânii moºiei 29. Tupilaþi de la finele acestei lucrãri.

83. Ibidem.

File din istoria satului Cordãreni din þinutul

Dorohoi *Sorin Grigoruþã

Cordãreni-comunã veche ºi plinã de miresme de tei de salcâmi, de vii ce-ºi leagãnã ciorchinii aurii în soare, Mihai Munteanu**

Fãrã a încerca mãcar sã ne ridicãm la nivelul versurilor ºi paginilor de jurnal în care poetul Mihai Munteanu povesteºte atât de frumos despre satul natal, ne propunem în cele ce urmeazã sã prezentãm câteva din momentele importante ale istoriei Cordãrenilor, un sat poate necunoscut pentru mulþi, dar atât de apropiat sufletelor celor care trãiesc sau mãcar au copilãrit pe acele plaiuri.

Actualmente Cordãrenii sunt o comunã din judeþul Botoºani, situatã la sud-est de oraºul Dorohoi, la o distanþã de 19 km, învecinatã cu comunele Havârna la nord, Corlãtenii la sud, Vornicenii la est ºi Dumenii la vest.

Istoricul satului este pe cât de interesant, pe atât de greu de reconstituit, mai ales pentru unele perioade, atunci când izvoarele „tac” cu desãvârºire.

Prima atestare documentarã a satului este din timpul lui Bogdan al III-lea Voievod, mai precis din 17 ianuarie 1517, când domnul întãreºte un schimb de sate, între care ºi Cordãrenii, „satul lui Ieremia, fiul Neagãi, nepotul lui

1Iuban cel Bãtrân” . Pentru a obþine însã o imagine mai clarã a originilor satului vom face apel ºi la un alt document, de aceastã datã din timpul lui ªtefãniþã Voievod, emis la data de 30 iunie 1519 care menþioneazã „un sat, pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã, anume Cordareani, ce l-a schimbat ºi cumpãrat* acest sat de la copiii Neagãi, fiica lui Andreica Cordarul, nepoata lui Iuban

2cel Bãtrân” , acesta din urmã având pentru sat „privilegiu 3de la strãbunul nostru Alexandru Voevod” . Pornind de la

informaþiile furnizate de cele douã documente putem realiza o localizare în spaþiu destul de precisã a satului, anume pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã, dar ºi o plasare în timp ce coboarã mult în trecut faþã de data emiterii documentelor menþionate. Sunt pomeniþi astfel reprezentanþii a nu mai puþin de patru generaþii, iar dacã pornim de la acel Ieremia ce deþinea satul spre 1517, atribuind fiecãrei generaþii aproximativ 40-50 de ani vom vedea cã satul fusese în stãpânirea Neagãi pe la 1470, a lui Andreica Cordarul în jur de 1430 ºi a lui Iuban cel Bãtrân la începutul secolul al XV-lea, sau chiar la sfârºitul celui anterior, calculul nostru având bineînþeles o marjã de eroare de câþiva ani. În sprijinul ipotezei noastre stã ºi opinia lui M. Costãchescu, care îl considera pe acest Iuban cel Bãtrân totuna cu Liuban ºi Liuban Stravici, strãvechiul boier care trãieºte în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea ºi în primii ani ai secolului al XV-lea, fãcând parte dintr-un

4neam de oameni gãsit aici de întemeietorii Moldovei , el fiind menþionat ºi între boierii din sfatul lui Alexandru cel

5Bun la 1 august 1404 alãturi de fratele sãu Bratul . Tot de la acest Iuban/Liuban, mai precis de la soþia sa o anume Liubãneasa, pare sã ne fi rãmas ºi numele râului care traverseazã ºi Cordãrenii, numit Ibãneasa astãzi ºi care

6într-un document din 1429 apare sub forma Liubãneasa , 7iar în 1431 sub forma Liubana , pârâu ce izvorãºte din

Ibãneºti, sat care a aparþinut cu siguranþã aceluiaºi boier. Pe lângã acest pârâu alt punct de reper pomenit în cele

8douã documente este Dumbrava Înaltã , aceasta 9reprezentând o regiune întinsã de pãduri de stejar la

poalele cãreia au luat fiinþã numeroase sate, dintre care 10enumerãm aici: Vornicenii, Stãvcenii, Glodenii sau

Miclãuºenii, toate acestea fiind atestate documentar la începutul secolului secolului al XV-lea. Pornind de la

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

17

aceastã ultimã informaþie ºi coroborând-o cu o serie de descoperiri pe vremea domnilor Bogdan ºi ªtefãniþã, a rezultat o împãrþire prin care arheologice de la marginea de sud a satului, în locul numit La seliºte ºi s-a dorit ca pãrþile de sat ce le vor reveni sã fie egale ºi ca suprafaþa, dar

11 ºi ca putere de producþie. Pãstrând delimitarea în trei pãrþi a satului datate secolele XV-XVII , ajungem la concluzia cã viaþa obºteascã în realizatã încã din timpul bunicilor, partea de sus îi revenea lui Neculai zona Cordãrenilor îºi are originea la sfârºitul secolului al XIV-lea -- Tãutul, partea de mijloc lui Toader Gherman, iar partea de jos celor doi începutul secolului al XV-lea. Lesne de observat este provenienþa

31numelui satului, de la fiul lui Iuban cel Bãtrân, anume Andreica Cordarul, rãmaºi, Toader Arbure ºi Lupul Talpã comisul .stãpânul satului la începutul sec. al XV-lea. Am vãzut aºadar în rândurile de mai sus cum s-a transmite

Dacã la începuturile sale am vãzut cã istoria satului e legatã de proprietatea asupra moºiei Cordãreni de la începutul secolului al XV-familia Stravici, pe parcursul secolelor XVI-XVII stãpânirea asupra lea, pânã spre jumãtatea secolului al XVII-lea. În cele douã veacuri ºi satului va aparþine unor membri ai familiei Tãutu, începând chiar din jumãtate satul a fost în stãpânirea a doar douã familii, în primul rând

12 familia Stravici, pânã în deceniul doi al secolului al XVI-lea, pentru ca 1517, când Dragotã Secuianul ceaºnic, ginerele logofãtului Ioan Tãutu apoi Cordãrenii sã fie stãpâniþi de Dragotã Sãcuianul ºi de urmaºii sãi. În va cumpãra satul de la mai-sus menþionatul Ieremia, pentru ca în timpul deceniile ºi secolele urmãtoare chiar dacã stãpânirea Sãcuienilor lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan alþi membri ai familiei Tãutu sã fie

13 asupra Cordãrenilor va continua, nu vom mai putea vorbi de aceeaºi întãriþi cu pãrþi din Cordãreni . Revenind la Dragotã Sãcuianul acesta va unitate în cadrul stãpânirii; abia mai târziu, spre jumãtatea secolului al primi întãrire pentru Cordãreni în timpul lui ªtefãniþã voievod, la 30 iunie

14 XVIII-lea, o altã familie va juca un rol important în istoria satului, familia 1519 , pentru ca mai apoi, la 23 aprilie 1529, Petru Rareº sã întãreascã Hudici.„lui Dragotã Sãcuianul, pentru dreaptã ºi credincioasã slujbã, satul

15Cordãreni pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã , întãrirea fiind necesarã Note:„deoarece privilgiul ce l-a avut de la Bogdan voievod a fost rupt de

16 *Aceste câteva pagini fac parte dintr-un demers mai amplu în cadrul ªtefan voievod când i-au greºit lui ºi i-au luat ºi alte sate ale lui” . Este cãruia ne propunem sã realizãm o analizã mai detaliatã a istoriei vorba de încercarea unei pãrþi din marea boierime moldoveanã de a se Cordãrenilor. Lucrarea de faþã se referã în principal la perioada de împotrivi politicii promovate de domn prin apelul la sprijinul puterilor timp cuprinsã între prima atestare documentarã a satului ºi strãine. În fruntea boierilor rãzvrãtiþi se afla marele vornic Petre Carabãþ, jumãtatea secolului al XVII-lea, moment în care se observã tot mai pârcãlabul Costea de Neamþ, ceaºnicul Sãcuianu, comisul Toma bine fãrãmiþarea stãpânirilor asupra moºiei Cordãreni. Cãþeleanu ºi alþii care l-au ales domn pe Gonþa vornicul. Beneficiind însã

**Mihai Munteanu, Repere Sentimentale. Cordãreni, Ibãneasa, Holm, de ajutorul micii boierimi, ªtefãniþã îºi va pãstra tronul, unii dintre boierii 17 Ed. „Quadrat”, Botoºani, 2006, p. 89.participanþi la complot plãtind chiar cu viaþa . Ceilalþi, printre care s-a

1. M. Costãchescu, Documente moldoveneºti de la Bogdan numãrat ºi ceaºnicul Dragotã Sãcuianul au scãpat doar cu confiscarea 18 Voevod(1504-1517), Ed. pentru literaturã ºi artã, Bucureºti, 1940, p. satelor ºi înlãturarea din sfatul domnesc .

422.Dragotã Sãcuianul pare sã fie ultimul singur stãpânitor asupra * Dragotã Sãcuianul Ceaºnic este cel ce a cumpãrat satul în jurul anului Cordãrenilor deoarece, spre mijlocul secolului al XVI-lea satul va fi

1517.împãrþit între fiii sãi Nichita-partea de mijloc, Marica-partea de sus ºi 19 2. Idem, Documente moldoveneºti de la ªtefãniþã Voevod, Institutul Mãgdãlina-partea de jos , pentru ca la sfârºitul secolului ºi începutul

român de arte grafice „Brawo”, Iaºi, 1933, p. 29. Constantin Burac, celui urmãtor documentele sã ne prezinte ca stãpânitori ai unor pãrþi din Aºezãrile ºãrii Moldovei din epoca lui ªtefan cel Mare, Ed. Cordãreni pe nepoþii Sãcuianului . La 1596 partea de mijloc „ºi cu iaz ºi Ministerului Administraþiei ºi Internelor, Bucureºti, p. 95.cu mori pe amândouã pãrþile din Iubãneasa” era întãtitã lui Gherman ºi

20 3. Ibidem.Samfirei, fii lui Nechita . Doi ani mai târziu, la 3 martie 1598 partea de jos 4. M.Costãchescu, op. cit., 1940, p.427.a Cordãrenilor va fi cedatã de Magdalena, fiica lui Dragotã Sãcuianul, 5. Idem, Documente moldoveneºit înainte de ªtefan cel Mare, I, soþie a pârcãlabului de Hotin, Neagoe cel Bãtrân, cãtre fiica ei Todara ºi

21 Documente interne, Iaºi, Ed. Viaþa româneascã, 1931.nepotul, Toader, fiul Solomeiei .

6. Ibidem, p. 276.Situaþia celei de-a treia pãrþi din Cordãreni va fi elucidatã în 1607

7. M. Costãchescu, op. cit., 1940, p. 427. Tãutul Aprod ºi Toader, fii Petri Vrânceanul, nepoþii Maricãi, primind

8. Octavian Ionescu, Însemnãri istorice despre satul Vorniceni din îîntãrire pentru „a treia parte din satul Cordãreni, pe Iubãneasa, partea

Þinutul Dorohoi, Ed. Axa, Botoºani, 1999, p. 26. Dumbrava Înaltã 22de sus ºi cu iaz ºi cu moarã ºi cu a treia parte din Dumbrava Înaltã” .este codrul despre care vorbesc documentele din timpul lui

Vedem astfel cum satul cumpãrat de Dragotã Sãcuianul spre 1517 Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, ªtefãniþã Vodã, Petru Rareº ºi

este acum, la aproape un secol, împãrþit între nepoþii ºi strãnepoþii sãi în chiar spre jumãtatea secolului al XVII-lea. Din acest codru secular

trei pãrþi, fiecare stãpânind pe ambele maluri ale Ibãnesei.mai pot fi vãzuþi astãzi pe podiºul dinspre Corlãteni patru stejari

La jumãtatea celui de-al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, mai bãtrâni de sute de ani, iar pânã nu demult, pe drumul ce urca spre

precis la 27 iulie 1616, este emis primul document la Cordãreni, un zapis pãdurea Vorniceni mai putea fi vãzut un stejar ramificat numit „ºase

prin care Solomia Posmãgoae din Sãpoteni confirmã returnarea unei fraþi”.23sume de bani panului Tãutul din Cordãreni , martor la acesta fiind

9. M. Costãchescu, op. cit., 1931, p.276. printre alþi „oameni buni” ºi Toader Arbure de acolo. Observãm astfel

10. Ibidem, p. 233.cum urmaºii Sãcuianului chiar se stabilesc la Cordãreni, având ºi o

11. Alex. Pãunescu, Paul Sadurschi, Vasile Chirica, Repertoriul situaþie financiarã bunã ce le permite sã ofere bani cu împrumut. Acel

arheologic al judeþului Botoºani, I, Bucureºti, 1976, p. 74. S-a Toader Arbure întâlnit ºi în documentul precedent participã la 24 august

descoperit o aºezare din care s-au cules fragmente ceramice ºi s-241635 la hotãrnicirea Dumenilor iar la 18 octombrie acelaºi an, Toader au observat resturi de vetre atribuite epocii feudale. Este posibil ca

Arbure „din Cordãreni” este citat ca martor la vânzarea unei seliºti în aici sã fi fost vatra vechiului sat Cordãreni. Nicu Filipescu-Dubãu, 25þinutul Hotin . Acest din urmã document stârneºte interesul nu doar prin Dicþionar geografic al judeþului Dorohoi, Iaºi, 1881, p. 308. Se spune

prezenþa lui Toader Arbure ci mai ales prin faptul cã aminteºte pe alþi despre locul respectiv cã odinioarã ar fi fost un târg a cãrui denumire

strãnepoþi ai Sãcuianului, anume „Toader, Dumitru, Irina ºi Ana, feciorii a dispãrut odatã cu distugerea lui de cãtre tãtari. Al. I. Odobescu,

26lui Gherman, nepoþii Nichitii” . De asemenea, în acelaºi deceniu, al Opere complete, vol. III, Ed. Minerva, Bucureºti, 1908, p. 162. patrulea al secolului al XVII-lea, documentele ne prezintã alþi coborâtori Conform autorului în zona respectivã ar fi fost un „oraº vechiu”ai lui Dragotã Sãcuianul, de aceastã datã feciorii Tãutului de Cordãreni 12. Idem, Documente moldoveneºti de la ªtefan cel Mare, Iaºi, Ed. „Gligorie, Necolai, Todosia, Antemia, Nastasia” ce „s-au tocmit pentru Viaþa româneascã, 1933, p. 29.

27niºte moºii rãmase de la pãrinþii lor” . În acelaºi an, 1638, în documentul 13. Theodor Codrescu, Uricarul, X, Iaºi, 1888, p. 99.emis la 30 ianuarie la Iaºi, apare un nou personaj ce stãpâneºte o parte 14. M. Costãchescu, op. cit., 1933, p. 29.

28din Cordãreni, un anume Lupul , pe care-l vom regãsi ºi la 31 mai 15. ªtefan Cervatiuc, Documente referitoare la moºia Cordãreni, 291641 . pãstrate la Arhivele Statului judeþul Botoºani, în Revista Arhivelor, De o realã importanþã pentru istoria Cordãrenilor dar ºi a dezlegãrii 53, 1991.

tainelor legate de descendenþii Sãcuianului, este documentul datat 16. Ibidem.7151 <1642 sept. 1-1643 aug. 31>, emis la Iaºi prin care „Toader Arbure, 17. ªtefan ªtefãnescu, Camil Mureºan, Istoria Românilor, vol. IV, De la Lupul Talpã, Nicolai Tãutul ºi Toader Gherman ne-am socotiti între noi sã Universalitatea creºtinã cãtre Europa „ Patriilor”, Ed. Enciclopedicã, ne strângem fraþii la sat la Cordãreni pentru a remãsura pãrþile Bucureºti, 2001.

30fiecãruia” . În urma întâlnirii celor patru strãnepoþi ai fostului ceaºnic de 18. Mihai Costãchescu, op. cit., 1943, passim. Dacã pe tot parcursul

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

18

domniei lui ªtefãniþã îl gãsim pe Dragotã Sãcuianul membru în Leon ªimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat ºi Dumitru Agache, sfatul domnesc, deþinând dregãtoria de ceaºnic sau paharnic, dupã Ed. Academiei Române, Bucureºti, 1996, p. 188.(în continuare se momentul complotului Sãcuianul nu va mai apãrea ca boier în sfat. va cita DRH) „hotarul cum merge dintru acel piscu tot muchea Pe lângã Cordãreni, un alt exemplu de sat ce i-a fost luat pentru dealului, peste o moviliþã tot dealul, pânã în drumul mare ce vine de „hiclenie” este satul Balinþi, astãzi în comuna Havârna. la Dorohoiu ºi de aici drumul între o movilã despre Cordãreni, unde

19. Documentele de întãtire pentru cei trei urmaºi ai Sãcuianului nu s- se împreunã hotarul Dumenilor ºi a Miclãuºenilor ºi a Cordãrenilor.”au pãstrat dar putem reconstitui modul cum s-a realizat împãrþirea 25. Ibidem, p. 298.Cordãrenilor datoritã documentelor prin care pãrþi din Cordãreni 26. Ibidem.sunt întãrite nepoþilor fostului ceaºnic, documente în care sunt 27. DRH, vol XXIV, întocmit de C. Cihodariu ºi I. Caproºu, Ed. menþionaþi ºi pãrinþii lor dupã cum vom vedea în cele ce urmeazã. Academiei Române, Bucreºti, 1998, p. 160; a treia parte din

20. Documente privind istoria României, sec. XVI, A, vol. IV, p. 147. (în Cordãreni va reveni lui Grigorie ºi Necolai; fii Tãutului, cu excepþia continuare se va cita DIR)Ieremia Movilã întãreºte pentru Gherman Nastasiei, sunt pomeniþi în acelaºi an într-un document pentru ºi Samfira, fiii Nechitei, nepoþii lui Sãcuianul, „ispisoacle de întãrirea satului Revne.împãrþire ce le-au avut tatãl lor Nechita de la Alexandru voievod pe a 28. Ibidem, p. 221. Document de întãrire pentru Dumitra din Cordãreni, treia parte de sat din Cordãreni”, deoarece acel ispisoc l-au pierdut pentru o parte de ocinã din sat, „partea Lupului de acole”„când s-a tulburat þara când a venir hanul pânã la Þuþora”. 29. DRH, XXVI, întocmit de I. Caproºu, Ed. Academiei Române,

21. ªtefan Cervatiuc, op.cit., p. 433. Aceastã Magdalena, fiicã a Bucureºti, 2003, p. 132. Zapis prin care boierul Toma stolnic Sãcuianului a avut trei fii, pe Tudora, Solomeia ºi Dumitru Neagoe. primeºte dreptul de a þine satul Cordãreni, însã „ce va hi partea

22. DIR, veac XVII, A, vol II, p. 104. Lupului Talpã comis cu vecini ºi cu heleºteu ”23. Ibidem, vol. IV, p. 16. 30. Ibidem, p. 465.24. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. XXIII, întocmit de 31. Ibidem.

Opera lui Dimitrie Cantemir despre români- urmare din numãrul 72 -

Mihai Lozbã, Iaºi

Hotãrâtoare însã pentru viitorul lui Dimitrie Cantemir a fost rând, condiþiile pecuniare neobiºnuite în care Dimitrie a fost trimis în trimiterea sa intempestivã ca domn în Þãrile Române, în noiembrie Moldova, constrângerea lui de cãtre Poartã de a-ºi cuceri tronul 1710. Legat de aceastã numire ºi de scurta-i domnie sunt de Munteniei dacã vrea sã-ºi clarifice statutul domnesc, pun în luminã remarcat mai multe lucruri. Mai întâi, conform biografiei, „Dimitrie a situaþia materialã a lui Dimitrie. Vizând tronul Munteniei, el lãsase fost silit” sã primeascã domnia, „atât în urma solicitãrilor vizirului cât moºtenirea pãrinteascã din Moldova lui Antioh. Dimitrie poseda de ºi la îndemnul hanului tãtarilor”, cãci în împrejurãrile create de fapt numai ce moºtenea Casandra de la pãrintele sãu în Þara declaraþia de rãzboi a þarului Petru cel Mare contra turcilor, Dimitrie Româneascã ºi ceea ce reuºise sã-ºi construiascã la Istanbul ºi sã era considerat, mai ales la insistenþele hanului, „singurul om între cumpere acolo, situaþie exploatatã abil de cãtre perfida Poartã. creºtini care ar fi capabil de a face serviciu însemnat imperiului” Singura avere personalã de preþ a principelui era agoniseala (I.I.O., P. 798). Cã principele a fost constrâns sã preia domnia spiritualã. „Era firesc deci, spune Virgil Cândea, ca acest luptãtor rezultã din aceea cã „el nu numai cã nu a dat nici sultanului nici pentru o cauzã politicã, fãrã alte arme în surghiunul sãu decât miniºtrilor turci darurile uzitate în cazuri de numire a domnului, ci din inteligenþa ºi învãþãtura, care-l fãceau însã remarcabil în societatea contra, chiar Poarta i-a dat 20 de pungi pentru suportarea spezelor vremii, sã-ºi punã zestrea culturalã în slujba þelurilor imediate” necesare” (Ib.). În al doilea rând, dorind Poarta sã-l înlãture pe (Divanul, p. 24). Este semnificativ faptul cã, pãrãsind Brâncoveanu, dar considerând „cã este un lucru foarte dificil de a-ºi Constantinopolul, Dimitrie a luat cu sine toate, sau aproape toate, executa intenþia faþã de un principe atât de puternic ºi de autoritar” materialele pregãtite în atâþia ani de trudã, materiale pe care nu voia (I.I.O., p. 787), hotãrî sã-l foloseascã pe Dimitrie, cunoscutã fiind ºi nu putea, datoritã conþinutului ºi orientãrii lor, sã le valorifice la dorinþa lui pentru tronul Munteniei ºi aversiunea faþã de Poartã. Aºtepta un prilej propice pentru manifestarea idealului sãu Brâncoveanu. În consecinþã, sultanul Ahmed al III-lea destituie la patriotic-ortodoxist antiotoman. Dar evenimentele s-au precipitat, Iaºi pe Nicolae Mavrocordat, „ºi în locul lui pune principe al forþându-l sã se supunã derulãrii lor, în condiþiile în care opþiunea României pe Dimitrie Cantemir sub titlul de domn al Moldovei”. În principelui era dictatã de starea sa materialã.plus, sultanul promite lui Cantemir cã-i va da scaunul Moldovei pe Abia ajuns la Iaºi, Dimitrie primi ordin de la vizir sã trimitã, viaþã (în ebedi) ºi cã nu va fi obligat sã plãteascã nici tribut nici contrar înþelegerii, „banii ce-i datora lui ºi celorlalþi miniºtri pentru peºcheº, cu condiþia sã-l atragã pe Brâncoveanu în cursã „sub ajungerea sa pe tron” (I.I.O., p. 789, 798). Pe lângã acestea, venit în pretenþie de amiciþie, de confederaþie sau orice alt pretext” (Ib., p. Moldova cu hanul tãtarilor pentru a rezolva o problemã politicã de 788), sã-l prindã cu ajutorul tãtarilor ºi sã-l trimitã la Constantinopol interes comun pentru turci ºi pentru Cantemir, acesta primi imediat „viu ori mort”, „apoi ocupând tronul României sã-l conserve pentru tot de la marele vizir ordin de a rezolva „ºi alte mai multe sine, guvernând totodatã ºi principatul Moldovei; dupã aceea însã nesuportabile sarcini” (Ib., 789). I se cerea sã facã un pod peste sã propunã el un alt principe pentru Moldova ºi alegerea lui sã o Dunãre pentru trecerea armatei turceºti (p. 798); sã adune o mare supunã spre aprobare curþii otomane” (Ib.). Rezultã cã Dimitrie nu a cantitate de provizii pentru armata turceascã, sã facã adãposturi de putut purta chilatul (= toga) de gradul unu oferitã de Poartã pentru cã iarnã pentru suedezi ºi pentru cazacii de pe lângã regele Suediei, nu ºi-a cucerit tronul Þãrii Româneºti. În volumul întâi al I.I.O. el refugiat ºi blocat la Bender, sã se pregãteascã el însuºi cu armata explicã situaþia râvnitului chilat în felul urmãtor: „Sunt trei clase de pentru a fi pe la Sf. Gheorghe (a. 1711) la localitatea menþionatã etc. chilat. Cel de prima clasã se numeºte Chilati Fachire (= vestmânt (p. 789). Toate acestea sunt numite de Dimitrie în I.I.O. „sarcini de onoare), care se da numai vezirilor ºi paºilor cu trei tuguri, dar nesuportabile”, în timp ce biografia, restrângând povara financiarã câteodatã se da ºi delegatului extraordinar al imperiului romanilor. la peºcheº, afirmã cã „pentru aceastã pretenþie într-atât s-a mâniat Aceastã onoare, care nu am cercat niciodatã (pentru raþiuni Dimitrie, încât din acel moment ºi-a propus a-ºi rãzbuna asupra particulare ce nu se pot divulga), mi s-a oferit mie cu ocaziunea când vizirului ºi a se folosi de aceastã ocazie spre a-ºi elibera þara de sub sultanul Ahmed m-a instituit domn principatului Moldovei” (p. 229). jugul turcesc” (p. 798 urm.). Rezultã cã aceasta a fost scânteia care Dar în finalul volumului al doilea, explicând condiþiile trimiterii sale în a detonat încãrcãtura acumulatã pe parcursul a cel puþin douã Moldova la 1710, destãinuie raþiunile pentru care i-a fost oferitã toga decenii.de zibelin, lãsând sã se înþeleagã fãrã echivoc ºi cele pentru care nu D. Cantemir nu a avut, la momentul respectiv, altã posibilitate a putut cerca onoarea acestui chilat de domnie (p. 788). În al treilea de clarificare a statutului sãu de voievod ºi de salvare a Moldovei

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

19

decât prin Petru cel Mare, sperând totodatã cã ºi Brâncoveanu va zãcea þara marelui domnitor ºi învãþat român” (p. 268-269). În respecta înþelegerea cu þarul. În consecinþã el nu mai poate urmãri aceeaºi scrisoare Cantemir scoate în evidenþã rolul pe care el decât domnia Moldovei ºi încheie în acest sens cu Rusia un tratat însuºi, ca exemplar rarisim al speþei umane creºtine ºi ortodoxe, îl secret pe care Petru îl semneazã la Luþk în aprilie 1711, care are în lupta împotriva întunericului pãgân musulman: „Nu va fi însã, prevedea: reîntregirea Moldovei în graniþele sale vechi, protectorul poate, nimeni care sã se îndoiascã de faptul cã unui intelect bine Rusiei, jurãmântul de credinþã a principelui ºi a poporului sãu cãtre cultivat ºi pãtrunzãtor i se poate învedera ºi desluºi de la sine ceea þar, unirea forþelor contra Imperiului otoman, perpetuarea domniei ce înfãptuieºte ordinea neîntreruptã a naturii. Altfel ºi natura ar lucra Moldovei sub protectoratul monarhilor Rusiei, domnia ereditarã a zadarnic ºi chipul dumnezeiesc /intelectual/ în zadar ar împrumuta Cantemirilor pânã la stingerea neamului lor etc. dar pierderea acea luminã nemuritoare dacã n-ar putea sã lumineze ºi sã bãtãliei de la Stãnileºti cu turcii, pusã de Dimitrie în special pe desluºeascã nimic din întunericul neºtiinþei” (p. 268). Aceastã neangajarea ºi trãdarea lui Brâncoveanu, a adus o nouã rãsturnare scrisoare nu putea fi adresatã lui Petru din Moldova, când Dimitrie de situaþie: Dimitrie, dupã ce trãdase pe faþã Poarta ºi îºi atrãsese credea în victoria ruso-românã asupra turcilor, dar nici dupã 1712, ura de moarte a foºtilor sãi protectori ºi creditori, pierdea acum tot ce când Dimitrie putea comunica direct cu Petru. Ea a fost redactatã la agonisise sau îi revenea, sub aspect material, la Constantinopol ºi Harkov ºi solicita angajarea plenarã, politicã ºi ºtiinþificã a în þãrile române. El ar fi putut sã-ºi piardã ºi viaþa dacã Petru nu-l cãrturarului.salva în caleaºca þarinei ºi nu minþea cã Dimitrie nu este în castrele Þarul a fost fãrã îndoialã impresionat de viziunea lui Cantemir, sale, respingând cererea apropiaþilor sãi de a-l extrãda pe Cantemir cãci în 1713 i se permite acestuia instalarea cu familia la Moscova. „pentru a nu periclita o armatã atât de numeroasã din cauza unui Moartea la scurt timp a soþiei, în luna mai, datoratã supãrãrii de a-ºi singur om”, cu motivaþia redatã textual de Cantemir: „Aº putea da fi pierdut patria ºi pe consângenii sãi din Moldova ºi Þara turcilor toatã þara pânã la Kursk pentru cã rãmâne speranþa de a o Româneascã, „unde toate bunurile, atât ale sale cât ºi ale bãrbatului recupera, dar nu pot în nici un mod sã frâng credinþa ºi sã extrãdez sãu, au fost confiscate de Poarta otomanã” (I.I.O., p. 801), oricât l-a pe un principe care pentru mine ºi-a lãsat principatul, cãci este cu afectat, nu a putut sã-l clinteascã din hotãrârea de a-ºi realiza neputinþã a repara onoarea ce odatã s-a pierdut” (I.I.O., p. 793). Dar chemarea. Urmeazã apropierea tot mai strânsã de Petru ºi salvarea vieþii ºi a achiziþiilor culturale, care i-au hotãrât în fond implicarea prin acesta în construirea imperiului rus. De aici înainte soarta, nu însemna ºi asigurarea condiþiilor materiale pentru viaþa ºi opera lui Dimitrie Cantemir poartã amprenta prieteniei ºi principe ºi familia sa, ca ºi pentru cei „mai mult de o mie de nobili ºi colaborãrii sale cu Petru. În 1714, la Paºti, Dimitrie se aflã la ofiþeri care îºi lãsarã patria numai din iubirea ce o aveau pentru el” Petersburg unde fiul sãu ªerban, în vârstã de ºapte ani, þine un (I.I.O., p. 800). Rezolvarea acestei situaþii se face printr-o diplomã discurs în limba greacã înaintea þarului, care, plãcut impresionat, îi semnatã de Petru la Moghilev, la întâi august 1711, prin care face un frumos cadou ºi îl primeºte în regimentul sãu. În 1715, când Dimitrie ºi toþi „erezii” sãi sunt declaraþi principi ai imperiului rusesc þarul întreprinde o cãlãtorie în strãinãtate, pleacã ºi Dimitrie sã-ºi cu titlul de Alteþia Serenissima. Totodatã i se acordã privilegiul de a viziteze domeniile „unde a rãmas pânã în anul 1716” (Ib.). În 1717 îl nu fi rãspunzãtor decât în faþa þarului, iar moldovenii care îl însoþeau gãsim din nou în compania lui Petru, pe care îl viziteazã deseori, „sã stea numai sub jurisdicþia lui Dimitrie”. În plus, lui Dimitrie ºi primind la rândul sãu vizitele þarului. În 1718 primeºte ordin sã-l oamenilor care îl însoþeau li se acordã „o îndemnizaþie pentru urmeze pe þar la Petersburg, unde se instaleazã. Aici, prin cãsãtoria pierderile lor ºi un azil sigur” în pãmânturile þarului (I.I.O., p.800). În cu fiica principelui Trubeþkoi, intrã în înalta societate, îºi rade barba aceste condiþii, „Dimitrie a ieºit cu ai sãi ºi cu toatã averea sa din Iaºi, ºi îºi schimbã portul moldovenesc cu cel franþuzesc. La ceremonia urmând armata ruseascã”, ºi s-a retras în Ucraina la Harkov, pe cununiei participã ºi Petru care îl însoþeºte pânã acasã, fãcându-i moºiile donate de þar. Aici, „la cererea sa, þarul nu numai cã a cadou o sabie de mare preþ. La ospãþul care a urmat ºi a þinut trei împãrþit între nobilii moldoveni locurile ce i le donase în Ucraina, dar zile, participã þarul, þarina cu principesele de familie ºi toatã încã îi mai donã ºi una mie case de sudiþi de ai coroanei” (p. 800 nobilimea din Petersburg, cu care ocazie Dimitrie este fãcut urm.). În biografie citim cã Dimitrie era foarte satisfãcut de situaþia consilier intim al majestãþii sale. La 22 ianuarie 1721, probabil materialã oferitã, întrucât „aceste domenii, atât prin aºezarea lor, concomitent cu încoronarea lui Petru ca împãrat al Rusiei, Dimitrie cât ºi prin numãrul mare al locuitorilor, treceau drept cele mai bune este reconfirmat în funcþia de consilier intim ºi numit totodatã în tot imperiul rusesc. Afarã de aceasta, Majestatea Sa i-a mai senator. În campania din Persia din vara anului 1722, Dimitrie are acordat o pensiune anualã foarte considerabilã care pe tot „direcþiunea treburilor civile” ºi sarcina de a pregãti o tipografie cu parcursul vieþii i s-a numãrat regulat” (Ib., p. 801). Starea materialã litere turceºti pentru a edita în turcã declaraþia de rãzboi a þarului dobânditã îi permitea lui Dimitrie sã înceapã definitivarea ºi (Vezi I.I.O., p. 810 urm.). Îmbolnãvirea ºi moartea survenitã la 21 scoaterea la ivealã, cum spunea el, a operelor pregãtite. august 1723 au curmat perspectiva lui D. Cantemir de a ajunge

La Harkov, Dimitrie rãmâne aproximativ un an ºi jumãtate, primul membru al Academiei ruse de ºtiinþe, întemeiatã de Petru în pânã spre primãvara anului 1713. Nu puþin timp îi va fi luat ex- ultimul an al vieþii sale (1725), dar gânditã cu ani în urmã pentru a nu domnitorului instalarea sa ºi a familiei sale în condiþii princiare. ceda Berlinului ºi a valorifica pe teren rusesc geniul ºi cultura Când acestea au fost cât de cât încropite, s-a apucat de scris. Erau enciclopedicã a valahului Dimitrie.de demonstrat trei lucruri: intrarea în declin a imperiului otoman, faptul cã misiunea de salvare a ortodoxismului revine Rusiei sub 2. Reducerea aspiraþiilor la Moldovaconducerea lui Petru ºi, în fine, cã el, Dimitrie Cantemir, este omul Idealul de afirmare a lui Dimitrie Cantemir ca scriitor ºi istoric a providenþial înzestrat de D-zeu cu harul previziunii ºi cu capacitatea fost puternic marcat de modificãrile survenite în perspectiva fundamentãrii ºtiinþifice. Însã rolul principal în viitorul imperiu roman realizãrii sale ca domnitor.eliberat de sub osmanlâi ºi curãþat de mahomedanism trebuia sã Dimitrie a fost profund zguduit de eºecul trãit, la nici douãzeci revinã romanitãþii/românitãþii prin Cantemireºti, a cãror origine de ani, când boierii moldoveni îl recuzã ca urmaº la tronul tatãlui sãu nobiliarã trebuia demonstratã sau confecþionatã. Aºa cã în 1712 (martie-aprilie 1693). Biograful va surprinde durerea tânãrului Dimitrie schiþeazã genealogia neamului sãu ºi scrie în bunã parte principe în cuvinte pe care Dimitrie nu odatã le-a gândit ºi rostit: „Dar istoria imperiului otoman, creºterea acestuia în primul rând, cãci banii aveau mai mare pond la curtea otomanã decât serviciile pentru scãderea lui aºtepta ºi alte evenimente definitorii. pãrintelui ºi meritele fiului” (I.I.O., p. 796). Reîntors la Istanbul, ca

Tot la Harkov, în 1712, Cantemir adreseazã lui Petru cel Mare mazil, conform regimului aplicat celor scoºi de la domnie, Dimitrie o scrisoare cu conþinut istorico-filosofic, intitulatã Monarchiarum trebuia sã þinã din nou piept acuzaþiilor de uneltire împotriva porþii, physica examinatio (Vezi: I. Sulea-Firu, O scrisoare ineditã a lui aduse lui de cãtre cei de la cârma Þãrii Româneºti, în special de D. Cantemir, extras din „Studii ºi cercetãri bibliologice”, V, /1963/, p. Brâncoveanu. El se strãduieºte, ºi reuºeºte în mod strãlucit, sã 267-276), în care urmãreºte sã-l convingã pe þarul Rusiei „cã el este dezmintã aceste acuzaþii, înlãturând orice dubii privind ataºamentul destinat nu numai de profeþiile Scripturii, ale lui Daniil în special, ci ºi sãu nelimitat faþã de Poartã ºi câºtigând încrederea totalã a de însuºi mersul natural al istoriei, adicã dupã legile neînfrânte ale acesteia. Totodatã el disociazã, forþând nota, între „uzurpatorul” naturii, sã zdrobeascã forþa Imperiului otoman, sub al cãrui jug Brâncoveanu ºi viþa domneascã ºi cãrturãreascã a Cantacuzinilor,

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

20

ale cãror atribute materiale ºi spirituale îºi pune în gând sã le preia Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor (Cf. ediþia G. Sion, Bucureºti, ca domn al Þãrii Româneºti ºi apoi ca împãrat al noii Rome creºtine, 1878, p. 9 urm.). Dar chiar la sosirea lui Cantemir în Moldova cum intenþionase ªerban Cantacuzino, care-ºi luase în acest scop intervine împãratul Germaniei ºi sunt iniþiate convorbiri între asigurãri din partea împãratului Leopold ºi a þarilor Ioan ºi Petru. În Cantemir ºi Brâncoveanu, prin intermediul lui Corbea, rezidentul la sfârºit, pentru a încununa capul Cantemirilor cu aura divinitãþii, preia Kiev al domnului Munteniei. Din relatãrile lui Dimitrie aflãm cã pentru aceºtia supranumele Ioan, ca formã primarã a lui Io „trimisul Brâncovenii ºi Cantacuzinii „l-au calomniat (împãratul Germaniei) Domnului”, ceea ce dãdea dreptul lui Dimitrie sã subordoneze prin scrisori secrete cã este turcofil”, dar cã de fapt el „este Moldovei ºi sieºi destinele romanitãþii orientale, ºi chiar mai mult credincios împãratului Germaniei ºi i-a jurat sã-i serve cu credinþã decât atât. oricând trebuinþa ar cere” (Ib., p. 13 urm.). Mai aflãm cã împãratul „l-

Perioadei de dupã înlãturarea de la domnie (1693) aparþine ºi a îndemnat (pe Cantemir) sã se înþeleagã cu domnii Þãrii începutul luptei lui D. Cantemir pentru anihilarea relaþiilor Munteneºti pentru ca cu puteri unite sã facã cauzã comunã pentru antiotomane ale lui Brâncoveanu ºi acapararea lor pentru sine. creºtinãtate. Totodatã (împãratul) a trimis invitaþiuni ºi cãtre Aceste relaþii, cel puþin cu Apusul, dacã nu chiar ºi cu puterea Brâncoveanu ca sã pãrãseascã ura sa veche, fiindcã Cantemir este ortodoxã de la rãsãrit, Dimitrie la moºtenea de la tatãl sãu, care sub protecþia lui imperialã” (p. 13).fusese susþinut ºi pus la domnie la ªerban Cantacuzino, domnul În condiþiile în care ambii domnitori beneficiau de protecþia Munteniei, cunoscut prin anvergura politicii sale antiotomane. împãratului Germaniei, Brâncoveanu se prevala de faptul cã el era

Comentând într-o notã la DM ideea domniei ereditare în mai vechi sub aceastã tutelã, cãci imediat dupã uciderea lui ªerban trecutul Moldovei ca tradiþie pe care D. Cantemir o susþinea din Cantacuzino (1688) preluase aceastã tutelã „primind ca rãsputeri pentru prezentul ºi viitorul monarhic al Moldovei, N. recompensã de la împãratul Leopold titlul de Principe al Sacrei Stoicescu lãmureºte chestiunea tocmai în sensul aprecierilor ºi Împãrãþii a Romanilor; ºi nu numai el, dar ºi strãnepoþii lui” (p. 9). constatãrilor noastre: „ªi aici, ca ºi în alte locuri, D. C. îºi expune Astfel Brâncoveanu se simþea îndreptãþit sã-l întrebe pe Cantemir dorinþa sa de constituire a unei monarhii ereditare, dorinþã pe care o „în ce condiþiuni s-a supus el pre sine ºi pre supuºii sãi împãratului exprimase ºi în tratatul încheiat cu Petru cel Mare în 1711, urmând Germaniei” (p. 13).pilda tatãlui sãu, care solicitase ºi el monarhie ereditarã în tratatul Consecinþa a fost blocarea aspiraþiei lui Cantemir la tronul Þãrii încheiat cu austriecii la 1690, ca ºi pe aceea a socrului sãu, ªerban Româneºti ºi limitarea perspectivei sale domneºti la Moldova, pe Cantacuzino, care ceruse ºi el împãratului Leopold, în timpul care el nu o dorea singurã ºi nici în primul rând. În plus, discuþiilor purtate în vederea încheierii unui tratat, «sã fie domnii în Brâncoveanu îi comunica lui Dimitrie cã „el s-a pus (ºi) sub protecþia Þara Româneascã din neamul Cantacuzinilor»” (DM, p. 146, nota împãratului Petru ºi cã a fãcut convenþiuni (cu acesta) pentru 1). aºezarea lui (Dimitrie) ºi a domniei lui, precum se cuvine unui

Evident cã Dimitrie nu ar fi putut viza tronul Munteniei fãrã creºtin, ºi n-a negat cã va da ajutor la aceastã faptã de mult doritã” sprijinul unei (sau al unor) mari puteri ostile Turciei. Astfel Dimitrie îºi (Ib.). În acest sens Brâncoveanu îi transmitea lui Cantemir „noroc permite sã refuze de douã ori tronul Moldovei în favoarea fratelui bun”, pe scaunul Moldovei. (Ib.).sãu ºi îºi aduce de soþie pe fiica lui ªerban Cantacuzino, din Ardeal. Restrâns la Moldova, pe care o pierde în iulie 1711, ºi nevoit sã Apoi, nu fãrã politica dusã de Cantemir, sultanul Mustafa îl cheamã se retragã în Rusia, Dimitrie Cantemir intrã în ultima ºi cea mai pe Brâncoveanu, în 1703, cu intenþia, neînfãptuitã, de a-l destitui ºi importantã perioadã a vieþii sale. Ea este dominatã de perspectiva exila. Sentimentul cã îl dominã pe Brâncoveanu, având în spate un recâºtigãrii tronului Moldovei oferitã de Petru, perspectivã a cãrei sprijin puternic, l-a ºi determinat pe Cantemir sã scrie, între mai ºi materializare implica ridicarea întregii Europe creºtine împotriva decembrie 1705, Istoria Ieroglificã „pentru proslãvirea izbânzii imperiului otoman ºi a mahomedanismului. Însã pentru Dimitrie Cantemireºtilor împotriva lui C. Brâncoveanu” (Cf. „Prefaþa” lui Virgil slujirea acestui ideal era posibilã acum doar prin Petru ºi politica Cândea la opera menþionatã, Bucureºti, 1973, p. 11). acestuia. În consecinþã, Dimitrie devine în scurt timp ideologul

Trebuie sã aibã o motivaþie mai veche ºi faptul cã, aflat în þarului ºi savantul capabil sã fundamenteze ºtiinþific politica Rusia, Cantemir este fãcut de urgenþã, în 1714, membru al acestuia. El îºi elaboreazã viguros imaginea omului providenþial al Academiei din Berlin doar în baza unei colaborãri viitoare, care nu creºtinãtãþii, cu intelect bine dotat ºi pãtrunzãtor, „cãruia i se poate se va concretiza prin nimic din partea lui Dimitrie. Cu toate acestea, învedera ºi desluºi de la sine ceea ce înfãptuieºte ordinea imperiul roman de limbã germanã emite în 1723, cu puþin timp neîntreruptã a naturii ºi cãruia chipul dumnezeiesc îi împrumutã înaintea morþii lui Cantemir, diploma prin care acesta este proclamat lumina nemuritoare” capabilã „sã lumineze ºi sã desluºeascã Principe al Imperiului Roman, diplomã care-i fusese acordatã ºi lui întunericul neºtiinþei” (Cf. Monarchiarum physica examinatio). În C. Brâncoveanu, ca domn al Munteniei. acelaºi timp Dimitrie îºi convinge, cum am vãzut, noul sãu protector

Urmãrind, prin domnia asupra românilor, scaunul imperial, cã el, þarul Rusiei, este predestinat de mersul natural al istoriei, de Cantemir pune în fruntea memoriului pentru Academia berlinezã legile neînfrânte ale naturii, de profeþiile Scripturii ºi de proroci sã Divanul, ediþie bilingvã româno-greacã, publicatã la Iaºi în 1698, lupte împotriva „întunericului pãgân musulman” ºi sã dezrobeascã care putea sugera, printre altele, posibilitatea trecerii de la greacã la creºtinãtatea.latinã/românã în administraþia viitorului imperiu roman de rãsãrit. Pe La fel de pregnantã ºi hotãrâtoare a fost amprenta pusã de locul doi în acelaºi memoriu figura Historiae turcicae synopsis Petru asupra gândirii ºi scrierilor lui Dimitrie. Este semnificativ în (volumul I al I.I.O.), în latinã, limba „mamã” a românei (de la Roma ºi aceastã privinþã faptul cã, în timp ce prin Academia berlinezã romani) ceea ce demonstra dreptul la perpetuare istoricã, pierdut, activitatea lui Cantemir este orientatã spre descrierea Moldovei ºi a ca nume, de Italia, al romanitãþii prin românitate ºi al limbii latine prin Valahiei, spre istoria românilor, Petru va considera aceste lucrãri cea mai directã ºi fidelã continuatoare a ei care este limba românã. strategice pentru Rusia ºi va bloca trimiterea lor la Berlin. Apoi, la

Cel de al doilea moment cardinal din viaþa lui Dimitrie Cantemir intersecþia anilor 1716/1717, punându-i în perspectivã apropiatã l-a constituit scurta sa domnie în Moldova dintre noiembrie 1710 – reinstaurarea la domnia Moldovei, Petru îl va determina pe Dimitrie iulie 1711. Acest interval debuteazã cu trimiterea intempestivã a lui sã renunþ la redactarea în latinã a scrierilor sale, drept care Dimitrie, Cantemir ca domn al Moldovei pentru Muntenia, în condiþiile în care pornind de la materialele pe care le avea în latinã, purcede la Petru I declarase rãzboi Turciei iar regele Suediei se afla blocat la elaborarea unei vaste istorii a neamului sãu în limba acestuia, Bender, în zona controlatã de turci prin tãtari. Lipsit de sprijinul întrucât, va spune el, „socotit-am cã cu strâmbãtate, încã ºi cu tãtarilor, plecaþi spre Crimeea, al cãror han plecase la pãcat, va fi de lucrurile noastre de aici înainte mai mult strãinii decât Constantinopol pentru domnia acum a lui Dimitrie în Moldova, ai noºtri sã ºtie” (HVR, p. 180). Sã mai reamintim ºi faptul cã promiþându-i sprijin pentru ocuparea tronului Munteniei, ajuns la Împãratul Petru cel Mare pregãtea întemeierea Academiei ruse, Iaºi, Cantemir „s-a gãtit pentru Þara Munteneascã cu cai de poºtã”. pentru temeliile cãreia alt savant, în afarã de Dimitrie Cantemir, Acolo el urma sã-l prindã cumva pe Brâncoveanu ºi sã-l trimitã viu Rusia încã nu avea.sau mort la Constantinopol, instalându-se el domn în locul lui. Faptele sunt relatate de Cantemir în lucrarea Evenimentele

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

21

Dimitrie Cantemir între solicitãrile Academiei berlineze ºi deciziile

lui Petru cel Mare- urmare din pagina 1 -

Nu mai puþin sensibilizat a fost forumul academic, care ia roman de limbã germanã tocmai pentru geografia Þãrilor Române.cunoºtinþã de preocupãrile lui Cantemir în ºedinþa din 31 mai 1714 a Nu ºtim dacã în transmiterea cãtre Cantemir a mesajului secþiei literar orientaliste, unde „este comunicat scrisoare lui secþiei Huyssen a pus sau nu accentul pe datele geografice de care Huyssen însoþitã de oferta acestuia de a pune la îndemânã ºtirile era interesat Berlinul, dar avem dovada cã o comunicare între cei orientale pe care /Cantemir/ le posedã” (DM, p. 8), pentru ca la 11 doi savanþi a avut loc. Fapt este cã peste mai bine de o lunã, la iulie ale aceluiaºi an Consiliul academic sã se pronunþe pentru ºedinþa Consiliului Academiei din 11 iulie, unde a fost confirmatã primirea lui Cantemir în Academie pe baza unei noi recomandãri a primirea lui Cantemir, „alãturi de scrisorile lui Huyssen” este lui Huyssen însoþitã de o scrisoare a cãrturarului român cãtre prezentat un „memoriu de lucrãri ºi preocupãri ºtiinþifice” ale lui acesta, având caracterul unui „memoriu de lucrãri ºi preocupãri Cantemir (DM, p. 9). Este deci vorba, cum au constatat cercetãtorii, ºtiinþifice” (Ib., p.9). Evenimentul s-a produs în timp ce alþi trei de cel puþin douã scrisori ale lui Huyssen, una prezentatã la secþie ºi savanþi din Rusia, propuºi concomitent pentru admitere în alta la Consiliul Academiei, faþã de un memoriu al lui Cantemir Academie, au trebuit sã mai aºtepte 10 ani. Aprecierea de cãtre prezentat la forumul din urmã. Cum cã Huyssen a fost profund Berlin a lui Cantemir va continua pânã la sfârºitul vieþii lui, ºi chiar impresionat de prestanþa lui Cantemir la curtea lui Petru ºi de dupã aceea, fiindcã „chiar în momentul când a ajuns ºtirea despre prestigiul câºtigat de el ºi de familia sa atât de rapid în înalta moartea sa la Petersburg, a primit rezidentul de acolo al împãratului societate a Rusiei rezultã ºi din aceea cã luând legãtura cu Germaniei o diplomã pentru principele Dimitrie Cantemir, prin care Academia pentru a-l recomanda pe principele român, el „trimisese acesta fu numit Principe al imperiului roman; dar rezidentul, din spre publicare ºi Panegiricul rostit la sãrbãtoarea Paºtelui de copilul cauza morþii lui Dimitrie, a trimis diploma înapoi domnitorului sãu” ªerban Cantemir – de ºapte ani – în faþa împãratului”, în limba (I.I.O., p. 807). Forumul academic va solicita ºi dupã moartea greacã (DM, p. 9, nota 8). Dar revista „Neuer Bücher-Saal der savantului lucrarea promisã: Dacia, De Dacia, Dacia Cantemirii Gelehrten Welt” (Leipzig, 1714, t. IV, p. 376-378) a publicat doar (DM, p.10). memoriul lui Cantemir anexat la scrisoarea susþinãtorului sãu. Ov.

ªtirile referitoare la stabilirea relaþiilor ºtiinþifice cu Berlinul Densuseanu care a descoperit ºi republicat scrisoarea (= memoriul) oferã date revelatorii pentru orientarea în perspectivã a lui Cantemir în „Revista criticã literarã” (Iaºi, 1894, p. 66-67) spune preocupãrilor ºtiinþifice ale lui Cantemir, de aici decurgând cã aceasta este „scrisã curând dupã numirea lui ca membru al eºalonarea ºi concretizarea în timp a acestora. Astfel, din Academiei din Berlin”, de fapt, dupã acceptarea ofertei la secþie.recomandarea lui Huyssen, prezentatã în ºedinþa din 31 mai, se Important este cã avem la dispoziþie un document cardinal poate remarca modul narativ indirect, care aratã lipsa unui memoriu despre personalitatea ºi statutul ºtiinþific al lui Cantemir în vara al lui Cantemir: „Er habe eine vollständige Historie der Turkischen anului 1714. Prezentarea care precede textul lui Cantemir, fãcutã în Kaiser mit ihnen Bildnissen, so er im das Latein übersezt, und mit germanã, este elocventã: „Der Fürst Constantin Demeter Cantemir kürigen (?) Anmerkungen herauszugeben willens” (Apud DM, p. 8 – gewesener Hospodar in der Moldau, der sich auf seinen von I. Ez. în traducere: „El ar avea o istorie completã a împãraþilor turci cu Majestät ihm geschenkten Land-Gütern bei Moscau aufhält, hat portretele acestora, pe care el o traduce în latinã ºi doreºte s-o viele curiöse Sachen unter Händen, so die gelehrte Welt von ihm publice cu note instructive”, unde kürigen corespunde, credem, noch zu erwarten, wie asu hier beigefügten Extract eines latinescului corrigo „a îndruma, a amenda (o pãrere), a instrui”, ceea Schreibens, so er an eine vornehme und gelehrte Stands-Person ce în titlul tradus de Ios. Hodosiu al I.I.O. are drept corespondent pe abgehen lassen, zu ersehen”, adicã principele, fost gospodar al „(cu note foarte) instructive”. Acest adaos lipseºte în ediþiile englezã Moldovei, dãruit de þar cu moºii, locuieºte la Moscova ºi are ºi germanã ale I.I.O., iar textul original latin nu ne este accesibil. chestiuni interesante în lucru pe care lumea savantã le aºteaptã de

Chiar dacã recomandarea integralã a lui Huyssen nu conþinea, la el, cum se poate vedea din scrisoarea anexatã, care trãdeazã dupã cât se pare, referiri la alte preocupãri ºtiinþifice ale lui Cantemir, profilul unei nobile ºi savante personalitãþi de marcã (Cf. Ov. acceptând în unanimitate oferta rezidentului, secþia literar Densuseanu, Notiþe asupra lui Dim. Cantemir, în „Revista criticã orientalistã a Academiei consemneazã sã i se solicite „deocamdatã” literarã”, Iaºi, II, 1894, p. 65 urm.).doar informaþii geografice despre Þãrile Române, informaþii oricum Scrisoarea lui Cantemir are într-adevãr aspectul unui memoriu la îndemâna unui cãrturar fost domn al Moldovei: „deocamdatã sã de lucrãri ºi preocupãri ºtiinþifice, dar ºi pe cel al unei consultãri ºi fie rugat sã binevoiascã a ne împãrtãºi o informaþie autenticã tatonãri a forumului berlinez asupra posibilitãþilor de colaborare. despre poziþia ºi graniþele adevãrate ale principatelor Valahia ºi Memoriul este adresat, desigur, lui Huyssen pentru ca acesta sã-ºi Moldova, în care privinþã informaþiile geografice se deosebesc atât motiveze pe baza lui recomandarea sa cãtre Academie. Elementele de mult” (Ib.). În baza acestei recomandãri, secretarul permanent al de conþinut ale scrisorii sunt urmãtoarele:Academiei, Johann Theodor Jablonsky, comunicând lui Huyssen la - Divanul…, publicat la Iaºi în 1689, în legãturã cu care autorul 4 iunie votul secþiei, solicitã lui Cantemir prin intermediul roagã sã fie înºtiinþat dacã îl poate trimite la Berlin;rezidentului ceea ce a decis secþia, însã într-o formã mai detaliatã: - Historiae turcicae Synopsis, operã pentru care aºteaptã „sã binevoiascã sã ne procure informaþii precise ºi clare privind momentul favorabil s-o continue ºi sperã s-o termine în scurt timp. adevãrata situare a celor douã provincii, Moldova ºi Valahia, ºi Totodatã el îl consultã pe Huyssen în legãturã cu plasarea în ea a graniþele ce le despart una de alta, precum ºi de þãrile efigiilor sultanilor, care pot fi litografiate ºi la Moscova;înconjurãtoare, ºi de asemenea privind capitalele lor ºi celelalte - Este adânc preocupat de problemele matematicii ºi de oraºe pe care le cuprind. Este cât se poate de trist sã vezi cum aplicabilitatea acesteia, ca ºi de arhitecturã, aducând drept dovadã hãrþile ºi celelalte lucrãri de geografie le consemneazã în mod casa personalã realizatã de el la Constantinopol cu amenajãrile diferit, unele punând Moldova spre Nistru ºi Valahia spre Dunãre, iar adiacente. Printre preocupãrile sale se aflã ºi taina miºcãrii altele cu totul invers. Astfel veþi îndatora publicul ºi pe noi în mod perpetue care ar putea fi stãpânitã ºi exploatatã numai prin folosirea deosebit, procurându-ne lãmuriri în aceastã privinþã…” (Ib. – apei. Este aici locul sã adãugãm cã biografiile lui Cantemir sublin. ns. M.L.). menþioneazã ºi preocupãrile savantului în sfera filosofiei, precum ºi

Limitarea „deocamdatã”, din consemnarea de la secþie, la faptul cã „bisericile din trei sate ale sale sunt construite dupã planul datele geografice pe care le deþinea Cantemir nu trebuie, credem, ºi desenul fãcut de el însuºi” (I.I.O., P. 807);consideratã numai o expresie a „deferenþei pentru înaltul candidat”. - Cantemir se intereseazã în legãturã cu publicarea istoriei Exista atunci, ca ºi mai târziu, un interes politic major al imperiului turcilor în latinã sau greacã, sau poate simultan în ambele, ca ºi

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

22

despre existenþa la Berlin a literelor turceºti ºi arabe necesare solicita ºi dupã moartea autorului, trimiterea lor va fi mereu pentru aceastã scriere. κi face astfel cunoscute cunoºtinþele sale amânatã, astfel cã s-a ajuns a se pune la îndoialã însãºi existenþa într-o gamã largã de limbi. El vorbea limbile turcã, persanã, arabã, lor.greaca modernã, latina, italiana, rusa ºi româna; înþelegea foarte Totuºi Cantemir elaboreazã în anii 1715-1716 toate lucrãrile bine greaca anticã, slavona ºi franceza; despre români, scrise în latinã, ca ºi cum s-ar fi pregãtit sã onoreze

- Penultima chestiune vine ca rãspuns la cererea secþiei solicitarea Berlinului. Este clar cã faþã de rãspunsul evaziv dat orientaliste ºi se intituleazã De la origine nostrae gentis – „Despre Academiei cum cã existã în Moldova o lucrare „de origine noastrae originea neamului nostru”, rãspuns ce rãstãlmãceºte în mod straniu gentis” Cantemir avea, la venirea în Rusia, schiþele necesare pentru opþiunea Academiei, care îi cerea lui Cantemir geografia actualã a harta Moldovei ºi însemnãrile pentru descrierea geograficã ºi Þãrilor Române, domeniu în care el dispunea de cea mai bunã social-politicã a acesteia, iar la Moscova îºi completase consistent documentare, pentru a enunþa un subiect pe care, deºi îl cunoºtea bagajul de informaþii istorice privind contextul în care a evoluat în bunã mãsurã, nu-l concepuse încã sub forma unei opere, romanitatea orientalã. Dar lucrãrile despre þara sa Cantemir trebuia angajându-se în consecinþã sã traducã „o carte existentã la noi, în sã le alcãtuiascã fãrã zarvã ºi nu la Moscova, ci la domeniile sale din limba autohtonã” (vernacula lingua apud nos libellus extat). El se Ucraina, unde s-a retras odatã cu plecarea þarului în strãinãtate. oferã sã traducã aceastã lucrare în latinã ºi sã o trimitã împreunã cu Biografii lui Cantemir vor afirma cã în perioada de izolare de la primul volum al I.I.O., cãruia acum îi dã ºi numele care va rãmâne Hakov acesta va definitiva Istoria Imperiului otoman, trecând sub definitiv: „libellus, qui tempore opportuno in sermonem latinum tãcere tocmai cele mai importante lucrãri ale cãrturarului din translatus, ejus exemplar non negabitur, prout et synopsis Turicae aceastã perioadã. Însuºi Cantemir îºi va permit sã vorbeascã historiae, quam Inccrementum Aulae Othomanicae nuncupari volui despre aceste lucrãri în 1717, datându-le retroactiv. Evident, et prae manibus iam habeo” (Ov. Dens., Notiþe…, p. 66). Totodatã Dimitrie Cantemir a avut voie ºi chiar va fi fost stimulat de cãtre þar sã promite sã ducã la bun sfârºit ºi partea a doua al cãrei titlu poate fi lucreze, dar soarta lucrãrilor sale urma sã fie definitivatã în funcþie bãnuit prin antonimie, ºi s-o expedieze imediat „Tui et Tuae de concluzia þarului asupra posibilitãþilor de cooperare a Rusiei cu societatis gratia modo si scirem illi acceptabilem fore”: „Si Deo apusul Europei împotriva turcilor. La începutul anului 1717, când coadiuvante ad perfectionem perducetur, adiunctis a primo þarul revenise în þarã, Dimitrie se gãsea ºi el la Moscova, „unde imperatore Ortomanzik usque ad Muchamed moderni Achmedi adeseori merge la Majestatea sa, care de asemenea de multe ori îl patrem, figuris ex Imperatoria Kitabchane… mitti curabo” (Ib.). onora cu vizitele sale” (I.I.O., p. 802). Începuserã sã se desfãºoare

- În sfârºit, cea din urmã operã de care dispune Cantemir ºi acum, în acest cadru intim, pregãtirile pentru reluarea ostilitãþilor cu care va fi numitã De Statu politico Aulae Othomanicae, este astfel turcii, ceea ce însemna, printre altele, luarea în calcul a prevederilor descrisã în memoriu: „Caeterum de Turcarum iurisdictionibus, tratatului de la Luþk din aprilie 1711, în care pentru Cantemir moribus, palatii institutionibus, dogmatibus, exercituumque importanþã majorã prezentau reîntregirea Moldovei în graniþele sale ordinibus, nec non de Bassalatuum numero et officialibus extat vechi ºi domnia Cantemirilor. Ca filosof ºi istoric, lui Dimitrie îi quidem apud me primipilari calamo designatum opusculum”. revenea acum sarcina sã fundamenteze teoretic campania Aceastã lucrare necesitã însã timp pentru a fi îmbunãtãþitã ºi ant io tomanã. Iatã de ce e l se apucã grabnic de ºlefuitã: „Attamen cum sit diligeniori manu corrigendum, atque traducerea/rescrierea istoriei românilor în limba românã, poliendum, necessario opportunius tempus desiderat” (Ib., p. 67). definindu-se în pagina de titlu drept „Voievod ºi de moºie Domn al

Din conþinutul memoriului desprindem urmãtoarele concluzii: Moldovei ºi al Svintei Rossieºti Împãrãþii Kneaz” ºi stabilind în 1) D. Cantemir exclude de bunã voie din sfera preocupãrilor perspectivã locul unde urma sã fie editatã cartea: „În Sanct

sale latura filosofico-metafizicã, logicã ºi literar-alegoricã, pentru Petersburg, anul 1717”, unde se va muta abia în anul urmãtor.care avea lucrãri elaborate ºi conspecte, menþionând ca realizare Altã lucrare de anvergurã, solicitatã ºi urmãritã îndeaproape doar Divanul, întrucât acesta era tipãrit în douã limbi ºi îl recomanda de Petru, a fost Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane, pe ca pe un erudit de facturã enciclopedicã. care Dimitrie o elaboreazã în latinã în intervalul 1718-1719, cu

2) Pune accent deosebit pe istoria Imperiului otoman, lucrare versiunea rusã începutã în 1719 ºi terminatã în vara anului 1712, necesarã întregii Europe, atât celei ortodoxe, cât ºi celei catolice, în tipãrirea fãcându-se, la insistenþele deosebite ale lui Petru, în anul lupta contra mahomedanismului ºi a imperiului acestuia. 1722.

3) Opereazã douã transferuri în ce priveºte starea actualã Pe lângã aceste cãrþi de bazã, Cantemir scrie câteva lucrãri de geografico-politicã a þãrilor române: o substituie pe aceasta proporþii mai mici, solicitate tot de Petru pentru motivul în plus cã au sincronic prin De Statu politico Aulae Othomanicae ºi diacronic prin fost gãsite în arhiva acestuia, lucrãri care privesc principatele De Statu politico Aulae Othomanicae ºi diacronic prin De origine române ºi pe Cantemir în raport cu acestea. Este vorba de un nostrae gentis. Memoriu asupra situaþiei din þãrile române din 1717 ºi altul din 1718.

Aceste substituiri nu s-au putut face fãrã intervenþia þarului. La Cea de a treia carte, Viaþa lui Constantin Cantemir, urmãreºte sã sãrbãtoarea Paºtelui din 1714, Dimitrie va fi pronunþat ºi el un confere Cantemirilor originea nobilã ºi trecut glorios. Cartea a fost discurs, de înaltã þinutã, prin care se va fi recomandat în toatã gânditã timp îndelungat de autor ºi elaboratã, cum a arãtat Const. C. splendoarea ºi strãlucirea ºtiinþei sale, dupã care va fi cerut Giurescu, între 1712 ºi 1716 (Cf. „Introducerea” la aceastã lucrare, permisiunea ca ºi fiul sãu ªerban sã prezinte þarului un cuvânt de publicatã la Bucureºti în 1973, p. XVIII urm.). Se vede cã ea a fost laudã în limba greacã, cuvânt pe care Huyssen nu a întârziat sã-l prezentatã lui Petru în 1717 fãrã adãugarea sfârºitului tragic al lui expedieze la Berlin alãturi de recomandarea pentru tatãl copilului. Constantin cu fiul sãu ªtefan Cantacuzino din noaptea de 6/7 iulie Impresia produsã asupra þarului trebuie sã fi fost atât de puternicã 1717 la Constantinopol. Ultima lucrare poartã titlul Evenimentele încât el se va fi decis sã punã total în slujba sa ºtiinþa cãrturarului Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor ºi a fost scrisã dupã 1717, întrucât român. În discuþiile avute în particular, care deveneau tot mai vãduva lui Brâncoveanu, dupã trei ani de exil în Asia, a avut dreptul frecvente, þarul va fi admis ca Dimitrie sã punã la dispoziþia Apusului sã se întoarcã în Muntenia (1714+3=1717), „unde ºi acum petrece” date de orice naturã, dar sigur nu a putut fi de acord cu expedierea la (Cf. ediþia G. Sion, Bucureºti, 1878, p. 28), iar Pãuna, soþia domnului Berlin a unei lucrãri geografice ºi politice referitoare la un stat ºi ªtefan, fiul cãrturarului Constantin Cantacuzino, ambii uciºi de turci popor care i-a jurat credinþã ºi pe care s-a angajat sã-l elibereze, sã-i la Constantinopol în iulie 1716, reuºeºte sã fugã de acolo împreunã acorde protecþie ºi sã-i restituie graniþele sale vechi. cu cei doi fii ai sãi ºi sã ajungã la Petersburg unde „ºi acum petrece

În luna iunie a anului 1714, când îºi redacta memoriul, sub protecþia Mãriei sale Imperiale” (Ib., p. 31). Este de reþinut faptul perspectiva ºtiinþificã a lui Cantemir fusese decisã. Ne explicãm cã pânã a ajunge la Petersburg, soþia lui ªtefan a poposit, cu scopul astfel de ce colaborarea sa cu Academia berlinezã nu a fost efectivã de a agita spiritele împotriva turcilor, la Neapole, Roma, Viena ºi niciodatã. Am vãzut cã nemþii nu au manifestat interes pentru istoria Veneþia.ºi starea actualã a Imperiului otoman, având deja informaþii Faptul cã Petru I declanºeazã acþiunea împotriva turcilor în suficiente din alte surse, ca sã nu mai vorbim de Divanul. Iar în ce Persia denotã cã el se aºtepta ca Apusul sã-i loveascã pe turci în priveºte materialele de Dacia, singurele pe care Berlinul le va Balcani, stimulând astfel ridicarea la lupta de eliberare a popoarelor

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

23

din zonã, ceea ce nu s-a produs. Oricum, evenimentele din acei ani evidenþe în scriptele Academiei, în sensul primirii unui asemenea au conturat cu claritate atât separarea celor douã þãri române manuscris” (p. 11 urm.). Fuseserã deci luate mãsurile de rigoare ca extracarpatice ca protectorat, cât ºi posibila unire a lor prin Dimitrie acesta sã nu ajungã în posesia nemþiºorilor, oricât ar insista ei.Cantemir: acesta era deja proclamat domn al Moldovei în calitate de Biografii mai vorbesc de un manuscris care s-ar fi pierdut în cneaz al Rusiei, în timp ce Apusul îi pregãtea diploma de Principe al naufragiul pomenit. Este vorba De Statu politico Aulae Imperiului Roman, desigur pentru Muntenia. Othomanicae, titlu înscris de Cantemir în memoriul pentru Huyssen.

Se mai pomeneºte apoi ºi despre pierderea în aceeaºi catastrofã a * Istoriei mahomedanilor începând de la falsul profet Mahomed pânã

la Osman primul sultan al turcilor. În realitate, materialele de care Ar mai fi de comentat misterul care a fost întreþinut destul de Cantemir dispunea pentru aceste douã titluri au fost incluse în

mult timp asupra DM, a cãrþii ºi a altor materiale. La cererile repetate Istoria Imperiului otoman (Vezi în special „Prefaþa autorului”) ºi în ale Berlinului, Cantemir amânã expedierea lucrãrii, despre care se Sistemul religiei mahomedane. Din cele expuse mai sus rezultã clar ºtia deja cã existã, apoi o face pierdutã într-un naufragiu din Marea cã alte manuscrise latine sau româneºti, în formã completã, în afara Caspicã. Urmaºii cãrturarului procedeazã la fel, tergiversând celor menþionate pe parcursul prezentei expuneri biobibliografice, expedierea materialului latin. Este concludentã, în aceastã privinþã, Cantemir nu a elaborat.urmãtoarea situaþie, pe care o citãm dupã ediþia bilingvã a DM din Trei imperii ºi-au disputat capul lui Cantemir: cel turcesc, 1973, unde în „Introducere” se spune: „Existã o informaþie curioasã pierzându-l din slujba sa, urmãrea satisfacþia de a i-l despãrþi de în varianta biografiei latine a lui Cantemir trimisã din Rusia trup; prin grija celui rusesc Dimitrie îºi putea spune „Voievod ºi de Academiei berlineze prin 1726, în care e pomenitã Descrierea cu moºie Domn al Moldovei ºi al Sfintei Rossieºti Împãrãþii Kneaz”, în menþiunea cã va fi trimisã în curând Academiei („brevi mittetur”). Dar timp ce imperiul roman de limbã germanã, urmãrind sã-i în varianta aflatã în Rusia ºi datatã 1730 se afirmã „missa est” (= a achiziþioneze ºtiinþa, dupã ce îl face mai întâi membru al Academiei, fost trimisã), concluzie care ni se pare infirmatã de lipsa oricãrei îl proclamã, în 1723, Principe al Imperiului Roman.

Dimitrie Cantemir – personalitate româneascãPetronel Baciu

evocãm bãtãlia de la Stãnileºti ºi pe domnitorul Dimitrie Cantemir “De la începutul anului a început sã treacã Prutul spre Iaºi o

(unul dintre primii ºi cei mai de seamã oameni de culturã care au hartã ('placardã'), realizatã la Chiºinãu: Þara Moldovei în timpul adus la cunoºtinþa întregii lumi cã în spaþiul carpato-danubiano-domniei lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt: þinuturi, oraºe, cetãþi, ctitorii, pontic existã de secole o unitate de neam ºi culturã – POPORUL aºezãri rurale atestate documentar (concepþia ºi coord. proiectului ROMÂN), sã arãt cã cei care îi conduc pe fraþii basarabeni urmãresc

sã nege legãtura de sânge care existã între locuitorii de pe cele Gheorghe Nicolaev; investigaþii documentare ºi cartografierea douã maluri de Prut ºi vor sã susþinã acest lucru mincinos chiar prin aºezãrilor Sergiu Tabuncic, Editura "Integritas" SRL, 2007, 83x106 “confiscarea” unor reprezentanþi de seamã ai poporului român

cm, scara 1:540000), care se doreºte a fi 'un modest omagiu adus pentru a crea o aºa-zisã “istorie naþionalã moldoveneascã”.

ilustrului domn ªtefan cel Mare, de la urcarea pe tron a cãruia se ªi astfel, cu nesimþirea caracteristicã regimurilor politice care împlinesc, la 12 aprilie 2007, 550 de ani (12 aprilie 1457 - 2 iulie mimeazã democraþia, comuniºtii conduºi de Voronin au decis ca în

1 acest an sã sãrbãtoreascã “dinastia Cantemireºtilor”, celebrând 1504)'”. 335 de ani de la naºterea marelui umanist ROMÂN, ºi 300 de ani de Acesta este un fragment dintr-un articol publicat în ziarul la naºterea fiului sãu, Antioh Cantemir. Pentru cã aceºti comuniºti Jurnal de Chiºinãu, din 16 iunie 2008, de cãtre istoricul Petronel sunt genul de politicieni care se ghideazã dupã dictonul “scopul Zahariuc, profesor universitar la Facultatea de Istorie din cadrul scuzã mijloacele”, pentru ei nu are nicio importanþã faptul cã ºi anul Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi. Domnul Zahariuc 2003 a fost declarat “Anul Cantemir” în Republica Moldova. “Isteþi” - prezintã harta aºa cum au realizat-o, cel mai probabil, ideologii cum sunt, s-au gândit cã, dacã l-au inclus ºi pe fiul lui Cantemir în autoritãþilor comuniste din Republica Moldova, care conduc þara ecuaþie, au fãcut o cu totul altã “mâncare de peºte”! Probabil cã populatã de fraþii basarabeni în stilul caracteristic acestei doctrine, bãieþii lui Voronin stau prost ºi cu simþul penibilului! pe care istoria nu o poate uita dupã odioasa experienþã sovieticã din

Nu este prima datã, probabil nici ultima, când un simplu an din secolul trecut. ªi totuºi, cu toate cã “fãptuitorii” respectivei hãrþi au calendar va fi declarat anul Cantemir. Încercãrile unor “personalitãþi susþinut cã "reþeaua dezvoltatã de aºezãri rurale (exceptând zonele moldovene” de a-l face pe Cantemir un precursor al apropierii muntoase ºi unele zone de câmpie) dovedeºte statornicia ºi Moldovei de Rusia sunt zadarnice. Autoritãþile comuniste de la vechimea acestora ºi ajutã la înþelegerea componentelor civilizaþiei Chiºinãu vor sã arate cã legãturile lui Cantemir cu Rusia nu au fost moldoveneºti în epoca lui ªtefan cel Mare ca parte organicã a dictate de necesitãþile politice ale vremii ci ele au trasat ,,viitorul civilizaþiei medievale româneºti", profesorul ieºean (cãruia îi port un naþiunii moldovene” (dacã a auzit vreun istoric onest din stânga sau deosebit respect ºi având plãcerea ºi onoarea sã-l cunosc personal din dreapta Prutului de aceastã “naþiune”!) alãturi de Rusia. Prin în timpul studenþiei), identificã, cu fineþe, adevãratul “tâlc” al acestei alãturarea lui Antioh Cantemir, dupã cum precizeazã ºi Petronel “placarde”, cum o numeºte domnia sa: “În ciuda acestei afirmaþii, Zahariuc în articolul pe care l-am amintit mai sus, ei urmãresc sã harta poate ºi va fi folositã nu atât la exemplificarea locului ºi rolului arate ce carierã strãlucitã au avut acei români care au trãit între Moldovei în cadrul istoriei românilor, cât mai ales la dezvoltarea ºi graniþele Imperiului Rus. întãrirea iluzoriului concept de statalitate moldoveneascã, rupt din

Cel mai probabil, în mintea bolnavã a comuniºtilor, Dimitrie trupul statului românesc, aºa cum s-a format acesta în ultimele Cantemir a ales sã se apropie de þarul rus Petru cel Mare veacuri. Astfel, pe aceastã 'placardã' Þara Moldovei pare a fi DATORITÃ puternicelor “sentimente de prietenie” pe care “poporul desprinsã din neant, nefiindu-i însemnaþi vecinii - nici urmã de Þara moldovean” le nutrea pentru “civilizatorul popor rus”.Româneascã, de Transilvania, de Polonia sau de Lituania.

De fapt, scopul acestei apropieri a fost însã dictat de interesele Încadrarea geograficã a Moldovei ar fi fost necesarã, pentru a stabili românilor în contextul realitãþii geopolitice a acelor vremuri: ieºirea partea de lume în care se aflã aceastã provincie româneascã ºi de sub ocupaþia otomanã. Patriotismul l-a determinat sã nu vadã pentru a marca ferm faptul cã statul român s-a format de o parte ºi lucrurile clar ºi sã semneze un tratat secret de vasalitate cu Imperiul de alta a Carpaþilor”.Rus. Dacã ruºii ar fi învins la Stãnileºti, probabil cã ºi situaþia Am considerat cã e important ca, în luna în care în memoria românilor ar fi semãnat cu cea a unor popoare din fostele gubernii noastrã, ca români, dar mai ales ca locuitori ai judeþului Vaslui,

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

24

ruseºti, care astãzi se luptã pentru independenþã ºi recunoaºterea aprofundat al muzicii otomane laice ºi religioase, finalul studiului identitãþii naþionale, însã sunt tratate ca populaþii teroriste (cum e fiind însoþit de o culegere de melodii a diverselor compoziþii ºi 20 de cazul Republicii Cecene Iºkeria). creaþii proprii. Datoritã acestei scrieri, Cantemir a intrat în istoria

muzicalã a Turciei ca fondator al muzicii laice ºi studios al celei 3DIMITRIE CANTEMIR – român sau moldovean? religioase, sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).

A fost un remarcabil istoric, geograf ºi orientalist, cel mai mare Dimitrie Cantemir, chiar dacã ºi-a petrecut cea mai mare parte reprezentant al umanismului românesc. Ca om al renaºterii,

a vieþii în diferite forme de surghiun (fie la Constantinopol, în Dimitrie Cantemir ºi-a desfãºurat activitatea într-o epocã a înfloririi tinereþe, când a garantat timp de 3 ani, ca ostatec, fidelitatea tatãlui culturii române.sãu faþã de Poartã, iar pânã la urmã a petrecut acolo, cu Dacã aspiraþia spre grandoare e semnul unei voinþe intermitenþe, aproape douã decenii, fie în Rusia, la maturitate, de constructive, tinzând spre afirmarea disponibilitãþilor de excepþie, la unde Petru cel Mare a refuzat sã-l extrãdeze dupã dezastrul de la Cantemir performanþele vorbesc nu numai de monumentalitate, dar Stãnileºti, din 1711, pãstrându-l ca sfetnic intim, pânã la moarte), ºi de o primã mare sintezã în spiritualitatea neamului sãu. Aparent aparþine însã, organic, istoriei ºi culturii româneºti. În limba românã un izolat, un introspectiv, un trezorier de cunoºtinþe, în realitate un ºi-a scris opera de creaþie (Istoria ieroglificã ºi, în parte, Divanul), cãutãtor de înþelesuri, un ziditor activ, un prestigios propunãtor de precum ºi ultima sintezã istoricã, Hronicul a vechimii româno- perspective: istorice, filosofice, etice. Ampla deschidere spre moldo-vlahilor. Românilor le-a închinat o parte universal ºi aspiraþie spre coerenþã, acestea sunt însemnatã a operei sale istoriografice în limba latinã dimensiunile prin care autorul Divanului îºi va atrage (Descriptio Moldaviae, Vita Constantini entuziasta admiraþie a unui spirit congenial: Nicolae Cantemyrii). Pe tronul Moldovei româneºti ºi-a Iorga. "Stãpân pe cuprinsul întreg al celor trei trãit marea aventurã a vieþii (tentativa de civilizaþii pe care le-a dat omenirea". Mai mult cruciadã antiotomanã, în alianþã cu þarul însã, decât contactele cu "lumea clasicã", ori pravoslavnic). În ruseºte (limbã în care cu cea a Islamului, mai mult chiar decât mai substanþiale vor fi contribuþiile fiului "celelalte raporturi", impresioneazã sãu Antioh, considerat unul dintre caracterul reprezentativ românesc .pãrinþii poeziei ruse moderne) a scris Pe scurt, conºtiinþa autohtoniei, puþin ºi conjunctural, iar Sistemul fundamentalã, imprimã scrisului religiei mahomedane, apãrut în cantemirian o linie pe care ultima-i versiune rusã – Kniga sistima ili impozantã operã, "Hronicul vechimii sostoianie muhammedanskiia religii romano-moldo-valahilor" (redactatã în – la Petersburg (1722), a fost, iniþial, pribegie), o subliniazã chiar în titlu. redactat în latineºte. Desigur, Neterminatul Hronic, într-un fel Cantemir a avut sentimentul viu al cântecul sãu de lebãdã, trebuia sã fie o panortodoxiei, dar ºi pe acela al magna charta a identitãþii noastre, cu europenitãþii creºtine ºi umaniste, argumentul cã "þãrile acestea pe care fiind deopotrivã un reprezentant al românii ºi azi le þin, niciodatã de dânºii latinismului renascentist ºi baroc, nu au fost pãrãsite ºi pustiite, ci preþuit ca atare ºi în Occident (a fost totdeauna au avut stãpâniri întemeiate, primul roman ales membru al dupã cum mãrturisesc ºi istoricii

4Academiei din Berlin în 1714, la strãini...".propunerea lui Leibniz însuºi, iar o parte Despre realizãrile deosebite ale din opera sa a circulat în limba latinã pânã principelui Dimitrie Cantemir se pot scrie dincolo de ocean ºi a fost tradusã postum în vaste lucrãri. Se poate vorbi la nesfârºit. Se

2englezã, francezã ºi germanã). pot organiza conferinþe, simpozioane, diverse Opere principale manifestãri. Dar niciodatã nu s-ar putea spune cã * "Divanul sau Gâlceava Înþeleptului cu aparþine istoriei recentului "stat moldovenesc". Ar fi o

lumea sau Giudþul sufletului cu trupul", scrisã în ofensã adusa imaginii acestuia. Zadarnice sunt românã si tipãrita la Iaºi, în 1698. Aceastã operã este prima încercãrile vremelnice ale unor persoane de a-l prezenta pe lucrare filozoficã româneascã, unde se întâlnesc dispute medievale Dimitrie Cantemir ca aparþinând altei culturi decât celei române. despre timp, suflet, naturã sau conºtiinþã. Dovadã stã inaugurarea, în luna iunie 2007, la Istanbul, a Muzeului

* "Istoria ieroglificã", scrisã la Constantinopol în românã (1703- Dimitrie Cantemir, la inaugurarea cãruia oficialitãþile prezente 1705), consideratã prima încercare de roman politic-social. (preºedintele României, preºedintele Rusiei, alþi zece preºedinþi, Satirizeazã luptele pentru domnie dintre partidele boiereºti din oficiali turci ºi înalþi funcþionari europeni) s-a recunoscut, oare Þãrile române. pentru a câta oara, cã principele a fast român, a aparþinut istoriei ºi

* "Hronicul vechimei a româno-moldo-valahilor", scrisã în culturii române.românã (1719-1722), cuprinde istoria noastrã de la origini pânã la Marea gãselniþã pe care se insistã ar fi faptul cã nu exista descãlecare. Susþine ideea cronicarilor: originea comunã a tuturor ROMANIA iar Dimitrie Cantemir a fost domnitorul Moldovei (sic!!!).românilor, pentru scrierea acesteia consultând peste 150 de izvoare Politica promovata de Cantemir în timpul domniei sale, dar mai române ºi strãine în limbile latinã, greacã, polonã ºi rusã. ales opera culturalã realizatã, fac din Dimitrie Cantemir una din

* "Istoria Imperiului Otoman", redactatã în limba latinã, între marile personalitãþi ale neamului romanesc.1714 ºi 1716. În aceastã lucrare a relatat istoria Imperiului Otoman ºi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrãmarea sa. Lucrare a fost tradusã ºi publicatã în limbile englezã, francezã ºi germanã. NOTE :

* "Descriptio Moldaviae", scrisã în latinã (1714-1716), când 1. Petronel Zahariuc - O hartã a Moldovei din vremea lui ªtefan trãia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. În ultima parte a cel Mare - la ce poate ºi va fi folositã? , în „Jurnalul de lucrãrii existã o însemnare despre slovele folosite în Moldova, care Chiºinãu” din 16 iunie ,2008la început au fost latineºti, dupã pilda tuturor celorlalte popoare a 2. Rãzvan Codrescu – Dimitrie Cantemir ºi uitarea româneascã, cãror limbã mai e alcãtuitã din limba cea romanã, iar apoi înlocuitã în Revista ,,ROST” , NR. 8 ,octombrie, 2003cu cele slavoneºti). 3. Vasile Coroban - Dimitrie Cantemir –scriitor umanist, ed.

* "Cartea muzicii", scrisã în limba turcã, este una din primele Cartea Moldovei , Chiºinãu, 2003lucrãri ale savantului, conceputã la Istanbul. Cuprinde un studiu 4. Idem – op cit.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

25

MIªCAREA UNIONISTÃ ÎN BÂRLAD ªI ÞINUTUL TUTOVA 1856-1859

Marian Bolum

Miºcarea unionistã s-a constituit la 25 mai / 6 iunie 1856 la Iaºi elevi de la ªcoala nr.1 (singura ºcoalã publicã din oraº) ºi de la în urma elaborãrii deciziei pentru înfiinþarea Comitetului Unirii. Clasul real Codreanu pentru propaganda unionistã. Elevii au mers Organizarea ºi conducerea acestei miºcãri a revenit unor boieri în casa lui Iacob Fãtu, membru al Comitetului Unionist, ºi acolo la progresiºti ce doreau realizarea unor schimbãri economice, sociale dictarea acestuia scriau în mai multe exemplare circulare, apeluri,

7ºi politice, dar ºi unor elemente ale burgheziei sau altor categorii: procese verbale ºi alte documente ale miºcãrii unioniste . În acelaºi profesori, juriºti, medici, funcþionari. timp elevii vor transmite ideile unioniste colegilor ºi membrilor

Din Comitetul Unirii pentru Moldova înfiinþat la 30 mai / 11 iunie familiilor lor.1956 s-au remarcat membrii aparþinând þinuturilor Tutova, Vaslui ºi De partea unioniºtilor au fost atraºi funcþionari locali (Ioan Fãlciu: Manolache Costache Epureanu, Grigore Cuza, George Codresacu- ajutor de grefier, Nicolae Buºilã ºi Costache Ion ºefi de

1Sion, Dumitru Cerchez, Dumitru Miclescu . masã la isprãvnicie) care au fost convinºi sã scrie manifeste 8Activitatea unioniºtilor moldoveni a fost încurajatã ºi de unioniste .

Grigore Alexandru Ghica astfel cã locuitorii din Bârlad ºi þinutul Într-o scrisoare a ispravnicului Alexandru Dia cãtre Ministerul Tutova adreseazã o scrisoare de mulþumire domnitorului prin care de Interne din 16/28 aprilie 1857 sunt menþionaþi ca funcþionari

2se exprimã recunoºtinþã faþã de politica unionistã a acesteia . ,,infideli” prefectul Poliþiei Bârlad, Savel Manu ºi comandantul Unioniºtii protesteazã printr-o petiþie adresatã marilor puteri jandarmilor maiorul Kachi care au refuzat sã facã un raport scris

împotriva conducerii abuzive a caimacamului Moldovei, Teodor asupra unei manifestaþii unioniste ce s-a desfãºurat in Gradina Balº care este acuzat cã nu respecta prevederile Tratatului de la publicã în zilele de 20 ºi 21 aprilie 1857 ocazie cu care muzicanþii Paris. Printre semnatari se numãrã ºi unioniºtii din þinuturile Tutova, plãtiþi de unioniºti au cântat în faþa mulþimii Hora Unirii (imn interzis Vaslui ºi Fãlciu: Vasile Mãlinescu, Grigore Cuza, Gheorghe de cãtre administraþia Vogoride ).

3 În vederea falsificãrii alegerilor autoritãþile au radiat de pe Lambrino .listele electorale o serie de fruntaºi unioniºti: Constantin Costache, Noul caimacan Nicolae Vogoride continuã politica de

9reprimarea a acþiunilor desfãºurate de unioniºti, impune o severã Scarlat Lambrino, Grigore Cuza, George Costache º.a.cenzurã asupra publicaþiilor unioniste exercitând un control Contestaþiile fãcute nu au fost soluþionate de cãtre Comitetele permanent asupra corespondenþei sau încearcã sã-i atragã pe unii pentru reclamaþii decât în micã mãsurã deºi cei în cauzã declarau lideri (Alexandru Ioan Cuza primeºte gradul de maior iar ulterior va fi cã sunt pãmânteni, au vârsta legalã ºi sunt proprietari.numit pârcãlab de Galaþi). Cu toate acestea unioniºtii au reuºit sã-ºi În acelaºi timp s-au intensificat persecuþiile împotriva adepþilor difuzeze manifestele, la Bârlad fiind ajutaþi ºi de viitorul domnitor. Unirii. La Bârlad unionistul Costache Racliº informa printr-o

Corespondenþa unionistã (scrisori ºi imprimate) venea pe scrisoare Comitetul de la Iaºi cã la 29 mai/10 iunie 1857, 25 de ºefi adresa lui Andrei V. Ionescu membru al Comitetului unionist din ai corporaþiilor meºteºugãreºti au fost bãtuþi pentru a accepta listele

10Bârlad. pe care autoritãþile le-au pregãtit .În casa lui Constantin Costache, unul din cei mai activi Informaþiile lui Costache Racliº sunt confirmate de adresa

unioniºti bârlãdeni, aveau loc pe ascuns întâlnirile unioniºtilor. La o Comitetului unionist din Bârlad cãtre Comitetul electoral al Unirii de 11astfel de întâlnire din 23 martie 1857 se va constitui Comitetul la Iaºi din 6/18 iunie 1857 .

Unionist al Bârladului ºi þinutului Tutova ce va avea ca membri pe: La sate au fost comise numeroase abuzuri ºi ilegalitãþi. Gheorghe Emandi, Constantin Costache, Emanoil Costin, Reprezentanþii tãranilor din þinutul Tutova au alcãtuit la 22 iulie/ 3 Alexandru Romalo, Iacob Fãtu, Ioan Popescu, Andrei V. Ionescu, august 1857 o plângere pe care au trimis-o în numele tuturor

4Vasile Neculau, Ion Buhnilã ºi Stefan Dobrovici . locuitorilor sãteni Comisiei reprezentanþilor puterilor europene cu Comitetul cuprindea reprezentanþi ai boierimii (Constantin sediul la Bucureºti. Pentru Falciu o jalbã cu un conþinut asemãnãtor

12 .Costache), reprezentanþi ai marilor proprietari (Vasile Nicolau), a fost elaboratã de viitorul deputat Nicolae Bosiereprezentanþi ai burgheziei comerciale (Andrei V. Ionescu) ºi În urma aºa ziselor alegeri în Moldova reacþiunea ºi-a impus reprezentanþi ai intelectualilor (profesorul Ioan Popescu, medicul candidaþii însa victoria a fost de scurtã duratã. În urma intervenþiei Emanoil Costin, juristul Iacob Fãtu). O treime din comitet era format Marilor Puteri, Turcia decide anularea alegerilor.din reprezentanþi ai intelectualilor deºi în epocã aceastã categorie Listele electorale sunt revizuite. Majoritatea reclamaþiilor avea o pondere redusã la doar câteva procente. electorale sunt acceptate iar cererile de înscriere pe listele

Comitetul Unirii din Barlad în jurnalul din 23 martie/ 4 aprilie electorale sunt avizate. 1857 trimis Comitetului Electoral al Unirii din Iaºi declara cã ,,Unirea Noile alegeri determinã victoria categoricã a unioniºtilor. este un principiu de progres pentru care ºi dorim sã se introducã în În þinutul Tutova au fost aleºi Manolache Costache Epureanu þara noastrã toate reformele care sunt în stare de a ne civiliza ºi Grigore Suþu din partea marilor proprietari, Vasile Nicolau din

5societatea” fapt ce demonstreazã dorinþa realizãrii modernizãrii partea micilor proprietari, doctorul Emanoil Costin din partea 13societãþii româneºti prin înfãptuirea unor ample reforme. orãºenilor ºi þãranul Vasile Stan din partea sãtenilor .

Autoritãþile bârlãdene au aflat de înfiinþarea Comitetului În cadrul Adunarii ad-hoc din Moldova deputaþii de Tutova , Unionist ºi au luat mãsuri severe împotriva unioniºtilor. Din ordinul Manolache Costache Epureanu ºi Vasile Stan vor face parte din ispravnicului þinutului Tutova, Alexandru Dia, negustorul ªtefan Comisia de Informare, ce urma sa redacteze un proiect de Dobrovici, membru al Comitetului, a fost arestat. Profesorul Ioan propuneri de interes general. Cei doi, alãturi de ceilalþi deputaþi Popescu a fost destituit din învãþãmânt din ordinul Departamentului tutoveni vor avea propuneri interesante in problemele ce vor fi Cultului, iar profesorul Dumbravã a fost arestat pentru cã a fost discutate în cadrul ºedinþelor Adunãrii: chestiunea agrara, vãzut intrând în casa lui Constantin Costache. Teodor Albu, mic separarea puterii legislative de puterea executivã, emanciparea proprietar, a fost arestat ºi maltratat douã zile la cazarma din Bârlad oraºelor, acordarea de drepturi politice tuturor pãmântenilor de

6pentru a renunþa la activitatea unionistã . orice religie creºtinã, separarea bisericii de stat, reformarea 14În þinutul Tutova s-au creat nouã teritorii sãteºti conduse de sistemului financiar .

oameni favorabili regimului lui Vogoride însã unioniºtii au rezistat Dupã încheierea lucrãrilor Conferinþei de la Paris în august campaniei dezlãnþuite de aparatul de stat. 1858 începe o nouã etapã a luptei unioniste.

În realizarea Unirii un rol important l-au avut profesorii ºi Se intensificã acþiunile de propagandã prin diferite publicaþii. învãþãtorii din Bârlad. Profesoriul Ioan Popescu a folosit un grup de Unionistul bârlãdean Iancu Codrescu editeazã împreunã cu

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

26

Vasile Alexandru periodicul ,,Zimbrul ºi Vulturul”.Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei la Note:

5/17 ianuarie 1859 a fost primitã cu bucurie în întreaga þarã.1. Oltea Rãºcanu Gramaticu , Istoria Bârladului vol.I , 1998 , p.266.La Bârlad rezultatul alegerilor din Muntenia din 24 ianuarie 2. Documente privind Unirea Principatelor – Documente interne 1859 a fost aºteptat cu multã emoþie. Când vestea a sosit prin

(1854-1857), Editura Academiei , Bucureºti, 1961, p.16.telegraf mulþimea s-a adunat în curtea lui Constantin Costache ºi a 3. Oltea Rãºcanu Gramaticu , op.cit., p.268.sãrbãtorit evenimentul. 4. Ibidem, p.269.Se realiza astfel o noua etapã în fãurirea României moderne.5. Acte ºi documente, IV, p.268.La Bârlad domnitorul s-a oprit în mai multe rânduri pentru a-ºi 6. Ibidem.vedea rudele sau prietenii. De regula, locuia fie în casa cumnatului 7. Ibidem.

sãu Gheorghe Lambrino sau în casa lui Constantin Costache.8. Ibidem.

Unii din oamenii politici bârlãdeni i-au ajuns sfetnici sau 9. Ibidem, V, p.100.

colaboratori apropiaþi: Manolache Costache Epureanu (prim 10. Ibidem, IV, p.543.ministrul intre 13 iulie 1860 – 17 aprilie 1861), Alexandru Romalo, 11. Ibidem ,V, p. 372 –373.Nicolae Docan, Iorgu Radu, Constantin ºi Ioan Cuza. Alþi unioniºti 12. Ibidem, V, p. 609.bârlãdeni s-au remarcat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza 13. DUP, I, p. 255.în diverse funcþii administrative (Constantin Costache ºi Gheorghe 14. Fãnicã Ursu, Personalitãþi tutovene în adunarea ad-hoc a Moldovei Lambrino vor fi prefecþi ai judeþului Tutova, Andrei V. Ionescu va fi (1857), în „Cercetãri istorice. Revista profesorilor de istorie din primar al Bârladului) sau vor fi susþinãtori entuziaºti ai reformelor judeþul Vaslui”, Anul I, Nr. 1, septembrie 2007, p.16.

(Constantin Racleº, Ioan Popescu, Panaite Chenciu).

Monografia Satului Curteni - 1945- urmare din numãrul trecut -

Preot econom stavroforVasile C. Ursãcescu

Dracul în vorbele cu tâlc: „Am sã ti bag în toþi dracii !”; împrãºtia.

„Nimeni n'a vãzut mãnãstire fãcutã di drac !”; „ª(i)-a bãgat Ciobanul a luat ulciorul ºi a plecat tot într'o fugã la izvor

dracu(l) coada !”; „A fugit de dracu º(i)-a dat pisti tatã-sãu !”; ºi tot într'o fugã s'a întors, aducând apã rece ºi proaspãtã. Mare

„Muiere cu dracu(l) în ea !”; „Banu(l) îi ochiu(l) dracului !”; „Fã-ti i-a fost mirarea când, în timp ce drumeþii beau din apa adusã de

frati cu dracu(l), pânã treci puntea !”; „Trage dracu(l) di coadã !”; el, a vãzut cã oile nu mai aleargã de colo, colo, ci stau liniºtite cu

„Numai dracu(l) ºtie ce-i cu dânsu(l) !”; „Îi bogat ca dracu(l) !”; „Al capul în jos, adunate toate la un loc.

dracului îi di priceput !”; „Al dracului îi di frumoasã !”; „Casa Vãzându-l uimit pe cioban, Dumnezeu i-a zis:

dracului în mijlocu(l) satului !”. - Fiindcã tu ai avut suflet bun ºi ne-ai potolit setea, te

Poveºti. Se spun multe poveºti în sat. Am ales pe cele blagoslovesc ca începând de azi înainte sã nu te mai zbuciumi

mai scurte ºi cu învãþãminte bune: cu paza oilor, cãci strechea nu va mai fi de acum în veci la oi, ci

De când s'a mutat strechea de la oi la vaci. Se se va duce la vaci !.

povesteºte cã, încã de pe vremea când Dumnezeu ºi Sf. Petru Vãzând ºi auzind toate acestea, ciobanul s'a închinat

umblau pe pãmânt, strechea venea la oi ºi nu la vaci. ºi le-a mulþumit lui Dumnezeu ºi lui Sf. Petru, iar aceºtia ºi-au

Într'o zi cãlduroasã de varã, pe când mergeau pe o vãzut de drum.

pãºune, Dumnezeu ºi Sf. Petru au întâlnit pe la amiazã o ªi-a gãsit lelea bãrbatul. Cicã a fost odatã o femeie

cireadã de vaci. Vacile pãºteau liniºtite, iar vãcarul moþãia la hãrþãgoasã ºi bãtãuºã, de la care mulþi bãrbaþi au fugit ca dracul

umbra unui copac. Cum li se fãcuse sete, Dumnezeu ºi Sf. Petru de tãmâie, aºa cã i s'a dus vestea peste nouã sate. Era încã

s'au oprit, l-au salutat pe vãcar ºi l-au rugat sã le dea puþinã apã tânãrã ºi frumoasã, în plus, era bogatã ºi voinicã, dar avea însã

de bãut pentru a-ºi potoli setea. Vãcarul abia le-a rãspuns la o boalã: îi sãrea mai mereu þandãra ºi vai de bãrbatul ei. Îl

salut, iar pentru apã nici nu s'a sinchisit. Dumnezeu ºi Sf. Petru batjocorea cu ce-i venea la gurã ºi-l pocnea cu ce-i venea la

ºi-au vãzut de drum, fãrã sã se supere. mânã, aºa cã bãrbatul îºi lua lumea în cap. Azi aºa, mâine aºa,

ªi tot mergând aºa însetaþi, au întâlnit o turmã de oi. de ea nu s'a mai lipit de la un timp nimeni.

Oile erau agitate nevoie mare, iar ciobanul cu o „caþã” în mânã ºi Într'o zi a venit la femeia arþãgoasã un bãrbat sãrac,

câinele sãu, alergau de colo, colo, voind sã adune oile puse pe dar frumos, voinic ºi hotãrât sã se însoare cu aceastã femeie.

fugã de streche. Nu avea o boalã, ci un dar, acela de a ºti sã domoleascã pe

- Bunã ziua !, i-au zis Dumnezeu ºi Sf. Petru hãrþãgoºi.

ciobanului. Dupã ce l-a mãsurat din cap pânâ'n picioare ºi i-a auzit

- Bunã zâua oameni buni !, a rãspuns ciobanul. dorinþa, femeia l-a plãcut ºi l-a acceptat de bãrbat, apoi a trecut

- Îþi cam dau de furcã oile tale, tocmai acum când la tocmealã ºi la împãcãciune.

soarele dogoreºte, iar tu ai fi putut sã stai la umbra copacului de - Mãi omule, eu am o boalã. Îmi vine din când în când

colo. Totuºi, am vrea sã te rugãm ceva, a glãsuit Sf. Petru. un harþag pe care nu-l pot stãpâni ºi atunci îmi batjocoresc ºi-mi

- Aºa-i când dã strechea'n ele, dar nu vã sinchisiþi ºi bat bãrbatul. Dacã crezi cã poþi sã suporþi, atunci rãmâi, dacã

cereþi-mi ce vreþi, cãci dacã vã pot ajuta, vã ajut !, a rãspuns fãrã nu, atunci pleacã di pi acum, deºi parcã mi-ar pãrea rãu sã nu

ocoliºuri ciobanul. rãmâi.

- Te rugãm, dã-ne puþinã apã, dacã ai, cã ne este tare - Apoi º(i) eu am o boalã, zise bãrbatul. O chemã

sete, i s'a adresat Dumnezeu. pârþag º(i) se aratã în mai multe feluri dar, fiindcã harþagul º(i)

- Apoi o sã trebuiascã sã aºteptaþi oleacã pânã vã aduc pârþagul sunt neamuri bune, cred cã o sã ne împãcãm º(i) noi

apã proaspãtã de la izvor, cã asta care a mai rãmas în urcior s'o ghini, aºa cã rãmân. În sinea lui, bãrbatul se gândea: „Am eu ac

fi încãlzit. Pânã mã întorc eu, vã rog frumos sã aveþi grijã di oili de cojocul tãu º(i) dacã nu þ(i)-oi scoati eu harþagul din tine, apoi

meli, cã tare le-o venit strechea º(i) mi-i teamã cã se vor nici dracul nu þâ-l va scoati !.”

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

27

Câteva zile „cât sita a fost nouã”, cum spun bãtrânii, a bãuturã or sã fie ai lui pe lumea cealaltã !.

fost bine, dar într'o zi femeia a dat drumul harþagului, iar bãrbatul Nici n'a apucat Sf. Petru sã deschidã uºa cã l-a

neavând încotro a dat ºi el drumul pârþagului. S'a iscat un tãrãboi întâmpinat cârciumarul cu bucurie ºi, dându-i cãciula, i-a zis:

ºi o pãruialã de s'au adunat toþi vecini sã vadã bãtãlia între - N'aþi cãciula înapoi, cã ºtiu eu ce vrei sã-mi spui !.

harþag ºi pârþag. A învins pârþagul. Bãrbatul o chelfãnise bine pe Vãzându-l nedumerit pe Sf Petru, Dumnezeu i-a spus:

femeie. „Petre, cârciumarul era dracul !.” Apoi au pornit mai departe la

Au mai urmat câteva ºedinþe din acestea, dupã care drum.

femeia hãþãgoasã care nu vroia sã-i plece acest bãrbat, cãci ªi vorba slugii prinde bine câte odatã, iar zgârcitul tot

prinsese drag de el, i-a spus într'o bunã zi: zgârcit rãmâne. În desele lui cãlãtorii, un bogat zgârcit ºi rãu de

- Mãi omule, eu vãd cã pârþagul tãu îi mai tare decât platã se oprea la un han de la drumul mare ca sã îmbuce ceva.

harþagul meu, aºa cã hai sã facem o nouã tocmealã. Intra ºi mânca pe datorie doar douã ouã fierte, apoi pleca mai

- Pãi i-a sã vedem despre ce-i vorba, zise bãrbatul. departe.

- Hai sã trimitem în pustie harþagul º(i) pârþagul pentru Azi aºa, mâine aºa, de la un timp hangiul a început sã-i

totdeauna !. cearã datoria, dar de câte ori i-o cerea, tot de atâtea ori era

- Apoi mã învoiesc !, a zis bãrbatul. amânat.

Dupã ce harþagul ºi pârþagul au plecat, în casa femeii ºi Vãzând cã n'o scoate la capãt, hangiul s'a hotãrât sã-l

bãrbatului s'a aºternut liniºtea, iar vecinii au rãspândit vestea: dea în judecatã pe zgârcit. Zis ºi fãcut !, însã hangiul, lacom

„ª(i)-a gãsit lelea bãrbatul !.” fiind, a pretins sã-i fie plãtite nu numai oule, dar ºi foloasele pe

N'aþi cãciula înapoi, cã ºtiu eu ce vrei sã-mi spui !. care le-ar fi avut de la ouã, adicã înmulþirea pãsãrilor din ouã în

Mergând pe drum, Dumnezeu ºi Sf. Petru au vãzut la o toþi anii de când bogatul nu ºi-a plãtit datoria.

rãspântie un bordei. La aflarea acestei veºti, bogatul zgârcit s'a întristat

- Doamne lasã-mã sã vãd ce-i înãuntru, l-a rugat Sf. foarte tare ºi aproape cã nu-ºi mai cãuta de treburi ca mai

Petru pe Dumnezeu. înainte.

- Ar fi bine sã nu intri în acest bordei, cãci s'ar putea sã- Într'una din zile o slugã bãtrânã l-a întrebat pe bogat

þi parã rãu, dar dacã totuºi vrei, atunci intrã, i-a rãspuns cu care-i pricina de-i aºa supãrat ºi, dupã ce a aflat-o, i-a promis cã-

blândeþe Dumnezeu. l va scoate din bucluc dacã-l pune martor. „ªi aºa n'am de ales,

Curiozitatea i-a dat ghes lui Sf. Petru, aºa cã l-a lãsat aºa cã o sã încerc !. S'ar putea ca moºneagul sã aibã o idee

pe Dumnezeu în drum ºi s'a îndreptat spre bordei. A deschis uºa bunã”, s'a gândit bogatul, aºa cã a acceptat.

ºi a vãzut înãuntru un om stând la tejghea ºi un om stând la o În ziua judecãþii martorul a intrat în sala judecãþii mai

masã cu o sângeacã de rachiu dinainte. Intrase într'o crâºmã. târziu.

- Poftim înãuntru om bun, cã doarã º(i) aici îi casã di - Care-i pricina de n'ai venit la timp mãi moºule ?, a

oameni buni º(i) cinstiþi !, zise cârciumarul cu viclenie. întrebat rãstit judecãtorul pe martor.

- Te vãd cã eºti ostenit º(i) þi-o prinde bine un chic di - Vãd º(i) eu c'am întârzâet, dar am avut multã treabã

hodinã. Stãi ici º(i) be cu mine o sângeacã di rachiu, fac cinste, îi pe zâua di azi, a rãspuns moºneagul.

zise prietenos omul de la masã. - Dar ce treabã ai avut ?.

Sf. Petru a primit bucuros invitaþia, ºi-a scos cãciula de - Pãi am semãnat niºte fasole care a hiert cam greu,

pe cap ºi s'a aºezat la masã lângã omul cu sângeaca. mai ales cã era cam veche.

Cârciumarul a adus o sângeacã cu rachiu, cei doi au ciocnit - Se vede mãi omule cã nu eºti în toate minþile !. Cine a

sângecele, ºi-au urat noroc unul altuia, au bãut rachiul, apoi Sf. mai vãzut sã rãsarã plantã dintr'o sãmânþã fiartã ?.

Petru a mulþumit ºi a vroit sã plece. - Apoi domnule judecãtor aveþi dreptate, cãci dupã cum

- Mãi omule, obiceiul pe aici îi cã atunci când te fasolea hiartã ºi sãmãnatã di mine n'are sã mai rãsarã în vecii

cinsteºte cineva, sã-l cinsteºti ºi tu pi el, aºa cã fã º(i) tu cinste cu vecilor, apoi tot aºa nu puteau sã iasã pui din ouli hierti ali

câte o sângeacã de rachiu, zise omul de lângã el. hangiului !.

- Dragul meu, ºtiu cã datina este sã întorci cinstea La auzul acestor vorbe înþelepte, judecãtorul a cãzut

înapoi, dar eu n'am parale ºi nu ºtiu dacã cârciumarul îmi dã pe pe gânduri, iar moºul a continuat sã vorbeascã:

datorie, i-a rãspuns Sf. Petru. - ª-acu, dacã-mi daþi voie, am sã mai zâc o vorbã.

- Te vãd cã eºti om di treabã º(i) dacã n'ai parale apoi Dupã cum învinuitul m'a pus pi mine martor, di la care aþi aflat cã

eu ti cred º(i)-þi dau pi datorie, iar când o sã mai treci pi aici, o sã- ouli hierti ale hangiului nu puteau face atâta mulþâme di pãsãri,

mi plãteºti, îl liniºti cârciumarul. Apoi a adus douã sângece cu apoi º(i) jupânul hangiu sã-ºi puie martori, cã de !, giudecata cu

rachiu, câte una pentru fiecare muºteriu. martori se face !, adicã câti un martor pentru fiecare zâ în care l-a

Sf. Petru ºi omul ºi-au bãut fiecare rachiul, apoi Sf. vãzut pi învinuit mâncând douã ouã !.

Petru a mulþumit pentru ospitalitate, ºi-a pus cãciula pe cap ºi a Judecãtorul a gãsit cã cele spuse de moºneag sunt de

voit sã iasã afarã, unde-l aºtepta Dumnezeu. luat în seamã, aºa cã i-a cerut hangiului sã aducã martori care

- Mãi omule, stãi oleacã ! Eu nu te-am mai vãzut pi aici sã jure cã l-au vãzut pe învinuit mâncând ouã fierte la han.

niciodatã º(i) nici nu ºtiu dacã o sã-mi mai calci pragul ca sã-mi Hangiul, gândindu-se cât îl va costa ca sã gãseascã

plãteºti datoria, aºa cã m'am rãzgândit. Pentru siguranþa me, fã niºte martori mincinoºi, s'a lãsat pãgubaº, aºa cã pânã la urmã

bine º(i) lasã-mi cãciula amanet, îi zise cârciumarul, judecãtorul l-a iertat de datorie pe bogatul zgârcit.

prefãcându-se cã-i îngrijorat. Iertatul s'a bucurat cã a scãpat atât de uºor ºi ºi-a zis în

Sf. Petru, neavând încotro, a lãsat cãciula, apoi a ieºit sinea lui „ªi vorba slugii prinde bine câte odatã !”, iar moºneagul

afarã îngândurat. care nu primise nici mãcar promisiunea unui bacºiº de la cel pe

- Bine m'ai povãþuit Doamne ca sã nu intru înãuntru cã care tocmai îl scosese din încurcãturã ºi-a zis în sinea lui

o sã-mi parã rãu ºi într'adevãr aºa a fost. Am intrat cu cãciulã ºi „Zgârcitul, tot zgârcit rãmâne !.”

iatã cã am ieºit fãrã ea, dupã cum mã vezi !. Snoave. ªi în Curteni sunt astfel de povestiri scurte,

- Du-te ºi spune cârciumarului sã-þi dea înapoi cãciula din care se vede spiritul piºcãtor al sãteanului faþã de semenii

ºi fãgãduieºte-i în schimb cã toþi oamenii care or sã moarã de sãi. Am ales câteva dintre ele:

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

28

De la Sf. Gheorghe, la Sf. Dumitru. Preotul din Curteni, cam prostuþ.

fiind mai osebit decât alþii, era apreciat de superiorii sãi. Unii - Ba chiar îi aproapi adivãratã vorba ta !. Bãieþâii cu

consãteni însã mai ºoºoteau pe la colþuri despre el cã, din când, obrãzniciili º(i) neascultãrili lor m'au înnebunit º(i) di aceia mi-o

în când, se potrivea paharului, dar nu era zurbagiu, ci, din vinit, aºa din sãnin, sã mã închin º(i)-acu, iacã, iar mi-o vinit

contra, era vesel ºi mucalit. pohtã di mâncare !.

Ajungând aceastã veste la urechile protopopului, La auzul acestor vorbe, bãrbatul a gândit cã femeia are

preotul din Curteni a fost chemat la cancelaria protoeriei din dreptate ºi a început sã-ºi ocãrascã bãieþii, în timp ce omul cu

Huºi pentru a da lãmuriri. chef s'a îndepãrtat. ªi, uite aºa, viaþa a continuat în liniºte în

- Pãrinte, te-am chemat sã-þi spun cã lumea vorbeºte casa omului surd ºi prost.

cã mata cam eºti prieten cu paharul ºi te întâlneºti cam des cu el. Omul prost, bun odor la casã o fost !. Repetându-i-se

Pentru început, te rog sã ai grijã ca mãcar între Sf. Gheorghe ºi unei femei mãritate propunerea unui om de a se întâlni cu el,

Sf. Dumitru sã nu mai bei !. Fãgãduieºti ?. neºtiind ce sã facã, femeia noastrã s'a dus la nãnaºã-sa sã-i

La aceste cuvinte, cam aspre ale protopopului, preotul cearã sfatul. Nãnaºa, fiind pãþitã ºi deci priceputã, i-a spus sã

din Curteni a fãgãduit cã n'o sã mai puie picãturã de bãuturã în facã lucrul acesta dacã se simte vrednicã, dar a ºi învãþat-o cum

gurã, aºa cum i-a s'a cerut, apoi a salutat cucernic ºi a ieºit din sã facã ca sã iasã din bucluc dacã vine bãrbatul în timp ce ea

cancelarie. este cu omul în casã.

Pe drum nici mãcar cu coada ochiului nu s'a uitat la Într'o searã bãrbatul femeii a plecat la moarã într'un sat

cârciumile pe care le întâlnea. A trecut mai întâi pe la biserica Sf. vecin, iar omul, fiind vestit, a venit bucuros la femeie. Dar tocmai

Gheorghe ºi s'a închinat în faþa ei, mulþumind lui Dumnezeu cã l- când stãteau ei la masã, hop cã bãrbatul a bãtut la uºã ºi a cerut

a întãrit ºi l-a fãcut sã fie stãpân pe sine la întâlnirea cu nevestei sã-i dea drumul în casã. Se întâlnise pe drum cu niºte

protopopul, apoi pe la biserica Sf. Dumitru unde a fãcut la fel. oameni de la care aflase cã moara tocmai s'a stricat.

Dupã ce a terminat cu închinãciunea, a mers la hanul unde îºi Femeia, ca sã iasã din încurcãturã, a aplicat ce a

trãsese cãruþa ºi, fiindu-i sete, a cerut hangiului un pahar cu vin, învãþat-o nãnaºã-sa, adicã sã boceascã ºi sã icneascã, zicând:

cã el nu bea cu litrul ca alþii, ci numai cu paharul de-o litrã ca sã Nãnaºa ºtie, nãnaºa sã vie º(i), pânã n'o vini ea, nu-þ(i) pot da

nu-i iasã nume rãu. drumu(l) în casã !.

Cum pe vremea aceia administraþia bisericeascã din Bãrbatul, cam prostãnac, nu ºi-a dat seama ce

Huºi avea spionul ei, spionul a ºi dus vestea la protopop, aºa cã înseamnã vorbele acestea, aºa cã a plecat s'o cheme pe

preotul din Curteni care abia apucase sã-ºi bea paharul cu vin a nãnaºa-sa. În acest timp, omul s'a fãcut nevãzut, iar femeia a

ºi fost chemat imediat din nou la protoerie. strâns totul, de parcã nimic nu s'a întâmplat. Nãnaºa se culcase,

- Pãrinte, vãd cã una spui ºi alta faci !. Ce cauþi mata la dar pricepând despre ce-i vorba, s'a sculat cu greu din pat, s'a

han cu paharul de vin dinainte ?. Ai uitat ce-ai promis mai acu o pregãtit agale de drum ºi a venit.

orã ?, s'a rãþoit protopopul. Femeia n'a vrut sã le dea drumul l-a amândoi în casã

- Cucernice pãrinte protopop, eu când am promis sã nu ºi, tot icnind ºi plângând, a cerut ca mai întâi sã intre nãnaºa, aºa

mai be(a)u între Sf. Gheorghe ºi Sf. Dumitru, m'am gândit la cã bãrbatul a rãmas afarã, aºteptând pe prispã.

bisericile din Huºi cu numele acestor sfinþi care sunt la o Nãnaºa, ºmecherã cum era, a luat de pe poliþã oala

oarecare depãrtare una di alta ºi sunt pi pãmânt, undi suntem mare cu lapte pus la prins ºi a rãsturnat-o în mijlocul casei, a

º(i) noi, º(i) nu m'am gândit la sfinþii din calendar care sunt la apuct mâþa care stãtea pe pat ºi a învârtit-o prin bãltoaca cu

ºase luni depãrtare unul di altul ºi sunt în cer, aºa cã eu socot cã lapte pânã a feºtelit-o bine, apoi a ieºit afarã l-a finã-su.

mi-am respectat cuvântul, s'a apãrat preotul din Curteni. - Mãi finule, iacã acum am vãzut º(i) eu cã n'ai avut

Protopopul a râs de cele auzite ºi, ºtiindu-l vrednic pe noroc di fimeie diºteaptã. Îi o proastã º(i) jumãtati. Vin-o º(i) uitã-

acest preot, s'a mãrginit sã-i atragã doar atenþia cã ºi la bãuturã ti º(i) tu pentru ce mi-ai stricat bunãtati di somn. Digeaba am mai

sã meargã pe urmele celor duhovniceºti ºi sã apeleze la cheltuit di v'am cununat !.

deºteptãciunea capului ºi nu la dorinþa gâtului. Apoi a adãugat: Bãrbatul cam speriat a intrat în casã ºi vãzând laptele

- Iar dacã o sã vezi cã ispita nu-þi dã pace, atunci sã te vãrsat pe jos, mâþa feºtelitã ºi pe femeie plângând ºi suspinând,

întrebi „Te lepezi de Satana ?”, nu de trei ori ca la botez, ci de 33 ba ºi cu pãrul despletit ºi vâlvoi, se jelui nãnaºei:

de ori ºi tot mata sã-þi dai rãspunsul „Da, mã lepãd, acum º(i) în - Da, nãnaº-o, adevãrat ai mai spus matali cã-i

veacul veacului !”. proastã, cã º(i) eu am vãzut asta la dânsa de când am luat-o, dar

- Da, di joi pânã mai apoi !, a mormãit în surdinã am tãcut º-am înghiþât în sãc. Iacã acu se jãlueºte fãrã rost º(i)

preotul. nu-ºi dã sama cã mâne ºi poimâne Bãlaia o sã umple din nou

La întrebarea protopopului ce a mormãit, preotul din oala cu lapte. Pacostea asta di mâþã îi di vinã !

Curteni i-a rãspuns cã-ºi va respecta promisiunea spusã în ªi, deºi afarã era frig, a înºfãcat mâþa de coadã ºi a

surdinã. Apoi a salutat smerit ºi a ieºit bine dispus din azvârlit-o cât acolo, dându-i ºi o înjurãturã, apoi se uitã cãtre

cancelarie. nevastã-sa ºi-i zise:

Bãieþii m'o înnebunit, bãrbate ! O femeie mãritatã se - Mãi muiere proastã, de azi înainte sã nu mai prind

avea bine c'un om din sat. Într'o searã, omul fiind mai cu chef, nu sara mâþa'n casã, ai auzât ?.

ºi-a dat seama cã nu-i potrivit sã se ducã la ea fãrã sã aibã ªi uite aºa nevasta a scãpat nescãrmãnatã. Când o

înþelegere, aºa cã a venit ºi a bãtut ca de obicei la fereastrã. întâlnea pe nãnaºa-sa pe stradã îi mulþumea pentru binele ce i l-

Femeia care tocmai atunci stãtea la masã cu copii ºi cu a fãcut, iar nãnaºa îi rãspundea cu zâmbetul pe buze: Sã ºtii finã

bãrbatul, auzind ciocãniturile de înþeles, s'a sculat repede de la cã vorba din bãtrâni îi tare adevãratã. „Omul prost, bun odor la

masã ºi, ducându-se în faþa icoanelor ºi punându-se în casã o fost !”.

genunchi, a început a se ruga cu voce tare, aºa: „Tatãl nostru cel Jocuri de cuvinte, frãmântãri de limbã: „De ce-ai

de-asarã, nu-i chip în astã sarã !. Fie'n voia ta, fie'n împãrãþia ta, zâs tu, c'am zâs eu, c'o zâs unu nu ºtiu ce ?. Nici n'am zâs, ce ai

mâine searã îi mai cerca !”. Apoi femeia s'a întors la masã. zâs, cã eu am zâs !. Când oi zâce, tot oi zâce, ca sã zâci, c'am

- Da ce-ai pãþât mãi fimeie, nu cumva ai înnebunit ?, o zâs, c'oi zâce !”; „Lumea-i lume de când lumea, º-ar sã hie lume,

întrebã bãrbatul care era cam fudul de urechi ºi pe deasupra ºi cât o þâne lumea !”; „Spune-i ca sã vie, pe la noi prin vie, cã

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

29

bunicã-sa îi încã vie !”; „Îi fudul, nu cã-i fudul, îi fudul de-o ureche Dacã pãianjenul este în gaurã, se va prinde de cearã ºi acest

!”; „Fugi în acolo, vino'ncoace, ºãzi ghiniºor, nu-mi da pace !”; fapt se simte la mânã. Norocosul trage de aþã, scoþând

„Ave, ce ave ? Ave, pi dracul sã-l e !”; „Helbet, chicior di rac, di-oi pãianjenul afarã, apoi învârteºte pe deasupra capului aþa cu

trãi sã nu þi-o fac !”. pãianjenul sau îl aruncã cãtre cei din jur, strigând „Pãzea,

Întrebãri ºi rãspunsuri: „Ce face iepurele când a pãiangãnul !”. Sãrmanul pãianjen nu se poate dezlipi de

împlinit un an ?. Pleacã pe al doilea an !”; „Când trage gãina trei cocoloºul de cearã, aºa cã nu poate face nimic în apãrarea sa.

kile ?. Când o calcã cucoºul !”; „Cum se scrie cuvântul cucoº Cei cãtre care este aruncat pãianjenul fug înspãimântaþi, iar

fãrã di gãinã ?. Numai cuvântul cucoº !”; „Cini l-a îmbãtrânit pi ceilalþi râd cu poftã.

dracu(l) ?. Vrãjâtoarili cã-l tot cheamã º'âi dau di lucru !”; „Cini - Vrajba. Când se ceartã doi copii între ei, ceilalþi de faþã

alungã bãrbatu(l) din casã ?. Fimeia rã di gurã º(i) fumu(l) di la se fac cã presarã ceva pe jos ºi zic: „Chiper între voi ca sã râdim

sobã !”; „De ce ghiþãlu-i socotit prost ?. Din pricinã cã mãsa'i º(i) noi !”.

vacã º(i) tatusu'i bou !”; „Dupã ci cunoºti vârsta gãinii ?. Dupã cât La oameni mari. În Curteni horele ºi dansurile pe

de uºor o mãnânci !”. muzicã se fac la botezuri, la nunþi, la chermeze, duminica ºi la

Jocuri. Ca pretutindeni ºi în Curteni sunt jocuri care le unele sãrbãtori. În trecut se jucau brâul, polca, mazurca,

joacã copiii, dar ºi oamenii mari. galopul, cãrãºelul ºi altele, dar miºcãrile s'au uitat ºi s'au pierdut

La copii. Oina este cel mai cunoscut ºi rãspândit joc, de mult. Acum, odatã cu plecarea tinerilor la oraº la învãþãturã,

apoi Þicu, De-a ascunselea, De-a Baba oarba, Melc codobelc. horele ºi dansurile s'au mai rãrit.

Mai sunt ºi alte jocuri, ca de pildã: Lãutarii cei mai vechi din localitate, de care îºi aduc

- Aþa. Unul dintre copii aºeazã pe degetele mâinilor o aminte bãtrânii, au fost Ion Cocindãu care cânta la vioarã ºi fiul

aþã legatã la cele douã capete cu care formeazã o figurã, apoi sãu Mihalache care cânta la cobzã. Dupã moartea lui Ion, a

altul îi ia aþa cu degetele ºi formeazã o altã figurã ºi aºa mai rãmas Mihalache care cânta acum la vioarã. Se mai ºtie de unul

departe. Pierde cel care nu poate face o figurã. tot cu numele de Mihalache care cânta la clarinet, precum ºi de

- Ala, bala. Copii stau în cerc. Unul din ei stã în mijlocul Pavel Gh. Agarici care cânta din frunzã. De ceva vreme, se aduc

cercului ºi rosteºte o poezie ºi la fiecare cuvânt pune mâna pe grupuri de muzicanþi din afara satului.

umãrul unui copil sau îl aratã cu degetul pe fiecare. Iatã poezia: Ca amatori ne putem considera eu ºi feciorii mei care

„Ala, bala, portocala, ce-ai mâncat di te-ai umflat ?. ªapte pite mai cântãm ºi acum în familie, atunci când ne întâlnim toþi cu

º'un pitoi, º'un gãvan di usturoi !”. Cel la care a ajuns cuvântul ocazia vreunui eveniment. Eu ºi Constantin cântãm la flaut,

usturoi, trece la mijloc, iar cel care a fost în mijloc, trece în locul Aurel cântã la vioarã ºi Corneliu cântã la piculinã. Tot amator

lui ºi jocul continuã. este ºi învãþãtorul Ion V. Melinte care cântã la vioarã.

- De-a puia-gaia. Unul sau doi dintre copii care-s mai Chiuituri. Iatã chiuiturile pãstrate din tatã în fiu ºi pe

voinici, îºi zic cã sunt ulii sau gãi. Aceºtia cautã sã prindã ºi sã ia care le auzim ºi azi: „Sã giucãm pi loc, pi loc º(i) sã zâcem hai

copiii care-ºi zic cã sunt pui de gãinã. Puii de gãinã stau într'un noroc !. Hai noroc º(i) bucurie, în deal la bostãnãrie, unde's

cerc, în spatele a doi sau trei copii care-ºi zic cã sunt cloºti ºi bostanii copþi º(i) duºmanii noºtri morþi !”; „La casa cu trei fete

care-i apãrã de ulii. Dacã un uliu care dã târcoale a atins un pui fântâna-i sub pãrete º(i) mâþa moare di sãti !”; „Una pleacã, alta

aflat în plimbare dincolo de cerc, atunci puiul este dus de uliu vine mai frumoasã decât tine !”; „Foaie verdi, pãdureþ, schimbaþi

într'un loc unde este adunatã prada pãzitã tot de un uliu. La un dama mãi bãieþi !”; „La casa cu trei cumnate toati strãchinili's

moment de neatenþie al uliilor, una din cloºti se îndreaptã pe nespãlati !”; „Fata mamei, harnicã, casa n'o mai mãturã. Dar

furiº spre locul unde sunt puii captivi ºi cautã sã salveze pe unii când o mãturã, pune boii la tânjealã sã scoatã gunoiul afarã !”;

din ei. Cei atinºi de cloºcã sunt trecuþi înapoi la cloºti. Vrednicia „Lasã lumea sã vorgheascã, numai puica sã-þi trãiascã !”; „Hora-

se vede dupã numãrul puilor rãmaºi la ulii (gãi) sau la cloºti. i mare, feti n'are, c'au murit di gãlbinare º(i) câti una de-o rãmas,

- Cureaua. Copiii stau într'un cerc, cu faþa spre poartã barizul pi nas !”; „Nu ti uita lele la ochinci, cã doar n'o sã li

interiorul cercului. Unul dintre ei are o curea în mânã ºi mãnânci, cã º(i) astea îs împrumutati, di la moº-tu Dumitrachi !”;

înconjoarã cercul, pe dinafarã, în pas alergãtor. Dupã douã-trei „Joacã-mã bãdiþã ghini, cã disarã vin la tini !”; „Nu ºtiu þãse, nu

ture lasã pe furiº cureaua la spatele unuia dintre copiii din cerc. ºtiu coasã, cã m'a fãcut mama frumoasã º(i) de-aceia's

Dacã copilul în spatele cãruia a fost pusã cureaua a simþit acest lenevoasã !”; „Foaie verdi, mãrgãrit, leliþã de þâ-i omu(l) urât,

lucru, se întoarce, ia cureaua, aleargã dupã cel care i-a pus-o ºi- leagã-l cu un curmei di gât º(i)-l du Vinerea la târg. ª(i) di þ'o da

i trage uºor una-douã pe spate, iar cel bãtut o ia de la început. un leu sau opt, sã-l dai cu curmei cu tot !”; „Frunzã verdi,

Dacã cel cãruia i s'a pus cureaua nu simte, cel care a pus-o mai busuioc, tare-mi place ca sã gioc. ª(i) la lucru ca butucu(l) º(i) la

face o turã ºi apoi ia cureaua de jos ºi-i trage uºor una-douã pe mâncare ca lupu(l) !”; „La vatra cu doi tãciuni fac fetili rugãciuni,

spatele celui care n'a simþit. Bãtãuºul se aºezã în locul bãtutului, sã facã Sfântu minuni. Cã doar aºa s'or mãrita, dar cini dracu le-

iar bãtutul ia cureaua ºi continuã jocul. or lua, cã-s bãtrâne ca muma !”; „Desfã puicã ci-ai fãcut º'mi dã

- Numãrãtoarea pânã la 10. Se formeazã cinci grupe drumul sã mã duc ! Nu þ(i)'am fãcut ca sã chei, ci þ'am fãcut sã mã

de copii. Fiecare grupã cântã câte o strofã din cântecul: „Una iei !”; „Dragu-mi-i omul frumos º(i) cãlare º(i) pi gios !”; „La horã

douã º(i) iar douã, hai cã afarã plouã ! Trei º(i) iar trei ca sã furãm mã'ndes, mã'ndes, la rãzboi nu ºtiu sã þãs !”; „Leliþa cea jucãuºã

harbuji la moº Andrei ! Patru º(i) de-a colea cinci, mi-a cumpãrat cu gunoiul dupã uºã !”; „Of, leliþã º(i) iar lele, ghini-þi sadi cu

tata opinci. ªase, ºapte, opt, am vãzut un cocostârc mort. Nouã mãrgele, dar în gurã ai vorbe rãle !”; „Hai nevastã la prãºât ! Nu,

s-apoi zãce, beau un pahar cu apã rãce”. Cântecul se reia, dar cã m'am îmbolnãvit ! Hai nevastã la bãut ! Fã'nainte cã te-

de data aceasta grupa care a cântat a doua strofã o cântã pe ajung!”; „Ui, sãracu(l) ciobãnaº, sara îmi aduce caº, dimineaþa

prima, cea care a cântat-o pe prima o cântã pe a doua ºi aºa mai urdã dulce, mã sãrutã º(i) se duce !”; „Þara chere di tãtari, baba

departe, pânã ce fiecare grupã apucã sã cânte toate cele cinci be cu lãutari !”; „Foaie verdi di cireºi, am acasã opt cãmãºi: trei îs

strofe. rupti, patru îs sparti, una cu greu sã mai þâni'n spate !”;

- Paiangãnul. Unul sau mai mulþi copii leagã cu o aþã un „Sãrmanu(l) bãrbatu(l) prost, bun odor la casã a fost, cã orici

cocoloº mic de cearã ºi-i dau drumul în câte o gaurã de pãianjen vedi, el nu crede º(i) orici crede el nu vedi !”; „Dupã casa lui Þugui

de câmp, þinând cu mãna celãlalt capãt al aþei, apoi aºteptã scoati coþofana pui, puilor li-i a mânca, Þugui n'are ci li da !”; „Uiu,

pânã ce pãianjenul se prinde cu labele de cocoloºul de cearã. uiu, aºa mã cheamã, iepurili îi bun di zamã, iepuroaica di

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

30

fripturã, mândruþa di pupat pi gurã !”; „Vai sãrmana me muiere, Toader Buznea, aºa cum vedem într'un document din anul

ostenitã-i di ºãdere!”; 1660. Bãnuim cã Toader Buznea a primit aceastã poreclã fie cã

Urãri prietenoase ºi rãutãcioase. Nu a fost petrecere s'a nãscut într'o zi de Sâmbãtã, fie cã viaþa i-a fost legatã de vreo

în Curteni la care sã lipseascã cuvintele de urare sau de întâmplare importantã petrecutã în aceastã zi. L-am mai gãsit ºi

hiritisire, atunci când se cinstea un pãhãruþ cu vin. Urãrile s'au cu numele de Toader Botin care este o prescurtare din

fãcut ºi se fac, în marea majoritate a cazurilor, serios ºi solemn, Sâmbotin.

ºi plac celor cãrora le sunt adresate, cãci fiecare se sileºte sã - Grozava. Gãsim acest nume, desigur o poreclã,

foloseascã cuvinte cât mai frumoase ºi cât mai alese. Azi, din ce într'un document, tot din anul 1660, atribuit surorii lui Toader

în ce mai mult, ele sunt înlocuite cu felicitãri. Dar, pe lângã urãrile Sâmbotin ºi mama Oprinei. Credem cã aceastã poreclã îºi are

serioase, ne-au rãmas ºi un numãr de urãri rãutãcioase ºi hazlii, originea în faptul cã acea femeie era foarte urâtã.

menite sã provoace veselia. - Truchea ºi Tuºcã. Într'un document din anul 1680

Iatã cele mai cunoscute urãri serioase ºi rãutãcioase: gãsim cã în satul Cordeni a existat o proprietate a lui Ion Oþãl cu

„Sã trãieºti într'u mulþi ani !”; „Averea sã-þi creascã º(i) sã se numele de Truchea, dupã porecla ce a avut-o acest boier. Ion

înmulþascã, ca º(i) alþii din ea sã se miluiascã !”; „ª(i) la anu(l) º(i) Oþãl era fiul lui Mihail Oþãl, cunoscut boier ºi diac domnesc,

în ist an sã ti vãd tot cu cãciulã di astrahan !” „Videa-te-aº mereu înainte de începutul domniei lui ªtefan cel Mare. Într'un alt

sãnãtos º(i) tot tânãr º(i) frumos !”; „Sã trãieºti, sã ti vesãleºti, tot document am gãsit aceiaºi proprietate cu numele de Tuºcã,

cu bucurie sã veþuieºti º(i) înainte sã sporeºti, ca toamna cea sigur o altã poreclã a proprietarului.

bogatã, cu di toati îndestulatã !”; „Îþi doresc noroc º(i) bucurie º(i) De la bãtrâni am aflat câteva porecle pe care le-au avut

când þi-o hi mai rãu, tot aºa sã-þi hie !”; „Îþi doresc sã ai casã unii oameni din sat. Pe unele dintre ele le mai auzim ºi azi. Iatã

mândrã, arãtoasã, ca floarea din grãdinã di frumoasã !”; „Îþi câteva exemple:

dorim sã trãieºti ºi sãnãtos sã îmbãtrâneºti, cã nouã ni mai - Cioarã. Acestã poreclã i-a fost datã lui Alecu

trebuieºti !”; „Sã trãieºti cât stã cioara în par !”; „Sã trãieºti, sã Alexandru, pe când þinea cârciumã într'un bordei, unde-i azi

îmbãtrâneºti, hainã nouã sã nu mai croieºti, tot la cea veche sã casa lui Domnica Dascãlu. Pentru a atrage clienþii, Alecu a prins

peticeºti !”; „Vedea-te-aº cu cãciulã di porc, prin care pãrul sã þi o cioarã pe care, încetul cu încetul, a deprins-o sã bea rachiu, iar

se uite la cer !”; „Câtã apã îi în ciurar, sã ai bani în buzunar !”; „Îþi oamenii veneau la cârciumã, cinsteau câte o cinzeacã de rachiu

doresc sã ti aºtepti acasã sãrãcia cu masa întinsã !”; „Îþi doresc sau câte un pahar de vin ºi faceau mult haz, vãzând o cioarã

sã trãieºti câþi iepuri ai vãzut la bisericã !”; „Îþi doresc sã ai casã beatã. Mucaliþii satului au prins momentul potrivit ºi au început

mândrã la fel cu cele ale ºãtrarilor !”; „Când ti-i credi mai a-i spune cioarã lui Alecu. Aceastã poreclã a rãmas ºi urmaºilor

sãnãtos, sã nu mai poþi ridica paiul di gios !”; „Îþi doresc sã ti lui.

îngraºi aºa di tare, încât sã poþi treci cu mânili în ºolduri prin - Zdrincu. Ion Arhire s'a apucat sã scotã toþi copacii din

urechili acului !”. via rãmasã de la socrul sãu. Seara îi lega cu o funie de vârf ºi-i

Blesteme. Am gãsit prin unele hârtii vechi din satul aducea cu caii târ⺠acasã, lãsând mult colb în urma lui. Un

Curteni sau în legãturã cu acest sat ºi aºa-zisele „Cãrþi di mucalit, Costache Mânãstireanu, i-a zis: „ Mãi Ioane, ce faci tu

blãstãm” care se dãdeau de episcopul de Huºi. Prin aceste cãrþi numai Zdrincu, spaima zãilor, mai fãcea !. Cini dracu mai duce

se cerea ca Dumnezeu sã pedepseascã pe cel vinovat. copacii cu vârfu(l) înainti ?”. ªi uite aºa s'a ales Ion Arhire cu

Pe lângã blestemele bisericeºti, am gãsit ºi blesteme aceastã poreclã. Zdrincu i se mai zicea ºi lui Gavril Sârbu, trãitor

ale mirenilor, scrise pe vreo douã cãrþi dãruite bisericii. În partea prin 1850-1860.

de jos a foilor acestor cãrþi erau scrise numele celui care a dãruit - Berneveg. Acestã poreclã i-a fost datã lui Gheorghe

cartea, data ºi blestemul dat celui care va fura acea carte de la Bãlãnescu, prin anul 1850, pentru cã purta niºte pantaloni largi

bisericã. ºi groºi, numiþi bernevegi.

Dar blestemul cel mai des întâlnit este cel din viaþa - Beºinache. A primit-o ªtefãnache Vicol, din cauza

zilnicã ºi îl rostesc cei supãraþi pe o fiinþã sau pe un lucru. unei neputinþe trupeºti.

Iatã câteva blesteme din cele mai des auzite în - Parte Bunã. A fost datã lui Ion Cornea pentru cã era

Curteni: „Bãtu-te-ar Dumnezeu sã ti batã !”; „Bãtu-te-ar crucea un om liniºtit ºi bun la suflet.

sã ti batã !”; „Trãsni-te-ar Sf. Ilie !”; „Lua-te-ar dracu sã ti e !”; - Bâtlan. A primit-o Ghiþã Popa, fiindcã era urât ºi

„Hira-i al dracului cu mãta º(i) cu tactu !”; „Hira-i afurisit sã hii !”; slãbãnog.

„Videa-te-aº la capra podului cu mâna întinsã !”; „Du-te - Mititelu. A fost datã lui Vasile Ioniþã Parã, pentru cã era

învârtindu-ti ca ciocârlia º(i) sã ti întorci când s'o întoarci bunic-tu scurt la trup.

di la þintirim !”; „Du-ti undi a dus mutu(l) roata º(i) surdu(l) iapa !”; - Triºcaru. A primit-o Mihalache Arhire care, înainte de

„Videa-te-aº gras ca fusu(l) !”; „Pocni-þ-ar ochii ca cucurigii !”; a cânta la clarinet, cânta din triºcã.

„Sã deie Dumnezãu sã umbli din loc în loc ca banul din mânã în - Gopºan. A fost datã lui Constantin Popa, fiindcã fãcea

mânã !”; „Sã deie Dumnezãu ca atunci când vei ave casã sã n'ai pe marele ºi era tare de gurã.

masã, iar când o sã ai masã, sã nu ai ci puni pi ea !”; „Sã deie - Brebenel. A primit-o Mihalache Popa, pentru cã era

Dumnezãu sã hii legat di blãstãmul meu pânã la al nouãlea mic de staturã.

neam º(i) pânã ci nu ti voi ierta eu, sã nu hii iertat º(i) dezlegat !”; - Alte porecle: Coþoi, datã lui Vasile G. Popa; Cotoi,

„Halal sã-þi hie º(i) di cap sã-þi rãmâie !”; „Foc º(i) blãstãm în casa datã lui Neculai Agarici; Þugui, datã lui Niþã Cristea; Perjeru,

º(i)'n sufletu(l) tãu sã hie !”; „Ajungã-te-ar blãstãmul meu, sã ti datã lui Gavrilã Trofin; Bucã, datã lui Toader Stoleru; ªafer, datã

ajungã !”; „N-ai mai ajunge, sã nu mai ajungi !”; „Arde-ti-ar focul lui ªtefan Popica; Amariei, datã lui Vasile Cãrare; Rusu, datã lui

sã ti ardã di înbeliþat !”; „Sã deie Dumnezãu sã nu ai parti di el º(i) Onofrei Olaru; Cembal, datã lui Constantin Cehan; Bãlan, datã

când s'o însãra sã plece º(i) când s'o lumina sã nu vie !”. lui Gavril Romaºcu; În Via Fulgului, datã lui Gheorghe Fulga;

Porecle. Ca ºi în alte pãrþi, aºa ºi în Curteni, unele Cocoºul, datã lui Niþã Vechiu; Turbatu, datã lui Vasile Pricochie;

documente vechi pomenesc pe unii oameni când cu numele Hostopicã, datã lui Vasile Posticã; Nãdãbaicã, datã lui Iordache

adevãrat, când cu porecla ce-o avea. Iatã câteva exemple: Cazacioc; Toloacã, datã lui Ion Donose; Baba Maca, datã soþiei

- Sâmbotin (Botin). Este prima poreclã pe care o gãsim lui Gheorghe Cogãlniceanu; Scutelnicul, datã lui Vasile Lungu;

în documentele în legãturã cu satul Curteni. Ea a fost atribuitã lui Rusu, datã lui Vasile Iftenie; Chele Verde, datã lui Ion Velea.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

31

Feluri de adresare. „Bunã dimineaþa !”, „Bunã ziua!”, unde sã sape. ªi, sãpând acolo, la micã adâncime au gãsit

„Bunã seara!”, sunt felurile de adresare dupã caz, moºtenite din oase, arme vechi, bani ºi bijuterii. O explicaþie ar fi aceia cã toate

bãtrâni, atunci când oamenii se întâlnesc pe drum. Întotdeauna, acestea, prin procesele chimice care au loc, produc în timp gaze

în Curteni, cei care salutã primii sunt tinerii pe cei mai în vârstã, inflamabile care ies din pãmânt prin crãpãturi ºi uneori iau foc.

bãrbaþii pe femei, toþi pe învãþãtor sau altã personalitate, toþi pe Iatã cine au gãsit comori în Curteni, aºa cum am aflat

cineva care intrã prima oarã în sat. Când se întâlnesc cu preotul, de la bãtrânii satului:

toþi spun „Sãrut mâna pãrinte !”. Cei de aceiaºi vârstã îºi zic ºi pe - Nãstase Cozma a gãsit o comoarã pe locul lui Neculai

nume, când se salutã. Codrescu, loc care era în faþa gospodãriei lui Vasile Cãrare, zis

Soþul ºi soþia îºi zic pe nume, iar dacã afecþiunea îi mai Amariei. Din aceastã comoarã, dupã obiceiu, Nãstase Cozma a

mare se adreseazã cu diminutivul numelui de botez (Ghiþã de la azvârlit o monedã, gãsitã mai târziu de Profira Mânãstireanu cu

Gheorghe, Mãriuca, Mãriuþa sau Mariþa de la Maria etc.) prilejul prãºitului. Acestã monedã este din argint, de la Filip al II-

Când se strigã soþii unii pe alþii îºi zic „mãi Ioane !” sau lea, regele Macedoniei (360-330 înainte de Hristos) ºi se aflã

„fã Ileanã !”, iar când îi vorba de dojanã, femeia îi zice bãrbatului acum în muzeul meu de antichitãþi. Nãstase Cozma trãieºte ºi

„mãi omule !” sau „mãi române, nu faci ghini ci faci !”, iar bãrbatul azi, având aproape 100 de ani. Nu a spus pânã acum nimãnui ce

îi zice soþiei „fã fimeie !”, iar dacã nu se potoleºte, îi mai azvârle ºi a gãsit acolo. Groapa comorii a fost vãzutã multã vreme, pânã

câte o înjurãturã. ce a fost astupatã de arãturi ºi însãmânþãri.

În discuþiile cu alte persoane, când îi vorba despre - ªtefan Popica, zis ªafer, a gãsit o comoarã în malul

soþul ei, soþia spune „omul meu” sau „românul meu”, iar soþul de pãmânt de peste drum de casa lui, lângã drumul spre

spune „fimeia me”, „gospodina me” sau „nevasta me”. Biserica Veche din cimitir. În acest mal se sapã ºi azi lut galben

Cei mici li se adreseazã celor mai în vârstã cu pentru diferite trebuinþe. Se bãnuieºte cã monedele gãsite erau

„moºule”, „mãtuºã”, „bãdiþã”, „leliþã”. În trecut, se adresau din aur, cãci ªtefan Popica îºi fãcea unele plãþi în galbeni.

femeilor cu „þâþacã” sau „þâþae”, provenit din „þaþã”. Cuvântul Întrucât galbenii puteau sã circule, bãnuiesc cã aceastã

„þaþã” este întrebuinþat ºi în zicala „îi o bunã þaþã”, atribuitã comoarã a fost îngropatã dupã anul 1800. Se vorbeºte cã a

femeilor uºuratice. Cuvântul „nene” ºi cuvântul nemþesc „tanti”, aparþinut unui fecior al lui Vasilache Parã. Acest fecior care a

nu au prins deocamdatã rãdãcinã în Curteni, dar sunt folosite de murit flãcãu bãtrân îºi scotea vara banii ascunºi, îi usca la soare

orãºenii care vin în vizitã aici. ºi apoi îi îngropa la loc.

Formula de adresare între douã persoane care nu s'au

cunoscut, dar care se întâlnesc ºi stau de vorbã, este „cumetre” CAPITOLUL XII

sau „cumãtrã”.

În trecut oamenii se adresau celor cu o situaþie socialã TRUPURI DE PÃMÂNT

sau materialã bunã cu „jupâne” la bãrbaþi, „jupâneasã” la femei

ºi „jupâniþe” la fetele tinere, iar la cei bogaþi cu „cucoane” la Dupã cum am arãtat, începând din jurul anului 1600 ºi

bãrbaþi ºi cu „cucoanã” la femei, chiar dacã între timp aceºtia au în continuare câþiva zeci de ani, satul Curteni a fost în stãpânirea

sãrãcit. Acest mod de adresare era ceva deosebit, mai ales logofãtului Drãghici Bogza ºi apoi a urmaºilor sãi.

pentru femeile bogate. În cazul femeilor mai sãrace, cuvântul Întrucât logofãtul Drãghici Bogza este cel mai de vazã

„cucoanã” îl primeau doar nevestele de preoþi sub forma de personaj din trecutul satului Curteni, iar neamul sãu stã la baza

„cucoanã preoteasã”. Pânã la sfârºitul rãzboiului, mai la toate principalelor neamuri de aici, ne-am silit sã aflãm cât mai multe

femeile din sat lumea li se adresa cu „cucoanã”. date despre acest logofãt, dar ºi despre înaintaºii ºi urmaºii sãi

În secolul trecut au pãtruns la oraºe multe cuvinte direcþi(1).

franþuzeºti, unele întrebuinþate ºi pronunþate greºit. Câteva au Cel dintâi membru al Bogzãºtilor despre care avem

ajuns de la oraº ºi prin Curteni. De pildã, cuvântul „demoiselle” cunoºtinþã este Grigore Bogza, bunicul logofãtului Drãghici

(domniºoarã) a ajuns în Curteni „demozelã” ºi nu micã mi-a fost Bogza. A fost diac la Cancelaria Domneascã, unde scria urice

mirarea sã-l aud pe un bãiat venit de la Huºi adresându-se cam (pe pergament) ºi ispisoace (pe hârtie), acte de care se atârna

aºa unei fete ºcolite: „demozelã Aurica”. Tot pe o asemenea cale pecetea mare domneascã. Numele sãu ºi slujba sa de diac le

a ajuns aici ºi cuvântul „madamã”, provenit de la franþuzescul vedem scrise pe astfel de acte.

„madame” (doamnã, cucoanã). Azi în Curteni cuvântul Cea mai veche amintire despre Grigore Bogza o gãsim

„madamã” este aruncat femeii mai uºuratice, cãreia gurile rele îi în actul din anul 7036 (1528) Martie 11, scris la Vaslui. Îl gãsim

zic „îi bunã madamã !”. apoi în actele din 7036 (1528) Martie 24, scris la Huºi, 7036

Tot în trecut, soacrelor li se ziceau „nineacã”, iar (1528) Aprilie 1 ºi 7039 (1531) Martie 13, scrise la Vaslui, iar

femeilor bãtrâne li se ziceau, dupã nume, „mamã Ioanã”, iar ultima oarã în actul din 7044 (1536) Ghenar 18, scris la

acestea le ziceau tinerilor „mãi nepoate” sau „mãi nepoatã”. Suceava. În 1546 Mai 27 gãsim ca scriitor de urice la Iaºi pe

Azi oamenii au început sã se adreseze unul altuia cu Mihail Borza.

„tovarãºe” sau „tovarãºã”. Fãrã îndoialã, Grigore Bogza a avut multe proprietãþi.

Comori. Din anumite motive, unii îºi îngropau banii ºi Una dintre ele a fost satul Petereºti de la vãrsarea Lohanului în

obiectele de preþ pentru a le ascunde, fãrã a spune nimãnui Crasna, dupã cum vedem dintr'o copie a unui act de

unde este ascunzãtoarea. Se întâmpla uneori ca cei care cumpãrãturã, fãrã datã, din timpul lui Petru Vodã ªchiopul

fãceau acest lucru sã plece ºi sã nu se mai întoarcã sau sã (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591), unde citim: „…Dãm ºi

moarã fãrã a apuca sã spunã cuiva unde au îngropat acele întãrim dumisale Bogzei Logofãtul pe a lui dreaptã ocinã ºi

bunuri. cumpãrãturã … di a tria parti din satul Petereºti…pre din

Iatã de ce pãmântul este considerat de unii casa de giumãtati… partea de sus ºi cu loc de moarã în Crasna care (le-

bani a trecutului. Multe din aceste comori sunt descoperite ºi azi a) cumpãrat de la Sofiica, fata lui Grigore Bogza Diac, drept 75

de oameni, fie din întâmplare, fie în urma ploilor care spalã taleri ºi drept un cal negru, preþeluit 1000 aspri”.

pãmântul, fie datoritã arãturilor. Dar unele comori au fost Dacã Sofiica, fiica diacului Grigore Bogza, a avut

descoperite ºi datoritã pâlpâiturilor de flacãrã roºie-albãstruie jumãtate din acel loc, înseamnã cã cealaltã jumãtate a avut-o alt

care ies din când în când din pãmânt, arãtând celor norocoºi urmaº care a fost Ioan Bogzovici (Bogza), tatãl logofãtului

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

32

Drãghici Bogza. vãrsarea Teleajnei în Bârlad pentru „slujba ce a fãcut în Þara

Despre Ioan Bozgovici(Bogza) ºtim cã a fost diac la Tãtãrascã” ºi un loc în „Rãdiul lui Stângaciu”, probabil în

Curtea Domneascã. Fãrã îndoialã, a fost pregãtit pentru Basarabia, unde este posibil sã se fi înjghebat prin anul 1600

aceastã funcþie de tatãl sãu, Grigore Bogza. satul Bogzãºti, în apropiere de Hotin.

Cea mai veche amintire despre Ioan Bogzovici (Bogza) Misiunea lui Drãghici Bogza la tãtari, dupã cum vedem

o gãsim într'o traducere a unui suret, fãcutã de Pavãl Debrici, în încununatã de succes, a avut loc când prima domnie a lui Petru

care citim: „Suret de pe uric vechiu de la Alexandru Vodã, scris Vodã ªchiopul era tulburatã de câþiva pretendenþi, ziºi „lotri”

de Ioan Bozgovici la Iaºi, la leat 7066 (1558) Aprilie 14”. Într'un (Alexandru Potcoavã, Ion Potcoavã ºi cneazul Petru

uric din anul 1559 gãsim scris: „Însuºi Domnul a arãtat, Alexandrovici). Hanul tãtãrãsc, susþinãtor al lui Alexandru

Hatmanul a învãþat, Bogza a scris…”. Ultimul act scris de Ion Potcoavã, i-a sfãtuit pe turci sã-l înlãture pe Petru Vodã, sub

Bogza este un hrisov din 7076 (1568) Februarie 23. Dupã cum pretextul stabilirii liniºtei. Petru Vodã, aflând despre aceste

am arãtat, numele lui Ion Bogza apare ºi în ispisocul din 7105 uneltiri, l-a trimis cu daruri la tãtari pe Drãghici Bogza, meºter la

(1597) Martie 29. vorbã, potolind astfel pe unul dintre duºmani.

Logofãtul Drãghici Bogza este cel mai însemnat În timpul invaziei tãtãrãºti în nordul Moldovei din anul

reprezentant al neamului Bogzãsc. Credem cã s'a nãscut în 1578, Drãghici Bogza a pierdut documentele de rãsplãtire de la

jurul anului 1540 în Vaslui, unde a ºi locuit. A avut douã nume de Bogdan Vodã ºi Petru Vodã, dupã cum vedem din ispisocul din

botez, Drãghici ºi Toader. În actele oficiale este numit Drãghici ºi 7105 (1597) Iunie 22, de la Ieremia Movilã: „acele drepturi de

doar într'un singur act de danie din 1609, August 15, este numit danie s'au prãpãdit de tãtari, când l-au prins pre dânsul la

Toader. Putna”.

Bãnuim cã a fost iniþiat de tatãl sãu ºi de bunicul sãu în Îl gãsim cu rangul de clucer ºi cu situaþie materialã

tainele rostului din jurul domnitorilor, cãci nu s'ar fi putut ca un frumoasã într'un document din 7101 (1593) Februarie 11, prin

simplu boier de la Vaslui, proprietar de pãmânt, iazuri, mori ºi care Aron Vodã (1591-1592 ºi 1592-1595) îi întãreºte stãpâniri

vite, sã iasã basma curatã din rãfuielile dintre domnitori ºi sã se în satele Lãleºti ºi Cãcãceni din Þinutul Neamþ „pentru cã atunci

priceapã atât de bine la îndeplinirea unor misiuni diplomatice când a fost nevoia þãrii, Domnia mea am luat de la Bogza clucer

aºa cum vom vedea, dacã n'ar fi fost în preajma Cancelariei douã sute de galbeni ungureºti ºi patru telegari ºi i-am dat

Domneºti ºi n'ar fi avut cine sã-l îndrume. Domniei sale Hanului…”. În acel an Aron Vodã primise ordin de

Din mãrturia unui ºoltuz ºi a unor cetãþeni din Vaslui din la sultan sã aprovizioneze armata tãtãrascã care se pregãtea sã

anul 1638, cam încurcatã, vedem cã Drãghici Bogza a fost meargã cu armata turcã într'o expediþie împotriva creºtinilor

cãsãtorit de douã ori ºi a agonisit avere în a doua cãsãtorie: „A coalizaþi la îndemnurile lui Mihai Viteazul.

avut douã fãmeai ºi cu care giupânese a agonisit averili sali, cu În timpul scurtelor domnii ale lui Ioan Potcoavã (1577),

neaoºa Buzneºtilor, au cu mama Buscãi, a Loghinei ºi a Bogzei Iancu Vodã Sasul (1579-1582), Petru Cazacu (1592) ºi ªtefan

Cãlugãrul, iar cu cea giupâneasã ce a þinut-o întâi n'au agonisit Rãzvan (1595), nu avem nici o urmã din care sã vedem

nici o ocinã, cãci au locuit cu noi aicea în târg în Vaslui cu cea atitudinea acestor domnitori faþã de Drãghici Bogza. Credem cã

fãmeae, iar dupã ce au luat pi mama cãlugãrului, în zilele a stat retras, dupã cum era ºi înþelepþeºte sã o facã, cãci i-a

Iancului Vodã(2), cu aceia a agonisit ocinile…”. rãmas capul pe umeri.

Nu cunoaºtem în chip precis numele primei soþii a lui - Ieremia Movilã (1595-1600 ºi 1600-1606) îl ridicã la

Drãghici Bogza. În Opisul documentelor Episcopiei Huºilor se rang de logofãt. Este pomenit pentru prima oarã cu acest rang

pomeneºte de douã documente care se referã la Tecla, mama într'o scrisoare, pe care Drãghici Bogza a adresat-o „judelui”

Buscãi. Unul din aceste documente este din 7127 (1619) August (primarului) oraºului Bistriþa din Transilvania. Scrisoarea,

1, „Zapis de la Busca, fata Teclei, prin care vinde lui Toader pãstratã în arhivele acestui oraº, se încheie astfel: „Datã în

Modruz o parte din satul Urlaþi”, iar celãlalt este din 1619 Suceava în 1596 Iulie 7. Irimia Vistiernic ºi Bogza Logofãt”.

Decembrie 17, „Copie încredinþatã de pe cartea domnitorului În anul 1597, dupã cum am vãzut, Ieremia Movilã i-a

Gaºpar Voievod, prin care întãreºte stãpânirea lui Toader întãrit mai multe stãpâniri de ocini, între care ºi cea din satul

Modruzu Hotnogul, pe partea cumpãratã în Urlaþi de la Busca, Curteni, iar la lãsatul secului, deci pe la mijlocul lunii Noiembrie,

fata Teclei”. Cum Busca este fiica logofãtului Drãghici Bogza, l-a trimis în solie la regele Polon cu propunerea de unire

Tecla ar putea fi prima lui soþie. Acestã ipotezã contrazice însã împotriva împãratului Austriei, misiune încununatã de succes.

mãrturia pomenitã mai sus în legãturã cu mama Buscãi, aºa cã Dupã anul 1600 îl gãsim membru al Divanului

vom trece cu vederea numele primei soþii. Domnesc sub Ieremia Movilã. Credem cã a fost rãsplãtit cu

ªtim cã pe cea de a doua soþie o chema Neacºa ºi cã acest rang nu numai pentru calitãþile sale, dar ºi pentru faptul cã

era din neamul Purceleºtilor din care venea Mircea Purcel, boier l-a însoþit pe domnitor în fuga sa în cetatea Hotin, atunci când

în Divanul lui Alexandru cel Bun. Mihai Viteazul a ocupat tronul Moldovei în Mai 1600.

Drãghici Bogza a avut relaþii bune cu domnitorii Din cele de mai sus vedem cã Drãghici Bogza avea o

timpului: abilitate ºi o ºiretenie cu totul deosebite care l-au ajutat sã

- Bogdan Vodã (1568-1572) îi dã o danie din locurile pãºeascã pericolele din care n'au scãpat alþi boieri, ºi cã era

domneºti, „loc cu vad de moarã pe apa Teleajna” din Þinutul înzestrat cu calitãþi de diplomat care i-au determinat pe unii

Vasluiului, pomenitã în documentul din 7078 (1570) Iunie 27. domnitori sã-i încredinþeze misiuni diplomatice.

Credem cã de pe vremea acestui domnitor ºi-a început Drãghici Dacã n'a ajuns la boieria de vel logofãt, credem cã este

Bogza activitatea pe lângã Curtea Domneascã. din cauzã cã pe aceastã treaptã era încã din anul 1580 Luca

- Ioan Vodã cel Cumplit (1572-1574) îi întãreºte Stroici, om cu culturã deosebitã polonã, singurul care ºtia sã

stãpânirea pe dania primitã de la înaintaºul sãu. Cronicarii ne scrie ºi în slova latinã. Totuºi, din ºtirile rãmase se vede cã Luca

spun cã Ioan Vodã cel Cumplit, pentru a se face ascultat, a Stroici nu a avut abilitatea lui Drãghici Bogza.

omorât boierii nesupuºi ºi a rãsplãtit pe cei supuºi cu întãriri ºi În ceea ce priveºte averea, în afarã de satul Curteni,

dãruiri de proprietãþi. iatã ce a mai agonisit Drãghici Bogza, aºa cum vedem din

- Petru Vodã ªchiopul (1574-1577; 1578-1579 ºi 1582- documentele vremii:

1591) îi dãruieºte lui Drãghici Bogza „siliºtea Hoceºtii” de la - loc cu vad de moarã pe apa Teleajna, danie de la

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

33

Bogdan Vodã, întãritã de Ioan Vodã cel Cumplit; Crasnei în Bârlad ºi 1 din satul Drãgoteºti de peste apa

- siliºtea Hoceºti, la gura apei Teleajna, cu loc de moarã Lohanului, cu adãugirea cã atât cât va mai trãi tot el îºi va

pe apa Bârladului, dãruite de Petru Vodã ªchiopul; stãpâni aceste sate, iar la 18 Decembrie 1610 Vasile Bogza

- satul Floreºti de la gura apei Crasnei, cu moarã pe obþine ispisoc de la Constantin Movilã Voievod pentru întãrirea

Bârlad ºi satul Bãbiceni cu vii ºi livezi, cumpãrate de la Vasutca, acestei danii. Într'un alt document din 22 Mai 1610 gãsim

strãnepoata lui Clãnãu Spãtaru, cumnat cu ªtefan cel Mare, cu pomenit ca logofãt pe Vitold.

700 de zloþi tãtãrãºti, având drese de întãriturã de la Bogdan Logofãtul Drãghici Bogza a avut trei fete ºi un fecior:

Vodã; Varvara, Busca, Loghina ºi Vasile, zis mai târziu Visarion

- 1/5 din satul Broºteni, cu loc de moara pe apa Racova Cãlugãrul.

ºi cu prisacã, cumpãrãturã de la Ursu ºi surorile lui cu 70 de zloþi - Varvara avea ºi numele de Arghira. O gãsim pomenitã

tãtãrãºti, cu drese de întãriturã de la Petru Vodã ªchiopul; într'un zapis din 1639, apoi într'o carte de judecatã din anul 1843

- loc cu vad de moarã în Dudeºti pe apa Vasluiului, în legãturã cu pãmântul din Dolheºti, unde este scris „Varvara,

cumpãrãturã de la Tudora, jupâneasa postelnicului Lupu, cu 30 fata Bogzei logofãtul”, ca fiind moºtenitoare din „bãtrânul Greblã

de taleri, întãritã de Ieremia Movilã în 1601 Iulie 8; din Dolheºti”. A avut ca zestre de la tatãl sãu locuri în satele

- 1/5 din satul Popeºti ºi 4/5 din satul Mãiceºti, zestre Curteni, Strâmtura ºi Bãbiceni. S'a cãsãtorit cu comisul Ionaºcu

de la soþia sa Neacºa; Ciorte din fostul sat Popeºti, azi mahalaua Bãlãneºti a

- satul Nerãii, Rãii (Valea Rea de azi), având drese de Curteniului. A avut doi fii ºi patru fiice: Sofra, ªtefania, popa

la Ieremia Movilã ºi întãriturã de la Constantin Movilã din 1608 Irimiice Bazga, Anghelina, Matei ºi Salomeia.

Noiembrie 5, vândut apoi de fii sãi Busca, Loghina ºi Vasile în - Busca a avut douã cãsãtorii. Prima cãsãtorie a fost cu

anul 1620 lui Petru Cehan pentru un cal bun, douã vaci ºi 70 de Severian Oae din pãrþile Muºatei. Într'un hrisov din 1838

taleri; Decembrie 8, de la Mihai Sturza, dupã arãtarea rãzeºilor

- loc în Strâmtura, zisã Strâmtura Scheilor, cu vad de împricinaþi, gãsim pomenit pe „Oae, soþul Buscãi”. Din aceastã

moarã ºi cu iaz pe apa Vasluiului, cumpãrãturã cu 15 taleri de la cãsãtorie se trage neamul Oeºtilor. Cu Severian Oae, Busca a

Blihan, fratele nevestei sale Neacºa; avut un fiu, Dumitraºcu, plecat din Curteni în satul Rânjeºti din

- loc în satul Mãtiesãºti, alãturi de Strâmtura, judeþul Tutova. Urmaºii acestui Dumitraºcu, dupã cum vom

cumpãrãturã pe vremea lui Ieremia Movilã; vedea, au dus multe procese pentru pãmânt cu neamurile lor din

- ½ din satul Mãneþti, satul Fauri þi ¼ din satul Curteni. Se pare cã Severian Oae a murit în jurul anului 1639. A

Grumãzeºti; fost unul din „bãtrânii” din Curteni. A doua cãsãtorie a lui Busca a

- loc în satul Româneºti pe apa Vasluiului, fost cu Mihãilã Buznea, din care se trage neamul Buzneºtilor. Cu

cumpãrãturã; Mihãilã Buznea, Busca a avut trei fii: Bejan, Vasile ºi Lazãr.

- o porþiune de loc cu vad de moarã pe valea Cãlmãþui; - Loghina a fost cãsãtoritã cu vornicul Ionaºcu Bolea,

- o porþiune de loc din Vilueºti, din apropierea satului cu care se pare cã a avut trei fii. O gãsim pomenitã în zapisele de

Fereºti de azi, vândutã de fiica sa Loghina ºi de fiul sãu Vasile cu vânzare a averii pãrinteºti, cum de pildã în unul din anul 1618

20 de galbeni în anul 1639; care ne aratã cã ea ºi sora sa Busca au vândut o parte din satul

- loc în satul Prigoreni, vândut de fiica sa Loghina cu 12 Nerãii, apoi în altul din 1620 August 10, în care ea, sora sa

galbeni; Busca ºi fratele lor Vasile au vândut pãrþile ce le mai aveau în

- loc în satul Brãhãneºti, stãpânire întãritã de Ieremia acest sat. S'a retras în pãrþile Vasluiului. Trãia prin anul 1648.

Movilã în baza unui act de la Aron Vodã care spune: „pe o siliºte - Vasile, zis Visarion Cãlugãrul, dupã cum am arãtat, a

pe Crasna în Þinutul Vasluiului. Aceasta trebuie sã hie locul fost mai întâi militar, apoi comis, pârcãlab în Vaslui ºi cãlugãr.

satului Brãhãseºti, unde este satul Cordeni. Brãhuº diacul”; Este ctitorul bisericii vechi din Curteni. A avut un fiu cu numele de

- loc în satul Tatãeºti, lângã satul Sârbeºti pe apa Lupu.

Vasluiului, pe care îl vinde fiica sa Loghina ºi Vasile Purcel, dupã Dupã moartea logofãtului Drãghici Bogza în anul 1610,

cum vedem din douã documente din anii 1642 ºi 1713; satul Curteni trece în stãpânirea fiului sãu Vasile ºi a fiicei sale

- 2/3 dintr'un loc la Rediul lui Stângaciu, danie de la Busca, cãsãtorita cu Mihãilã Buznea.

Petru Vodã ªchiopul; Reamintim faptul cã în anul 1648 Vasile Bogza, zis

- 2/3 din satul Stãpâneºti cu moarã pe apa Cahulului, Visarion Cãlugãrul, schimbã partea sa din Curteni cu partea din

danie de la surorile Maria ºi Dragalina pentru îngrijirea lor în Lãþeºti, judeþul Neamþ, a nepotului sãu, Dumitraºcu Oae ºi se

timpul cât mai sunt în viaþã ºi pomenirea dupã moarte; retrage aici. Dumitraºcu Oae, trãind în Rânjeºti, judeþul Fãlciu,

- locuri în satele Lãleºti ºi Cãcãceni pe pârâul nu mai este interesat de stãpânirea pãrþii de pãmânt din Curteni

Cracãului, din Þinutul Neamþului, întãrite de Aron Vodã în 1593 care va fi fost ºi micã ºi nealeasã (4). În aceste condiþii, pãmântul

Februarie 11(3); din Curteni intrã în stãpânirea celor trei fii ai lui Mihaelã Buznea:

- 1/3 din satul Petereºti ºi loc de moarã pe apa Crasnei, Vasile, Bejan ºi Lazãr. Mai târziu aceºtia pierd jumãtatea de jos a

cumpãrãturã întãritã de Ieremia Movilã prin ispisocul din 7105 Curteniului în favoarea lui Racu, strãnepotul comisului Toma

(1597) Iunie 22. Cãþeleanu, iar Racu a vândut partea sa lui Chirilã Agarici în anul

Locurile din Strâmtura au fost pierdute de Drãghici 1661. Deci, începând cu anul 1661 pãmântul satului Curteni

Bogza, potrivit Hotãrârii Divanului Domnesc, prezidat de Simion intrã în stãpânirea a douã neamuri: neamul Buzneºtilor care

Movilã Vodã în 1607 Ianuarie 10, în urmãtoarea împrejurare: Un stãpânea partea de sus ºi neamul Agariceºtilor care stãpânea

vizitiu „duvalm” al lui Drãghici Bogza a furat un cal al partea de jos.

postelnicului Goga din localitate ºi a fugit în lume. Potrivit La început Buzneºtii ºi Agariceºtii au avut pãrþi egale

obiceiului pãmântului, stãpânul hoþului a trebuit sã plãteascã de pãmânt, câte 346 stânjeni lãþime, dupã cum am vãzut din

paguba, prin pierderea locului avut de Drãghici Bogza aici. „Lãmurirea”(5) din anul 1843, dar prin cãsãtoria lui Chirilã

Nu cunoaºtem în chip precis data morþii lui Drãghici Agarici cu Stanca, fiica lui Bejan Buznea, pãmântul Agariceºtilor

Bogza, dar o deducem din unele documente ca fiind anul 1610. a crescut cu 39 de stânjeni, zestre adusã de Stanca (6).

Astfel, într'un document din 15 August 1609 gãsim cã Drãghici Trupul Buznea. ªi-a luat numele de la stãpânii acestui

Bogza îi dã danie fiului sãu, Vasile, satul Bãbiceni de la vãrsarea loc, neamul Buzneºtilor(7), începãtor cu Mihãilã Buznea. Nu am

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

34

gãsit documente care sã pomeneascã despre activitatea lui. 1856. Din aceastã parte, o lãþime de 11 stânjeni ºi 2 palme a fost

Iatã ce am aflat însã despre cei trei urmaºi ai sãi, Bejan, Vasile ºi datã de zestre fiicei sale Maria care s'a cãsãtorit cu preotul

Lazãr: Costache Ursãcescu, apoi aceºtia mi-au trecut-o mie ca fiu, iar

- Bejan. Într'un zapis de vânzare din anul 1675, cât ºi eu am trecut 9,20 ha de teren agricol ºi 2 ha de pãdure fiului

într'o spiþã de neam din anul 1837, gãsim cã a avut patru fii ºi meu, preotul Aurel Ursãcescu din Huºi, în acest an 1945.

patru fiice: Andrii, Toader, Pãtraºcu, Stanca, Grozava, Axana, Pãmântul rãmas de la preotul Costache Ursãcescu porneºte din

Ruxandra, Andrii. În alt zapis din 7184 (1676) Mai 25, mai gãsim zarea dealului dinspre satul Cordeni, adicã de la miazãnoapte,

un fecior cu numele de Batin. Sã fie acesta numele sub care era ºi ajunge pânã în pãdurea satului, adicã la miazãzi, având de o

cunoscut în familie unul din cei doi Andrii ?. parte ºi de alta proprietãþi megieºe. Cam pe la mijlocul distanþei

Pe Andrii îl gãsim pomenit doar într'un document din se aflã ºesul cu fânaþ, acoperit în trecut cu bãtrâne sãlcii, unele

1667 Aprilie 25 ca proprietar în satul Cordeni, de pe Valea dintre putând fi vãzute ºi azi.

Crasnei, sat aºezat între apus ºi miazãnoapte faþã de Curteni. Trupul Valea Merilor. Porþiunea de loc care începe de

Despre Stanca ºtim cã a fost cãsãtoritã de douã ori: la hotarul de apus al Trupului Buznea ºi se continuã pânã la

prima oarã cu unul Vrabie, cu care a avut doi fii ºi trei fiice hotarul cu pãmântul din Olteneºti, este cunoscutã sub numirea

(Vasile, Nastasia, Pricop, Aniþa Tãrcãoanu ºi Varvara de Valea Merilor. Are o lãþime de 499 de stânjeni, 4 palme ºi 2

Mãrunþelu), iar a doua oarã cu Chirilã Agarici din neamul parmace. În aceastã numire generalã sunt cuprinse, total sau

Agariceºtilor, cu care a avut doi fii (popa Stratulat ºi Gavril). A parþial, trupurile de pãmânt Agriceºti, Cujbã, Ciolacu, Pãrãºti ºi

avut zestre 16 stânjeni, 3 palme ºi 6 parmace de la tatãl sãu în Mãrdãroaea.

satul Curteni, apoi a cumpãrat pãrþile surorilor ei Axana ºi În trecut aceastã zonã a fãcut parte din moºia

Ruxandra, stãpânind în total 49 de stânjeni, 3 palme ºi 3 Olteneºti. În anul 1670, o porþiune din aceastã moºie a fost datã

parmace. de zestre de Oþãl fiicei sale, Dafina, la cãsãtoria ei cu preotul

- Vasile ºi Lazãr. În zapisul de vânzare din 1658 Mai 15 Stratulat Agarici. Acest Oþãl era unul dintre cei trei „bãtrâni” din

(„Adicã eu Lazãr, fecior(ul) (lui) Mihãilã Buznãi ºi cu ai mei Olteneºti(11). Mai târziu, în Hotãrârea judecãtoreascã din 4 Mai

nepoþi, cu Gheorghe fecior(ul) (lui) Vasile Buznãi ºi cu Andrii ºi 1845, cât ºi în cea de revizuire datã de Divanului Domnesc la 6

Toader ºi Pãtraºcu, feciori(i) frãþinimeu lui Bejan Buznei…”) ºi în Mai 1850, gãsim cã „acest pãmânt împãrþându-l pe ºase ficiori

zapisul de vânzare din 7184 (1676) Mai 25 („Adicã eu Andrii a(i) Dafinei, fimeia lui preutu(l) Stratulat Agarici…”.

Buzni ºi Batiu ºi Pãtraºcu Buzni ºi Axana feciori(i) (lui) Bejan În anul 1750, o altã porþiune din Valea Merilor a fost

Buzni ºi Panã ºi Dochiþa ºi Tofana feciori(i) (lui) Vasile Buzni ºi cumpãratã de Grigoraº Agarici, fiul Dafinei, de la urmaºii

Irina fãmeia (lui) Vasile ºi Pavãl ºi Apostol ºi Anãsia ºi Irina „bãtrânului Hânþãsc”, dupã cum gãsim într'un document(12) din

feciori(i) (lui) Lazãr Buzni, cari suntem toþi nepoþi(i) lui Mihãilã 1816 Mai 30. Hotarnica s'a fãcut la 1 Martie 1765 de vornicul de

Buzni, strãnepoþi(i) Bogzãi Logofãtului…”) gãsim care au fost poartã Lupu Hadâmbul ºi de diaconul de divan Antohi Luþã (13).

urmaºii lui Vasile ºi Bejan. În anul 1781 rãzeºii din Olteneºti, coborâtori din „bãtrânul

Urmaºii fraþilor Vasile ºi Bejan Buznea ºi-au înstrãinat Hânþãsc”, au deschis proces cu cumpãrãtorul Grigoraº Agarici.

pãmântul moºtenit din Curteni: Prin cartea de judecatã din 6 Noiembrie 1781 s'a dat câºtig de

- Vornicul Ilie Buznea, un strãnepot al lui Vasile cauzã cumpãrãtorului. Procesul s'a redeschis în anul 1799 ºi

Buznea, îºi vinde partea sa ºi pleacã din Curteni. Il gãsim în anul prin cartea de judecatã din 26 Iulie 1799 s'a dat din nou câºtig de

1750 trãitor tocmai Hârlãu, unde avea o moºioarã, numitã cauzã cumpãrãtorului, reprezentat acum de urmaºii sãi.

Dãnilenii Buznii(8). Procesul a continuat ºi, din cãrþile de judecatã(14) din 20 Iunie

- Ioniþã Lascãr, soþul unei strãnepoate a lui Vasile 1800 ºi din 2 Mai 1811, se vede cã Agariceºtii au pierdut aceastã

Buznea, împreunã cu cumnatul sãu, Dumitru Buznea, vând, la cumpãrãturã din Valea Merilor.

30 Septembrie 1812, spãtarului Alecu Greceanu, cu 2.350 de Credem cã aceastã zonã a fost numitã Valea Merilor

lei, întreaga parte de pãmânt de 131 de stânjeni primitã de la dupã anul 1750, când vornicul Grigoraº Agarici a cumpãrat o

strãbunul lor(9). Cum spãtarul Alecu Greceanu avea moºie ºi în parte din ea. Este posibil ca atunci când s-a curãþat locul pentru

satul Pâhna, acesta schimbã la 12 Iulie 1815 partea sa de 101 a fi semãnat, sã se fi gãsit meri ºi peri, mai ales prin dumbrãvi.

stânjeni din Curteni cu 42 stânjeni ºi 6 palme de pãmânt, 3 livezi Bãtrânii îºi amintesc cã, în copilãrie, au apucat un mãr pãdureþ

ºi o vie din satul Pâhna care aparþineau unor urmaºi ai lui Bejan care fãcea mere mari ºi frumoase care se coceau mai târziu,

Buznea, anume preotul Iancu Roºca, Ion Enache, Neculcea ºi erau bune la gust ºi se pãstrau bine. Pomul crescuse pe

Aftinia. Diferenþa de 30 de stânjeni probabil cã a fost vândutã de marginea locului de unde începe Valea Merilor, în via lui Toader

Alecu Greceanu mai înainte altor rãzeºi sau a putut sã fie ºi din Bãduleþ, azi via lui Ion Arhire.

mãsurãtoare (palma din Curteni avea 20,5 cm, iar palma Documentele mai noi(15) ne spun despre aceastã

stânjenului domnesc avea 27,5 cm). În urma acestui schimb, o porþiune de pãmânt cã este „moºia Olteneºti, poreclitã astãzi

parte din urmaºii lui Bejan Buznea vin în Curteni. Valea Merilor”.

- Pãtraºcu Buznea, fiul lui Bejan Buznea, cumpãrã Pãmântul Agariceºtilor. Trupul Agriceºti. Neamul

partea de 115 stânjeni a lui Lazãr Buznea, de la nepotul Agariceºtilor este cunoscut din trecut ca fiind un neam de rãzeºi

acestuia, Ionaº Buznea. Dar ºi Pãtraºcu Buznea a dat partea sa înstãriþi, iubitori de pãmânt ºi luptãtori dârzi pentru apãrarea

de pãmânt ca zestre fiicei sale, cãsãtoritã cu unul numit avutului lor. Sunt mulþi în Curteni care au legãturi vechi de

Constantin. Acesta vinde în anul 1724 partea sa lui Grigoraº rudenie cu acest neam.

Agarici care îi era rudã(10). Grigoraº Agarici cumpãrã ºi pãrþile Cuvântul „agarici” derivã din cuvântul „agar” care este

celor trei fraþi ai lui Pãtraºcu, aºa cã tot pãmântul pe care l-au de origine tãtarã ºi însemnã „sã fie alb”, „luminã”, aºa cã

avut fraþii Bejan Buznea ºi Lazãr Buznea trece în stãpânirea „agarici” s'ar putea traduce prin „albire”, „luminare”.

neamului Agaricesc. Cel dintâi Agarici a fost Irimia Agârâci, rãzeº venit din

Mai pe urmã, pãmântul din acest trup s'a divizat între Þinutul Orheiului, stabilit în satul Budeºti, de lângã Curteni, pe la

urmaºii lui Grigoraº Agarici, unii dintre ei vânzându-ºi pãrþile, anul 1590-1600. Fiind rãzeº, desigur cã a fãcut parte, dupã

alþii þinându-le. Partea cea mai mare de 33 de stânjeni s'a obiceiul timpului, din ostaºii orheieni care erau apãrãtori ai

cuvenit lui ªtefan Enachi, pe care ºi-a hotãrnicit-o la 8 Iunie moºiilor contra nãvãlitorilor cazaci ºi poloni. Este foarte posibil

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

35

ca Irimia sã fi venit pe aceste meleaguri tot ca apãrãtor de moºii Celãlalt fiu, Stratulat Agarici, a fost mai întâi

împotriva nãvãlitorilor strãini. ierodiacon, apoi preot. Într'o carte domneascã din 7205 (1697)

Într'o spiþã de neam din 1783 Mai 2, vedem cã Irimia Mai 5, de la Antioh Constantin Voievod(20), îl gãsim diacon ºi

era fiul lui Ion Marghilat agã ºi nepotul de fiu al lui Drãguº protejat de domnitor:

Marghilat, stãpânitor al moºiilor Marghilaþii, Bãlãceana ºi „Io Antioh Constantin Vo(i)evod, bojin milostiiu

Maladineºti din Þinutul Orheiului(16). Nu cunoaºtem motivul gospodar zemli Moldavscoi, datum carte(a) Domniei meli lui

pentru care nu purta numele de Marghilat. Este posibil sã fi fost Stratulat Agârâci diaconul ºi altor rãzãºi ai lui, ca sã hie volnic cu

creºtinat ºi luat copil de suflet de Ion Marghilat sau sã fi fost cartea Domniei meli aº(i) popri a lor direpte ocini ºi moºii ci au în

poreclit Agârâci, însemnând luminat. sat(ul) în Caºoteni ºi la Curteani ºi la Popeºti ºi la Budeºti, cari

Dupã cum am arãtat, Irimia s'a cãsãtorit cu Anghelina, ocini sunt pe Lohan, în Þinutul Fãlciului, dispri tot cini ar mergi

fiica comisului Ionaºcu Ciorte, stãpânitor a 1/3 din pãmântul sã ari sau sã cosascã pi aceli ocini fãr(ã) de vo(i)ea lor or(i) sã

fostului sat Popeºti (Hotarnica din 5 Octombrie 1732). A avut trei hie boiar or(i) þãran or(i) alþii, sã nu intre în ocinile lor far(ã)

fii ºi patru fiice: Ilinca, Nastasia, Maria, Chirilã, Oltina, Pavãl ºi vo(i)ea lor. Iar cari va avea ceva a rãspunde sã vie de faþã ºi sã-ºi

Tiron. Din documente vedem cã cei mai importanþi membrii ai aducã dresurile ce va avea. ªi nime(ni) sã nu stea împotriva

neamului au fost Chirilã ºi câþiva dintre urmaºii lui. cãrþii Domniei meli. Vel logofãt. Ias 7205 (1697) Mai 5.”

Despre surorile ºi fraþii lui Chirilã avem puþine ºtiri. Stratulat Agarici a cumpãrat sau a moºtenit ºi partea

- Despre Maria ºtim cã s'a cãsãtorit cu Neculai Turbatu fratelui sãu Gavril, aºa cã toatã averea de 484 de stânjeni

cu care a avut un fiu, pe Simion. Neculai Turbatu, feciorul lui rãmasã de la tatãl sãu în satele Curteni, Popeºti ºi Budeºti, mai

Simion, a dat o parte din moºtenirea sa din Popeºti dichiului putin 9 stânjeni ai unei surori vitrege, a trecut în stãpânirea sa.

Iorest Danu de la Episcopia Husilor, în anul 1781. ªi dupã anul Cãsãtorindu-se cu Dafina Oþãl, din neamul Oþãl din Olteneºti,

1800 gãsim în Curteni familia Turbatu. averea preotului Stratulat Agarici se mãreºte cu zestrea soþiei

- Despre Oltina ºtim cã s'a cãsãtorit cu Floriþã Golae. A de 627 stânjeni din pãrþile din zona apei Crasna, din satul

avut un fiu, pe Paladi care era cumnat cu cãpitanul Guþu. Am Oþeleni ºi din moºia Olteneºti, aºa cum vedem în actul din 1846

vãzut cã în anul 1731 cei doi cumnaþi erau stãpâni pe 2/3 din Martie 5(21). Acestã avere, însumând cam 1.102 stânjeni de

pãmântul satului Popeºti. În anul 1757 gãsim în documente cã pãmânt în jurul anului 1700, este cea mai mare pe care a putut

Irina, fiica cãpitanului Guþu, împreunã cu Ioana, fiica lui Palade sã o aibã un membru al neamului Agaricieºtilor.

Golae, dãruiesc Episcopiei Huºilor un „bãtrân” din moºia Cei 385 de stânjeni pe care preotul Stratulat Agarici i-a

Lungaºi care era alãturi de cea a Budeºtilor, pentru a fi trecute în avut în Curteni s'au împãrþit la cei 6 urmaºi: Neculai, Grigoraº,

pomelnicul Episcopiei, împreunã cu strãbunii lor. Oltina mai era Ion, Axinia, Teodosia ºi Irina, revenindu-le fiecãruia câte 64 de

cunoscutã ºi sub numele de Aftinia. În spiþa de neam din 2 Mai stânjeni ºi 2 palme (22).

1783 gãsim pe Aftinia, cãsãtoritã cu Floriþã Golae, având ca fiu, Dintre aceºti urmaºi, cel care a adunat la aceastã

pe Neculai. Vedem o nepotrivire cu cele de mai sus, pe care o moºtenire ºi alt pãmânt din cumpãrãturã a fost Grigoraº Agarici.

putem explica prin obiceiul vechi al unora de a avea câte douã Acesta, dupã cum am arãtat, a fost „Cãlãraº de Þarigrad” care

nume, aºa cã în popor Oltina era cunoscutã ºi sub numele de înseamnã un fel de curier diplomatic, ceea ce impunea sã

Aftinia, iar Paladi era cunoscut ºi sub numele de Neculai. Dar se cunoascã bine limba turcã, iar apoi a fost „vornic de poartã”,

mai poate sã fie ºi o greºealã din cauza uitãrii, cãci spiþa de adicã hotarnic de moºii. Despre cãlãraºii de Þarigrad gãsim în

neam este fãcutã mai târziu. „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, cã „sunt 50 cu

- Pe Pavel îl gãsim pomenit prima oarã într'un act de vãtavul lor ºi toþi vorbesc turceºte. Ei au datoria sã meargã la

vânzare din anul 1694, prin care dãruieºte logofãtului Mihãilã, Þarigrad când e de trebuinþã. ªi pentru aceia, osebit cã sunt

un loc de prisacã. Printre martorii acestei dãruiri îl gãsim ºi pe fiul slobozi de bir, mai au ºi dela Visteria þãrii câte 20 taleri”. De

sãu „Vasile san Pavãl Ag(a)râci”(17). În afarã de Vasile, Pavel a asemenea, dupã cum am arãtat, prin actul din 7241 (1733)

mai avut trei urmaºi: Ilinca, Andronic ºi Iftodi. Ilinca a fost Octombrie 30, domnitorul Grigore Ghica Voievod îl considera cã

cãsãtoritã cu Vasile Croitoru, pomenit în anul 1731. „iaste în toatã vremie în slujba domniei mele ºi a þãrii” ºi de aceia

- Chirilã a fost om cu vazã. Dupã cum am arãtat, a avut este „scutit de toate dãrile ºi angãriile…sã nu de nici bucatele lui

însãrcinãri domneºti, anume sã facã cercetãri în neînþelegerile pentru alþii…ºi sã fie (lãsat) în pace de cai de olac ºi de potvezi”

pentru pãmânt din Curteni dintre Vasile, nepotul popii Dragului ºi a primit ºi „un sãrac di om…pe lângã casa lui fãrã de bani”.

din Stroeºti, ºi Bejan Buznea, nepotul logofãtului Drãghici Încã din anul 1719, Grigoraº Agarici începe a cumpãra

Bogza. S'a cãsãtorit cu Stanca, fiica lui Bejan Buznea. A avut doi pãmânt în Curteni de la rudele sale din familia Buzneºtilor ºi de

feciori: Gavril ºi Stratulat. la mãtuºa sa Varvara(23). Din aceastã cumpãrãturã a adunat,

Chirilã Agarici a fost un rãzeº bine înstãrit. Prin pe la anul 1750, o lãþime de 191 stânjeni ºi 1 palmã, în care era

cumpãrãtura a 1/2 din satul Curteni de la Racu, adicã o lãþime de inclusã ºi porþiunea din Valea Merilor cumpãratã de la neamul

346 de stânjeni, la care adãugându-se zestrea de 49 de stânjeni Hânþãsc. Adãugând ºi moºtenirea pãrinteascã de 64 de stânjeni

de la soþia sa Stanca ºi moºtenirea de la tatãl sãu de 35 stânjeni ºi 2 palme, vedem cã avea în Curteni un total 255 de stânjeni ºi 3

din satul Popeºti ºi 54 de stânjeni din satul Budeºti(18), a adunat palme. Dar Grigoraº Agarici a avut moºtenire de la tatãl sãu ºi

în total 484 de stânjeni în aceastã zonã. Dar dacã adãugãm ºi 1/6 din cei 113 stânjeni din Popeºti, adicã peste 18 stânjeni,

stânjenii pe care îi avea în Brãhãneºti, azi satul Cordeni, vedem dupã cum gãsim în hotarnica lui Gavril Pilat din 7240 (1731)

cã proprietatea sa a fost la un moment dat de peste 500 de Octombrie 9(24), precum ºi 1/6 din cei 627 stânjeni din Oþeleni,

stânjeni, ceea ce ar însemna cam 350-400 de ha de pãmânt, adicã 104 stânjeni ºi 4 palme, aºa cã a adunat în total peste 377

format din loc de arãturã, imaº, fânaþ ºi pãdure. stânjeni de pãmânt. ªi acesta nu este totul, cãci iatã ce gãsim

Primul sãu fiu, Gavril, a fost sterp, dupã cum vedem din într'o carte domneascã din 7249 (1740) Decembrie 1 de la

unele hârtii ºi spiþe de neam ale Agariceºtilor. Totuºi, în „Cronica domnitorul Grigore al II-lea Ghica(25):

Episcopiei Huºilor”, (Condica B.f. 101), de Melchisedec, gãsim „Io Grigorie Ghica Vo(i)evod milostiiu gospodar zemli

cã în anul 1707 „Tiron, ficiorul lui Gavril Agâriciu, vinde lui Moldavscoi. Datam cartea Domniei mele slugii noastre lui

Varlaam (episcopul Huºiului) partea sa de pãmânt din Grigoraº Agarici, cãlãraºul de Þarigrad ºi la toþi fraþii ºi rãzeºii lui

Buneºti”(19) ceia ce înseamnã cã Gavril nu a fost sterp. cei ce s'au rãspuns din Bogza logofãt(ul) sã fie volnici cu cartea

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

36

Domniei mele a þâne ºi a stãpâni ºi a dijmui niºte pãrþi di familie din alte pãrþi, „ruºi” cum le ziceau localnicii, compusã din

moºie(a) ce ziserã cã ari di pe moºul lor Bogza logofãt(ul) la 3 persoane, pentru a-i lucra pãmântul de 102 stânjeni, cam a 7-a

sat(ul) Brãhãºãºti la Þinutul Vasluiului cari pãrþi di moºie li-ar fi parte din tot pãmântul satului Curteni. A avut ºi douã cârciumi la

cumpãratu moºu(l) lor Bogza logofãt(ul) di la ficiorii Antoniii drumul mare(32) ºi o casã în Curteni de la deal de Magdalena

(Stanei?), nepoþii lui Ion Brah㺠diacul. Pentru aceia sã aibã a le Cogãlniceanu.

stãpâni ºi sã-ºi iea de a zece(a) (parte) din þarine, din fâneþe, din Manolache Cujbã fost un om dârz ºi rãzbunãtor. Nu a

prisãci cu stupi ºi din grãdini cu legumi ºi din tot locul cu tot cedat niciodatã nimãnui ºi am vãzut anterior cât de rãu l-a bãtut

venitul moºiei, dupã obiceiu. Iar cine ar ave(a) a rãspundi sã vie pe consãteanul sãu, mazilul Enachi Dascãlu, în anul 1816. Nu a

(sã) ste(a) (la judecatã?) ºi nime(ni) împotriva…”. U Ias 7249 avut copii, ci doar niºte rude în satul vecin, Olteneºti, cãci din

(1740) Dec(embrie) 1”. mãsurãtoarea din 28 Decembrie 1856 gãsim un numar de

Tot acest pãmânt s'a divizat între urmaºi. Din pãmântul rãzeºi ca stapâni a 82 de stânjeni cu titlu de „cumpãraþi de la

pe care Agariceºtii l-au avut în Curteni, au luat fiinþã trupurile maicile Cujbeºti”(33).

Cujbã, Ciolacu, Mãrdãroaea, Trofineºti, dupã numele Trupul Ciolacu. Safta, din neamul Agarici, s'a mãritat

neamurilor pogorâtoare din Grigoraº Agarici care au moºtenit cu Ciurea, venit de la Scheia din judeþul Vaslui. Ciurea, fiind

acest pãmânt. A rãmas doar o micã parte cu numele de infirm de o mânã, a fost poreclit „Ciolacu” de unde ºi-a luat

Agriceºti. Prin cumpãrãturi ºi schimburi, unii dintre aceºti urmaºi numele trupul de pãmânt pe care l-a avut soþia sa ca zestre.

ºi-au înmulþit sau ºi-au înstrãinat proprietãþile, fãrã însã ca Din hotarnica fãcutã la 18 Mai 1856 vedem cã Ciurea,

numirile acestor trupuri de pãmânt sã se schimbe. zis Ciolacu, a adunat în Curteni 111 stânjeni, din care:

Trupul Cujbã. Chira, o strãnepoatã de fiu a vornicului - 52 de stânjeni, megieºiþi în partea de sus (la rãsãrit)

de poarta Grigoraº Agarici, s'a cãsãtorit în anul 1810 cu cu pãmântul lui Trofin Croitoru ºi în partea de jos (la apus) cu

Manolache Cujbã, venit de la moºia Teleaga, judeþul Tutova. Era pãmântul lui Lefterachi Agarici. Acestã porþiune de pãmânt

militar, având gradul de „baºbulucbaº”, adicã comandant al mai poartã ºi astãzi denumirea de „Ciolacu de Sus”;

multor cete (bulucuri) de soldaþi. Strãbunii sãi au fost tot militari, - 43 de stânjeni ºi 4 palme în Valea Merilor, megieºiþi la

cãci numele de „Cujbã” vine de la „arc încujbat”, adicã arc întins, rãsãrit cu trupul Buznea ºi la apus cu pãmântul comisului

fiind vorba de un arc mare, cu vârtej, care necesita o oarecare Dumitru Mardare. Acestã porþiune de pãmânt poartã ºi azi

mãiestrie la întinsul lui pentru a da drumul la sãgeatã. Cei mai denumirea de „Ciolacu de Jos”;

vechi Cujbeºti îi gãsim pomeniþi într'un zapis de vânzare din 24 - 16 stânjeni în „Trupul Baºtinã”.

Decembrie 1691 a moºiei Sârbii, de pe apa Elanului, în Þinutul Dupã moartea lui Ciolacu, pãmântul a fost moºtenit de

Fãlciului. Tatãl sãu se numea Toader Cujbã ºi a avut pãmânt în cei 3 fii ai sãi (Gheorghe, Alecu ºi Petru) care, nelocuind în

moºia Teleaga din Þinutul Tutova. Curteni, l-au vândut spãtarului Dumitru Castroian din Budeºti,

Pe Manolache Cujbã îl gãsim în documentele vechi cu 1500 de galbeni, aºa cum gãsim în „Actu(l) di Veºnicã

îndeplinind însãrcinãri de perceptor pentru strângerea dãrilor de vânzare”(34).

la mazili ºi de inginer hotarnic. Spãtarul Dumitru Castroian a stãpânit acest pãmânt

A adunat în Curteni o lãþime de 102 stânjeni de din Octombrie 1855, pânã în 8 Noiembrie 1859 când, aºa cum

pãmânt, astfel: am arãtat, schimbã aceºti 111 stânjeni din Curteni cu 54 de

- 40 de stânjeni din zestrea soþiei(26); stânjeni din mijlocul moºiei sale din satul Budeºti, stãpânit de

- 27 de stânjeni dintr'un schimb fãcut la 7 Iulie 1814 cu rãzeºii Agariceºti, aºa cum gãsim în „Actu(l) de schibu”(35) din

Maria Manoliu, veriºoara tatãlui sãu, fiicã a vornicului de poartã 1859 Noiembrie 8. În urma acestui schimb, rãzeºii Agariceºti se

Ion Gordu din Curteni, dând o familie de þigani (un muzicant cu mutã în Curteni ºi cu ajutor de la Dumitru Castroian îºi fac

soþia sa) (27); locuinþe, fie pe pãmântul din Ciolacul de Sus, fie pe alte

- 21 de stânjeni în Valea Merilor, dintr'un al doilea proprietãþii ale lor de aici.

schimb fãcut 30 Mai 1816, tot cu Maria Manoliu, dând 10 Si azi locul acesta este stãpânit de urmaºii

stânjeni la Teleaga din Þinutul Tutova, 138 de lei ºi fiica celor doi Agariceºtilor.

þigani daþi în anul 1814(28); Trupul Mãrdãroaea. Dupã moartea comisului Dumitru

- 14 stânjeni dintr'o danie, cãpãtatã la 15 Iunie 1814 de Mardare (1859), averea câºtigatã de acesta în Curteni în urma

la Ioniþã Codreanu ºi de la fiul acestuia, fãrã îndoialã rude ale unui proces de pominã cu rãzeºii Agariceºti, proces despre care

sale(29). vom vorbi în capitolul urmãtor, precum ºi averea din Sãrata de la

Se pare cã a mai avut pãmânt ºi în trupurile „Baºtinã” ºi Prut, judeþul Fãlciu, au fost administrate de soþia sa, Aristiþa

„Oae”, pentru care a cerut alegere la 13 Martie 1823, fãrã sã ºtim Mardare, ajutatã de un consiliu de familie. Datoritã însuºirilor ei

rezultatul (30). de bun administrator, a reuºit sã lucreze cele douã moºioare, fie

La 27 Noiembrie 1842, Manolache Cujbã obþine direct un timp, fie prin înposesiere. Credem cã ºi în timpul cât a

aprobarea pentru stâlpirea pãmântului sãu din Curteni ºi din trãit soþul ei, tot ea a condus treburile legate de pãmânt.

Valea Merilor. Stâlpirea s'a fãcut de ªtefan Gheorghiu, Lumea din Curteni, vãzând-o mereu pe „Mãrdãroaea”

privighetorul Ocolului Crasna, la 30 Noiembrie 1842, în al cãrui ocupându-se de pãmântul de aici, a uitat de adevãratul stãpân

act(31) gãsim cã „în sus de piatra Buzneºtilor”, spre rãsãrit, i s'a care fusese comisul Dumitru Mardare ºi i-au dat acestui trup de

stabilit o lãþime de 81 de stânjeni, cuprinºi între trupul Buznea la pãmânt numele de „Mãrdãroaea”. Pãmântul de 85 de stânjeni,

apus ºi locul postelnicelului Lupu Gordu la rãsãrit. În hotarnicã pe care Dumitru Mardare l-a avut în Curteni, poartã numele de

se aratã cã „s'au chetruit ºi acei douãzãci ºi ºapte stânjeni, „Mãrdãroaea de Sus”, iar cel de 97 de stânjeni, pe care l-a avut

schimbul di la Gorduleasa, cari sunt drept ai sãi ºi nu de zãstre”. în Valea Merilor, poartã numele de „Mãrdãroaea de Jos”.

Tot acum s'au hotãrnicit ºi cei 21 de stânjeni din Valea Merilor, Trupul Baºtinã ºi Trupul Oae. Cuvântul „Baºtinã” îl

între pãmântul Agariceºtilor la rãsãrit ºi cel al Pãrãºtilor la apus. gãsim în documentele vechi, în legãturã cu pãmântul din

Trupul de pãmânt de 81 de stânjeni din Curteni se Curteni, atât ca sbstantiv comun care însemnã pãmânt moºtenit

numeºte ºi acum „Cujba din Sus”, iar cel de 21 de stânjeni din de la pãrinþi, adicã „baºtina pãrinteascã” sau de la strãbuni,

Valea Merilor se numeºte ºi acum „Cujba din Jos”. adicã „baºtinã din neamul sãu”, cât ºi ca nume dat unui trup de

Dupã cum am arãtat, Manolache Cujbã a adus o pãmânt.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

37

Pânã în anul 1856, nu am gãsit o mãrturie care sã pace, fãrã supãrare atât di cãtrã dânsul cât ºi di fraþii lui sau

fixeze megieºii acestui trup de pãmânt. Abia în acel an, când s'a neamuri ale lui cari vor avea ceva sã se caute cu dânsul”(39).

întocmit planul Moºiei Curteni, îl gãsim fixat cu o lãþime de 113 La 29 Ianuarie 1815, medelnicerul Constantin Forþu

stânjeni lângã trupul Buzdugan, dupã cum vedem în „Izvod di cere ºi obþine „carte de blãstãm”. Trimiºii Isprãvniciei rãspund la

suma stãnjãnilor în moºia Curteni ºi Olteneºti”(36) ºi din „Izvod 17 Ianuarie 1816 cã pãmântul „pretindorisit” a fost vândut

di suma stãnjãnilor di moºiea Curtenii ºi Olteneºti ci sã plãteºti la Agariceºtilor de Neculai Oae. Medelnicerul Forþu trimite jalbã la

bani i(m)pozitul Fãlcieni”(37). domnie la 16 Februarie 1817, cerând judecatã cu Agariceºtii la

În unele hârtii de judecatã(38) din anii 1818 ºi 1838 se Divanul Apelativ al Þãrii de Jos. Judecata a avut loc la 20 Aprilie

pomeneºte mereu de „partea lui Oae” sau de „bãtrânul lui Oaea” 1817. În ºedinþã, Forþu a cerut o nouã cercetare. În urma

din Trupul „Baºtinã”. Aceste denumiri le gãsim ºi în cererea lui cercetãrii fãcute la 23 Februarie 1818, Isprãvnicia aratã cã

Manolache Cujbã, din 13 Martie 1823, de a i se alege partea sa într'adevãr Agariceºtii au cumpãrat pãmânt de la Luca Oae (se

din aceastã zonã. În porunca Isprãvniciei cãtre doi mazili, ca sã vede cã pe Neculai îl mai chema ºi Luca) ºi cã acea învoialã sã

meargã ºi sã facã aceastã alegere, gãsim cã „partea lui Oaea rãmânã bunã numai pentru partea care se va alege

este ºtiutã ºi hotãrâtã în marginea Moºiei Curtenilor din Sus” ºi vânzãtorului, iar pãrþile celorlalþi doi fraþi ai lui Neculai, (Lupu ºi

„dupã ce-i veþi alege partea de aici, veþi merge ºi la partea din Toader), sã le tragã Oeºtii „pentru cã n'au putut sã vândã un frate

Baºtinã ºi iarãºi dupã spiþã veþi alege ºi îþi alãtura-o lângã pe altul”. La 22 Iunie 1818, Divanul Apelativ, luând de temei

parte(a) di moºii ci ari jãluitor(ul) în Oaea, fiind tot un trup di învoiala din anul 1761 între vornicul Grigoraº Agarici ºi Neculai

moºii”. Din aceastã poruncã se poate deduce cã pãrþile lui Cujbã Oae ºi lipsa de stãpânire a Oeºtilor, dã câºtig de cauzã

din trupurile de pãmânt Oae ºi Baºtinã erau în acelaºi trup, situat Agariceºtilor, numindu-i pe Oeºti în ºedinþã „ocolisitori”.

în marginea de miazãnoapte a trupului Buzdugan. Dupã 14 ani se iscã un nou proces între Oeºti ºi

Într'un „Act de testament” din 6 Ianuarie 1866, al Agariceºti. Judecãtoria Þinutului Fãlciu, prin Hotãrârea din 5

rãzeºului Matei Agarici, gãsim pomenit „Baºtina satului Curteni, Noiembrie 1833, ºi Divanul Apelativ al Þãrii de Jos, prin

numitã Oae”, ceea ce confirmã cã acest trup de pãmânt a fost Hotãrârea din 28 Octombrie 1836, au dat câºtig de cauzã

cunoscut sub douã nume. Încetul cu încetul, a rãmas doar Agariceºtilor. Oeºtii au fãcut apel la Divanul Domnesc la 28

denumirea de Baºtinã. Octombrie 1838, dar Divanul Domnesc se uneºte cu Hotãrârea

Începând din anul 1761, între urmaºii Oeºtilor ºi rãzeºii Divanului Apelativ ºi hotãrãºte cã Agariceºtii au câºtig de cauzã.

Agariceºti au loc procese pentru pãmânt. Medelnicerul Aceastã hotãrâre este apoi întãritã prin hrisovul domnesc din 8

Constantin Forþu, membru ºi vechil al neamului Oeºtilor care-ºi Decembrie 1838, de la Mihai Sturza Voievod(40), de unde

cãuta moºtenirea de aici, a prezentat la proces o copie de pe vedem cã medelnicerul Constantin Forþu susþinea cã el „cu

ispisocul din anul 1648, de la Vasile Lupu, prin care se întãresc neamul sãu Oeºtii” au dreptul la stãpânire în „Baºtinã” ºi cã nu

stãpânirile pe schimburile de pãmânt fãcute între Visarion au stãpânit pânã acum acest pãmânt deoarece „din întâmplãrili

Bogza Cãlugãrul ºi Dumitraºcu Oae. De asemenei, a prezentat vremilor, înstrãinându-sã neamurili sali pi la alti locuri,

ºi o spiþã de neam, din care vedem cã Bogza Logofãtul, care Agariceºtii i se împotrivesc la stãpânire”.

avea în Curteni 115 stânjeni, a lãsat urmaºilor sãi Vasile Dupã pãrerea noastrã, Hotãrârea Divanului Apelativ

(Visarion Cãlugãrul) ºi Busca câte 57 stânjeni ºi 4 palme, partea n'a fost dreaptã, cãci n'a voit sã þinã seama de socotinþa

lui Busca revenind apoi celor patru fii ai ei: Dumitraºcu, Lazãr, Isprãvniciei de Fãlciu din 23 februarie 1818. Drept ar fi fost ca

Bejan ºi Vasile, adicã câte 14 stânjeni ºi 4 palme fiecãruia. În numai partea lui Neculai Oae, deci 1/3 din cei 71 de stânjeni ºi 6

baza acestei spiþe de neam, Oeºtii pretindeau de la Agariceºti, palme sã fie a Agariceºtilor, adicã 23 de stânjeni ºi 7 palme, iar

pentru schimbul din anul 1648, o lãþime de 57 stânjeni ºi 4 47 de stânjeni ºi 6 palme sã fie a celorlalþi fraþi Oeºti (Lupu ºi

palme, iar pentru moºtenirea de la strãbunica lor Busca, câte 14 Toader).

stânjeni ºi 2 palme, în total 71 de stânjeni ºi 6 palme. Nefiind lucrat, trupul Oae a rãmas acoperit în parte de

Dumitraºcu Oae, având locuinþa în Rânjeºti, judeþul pãdure. Oamenii s'au ferit la început de acest loc, ºtiindu-se cã

Fãlciu, cât ºi pãmânt acolo, dar ºi în alte pãrþi, nu s'a mai stãpânii sunt în altã parte ºi cã este ºi o carte de blestem. Ceva

interesat de pãmântul din Curteni, mai ales cã acesta era mai târziu, unii localnici, mai harnici sau mai iubitori de pãmânt,

acoperit în parte de pãdure ºi nu era ales. De aceea, din an în au început a curãþa locul de pãdure pentru al folosi în

an, a slãbit amintirea realã ºi cea legalã a acestui pãmânt. În agriculturã, dar nu l-au curãþat în linie dreaptã ca la ceilalþi

mintea generaþiilor, dupã trecerea a peste 100 de ani, acest loc a stânjeni ai Moºiei Curteni, ci cu totul neregulat, dupã cum s'a

rãmas ca bun comun, moºtenire din strãbuni sau, în termenii vãzut mai apoi.

timpului, „pãmânt de baºtinã” sau mai pe scurt „Baºtinã”. Trupul Capãtul de Oþãleni. Între capãtul de miazãzi al

Agariceºtii, potrivit spiþei de neam de mai sus, au avut aici 42 de pãmântului din fostul sat Popeºti ºi pãdurea satului, se aflã o

stânjeni ºi 6 palme de la fraþii Buznea (Vasile, Bejan ºi Lazãr). ªi porþiune de pãmânt acoperit cu spinãriº ºi început de

acest pãmânt era neales, deci nu ºtiau care este al lor. Aºa stând împãdurire. Acest trup de pãmânt este cunoscut sub numele de

lucrurile, Agariceºtii au lãsat aceastã situaþie în suspensie, mai „Capãtul de Oþãleni”.

ales cã aveau destul pãmânt în alte pãrþi. În jurnalul încheiat la 30 Aprilie 1852 de delegatul

Neculai Oae, unul dintre urmaºii Oeºtilor, a reclamat Judecãtoriei Þinutului Fãlciu(41), cu prilejul alegerii ºi stâlpirii

Logofeþiei Dreptãþii cã-i împedicat de Agariceºti sã-ºi caute ºi pãrþilor de pãmânt „Mãrdãroaea” din Curteni ºi din Bogzãºti

sã-ºi stãpâneascã partea sa de moºtenire de la înaintaºii sãi. La (Cordenii de azi), se spune: „lãsându-sã în stãpânire(a)

3 Octombrie 1761 a urmat judecatã între el ºi vornicul Grigoraº rãzãºilor suma stânjinilor ci se legiuesc comisului prin luminatul

Agarici, la Isprãvnicia Þinutului Fãlciu. Isprãvnicia a hotãrât cã hrisov în hotarul Oþãleni”, adicã 139 stânjeni ºi 1 palmã, cuveniþi

Neculai Oae n'are dreptate, fiindcã n'a stãpânit niciodatã comisului Dumitru Mardare. Acest dar nu era însã slobod de

pãmânt în Curteni. În aceastã situaþie, Neculai Oae a hotãrât sã necazuri, de aceia nu a putut sã-i bucure pe rãzeºii Agariceºti.

cearã „sã le facã carte de blãstãm”, dar „neºtiind nici vornicul Primindu-l, ar fi însemnat sã-ºi îngreuneze gospodãriile cu

Agarici adivãrul ºi temându-se ºi el di pãcat au rãmas a nu se împrumuturi pentru judecãþi de care erau sãtui. Darul nu i-a

face ºi ºtiind Episcopul i-au învoit ºi i-au dat Agriceºtii (lui bucurat nici pe rãzeºii din Oþeleni, cãci ºi ei ºtiau cã, odatã cu

Neculai Oae) 25 de lei, rãmânând sã stãpâneascã ei moºia cu vânzãrile ºi schimburile fãcute, va fi rãmas vreun litigiu în

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

38

aceastã porþiune de loc, cãci fiecare dintre rãzeºii din cele douã Judecãtoriei.

sate aveau pretenþie de stãpânire. Recapitulãm aici aceste hotarnici:

Aºa stând lucrurile, rãzeºii din Oþeleni ºi rãzeºii - hotarnica din 1731 Octombrie 9, fãcutã de vornicul

Agariceºti au tãcut, ºtiind cã nu vor putea intra fãrã judecãþi Gavril Pilat pentru satele Popeºti ºi Budeºti, la cerinþa

costisitoare în posesia acestui loc. Aºa se face cã, an dupã an, domnitorului Grigore al II-lea Ghica(46), unde vedem cã satul

locul a devenit în chip tacit al tuturora ºi al nimãnui, fiecare tãind Popeºti se întindea „din hotarul Curtenilor în sus pânã în hotarul

din pãdure cât voia ºi de unde voia pentru trebuinþele sale. Ba Budeºtilor, 44 funii, 16 paºi”;

unii mai sãraci au tãiat copacii ºi le-au scos rãdãcinile, - hotarnica din 1 Martie 1765, fãcutã pentru Valea

semãnând locul defriºat ºi, pentru cã nimeni nu i-a oprit, au Merilor de vornicul de poartã Lupu Hadânbul ºi de diacul Antohi

ajuns buni stãpâni. Luþã, unde vedem cã acest trup de pãmânt are 499 de stânjeni

Bãtrânul Dumitrache Agarici, contemporan cu cele proºti(47);

petrecute în „Capãtul de Oþãleni”, i-a fãgãduit ginerelui sãu Sava - hotarnica din 15 Iunie 1759, fãcutã de vornicul de

Dumitru cã-i va spune istoria acestui loc. Sava Dumitru a fost poartã N. Vilara ºi pitarul Neculai Cogãlniceanu(48) pentru

hirotenit preot ºi a plecat din Curteni, iar Dumitrache Agarici a cercetarea pricinii dintre Grigoraº Agarici ºi Huºeni;

decedat dupã anul 1880 ºi, odatã cu el, s'au înmormântat ºi - hotarnica din 7 Mai 1811, fãcutã de Grigore Duca ºi

istoria acestei chestiuni. Gheorghe Juverdeanu, pentru partea lui Vasile Buznea, unde

În planul moºiei Curtenilor, întocmit în Octombrie vedem cã aceastã parte avea 115 stânjeni(49);

1856, se vede arãtat pãmântul acestui capãt, acoperit cu pãdure - hotarnica din anul 1812, fãcutã pentru satul Curteni,

rarã. numitã „Hotarnica din 1812, iunie 2, di mãsoriºtea moºiei

Trupul Buzdugan. Este pe teritoriul care a aparþinut Curteni”(50);

fostului sat Popeºti ºi a avut la început 250 de stânjeni lãþime ºi - hotarnica din 1824 Mai 2, fãcutã de cãminarul

2.100 de stânjeni în lungime. Gheorghi Vasãliu, la porunca domnitorului Ion Sandu

Dupã cum am arãtat, denumirea acestui trup de Sturza(51), pentru a cerceta „înpresurãrili” moºiilor Budeºti ºi

pãmânt se trage de la numele primului sãu proprietar care ar Popeºti ale stolnicului Grigore Rizu;

putea fi diacul Vasile Buzdugan sau urmaºul sãu, boierul - mãsura din 11 Mai 1843, fãcutã pentru Valea Merilor,

Ionaºcu Buzdugan, cãsãtorit cu Movileanca. unde vedem cã acest trup avea 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5

Un alt proprietar de pãmânt aici a fost Ion Velencu care parmace;

a putut fi al doilea soþ al Movileancãi. Ioana, fiica a lui Velencu, a - tot o hotarnicã trebuie socotitã ºi „Lãmurire(a)” din 5

fost cãsãtoritã cu unul numit Tãnasã care îºi zicea „Tãnãsie zet Iunie 1843, mãsurãtoare fãcutã pentru satul Curteni ºi pe care o

Toader Naciul”(42). Mai târziu îl gãsim pe Gheorghiþã, un nepot socotim cea mai exactã, unde vedem cã pãmântul de aici avea

al lui Velencu, vânzându-ºi în chip deghizat partea sa de moºie, atunci 692 de stânjeni. De ea s'a þinut seama când comisul

punând-o amanet, ocazie cu care o denumeºte Mardare ºi-a luat în stãpânire în Curteni cei 207 stânjeni, în anul

„Buzdugan”(43). Este pentru prima oarã când este pomenit 1852(52);

trupul Buzdugan într'o vânzare de pãmânt de aici. Ceilalþi fraþi ai - mãsura din 30 Aprilie 1852, fãcutã pentru Valea

lui Gheorghiþã îºi înstrãineazã partea lor, anume 3 din jumatate Merilor, unde vedem cã acest trup de pãmânt avea 97 de

de „bãtrân”, ca sã-ºi plãteascã o despãgubire pentru un furt stânjeni ºi 1 palmã(53);

fãcut de ei (44). - planul moºiei Curteni, întocmit în anul 1856 de

Dupã anul 1800, gãsim în Bãlãneºti pogorâtori din geometrul judeþului Fãlciu, serdarul Gheorghe Buþi, la cererea

urmaºii lui Ionaºcu Buzdugan, care au pretenþii de moºtenire în rãzeºiilor Agariceºti care au simþit nevoia de a-ºi mãsura ºi

acest trup de pãmânt(45). împãrþi între ei pãrþile de pãmânt, rãmase dupã ce comisul

Trupurile de pãmânt despre care am pomenit mai sus Mardare ºi-a tras partea lui. Pentru întocmirea acestui plan,

îºi pãstreazã ºi azi denumirile ºi toþi din sat le ºtiu locurile. Foarte Agariceºtii au împrumutat 100 de galbeni de la paharnicul Mihai

puþini sunt însã cei care le ºtiu, cât de cât, trecutul. Lari, proprietar în satul Zgura. Acest plan este însã incomplect,

Mãrimea trupurilor de pãmânt: cãci îi lipseºte partea principalã „Numire(a) sâmnelor”, adicã

Trupul Valea Merilor este compus din o parte din explicãrile diferitelor semne, culori etc. Din acest motiv,

Mãrdãroaea cu 111,1 stânjeni proºti (97,1 stânjeni domneºti), o întocmitorul sau urmaºul acestuia a primit doar o jumãtate din

parte din Trupul Cujbã cu 21 stânjeni, o parte Trupul Agriceºti cu sumã, cealaltã jumãtate urmând sã fie înapoiatã paharnicului

113,1 stânjeni ºi o parte din Trupul Ciolacu cu 43,4 stânjeni Mihai Lari. Paharnicul, neprimind datoria la timp, a reclamat

proºti (40 stânjeni domneºti). Restul din Trupul Cujbã are 81 de cazul la Isprãvnicie care a trimis în anchetã pe privighetorul

stânjeni, restul din Trupul Ciolacu are 52 de stânjeni, restul din ocolului Crasna. Acesta a dispus mãsurarea moºiei Curteni ºi

Trupul Agriceºti are 139 de stânjeni, restul din Trupul întocmirea unui tablou cu numãrul stânjenilor ce are fiecare

Mãrdãroaea are 105,5 stânjeni; rãzeº în diferite trupuri ºi a repartizat datoria de 10.000 de lei

Trupul Buznea are 101 stânjeni, trupul Baºtinã ºi trupul pentru cei 100 de galbeni împrumutaþi, în funcþie de numãrul

Oae au 113 stânjeni, trupul Buzdugan are 120 stânjeni, trupul stânjenilor, revenind de fiecare stânjen câte 7 lei ºi 5 parale.

Popeºti are 70 de stânjeni. Dacã pentru facerea planului incomplect s'au cheltuit bani fãrã

Hotarnice. Începând de prin anul 1700, pãrþi din nici un folos, apoi neplãtirea datoriei la termen a provocat

pãmântul din satul Curteni s'au mãsurat de mai multe ori, mãsurarea pãmântului, rãmânându-ne un tablou cu suma

întocmindu-se de fiecare datã câte o însemnare scrisã, numitã stânjenilor ce avea în stãpânire fiecare rãzeº în anul 1856(54);

„hotarnicã”. - hotarnica din anul 1856, fãcutã pentru mãsurarea

Mãsurãtorile din aceste hotarnice nu se potrivesc între pãmântului lui ªtefan Enachi ºi a vãrului sãu Constantin

ele, întrucât unele s'au fãcut cu stânjenul prost care avea palma Dascãlu, când s'au ales 33 de stânjeni lui ªtefan Enachi ºi 200

de 20 de cm, altele cu stânjenul obiºnuit care avea palma de 26 lui Constantin Dascãlu;

de cm, iar altele cu stânjenul domnesc care avea palma de 27,5 - hotarnica din 8 Mai 1864, prin care fraþii Agariceºti

cm. Aceste mãsurãtori se fãceau de vornicul de poartã sau de (Lefterache, Dumitrache, Matei, Ion ºi Iordache) îºi aleg 16

alþi cunoscãtori în ale mãsurãtorilor, la cerea Isprãvniciei sau a stânjeni din Buzdugan ºi 9,5 stânjeni în Baºtinã(55);

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

39

- mãsura (nu se ºtie când a fost fãcutã) care ne dã CAPITOLUL XIII

lãþimea de 923 de stânjeni a întregii moºii Curteni, începând cu UN PROCES DE POMINÃ

Valea Merilor ºi sfârºind cu Popeºtii;

- însemnarea (fãrã datã) care ne dã lãþimea de 784 de Rãzeºii din Curteni au fost luptãtori dârzi pentru

stânjeni a mijlocului satului Curteni. dobândirea ºi pãstrarea pãmântului. Au dus un numãr mare de

Uitându-ne la aceste mãsuri, vedem cã nu toate se procese, fie între ei ca neamuri, fie cu strãini, fãrã sã facã mãcar

potrivesc. De pildã, mãsura din 11 Mai 1843 dã pentru Valea o datã un pas înapoi. Pe unele le-au câºtigat, pe altele le-au

Merilor 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5 parmace, iar cea din 28 pierdut, dar nici bucuria, nici amãrãciunea nu le-au schimbat

Aprilie 1852 dã numai 97 de stânjeni ºi 1 palmã. Mãsurile din atitudinea.

aceeaºi ani pentru satul Curteni ºi satul Popeºti, fiind fãcute cu Mai toate procesele lor pentru pãmânt au fost grele,

acelaºi stânjen, sunt practic la fel. De pildã, la 11 mai 1843 lungi ºi costisitoare. Dar cel mai greu, mai lung ºi mai costisitor a

mãsura a fost de 110 stânjeni, 1 palmã ºi 2 parmace, iar în 28 fost cel dintre clucerul Ion Mardare din Huºi ºi rãzeºii Agariceºti.

Aprilie 1852 a fost de 110 stânjeni, 5 palme ºi 3 parmace. A început în anul 1830 ºi s'a terminat în anul 1852, deci a durat

La pãdure, unde se împlinea mãsura stânjenilor, se 22 de ani, fiind considerat la vremea aceea cel mai lung proces

sãpa în coaja copacului litera slavonã „ „ (ºte) care însemna din Moldova. A ajuns pânã în Divanul Domnesc ºi chiar la

„spre ºtiinþã”, literã pe care o mai vedem în localitate pusã pe un chibzuiala domnitorului care, în anul 1846, înduplecat de jalbele

colac de fântânã în anul 1843. Agariceºtilor, nu a aprobat prima hotãrâre a divanului, lãsând

Greºeli fãcute în acte. În hrisovul domnesc din 8 procesul în suspensie 2 ani ºi ceva. Deºi ºtiau cã nu au dreptate,

Decembrie 1838, de la Mihai Sturza Voievod, privitor la rãzeºii Agariceºti au fãcut cam tot ceea ce se putea face în acea

terminarea procesului dintre urmaºii Oeºtilor ºi Agariceºti, vreme pentru a nu pierde pãmântul. Rezultatul a fost pãgubitor

vedem cã lui Neculai Oae i se zice ºi Luca. Credem cã persoana pentru ei, cãci procesul a fost câºtigat de familia Mardare pe

care a scris documentul a avut în faþã Cartea de Judecatã(56) drept, dupã pãrerea noastrã.

din 3 Octombrie 1761, în care erau trecute numele ispravnicilor Dar iatã care au fost faptele.

de Fãlciu, anume Toma Luca ºi Gheorghe Beldiman ºi fiind Mersul procesului. Clucerul Ion Mardare din Huºi a

neatent a fãcut confuzia de prenume. Tot în acest hrisov vedem vrut sã intre în stãpânirea pãmântului la care avea dreptul soþia

cã la punctul 5 este scris Mereuþã, de fapt trebuia scris Neculai. sa, Ecaterina, moºtenitoare a strãbunilor ei Agariceºti.

În documentul cu mãsurãtoarea pãmântului cuvenit Pãmântul revendicat de clucer era în Curteni, Popeºti, Valea

comisului Ion Mardare în anul 1852 ºi în cel al vânzãrii Merilor, Bogzãºti pe Crasna ºi Oþeleni.

pãmântului din Trupul Mãrdãroaea în anul 1870, se spune cã La 11 Martie 1830 a avut loc o înfãþiºare între pãrþile în

„28 de stânjeni, 4 palme în hliza Buznea care se numeºte ºi conflict la Isprãvnicia Þinutului Fãlciu, când s'a hotãrât alegerea

Bãlãneºti”. Este o greºealã, cãci trupul de pãmânt Buznea nu s'a pãmântului cuvenit Casei Mardare. Patru zile mai târziu, adicã la

numit niciodatã Bãlãneºti. Trebuia scris „hliza Popeºti care azi 16 Martie 1830, vornicul de poartã Vasile Tenie ºi baºbulucbaºul

se numeºte hliza Bãlãneºti”. Manolache Cujbã i-au ales clucerului 20 de stânjeni în Curteni,

23 de stânjeni, 3 palme ºi 4 parmace în Popeºti ºi 3 stânjeni, 7

Note: palme ºi 6 parmace în Valea Merilor, în total 47 de stânjeni, 1

(1); (7). Vasile C. Ursãcescu. Genealogia unei familii. palmã ºi 6 parmace, urmând ca alegerea celorlalte pãrþi sã se

(Manuscris). fac altãdatã. Pe suprafaþa aleasã erau însã gospodãrii, vii ºi

(2). Iancu Vodã Sasul (1579-1582). livezi. Pentru a nu se produce nemulþumiri oamenilor, la

(3). Gh. Ghibãnescu. Surete 24. rugãmintea rãzeºilor clucerul Ion Mardare a acceptat sã ia cei

(4); (5); (6); (8); (9); (10); (11); (12); (13); (14); (15); 47 de stânjeni în Valea Merilor, lângã locul cãpitanului Ioniþã

(18); (21); (22); (23); (25); (26); (27); (28); (29); (30); (31); (32); Nacu. Clucerul s'a prefãcut însã cã este mulþumit, cãci iatã ce ne

(33); (34); (35); (36); (37); (38): (39); (40); (45); (46); (47); (48); spune hotarnica din 16 Iulie 1830, privind alegerea ºi stâlpirea

(49); (50); (52); (53); (54); (55), (56). Vasile C. Ursãcescu. acestor 47 de stânjeni: „dum(isale), Clucerul, acum deodatã i-au

Monografia satului Curteni. Documente Curteni. 1945. primit ºi pe aceºtia supt cuvânt cã dupã presupusu ce are, o sã

(Manuscris). (4)Doc. XCII; (5)Doc. CIII; (6)Doc. CIII; (8)Doc. îºi caute pe urmã restul.”(1). Pe baza acestei hotarnici s'a dat

CCXXXIV; (9)Doc. CLXXXVI; (10)Doc. XXVII; (11)Doc. clucerului Ion Mardare o hotãrâre de stãpânire care însã nu l-a

CXXXVIII; (12)Doc. LVII; (13)Doc. CXIX; (14)Doc. CXIX; mulþumit.

(15)Doc. C; (18)Doc. CIII; (21)Doc. CXIX; (22)Doc. CIII; La 10 Martie 1832, clucerul a cerut judecãtoriei

(23)Doc. CIII; (25)Doc. XXV; (26)Doc. C; (27)Doc. C; (28)Doc. þinutului Fãlciu sã rânduiascã un delegat al ei pentru ai alege

LVII; (29)Doc. C; (30)Doc. LXIX; (31)Doc. C; (32)Doc. CXXI; pãrþile la care are dreptul. A fost delegat asesorul Hagiu care, la

(32)Doc. CLXXXVII; (33)Doc. CLXVIII; (34)Doc. CCII; (33)Doc. 18 Noiembrie 1832, a fãcut o încheiere unde se aratã cã

CXXXIII; (37)Doc. CXXXV; (38)Doc. LXIV ºi XCII; (39)Doc. hotãrârea de stãpânire s'a obþinut potrivit dispoziþiilor legale ale

XCII; (40)Doc. XCII; (41)Doc. CXLII; (47)Doc. CXIX; (48)Doc. timpului, aºa cã Judecãtoria Þinutului Fãlciu a dat o hotãrâre

XXVII; (49)Doc. CLXXXVI; (50)Doc. CXIX; (52)Doc. CIII; definitivã(2) la 7 Noiembrie 1833.

(53)Doc. CXLII; (54)Doc. CLXXXVII; (55)Doc. CCXVI; (56)Doc. Din hârtiile care ne aratã mersul procesului se vede cã

XCII; rãzeºii Agariceºti, pentru a îmbuna pe clucer, i-au dat ceva în

(16); (17); (19); (24); (42); (43); (44); (45); (46); (51). plus, cam 4 stânjeni ºi un loc de grãdinã, cãci se pomeneºte de o

Vasile C, Ursãcescu. Monografia satului Curteni. Documente învoialã între pãrþi, datatã 10 Martie 1834, unde se spune cã

Popeºti. 1945. (Manuscris). (16)Doc. XXV; (17)Doc. VIIIb; „s'au precurmat toati pretenþiile”(3). Totuºi, clucerul nu a fost

(19)Doc. XIII; (20)Doc. IXb; (24)Doc. XV; (42)Doc. VIII; mulþumit, aºa cã a cerut ca alegerea pãmântului sã se facã dupã

(43)Anexa 19; (44)Anexa 20; (45)Anexa 21; (46)Doc. XV; spiþã de neam. La 5 Octombrie 1835 judecãtoria însãrcineazã

(51)Doc. XXXVI. pe baºbulucbaºul Manolache Cujbã ºi pe Manolache

Bãlãnescu sã rezolve cazul, dar aceºtia þin seama doar de ce au

dat rãzeºii de bunã voie.

În anul 1837, clucerul trimite jalbã la Divanul Þãrii de

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

40

Jos din Bârlad ºi cere ca, la întocmirea spiþei de neam ºi la cã rãzeºii au vrut, dupã obiceiul lor, sã amâne decizia ca sã aibã

alegerea dreaptã a pãmântului sãu, sã fie prezent însuºi timp sã gãseascã motive pentru o nouã contestaþie. La stãruinþa

preºedintele sau un membru al divanului. A obþinut la 5 Aprilie stolnicului Dumitru Mardare, judecãtoria a fixat un nou termen,

1837 doar porunca cãtre Judecãtoria Þinutului Fãlciu ca sã 17 August 1843, „când se vor aduci aici rãzeºii cu toati

rezolve plângerea. Credem cã rãzeºii Agariceºti au cumpãrat documentili ce vor fi pãstrând spre a se pute(a) regula cele

persoane influente care au fãcut ca sã nu fie prezent nimeni din competenti”. Rãzeºii s'au prezentat ºi, cu acest prilej, cred ca s'a

Divan, cãci nu se poate explica altfel de ce au împrumutat atunci fixat ºi numarul stânjenilor din Bogzãºti. Judecãtoria „neavând

14 galbeni, o sumã foarte mare, doar pentru o deplasare a 2-3 vreo protestaþie asupra zisãi lucrãri” a hotãrât sã scrie

rãzeºi la Bârlad pentru 2-3 zile(4). Isprãvniciei „ca sã statorniceascã stãpânirea dumisali

Judecãtoria din Fãlciu însãrcineazã pe vornicul de stolnicului” ºi sã dispunã publicarea regulamentarã, pentru ca

poartã Vasile Pilat cu rezolvarea cazului. La 12 Aprilie 1837, dupã 6 luni sã se dea hotarârea de stãpânire desãvârºitã. Dar

acesta întocmeºte spiþa de neam a Agariceºtilor, servindu-se rãzeºii, gãsind vicii de formã, se plâng de douã ori domnitorului.

pentru trecut de spiþa întocmitã în 15 Iunie 1759, dar nu a Acesta trimite jalbele la Logofeþia Dreptãþii care, prin poruncile

repartizat exact numãrul stânjenilor cuveniþi fiecãrui nume din din 23 Decembrie 1843 ºi 31 Iulie 1844, atrage atenþia

aceastã spiþã. De pildã, lui Irina Grosoaia ºi lui Neculai Agarici, fii judecãtoriei în chestii de procedurã.

preotului Stratulat Agarici, la moºtenirea cãrora avea dreptul La 21 August 1844 judecãtoria cheamã din nou pãrþile

Ecaterina, soþia clucerului, în loc sã li se repartizeze câte 64 de la judecatã ºi, prin hotãrârea din 25 August 1844, a poruncit

stânjeni, 2 palme ºi 0,5 parmace, li s'au repartizat doar câte 35 vornicului de poartã Vasile Tenie sã dea în stãpânire stolnicului

de stânjeni ºi 5 palme(5). Diferenþa fiind destul de mare, clucerul pãmântul ales la 11 Mai 1843. La terminarea lucrãrii, logofeþia a

Ion Mardare trimite la 4 Mai 1839 o nouã plângere la Judecãtoria cerut judecãtoriei, la 17 Septembrie 1844, sã facã Jurnal de

Fãlciu, în urma cãreea hotarnicul Vasile Tenie a venit în Curteni încheiere care sã fie semnat de cele douã pãrþi, cei nemulþumiþi

unde, dupã cum spune clucerul, „a fãcut numai unili lucrãri”.(6). urmând sã facã apel.

La 21 Martie 1841, stolnicul Dumitru Mardare, fiul Rãzeºii, printr'o jalbã meºteºugit fãcutã, aratã

clucerului Ion Mardare, depune plângere la judecãtorie, prin domnitorului cã s'au împãcat cu comisul Ion Mardare încã din

care cere sã i se aleagã pãmântul pe baza testamentului din 13 anul 1833 ºi cã prin jalba stolnicului Dumitru Mardare din 21

Ianuarie 1841, lãsat de pãrinþii sãi, iar rãzeºii sã prezinte actele Martie 1841, de a i se da pãmântul pe baza testamentului lãsat

pentru fixarea câtimii stânjenilor cuvenitã fiecãruia. De aici de pãrinþii sãi, s'a redeschis procesul. Aceastã jalbã a indus în

vedem cã între timp clucerul s'a prãpãdit sau, fiind bãtrân, s'a eroare Logofeþia Dreptãþii. Ea pune în vedere judecãtoriei la 15

retras, lãsând pe fiul sãu sã se ocupe de acest proces. Ianuarie 1845 sã curme acest proces „spre depãrtarea

La 28 Aprilie 1841, judecãtoria a însãrcinat pe vornicul reclamaþiilor cari aduc nemulþumiri ocârmuirii ºi zdruncinare

de poartã Vasile Pilat sã desãvârºeascã lucrarea începutã de pãrþilor”. De asemeni, îi aratã cã nu a procedat bine, deoarece

asesorul Hagiu. Vornicul a finalizat lucrarea la 21 Iulie 1841, dar chestiunea din anul 1833 trebuia adusã la îndeplinire, iar cea

stolnicul Dumitru Mardare, ºtiind cã Vasile Pilat ori de câte ori a ridicatã în anul 1841 trebuia tratatã aparte ºi nu amestecate,

venit în Curteni nu a fãcut mare ispravã, a reclamat cazul la „cãci la dimpotrivã va fi rãtãcire(a) ce(a) de apoi mai rã decât

Logofeþia Dreptãþii care, prin porunca din 31 Martie 1843, scrie ce(a) dintâi … în sfârºât aºteaptã cu grãbiri ºtiinþa de ispravã (a)

între altele judecãtoriei: „este de mare mirare sã se vadã lucrãrilor … adicã cu dare(a) de curs a pretenþiilor ivite asupra

hotãrâre datã dela 1833 ºi neadusã într'u împlinire nici pânã la pãmântului pentru care nu au urmat judecata, (adicã cea din

1843” ºi îi pune în vedere lui Vasile Pilat ca pânã la sfârºitul lunii anul 1841) ºi cu deosebire lucrãrilor atingãtoare de pãmântul

Aprilie sã „desãvârºeascã lucrarea … cãci la dimpotrivã” i se va pentru care a urmat încheiere (adicã cea din anul 1833)”.

cere lucrarea „prin înadins revezor, pi mãdularili acei judecãtori”. Trebuia „sã dei drumul pricinii în apel”, dupã ce mai întâi trebuia

Tot atunci s'a hotãrât ca sã vinã în Curteni un membru al sã le dea copii de pe jurnalul cu hotãrârea din anul 1833. Urmare

logofeþiei. acestei porunci, judecãtoria a fãcut o încheiere la 2 Aprilie 1845,

La 11 Mai 1843 au venit la Curteni asesorul prin care a hotãrât ca pãrþile sã se prezinte la 3 Mai 1845 pentru

judecãtoresc medelnicerul ªerban Gându ºi vornicul de poartã a „da mulþãmire sau nu” asupra hotãrârii din anul 1833, sã se

Vasile Pilat care au îmbunãtãþit spiþa de neam din anul 1837 ºi i- punã în vedere stolnicului cã a fost desfiinþatã de logofeþie

au ales stolnicului Dumitru Mardare, urmãtoarele lãþimi de hotãrârea din 21 August 1844, prin care i s'a dat în stãpânire

pãmânt(7): pãmântul ales la 11 Mai 1843, apoi sã se comunice isprãvniciei

- în Curteni 85 de stânjeni, 3 palme ºi 2 parmace; sã ia acel pãmânt de la stolnic ºi sã îl lase în seama rãzeºilor(8).

- în Popeºti, în trupul Buzdugan, 24 de stânjeni ºi 6 La 4 Mai 1845, judecãtoria a încheiat jurnalul prin care

palme; aratã cã, în prezenþa celor douã pãrþi (din partea Casei Mardare

- în Valea Merilor 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5 parmace; au fost stolnicul Dumitru Mardare ºi fratele sau Costachi

- în Oþeleni 139 de stânjeni ºi o palmã. Mardare-vechil, iar din partea rãzeºilor au fost Gavril Agarici ºi

Din raportul asesorului cãtre judecãtorie se vede cã nu Lefter Agarici), s'a stabilit pentru Casa Mardare, potrivit celor

s'a putut definitiva alegerea locurilor din Bogzãºti pe Crasna, din recunoscute de rãzeºi în anul 1833 ºi a unei noi spiþe de neam,

cauzã cã rãzeºii nu au voit sã scoatã hârtiile privitoare la acel dreptul la a patra parte de la Irina Grosoaea ºi la a treia parte din

loc. Totuºi, asesorul a fãcut o alegere de 79 de stânjeni, 4 palme a ºasea parte de la Neculai Agarici. A rãmas nerezolvatã

ºi 3 parmace. problema pãmântului din Bogzãºti, dar s'a hotãrât ca ºi acolo

La 17 Iunie 1843 judecãtoria a fãcut o încheiere, unde Casa Mardare sã primeascã pãmânt în aceeaºi proporþie ca ºi

se aratã cã: „în privire cã asupra alegerii ºi împãrþârii, urmatã la în celelalte locuri. În hotãrâre se mai spune cã Agariceºtii „la

faþa locului de dumnealui asesorul comandãrisit, nu urmeazã toati comisiile orânduite la faþa locului, precum ºi la Judecãtorie,

nici un fel de pretenþie, ci mai vârtos din jalba unor rãzeºi, când au fost chemaþi spre lãmurirea pãrþilor cuvenite Clucerului

adresat(ã) cãtrã dumnealui asesorul la 4 Iunie, sã dezvãluie cã Mardare, au arãtat feluri de împotriviri ºi împãcãri numai spre

ei n'au nici o prihãnire asupra lucrãrii ci numai cer o vede (ºi) a prelungire(a) dãrii pãmântului în stãpânirea Clucerului Casei

aduci ºi pe alti neamuri a(le) lor de a sã încunoºtiinþa despre Mardare ca sã se foloseascã cu venitul (ei).”(9). De aceastã

asãminea ºi apoi a iscãli în ea dupã rânduialã”. De aici se vede hotãrâre a fost în parte mulþumit numai stolnicul Dumitru

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

41

Mardare, iar rãzeºilor le-a rãmas calea apelului la Divanul majoritate de voturi „au gãsit pricina acesta închisã, prin

Apelativ. Stolnicul a cerut ca la mãsurarea ºi alegerea pierdere(a) de apel dupã artic(olul) 374 din regulament“. Trei

pãmântului sã participe preºedintele sau un membru al dintre membrii divanului au avut opinie separatã, consemnatã

divanului. Rãzeºii au intervenit pentru a opri aceastã participare într'o încheiere a lor, unde se aratã cã celelalte instanþe

ºi au reuºit. Credem cã au „uns” persoane influente(10). judecãtoreºti trebuiau sã cearã lãmuriri cum sã procedeze cu

Divanul Apelativ, prin încheierea din 20 Octombrie îndeplinirea formalitãþilor apelului ºi cã preþeluirea pãmântului

1845, a fixat o noua întâlnire a pãrþilor la 11 Ianuarie 1846 când, trebuia fãcutã nu pentru tot locul, ci numai acolo unde erau

gãsind bunã hotãrârea judecãtoriei din 4 Mai 1845, se uneºte cu diferenþe între ce pretinde stolnicul ºi ce au dat rãzeºii în anul

„socotinþa judecãtoriei, urmatã dupã legiuire ºi dreptãþi” ºi 1833.

hotãrãºte în acelaºi fel ca ºi judecãtoria. La 23 Septembrie 1846 Divanul Domnesc a înaintat

Divanul pune în vedere judecãtoriei sã facã cele douã încheieri domnitorului. Rãspunsul a venit abia la 20

„preþeluirea pãmântului cuprins prin jurnalul din 4 Mai 1845”. Februarie 1849, deci dupã mai mult de 2 ani, cu remarca cã „nici

Preþeluirea se face la faþa locului la 22 Iulie 1845 de un asesor dritul apelului nu se poate socoti legiuit închis, nici hotãrârile

care a gãsit cã pãmântul are o valoare de 77.255 lei vechi ºi 24 instanþelor di mai jios întemeiate pe dreptate” ºi cu urmãtoarea

de parale. Vechilul rãzeºilor a arãtat cã aceastã valoare este motivare:

mult prea mare, fiindcã „s'ar fi pus preþul mare la stânjen” ºi cã - preþeluirea pãmântului nu a fost corect fãcutã;

pãmântul din Oþeleni pus la preþeluire nu este în stãpânirea - instanþele de judecatã nu trebuiau sã ia în seamã

rãzeºilor. Judecãtoria a luat în seamã aceastã nemulþumire ºi cererea fiului asupra unei chestiuni închise prin mulþumirea

prin hotãrârea din 7 Martie 1846 a încuviinþat o nouã preþeluire. tatãlui sãu la 10 Martie 1834.

Acesta s'a fãcut de cãtre trei proprietari megieºi „în cuget curat ºi Pe temeiul acestei porunci domneºti, Divanul

pe fiinþa adevãrului”, sub preºedinþia asesorului, rezultând o Domnesc a luat din nou în cercetare cazul la 4 Mai 1849, în

valoare de 70.202 lei vechi ºi 24 de parale, la preþul timpului. ªi prezenþa lui Dumitru Mardare, devenit între timp comis, a

de aceastã datã rãzeºii s'au arãtat nemulþumiþi ºi au reclamat vechilului sãu, aga Gheorghe Mardare, a câtorva rãzeºi ºi a

cazul la logofeþie. Logofeþia a trimis judecãtoriei jalba rãzeºilor, vechilului lor, serdarul Costachi Lazu.

cu menþiunea cã „dacã rãzeºii sunt nemulþumiþi, atunci sã facã Majoritatea Divanului Domnesc aratã cã s'a lãmurit „cã

apelaþia cuvenitã la Divanul Domnesc”, iar judecãtoria a aceastã pricinã nu se poate socoti închisã prin pierderi di apel a

înapoiat dosarul la Divanul Apelativ. rãzeºilor” ºi hotãrãºte cã hotãrârea judecãtoriei din 7 Noiembrie

Divanul Apelativ a gãsit cã preþeluirea a fost fãcutã 1833 este „oarecum lãmuritoari”, cã celelalte hotãrâri „se

bine, a dispus sã se elibereze copii de pe jurnalul încheiat ºi a desfiinþeazã, rãmâni puternicã numai hotãrârea din 1833

arãtat cã apelul rãzeºilor trebuie fãcut la Divanul Domnesc, în Noiembrie 7, sprijinitã de mulþãmirea amândorora pãrþilor”, cã

termen de 30 de zile de la primirea copiei dosarului. De „acesta sã se aducã într'u împlinire fãrã ce(a) mai micã abatire”,

asemeni, le-a arãtat rãzeºilor cã trebuie sã depunã „valoarea apoi cã „sã fie însãrcinat însuºi dum(nealui) prezidentul

proþãsului”, în sumã de 14.040 lei ºi 16 parale, reprezentând Giudecãtoriei cari prin mergirea sa la faþa locului sã se

20% din valoarea pãmântului, cu precizarea cã dacã aceastã sârguiascã (a) aduci într'u împlinire ace(a) hotãrâre cu grãbire în

sumã nu este depusã la termen, nu vor mai putea face apel ºi privire a îndelungatei vremi de când se lãnþuiesc aceste

judecata va fi încheiatã. „Pentru a nu mai veni învãluiri”, lucrãri”.(11). Acestã hotãrâre este trimisã domnitorului la 17

judecãtoria a trimis la Curteni, la data de 15 Aprilie 1846, un August 1849.

asesor care a înmânat copiile de pe jurnal ºi a luat semnãturile Comisul Dumitru Mardare trimite o nouã jalbã

vechililor celor douã pãrþi, întãrite ºi cu pecetea sãteascã. domnitorului în care îºi aratã nedreptatea ce i s'a fãcut.

Firesc, rãzeºii au fost „în totul nemulþãmiþi”, dar, fie din cauza cã La 14 Martie 1850, domnitorul, „dorind a ave(a)

pricepeau bine cã nu au dreptate, fie din cauza cã nu au mai deosãbite lãmuriri în pricinã”, cere Divanului Domnesc sã-i dea

putut împrumuta bani ca sã continue procesul, fie cã au fost relaþii „dacã instanþili au urmat cãlcãri di formã ºi a(u) fãcut

povãþuiþi sã nu se mai îngreuneze cu datorii, ei nu au mai facut lucrãri împotriva legilor…, dacã observaþia dumis(ale)

apel la Divanul Domnesc. juri(s)consultului statului, aga Damaschin Bojincã, are locul

Dupã expirarea termenului de apel, stolnicul Dumitru ei…, adicã proþesul închis prin pierderi di apel din partea

Mardare a cerut Divanului Domnesc sã dispunã încheierea rãzeºilor” ºi îi pune în vedere ca sã „(i)ee în de iznoavã toate

procesului, dar acest fapt nu se întâmplã. Rãzeºii îºi pun un nou împrejurãrili ºi a faci legiuita încheiere”.

vechil, pe serdarul Costachi Lazu, care trimite o jalbã Divanului Vechilul rãzeºilor, Costachi Lazu, cere ºi el

Domnesc ºi o jalbã domnitorului, prin care aratã cã „Divanul domnitorului ca „sã îndatoreascã pe comisul Mardari de a aduci

Apelativ a obijduit pe încredinþãtorii sãi rãzeºi”, cã dovezile zapisul de învoialã din 1834”, pentru a se vedea la câþi stânjeni a

prezentate de Casa Mardare sunt „niºte nelegiuite mãrturii” ºi cã avut dreptul sã stãpâneascã. Aceastã jalbã a fost trimisã

rãzeºilor le-a fost fixatã o taxã mult prea mare pentru apel, pe divanului cu rezoluþie afirmativã.

care ei nu au putut sã o plãteascã la timp, pierzând astfel La 6 Mai 1850, serdarul Costachi Lazu mai face o

termenul de apel ºi deci ºi pãmântul. Domnitorul a trimis jalba la ultimã încercare în Divanul Domnesc de a-i salva pe rãzeºi,

Divanul Domnesc cu rezoluþia „sã recomenduieºti dum(isale) prezentând o scrisoare din 10 Iulie 1835 a unei cãlugãriþe,

prezidentului Divanului Domnesc ca sã nu sã prilejeluiascã vre o pogorâtoare din fraþii Dãnilã ºi Vasile Grosu, din care rezultã cã

abatere din legiuirile reglementului”. Ion Mardare nu a avut dreptul sã pretindã întreaga parte de la

Stolnicul Dumitru Mardare trimite ºi el o jalbã aceºti fraþi, ci numai jumãtate.

domnitorului, prin care aratã cã dreptul sãu a fost câºtigat la cele Divanul, având în vedere hotãrârile instanþelor de pânã

douã instanþe de judecatã de pânã acum, cã jeluirile atunci, observaþia juridicã a jurisconsultului Moldovei, cât ºi

adversarului sunt atingãtoare de fond ºi nu mai au rostul sã fie toate propunerile ºi întâmpinãrile ambelor pãrþi, „gãseºte acest

discutate, cã prin hotãrârea din anul 1833 s'a recunoscut tatãlui proþes închis în veci, prin pierdere di apel din partea rãzeºilor,

sãu doar dreptul la schimb, cã tatãl sãu nu a fost mulþumit cu rãmânând a se aduce la împlinire hotãrârea Divanului de apel,

acea alegere etc. pe temeiul artic(olului) 374 din regulament”. Anafora, scrisã la

La 12 Septembrie 1846, Divanul Domnesc, cu 17 Mai 1850 ºi iscãlitã de „întregul complet”, este trimisã

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

42

domnitorului care o întãreºte. - Au trimis multe jalbe domnitorului, determinându-l sã

La 15 Iunie 1851, voievodul Grigore Ghica semneazã opreascã procesul tocmai când acesta trebuia sã se închidã prin

hotãrârea Divanului Domnesc(12), iar la 19 Iunie 1851 se pierderea dreptului de apel.

elibereazã comisului Dumitru Mardare hrisov domnesc de - Au comis chiar ºi falsuri, schimbând data unor

întãrire a hotãrârii divanului de veºnicã stãpânire, iar documente, cum de pildã la cel din anul 1830 în care au pus anul

Judecãtoria Þinutului Fãlciu a primit ordin sã punã în practicã 1834, ºi credem cã au dat bani unor persoane influente pentru a

acest hrisov. fi ajutaþi în proces.

La 28 Aprilie 1852, la cererea comisului Dumitru Angajându-ºi un vechil priceput, serdarul Costache

Mardare, vine în Curteni asesorul judecãtoriei, în persoana lui Lazu, au reuºit sã convingã trei dintre membrii Divanului

C. Alexandrescu, care a citit hrisovul domnesc în faþa comisului Domnesc sã nu fie de acord cu hotãrârea acestui divan. Credem

ºi a rãzeºilor Agariceºti, iar apoi a dispus mãsurarea cã, dacã l-ar fi avut angajat de la început pe acest vechil, ar fi

pãmântului, comisul primind: reuºit sã nu se mai punã la socotealã pãmântul din Oþeleni care

- în Curteni ºi în Popeºti 110 stânjeni, 5 palme ºi 3 a mãrit suma de preþeluire, cãci acel pãmânt nu era cerut de ei.

parmace; Angajarea târzie a lui Costache Lazu le-au adus doar

- în Valea Merilor 97 de stânjeni, 1 palmã, mãsuraþi cu prelungirea cedãrii pãmântului cãtre Casa Mardare ºi unele

„palma domneascã”, faþã de cei 111 stânjeni mãsuraþi anterior bucurii trecãtoare.

cu „palma proastã”; Câtã cheltuialã au fãcut fiecare din cele douã pãrþi cu

- în Bogzãºti 71 de stânjeni, 4 palme ºi 3 parmace. acest proces, nu putem ºti în chip precis, dar credem cã au

În finalul jurnalului încheiat la 30 Aprilie 1852 se cheltuit cam la fel. Din hârtiile pãstrate de rãzeºi vedem cã

menþioneazã cã „lãsându-sã în stãpânire rãzeºilor suma aceºtia au fost nevoiþi sã arendeze o parte din pãmânt, cu

stânjenilor ce se legãesc dumisale comisului prin luminatul obligaþia de al munci tot ei, apoi sã împrumute bani din mai multe

hrisov în hotarul Oþãleni”.(13). Reamintim cã în Oþeleni, dupã locuri. Fãrã a pune la socotealã banii proprii ºi zilele pierdute în

alegerea din 11 Mai 1843, suma stânjenilor cuveniþi stolnicului cei 22 de ani de proces, rãzeºii au împrumutat 25.870 de lei, în

Dumitru Mardare a fost de 139 de stânjeni ºi 1 palmã. 700 de galbeni, astfel: de la Dumitru Castroian 17.754 de lei, în

Odatã cu aceastã acþiune de punere în stãpânire, s'a 480 de galbeni, la care se adaugã o datorie mai nouã de încã

terminat ºi acest proces, început în anul 1830 ºi sfârºit definitiv 1.200 de lei, de la paharnicul Mihai Lari, din Zgura, 3.700 de lei,

în anul 1852, deci dupã 22 de ani. A fost un proces lung, dus cu în 100 de galbeni, de la alþi împrumutãtori 4.144 de lei, în 112

îndârjire de ambele pãrþi. Familia Mardare nu s'a lãsat ºtiind cã galbeni. O cheltuiala foarte mare.

dreptatea este de partea sa, iar rãzeºii nu s'au lãsat crezând cã A fost un proces de pominã.

pot împiedica pierderea pãmântului. Procesul s'a terminat, necazurile rãzeºilor nu. Mai

Procesul a fost pierdut pe drept de rãzeºi, aºa cã întâi au fost necazuri cu înposesierea (închirierea) pãmântului

învinuirea pe care i-au adus-o unii rãzeºi lui Gavril Agarici, cã nu în perioada procesului ºi cu plata datoriilor, iar apoi au mai fost

s'a interesat îndeajuns de proces, a fost nedreaptã. târâþi prin tribunale de unul din urmaºii comisului.

Rãzeºii au adoptat o tacticã bazatã pe prelungirea Cea dintâi pomenire despre înposesiere o gãsim

lucrãrii, folosindu-se ºi de unele incorectitudini: într'un document judecãtoresc din anul 1841, când s'au primit

- Ei nu au adus toate actele deodatã, iar cele pe care le- cereri din partea rãzeºilor din Curteni „ca sã întãreascã

au adus nu fãceau prea multã luminã în rezolvarea cazului, cãci contracturi pentru înposesierea pãrþilor de moºie”(17), dar din

iatã ce gãsim scris în hotãrârea judecãtoriei, datã la 5 mai 1845: hârtiile vechi pãstrate de bãtrâni, cât ºi din amintirile bãtrânilor,

“cãtre Isprãvnicia þinutului di a igzãcutori ºi pe rãzeºi a scoati am aflat cã înposesierile au început încã din anul 1836, cel dintâi

îndatã documenturile ci vor fi pãstrând ºi a sta faþã la lucrare, iar posesor fiind un armean, ªedrimian, care a þinut în posesie

nu precum au urmat aducând numai câte o hârtie ºi apoi iarãºi a pãmântul(18) pânã în anul 1839.

se depãrta numai ca sã prelungeascã lucrare(a) dupã a lor Din anul 1840, pânã în anul 1849, posesor a fost

placuri”(14). ªi tot aici gãsim cã „aºa dupã cum dum(isale) Garabet Popov Armeanul(19). Acesta a reclamat isprãvniciei în

asesorul încunoºtinþeazã cã din celãlalte hotãrâri nu au putut anul 1850 cã nu i s'au fãcut muncile datorate, isprãvnicia dând

lãmuri acum pãrþile ce s'ar cuveni d(umisale) stolnicului, din poruncã privegherului de Crasna sã forþeze pe datornici sã

motiv cã rãzeºii nu au voit a scoati documenturile privitori pe plãteascã datoriile. Din hârtii vedem cã au fost chiar ºi judecãþi,

aceli trupuri”, iar atunci „când au fost chemaþi spre lãmurire(a) dar cã la urmã s'au învoit, rãzeºii despãgubind posesorul cu

pãrþilor cuvenite clucerului Mardari, au arãtat feluri de împotriviri 9.000 de lei la 18 Noiembrie 1853. Din adeverinþa de primire a

ºi de împiedecãri numai spre prelungire(a) dãrii pãmântului în banilor vedem cã Garabet Popov a mai avut un tovar㺠la

stãpânire(a) casei clucerului Mardari ca sã foloseascã venitul posesie, anume pe Andronache Bogdan.

lui”(15). În toamna anului 1849 o parte din pãmânt a fost

- Au mers de doua ori în Basarabia, în satul Ciucileni înposesiat unor italieni, reprezentaþi de Carlo Cardeli, „în trei

din judeþul Chiºinãu, cu paºaport de la Consulatul Rusesc din veri, fiind datori rãzeºii ai da ºi casa pentru crâºmã”(20). O jalbã

Iaºi, de unde au obþinut, la 6 Martie 1846, de la 14 rãzeºi, din din anul 1851 precizeazã pricina închirierii: „moºia noastrã

familia basarabeanã a Agariceºtilor, o adeverinþã scrisã pe douã Curtenii fiind înposesietatã la niºte Talieni pentru cheltuiala ce

coloane, una în ruseºte ºi cealaltã în româneºte, legalizatã în urmeazã giudecata cu Comisu(l) Dumitru Mardari”(21). În

ruseºte, în care se aratã cã Irina Grosoaea nu a avut pãmânt în aceastã jalbã sunt arãtate ºi condiþiile înposesierii, adicã

satul lor ºi cã nici Rubina, bunica soþiei clucerului Ion Mardare, lucrãrile care trebuie fãcute pentru banii primiþi: „se cuvini a faci

nu este fiica lui Neculai Agarici, ci o „altã seminþenie” (Anexa posesorilor 2 fãlci (de) popuºoi, cu rânduiala lor pânã sã se

CXVII). Ori spiþa de neam fãcutã în Curteni în anul 1837 ºi pui(e) în coºer ºi ceocãlãile tãeti ºi strânsã, 2 fãlci (de) sãcere, 2

iscãlitã de rãzeºii Agariceºti contrazice cele scrise în adeverinþã, fãlci (de) coasã, di un bãtrân”. Pãmântul înposesietat a fost de

cãci iatã ce ne spune încheierea din 6 Martie 1846 a Divanului 30 de fãlci sau 45 de ha, din care 30 de ha de arãturã ºi 15 ha de

Apelativ: „s'a dovedit cã acea þidulã nu este fãcutã dupã fânaþ. Dar rãzeºii mai erau datori sã facã câte douã zile pe an „cu

documenturi ºi fiinþa pãmântului, ci uneltitã numai spre (a) feri ºi palmili” sau o zi „cu carul cu boi”, ºi o zi „cu plugul” ºi sã dea ºi „2

depãrtare di la adevãr”(16). pui”. Italienii au þinut închiriat pãmântul timp de 6 ani, din toamna

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

43

anului 1849 ºi pânã în toamna anului 1855. În anul 1852, când aºa cã rãzeºii au din nou emoþii. Prin sentinþa nr. 198 din 12

comisul Dumitru Mardare a intrat în posesia pãmântului sãu, Decembrie 1901, Curtea de Apel din Iaºi a respins apelul ºi l-a

italienii au trebuit sã pãrãseascã o parte din locul înposisietat, condamnat pe apelant sã plãteascã rãzeºilor 200 lei cheltuieli

pentru care rãzeºii au trebuit sã-i despãgubeascã cu 98 galbeni, de judecatã(30).

adicã cu 3.626 de lei(22), iar pentru celelalte datorii rãzeºii au Neconcordanþe. Dupã cum se poate vedea, pãmântul

trebuit sã le dea în folosinþã alte terenuri(23). Suma datã de în litigiu de pe raza satului Curteni are mãrimi diferite în

italieni nu se ºtie care a fost, cãci contractele, dupã obiceiul mãsurãtorile fãcute pentru proces ºi cea din actul de vânzare.

timpului, se rupeau la sfârºitul termenului de înposesiere ºi „la În mãsurãtoarea din 11 Mai 1843 gãsim:

isprãvitul rãfuelii”, adicã la terminarea muncilor ºi a plãþilor în - în Curteni ………….. 85 stânjeni, 3 palme, 2 parmace;

bani. Bãtrânii spun cã în iarna din 1855-1856 a fost un ger mare - în Popeºti ………….. 24 „ 6 „ 0 „

ºi boii posesorilor italieni, neavând un adãpost bun, au degerat - în Valea Marilor …… 111 „ 2 „ 2 „

ºi au murit. Casa unde au stat aceºti posesori a fost cea a lui Ion Total .………221 „ 3 „ 4 „

Buzdugan, peste drum de cea a lui Vasile Folescu. În mãsurãtoarea din 28 Aprilie 1852 gãsim:

În anul 1854 rãzeºii s'au trezit cã au o datorie la - în Curteni ºi Popeºti ..110 stânjeni, 5 palme, 3 parmace;

proprietarul vecin, Dumitru Castroian, de 18.954 de lei, cãci la - în Valea Merilor …… 97 „ 1 „ 0 „

datoria veche s'au mai adãugat 1.200 de lei, împrumutaþi „de - în Bogzãºti ..……….. 71 „ 4 „ 3 „

s'au plãtit banii provizãi rosãeniceºti 1854”(24). Pentru Total ……. .279 „ 2 „ 6 „

garantarea acestei sume de bani, rãzeºii au pus amanet trupul În actual de vânzare din 3 Decembrie 1870 gãsim:

de pãmânt Buzdugan din Popeºti, în lãþime de 120 de stânjeni. - în Curteni ………… 110 stânjeni, 4 palme, 0 parmace;

Deoarece numai din venitul plugãriei nu se putea plãti aceastã - în Buznea, numit ºi

sumã de bani, s'a gãsit modalitatea ca fiecare rãzeº sã Bãlãneºti (?) …………28 „ 4 „ 0 „

rãscumpere de la Dumitru Castroian atâþia stânjeni câþi va putea - în Valea Merilor I … 97 „ 0 „ 0 „

plãti. S'a format o comisie din câþiva rãzeºi fruntaºi, unde fiecare - în Valea Merilor II .. 24 „ 0 „ 0 „

rãscumpãrãtor putea plãti rãscumpãrarea pãmântului Total …….. 260 „ 0 „ 0 „

ipotecat(25). A mers foarte greu ºi aceastã rãscumpãrare, cãci Motive ar fi mai multe, ca de pildã:

vedem cã plata datoriei a putut fi achitatã abia în anul 1857(26). - la mãsurãtorile din anul 1843 nu s'au putut lua în

Dupã ce a intrat în posesia pãmântului, comisul seamã stânjenii din Bogzãºti, deoarece rãzeºii Agariceºti au

Dumitru Mardare, pentru ca rãzeºilor sã le treacã din necazul de refuzat sã aducã actele pentru aceastã zonã(31), iar la celelalte

pe urma pierderii procesului ºi a marilor cheltuieli pe care le-au mãsurãtori, unde apar alte trupuri ºi diferenþe, credem cã au fost

fãcut cu ducerea lui, le-a fãgãduit cã le va vinde lor cei 279 de fãcute fie vânzãri, fie schimburi între neamuri;

stânjeni dobândiþi în Curteni, Popeºti ºi Valea Merilor. La 30 - existã diferenþã de mãrime între „palma domneascã”

Iunie 1857, dupã dorinþa comisului, s'au ales trei gospodari care era de 27,5 cm, „palma proastã” care era de 23,5 cm ºi

fruntaºi (Dumitru Agarici, ªtefan Enache ºi Mihai Trofin) care sã „palma Curtenilor” care era de 26.5 cm;

trateze cumpãrarea, dânduli-se „vichilime” legalizatã(27). - trebuie luate în seamã erorile la mãsurãtori, cãci ºi

Comisul Dumitru Mardare a murit în anul 1859, la 7 ani azi, când avem mijloace de mãsurare mult mai perfecþionate,

dupã primirea pãmântului pentru care tatãl sãu ºi apoi el s'au vedem ca douã mãsurãtori pe acelaºi loc, fãcute de topografi

zbãtut timp de 22 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de la diferiþi, sunt diferite;

Schitul Vovidenia din Huºi. Mormântul sãu, împrejmuit cu gard - nu trebuie sã lãsãm deoparte nici faptul cã, dupã un

de fier, se pãstreazã ºi azi. A avut doi fii ºi douã fiice. Casa anumit obicei al pãmântului, oamenii aveau darul de a schimba

familiei Mardare a fost în suburbia Broºteni din Huºi, unde a trãit rezultatul mãsurii dupã interesele fiecãruia.

profesorul Ion David, pe str. N. Ciºman, unde azi se aflã Uzina Acolo unde apar alte trupuri de pãmânt, cred cã au fost

Electricã. fãcute fie vânzãri, fie schimburi între neamuri, pentru a le veni

Vânzarea pãmântului a avut loc dupã 11 ani de la mai uºor sã ajungã la pãmânt.

moartea comisului, de vânzare ocupându-se soþia sa, Aristiþa Mai sunt ºi alte neconcordanþe. Una dintre ele ar fi

Mardare, cu autorizaþia epitropiei familiei sale. S'au pus în afirmaþia lui Aristiþa Mardare, fãcutã în cererea de vânzare a

vânzare 260 de stânjeni de pãmânt prin „mezat public”, la 17 pãmântului din Curteni, datã Tribunalului din Huºi în anul 1870,

Octombrie 1870, la tribunal. Preþul de la care au început cum cã „Popeºti ºi Valea Merilor sunt trupuri de pãmânt în moºia

strigãrile a fost 3.200 de galbeni. La a II-a ºi a III-a strigare satului Curteni” ºi cã „hlizei Buznea” i se mai zice ºi Bãlãneºti.

delegaþii rãzeºilor au oferit 3.201 galbeni, iar tribunalul le-a Acestã afirmaþie nu este în totalitate adevãratã, cãci pãmântul

adjudecat provizoriu pãmântul. Dupã 8 zile, conform dispoziþiilor din Popeºti a fost mereu separat de cel din Curteni, iar trupul

legale, pãmântul li s'a adjudecat în chip definitiv, eliberându-li-se Buznea numai cu acest nume a fost cunoscut. O altã

actual de cumpãrãturã ºi de veºnicã stãpânire la data de 3 neconcordanþã este între afirmaþia din hotarârea Curþii de Apel

Decembrie 1870(28). Fiecare stânjen cumpãrat i-a costat pe din Iaºi, cum cã Aristiþa Mardare a vândut 274 de stânjeni cu

rãzeºi 465 de lei vechi, cãci au fost cheltuieli cu întocmirea 3250 de galbeni, ºi actual de vânzare care aratã cã s'au vândut

actelor, cu deplasãrile delegaþilor etc.(29). 260 de stânjeni. Cred cã cifrele mai aproape de adevãr sunt cele

Rãzeºii au stãpânit în chip liniºtit pãmântul cumpãrat din actual de vânzare, cãci ele se verificã oarecum cu cifrele din

doar pânã în anul 1895, când locotenentul Dimitrie Mardare, fiul „Lista” întocmitã de rãzeºi cu numãrul stânjenilor care urmau sã

comisului Dumitru Mardare, i-a chemat în judecatã, la Tribunalul fie cumpãraþi, unde gãsim un total de 257 de stânjeni (32).

din Huºi, cerând anularea vânzãrii, pe motiv cã epitropia Acestea au fost faptele care s'au petrecut. Le-am cules

familiei, fãcutã dupã moartea tatãlui sãu, a fost rãu constituitã. din documente ºi le-am arãtat pe toate aici, ca sã poatã fi

Prin sentinþa nr. 41 din 11 Februarie 1895, Tribunalul cunoscute de urmaºi, deºi unii vor spune cã sunt multe

Fãlciu „respinge acþiunea ca nefondatã, iar cerirea în garanþie a amãnunte care obosesc pe cititor. ªi dacã aceste fapte au adus

rãzeºilor este fãrã interes” ºi îl condamnã pe reclamant la plata a mult zbucium, multã cheltuialã ºi multã amãrãciune înaintaºilor

150 de lei cheltuieli cãtre rãzeºi, aºa cã rãzeºii au rãsuflat noºtrii, în schimb ne-au lãsat nouã izvoare din care putem

uºuraþi. Dimitrie Mardare, între timp ajuns cãpitan, a fãcut apel, cunoaºte o parte din trecutul satului, adeverindu-se zicala care

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

44

spune cã „În dosul unui rãu, de multe ori se ascunde ºi un bine !” Credem cã cea de a doua ipotezã este mai aproape de

adevãr.

Note: - „1781, Februarie 13. Zapisul lui Neculai Turbatu prin

(1); (2); (3); (4); (5); (6); (7); (8); (9); (10); (11); (12); care dãruieºte lui Iorest Danu (dichiul Episcopiei Huºilor) o parte

(13); (14); (15); (16); (17); (18); (19); (20); (21); (22); (23); (24); de pe tatãl sãu, Simeon Turbatu, din moºia Popeºti”(5). Se pare

(25); (26); (27); (28); (29); (30); (31); (32). Vasile C. Ursãcescu. cã episcopia ºi-a cãutat mai târziu acest loc, cãci într'o

Monografia satului Curteni. Documente Curteni. 1945. însemnare a rãzeºilor gãsim cã „au scãpat de pericolul cu

(Manuscris). (1)Doc. LXXIX; (2)Doc. CXIX; (3)Doc. CXIX; Episcopia”;

(4)CLV; (5)Doc. CXIX; (6)Doc. CXXXVIII; (7)Doc. CIII; (8)Doc. - „1794, Martie 31. Diaconul Ioniþã Agarici(6) dãruieºte

CXXXVIII; (9)Doc. CXIX ºi CXXXVIII; (10)Doc. CLV; (11)Doc. Episcopiei pãrþile sale din Lioºti”.

CXXXVIII; (12)Doc. CXXXVIII; (13)Doc. CLVII; (14)Doc. CXIX;

(15)Doc. CXIX; (16)Doc. CXIX; (17)Doc. CXXXVIII; (18)Doc. Note:

XCIII; (19)Doc. CXXX; (20)Doc. CC; (21)Doc. CXXXX; (22)Doc. (1); (4). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului

CLV; (23)Doc. CLXIX ºi CLXX; (24)Doc. CLV; (25)CLII; (26)Doc. Curteni. Documente Curteni. 1945. (Manuscris). (1)Doc. XXX;

CLXXXIX; (27)Doc. CXCIV; (28)Doc. CCXXV; (29)Doc. (4)Doc. CIV;

CCXXXVI; (30)Doc. CCXXXII; (31)Doc. CXXXVIII; (32)Doc. (2) Dumitraºcu Ramandi, cunoscut ºi sub numele de

CCXXIV. Ramandi Grecul, a fost un slujbaº activ care ºi-a cãpãtat

încrederea domnitorului Constantin Cantemir. Atunci când

CAPITOLUL XIV polonii au intrat în Moldova, Constantin Cantemir l-a lãsat la Iaºi

pe vornicul Ramandi pentru a ajuta pe poloni cu provizii.

RELAÞIILE CU EPISCOPIA HUªILOR (3); (4); (5). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului

Curteni. Documente Popeºti. 1945. (Manuscris). (3)Doc XXII;

Am gãsit cã Episcopia Huºilor a dobândit pãmânt de (4)Doc. XXIV; (5)Doc. XXIV.

la unii rãzeºi din Curteni sau legaþi de acest sat ºi cã nu (6) Ioniþã Agarici este fiul preotului Neculai Agarici din

întotdeauna relaþiile dintre rãzeºii ºi episcopie au fost bune. Curteni.

În „Cronica Huºilor”, de episcopul Melchisedec, gãsim

cã: CAPITOLUL XV

- în anul 1704, Varlam, episcopul Huºilor, a cumpãrat

de la Ionaº, nepotul lui Lazãr Buznea din Curteni, pãrþi de moºie PARTICIPAREA ÎN RÃZBOAIE

în Buneºti ºi Cãbiceºti. (Condica B.f. 101);

- în anul 1707, Tiron, ficiorul lui Gavril Agâriciu, vinde lui În trecut toþi bãrbaþii în stare de a purta arme fãceau

Varlaam, episcopul Huºilor, partea sa de pãmânt din Buneºti parte din oastea þãrii ºi, la vestirea ce li se fãcea, trebuiau sã vina

(Condica B.f. 101); la locul indicat cu mâncare ºi cu armele pe care le aveau.

- în anul 1709, Ianuarie 8, ªtefan, Kenan ºi popa Nu ne este cunoscut în chip precis numele celor din

Stratulat Agariciu, hãrãzesc lui Varlam, episcopul Huºilor, pentru Curteni care or fi fãcut parte din oastea permanentã de la Curtea

Brãdiceºti, 7 pãmânturi ºi jumãtate din siliºtea Cãbiceºtilor ce Domneascã, denumitã mai târziu „curtenii mari” sau din cea de

rãmãsese necumpãrate de Varlam (Condica B.f. 98); rãzeºi care se aduna de prin sate la chemarea domnitorului,

- în anul 1757, Octombrie 14, Irina, fiica cãpitanului denumitã „curtenii mici”.

Guþu, stãpânitor de pãmânt în Popeºti, împreunã cu Ioana, fiica De asemeni, nu am gãsit nici un document din care sã

lui Palade Golae, tot stãpânitor de pãmânt în Popeºti, dãruiesc rezulte vre-o invazie turceascã sau tãtãrascã în Curteni ºi nici

Episcopiei Huºilor un „bãtrân din satul Lungaºi”, de pe Lohan, despre vre-o luptã datã în acea perioada aici. Aceasta nu

alãturi de Budeºti, þinutul Fãlciului, pentru ca sã fie trecute în exclude însã ca ele sã nu fi fost.

pomelnicul Episcopiei, împreunã cu pãrinþii ºi moºii lor (Condica Tradiþia de aici ne spune cã în rãzboaiele ruso-turce

A.f. 57); din sec. al XVIII-lea locuitorii din Curteni, chiar dacã nu luau

În Opisul documentelor Episcopiei Huºilor din 28 parte la lupte ca soldaþi, erau obligaþi sã facã transporturi de

Decembrie 1864, gãsim: alimente pentru armatele ruseºti sau turceºti. Ba încã au dat ºi

- „7272 (1764), Iunie 6. Zapis dela Maria, fata Irodei, cereale, plata fiind micã ºi primitã târziu, de cele mai multe ori

prin care vând episcopului Inochentie (episcopul Huºilor) pãrþile niciodatã.

sale din moºiile Bogzeºtii, Frenþeºtii, Iachimeºtii ºi Curtenii”(1); În timpul ocupãrii principatelor de cãtre armatele ruse,

- 1780, Iunie 18. Carte domneascã (de la) Constantin comandanþii ruºi au dat ordine severe ca sã se cultive o

Dimitrie Moruzi, cãtrã ispravnicul de Fãlciu, spre a alege ºi suprafaþã cât mai mare de pãmânt pentru a fi asiguratã ºi hrana

hotãrî pãrþile Episcopiei (Huºilor) din moºia Popeºti”. Nu acestor armate. Cei din Curteni au trebuit sã se supunã acestor

cunoaºtem pricina acestei cereri a domnitorului ºi nici dacã ordine.

alegerea s'a fãcut. Emitem douã ipoteze pentru pricinã: Prin Regulamentul Organic s'a stabilit înfiinþarea unei

- Dumitraºcu Ramandi(2) a vândut sau a schimbat cu armate proprii a Moldovei, cu recrutare obligatorie, în anumite

Episcopia Huºilor o parte din dania primitã în 1683, Martie 9, de condiþiuni. Serviciul militar era de 6 ani. Erau scutiþi fii de boieri,

la Mãriuþa ºi sora ei Ghinia(3) sau cã tretilogofãtul Mihail a dãruit clerul, mazilii, fii de vãduve, funcþionarii statului, fii bãtrânilor de

locul sãu de prisacã episcopiei; peste 70 de ani, cei care mai aveau în militãrie un frate. Pãrinþii

- rãzeºii din Popeºti s'au jeluit domnitorului, deci a celui recrutat erau scutiþi de dãri pe perioada serviciului militar

existat un conflict între episcopie ºi rãzeºi. Mai târziu, într'o efectuat de feciorul lor. În anul 1833 a început recrutatarea, ea

poruncã datã de Isprãvnicia de Fãlciu, la 16 Iunie 1843, gãsim nefiind vãzutã cu ochi buni de viitorii recruþi. Mulþi fugeau, dar

cã „Locuitorii rãzeºii din satul Curteni, prin jalba cãtre erau prinºi ºi aduºi la oaste cu arcanul, iar alþii se sustrãgeau,

Ispravnicie, s'au tânguit cã moºia lor a fost împresuratã de cãtre apelând la diferite intervenþii din partea celor influenþi.

Episcopia Huºi ºi pi care dupã jiudecata……ci au scos di supt Nu am gãsit documente din care sã rezulte care au fost

pericol au întrebuinþat îndestule cheltuieli”(4). sãtenii din Curteni care au fãcut parte din aceastã nouã armatã,

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

45

dar bãnuim cã au fost destui ºi de aici, cãci gãsim în Curteni în sat.

cântece de militãrie în care auzim jalea recruþilor din acele Din cauza foamei, oboselii, lipsei muniþiei ori din cauza

vremuri, pe care le-am prezentat în capitolul „Manifestãri deznãdejdei, o parte dintre nemþi au început sã se predea, iar o

spirituale”. altã parte au fost prinºi de patrulele ruseºti. Ruºii îi duceau fie pe

În Rãzboiul de Independenþã din anul 1877 au câmp, fie lângã ºoseaua judeþeanã ºi îi împuºcau. Au fost

participat ºi militari din Curteni. Îi pomenim aici pe sergentul îngropaþi în râpele satului sau pe câmp foarte mulþi militari morþi

Costache Dãscãlescu care era purtãtor al steagului nemþi ºi ruºi.

regimentului sãu, precum ºi pe Petrache Pivniceru, Dumitru În timpul acestor evenimente, sãtenii se ascundeau pe

Agarici, Iordache Vorovei, Gheorghe Cogãlniceanu, Iosup unde puteau: în beciuri, în pãdure etc. Unii au pãrãsit dinainte

Iordache. Ultimii doi au murit în lupte. satul, refugiindu-se în alte locuri.

În cursul acestui rãzboi au poposit în Curteni armate

ruseºti. Bãtrânii ne spun cã sãtenii au trebuit sã gãzduiascã ºi sã Notã: Din motive lesne de înþeles, autorul nu a

dea mâncare ºi bãuturã soldaþilor ruºi, iar aceºtia s'au purtat menþionat numele celor din Curteni care au luptat în cel de Al II-

paºnic. lea Rãzboi Mondial. De asemeni, nu a menþionat cã un obuz

În Primul Razboi Mondial din 1916-1918 au participat rusesc a dãrâmat un perete al casei muzeului de antichitãþi, iar

din satul Curteni: Alexandru Cozma, Constantin C. Parã, câþiva soldaþi ruºi au rãvãºit obiectele din muzeu care n'au fost

Grigore Buhãescu, Gheorghe M. Stoleru, Grigore Paraschiv, ascunse în pãmânt ºi au luat câteva dintre ele. George A..

Gheorghe V. Sandu, Vasile Mânãstireanu, Costache Codrescu, Ursãcescu, nepot de fiu. Bucureºti, 2006.

Sandu Codrescu, Gheorghe Arhire, Ion Sandu, Grigore

Pivniceru, Vasile Pivniceru, preotul Vasile C. Ursãcescu, cu CAPITOLUL XVI

gradul de locotenent confesor ºi apoi cu gradul de cãpitan, la un

spital de campanie, dar ºi alþii. RANGURI ªI SLUJBE

În iarna anului 1917 au fost cantonate aici un regiment

de artilerie românesc pentru refacere, precum ºi trupe ruseºti Ranguri boiereºti. Deþinãtorul unui rang boieresc

care se retrãgeau de pe front. care avea ºi însãrcinãri atârnãtoare de acest rang, era superior

În cel de Al Doilea Razboi Mondial satul Curteni a avut deþinãtorului rangului fãrã însãrcinãri.

de suferit. Grupãm aici pe cei din Curteni sau cu legãturi strânse

La început nu au fost necazuri. În anul 1940, în timpul cu acest sat, care au avut ranguri ºi slujbe deosebite.

iernii, a fost cantonatã aici o companie de cavalerie Logofãt. Era boierul care conducea cancelaria

româneascã, iar în anul 1941 au poposit, în trecere spre front, domneascã ºi cu cel mai mare rang din Divanul Domnesc. Acest

atât unitãþi ale armatei romane cât ºi ale armatei germane. rang l-a avut Drãghici Bogza, proprietar al satului Curteni în

Spre sfârºit, ororile acestui rãzboi s'au fãcut simþite din perioada 1597-1610. Este cel mai mare rang de boierie avut de

plin ºi în Curteni. Iatã cele mai importante evenimente din cineva din Curteni. Despre acest logofãt am arãtat pe larg în

aceastã perioadã: capitolul „Trupuri de pãmânt”.

În anul 1944, trupele germane care au fost învinse la Comis. Era boierul din divanul domnesc care avea

Uman s'au retras prin Curteni, fãcând mari pagube sãtenilor prin grija grajdurilor domnitorului. Acest rang l-au avut Toma

jafuri. Acest eveniment a rãmas cunoscut sub numele de Cãþeleanu, Ionaºcu Ciorte, Dumitru Mardare ºi Dumitru

„Invazia de la Uman”. Castroian.

În dimineaþa zilei de joi, 24 August 1944, o parte din Toma Cãþeleanu a avut acest rang însoþit ºi de funcþie.

armata germanã care luptase pe frontul de la Iaºi ºi care era în În perioada 1513-1523 era comis, fiind ºeful alaiurilor domneºti

retragere spre Crasna, aflând cã acolo au ajuns deja ruºii, a vrut ºi boier în Divanul Domnesc. Din anul 1515 a avut rangul de „vel

sã ajungã la ºoseaua Huºi-Fãlciu, pentru a se retrage spre comis”, iar din anul 1518 pe cel de „marele comis”. Aºa cum am

miazãzi. Unele dintre maºinile blindate, camioane ºi tunuri, arãtat, a fost primul proprietar de pãmânt din Curteni gãsit în

având un îndrumãtor din sat, au mers pe drumuri din pãdure ºi acte.

au putut ajunge la ºoseaua doritã, iar restul, neavând Ionaºcu Ciorte. Nu ºtim în chip precis dacã a avut ºi

îndrumãtor, s'a ridicat pe drumul din mijlocul satului ºi, funcþie corespunzãtoare rangului. Aºa dupã cum am arãtat, a

înfundându-se în niºte râpi, nu au mai putut înainta. În acest fost unul din cei trei „bãtrâni” ai fostului sat Popeºti, azi

timp au venit ruºii în sat. Nemþii au tras 2-3 lovituri de tun, apoi au mahalaua Bãlãneºti din Curteni ºi stã la baza principalelor

lãsat tunuri, camioane, blindate, provizii, arme, haine etc. ºi au neamuri de aici.

fugit sã se ascundã în pãdure. ªi azi se mai vede aici aceastã Dumitru Mardare a avut acest rang doar onorific din

tehnicã de luptã arsã. Ruºii s'au luat dupã ei cu motorizatele, dar anul 1849. A fost proprietar de pãmânt în Curteni.

nu au avut prea mare succes. Dumitru Castroian a avut acest rang doar onorific, pe

În dimineaþa zilei de 25 August 1944, cam pe la ora 6, care nu cunoaºtem de când l-a dobândit. Dupã cum am arãtat, a

se vesteºte venirea armatei germane. Aceasta ºi-a aºezat fost proprietar de pãmânt în Curteni.

tunurile pe creasta dealului dinspre satul vecin Cordeni ºi a Vornic. Era cel care avea funcþia de a supraveghea

deschis focul asupra Curteniului, stricând câteva case. S-a Curtea Domneascã ºi de a conduce treburile interne, dar avea ºi

ajuns apoi la lupta la baionetã în faþa satului. Ruºii fiind puþini, au atribuþii judecãtoreºti. Acest rang l-a avut Ilie Buznea, pomenit în

fost nevoiþi sã fugã în pãdure. O parte dintre nemþi s'a oprit în sat, unele documente din anul 1758. Nu ºtim dacã rangul era însoþit

iar o altã parte cu motorizate a trecut în pãdure pe drumul spre ºi de funcþie. A fost proprietar de pãmânt în Curteni.

satul ªiscani. Un militar neamþ, dintre cei care au poposit în Rangul de „vornic de poarta”, adicã vornic care

gospodãria mea, a zgâriat uºor cu baioneta de la armã tabloul îndeplinea funcþia de inginer hotarnic, chemat sã hotãrascã ºi sã

reprezentând portretul meu pictat. aleagã pãrþile cuvenite cuiva dintr'o moºie sau sã aplice pe teren

În dimineaþa zilei de 26 August 1944, sosesc trupe o hotãrâre judecãtoreascã, l-au avut Grigoraº Agarici ºi Ion

ruseºti care, mai întâi, au bãtut satul cu tunurile ºi apoi pãdurea Gordu.

pentru ai alunga pe nemþi. Pânã la 10 Septembrie ruºii au rãmas Pe Grigoraº Agarici îl gãsim pomenit ca vornic de

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

46

poartã pentru prima oarã într'un document din 29 Noiembrie câteva familii. Dacã acest paharnic va fi avut pãmânt în Curteni

1744, în care se vorbeºte de însãrcinarea pe care a primit-o, sau aceste familii au venit aici din altã parte nu se poate ºti.

împreunã cu Vasile Burghelaº, de „alegere de pãmânt în moºia Spãtar. Era demnitarul de la Curtea Domneascã care

Curi Negri”. Într'un alt document din 27 Aprilie 1750 se vorbeºte la început purta spata domneascã la festivitãþi, iar apoi a devenit

de însãrcinarea domneascã datã lui „Vasile Adam cãpitanul ºi comandantul oºtirii. Acestã funcþie, dar numai onorificã, a avut-o

Grigoraº Agarici vornicul de poartã”, pentru „cercetare de Alecu Greceanu care, dupã cum am arãtat, a cumpãrat 131

împresurare de pãmânt în Lioºti”. O carte domneascã din 21 Mai stânjeni de pãmânt în Curteni de la Ioniþã Lascãr ºi Dumitru

1752 aminteºte cã Grigoraº Agarici îi trimis pentru cercetare în Buznea în anul 1812.

pricini de pãmânt în Buneºti, iar un document din 15 Noiembrie Serdar. Era comandant de oaste de cavalerie. Mai

1756 ne spune despre însãrcinarea primitã de „vornicul de târziu rangul de serdar îl aveau onorific boierii mijlocii, aºa cum a

poartã Grigoraº Agarici” de a hotãrnici moºiile Episcopiei fost Costachi Parã din Curteni, în anul 1850.

Huºilor din „Spãrieþii Cârligaþii”. Ultimul document în care îl Postelnicel. Era ultima treaptã de boierie. Cei care

gãsim pomenit ca vornic de poartã, este din 15 Decembrie 1757, aveau acest rang îºi spuneau „postelnic”, deºi oficial erau

unde se vorbeºte de o „hotarnicã” fãcutã de „G. Beldiman ºi cunoscuþi sub denumirea de postelnicei. Erau scutiþi de dãri.

Grigoraº Agarici vornicul”. Dupã cum am arãtat anterior, În documentele vechi am gãsit mai mulþi bãrbaþi din

Grigoraº Agarici era ºi „Cãlãraº de Þarigrad”. Curteni care au avut acest rang: ªtefan Agarici în perioada

Pe Ion Gordu îl gãsim pomenit pentru prima oarã ca 1814-1830, Grigoraº Agarici (1814-1837), Lupu Agarici (1816),

vornic de poartã într'un document din 3 Iulie 1776, apoi într'un Lupu Gordu (1830), Dumitru Câsu (1844), Dumitrachi Agarici

document din 12 Aprilie 1779 ºi ultima oarã într'un document de (1858), Lefterachi Agarici ºi Manolachi Buznea.

la Divanul Domnesc, din 1 Decembrie 1790. A murit în anul Mazil. Acest titlu îl primeau urmaºii boierilor de altãdatã

1816. care aveau moºii micºorate în urma divizãrii între moºtenitori

Stolnic. Era dregãtorul care avea în grijã masa sau în urma vânzãrii. Plãteau o dare anualã de 30 de lei, în 4

domneascã, fiind ºeful bucãtarilor, dar ºi al grãdinarilor ºi sferturi trimestriale de câte 7 lei ºi 25 parale, dar erau scutiþi de

pescarilor. Rang de stolnic l-au avut Ivan Cãþeleanu ºi Dumitru sarcinile ce cãdeau peste ceilalþi consãteni. Erau însã obligaþi

Mardare. de isprãvnicie sã sileascã ºi sã observe sãtenii la facerea

Ivan Cãþeleanu, boier prin anul 1455, numit „Pan Ivan gardurilor de þarinã, sã efectueze cercetãri în neînþelegeri în

Stolnic” într'un document din anul 1459, a avut ºi funcþia legãturã cu pãmântul, sã îndeplineascã diferite servicii la Huºi

corespunzãtoare rangului. Dupã cum am arãtat, îl bãnuim cã sau Fãlciu etc. La cercetãrile pe care le fãceau, luau onorariu.

fost proprietar de pãmânt în satul Curteni ºi tatãl lui Toma Dintr'un document din anul 1816, vedem cã o astfel de cercetare

Cãþeleanu, proprietar de pãmânt dovedit în acest sat. a costat 8 lei ºi 20 de parale.

Dumitru Mardare avea acest rang în anul 1841, dar Mazili din Curteni, pe care i-am gãsit în documentele

numai onorific. Dupã cum am arãtat, în anul 1849 trecuse la vechi, au fost: Lupu Agarici (1801), ªtefan Agarici (1801), Sava

rangul onorific de comis ºi a fost proprietar de pãmânt ºi de casã Buhãescu (1816), Toma Cristea (1816), Enachi Dascãlu (1829),

în Curteni. Ion Dascãlu (1829), Ion Cogãlniceanu (1832), Vasile Cristea-

Clucer. Era boierul cu funcþia de aprovizionare a Curþii vechil (1837), Vasile Cãrare (1839), Ghiorghi Cristea (1844),

Domneºti. Acest rang, dar numai onorific, l-a avut de prin anul Vasile Buhãescu (1844), ªtefan Argint care locuia în Huºi dar

1830 Ion Mardare, tatãl lui Dumitru Mardare. Dupã cum am avea pãmânt în Curteni (1844), Vasile Popa (1844), Gheorghe

arãtat, s'a judecat timp de 22 de ani cu neamurile sale, Paraschiv (1844), Vasile Agarici-vechil (1844), Ion Parã (1849),

Agariceºtii, pentru pãmântul din Curteni ºi din alte locuri la care Constantin Idriceanu-vechil (1849).

avea drept de moºtenire soþia sa, Ecaterina, de la strãmoºii ei Diac. Era scriitorul, zis ºi uricarul sau grãmãticul

Agariceºti. Poporul îi zicea „Cruceru”. Cancelariei Domneºti. Într'un document din anul 1546 îl gãsim

Armaº. Era militarul înarmat care avea funcþia de pe Vasile Buzdugan, iar în altul din anul 1590 îl gãsim pe Toma

menþinere a ordinii ºi pãzea averea domnitorului ºi a boierilor. Cãþeleanu, despre care am mai vorbit.

Mai târziu, a fost slujbaºul care avea misiuni administrative ºi Sluger. Se ocupa cu aprovizionarea Curþii Domneºti ºi

judiciare. Cu rang în administraþie îl gãsim pe Ion Agarici în anul a oastei. Acest rang, dar numai onorific, l-a avut Ion Popa.

1760. I se zicea „Ion Armaºul”. Ranguri militare. Mai întâi au avut denumiri

Uºer. Era dregãtorul cu funcþia de a primi pe soli ºi de ai româneºti, mai târziu au cãpãtat denumiri ruseºti.

prezenta domnitorului. Într'un document din 1670, Iulie 21, îl Cãpi tani : Andrei Buznea (1667), Necula i

gãsim cu acest rang pe Dumitraºcu Ramandi, fãrã a ºti însã în Cogãlniceanu (1756), Eni Parã (1834-1844), Niþã Nacu (1830-

chip precis dacã rangul era însoþit ºi de funcþie. A avut ºi rangul 1844), Vasile Vechiu (1837), Constantin Vechiu (1837), Ion

de postelnic, aºa cum gãsim într'un document din 1683, Martie Agarici (1856), preotul Vasile C. Ursãcescu (cãpitan confesor în

9, dar nu cunoaºtem dacã acest rang era însoþit ºi de funcþie. A Primul Razboi Mondial).

fost proprietar de pãmânt în Curteni. Polcovnicei. Cei oficiali au fost Alexandru Ursachi

Medelnicer. Era boierul care turna apã domnitorului ca (1851) ºi Gavril Popa (1855), iar „polcovnicel popular” a fost

sã se spele ºi servea bucatele la masa acestuia. Mai târziu acest Mihalachi Hanganu (1856).

rang l-au avut boierii de rangul al II-lea, fãrã funcþie, în aceastã Baºbulucbaº. Dupã cum am vãzut, era comandantul a

situaþie fiind Constantin Agarici, în anul 1765. mai multor cete de soldaþi, numite bulucuri. Acest rang l-a avut

Paharnic. Era boierul de divan domnesc care avea Manolache Cujbã.

funcþia de a administra viile ºi beciurile domneºti, de a strânge Cãlãraº de Þarigrad. Era curier domnesc care ducea

dãrile din vinul produs în þarã ºi de a turna vin în paharul corespondenþa oficialã la Constantinopol. Trebuia sã ºtie sã

domnitorului ºi în paharele celorlalþi de la masa domnitorului. vorbeascã turceºte. Acest rang l-a avut Grigoraº Agarici care,

Într'un document din 9 Iunie 1756 îl gãsim pe „Vel paharnicul dupã cum am vãzut, a fost ºi vornic de poartã.

Vasile Buhãescu”, fãrã a ºti însã dacã acest rang era însoþit ºi de Staros. Era cãlãraº care însoþea pe subprefect. Acest

funcþie. Mai târziu, Vasile Buhãescu a îndeplinit rostul de inginer rang l-a avut Dumitrachi Enachi.

hotarnic. În satul Curteni numele de Buhãescu a fost purtat de Ranguri preoþeºti. S'au acordat preoþilor pentru

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

47

merite deosebite. de grãdina lui Gheorghe Hanganu, pe marginea râpei. A venit în

Econom stavrofor. Primul preot slujitor în Curteni care Curteni în anul 1817, bejenar.

a primit acest rang a fost preotul paroh Costache V. Ursãcescu. 12. Vasile ºi Dumitru Sandu, fraþi. Au avut gospodãria pe

Acest rang i-a fost acordat, aºa dupã cum am arãtat, în anul locul unde azi este casa lui Safta Darie, nora lui Vasile Parã.

1912 de episcopul Huºilor, Nicodim Munteanu, cu ocazia sfinþirii Gospodãria era alãturi cu cea a lui Onofrei Olaru, de la deal de

bisericii noi din Curteni. Ion Codrescu, peste drum de Nãstase Cozma. Locul a fost

De asemenea, acest rang l-a primit ºi preotul Vasile C. vândut de cei doi fraþi.

Ursãcescu, în anul 1909, de la episcopul Dunãrii de Jos, Pimen, 13. Gheorghe Stoleru. A fost cãsãtorit prima oarã cu Ioana,

pe vremea când era preot paroh la parohia Nalbant din judeþul fiica lui Ion Cogãlniceanu, iar a doua oarã cu Floarea, fiica lui

Tulcea. Vasile Ciobanu. ªi-a avut gospodãria pe marginea râpei. A avut

Econom. Acest rang l-a primit preotul Vasile Cotae. doi feciori, Vasile ºi Mihalache. Azi locuiesc acolo Soltana ºi

Dumitru, fiica ºi fiul lui Mihalache Stoleru.

CAPITOLUL XVII 14. Ioniþã Parã, fiul lui Constantin Parã. Soþia sa era sora lui

Vasile Cozma. Au avut trei feciori, Vasile, Grigore ºi Ion.

STATISTICI 15. Constantin Cehan, zis Cembal. ªi-a avut gospodãria în

faþa gospodãriei lui Ion Codrescu, de la vale de drum.

Gospodãriile din anii 1850-1860. În anul 1920 am aflat de la 16. Gavril Romaºcu, zis Bãlan. Soþia sa, Maria, era venitã

cei mai bãtrâni oameni din sat (Vasile Mihai, Pavel Agarici ºi din Zgura. A avut 4 feciori, Neculai, Toader, Grigorie, Andrei ºi

Vasile G. Popa) care au fost gospodãriile din satul Curteni ºi din douã fiice, Maranda ºi Tinca. S'a mutat pe locul cumpãrat de la

mahalalele sale (Bãlãneºti ºi Agriceºti) în anii 1850-1860, Vasile Dughie, de la vale din spatele casei lui Enachi Dascãlu.

precum ºi unele date despre stãpânitorii acestor gospodãrii. Azi, locul ambelor gospodãrii este viran.

În satul Curteni. Începând de sus, dinspre miazãzi ºi 17. Gheorghe Fulga. Nu a avut urmaºi. Descânta cu cuvinte

scoborând la vale spre apus, acestea au fost: necuviincioase. I-a rãmas amintirea „în via Fulgului”.

1. Vasile Mihai, cu soþia Rãriþa ºi fratele ei Pavel Agarici. 18. Gheorghe Iosup. A venit din Hoceni. ªi-a avut

Aveau casa în vie, de la deal de sat. gospodãria de la deal de râpã, având drum de trecere prin

2. Andrei Talianu, împreunã cu Maxim Talianu, zis ºi hudiþa dintre casa de azi a lui Vasile Stoleru ºi via lui Vasile

Ciobotaru (în statistica din anul 1820 este trecut Marin Rusu). Folescu, fostã a lui Neculai Codrescu. Feciorii i-au murit, iar

Andrei Talianu era tatãl lui Timofte Rusu. A fost vânãtor, cãsãtorit locul a rãmas viran. A venit pe acest loc Gheorghe Fulga.

prima oarã cu Ioana, iar a doua oarã cu Mândra. Prin danie, 19. Vasile Botezatu. Soþia sa se numea Maranda. Au avut

casa a fost trecutã lui Mihalache Arhire, a cãrui fiicã, Tinca, este gospodãria pe locul unde sunt casele lui Constantin

acum stãpânitoare. Mânãstireanu ºi Ioana Nichitoaea.

3. Niþã Cristea, zis Þugui, feciorul lui Neculai Cristea. Pe 20. Iordache Gavril Agarici. ªi-a avut gospodãria unde este

soþie o chema Margheola ºi era fiica dascãlului Gheorghe casa lui Vasile Ocheanã.

Codreanu din Budeºti. Niþã Cristea a vândut locul ºi s'a mutat la 21. Gheorghe Cãrare. ªi-a avut gospodãria de la deal de

capãtul din vale al satului, aproape de Lohan, în locul sãu venind cea a lui Vasile Amariei Cãrare. A avut doi feciori, Mihalache ºi

Petrache Olaru. Azi este gospodãria lui A. Arhire, prin danie datã Iordache.

de Ilinca Cehan, fiica lui Niþã Cristea. 22. Ion Cãrare. Era dulgher. ªi-a avut gospodãria unde este

4. Teodor Munteanu. κi avea gospodãria de la vale de Niþã acum cea a lui Constantin Mânãstireanu. A avut un fecior, mutat

Cristea. Mai târziu a stat aici Costea Olaru, zis Rusu. Toader la Hoceni.

Munteanu ºtia carte. El l-a învãþat carte pe Toader Mihoci care a 23. Nichita Mânãstireanu. A venit din Zgura. A avut un fiu,

ajuns preot în Olteneºti. Toader Mihoci a fost feciorul lui Vasile Neculai, a cãrui fiu, Vasile, locuieºte azi pe acel loc.

Mihoci, venit în Curteni în anul 1826. În partea dreaptã a pârâului care curge prin mijlocul satului

5. Costache Bãlãnescu. ªi-a avut casa de la deal de hudiþa, ºi-au avut gospodãriile urmãtorii:

unde era o punte peste râpã. 24. Vasile Alexandru. A venit din Hoceni ºi s'a însurat în

6. Grigore Manta ºi Neculai Manta. Curteni. A avut un fiu, Alecu, zis Cioarã, care a avut un fiu, Vasile.

7. Sandu Dughie. Pe soþia sa o chema Catrina, zisã Fiul lui Vasile, Costache, locuieºte în casa lui Vasile Alexandru.

Sãnduleasa. Gospodãria lui a fost unde este azi cea a lui 25. Mihalache, zis Vlãdicu. Era un om înalt. La bãtrâneþe ºi-

Costache Sârbu. A avut doi feciori, Vasile ºi Dumitru ºi o fiicã, a vândut locul lui Constantin Folescu care a venit din

Sanda. Crãsnãºeni ºi s'a cãsãtorit cu Ioana din neamul Cãrare.

8. Vasile Ciobanu. A venit din Zgura. A avut o fiicã, Maria, 26. Ioniþã Nacu. Soþia sa se numea Maria. ªi-au avut

cãsãtoritã Gociu, ºi un fecior, Toader, a cãrui fecior, ªtefan, gospodãria unde acum este casa lui Vasile Folescu.

stãpâneºte locul bunicilor sãi. 27. Toma Cristea. ªi-a avut gospodãria unde este azi cea a

9. Gheorghe Hanganu. A venit din Budeºti. În Budeºti a lui Constantin Folescu.

venit din Bãsãºti de Vaslui. A avut gospodãria unde azi este cea 28. Ioan Cozma. A venit din Hoceni. Trãia într'un bordei. A

a lui Neculai Trofin ºi a lui Petrache Dobârceanu, strãnepot a lui avut 3 fii, Nãstase, Dima ºi Ion, zis Nicã. În locul lui a venit Nicã

Hanganu. A avut un fecior, dascãlul Mihalache, dar ºi douã fiice, Cozma.

Varvara care s'a cãsãtorit cu dascãlul Ion Codreanu ºi Ruxandra 29. Neculai Croitoru.

care s'a cãsãtorit cu Constantin Popa, fiul preotului Mardare 30. Vasile Vechiu. A venit din Epureni.

Roºca. 31. Niþã Vechiu, zis Cocoºul. Era fiul lui Vasile Vechiu.

10. Ion Codreanu, zis Codrescu. Era dascãl. Pe soþia lui o 32. Diaconu Vasile Miron. ªi-a avut gospodãria alãturi de

chema Varvara, fiica lui Gheorghe Hanganu. A venit din Budeºti. fosta ºcoalã.

ªi-a fãcut casa pe locul soþiei. A avut un fecior, Dumitrache, azi 33. Toader Cãrare, cu soþia Zoiþa. ªi-au avut casa unde a

pensionar în Botoºani, dar ºi o fiicã, Tinca, cãsãtoritã cu T. stat Mitriþã Folescu.

Hâncu, a cãror fiu, Ioan, locuieºte casa de pe malul râpei. 34. Vasile Pricochie, zis Turbatu. Era ginerele lui Vasile

11. Onofrei Olaru, zis Rusu. κi avea gospodãria de la deal Miron.

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

48

35. Mihalache Todericã, cu soþia. Era fiul bejenarului Vasile 63. Mihai Trohin. A avut doi fii, Vasile ºi Mihai.

Toader care a fost adus în Curteni în anul 1817. 64. Andrei Marta, zis Rantea. Era cârciumar. A venit din

36. ªtefan Bãduleþ A venit din Tãlaba, judeþul Fãlciu ºi s'a Hurdugi. Soþia lui a fost fiica lui Constantin Dascãlu, sora lui

cãsãtorit în Curteni. Andrei Dascãlu care a avut o fiicã, Tinca, ºi un fiu, Sterian, a

37. Ion Cocindãu. Era scripcar. ªi-a avut casa în marginea cãrui fiu, Vasile Dascãlu, a fost învãþãtor.

de la vale de grãdina lui Gheorghe Bãzgan. A avut doi fii, Ion 65. Vasile Parã, zis Mititelu. ªi-a avut casa pe marginea

care era fierar ºi Mihalache care era cobzar. Pe locul lui a venit râpei. Locul a fost cumpãrat de Grigoraº Agarici, fiul lui Gavril

Petre Turcu. Agarici.

De la deal de aceºtia, au locuit: 66. Dumitru Popa. Era fiul vechilului Gavriluþã Popa. ªi-a

38. Eni Vorovei. ªi-a avut gospodãria unde acum este a lui avut gospodãria unde a stat Ion Popa. Azi aici stã Ion Arhire.

Mihai Vorovei. 67. ªtefan Chirica. Pe locul lui a venit Neculai Eºanu. ªi-a

39. Ioan Benea. Locuia aproape de locul unde sunt viile. Era avut casa în grãdina de azi a lui Ion Arhire, spre grãdina lui

fiul lui Vasile Benea, bejenar, venit în anul 1816. Marinciu Trohin.

40. Cozma Dughie. Trãia în bordei. A venit din Hoceni. 68. Gheorghe Popa. Era fiul preotului Mardare Roºca.

41. Constantin Obreja. Soþia sa, Ileana, era fiica lui ªtefan 69. Vasile G. Popa. Era fiul lui G. Popa ºi nepotul lui Vasile

Agarici, nepot al lui Neculai Agarici. A venit din Avereºti. Popica.

42. ªtefan Mânãstireanu. Soþia sa era fiica dascãlului 70. Alecu G. Popa. Era fiul lui G. Popa. A plecat la Creteºti.

Gheorghe, fiul preotului Constantin Ciuºcu. A venit din Zgura. Azi locul este cumpãrat de Ion Codreanu din Oþeleni.

43. Vasile Posticã, zis Hostopicã. Era ciubotar ºi lemnar, 71. Niþã Cristea. A venit din capãtul de sus al satului. Locul

venit din satul ªiºcani. de casã i-a fost dat danie de Ilinca M. Arbore. A avut o fiicã,

44. Ion Cãrare. A venit din satul Tanacu de Vaslui. A avut 3 fii: Ileana.

Grigore, cãsãtorit cu Zoiþa, fiica lui ªtefan Enache, Vasile ºi Ion. 72. Grigore Gordu. A avut o fiicã, Ileana, cãsãtoritã cu Ion

Azi, locul este în stãpânirea lui Vasile Folescu ºi Trifãnoaea. Iorga care nu a avut urmaºi. Gospodãria a fost datã danie lui

45. Constantin Ganciu. A avut casa pe marginea râpei, spre ªtefan Stoleru.

miazãzi. A plecat în Vineþeºti ºi în locul lui a venit Scridon 73. Iordache Vorovei. ªi-a avut gospodãria unde azi sunt

Buzdugan. feciorii lui G. Drãguþ.

46. Ion Buzdugan. ªi-a avut gospodãria unde-i acum casa 74. ªtefan Agarici, Ion Dinu, azi Vasile Dinu.

lui Pavel Cãrare. A venit din Bahnar. Începând din partea din deal a satului, pe partea de apus a

47. Ioniþã Arhire. A avut un fiu, Gavril. pârâului din mijlocul satului, au fost:

48. Gavril Arhire. A avut doi fii, Mihalachi ºi Gheorghe, ºi o 75. Ilie Parã, Matei Parã, Emil Parã ºi Ilinca, venitã din

fiicã, Aristiþa. Deleni de Vaslui, soþia lui Toader Parã.

49. Lefterache. ªi-a avut casa alãturi de râpa. 76. Vasile Stoleru. Pe locul lui a venit ªtefan Popica, zis

50. Gheorghe Ciuºcu, dascãlul. Era fiul preotului ªafer, din Mânjeºti de Vaslui.

Constantin Ciuºcu. A avut doi fii, pe Costache, sterp ºi pe 77. Maria Parã. Era soþia lui Vasilache Parã. A avut casa

Dumitru Dãscãlescu a cãrui fiu, Petcu, a vândut o parte din unde acum este biserica nouã. A avut trei fii: Ilie, Matei ºi Ene.

grãdinã. 78. Andrei Pivniceru. A avut doi fii, Vasile ºi Petrache. Azi

51. Simion Sârbu. Pe soþie o chema Maranda. ªi-a vândut locul este stãpânit de ªtefan Stoleru, prin cumpãrãturã.

locul. 79. Tãsache Parã. Era fiul lui Matei Parã. Soþia lui,

52. Gavril Sârbu, zis Zdrinchiu. ªi-a vândut locul lui Ion Smaranda, era fiica preotului Mardare Roºca. A avut douã fiice

Enache. ºi un fiu: Tinca, cãsãtoritã cu Nicolae Codrescu, fost vechil ºi

53. Andrei Sârbu. Împreunã cu fratele sãu Gherghiþã ºi cu perceptor, Elena, cãsãtoritã cu învãþãtorul Ion Bâgu, venit de

Ioana Amiazã din Creteºti, s'au dat danie lui Nicolae Bãlan prin pãrþile Bârladului ºi Haralamb.

Romaºcu. Azi locul este grãdina lui Ion Enache. 80. Preotul Mardare Roºca. Era fiul preotului Iancu Roºca. A

54. Ion Rusu. Era cãsãtorit cu Aniþa Bobocica. avut 4 fii ºi 3 fiice: Ion care era dascãl, Gheorghe, Vasile,

55. Iordache Cazacioc, zis Nãdãbaicã. A fost pãzitorul Costache, Enuþa cãsãtoritã cu Simion Stoleru, Smaranda,

vitelor satului. Era cãsãtorit cu o fatã a Aniþei Bobocica. A venit cãsãtoritã cu Tãsache Parã, Tinca, cãsãtoritã cu Costin Câsu.

servitor la o familie de armeni care aveau crâºmã. 81. Gavril Agarici. Fiul sãu, Grigoraº, a vândut locul lui Mihai

56. Matei Agarici. A avut casa în grãdina urmaºilor lui Vasile Popa, fiul lui C. Popa.

M. Agarici. 82. Iancu Solomon. A venit din Olteneºti. Azi locul este

57. Alexandru Agarici. ªi-a avut casa în locul unde a fost stãpânit de fiul sãu, Dumitru Solomon.

casa lui G. Bãlãnescu, zis Coadã. Azi locul este grãdinã. 83. Ion Parã. ªi-a avut casa în grãdina învãþãtorului Ion

58. Ion Câsu. Era cãsãtorit cu Ioana Romaºcu. Azi locul Bâgu, peste drum de ºcoalã.

este al dascãlului Vasile Paraschiv, nepotul lui T. Romaºcu. 84. Sandu Câsu. Era fiul lui D. Câsu. A avut 2 fii, Petrache ºi

59. ªtefãnache Vicol. Era feciorul lui Grigoraº Vicol. Azi Costin. Costin a avut locuinþa pe deal ºi a fost cãsãtorit prima

locul este grãdinã. oarã cu Tinca, fiica preotului Mardare Roºca, iar a doua oarã cu

60. Gheorghe Agarici. Pe locul lui a venit Pavel Agarici, sora croitorului Vasile Mihai.

cãsãtorit a doua oarã cu Catinca Melinte care a avut o fiicã, 85. Constantin Agarici. ªi-a avut casa lângã cea a lui Câsu.

cãsãtoritã Cotae. S'a cãsãtorit ºi a treia oarã cu Sofia. În acest Este frate cu Neculai Agarici care a avut un fecior, ªtefan

loc a fost cârciuma „La Cerdac”. Agarici. Constantin Agarici prindea turci la drumul mare ºi îi

61. Ion Donose, zis Toloacã. A venit din Zgura. A avut casa prãda. Fiind pârât de soþia sa, a fost luat de 12 arnãuþi ºi dus la

unde a fost casa lui T. Radu. Urmaºii au vândut locul lui Ion Iaºi la pedeapsã, de unde nu s'a mai întors. Nu a avut copii.

Tofani. 86. Lupu Gordu. Azi pe locul lui este gospodãria lui Ion

62. Trofin Perjeru, zis Croitoru. Se ocupa cu croitoria. Casa Stoleru care a cumpãrat-o de la C. Popica.

i-a fost în spatele casei lui C. Câsu, fosta primãrie ºi fosta 87. Dumitru Rusu. Pe soþie o chema Aniþa. Era cumnat cu

locuinþã a preotului Costache Ursãcescu în anul 1874. Andrei Pivniceru.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

49

88. Dumitrachi Enachi. Era fiul lui ªtefan Enache. Era Lupu Paraschiv.

cãsãtorit cu Solomoneasa. 112. Dinu Agarici. Pe locul sãu este azi Ivanciu Agarici.

89. Dumitru Dughie. ªi-a vândut casa lui Gavril Romaºcu. 113. Ion Chirica.

Azi locul este viran. 114. Vasile Codreanu, zis Tãstaru. ªi-a avut gospodãria de

90. Nichita Arhire. ªi-a avut gospodãria pe Dealul Gordului, la vale de Dughie, pe malul bãlþii.

unde sunt acum locuinþele þiganilor. A plecat la Mânjeºti de Majoritatea celor din mahalaua Bãlãneºti aveau stãpânire

Vaslui. de pãmânt în moºia Popeºti. Unii însã, deºi aveau stãpânire de

91. Enache Dascãlu. Pe soþie o chema Sanda. A venit în pãmânt în Curteni, s'au stabilit aici fiindcã le era mai drag locul.

anul 1817 din Pâhna, cu fraþii sãi Ion ºi Neculcea. Sora sa, Din fotografia ºi din desenul din anexã, se poate vedea cã satul

Aftinia, era soþia lui Sava Buhãescu. nu s'a mai mãrit, ci dimpotrivã, s'a mai micºorat în decurs de 100

92. Ion Cornea, zis Parte Bunã. Era cãsãtorit cu Aniþa. ªi-a de ani.

avut casa lângã ªtefan Enache. În mahalaua Agriceºti, fostã mahalaua Bejenarilor.

93. Costache Cristea. A fost cãsãtorit de douã ori. Cu prima Dincolo de râpa de aici:

soþie a avut un fiu, Grigore, iar cu cea de a doua, Margareta 115. Toader Fântânaru. Trãia în bordei. A fost vãcarul

Mihalache Agarici din Olteneºti, a avut doi fii, Ioan si Gheorghe. satului, despre care a rãmas amintirea cã mânca mult.

Feciorii au vândut gospodãria lui Mihai Popa, lui G. Trofin si lui Dincoace de râpã ºi-au avut casele:

Tudorache Moscu. 116. Ioniþã Negrea. Soþia sa, Catrina, era fiica lui ªtefan

În mahalaua Bãlãneºti, fostul sat Popeºti: Agarici care era nepotul lui Neculai Agarici, zis Cotoi. A venit din

94. Alecu Moscu. A venit din Budeºti. Locul i-a rãmas fiului Avereºti, unde tatãl lui era preot. Catrina încã trãia prin anii

sãu, ªtefan Moscu care a avut doi fii, Tudorache ºi Gheorghe. 1890. Casa era cu faþa spre apus. Gospodãria a fost vândutã lui

Azi casa este locuitã de Hapi, adoptat de soþia lui Gheorghe Iordache Agarici, socrul învãþãtorului Ion Melinte. Fiul lui Ion

Moscu. Melinte, avocatul Vasile Melinte, stãpâneºte locul ºi livada în

95. Simion Iacov. A venit din Budeºti. Azi locul este stãpânit care se mai aflã câþiva pomi bãtrâni din livada de altã datã.

de Niþã Mihai. 117. Roman Duduman. ªi-a avut gospodãria care era de la

96. Sava Buhãescu. A avut o fiicã, Mãndiþa, cãsãtoritã cu vale de Ioniþã Negrea.

Toader Bãduleþ, venit din Tabala de Vaslui ºi un fiu, Alexandru, 118. Ion Duduman. Era frate cu Roman Duduman. Pe soþie

cãsãtorit cu Aftimia, sora preotului Iancu Roºca din Curteni. o chema Paraschiva. Au avut un fiu, ªtefan. Gospodãria îi era

97. Andrei Trifan. Era ginerele lui Alexandru Buhãescu. ªi-a spre rãsãrit, alãturi de cea a lui Ioniþã Negrea. Azi locul este al

avut casa unde acum o are Câsu. A avut un fiu, Gheorghe, dar ºi moºtenitorilor lui Dumitrache Agarici, fiu al lui Ion Agarici.

unul înfiat, Dumitrache Alexandru din Olteneºti. 119. Vasile Agarici. Era fiul lui Gavril Agarici. ªi-a avut casa

98. Ioniþã Munteanu. ªi-a avut gospodãria cam pe unde unde este astãzi gospodãria lui Costache Buzdugan.

este acum gospodãria lui Vasile Radu. 120. Gavril Agarici. ªi-a avut gospodãria de la deal de cea a

99. Ion Trofin. Gospodãria lui era în locul unde a avut casa fiului sãu, Vasile. Casa a ars dupa moartea sa.

un ciubotar bãtrân, probabil tatãl sãu, Mihai Trofin care a fost fiul 121. Vasile Lungu. Era „scutelnic”, adicã scutit de dãri. Pe

croitorului Trofin. A vândut gospodãria lui Spiridon Manole, a soþia sa o chema Ileana. ªi-a avut casa de la vale ºi peste drum

cãrui ginere, Albu, este azi stãpânitorul locului. de cea a lui Vasile Agarici. Acolo este acum casa lui Ion Lapteº.

100. Dumitru Bãlãnescu. Era fiul lui Vasile Bãlãnescu. ªi-a 122. Vasile Iftene, zis Rusu. A fost cãsãtorit cu Ancuþa care,

avut gospodãria unde azi locuieºte Gheorghe Bãlãnescu. dupa moartea lui Vasile, s'a cãsãtorit cu Ion Popa ºi încã era în

101. Gheorghe Bãlãnescu. Era fratele lui Vasile Bãlãnescu. viaþã în anul 1890. N-au avut copii. Casa lor a fost unde este

A avut un fiu, Hristache a cãrui fiu, Neculai, a vândut gospodãria acum casa lui Dumitrache Lapteº, ginerele lui Vasile Agarici, în

lui Tinca Bãlãnescu. care trãieºte azi fiul sãu Costache Lapteº. Pe Vasile Iftene nu-l

102. Vasile Cristea. L-a înfiat pe Vasile Radu. gãsim în tabloul cu numele ruºilor trãitori aici în anul 1826, dar

103. Simion Stoleru. Era fiul lui Neculai Stoleru. Soþia, fãrã îndoialã a fost feciorul unuia din cei pomeniþi acolo.

Enuþa, era fiica preotului Mardare Roºca din Curteni. A avut o În spatele caselor lui Vasile Lungu ºi Vasile Iftene ºi-au avut

fiicã, Ecaterina, cãsãtoritã cu preotul Ion Scutaru din Zgura. casele:

104. Ion Cogãlniceanu. Era fiul lui Tãnase Cogãlniceanu. A 123. Batâru.

avut un fiu, Gavril. 124. Maftei Istrate.

105. Gheorghe Cogãlniceanu. Soþia sa era cunoscutã sub Desigur cã ºi aceºtia au fost urmaºi ai unor bejenari ruºi,

numele de „Baba Maca”. ªi-a avut gospodãria de la vale de înscriºi în tabloul din anul 1826.

Sandu Lovin. 125. Petrachi Istrate. Era feciorul lui Maftei Istrati. Avea

106. Toderaºcu Melinte. κi avea gospodãria lângã casa lui obiceiul rãu de a fura coºurile de prins peºte ale sãtenilor. În anul

Neculai Dughie, azi loc de grãdina. A avut doi fii, Ion ºi 1863, din cauza unei ploi mari ºi repezi care l-a surprins la

Manolache. înfãptuirea patimii sale, era sã se înece.

107. Vasile Arhire. A venit din ªiºcani ºi s'a cãsãtorit cu sora 126. Toader Maftei.

lui M. Ursache. ªi-a avut gospodãria de la vale de cea a lui 127. Chiriac Maftei.

Sandu Lovin. 128. Grigoraº Maftei.

108. Dumitru Dughie. ªi-a avut gospodãria de la vale de cea 129. Vasile Cornea. A venit de la Duda. Casa lui era alãturi

a lui Cogãlniceanu, „în þarinã”. de cea a lui Vasile Iftene, zis Rusu.

109. Gheorghe Dughie. Gospodãria sa este azi în 130. Ion Velea, zis Chele Verde. ªi-a avut casa peste drum

stãpânirea lui Neculai Dughie. de Vasile Cornea.

110. Lupu Paraschiv. A venit din Budeºti ºi s'a cãsãtorit cu 131. Ion Buhãescu. Era feciorul lui Neculai Buhãescu ºi

Safta, nepoata preotului Iancu Roºca. Gospodãria lui a fost nepot al lui Sava Buhãescu. A venit din mahalaua Bãlãneºtilor. A

unde azi este cea a dascãlului Vasile Paraschiv. avut casa unde acum stã ginerele sãu, Neculai Solomon.

111. Gavriluþã Popa. ªi-a avut gospodãria la rãsãrit de cea a 132. Vasile Bocan. A venit din Zgura. Casa este de la vale de

lui Dumitru Paraschiv. Fiul sãu a plecat din sat ºi a vândut totul lui cea a lui Buhãescu. A avut doi fii, Matei ºi Gavril.

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

50

133. Costache Buhãescu. Era feciorul lui Neculai Buhãescu Bãlãnescu 2 st.; 44.Ion Bene 1 st.; 45.Catinca Pãroaiea 3 st.;

ºi nepot al lui Sava Buhãescu. A stat în casa clucerului Ion 46.Tãsache Parã 1 st. ºi 4 palme; 47.Ioniþã Parã 2 st.; 48.Andrei

Mardare. Azi în acest loc stã fiul sãu înfiat, Vasile Cotae. Chivniceru 2 st.; 49.Gavril Arhire 1 st.; 50.Vasile Popa 4 st.;

134. Andrei Dascãlu. Era feciorul lui Constantin Dascãlu. A 51.Preotul Mardare 10 st. 52.Ioniþã Maxim 1 st.; 53.ªtefan

avut un fiu, Sterian, dar ºi o fiicã, Tinca, cãsãtoritã cu Rãºcanu. Enache 2 st.; 54.Ion Solomon 2 st.; 55.Ion Cogãlniceanu 2 st.;

Azi casa este locuitã de nepoata sa, Maria. 56.Gheorghe Cristea 1 st.; 57.Costache Cristea 4 palme;

135. Vasile Buhãescu. Era fiul lui Neculai Buhãescu. A avut 58.Ileana Petrãcheoaea 1 st. Total 120 stânjeni ºi 4 palme.

de soþie pe Maria Pivniceru. Casa lor este cea în care stã acum Fecunditate. Media este de 3-4 copii, dar unele familii au

Magdalena Cogãlniceanu. avut mai mulþi, ca de pildã:

136. Manolache Cujbã. A fost baºbulucbaº, adicã cãpitan în - prin anii 1620, Bejan Buznea cu 8 urmaºi;

armatã. S'a cãsãtorit în anul 1810 cu Chira, fiica lui Vasile Agarici - prin anii 1670, preotul Stratulat Agarici cu 6 urmaºi;

care era fiul lui Angheluþã Agarici. A venit în Curteni în anul 1810 - prin anii 1750, Grigoraº Agarici cu 8 urmaºi;

de pe moºia Teleaga din judeþul Tutova. Este cel care a adus - prin anii 1800, Mãriuþa Peniºoarã, nepoatã a preotului

aici, prin anii 1816-1817, bejenarii ruºi ºi sârbi pentru a lucra Stratulat Agarici, cu 7 urmaºi, Neculai Agarici, ficior de-al lui

pãmânturile. Casa lui era de la vale de casa lui Vasile Buhãescu. Grigoraº Agarici, cu 8 urmaºi, Toader Agarici cu 7 urmaºi;

Azi este loc pentru semãnãturã. - prin anii 1820, ªtefan Agarici cu 8 urmaºi;

137. Dumitru Cristea. Era fiul lui Gheorghe Cristea care - prin anii 1850, preotul Mardare Roºca cu 7 urmaºi;

venise din Zgura. A avut un fecior, Costache, care a moºtenit - prin anii 1880, Vasile Stoleru cu 8 urmaºi;

locul. Soþia lui Costache, Zoiþa, locuieºte acum aici. - prin anii 1900, Dumitru Agarici cu 14 urmaºi, Vasile Cãrare

138. Alexandru Ursache. A venit din satul Sârbi din judeþul cu 16 urmaºi, preotul Sava Dumitriu cu 8 urmaºi, învãþãtorul Ion

Tutova ºi s'a cãsãtorit cu Mãriuþa lui ªtefan Agarici. A avut casa Melinte cu 11 urmaºi, învãþãtorul Ion Lovin cu 8 urmaºi, Vasile

unde este acum casa învãþãtorului pensionar Mihai Bocan. A Bãlãnescu cu 8 urmaºi.

avut rang de postelnicel. I se zicea „Vãtavu Alexandru”, dupã Longevitate. Locuitori care au trãit de la 80 de ani în sus:

ocupaþia ce avea de administrator al moºiei Budeºti a lui Grigore - între 80 ºi 85 de ani: Ion Chirica 80 de ani (+2.III.1880);

Rizu. Zoiþa Roºca 80 de ani (+1882); Ion Butuc, 80 de ani (+I.1883);

139. Tãnase Barbãlatã. ªi-a avut casa mai întâi unde este Gheorghe Trifan 80 de ani (+1899); Ruxandra Cogãlniceanu 80

acum grãdina lui Ion Melinte, iar pe urma lângã pârâul ce trece de ani (+1900); Timofte Ciobotaru 80 de ani (+1903);

prin via din ograda lui Mihai Bocan. Paraschiva Bãlãnescu 80 de ani (+1909); Smaranda Parã, 80

140. ªtefan Argint. Era cãsãtorit cu o fatã din neamul de ani (+1915); dascãlul Ion Mardare 85 de ani (+1900); Ancuþa

Stoleru. A avut casa unde azi este casa lui Andrei ºi Petrachi I. Popa 85 de ani (+1915);

Bocan. - între 86 ºi 90 de ani: Grigoraº Agarici 86 de ani (+1897);

141. Ion Popa. Era fiul lui Vasile Popa, nepotul preotului Andrei Pivniceru 90 de ani (+1895); Chira Sârbu 90 de ani

Iancu Roºca. A þinut de soþie pe Ancuþa lui Vasile Iftene. Prin anul (+1899); Vasile Bãlãnescu 90 de ani (+1909); Margareta Trofin

1890, încã erau amândoi în viaþã. 90 de ani (+1910); Timofte Rusu 90 de ani; Grigoraº Agarici 90

142. Ion Cornea. A venit prin cãsãtorie din satul Duda, unde de ani; Maranda Enachi 90 de ani; Pavel Agarici 90 de ani; Ion

nu plouase de 7 ani. A avut casa de la vale de cea a lui Dumitru Cogãlniceanu 90 de ani; Ion Agarici 90 de ani; Maranda Enache

Cristea. 95 de ani (+1899); Gavril Arhire 95 de ani;

Dupã cum am arãtat, în anul 1856 au venit aici trei fraþi - între 96 ºi 100 de ani: Ecaterina Ursãcescu 100 de ani

Agarici, anume Lefterache, Ion ºi Iordache, toþi din Budeºti, în (+30.V.1876); Toma Diaconu 100 de ani (+12.XII.1876);

urma schimbului de pãmânt pe care aceºtia l-au fãcut cu Ecaterina Negroaiea 100 de ani (+1883); Ileana Stoleru 100 de

Dumitru Castroian. ªi-au fãcut case, cu ajutorul lui Dumitru ani; Costache Codrescu 100 de ani (+24.VIII.1894);

Castroian, pe locul unde au fost casele lui Ion Duduman ºi - peste 100 de ani: Margheoala Bãzgan 105 ani.

Iordache Roman Duduman, a cãror urmã se pierde dupã Morþi nãprasnice:

aceastã datã. Venirea acestor rãzeºi fruntaºi a fãcut ca din anul - Vasile Bocan a murit înecat la 14 Iunie 1876;

1859 mahalaua Bejenarilor sã îºi schimbe numele în mahalaua - Gheorghe Buhãescu, fiul lui Sava Buhãescu, a murit în

Agariceºti, cãreia sãtenii îi zic Agriceºti. anul 1860 din cauza exploziei pistolului pe care îl purta la brâu,

Stãpânitorii moºiei Popeºti, la 28 Decembrie 1856: în timpul când, fiind îmbrãcat cu „cerchescã” ºi „dulamã”, era în

1.Postelnicul Lefterachi Agarici cu 3 stânjeni; 2.Ion Agarici 5 st.; aºteptarea venirii nunþii unei rude;

3.Matei Agarici 3 st.; 4.Postelnicul Dumitrache Agarici 2 st.; - Vasile Iordache Popa a murit tãiat cu securea de P.

5.Iordache Agarici 2 st.; 6.Polcovnicul Alexandru 2 st.; Vorovei, la cârciumã;

7.Polcovnicul Gavril Popa 2 st.; 8.Ioan Melinte 2 st.; 9.Mihai - un þigan a murit împuºcat de Timofte Rusu în noaptea când

Trofin 1 st. ºi 4 palme; 10.Ioniþã Negrea 2 st.; 11.Gheorghe Popa a venit sã prade pe fraþii Pavel ºi Rãriþa Agarici, în timpul culesul

1 st.; 12.Toderaºcu Melinte 2 st.; 13.Vasile Codreanu 2 st.; viilor;

14.ªtefan Bãlan 2 st.; 15.Vasile Munteanu 1 st.; 16.Simion - Gheorghe Arhire ºi Neculai Câsu au murit spânzuraþi;

Stoleru 2 st.; 17.Vasile Buhãescu 2 st.; 18.Dumitru Paraschiv 2 - soþii Dumitru ºi Tinca Rãºcanu au murit în chinuri

st.; 19.Dascãlul Grigori 2 st.; 20.ªtefan Vorovei 1 st.; 21.Grigori groaznice, tãiaþi de tren în halta Curteni;

Vorovei 1 st.; 22.Ion Cristea 2 st.; 23.Vasile Agarici 1 st.; - Ion Buzdugan a murit spânzurat de sluga lui de o salcie,

24.ªtefan Chirica 8 st.; 25.Pavel Agarici 4 palme; 26.Vasile unde a fost puntea lui Codrescu, azi pod lângã gospodãria lui

Buhãescu 1 st.; 27.Gheorghe Agarici 1 st.; 28.Obrejoaea 2 st.; Enache; într'o altã versiune, a fost omorât de turci ºi pus cu

29.Toderoaea 1 st.; 30.Vasile Dascãlu 2 st.; 31.Vasile Vechiu 2 capul într'o scorburã de salcie lângã podul de la gospodãria de

st.; 32.Vasile Cãrare 3 st.; 33.Cozma Dughie 4 st.; 34.Gheorghe azi a lui Enachi;

Hanganu 3 st.; 35.Ion Bene 1 st.; 36.Andrei Costache Sârbu 1 - Vasile Stoleru a murit înecat, luat de curentul apei, în timp

st. ºi 4 palme; 37.Vasile Ciobanu 1 st.; 38.Gheorghe Stoleru 2 ce trecea peste puntea dintre gospodãria lui G. Iosup ºi hudiþa

st.; 39.Constantin Cehan 1 st.; 40.Ion Cãrare 1 st.; 41.Grigoraº de lângã gospodãria lui Vasile Stoleru;

Marta 1 st. ºi 4 palme; 42.Toader Munteanu 1 st.; 43.Dumitru - Vasile Gheorghiu a murit dupã ce ºi-a înfipt un cuþit în

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

51

inimã; logofãtul Drãghici Bogza, din care se trag pogorâtorii scriºi. ªi

- Grigore Codrescu a fost omorât în bãtaie de tinerii aceastã omisiune poate fi pusã pe seama trecerii timpului care a

Haralamb Parã ºi Ion Agarici. ºters din memorie acest nume, ca atâtea altele, rãmânâd doar

numele descendenþilor.

CAPITOLUL XVIII 3. La data de 2 Mai 1783 Dumitraºcu „logofãt de tainã”, a

SPIÞE DE NEAMURI întocmit o spiþã de neam „dupã arãtarea Agariceºtilor” (Anexa

3), care însã nu-i aratã pe toþi fii preotului Stratulat Agarici,

În trecut spiþele de neamuri se întocmeau cu prilejul pomeniþi în alte documente. Apoi este inexactã în ceea ce

certurilor ºi judecãþilor pentru pãmânt, pe baza unor documente priveºte pe Aftinia, cãci o gãsim pomenitã mult mai târziu, în anul

ºi informaþii culese de întocmitor. La unele vedem scrise, alãturi 1767, fãcând o danie, ori aici trebuia trecutã o femeie de prin

de numele urmaºilor ºi al rudelor, câtimea stânjenilor de pãmânt anul 1650, adicã pe Oltina.

ce se cuvenea fiecãruia, potrivit cu divizarea moºtenirii, iar la 4. Într'o spiþã de neam fãrã datã ºi fãrã autor, pe care o

altele vedem chiar ºi trecerile pãmântului de la unii la alþii prin bãnuim a fi fãcutã în jurul anului 1800, ne aratã pe cei trei bãtrâni

vânzãri, danii ºi cãsãtorii. Le mai gãsim ºi azi pe la unii din ai fostului sat Popeºti, anume pe Ionaºcu Ciorte cu urmaºii sãi,

urmaºii unor fruntaºi care au îndeplinit rolul de „vechil”, rol pe Nechifor Mustaþã ºi pe Movileanca. Credem cã a fost fãcutã

important, dar plin de greutãþi, adicã de susþinãtor cu prilejul de ªtefan Agarici sau de Vasile Agarici pentru a dovedi cã au

diferitelor judecãþi pentru pãmânt. Ele nu pot fi considerate drept de stãpânire de pãmânt din „bãtrânul Ciorte” (Anexa 4).

arbori genealogici, deoarece sunt incomplecte ºi uneori inexact 5. La 25 Decembrie 1804 un autor necunoscut a întocmit o

fãcute. spiþã de neam pentru urmaºii lui Antohi Giurgescu, din care

Am gãsit astfel de spiþe pentru unele neamuri din Curteni. vedem de unde se trage Maria, cãsãtoritã cu Neculai, fiul lui

Iatã care sunt acestea: Grigoraº Agarici (Anexa 5).

1. Cea mai veche spiþã de neam din Curteni, azi pierdutã, a 6. La 25 Iulie 1810 s'a întocmit o spiþã de neam de cãtre un

fost întocmitã în anul 1759 de vornicul de poartã Neculai autor necunoscut, din care vedem cã moºia Curteni avea 930 de

Racoviþã ºi pitarul Neculai Cogãlniceanu, pentru urmaºii lui stânjeni, iar a opta parte, adicã 115 stânjeni era repartizatã pe

Mihãilã Buznea. Întrucât aceastã spiþã este pomenitã de mai urmaºii lui Drãghici Bogza logofãtul (Anexa 6). Acestã spiþã a

multe ori în hârtiile vechi, am reconstituit-o (Anexa 1) pe baza fost folositã de medelnicerul Constantin Forþu în procesul sãu

acestui document(1) din 1759, Iunie 15, care dã lãmuriri asupra din 1815-1838 cu rãzeºii Agariceºti.

ei. 7. Tot la procesul din 1815-1838 s'a prezentat ºi o spiþã de

Comparând aceastã spiþã reconstituitã cu alte spiþe ºi neam, fãrã autor ºi fãrã datã (Anexa 7). Fãrã îndoialã, a fost

documente, vedem cã ea este exactã numai în ceea ce priveºte întocmitã în anul 1815 de medelnicerul Constantin Forþu. Ea

pogorâtorii din Bejan Buznea, strãbunul din Curteni al neamului prezentã urmaºii logofãtului Drãghici Bogza pânã la Constantin

Agariceºtilor, dar este vagã ºi inexactã în ceea ce priveºte Forþu, Lupu Agarici ºi ªtefan Agarici. În aceastã spiþã este

rudele pogorâtoare din ceilalþi doi fraþi Buznea, anume Vasile ºi prezentatã greºit originea neamului Buzneºtilor. În loc sã se

Lazãr. Cred cã inexactitatea este din cauzã cã a fost întocmitã arate cã acesta se trage din cea de a doua cãsãtorie a lui Busca,

dupã spuse ºi amintiri. De pildã, Ionaº, nepotul lui Lazãr, n'a fiica logofãtului Drãghici Bogza, cu Mihãilã Buznea, ea ne aratã

putut sã fie fiul lui Pavãl din Ciorteºti, ginerele lui Lazãr, ci a lui cã Buzneºtii se trag din Vasile Buznea, arãtat ca fecior al

Pavãl, fiul lui Lazãr, cãci altfel n'ar fi purtat numele de familie logofãtului Drãghici Bogza, ceea ce este inexact.

Buznea, ci trebuia sã-ºi zicã Ionaº Ciorte. La urmaºii lui Vasile 8. O spiþã de neam (Anexa 8), ne aratã urmaºii preotului

Buznea sunt arãtaþi numai o fiicã cãsãtoritã cu un om din Stratulat Agarici, fãrã datã ºi fãrã autor, pe care o atribui anului

Ciorteºti, deci cu un Ciorte, deºi documentele contemporane ne 1830. La aceastã spiþã fac trimitere alte spiþe întocmite mai

dau mai mulþi urmaºi. Apoi, Grozava, una dintre fiicele lui Bejan târziu.

Buznea, apare în alte documente ca fiind Anisia. Este posibil sã 9. La 23 Octombrie 1833, pitarul Ion Darghel, a întocmit

fi avut douã nume: unul de botez ºi unul de pseudobotez, douã spiþe de neam pentru urmaºii lui Chirilã Agarici din Popeºti.

procedeu obiºnuit în trecut, întrucât exista credinþa cã în acest Aceste spiþe au pecetea satului Curteni. Una este întãritã de

fel se alungã boala de care suferea. În alte spiþe de mai târziu postelnicul Grigore Cuza ºi semnatã de Andrii Duca, ªtefan

este trecutã „Mama Oprinei”. Agarici, Lefterachi Agarici, Vasile Agarici, Dinu Agarici, Trofin

2. O spiþã de neam, fãrã datã ºi fãrã autor, pe care bãnuim Croitoru ºi Grigoraº Agarici, iar cealaltã este întãritã ºi semnatã

cã a fost fãcutã în jurul anului 1759, ne aratã urmaºii lui Mihãilã de postelnicul ªtefan Agarici, Lefterache Agarici, Vasile Agarici,

Buznea, pânã la strãnepoþii acestuia (Anexa 2). Dinu Agarici ºi Trofin. Ambele spiþe sunt incomplecte pentru

Analizând aceastã spiþã, am gãsit cã ea conþine o urmaºii lui Chirilã Agarici. Bãnuim cã cea de a doua este o

inexactitate în legãturã cu soþia comisului Ionaºcu Ciorte. refacere a celei dintâi, la cererea semnatarilor (Anexele 9a ºi

Însemnarea de aici ne spune cã „Ionaºcu Ciorte a luat (de soþie) 9b).

pe aceastã fatã a lui Vasile (Buznea)”, ori ºtim sigur cã Ionaºcu 10. La 5 Aprilie 1837, Divanul Þãrii de Jos, la cererea

Ciorte a avut de soþie pe Varvara, fiica logofãtului Drãghici clucerului Ion Mardare din Huºi, în procesul sãu pentru pãmânt

Bogza ºi nu pe o fiicã a lui Vasile Buznea. Vedem cã „aceastã cu rãzeºii Agariceºti, hotãrãºte sã se întocmeascã o spiþã de

fatã” este veriºoarã cu Stanca, soþia lui Chirilã Agarici, ori Chirilã neamuri pentru solicitant. Spiþa s'a întocmit la 12 Aprilie 1837 de

ºtim sigur cã este nepotul de fiicã al comisului Ionaºcu Ciorte. vornicul de poartã Vasile Pilat. Ea porneºte de la Mihãilã

Rezultã o nepotrivire de timp ºi o imoralitate, cãci vedem cã Buznea, are pecetea satului ºi a fost iscãlitã de rãzeºii Ion

bunicul ºi nepotul au soþii douã veriºoare. Aceastã situaþie, greu Dascãlu, Eni Parã, Dinu Agarici, dascãlul Mardare, Neculai

de acceptat, o putem pune pe seama necunoaºterii realitãþii de Stoleru, postelnicul Grigoraº Agarici, Lefterachi Agarici, vechilul

cãtre cel care a fãcut spiþa de neam sau a dorinþei rãzeºilor de a- Vasile Cristea, ªtefan zet Toderaºcu Agarici. În lãmuririle din

ºi pãstra pãmânturile pe care nu le stãpâneau legal ori de a josul ei vedem cã Vasile Pilat a scris greºit anii 7015 ºi 7018 de la

dobândi pãmânt, prezentând justificãri false la anchete ºi la documentele lui Ieremia Movilã (Anexa 10).

judecãþi. 11. La 15 Decembrie 1837 Ion Iamandi a întocmit o spiþã de

Mai observam cã în aceastã spiþã de neamuri nu este arãtat neam pentru urmaºii lui Mihãilã Buznea, unde sunt trecute ºi

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

52

câtimile de stânjeni care revin fiecãruia. Spiþa are pus sigiliul Documente Curteni. 1945. (Manuscris). (1)Doc. XXVII.

satului Curteni ºi este semnatã de rãzeºii Vasile sân Lupu, Toma

Criste, Erei Iancu, Grigoraº Agarici, Alecsandru Agarici, Neculai ÎncheiereStoleru zet Toderaºcu, Miron, Ion Dascãlu (Anexa 11).

12. În Februarie 1844 s'a întocmit o spiþã de neam de În încheiere, voi face o apreciere generalã despre cãtre un autor necunoscut, pentru urmaºii lui Aniþa, soþia lui

viaþa de ieri ºi viaþa de azi din satul Curteni. Grigoraº Agarici, moºtenitori ai moºiilor Gugeºti, Orzeºti ºi Nu am întâlnit nici un bãtrân de aici care sã nu-ºi Burgheleºti din Þinutul Vasluiului (Anexa 12).

aminteascã din copilãrie sau sã nu spunã cã a auzit de la 13. O spiþã de neam fãcutã de postelnicul Dumitrache înaintaºi cât de frumos arãta altãdatã satul Curteni. Fãrã Agarici ne aratã dreptul sãu de stãpânire în Tãbãlãeºti, judeþul îndoialã cã bãtrânii îºi amintesc ºi de momentele mai puþin Vaslui, de la strãbuna sa Aniþa, soþia lui Grigoraº Agarici, fiicã a plãcute, cum de pildã, perioadele de secetã ºi de boli, frecãtura lui Trohin Burghelea din Tãbãlãeºti. Nu are datã, dar bãnuiesc de interese pentru pãmânt, dãrile împovãrãtoare ºi altele.cã este întocmitã în perioada 1840-1850 (Anexa 13).

Dacã privim tabloul satului Curteni, desenat de bãtrâni ºi de 14. O altã spiþã de neam, de asemeni, fãrã datã, dar care documente, vedem câmpul de arãturã bine parcelat pentru bãnuim cã este fãcutã tot în perioada 1840-1850, ne aratã cã pe fiecare culturã ºi ferit cu garduri de þarinã, imaºul împãrþit pentru soþia lui Neculai Agarici o chema Todosia ºi se trage din neamul fiecare categorie de animale, vatra satului bine pãzitã, drumurile Bosie din Buneºti, judeþul Vaslui (Anexa 14).ºi podurile reparate la timp. La oameni vedem cã ordinea ºi Am mai gãsit ºi alte spiþe. Pe toate le-am pus faþã în regulile sunt respectate cam de toþi, lãcomia unora abia dacã se faþã cu alte izvoare ºi am putut sã le vãd lipsurile. observã pe ici pe colea, biserica, ºcoala ºi primãria se bucurã de De pildã, nu corespund numele aceloraºi persoane cãci, respect ºi autoritate, iar bunul simþ, munca ºi bunãstarea sunt dupã obiceiul timpului, unii au avut câte douã nume, unul dat la prezente mai peste tot. botez ºi unul dat ulterior, poate printr'un al doilea botez, pentru a

Unii dintre autorii acestui tablou ne explicã cã toate acestea „scãpa de o boalã grea”. În altele nu am gãsit numele femeilor au fost posibile datoritã tradiþionalismului ºi conservatorismului care s'au mãritat prin alte pãrþi, cãci se considera cã ele au fost rãzeºilor. Ion Melinte, prin articolul „Cum e la noi în sat”, pe care înzestrate la cãsãtorie cu vite ºi bani de cãtre pãrinþi, iar în altele l-a publicat în anul 1918 în ziarul „Rãspunderea” din Huºi, ne am gãsit numai numele femeilor. Unele spiþe conþin doar pe spune cã satul arãta ca „o grãdinã bogatã, bine organizatã ºi înaintaºii apropiaþi, lãsând la o parte pe cei colaterali. bine aranjatã” datoritã existenþei primãriei la sat, unde primarul Inexactitãþile ies la ivealã la cei mai vechi înaintaºi, deoarece ºi sfatul sãtesc „nu aveau decât un þel-interesele propriei lor autorii spiþei, neavând la îndemânã documente, au primit date obºti”.din memoria altora.

Dacã ne uitãm la tabloul vieþii de azi, desenat de noi cei Deºi la întocmirea arborilor genealogici se iau 30 de ani care-l trãim, ºi-l comparãm apoi cu cel al vieþii din trecut, vedem între generaþii, totuºi aceastã cifrã nu se poate împãca în totul cu cã toate cele de odinioarã sunt în regres. Nu se mai þine seama realitatea cãci, de pildã, la o femeie care s'a cãsãtorit de douã de rotaþia ºi organizarea culturilor agricole, gardurile de þarinã sau de trei ori ºi a avut 8-10 copii, ba chiar ºi 14, în timp ce cel nu se mai fac, vitele, porcii ºi oile pasc de-a valma… ªi la unii mai mare dintre copii s'a cãsãtorit ºi a început sã aibã urmaºi, dintre oameni vedem unele scãpãri. Pe ici, pe colea, a început vedem cã aceastã femeie încã nu a mântuit de fãcut copii. De ca regulile ºi ordinea sã nu mai fie respectate de toþi, lãcomia sã aceea, urmaºii a doi fraþi nu apar întotdeauna pe aceiaºi ramurã prindã rãdãcini, sãrãcia sã se înfiripeze, ºmecheria, necinstea ºi de timp.brutalitatea sã încolþeascã, iar respectul parcã s'a mai rãrit ... Am mai constatat cã, odatã cu fãrâmiþarea suprafeþelor de Doar biserica ºi ºcoala au rãmas cu imaginea neatinsã din pãmânt prin împãrþirea lor între urmaºi, semeþia rãzãºeascã de trecut, iar ºtiinþa ºi tehnica îºi fac loc. a nu se încuscri cu cei mai sãraci ca ei s'a mai domolit, aceasta

Ion Melinte aratã, în articolul pomenit, cã azi „au zburat rãmânând doarã pe ici pe colea. În felul acesta familii nevoiaºe toate acele bune ºi frumoase realitãþi” din trecut, din cauzã cã au fost înglobate în familii bogate. În interesul adevãrului, am satul nu mai are primãrie ºi sfat sãtesc care sã îndrume obºtea. întocmit spiþele începutului neamurilor Bogzãºtilor (Anexa 15) ºi Nicolae Iorga, în articolul „Sã se refacã satul”, publicat în gazeta Buzneºtilor (Anexa 16), din care se trag aproape toate „Neamul Românesc” nr. 182/1918, în urma celor scrise de Ion neamurile din Curteni. De asemenei, am întocmit spiþele Melinte, aratã cã situaþia grea de acum din satul românesc este neamurilor Pãrãºtilor (Anexa 17), Roºculeºtilor (Anexa 18) ºi din cauza nimicirii unitãþii materiale, economice ºi politice ale Agariceºtilor (Anexa 19) care sunt cele mai mari neamuri de aici. satului, odinioarã liber ºi autohton, apoi criticã autoritãþile cã fac La nici unele nu le-am trecut câtimile de pãmânt.doar programe. Izvoarele pe care le-am folosit sunt spiþele vechi arãtate,

Eu cred cã diferenþele dintre cele douã tablouri sunt abateri documente de vânzare, de judecatã pentru pãmânt ºi de danie, care nu pot modifica acum esenþa lucrurilor de aici. Totuºi, ne pomelnice vechi de la bisericã, unele note lãsate de preoþii întrebãm care sã fie cauza acestor diferenþe apãrute peste timp: Vasile A. Ursãcescu ºi Costache V. Ursãcescu, dar ºi amintiri ale sã fie oare de vinã faptul cã acum satul nu mai are primar ºi sfat bãtrânilor. Aceste izvoare nu sunt întregitoare, aºa cã apar ºi care sã se ocupe de bunul mers al obºtii ?; sã fie oare de vinã unele lipsuri în spiþele pe care le-am întocmit. Mi-ar fi fost de politica guvernelor care fac doar programe ?; sã fie oare de vinã mare folos arhivele satului Curteni de pe când era condus de unele apucãturi mai puþin bune, care au pãtruns pe nesimþite aici vornic ºi de paznic, cele de pe vremea când Curteniul era de prin alte pãrþi ?; sã fie oare de vinã faptul cã unii au reuºit sã comunã ºi cele ale comunei Olteneºti din care satul Curteni face adune mai mult, iar alþii mai puþin ºi toþi aceºtia vor sã lase ceva parte, însã, din nefericire, toate au fost mistuite de foc.în urma lor ?; sã fie oare de vinã grija pentru ziua de mâine ?; sã A fost o muncã migãloasã, dar am satisfacþia cã urmaºii fie oare de vinã cele douã rãzboaie mondiale ? Cred cã este câte acestor familii vor afla multe despre strãbunii pe care îi tot ceva din toate acestea ºi poate cã mai sunt ºi altele. Ce ar trebui pomenesc, fãrã ca sã ºtie precis cine au fost ºi pe când au trãit.sã se facã pentru a aduce viaþa de altãdatã în Curteni ºi câþi ar

mai dori acest lucru ? Numai Bunul Dumnezeu ar putea sã mai Note:dea timpul înapoi ºi poate cã prea puþini s'ar bucura dacã acest (1). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului Curteni. lucru s'ar petrece !

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

53

Capitolul IV Dacã treburile mergeau bine, vornicii erau aleºi în continuare pe Organizarea administrativã încã doi sau trei ani.

Atribuþiile vornicului ºi ajutoarelor saleSatul Boþeºti este o aºezare naturalã provenitã din obºtea vechilor Vornicul satului era subordonat direct privighetorului de ocol ºi

bãºtinaºi care au trãit pe aceste locuri încã din epoca neoliticã. În acele ispravnicului de þinut, fiind pentru sat ca un fel de primar, aºa cum s-a vremuri, numele satelor se punea dupã toponimia localã, care s-a numit mai târziu. El avea urmãtoarele atribuþii:pãstrat în întregime ca o strãlucitã creaþie a poporului român. 1. administrative;

În alcãtuirea numelor topice, poporul român a dat dovadã de o 2. fiscale;mare putere de inventivitate, creând denumiri variate ca formã de 3. poliþieneºti ºi

1 4. judecãtoreºti.expresie, ca precizie ºi plasticitate precum ºi ca pitoresc.Unele sate ºi-au pãstrat numele vechi, stabilite iniþial, altele ºi-au

Atribuþiile administrativeschimbat numele, preluându-le pe cele ale stãpânilor, dupã cum ºi unii Sub raport administrativ, satele comunei Boþeºti au fãcut parte în stãpâni ºi-au luat numele de la satele ce le intrau în proprietate, dar

continuare din þinutul Vasluiului pânã în anul 1812. O datã cu alipirea pãstrându-se în felul acesta, peste veacuri, autohtonia toponimiei 2 Basarabiei la imperiul þarist, þinutul Fãlciului s-a redus cu teritoriul satelor locale.

7aferente pãrþii situate pe partea stângã a Prutului. De aceea, în urma Obºtea satuluiunei organizãri administrative, s-a extins în vest peste apa Crasnei, În satul feudal moldovenesc, stãpânii satului erau rãzeºii, care se

8conduceau singuri, organizaþi în obºtii þãrãneºti, în timp ce marii boieri ºi cuprinzând printre alte sate ºi satele comunei Boþeºti.mânãstirile erau stãpânii satelor de clãcaºi, ai cãror locuitori erau supuºi La 1820, în documente, satele Boþeºti ºi Gugeºti figureazã în

9 acestor stãpâni. þinutul Fãlciului, ocolul Crasna. În acest cadru administrativ, vornicul ºi Pãmântul obºtii þãrãneºti era împãrþit – în secolele XV-XVII ºi chiar colaboratorii lui supravegheau ca locuitorii satelor sã se ocupe în mod

mai târziu - în: vatra satului, unde se grupau gospodãriile sãtenilor, cu conºtiincios de gospodãriile lor; urmãreau ca muncile agricole sã se locuri limitate în jurul caselor ºi moºia satului, cu terenul agricol, format execute la timp; urmãreau sã se facã garduri ºi ºanþuri la þarinã pentru ca din fâºii înguste, denumite delniþe sau hlize, care mergeau din deal în vitele sã nu producã stricãciuni la culturi; pentru paza câmpului ºi pentru vale ºi erau situate în jurul vetrei din sat ºi era bine stabilit, pietruit sau evidenþa celor care intrau ºi ieºeau din sat, vornicul organiza la stâlpit, aºa cum era întãrit prin documente hotarnice. Acest teren era drumurile principale – „Poarta þarinei” sau „Poarta jitãriei.” Tot vornicul agricol sau ocupat cu fâneþe, pãºuni, pãduri ºi ape. alegea dintre locuitorii satului, un om vrednic, de preferinþã ºtiutor de

Hotarele erau fie naturale, adicã formate din culmile dealurilor, carte, care rãspundea de poartã. Acesta era jitarul. Jitarul avea grijã ca vãile apelor, fie artificiale, din ºanþuri, copaci etc., ca semn de hotar. poarta sã fie închisã ºi sã se deschidã numai la nevoie. Într-un registru, Toate aceste terenuri dinãuntru hotarului moºiei satelor formau jitarul þinea evidenþa celor care intrau ºi ieºeau din sat, iar vornicul, din proprietatea colectivã a întregii obºti, în timp ce proprietatea privatã era când în când, controla registru de evidenþã ºi lua mãsurile pe care le

10alcãtuitã din casa de locuit ºi din lotul din jurul casei, adicã grãdina ºi credea de cuviinþã.ograda. Din catagrafia de la 1845 reþinem ca responsabili la poarta þarinei

11Primii proprietari sau întemeietori ai satelor au fost bãtrânii satelor, din Porciºani pe Iacob ºi Toader Jitar, iar la Boþeºti pe Zaharia Jitar.adicã acei oameni de la care pleca spiþa de neam a celor legaþi de un Din informaþiile luate de la unii locuitori în vârstã am stabilit câteva

12anumit pãmânt. Pãmântului i se spunea: al bãtrânului… cutare. porþi ºi câteva nume de jitari.Sistemul se pãstra prin orânduirea juridicã cunoscutã sub denumirea de La Porciºani: la poarta dinspre schit a fost jitar Ioan Andronic, iar la obiceiul pãmântului. poarta dinspre Dealul Porciºanilor a fost jitar Toader Vraghie Jitaru. La

Membrii obºtii sãteºti îºi spuneau „megieºi”, oameni liberi, dar Boþeºti: la poarta din jos a satului, spre Blãgeºti a fost jitar Panaite legaþi de obºtea satului prin pãmânt. Stãpânirea pãmântului în colectiv Gavril, la poarta ce duce la Gugu a fost locuitorul Iacobuþ ªtefan, iar la

13 14sau individual, precum ºi îmbinarea armonioasã a acestor douã forme poarta din Dealul Dragalinei – Alexa Bucovineanu. La Gugeºti : la 3

de proprietate „reprezenta trãsãtura caracteristicã a obºtii satului.” poarta jitãriei dinspre cimitir era jitar Constantin Macovei, la poarta Cu trecerea timpului, populaþia sporea,alcãtuind grupuri dupã dinspre mãnãstire (Dealul Pleº) era jitar Nichita Jiºcar (jitar), iar la poarta

neamurile ce þineau de acelaºi bãtrân. În aceastã situaþie se produceau jitãriei din mahalaua de jos era Toader Bulat ºi Constantin Mândru.de cele mai multe ori dezechilibrãri în sânul obºtiilor sãteºti, care duceau Vornicul, prin ajutoarele sale, întocmea situaþia arãturilor ºi chiar la destrãmare, încãlcându-se astfel sistemul devãlmãºiei. Totuºi semãnãturilor, a întreþinerii culturilor ºi a recoltãrilor, pe care le comunica obºtiile s-au menþinut în decursul secolelor sub forma satelor rãzãºeºti, Ocolului, iar acesta, dupã centralizare pe sate, le raporta Isprãvniciei,

4ale cãror pãmânturi erau în indiviziune ºi formau obºtea rãzãºeascã. pentru ca, mai departe, ele sã ajungã la Departamentul agriculturii.Conducerea satelor în trecut Tot vornicul se îngrijea de pãºunatul vitelor, în care scop angaja

Din documentele vechi aflãm cã, în trecut, satele au fost conduse vãcari ºi ciobani pentru vitele ce se pãºunau în colectiv. În 1845, la 15de bãtrânii aleºi în obºtiile þãrãneºti. Porciºani, gãsim pe Ion Vacarie ºi mai târziu pe Enache Ioan Ciobanu.

Bãtrânii satelor reglementau raporturile dintre domnitor În sarcina vornicului cãdeau problemele legate de miºcarea (conducerea þãrii) ºi stãpâni (boieri, mânãstiri) pe deoparte ºi locuitorii demograficã a populaþiei, iar evidenþa stãrii civile a satului o þinea preotul satelor pe de altã parte. paroh în niºte registre numite „mitrici”, pentru naºteri, cãsãtorii, decese.

Sfaturile bãtrânilor au fost în fruntea satelor timp de sute de ani, cu În activitatea de þinere a evidenþelor în mitrici, preoþii erau uneori ajutaþi toate necazurile ºi bucuriile prin care au trecut satele noastre în decursul de dascãli.vremurilor. Alãturi de bãtrâni era vornicul, omul boierilor ºi vatamanul, Având în vedere rolul preoþilor, nu numai în þinerea unor evidenþe – împuternicitul din partea satului, ales de obºte în Sfatul bãtrânilor. cum ar fi mitricile - dar ºi ca intelectuali ai satelor, ca persoane cu

Bãtrânii satelor aveau rolul precumpãnitor în soluþionarea atribuþii judecãtoreºti, ca martori la hotãrnicii etc., socotim nimerit sã problemelor de interes obºtesc, bucurându-se de respect în faþa amintim mai jos numele unora care au fãcut aceste munci.locuitorilor pentru autoritatea, înþelepciunea ºi experienþa lor Atunci când satele se administrau singure, preoþii erau acei care îl recunoscutã. De aceea a rãmas zicala: „Cine nu are un bãtrân, sã-ºi ajutau pe vornic la întocmirea catagrafiilor, a lucrãrilor statistice ºi a cumpere” oricãror alte acte ºi documente cerute de cãtre organele administrative

5Regulamentul organic a menþinut funcþia de vornic , prevãzând ale vremii. Când pãmânturile rãzeºilor erau împresurate de boieri sau dreptul birnicilor lucrãtori de pãmânt de a-ºi alege dintre ei vornici la când aveau alte necazuri din partea stãpânilor de moºie care râvneau la conducerea satelor, precum ºi ajutoarele acestora, pacinicii sau bunurile oamenilor, preoþii erau acei care le scriau jalbele cãtre vatamanii. În executarea atribuþiilor sale, vornicul mai era ajutat ºi de Isprãvnicie sau cãtre Divan.

6oamenii înstãriþi, cu ranguri acordate de domnitor ºi care aveau O datã cu parohii dãm câteva date ºi despre biserici:pãmânturi în hotarele moºiei satului respectiv. Boþeºtii de Jos au construit bisericã în ograda Curþii, a cãrei urme

Ion Costache Enache

Monografia comunei Boþeºti- urmare din numãrul 71 -

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

54

s-au gãsit dupã anul 1945, cu ocazia unor sãpãturi întâmplãtoare. Pe controlul morilor ºi al cârciumilor, precum ºi realizarea pazei satului.locul unde a fost altarul s-au gãsit îngropate veºminte ºi obiecte de cult. Nu este lipsit de importanþã sã arãtãm cã rangurile de postelnici ºi

Porciºanii au avut biserica în Valea lui Glod, la extrema de sud a postelnicei, de polcovnici ºi polcovnicei, de cãpitani ºi altele erau moºiei, cam pe unde este astãzi casa fostului învãþãtor Tudose socotite ranguri de mici boiernaºi date de Isprãvnicie sau de Divan, care

16 îi împuternicea în executarea anumitor treburi deosebite în satele în Munteanu (Dobre). Pe acest loc s-a dezvoltat Boþeºtii de Sus,

care îºi aveau pãmânturile. Pentru a exemplifica, vom înºira – pe scurt – identificaþi ca rãzeºi amestecaþi cu elementul rãzãºesc din Porciºani, câteva din aceste ranguri cu împuternicirile lor. Cãpitanul asigura paza având moºie proprie „care începe din colþul zãplazurilor bisericii ºi în sus

17 satelor mãrginaºe ale þinutului, colabora cu vornicul la conducerea pânã s-au împlinit 160 de stânjeni. În anul 1881, rãzeºii din Boþeºtii de satului ºi era subordonat Isprãvniciei. Logofãtul conducea Cancelaria Sus ºi-au construit o bisericã din lemn, pe locul actualei biserici. Din domneascã, postelnicul avea funcþie în armata domnului, vameºul era cauza neglijenþei, biserica a ars la 30 noiembrie 1931. La 6 august 1935 însãrcinat cu încasarea taxelor de vamã, clucerul se ocupa de boþeºtenii au început o bisericã din piatrã, preot paroh fiind în acea aprovizionarea curþii domneºti, stolnicul era ºi el dregãtorul care purta vreme Mihai Grecu. Au terminat-o la 2 septembrie 1973, pe timpul de grija mesei domneºti (ºeful bucãtarilor) ºi alþii.parohului Bocãnescu. În anul 1885, Porciºanii ºi-au construit o bisericã

18 Legile dupã care se conducea statul erau proprii þinuturilor, din lemn, în vatra satului, pe dealul Mierlãnoaia. Prin contribuþia ocoalelor ºi satelor, fiindcã la început a fost perioada „obiceiului locuitorilor din Porciºani, în anul 1929 au demolat bisericuþa din lemn ºi pãmântului”. Mai târziu au apãrut legi statornicite ca: Regulamentul au construit o altã bisericã mai mare, din cãrãmidã, cu planul în formã de organic, Constituþia din 1863, cunoscutã ºi sub numele de „Statutul lui cruce ºi cu un turn pentru clopot, terminatã în aprilie 1932, sub preotul

19 Cuza”, pe baza cãrora s-a elaborat: Legea ruralã, Legea Mihai Grecu.învãþãmântului, Codul civil, Codurile de procedurã ºi altele care au În satul Gugeºti, actuala bisericã a fost ziditã din cãrãmidã, în însemnat modernizarea aparatului de stat la toate nivelurile. ograda Curþii, între anii 1818-1819, prin grija boierului Nicolae Dimache,

Atribuþiile fiscaleîn stil bizantin, având ferestrele prevãzute cu metereze, pentru a se În Þara Moldovei, pe timpul domniei fanarioþilor, administraþia, putea trage cu puºca. Marele istoric Nicolae Iorga a declarat-o

20 justiþia ºi fiscul constituiau instrumentele conducerii îndreptate împotriva monument istoric.þãrãnimii, pe care o sãrãcea pentru a-i îndestula pe turci, a-i îmbogãþi pe Au mai existat biserici mânãstireºti la schiturile Lieºti ºi Bodescu

33domni ºi a-i cãpãtui pe boieri. Regimul turco-fanariot a fost unul dintre supuse bisericii Sf. Spiridon din Iaºi, precum ºi o bisericã a schitului 21 cele mai crunte instrumente de jaf cunoscute în istorie. Funcþiile se Porciºani, subordonatã Episcopiei Romanului.

cumpãrau la licitaþie, din care cauzã, dacã preþurile se ridicau, aceasta Documentele vechi ne informeazã cã în locul numit „Þiganca” a se rãsfrângea asupra contribuabililor, adicã asupra þãranilor birnici. De fost o bisericã a satului Gugeºti, cu cimitir. Biserica a fost demolatã, iar aceea se spunea cã „opinca (þãrãnimea) este talpa þãrii.”cimitirul a fost mutat în anul 1892 de cãtre moºierul grec Pericle

Veniturile ce se realizau din impozite se împãrþeau pe cei trei Arghiropol. Actualul cimitir a luat fiinþã pe locul atribuit încã din anul 22 beneficiari, astfel: pentru turci – 35%, pentru domn – 25%, pentru boieri 1866.

34– 40%. Aceste procente reprezentau împãrþeala realizãrilor. Dregãtorii, Iatã ºi numele câtorva slujitori de la bisericile de care am vorbit ºi în afarã de lefuri, mai erau plãtiþi ºi din havaeturi, adicã o parte din care – alãturi de vornici – au îndeplinit ºi unele sarcini administrative. La

23 veniturile publice adunate din clãci ºi alte podvezi, precum ºi din diferite Boþeºti, în catagrafia din anul 1832 îi gãsim înregistraþi pe: preot datorii, amenzi etc.Constantin Geantã, preotul Grigore ºi preotul Grigoraº, precum ºi pe

La început, birul se percepea pe cap de familie. Din cauza cruntei cântãreþii Enache ºi Ionel Bãtrânu. În catagrafia din anul 1845 se exploatãri, birnicii fugeau dintr-un sat în altul, dintr-un þinut în altul, în înregistreazã preoþii: Grigore Busuioc ºi T. Stroiescu precum ºi dascãlii:

35 cãutarea unor condiþii mai puþin apãsãtoare. Dupã anul 1783, unitatea Vasile Maxenovici ºi Gheorghe Merlan. La Gugeºti, catagrafia din 1832 fiscalã de percepere a birului era aºa-numitul „liude”, compus dintr-un îi citeazã pe preoþii Iconomul Ioan Bosie, iconom Constantin Ioan ºi numãr variabil de birnici. Repartizarea birului pe liuzi a fost un prilej preotul Sachelarie Vasile, precum ºi pe diaconii; Iprodiaconul Grigorie ºi nesecat de acte arbitrare ºi de silnicii.diaconul Toader, iar dintre dascãli pe Constantin Pancu. În catagrafia din

Impozitele se percepeau de la oameni pe sistemul cislei, 1845, gãsim la Gugeºti pe preoþii:Vasile Bogos ºi Toader Cheºcanu, pe procedeul fiind cel pe care îl arãtãm mai jos.dascãlii Gheorghe Bogos ºi Constantin Nichita Cilibiu ºi pe dascãlii:

24 Birul era „aruncat” mai întâi pe sat. Vornicul, ajutat de bãtrânii Costache sin dascãlul Andrei ºi ªtefan Bogos.satului, repartizau acest bir pe fiecare liude, apoi obºtea adunatã – de La Porciºani, aflãm din documente cã înainte de anul 1832 au fost obicei duminica la uºa bisericii – fãcea cislã, punând asupra fiecãrui preoþii: Vasile Stroiescu ºi preotul Gherasim, iar în catagrafia din 1845 birnic o dare proporþionalã cu starea ºi puterea sa.sunt înregistrate vãduvele; Ilinca preot Stroescu ºi Ileana preot

Sistemul fiscal moldovenesc prevedea ca toþi locuitorii satului sã Gherasim. Tot la 1845, îl gãsim la Porciºani pe preotul Vasile Racoviþã, 25 fie solidari în achitarea sumei ce a fost „aruncatã” asupra lor iar birul sã împreunã cu dascãlii: Ioan Turbatu ºi ªtefan Racoviþã. Menþionãm cã

se încaseze în patru sferturi.preotul Vasile Racoviþã este cel care a pãstrat documentul de întãrire a Birnicii erau categoria fiscalã lipsitã de scutiri sau de alte avantaje. proprietãþii satului ºi moºiei Porciºani, dat de Petru Rareº la 12 mai

26 Prin fel de fel de motive ºi de privilegii, cam jumãtate din populaþia þãrii 1546.era scutitã de plata birului ºi de aceea, pentru birnici, plãþile deveneau Tratând în continuare despre atribuþiile administrative ale insuportabile.vornicului, amintim cã acesta mai era ajutat ºi de unii oameni cu ranguri,

În categoria scutelnicilor, adicã a celor scutiþi de bir, intrau boierii pe care, de asemenea, îi vom aminti cu ajutorul documentelor.cu neamurile lor, mazilii, preoþii ºi alþi dregãtori (care nu plãteau deloc) La Boþeºti, în anul 1832 gãsim la „priviligheþi” pe polcovnicul Ion urmaþi de unii care plãteau puþin, fiind scutiþi parþial. Numãrul Onceanu, iar la 1845, la polcovnicei, pe Nãstase Nuliuº, iar la postelnici

27 scutelnicilor ºi al posluºnicilor (servitori boiereºti sau mânãstireºti scutiþi pe Toader Pinte ºi pe Ioniþã Patraºcu.de bir), al diferitelor grade de boieri ºi al „tocmitorilor” (strãini aºezaþi pe La Gugeºti, în 1832, reþinem pe postelnicul ªtefan Berceanu, iar în bazã de tocmealã) era stabilit prin poruncã domneascã. Mai intrau în anul 1845, vãtaf pe moºia Cocoanei Catinca Dimache, pe Iordache rândul scutelnicilor ºi o parte din þãranii care aduseserã unele servicii Mândrescu. La Porciºani sunt înscriºi: cãpitanul Mateiu Popa ºi

28 boierilor precum ºi ruptaºii (oameni cu „ruptul”, adicã cu o dare fixã) care polcovnicul Ioniþã Brânzã tot în anul 1845.,

plãteau mai puþin, fiind de regulã cetãþeni strãini, veniþi ca negustori, Au mai fost ºi alþi boieri, vechi dregãtori, cu ranguri, care au trãit în

meseriaºi sau slujbaºi specialiºti, care lucrau pe bazã de tocmealã.satele comunei Boþeºti ºi îi ajutau pe vornici. Dintre aceºtia îi amintim pe

Dupã cum am mai arãtat, þãranii birnici nemai putând scãpa de 29câþiva: la Porciºani, în 1731, era logofãtul Miclescu ºi la 1818 logofãtul biruri, de crunta exploatare fiscalã, fugeau, uneori, dintr-un sat în altul,

Grigore Aliuºa, precum ºi Toderaº – Codreanu, postelnic ºi Ioniþã dintr-un þinut în altul ºi chiar mai departe în cãutare de condiþii mai 30Codreanu, vameº.omeneºti de trãit. Aceste miºcãri interne îngreuiau catagrafiile ºi

31 La Boþeºti, în 1803, gãsim pe Ioan Codreanu – clucer – ºi pe împiedecau desfãºurarea stabilitã a sistemului fiscal, fiindcã uºurarea 32Dumitru Codreanu, stolnic. celor fugiþi se fãcea în dauna celor rãmaºi.

Împreunã cu aceºti oameni care aveau ranguri ºi dregãtorii de Deºi birul era plãtit de toþi þãranii birnici, totuºi era o deosebire între domnie, dar aveau domiciliul la þarã, împreunã cu pisarii ºi grãmãticii þãranii clãcaºi ºi cei rãzeºi, care, alãturi de preoþi ºi mazili, plãteau o dare aleºi de obºtea satului ºi împreunã cu preoþii, vornicul þinea cancelaria fixã, spre deosebire de cei din satele boiereºti ºi mânãstireºti care sãteascã ºi realiza întreaga administraþie a satului. Adãugãm cã tot în plãteau birul fixat pentru sat repartizat pe liuzi ºi apoi pe birnici prin sarcina vornicului intra ºi grija pentru starea drumurilor ºi a podurilor, sistemul cislei.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

55

O sursã de venituri în bani erau „gloabele”, adicã amenzile pentru „sorocul indicat” erau aduºi cu forþa cu un „om gospod” (om domnesc) ºi cei ce aduceau pagube statului, boierului sau mânãstirii, precum ºi în acest caz pârâtul era obligat sã suporte ºi „treapãdul”, adicã

40pentru cei ce pierdeau procesele. Erau apoi deºugubinele, adicã cheltuielile de deplasare.amenzile pentru crimele de omor, care mergeau pânã la pierderea Sã menþionãm în continuare ºi câteva nume de preoþi care au fãcut întregii averi. parte din judeþele sãteºti de pe raza comunei Boþeºti. În anul 1832, la

Dar cel mai vechi „izvor” financiar în viaþa satului a fost „dijma” sau Boþeºti, preotul Constantin Geantã; la Gugeºti, preotul Ioan Bosie; la „zeciuiala”, adicã plata unei zecimi din venit, cãtre boier sau mãnãstire. Îi Porciºani, preotul Vasile Racoviþã.urma claca ºi prestaþiile. Dijma se percepea pe produsele pãmântului, În anul 1845, la Boþeºti, preotul Grigore Busuioc; la Gugeºti, pe vin, pe miere, pe cearã, pe oi, porci, pãsãri etc. Claca se efectua prin preotul Vasile Bogos; la Porciºani, preotul Vasile Racoviþã.diferite munci neplãtite prin învoieli ºi zile obligatorii de clacã. Prestaþiile Rãmâne sã urmãrim ce se întâmplã mai târziu, dupã înfiinþarea constau în executarea de transporturi cu mijloace proprii (cãrãuºie), comunelor, când în conducerea acestora vine un primar în locul tãiatul lemnelor în pãdure, predarea de cai în schimb pentru curierii vornicului satului.domneºti, precum ºi gãzduirea cãlãtorilor strãini.

Principala problemã care se punea atât pentru boierime cât ºi Dupã Unirea Principatelorpentru domnie era þinerea în ascultare a þãranilor ºi asigurarea Dupã unirea Principatelor Române au intervenit modificãri condiþiilor de exploatare a muncii lor. În acest sens, cronicarul Grigore importante ºi în ceea ce priveºte organizarea administraþiei de stat, Ureche scria despre acele vremuri:”Era un mare greu þãrii, iar boierilor le sector în care se produce o importantã ºi necesarã modernizare.

36pãrea bine, cãci mâncau fieºcare ºi aveau tot ridicãturi (scutiri).” Prin Decretul nr.1472, publicat în Monitorul Oficial nr.267 din anul Datoritã gravelor abuzuri, la 1756, sub domnia lui Constantin 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza statornicea cã satele având o

Racoviþã, s-a înregistrat o fugã masivã a þãranilor, fapt pentru care s-a sutã de capi de familie ºi o putere economicã proprie, formau comunã dat hrisov domnesc pentru bejenari, pentru cã multe locuri au rãmas independentã, iar satele mai mici, situate pe teritoriul aferent comunei –

37 în general de pe moºia respectivã – formau cãtune, care depindeau de lipsã de oameni ºi siliºti pustii.satul reºedinþã de comunã.

38 Cu înfiinþarea comunelor, satul îmbrãca o formã administrativã Atribuþii poliþieneºtimodernã, iar în noua organizare întreaga nomenclaturã ºi ierarhie Vornicul avea la dispoziþie organele de poliþie alese ºi organizate capãtã aspect nou. Ocoalele se reorganizeazã în subprefecturi, care dintre sãtenii birnici. Poliþia punea în urmãrire pe cei fugiþi, îi aducea în mai târziu iau denumirea de plãºi, instituþia numindu-se preturã, în sat ºi îi obliga sã-ºi achite dãrile. Supraveghea pe rãufãcãtori ºi îi fruntea cãrora se afla un subprefect denumit mai târziu administrator de controla pe cei veniþi în sat fãrã rãvaº de drum. Vornicul organiza potere plasã, apoi pretor. Isprãvniciile ºi þinuturile se organizeazã în judeþe, împotriva tâlharilor (din istorisirile celor în vârstã despre modul cum se instituþia denumindu-se prefecturã, care avea în frunte un prefect. În exercita aceastã atribuþie s-au inspirat copiii – pânã în zilele noastre – în comunã, în locul vornicului, se numea un primar, instituþia denumindu-organizarea jocului lor denumit „hoþii ºi potera”. Vornicul, prin organele se primãrie.sale de poliþie stabilite în mod expres, veghea ca în sat sã nu aparã vite

Prin legea din 1864, din satele aflate pe moºiile de pe actualul de pripas sau lucruri de furat. În general el urmãrea respectarea de cãtre 41teritoriu al comunei Boþeºti s-au format la 31 martie 1864 , douã populaþie a obligaþiilor orânduite prin legi sau cerute de organele

42superioare. comune: comuna Gugeºti cu un singur sat, având un numãr de 93 capi

de familie ºi o putere economicã corespunzãtoare; comuna Boþeºti, cu Atribuþiile judecãtoreºti satele: Porciºani, Tãlpigeni, Gãneºti ºi Mândreºti, care întruneau 205 În trecut, înaintaºii noºtri nu judecau dupã legi scrise. Judecata se capi de familie.

fãcea dupã o normã juridicã, bine gânditã, bine stabilitã ºi îndelung Primarul era ales de obºtea satului pe un termen de 2 ani, putând fi experimentatã, cunoscutã sub denumirea de „obiceiul pãmântului”. reales. El administra comuna fiind sprijinit în aceastã activitate de un Normele de judecatã se învãþau prin practicã de la bãtrânii satelor, se consiliu comunal format din trei membri. Comuna era reprezentatã în foloseau cu consecvenþã ºi se lãsau ca moºtenire urmaºilor. Organele toate ocaziile oficiale de cãtre primar, în atribuþiile cãruia intrau toate juridice erau cu chibzuialã alese de cãtre obºtile sãteºti ºi recunoscute treburile administrative ale comunei, sub îndrumarea ºi supravegherea de oameni. Þãrãnimea îºi câºtiga totuºi cu greu dreptatea, de multe ori sa întocmindu-se ºi bugetul de venituri ºi cheltuieli, baza materialã a hotãrârea „mai marilor” fiind arbitrarã. realizãrilor gospodãreºti ale obºtii. Tot el avea în grijã menþinerea ordinii

39 publice, asigurarea liniºtei ºi securitãþii cetãþenilor.Începând din anul 1832 în fiecare sat a luat fiinþã „Judeþele Conducerea administrativã a comunelor s-a perfecþionat, sãteºti”, cei ce împãrþeau dreptatea numindu-se „împãciuitori”,

stabilindu-se organele care, alãturi de primar, contribuiau la realizarea „pacinici”, „ sau „paºnici”. Aceºtia judecau pricini mãrunte ca: stricãciuni sarcinilor. Ajutorul de primar îndeplinea o serie de sarcini permanente ºi fãcute cu vitele prin grãdini, ogoare ºi fâneþe, mici neînþelegeri între el înlocuia pe primar atunci când acesta lipsea. Notarul, ajutat de alþi sãteni, între soþi, pãrinþi ºi copii, ispaºe (pagube fãcute de vite), funcþionari, þinea cancelaria comunei; perceptorul ºi agentul de împrumuturi neonorate ºi altele de acest fel.percepþie încasau veniturile înscrise în bugetul comunei.Judeþele sãteºti se compuneau, de obicei, din preotul satului ºi

În comunã, tot în interesul bunului mers al treburilor, mai erau: trei bãtrâni pricepuþi ºi cinstiþi, gospodari cu vazã în sat, aleºi de obºtea ºeful postului de jandarmi, factorul poºtal, apoi – mai târziu – agentul satului. Alegerea lor se fãcea pe termen de un an ºi avea loc într-o agricol, agentul sanitar, agentul veterinar, cantonerul etc. în funcþie de duminicã, dupã slujbã, la curtea boierului, în prezenþa acestuia sau a mãrimea ºi puterea economicã a comunei. La comunele reºedinþã de vechilului. Cu prilejul acestor alegeri se încheia un proces verbal semnat plasã mai funcþiona ºi un ocol agricol condus de un inginer agronom, de preot ºi de cei aleºi. Cei care nu ºtiau carte puneau degetul, apoi un medic veterinar, o secþie de jandarmi, un district care avea în autentificând prin amprenta digitalã actul respectiv. O copie din procesul grijã întreþinerea ºi repararea drumurilor, condus de un inginer sau de un verbal se înainta la judecãtoria þinutului.picher care avea în subordine pe cantonerii de la comune.Scopul principal al judecãþii efectuate de pacinici era împãcarea

Iatã câteva date referitoare la situaþia administrativã a comunei pãrþilor. Judeþele sãteºti nu judecau „cauzele criminale” cum ar fi: Boþeºti în decursul timpului. La 1872, Boþeºtii era centru de comunã. tâlhãriile, omorurile ºi nici pricinile privind averea mobilã ºi imobilã.Împreunã cu Porciºanii, Gãneºtii ºi Tãlpigenii întrunea o populaþie de La terminarea dezbaterilor, preotul încheia un act numit: „scrisoare 855 de locuitori. Gugeºti era o comunã cu un singur sat ºi un târguºor, de învoialã” sau „înscris de împãciuire” semnat de toþi pacinicii. Vornicul având o populaþie de 760 de suflete. La 1875, comuna Boþeºti apare cu satului, care nu fãcea parte din judeþul sãtesc, avea cuvânt greu în

43exercitarea atribuþiilor judecãtoreºti, mai ales atunci când pãrþile din 105 capi de familie iar la 1898 are o suprafaþã de 4551 hectare ºi o proces nu ajungeau sã se învoiascã. populaþie de 243 capi de familie, cu 1020 de suflete, din care 214

44Judeþele sãteºti aveau un caracter feudal, întrucât vornicul aducea contribuabili iar în anul 1909 despre comuna Boþeºti se menþioneazã 45la îndeplinirile hotãrârile ce se luau, doar cu aprobarea stãpânului ca având 266 familii cu 905 suflete. Despre Gugeºti aflãm cã la 1900

moºiei. era comunã ruralã, cu o suprafaþã de 2915 hectare ºi cu o populaþie de Domnitorii atrãgeau foarte des atenþia ispravnicilor cã locuitorii 175 capi de familie, cu 784 de suflete, din care 200 sunt contribuabili.

gãsiþi vinovaþi de anumite fapte, în special cei care sãvârºeau crime sau Bugetul comunei era de 2.670 lei. Suprafaþa pãdurilor ajungea la 46tâlhãrii la drumul mare, sã fie trimiºi în faþa Divanului. 828 hectare.

47De obicei, pârâtului i se înmâna „Cartea domneascã” prin care Dinamica ulterioarã a populaþiei indicã:devenea „volnic” a se prezenta la Divan. Cei ce nu se prezentau la - La 1912 comuna Boþeºti avea 1281 suflete iar comuna Gugeºti –

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

56

1029 suflete. În 1930 comuna Boþeºti întrunea 330 capi de familie ºi Alte atribuþii:1360 suflete, iar comuna Gugeºti avea 307 capi de familie ºi 1290 - întocmirea ºi urmãrirea executãrii bugetului comunei ºi al eforiei suflete. de pãºune; întocmirea conturilor de gestiune; þinerea evidenþei

populaþiei ºi a registrelor de stare civilã; þinerea evidenþei copiilor de 48 vârstã ºcolarã precum ºi a tinerilor ce trebuiau sã-ºi satisfacã stagiul Atribuþii administrative ale primarului

militar; întocmirea de acte patrimoniale; supravegherea activitãþii În cadrul atribuþiilor administrative, primarul era subordonat celorlalþi funcþionari comunali ºi altele.pretorului ºi prefectului. El întocmea bugetul comunei ºi urmãrea

Dupã 1944, când Partidul comunist român a devenit partid de executarea lui pe timpul exerciþiului financiar (1 aprilie – 31 martie, mai guvernãmânt ºi a pãºit cu paºi siguri la înfãptuirea reformelor menite sã târziu 1 ianuarie – 31 decembrie). Se ocupa de starea drumurilor, de statorniceascã alte reguli de convieþuire sociale, politice, culturale ºi întreþinerea ºi repararea lor, de întreþinerea, repararea ºi construcþia economice s-au desãvârºit ºi formele de organizare administrativã. podurilor. Se interesa ca locuitorii sã însãmânþeze întreaga suprafaþã Acestea s-au succedat naþionalizãrii principalelor mijloace de producþie, agricolã a comunei ºi sã întreþinã culturile. Se mai ocupa de construcþia reformei învãþãmântului, reorganizãrii armatei, înfiinþãrii miliþiei º.a.de ºcoli, dispensare, bãnci populare de credit etc. ºi de funcþionarea lor

Comitetele provizorii de la comune, plãºi ºi judeþe au fost urmate conform legilor ºi dispoziþiilor elaborate de ministere.de comitetele executive conduse de preºedinþi, cu deputaþi aleºi pe Totodatã acestuia îi revenea administrarea eforiei de pãºune ºi circumscripþii electorale pe timp de 5 ani, ca reprezentanþi ai poporului la întreþinerea izlazurilor pentru pãºunatul vitelor. În scopul creºterii conducerea ºi rezolvarea pe plan local a intereselor obºteºti.ºeptelului se preocuparea de selecþionarea rasei vitelor. Tot el întocmea

În 1950, comuna Boþeºti avea în componenþa sa satele Boþeºti, acte hotarnice ºi rezolva conflictele dintre cetãþeni privind fondul funciar. Gugeºti, Porciºani, Tãlpigeni ºi Gãneºti. Mai târziu Porciºanii, care s-au Avea în grijã supravegherea cârciumilor, prãvãliilor ºi atelierelor. El numit ºi Viiºoara a fost dezafectat din cauza unor calamitãþi naturale.controla buna funcþionare a morilor ºi cazanelor de fabricat þuica.

Din anul 1950 pânã în anul 1968, comuna Boþeºti-Gugeºti a fost Organiza recoltatul ºi treieratul. Urmãrea buna desfãºurare a subordonatã raionului Huºi, iar dupã 1968, conform cu legea adoptatã învãþãmântului ºi a ocrotirii sãnãtãþii. Oficia cãsãtoriile ºi semna toate de Marea Adunare Naþionalã din 16 februarie 1968, a intrat în actele de stare civilã. Supraveghea ºi controla activitatea tuturor componenþa judeþului Vaslui. În prezent, Consiliul popular al comunei funcþionarilor de pe raza comunei ºi rezolva toate cererile locuitorilor din Boþeºti este condus de un comitet executiv în fruntea cãruia se aflã un comunã.preºedinte al comitetului executiv, care poartã denumirea de primar. El era pe linie politicã ºi secretarul organizaþiei comunale de partid. Atribuþii judecãtoreºtiVicepreºedintele comitetului executiv ºi cei cinci membri, aleºi din La 11 septembrie 1860 apare Regulamentul administrativ privind rândul deputaþilor comunali, ajutau la conducere pe primar.judeþele sãteºti, regulament care prevedea ca satele cu peste 50 de

Treburile funcþionãreºti erau asigurate de un aparat format din: familii pot sã-ºi aleagã un judeþ sãtesc alcãtuit din preotul paroh, un secretar, agent agricol, agent veterinar etc.vornic, trei pacinici sau paºnici (un fruntaº, un mijlocaº ºi un codaº),

Toate atribuþiile sunt precizate prin legi de organizare.precum ºi un scriitor. Acest judeþ sãtesc, pe lângã îndatoririle judecãtoreºti ºi poliþieneºti, mai avea ºi obligaþia de a aduce la

49 Nume ce stãruie în amintireîndeplinire ordinile venite de la organele superioare.Din registrele de stare civilã din perioada 1896 – 1985 aflate în La 1876 judeþele sãteºti au fost înlocuite cu judecãtoriile comunale

arhiva primãriei comunei Boþeºti – Gugeºti aflãm urmãtoarele nume de formate din: primar, doi juraþi ºi secretarul comunei, care îndeplinea 50 primari:funcþia de grefier.

- Grigore Gh.Chetran 1896Mai târziu, în fiecare comunã a luat fiinþã sfatul de împãciuire, care - Vasile S. Mândru 1897avea ca scop sã examineze ºi sã aplaneze conflicte ºi abateri de micã - Mihalache Negrea 1897importanþã: certuri, insulte, injurii, loviri, stricãciuni fãcute cu vitele etc. - Victor Pantea 1897Activitatea sfaturilor de împãciuire a fost preluate de consiliile de - Grigore Gh. Chetran 1898-1900împãciuire care ºi-au încetat activitatea la 1 ianuarie 1969, când, potrivit - Petru Pantea 1901-1902legii nr.59/1968 iau fiinþã comisiile de judecatã.- Ion Pogângeanu 1903- Toader Negrea 1904Atribuþii fiscale- Ion D. Racoviþã 1904-1908În activitatea fiscalã se realizeazã un mare pas înainte dupã - Vasile Drãgãlinã 1909Unirea Principatelor, când se voteazã desfiinþarea privilegiilor de clasã

51 - Ion Gh. Târdea 1909-1910ºi stabilirea impozitelor dupã puterea contribuabililor. Pânã la 1867,

- Vasile Drãgãlinã 1910-1911încasarea impozitelor se fãcea încã de cãtre vornici, numiþi în acest scop - Leon Chihaia 1912-1913pe sate, sau de cãtre aºa numiþii subcasieri. Dupã aceastã datã, în - Ion D. Racoviþã 1913-1921fiecare comunã s-a numit câte un casier comunal ºi un agent fiscal, iar la - Manolache Hriscu 1921-19223-4 comune, care formau o circumscripþie financiarã, se afla un - Vasile Axinte 1922-1925perceptor. În amintirea celor mai vârstnici mai existã un Irimia - Gheorghe Pantea Pogângeanu – perceptor, un Gheorghe Ioniþã, perceptor, un Costicã - ªtefan Pasat 1925-1938 Vânãtoru ºi Vasile Botez – agenþi fiscali, un Terapont Iacob ºi Nicolae - Costicã Chetran din BoþeºtiCucu – casieri comunali ºi alþii.- Mihai CiobanuImpozitele din Moldova, în general, au suferit modificãri pânã în - Irimia Toma1901, când cotele au fost aºezate diferenþiat în favoarea þãranilor, iar în - Gheorghe Stroicescu1907 au fost reduse substanþial, în intenþia de a se încuraja constituirea - Costache Bejenaru 1925-1938 din Gugeºtiobºtiilor þãrãneºti.- Costicã Sanie O datã cu dezvoltarea economicã a þãrii, impozitele se diversificã,

creându-se impozite agricole, pe clãdiri, pe salarii, pe meserii, pe - Vasile Constantin 1925-1938 din Gugeºticomerþ, pe transporturi etc.- Ion Ioniþã 1938-1939- Culiþã Macovei 1940Atribuþiile notarului- Gheorghe V. Racoviþã 1945-1947Dupã cum am mai arãtat, în activitatea sa primarul era ajutat de - Dobre Decusearã 1947-1948notar, principalul „om de condei” al comunei, principalul om de acþiune. - Vasile Parasca 1948-1949Dupã anul 1865, când intrã în aplicare Codul civil al lui Alexandru Ioan - Neculai Broascã 1950-1968Cuza, atribuþiunile preotului în ce priveºte evidenþa stãrii civile a - Neculai Capmare 1968-1973oamenilor înceteazã, sarcina revenind unui „scriitor” al comunei care –

52 - Constantin L. Rotaru 1980-1983la început – s-a numit logofãt, iar mai târziu notar- ºi secretar comunal. - Costicã Al.Topciu 1983 -Notarul avea printre atribuþii întocmirea actelor de stare civilã, pe care le

contrasemna alãturi de primar, pe semnãtura cãruia se aplica sigiliul Din acelaºi registru aflãm ºi unele nume de notari ºi secretari primãriei (ºtampila).

comunali (cu atribuþii de notar):

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

57

- Vasile Rãºcanu 1896 – notar Crearea poliþiei civile, la noi, a fost statornicitã o datã cu punerea în - Vasile T. Stratulat 1896 – notar aplicare a Regulamentului organic, când organizarea pazei satului - Simion Mihordescu 1896 – ajutor de notar cãdea în sarcina vornicului. Dupã organizarea administrativã din 1864 ºi - Vasile Rãºcanu 1897 – notar înfiinþarea comunelor, atribuþiile privind paza au revenit primarului. Paza - Nechita Coºer 1897 – ajutor de notar era alcãtuitã din oameni din sat ºi era condusã de un „ºef de - Vasile Stratulat 1897-1898 – notar garnizoanã” care locuia în satul centru de comunã. La sate era un „ºef - Vasile Rãºcanu 1899-1900 – notar de cotunã.”- Vasile Stratulat 1900-1905 Sistemul de organizare a pazei în comunã era tot pe cãprãrii, cu - Hristea Perjescu 1906- secretar zece strãjeri, din care un cãprar, dar de data aceasta erau dotaþi cu arme - Grigore Batcu 1907-1910 – notar (care se pãstrau la primãrie), iar ºeful purta pistol. Dupã anul 1893, când - Ion N. Dumitrescu 1910 - notar a fost înfiinþatã prin lege jandarmeria, la fiecare reºedinþã de plasã a luat - Grigore Leonte 1910-1911 – notar fiinþã o secþie de jandarmi cãlãri, care avea misiunea sã inspecteze paza - Victor Gavrilescu 1912-1913 – notar ºi ordinea din comune ºi sate.- Ion N. Lãzãscu 1913-1915 – notar Dupã evenimentele din 1907, în fiecare comunã a luat fiinþã câte

54 - Iosif Gheþu 1916-1920 – notar un „post” de jandarmi comandat de un subofiþer ºi care era în - Pintilie Ghiban 1921 subordinea ºefului de „secþie” de la reºedinþa de plasã ºi comandantului - Costache V. Enache Ciobanu 1921-1938 de „legiune de jandarmi” de la judeþ. În atribuþiile ºefului de post de - Toader Darie 1938-1939 jandarmi intrau: menþinerea ordinii publice, apãrarea cetãþenilor ºi a - Gheorghe Pogângeanu 1939 – avutului acestora, urmãrirea hoþilor ºi criminalilor, arestarea ºi - Neculai Ilie 1940-1944 anchetarea celor gãsiþi în defect, verificarea ºi interogarea strãinilor, - Valeriu Sabadac 1945-1948 supravegherea cârciumilor ºi a hanurilor, precum ºi executarea oricãror - Neculai Cucu 1948 mãsuri unde se cerea „forþã”.- Jana Pruteanu 1949 Iatã ºi câteva nume de ºefi de post de jandarmi pe care vârstnicii - Gheorghe Cojocaru 1950 – secretar comunei îi mai pãstreazã în amintire: Olan Ioan, Ciºmileanu Vasile, - Mihai Cucu 1960 – secretar Moraru Ioan, Porcereanu Petru, Zosin Iosif, Agape Constantin, Hariton - Gheorghe Balþatu 1972 … Vasile.

Dupã anul 1945 s-a trecut la noi reforme ºi în aparatul Se observã cã unii primari ºi notari au funcþionat în mai multe administrativ ca ºi în celelalte sectoare de activitate. Astfel, în 1948

perioade ºi cã perioadele au fost de durate diferite. Un caz de înceteazã activitatea jandarmeriei din mediul rural (ºi a poliþiei din longevitate nu numai biologicã, dar ºi de longevitate în serviciu îl mediul urban) ºi ia fiinþã „miliþia popularã”, organizatã pe sistemul prezintã Terapont Iacob, om de 83 de ani, care ºi în serviciu a fost unul armatei.din cei mai vechi ºi mai straºnici slujbaºi ai primãriei. În afarã de alte Pânã în 1989 în comune funcþiona câte un post de miliþie condus munci pe care le-a avut anterior la primãria Boþeºti - Gugeºti, dar timp de de un subofiþer, care avea în subordine alþi lucrãtori, dupã nevoile de 32 de ani, de pe timpul când Iosif Gheþu era notar, Terapont Iacob a pazã ºi ordine ale comunei. ªeful postului de miliþie din comunã era îndeplinit funcþia de secretar, adicã din 1916 pânã în 1948. subordonat miliþiei judeþene, primarului comunei ºi comitetului comunal

În ce priveºte localurile în care primãria ºi-a avut sediul, trebuie de de partid (PCR).menþionat cã, la început, primãria nu a avut un local propriu ºi cã a Miliþia asigura liniºtea cetãþenilor din comunã ºi avutul acestora,

53funcþionat în case particulare. În anul 1864 când s-au înfiinþat ordinea ºi respectarea normelor de convieþuire socialã, asigura paza comunele, primãria comunei Boþeºti a funcþionat în casa boiereascã a avutului obºtesc. Lua mãsuri contra infractorilor, cãrora le încheia acte Smarandei Negruþ, situatã pe locul unde este amplasat astãzi de trimitere în judecatã. Totodatã miliþienii participau la viaþa comunei, ca dispensarul uman comunal. În anul 1908, Smaranda Negruþ a donat orice cetãþean al ei, putând candida ºi ca deputat. Iatã ºi câteva nume de comunei casa ºi terenul respectiv pentru a se construi un dispensar, ºefi de post de miliþie: Maftei Ioan, Forþu Gheorghe, Butuc Valentin, lucru care s-a realizat cu sprijinul doctorului Lupu, în condiþiile pe care le- Gheorghian Vasileam arãtat într-un capitol anterior.

În anul 1921, primãria funcþiona în rateº, fostul sediu al Mijloacele de transportCooperativei agricole de producþie, iar prin anul 1925, în casa Din cele mai vechi timpuri ºi pânã în prezent, pentru realizarea locuitorului Victor Nãstase. unor interese legate de viaþã ºi de gospodãria lor, oamenii de pe

De la Victor Nãstase, pentru un timp scurt, primãria a funcþionat din meleagurile comunei Boþeºti s-au deplasat pe jos pe drumurile de nou la rateº, pentru ca apoi, prin anii 1928-1929 sã se mute în clãdirea pãmânt ce legau un sat de altul, pânã la Huºi sau la Vaslui, aºa cum dispensarului, unde a funcþionat pânã în anul 1950, deoarece în acest procedau ºi alþi oameni de pe alte meleaguri.interval de timp comuna Boþeºti aparþinea din punct de vedere sanitar de Pentru deplasãri mai rapide, oamenii mergeau cãlare pe cai sau circumscripþia care îºi avea sediul în comuna Buneºti. foloseau cãruþele, calul fiind, de-a lungul veacurilor, mijlocul cel mai

În anul 1950, luând din nou fiinþã circumscripþia sanitarã din rapid de deplasare. Prin pãrþile locului a rãmas pânã în zilele noastre Boþeºti, iar localul fiind ocupat de primãrie, dispensarul a funcþionat în zicala „calul este gândul omului”, încercându-se sã se asemuiascã, într-casele fostei proprietãþi a preotului Grecu. Dupã scurt timp, dispensarul un fel, viteza deplasãrii cu calul, cu viteza gândului.s-a instalat în localul propriu ce fusese construit de la început pentru Pentru completarea ideii cã acest animal, calul, a jucat acest scop, iar primãria s-a mutat în localul vremelnic ocupat de întotdeauna ºi în împrejurãri diferite un rol deosebit de important ºi de dispensar, adicã în casele care au fost ale preotului Grecu, local în care apreciat mai adãugãm: cu el s-au fãcut arãturile, cu el s-a transportat funcþioneazã ºi astãzi. cele necesare traiului. Calul a purtat cavaleria în rãzboaie. Chiar în

primul rãzboi mondial de la 1916-1918, ºarjele de cavalerie de la Paza ºi ordinea Robãneºti ºi Prunaru, ca ºi altele de acelaºi fel, au fãcut cinste armatei Pânã la înfiinþarea jandarmeriei, paza ºi ordinea în sate era române prin vitejie ºi prin rezultate. Ca o tradiþie, deºi luptele cãlare nu

asiguratã de locuitori, care – în acest scop – erau împãrþiþi pe „cãprãrii”. mai erau de actualitate, arma cavaleriei a dãinuit pânã în zilele noastre. Numãrul cãprãriilor era în raport cu numãrul populaþiei satului. Fiecare Caii au purtat tunurile în luptã ºi „artileria cãlãreaþã” a luptat ºi în cel de al cãprãrie era formatã din zece oameni, toþi în vârstã de peste 18 ani; doilea rãzboi mondial. Calul transportã cele necesare traiului, dar tot aceºtia se numeau „strãjeri”, unul din ei fiind „cãprar”. Serviciul de strajã calul era acela care la parãzi ºi la nunþi era fala cãlãreþului ºi dãdea un se fãcea atât ziua cât ºi noaptea. Straja de zi se executa la niºte posturi aspect deosebit acestor sãrbãtori. În vremurile trecute, cocoanele, mai de pândã instalate de obicei pe locurile cele mai înalte, cum ar fi movile apoi ºi duducile marilor boieri ieºeau la promenadã cãlare, cãlãrind pe o sau culmi de deal, de unde pândarii trebuiau sã aibã o bunã vizibilitate ºea specialã, pe o singurã parte a calului, pe cea stângã (amazoane) spre sat, dar mai ales spre depãrtãri. În satul Boþeºti se fãcea pe Dealul sau se lãfãiau în landouri (trãsuri) luxoase purtate de cai mândri.Bâscu, la Porciºani pe Dealul Gornit, iar la Gugeºti pe Dealul Dorogan. Uneori la arat, dar totdeauna la efectuarea transporturilor de

55Scopul acestui serviciu de pândã era de a aprinde focuri pentru a da de poveri mai grele, se foloseau – de obicei – boii, în patru sau în ºase. Se veste despre aproprierea invadatorului: turci, tãtari º.a. Dupã ce foloseau mai multe perechi de boi atunci când se transportau batozele vremurile s-au liniºtit ºi s-au stabilit mijloace mai moderne de alarmã, pentru treier.serviciul de pazã sau de strajã se efectua numai noaptea. Carele ºi cãruþele erau construite din lemn. Doar pe roate aveau

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

58

trase câte o ºinã de fier; în rest, inclusiv osia erau meºterite din lemn mai cele înstãrite ºi dregãtorii plecaþi în misiune, cu interese oficiale.rezistent. Când þãranul pleca la un drum mai lung, de exemplu cu grâu Poºtalioanele foloseau drumuri bine alese, întotdeauna aceleaºi la Galaþi, îºi lua cu el – întotdeauna – ºi sculele necesare pentru ºi fãceau din loc în loc popasuri pe la hanuri, pentru diverse nevoi ale eventuale reparaþii, cât ºi o bucatã de lemn potrivitã. În drum, dacã i se cãlãtorilor sau pentru adãpatul sau hrãnitul cailor. Când drumul parcurs rupea osia carului, omul, singur, ºi-o meºterea, o monta ºi pleca mai era lung, la anumite puncte, denumite „poºte”, se fãceau opriri de duratã departe. Drumul la Galaþi, dus ºi întors, cu carul cu boi dura douã relativ mare, atât cât era necesar pentru schimbarea cailor, fiindcã aici sãptãmâni. În anii noºtri, locul cailor a fost luat de mijloace auto. Zilnic era ºi depozitul de cai. Distanþa între douã staþiuni de poºtã era de circulã un autobuz spre Huºi care deserveºte satele de pe traseul aproximativ 10.000 de stânjeni, adicã între 19 ºi 22 de kilometri ºi se Boþeºti – Gugeºti – Huºi. Pentru deplasãrile spre Vaslui, boþeºtenii numea tot „poºtã” (Se spunea: am fãcut trei poºte sau am mers cale de foloseau autobuzele care circulã pe traseele Micleºti – Vaslui, Boþeºtii trei poºte).fiind situat la o distanþã de doar 4 kilometri de Micleºti. Pentru deplasãrile Dupã apariþia trenurilor ºi organizarea modernã a poºtei au luat pe distanþe mai mari, oamenii din comuna Boþeºti folosesc trenul, fie de fiinþã oficiile poºtale ºi servirea populaþiei a început a se face prin factorii la Huºi, fie de la Vaslui, având în felul acesta o legãturã uºoarã ºi rapidã poºtali care distribuiau scrisorile, gazetele celor abonaþi, mandatele cu întreg restul þãrii. Sã amintim cã, mai rar, se foloseºte ºi bicicleta sau poºtale, iar în ultimii ani ºi pensiile.motocicleta, iar în ultima vreme ºi autoturismul proprietate personalã. Un mijloc rapid ºi eficient de comunicare a fost – de la apariþia lui –

Pentru a-ºi transporta cele de trebuinþã, oamenii noºtri au folosit în „telefonul”. La început telefonul era instalat la primãrii, preturi, prefecturi vechime traista sau ºi chiar gluga. Gluga care, de fapt este un obiect de ºi se folosea – deci numai în interesele oficiale. Mai târziu s-a instalat ºi îmbrãcãminte folosit pentru protejarea corpului contra ploii, zãpezii, a la unele întreprinderi, pentru ca astãzi sã devinã aproape indispensabil, gerului, era folositã ºi la dus poveri. Existenþa glugii în îmbrãcãmintea atât la oraºe cât ºi la sate, mulþi ºi din ce în ce mai mulþi particulari oamenilor de pe Columna lui Traian de la Roma, cât ºi de pe Tropaeum instalându-ºi telefoane la domiciliu.Traiani de la Adamclisi atestã vechimea acestui obiect de îmbrãcãminte La recensãmântul din martie 2002, în comuna Boþeºti (cu satele care exista în portul obiºnuit al vechii populaþii geto-dace. Belãºti, Gãneºtii, Gugeºtii, Tãlpigeni) existau 70 de gospodãrii abonate

Traista se purta ca ºi acum, în diferite chipuri: în mânã, cu baiera la radio, 34 la T.V. iar 187 aveau abonamente la telefoane.pe cap, pe umeri sau în bãþ pe umãr. În ceea ce priveºte distribuirea la domiciliu a scrisorilor, amintim

Cu sacul se transportau cantitãþi mai mari, în mod deosebit câteva nume de factori poºtali: Dumitru Lupu, cunoscut ºi sub numele cereale, purtându-se în spate, când era vorba de cantitãþi mai mici, sau de Moº Mitiþã, apoi Ion Ciobanu, Ludov Rotaru, ªerban ºi alþii.într-un vehicul, când era vorba de distanþe mai mari. De consemnat cã ºi sacul, aranjat în colþ, constituia uneori piesã de îmbrãcãminte, fiind pus Note:pe cap ºi atârnând pe spate pentru a proteja de ploaie pe þãranii aflaþi pe câmp la muncile agricole. 1. Constantin Botez ºi colab.,”Monografie istorico-economicã ºi

Tot în categoria mijloacelor de transport mai adãugãm barca ºi social culturalã. Rãzboieni-Valea Albã. Tipografia Bacãu, 1977 .luntrea, de care locuitorii satelor comunei Boþeºti se foloseau la 2. Gh. Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol.XVIII, pag.220transportul pe apã, fie al lor, ca persoane, fie al produselor lor, fie la 3. H. Stahl, „Satul devãlmaº românesc, vol.II, Bucureºti, 1959, pescuit. pag.57, 112, 175 ºi urmãtoarele.

4. Radu Rosetti, Pãmântul, sãtenii ºi stãpânii în Moldova”, Bucureºti, Cãile de comunicaþie 1907.Comuna Boþeºti nu a fost una din comunele care sã se fi bucurat 5. C. Cihodaru, „Contribuþii la cunoaºterea obºtei þãrãneºti în

de-a lungul vremurilor de ºosele pietruite ºi nici de drumul de fier. Din Moldova, în Revista „Studii ºi cercetãri ºtiinþifice”, seria Istorie, VII, cele mai vechi timpuri, comunicaþia între sate ºi pânã la centrele 1956, fasc.1administrative ºi economice s-a fãcut anevoie pe drumuri de pãmânt, 6. „Manualul administrativ al Principatelor – Moldova”, tomul II, croite de oameni pe acolo pe unde le-a venit mai bine ºi mai aproape. pag.676Este de la sine înþeles cã îndeosebi pe vreme de ploaie aceste drumuri 7. Alex. T. Obreja, op. cit.erau impracticabile. Distanþele pânã la ºoselele pietruite erau destul de 8. Alex.T.Obreja, op. cit.mari. Pânã la ºoseaua ce lega Huºii de Iaºi, prin Lohan, erau 16 9. Gh. Ghibãnescu, „Catagrafia satelor”, în Revista istoricã. T. kilometri; pânã la ºoseaua Iaºi-Vaslui erau 8 kilometri. Codrescu, 1935, pag.9.

În anii din regimurile trecute au fost încercãri timide de a se pietrui 10. „Manualul administrativ al principatelor – Moldova, Tom.II, ºoseaua dintre Boþeºti ºi Huºi, prin Stroieºti ºi apoi Tãtãrani, însã nu s-a pag.676.reuºit decât parþial. 11. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dosar nr.985, filele 15-19

Dupã 1948 reþeaua de ºosele pietruite s-a extins în întreaga þarã ºi 60-61.ºi, desigur, ºi prin pãrþile acestei comune. Astfel, s-a corectat traseul 12. Informaþii de la Alexe Toma (n.1891) din Porciºani.ºoselei Boþeºti – Gugeºti – Huºi (16 km.) ºi s-a împietruit, devenind 13. Informaþii de la Nicolae Manolache (n.1891), care ºtia de tatãl lui, astfel un drum practicabil ºi pe vreme de ploaie. S-a mai trasat, de Vasile Manolache, fost primar dupã anul 1864 ºi Terapont Iacob asemenea ºi reparat ºoseaua Boþeºti – Micleºti, spre Vaslui, distanþã de (n.1906), fost secretar al comunei Boþeºti – Fãlciu.8 kilometri, care s-a îmbunãtãþit prin aºternere de macadam. În prezent, 14. Informaþii de la Gh. I. Pogângeanu (n.1903), din Gugeºti.întreaga reþea de ºosele dintre Huºi ºi Tãtãrãni-Boþeºti-Micleºti este în 15. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dosar nr.985, filele 60-curs de asfaltare, ceea ce va asigura o bunã legãturã rutierã pe ºoseaua 61.Huºi-Vaslui ºi Iaºi prin Tãtãrãni, Boþeºti, Micleºti. 16. Informaþie de la Nicolae Manolache (n.1891) din satul Boþeºti.

Pentru deplasãrile pe distanþe mari, oamenii locului folosesc calea 17. Arhivele Statului Iaºi,Colecþia de documente, P.415/31feratã, mergând în acest scop fie la staþia Huºi, aflatã la o distanþã de 25 18. Arhivele Statului Iaºi, Administraþia Casei Bisericii, Anuar 1909, kilometri, iar de aici – prin Crasna, la linia Iaºi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, fie la pag.402.staþia Vaslui aflatã la o distanþã de 30 de kilometri. 19. Arhiva bisericii ºi informaþii de la locuitorul Alexandru Toma din

Nu sunt, deocamdatã, interese majore care sã determine Porciºani (94 de ani) preotul Dumitru Aursulesei ºi cântãreþul Al. construirea unei linii ferate care sã ajungã ºi la Boþeºti, însã deplasarea Cioarec.pe ºosele pânã la staþiile de cale feratã cele mai apropiate este facilitatã 20. Alex.T.Obreja, op. cit.– pentru cãlãtori – de cursele regulate de autobuze, de maºinile 21. N.Stoicescu, „Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi personale, ºi de ºoselele îmbunãtãþite. monumentelor medievale din Moldova”, Bucureºti, 1974.

22. Alex.T.Obreja, op. cit.Mijloace de comunicare 23. Arhivele Statului Iaºi, Tr.855, Opis 1011, Dosar 158 ºi Tr.1423, Opis Prin poºtã se transportau la destinaþie scrisorile particulare ºi 1619, Dosar 985.

corespondenþa oficialã. Corespondenþa specialã, mai ales cea care 24. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, Tr.858, fila 141-142 ºi tr.1423, fila 8-pornea de la domnie se transmitea prin ºtafete, oameni de încredere, 13.care pentru deplasare foloseau galopul calului. 25. Arhivele Statului Iaºi,Ibidem, Tr.1423, fila 60-61.

În vremurile vechi existau „poºtalioanele” sau „diligenþele” cu patru 26. Analele Academiei Române, vol.I, nr. 451 pag.500 ºi Gh. cai mânaþi de un „surugiu”. Cu poºtalioanele se transportau scrisorile Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol. XVIII, p.220.particulare, corespondenþa oficialã, se deplasau ºi persoane – mai ales 27. Arhivele Statului Iaºi, Tr. 885, Opis 1011, Dos.158 ºi Tr. 1423, Opis

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

59

1619, Dos.985. 42. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1785, Op.2035, Dosar 39, fila 166-16728. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dos.985, fila 60-61 43. „Buciumul romîn, foaie lunarã”.29. Arhivele Statului Iaºi, Colecþia de documente P.414/51 44. Gh.Lahovari ºi colab., „Marele dicþionar geografic al României”, 30. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P.411/34. vol.I, pag. 570.31. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P. 414/215. 45. Arhivele Statului Iaºi, „Administraþia Casei Bisericilor, Anuar 1909, 32. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P.416/85. pag.420.33. C. ºi Dinu Giurãscu, Istoria românilor, Editura Academiei, vol. III, 46. Gh. Lahovari, „Marele dicþionar geografic”, vol.III, pag.660-661.

p.7 47. Recensãmântul din 1930 cu referire la 1912.34. Ibidem, pag.708-709. 48. Arhiva primãriei comunei Boþeºti, dosar nepaginat.35. Ibidem, pag.711. 49. Manual administrativ al Principatelor Moldovei, Tomul II, pag.676.36. Grigore Ureche, „Letopiseþul Þãrii Moldovei.” 50. Enciclopedia Românã, vol.I, Administraþia localã.37. Constantin ºi Dinu Giurãscu, „Istoria României”, Editura Academiei 51. Ibidem, Capitolul Administraþia localã.

Române, vol.III, pag.450. 52. C. Gonciariu, „Revista Arhivelor” nr.1/1956, Bucureºti, pag.7 – 38. ªtefan Ciudin, „Monografia comunei Tãcuta, Editura Litera, 1980. Judeþele sãteºti din Moldova ºi arhivele lor; Enciclopedia României 39. Prof. Bujoreanu, „Manualul administrativ al principatelor Moldovei” – Administraþia localã, vol. I, pag.30.

tom.II, pag.676. 53. Informaþii de la Terapont Iacob (n.1906) din Boþeºti.40. „Cercetãri istorice 1978-1979”, pag.359, Biblioteca Academiei 54. Informaþie de la Terapont Iacob (n.1906) fost secretar al comunei

RSR L.II/82 timp de 32 de ani.41. Data înfiinþãrii comunelor coincidea cu începutul anului financiar, 55. A se vedea urãturile de Anul Nou, precum ºi versul din pastelul lui

care pe atunci se întindea de la 1 aprilie la 31 martie a anului Vasile Alecsandri intitulat „Plugurile”: „Doi plãvani în câte ºase trag, urmãtor. se opintesc în juguri.”

Câteva toponime istorice mai puþin obiºnuite în Depresiunea Elanului

Teodor Hardon

Valea Elanului, zonã mirificã ºi încã plinã de mistere, în cuprinsul Ion Vornic satul Spãrietului, la obârºia Dobromirei. Satul a fost între

cãreia istoria se îngemãneazã la tot pasul cu legenda, dispune de o Pãdureni (fost Cârligaþi) ºi mun. Huºi. Satul a dispãrut în sec. al XVIII-

bogatã ºi variatã paletã toponimicã pe care populaþia a pãstrat-o cu lea, fiind menþionat la 1775 ca siliºte în þin. Fãlciului ºi apoi ca moºie

sfinþenie în pofida numeroaselor încercãri arbitrare ale unor potentaþi pânã la 1839. Pârþeºti, pe Sãrata, atestat în 1528, martie 15, când

ºi autoritãþi de a opera modificãri, sau de a impune toponime noi, Petru voievod, domnul Moldovei întãreºte nepoþilor lui Sin vistier

denaturând adevãrul istoric. Vom prezenta în cele ce urmeazã dreptele lor ocine din dreptele lor urice mai mult sate printre care ºi

toponimele care ºi-au menþinut forma iniþialã, fãcând totodatã ºi unde este Pãtru Pârþea la gura Sãratei... (doc.nr.234 în D.I.R. veacul

sumare relatãri asupra atestãrii ºi sensului lor. Criteriul de prezentare XVI, vol.I, p.266). O altã menþiune a satul Pârþeºti, dateazã de la 1531,

va fi direcþia de orientare N. cãtre S. martie 20, când Petru voievod întãreºte cumpãrãtura fãcutã de Dan

Berhoieºtii, fost sat pe pârâul Berehoi, la S.E. de satul Plotoneºti, Furdui Seliºtean pe jumãtate din satul Pârþeºti de la gura Sãratei, unde

com. Dimitrie Cantemir. La început a fost menþionat ca Seliºtea lui a fost Petru Pârþea de la fratele lui, Fetion Seliºteanul care... acmu este

Berevoi, pe Elan ºi a fost întãritã lui Cernat Ploscar ºi fratelui sãu, cãlugãr ºi se numeºte Tudor, pentru 275 zloþi tãtãreºti... (doc.nr.299

ªteful, 1448 (6956) iulie 15 (D.R.H.A. Moldova, vol. I, doc. 280, pg. din D.I.R.A. Moldova, veacul XVI, vol.I, p.333). O altã menþiune

398). dateazã de la 1555 (7063), aprilie 30, când Alexandru Lãpuºneanul

La 1484 (6992) mai 14 apare cu numele de Berivoeºti, seliºte pe voievod întãreºte mai multora ocina în satul Pârþeºti, la gura Sãrãþii...

Sãrata fiind vândutã de ªtefan Cernãtescu lui Ion Parava ºi Tatul înºtiinþare facem prin aceastã carte tuturor cui vor cãuta asupra ei sau

Berivoescul pentru 37 zloþi tãtãreºti (Idem, doc.261, pg.399-400). o vor auzi cetindule precum au venit înaintea noastrã ºi înaintea

Toponimul Berevoieºti cu derivatele sale Berhoeºti, Berivueºti, pare boierilor noºtri sluga noastrã Furdui Sãliºteanul ºi de a lui voie, de nime

sã fie de origine ardeleanã, mai precis din Þara Fãgãraºului ºi a sâlit, nici asuprit ºi-au vândut driaptã a lui ocinã ºi moºie... din

pãtruns în Depr. Elanului prin oierii transilvãneni care s-au statornicit giumãtate de sat din gura Sãrãþii, unde a fost Petru Pârþea ce se

aici, fiind atraºi de întinderile mari acoperite cu pãºune ºi de bãlþile numeºte Pârþeºtii, din giumãtatea cea din gios; aceea o au vândut

numeroase ale Elanului ºi Prutului care constituiau în acelaºi timp slugilor noastre lui Lazor ºi lui Ion Picul ºi Popºii ºi lui Toader Odochiei

locuri prielnice de iernat pentru turmele lor. În 1796 devenise iarãºi ºi Naste ºi Oancei ºi lui Toader, drept una sutã ºi cincizeci zloþi tãtãreºti

siliºte în þinutul Fãlciului. (Tez.top.A. Moldova, vol.I, partea 1, pg.76). (doc.nr. 74 din D.I.R.A. Moldova, veacul XVI, vol.II, p.81). Satul

Futileºtii, Futeleºtii, Futileasa, fost sat pe Elan în partea de sud a Pârþeºti a dispãrut de prin sec.al XVII dar toponimul se mai foloseºte

satului Hurdugi, com. Dimitrie Cantemir, atestat la 7147 (1639), aprilie încã ºi azi. Vârâþii, fost sat ºi moºie lângã satul Lunca veche, com.

1, când s-a întãrit lui Stratulat sulgerul, cumpãrãtura ce a fãcut cu 20 de Lunca Banului atât satul cât ºi moºia au fost ale Episcopiei Huºi. La

ughi de la Medelean în satul Feteleºtii, pe Elan, la þinutul Fãlciului (Gh. 1851 satul se numea Vârâþii Episcopiei. Satul Vârâþi a fost înglobat în

Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol. III, pg.329). În 1673 (7181), satul Lunca în 1887. Toponimul Vârâþi se foloseºte foarte rar, fiind pe

ianuarie 17, Duca Vodã dã câºtig de cauzã Nastasiei Pãvãloaie în cale de dispariþie. Cãcãceani, fost sat pe pârâul Sãrata, þinutul

pricina de pãmânt din Futileºti pe Elan ot Fãlciu... cu ficiorii lui Fãlciului ºi întãrit lui Toader sulgerul de cãtre ªtefan Tomºa, voievodul

Medelean cãlugãrul... s-au pârât de faþã înainte domniei mele Moldovei în 1613 (7122), decembrie 3, (doc.nr.233 din D.I.R. veacul

Nastasia Pãvãloaie de la Pojorãni cu Vasilie ºi cu soru-sa Marica XVII, A, Moldova, p. 147). Satul a mai fost cunoscut ºi sub numele de

ficiorii lui Medelean cãlugãrul pentru giumãtate de sat de Futileºti ce Cãcãceri, situat la S de satul Pogãneºti, com. Stãnileºti. La 1845 era

iaste pre Elan, la þinutul Fãlciului (Gh.Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, considerat siliºte a moºiei municipiului Huºi. În prezent, toponimul se

vol.V, pp.318-319). Futileasa moºie, þin. Fãlciului, de la 1786 pânã la foloseºte foarte rar. Todireni (Ungurenii), atestat la 1535 (7043) martie

1862 în 1975 am cules de la Ion Botezatu în etate de 76 de ani, din 22, Huºi, când s-au întãrit unui Gliga trei pãrþi din satul Ungureni... de

satul Hurdugi toponimul Futuleasa sau Râpa Savei satul fiind dispãrut partea aceasta a Prutului, în Fântâna la Sãrata pe partea cealaltã a

de prin mijlocul sec. al XVIII-lea. Speriaþii (Spãrieþii) fost sat pe pârâul Sãratei dinspre Prut... În momentul de faþã satul Todireni mai numãrã

Sãrata, la S-E din satul Leoºti, com. Pãdureni. Satul Speriaþi, devenit doar câteva gospodãrii ºi este cãtun al satului Ivãneºti, com. Pãdureni

din sec. al XVII-lea Spãrieþi, a fost atestat la 1429 (6937) iunie 3, când (fost Cârligaþi). Toponimul este de origine ardeleanã ºi poate fi pus în

Alexandru cel Bun voievod întãreºte lui Lazãr, Staciul ºi Costea, fiii lui legãturã cu oierii din Transilvania stabiliþi pe aceste locuri bogate în

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

60

pãºuni naturale în urmã cu secole. Þãpeni, fost sat pe Elan, la Vest de Vistieriei Moldovei din anul 1816, Ed. Acad. R.S.R., Iaºi, 1979, p. 84,

satul Stuhuleþ, com. Berezeni, atestat la 1572 (7080), ianuarie 31 Supliment al Anuarului de Istorie „A. D. Xenopol”). În 1833 era sat în

(doc.nr.9, p.5, în D.I.R., veacul XVI, vol.III). Satul a fost dãruit de Ocolul Elanului, iar în 1838 a fost înglobat în satul Hoceni, com. cu

Tãnase, fiul lui Cociaga, vãtaful Golãi. A fost înglobat în satul Stuhuleþ acelaºi nume. (Tez. top. al României, vol. I, partea 1, p. 256) 1742,

la 1846. martie 9, Carte de scutire pentru vitele ºi oamenii de la Câºla lui Celebi

Horgeºti, Horjãºti, sat ºi moºie, þinutul Fãlciului, la vest de satul Zade Ismail, de pe Elan din þinutul Fãlciului (doc. nr. 35 în Condica lui

Urdeºti, com. Dodeºti, jud. Vaslui, atestat la 8 decembrie 1695, când Constantin Mavrocordat de Corneliu Istrati, vol. II, 1986, Univ. „Al. I.

Antioh Cantemir, voievodul Moldovei, întãreºte vel vistiernicului Cuza”, Iaºi, p. 20). Let 7250 (1742), martie, 9. S-au dat carte gospod

Iordache Ruset stãpânirea pe pãrþi din siliºtele Pâhneºti, Horjãºti ºi pentru câºla ce este pe Elan în þin. Fãlciului a dumisale Cuciuk, Celibi

Tãntãeºti, þinutul Fãlciu. zade Ismail efendi sã scuteascã 30 de liuzi ºi 500 de vaci cu boi ºi 500

Horãgeºti (Horãºti). Un sat Horãºti ºi un altul, ªtefeºti, au fost în cai cu iepi ºi 260 stupi ºi 3000 oi, pe cum scrie carte cea vechi care s-a

vecinãtatea satului Urdeºti. În 1853 Urdeºtii au inclus seliºtea scris mai înapoi. Tot în aceeaºi zi se comunicã vel cãpitanului de Codru

Busteºti, iar în 1855 au inclus ºi siliºtele Horãºti ºi ªtefeºti. Pentru cã s-a permis pãstorilor lui Cuciuc Celebi zade care s-au mutat la

prima oarã, toponimul Horga, Horgeºti... unde a fost Horga... apare în Viltoteºti din cauza tulburãrilor, sã revinã la locul lor de mai înainte

actualul judeþ Bacãu atestat la 1442 (6950) aprilie 5, când Ilie ºi ªtefan (Condica lui Const. Mavrocordat de Corneliu Istrati, vol. I, p. 136). La

voievozi întãresc lui Miclãuº Rãspop trei sate printre care ºi Horgeºtii 12 aprilie 1742 s-a trimis porunca clucerului Scarlatache sã restituie

...unde a fost Horga... (doc.nr.220 din D.R.H.A. Moldova, vol.I, p.310). oamenilor de la Câºla Samaºirului boii luaþi pentru bir la banii steagului

Antroponimul Horga derivã din maghiarul Horgas care înseamnã (Id, p. 166). Tot în aceeaºi zi s-a dat carte oamenilor de la Câºla

„Strâmb”. Un sat Horga a fost ºi pe pârâul Bogdana, lângã Tunseºti, Samaºirului, sã nu plãteascã dãri pentru o plutã de cherestea (Id., p.

com. Bogdana, jud. Vaslui, întãrit lui Sima Tunsul ºi lui Baloº Horgescu 167). Un document din 1739 scuteºte de dãrile pe vite pe oamenii de la

la 1453 (6961) iunie 12 (doc.nr.32 în D.R.H.A. Moldova, vol.II, p.48). Câºla Samaºirului, de pe Elan, 1739, iunie 3, - Io, Grigore Ghica

Un Danciu Horga era în 1546 stãpânul unei moºii pe valea Elanului voievod din mila lui Dumnezeu, domn al pãmântului Moldovei, Facem

(Epureni-500 de Ioan M. Bãlãnescu, 1995, p.194). O legendã localã ºtire cu aceastã carte a domniei mele, pentru 20 oameni ce sânt la

pune întemeierea actualului sat Horga, com. Epureni, jud. Vaslui, pe Câºla Samaºirului, de pe Elan care este a dumisale Cuciuc, celebi

seama unui Ioan Horganu mare proprietar de oi care ar fi venit din zade Ismail efendi ºi pentru bucatele dumisale ce are acolo la Câºla ºi

Nord, poate din Horgeºtii (Horãºtii) de lângã Urdeºti, pe la 1735 ºi sã pãºuneze pe locul þãrii pânã la 3000 de oi, ºi pân la 500 vaci cu boi ºi

împreunã cu douã familii Maftei ºi Pãsãricã a pus bazele noului sat pân la 500 de iepe cu cai ºi pân la 260 de stupi. Iatã cã domnia me

Horga, cel de astãzi. În Condica Liuzilor din octombrie 1803, satul pentru voia dumisali Ismail efendi, am iertat pe aceºti oameni ºi bucate

Horga nu apare. Abia dupã 13 ani, adicã la 1816, în Condica Visteriei de toate dãjdiile, nici un ban sã nu dea, nici pentru bucate nici pentru

Moldovei, satul Horga este menþionat pentru prima datã cu 35 de liude oameni. Aºijderea ºi doi prisãcarice vor fi la acei stupi iarãºi sã fie în

adicã 150 locuitori (Ioan M. Bãlãnescu, Epureni-500..., p.100). pace ºi iertaþi de toate dãrile ºi angariile, aºijderea ºi feciorii acelor

Peicani, sat com. Gãgeºti, jud. Vaslui, pe stânga râului Elan, la n-e. de oameni, ce vor fi holtei, hârtii sã nu dea. ªi pentru ca sã fie aceºti

satul Giurcani. Satul apare pentru prima datã la 1820 ºi se presupune oameni cunoscuþi dintr-alþii, li s-au dat ºi peceþi roºii pe feþe, ca oricând

cã ar fi fost întâi pe valea pârâului Hulubãþ, afluent al Elanului la punctul s-ar întâmpla sã iasã hârtii pã þarã, ei sã aibã pace. Drept aceasta,

Berbeceni, mai precis pe locul numit încã Matca sau Lunca Peicanilor. poruncim domnia me tuturor celor ce veþi umbla cu slujbele mele la

Toponimul este atestat ca moºie în 1742, iulie 25, când se scrie acel þinut, toþi precum poruncim sã urmaþi, ca cine le-ar fi fãcut cât de

stolnicul Neculai Jora, sã cerceteze o pricinã de moºie la Peicani, puþinã supãrare peste cartea domniei mele sã vor pedepsi cu urgie.

þinutul Fãlciului... Let 7250 (1742), iulie, 25. O carte s-a scris la Neculai Let 7247, iunie 3 dni (doc. nr. 1350 în Condica lui Const. Mavrocordat,

Jora vel stolnic i la vel cãpitanul de Codru, ca sã ia sama jalobii lui vol. III, 1987, pp.124-125). Termenul „câºlã” este de origine turcã ºi

Iordache Oltenescul ºi a fraþilor sãi, carii au pricinã cu Gavril Lambrino înseamnã aºezare temporarã pentru vite ºi oameni cu toate anexele

pentru moºia din Peicani, ce este la Fãlciu (Condica lui Constantin necesare; adãposturi pentru vite, amenajãri pentru adãpatul acestora

Mavrocordat, doc. nr. 788, vol. II). Antroponimul Peicu stã la baza ºi locuinþe pentru pãstori. Dar în limba turcã câºla mai înseamnã ºi

toponimului Peicani. Un Pãtraºco Peicu apare ca martor la 12 aprilie cazarmã pentru oºteni.

1637 într-un proces dintre Ionaºco Cehan ºi Dumitru Leoa uricariul Vitolteºti (Viltoteºti). În Depr. Elanului au fost douã sate cu acest

pentru niºte mori cu pâraiele Cuþitna ºi Dobrovãþ de lângã Codãeºti, nume; unul pe valea Elanului, în partea de N-E a satului Guºiþei, com.

jud. Vaslui. La originea antroponimului poate fi probabil termenul turc Dimitrie Cantemir, întãrit lui Ivanco ºi Gavril la 1490 (6998), ianuarie 9

peair = sol, trimis. care l-au cumpãrat cu 115 zloþi tãtãreºti de la One ºi sora lui, Cristina,

Guzarii – fost sat în partea de S-E a satului Hurdugi, com. fiii lui Giurgiu Itãvoiu. Viltoþii, moºie þin. Fãlciului – 1777, Viltoþii lui

Dimitrie Cantemir. Guzari, moºie þin. Fãlciului (1777). De la 1835 pânã Petreanu – 1781, Viltoþii sau Guºiþeii, trup al moºiei Guºiþei în

la 1859, moºia se va numi Guzarea. Satul Guzari, Guzarea îl întâlnim continuare atestat sub acest nume pânã la 1854, când apare din nou

în Ocolul Prutului pânã în 1917 când este înglobat în satul Hurdugi. sub numele de Viltoþii pânã la 1862. Satul Vitolþi de pe Elan a dispãrut

Existã ºi un hidronim (nume de apã, Pârâul Guzarului). Atât toponimul, probabil prin înglobarea într-un sat vecin. Un alt sat Vitolteºti

cât ºi hidronimul au la bazã radicalul slav „gus” (guz), ceea ce în limba (Viltoteºti) se aflã lângã Viiºoara (fost Bãseºti pânã la 1968), lângã

românã înseamnã tâlhar (D.I.R., veacul XVI, vol. I, A, Moldova, p. 597). satul Vãleni. Este atestat la 1463 (6971) când a fost întãrit lui Petre

Gheuroeºti – sat la obârºia Horincei, azi Ghireasca, com. Viltoteanul (doc. nr. 114, D.R.H., vol. II, Ed. Acad., Buc., 1976, p. 164).

Mãluºteni, atestat la 1459(6967) sept. 3 (doc. nr. 87, D.R.H.A. Antroponimul Vitolt este de certã origine lituanianã. Un mare cneaz al

Moldova, vol. II), când este întãrit lui Goºtilã. Întemeietorul satului pare Lituaniei a fost Alexandru, numit ºi Vitolt, fratele Rimgailei, cumnatul lui

sã fi fost un Ghereiu, de origine ardeleanã. Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Un Vitolt a fost boier în sfatul

Horincea – pârâu, vale, zonã cuprinzând bazinul pârâului domnesc ºi menþionat în aceastã calitate la 1435, oct. 8, 1435, oct. 18,

Horincea ºi cursul inferior al Elanului, fost ocol în þinutul Covurluiului. 1435, noiembrie 25 ºi încã de mai multe ori pânã la 1443, mai 22. Un

Valea Horincei a fost atestatã la 1477 (6985), aug. 10, „...când au Ionaºco Vitolt Mãrãþan fost vornic, împreunã cu fratele sãu Iuraºco

prãdat turcii Horincea (doc. nr. 29, D.R.H.A. Moldova, vol. II, p. 317), primesc întãrire pentru satele Blãneºti cu vad de moarã pe Bârlad ºi

toponimul ar putea fi pus în legãturã cu apelativul horincã, el poieni în lunca Siretului (doc. nr. 113 din 1603 (7110) martie, 20, veacul

însemnând în pãrþile Transilvaniei þuicã de prune sau de mere. De XVII A Moldova). Ieremia Movilã voievod întãreºte lui Ionaºco Vitolt

altfel, bazinul Horincei s-a bucurat ºi se bucurã ºi în continuare de un Mãrãþan fost vornic pãrþi din satul Medeleni, lângã Tecuci, la 1603,

bine meritat renume în privinþa culturii viþei de vie ºi a pomilor fructiferi. iunie 1 (doc. nr. 144 în D.I.R.A. Moldova veacul XVII, pp. 101-; 102).

Câºla (Câºla Samaºirului: Câºla de pe Elan) – fost sat pe pârâul Spârcoceni – fost sat la vest de satul Rânceni, com. Berezeni,

Bujorul sau Câºla, la N de satul Hurdugi, com. Dimitrie Cantemir. În Spârcoceni, moºie þin. Fãlciului, menþionatã de numeroase ori pânã la

1777 este menþionat ca sat în þinutul Fãlciului, fiind numit Câºla 1871. Ultima menþiune a satului dateazã de la 1873, ca fiind cãtun al

Samaºirului. În 1783 apare cu numele de Câºla Turceascã. În 1816 satului Rânceni ºi înglobat în acelaºi an în acesta din urmã.

satul Câºla se afla sub stãpânirea spãtarului Dimitrie Beldiman având

45 de locuitori birnici ºi loc de hranã îndestul (Corneliu Istrati, Condica

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

61

Dupã ce am parcurs aºa-zisele lucrãri ºtiinþifice ale lui Vasile Eminescu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu. Se Stati, Vasile Vieru & Comp, am crezut cã tâmpeniile privind naþiunea susþine cu neruºinare cã toate poziþiile politice importante au fost de si statalitatea moldoveneascã a atins maximumul, cã mai departe la început acordate exclusiv mentorilor. Se ignorã faptul cã Unirea a nu se mai poate trece. Dar, cãzându-mi în mânã o nenorocitã de fost în primul rând opera lui Alexandru Ioan Cuza, Mihai publicaþie de peste Prut, intitulatã “Moldova Mare”, editatã de Kogãlniceanu (de la Cogâlnicul din Basarabia), Vasile Alecsandri ºi Miºcarea Social Politicã “Patrioþii Moldovei”, mi-am amintit o veche alþi moldoveni, acþiunile muntenilor fiind mai puþin importante, iar anecdotã. În timpul lui Ceauºescu, un pesimist afirmã cã “mai rãu ca prim-miniºtrii Lascãr Catargiu, Manolache Costache Epureanu, atât nu se poate” ºi primeºte replica unui optimist “ba se poate”. Theodor Rosetti, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, au fost si ei de

La concluzia cã se pot emite aberaþii ºi mai mari decât ale lui dincoace de Prut.Stati, ajunge orice lector cinstit al foitei respective, dupã atingerea Minþile celor de la “Moldova Mare” sunt total încâlcite, se vede cãreia trebuie sã dai cu dezinfectant pe mâini. Sã plecãm de la titlu, cã sunt duºi de mânã de niºte ruºi strãini de realitãþile zonei. De legat intrinsec de spusele lui Voronin, citate mai sus. Deci, Moldova altfel, dacã în întregime conþinutul este de origine ruseascã, se Mare ar trebui sã se întindã pânã la Carpati si Milcov, eventual în adaugã faptul cã douã dintre cele patru pagini ale bietei publicaþii Maramureº, Dobrogea ºi o parte din Bucureºti, pentru a-i alipi la sunt scrise în limba rusã. Intrând cu bocancii în istoria României, patria mamã pe toþi cei 10 milioane de moldoveni asupriþi ºi supuºi ruºii ignorã propria lor istorie. Rãsfoind paginile vechilor cronici deznaþionalizãrii de cãtre români, rãmaºi ºi ei tot zece milioane, ruseºti, a lui Nestor, Povest vremenih let, etc. vom întâlni dacã scãdem ungurii ºi alþi minoritari. nenumãrate conflicte ºi duºmãnii de duratã între Riazam, Moscova,

Ocupaþia ruseascã din 1812 a dat naºtere viitorului stat Novgorod, ceea ce nu le împiedicã sã facã parte din acelaºi stat.moldovenesc cu graniþe prea strâmte. Este interesant cã aºa-ziºilor patrioþi moldoveni le umblã ochii peste Prut dar nu sunt deloc False urme în istorieinteresaþi de sudul Basarabiei, de Chilia si Cetatea Albã, de Momentul Unirii de la 1859 este atacat cu predilecþie de Cernãuþi ºi Codrii Bucovinei, de moldovenii semãnaþi de ruºi prin denigratorii de la Moldova Mare. Iatã un exemplu: “Declaraþia lui A. I. Caucaz, Iacuþia sau pe malurile Amurului. Am descoperit azi cã, Cuza despre întemeierea naþiunii române în ziua de 11/23 dupã cum zice Voronin ºi dupã cum scrie în Moldova Mare nu sunt decembrie 1861 a fost prima minciunã de mare calibru lansatã din român ci moldovean, aºa cum probabil oltenii sunt olteni ºi nu vârful puterii chiar la naºterea statului român. Prin aceastã minciunã români, ardelenii ardeleni, bãnãþenii bãnãþeni etc. Ar rãmâne doar s-a comis o mare nedreptate fatã de moldoveni, egalând cu un Muntenia ºi câteva pãrþi din Ardeal, aºa cum urma sã fie trasatã de adevãrat act de genocid”.cãtre Stalin harta Republicii Sovietice Socialiste România, dacã nu Deci moldoveanul A. I. Cuza, întemeind împreunã cu alþi se dãdea lovitura de stat de la 23 august 1944. Cei de la Moldova moldoveni statul român, a sãvârºit un adevãrat genocid! Alte Mare tot mai cred în batiusca Stalin, sperã într-o Românie afirmaþii stupide se referã la deznaþionalizarea de cãtre munteni, la dezmembratã din care sã-ºi taie o felie cât mai groasã. lupta moldovenilor timp de cinci secole împotriva cotropitorilor

români (valahi), comoara lor cultural istoricã si originalitatea Sã te pui cu ei? cunoscutã de întreaga civilizaþie europeanã, în contradicþie cu Ion Druþã povesteºte cã într-un sat era un flãcãu ca vai de el puþinãtatea ºi neeficacitatea zestrei istorice a românilor.

din toate punctele de vedere, totodatã însã un fel de campion local Visurile expansioniste ale Moscovei reînvie atunci când, la trântã. Cei mai voinici tineri, care puteau sã-l doboare la pãmânt demonstrând în mintea lor cã au fost încãlcate prevederile înþelepte cu o singurã mânã, se apropiau de el, erau înãbuºiþi însã de ale Conferinþei de la Paris, moldovenii... se plâng: “De s-ar fi mirosurile pe care le emitea, aºa cã, scârbiþi, se retrãgeau învinºi. respectat aceste principii politice în crearea statalitãþii Principatelor Din fericire, nu mã aflu în apropierea redactorilor de la “Moldova Unite, astãzi n-ar fi însemnat nici un pãcat unirea Republicii Mare”, ºi încerc totuºi sã mã pun cu ei. Între aberaþiile enumerate în Moldova cu consângenii noºtri dintre Prut ºi Milcov. O declaraþie mai prim plan se înscrie cea privind etnicitatea moldoveneascã. limpede privind hramul ce-l poartã “patrioþii moldoveni” nici cã ar fi

Pentru oricine este evident cã este vorba de o provincie care putut fi emisã.dacã ne referim la componenta de peste Prut nu s-a deosebit de restul Moldovei decât prin ocupaþie ºi otrãvitoarea influenþã Momentul 1918ruseascã. La un moment dat, gura pãcãtosului adevãr grãieºte, Ce-i doare cel mai mult pe filoruºii de la Chiºinãu este faptul moldovenii mai apropie zona lor de cea a Alsaciei. Într-adevãr, cã, în 1918, teritoriul românesc dintre Prut si Nistru a reintrat în Alsacia a fost ºi este locuitã de germani si a devenit francezã, prin componenþa statului român. Pretutindeni vom întâlni afirmaþii pierderi de rãzboaie ºi influenþa unei mari culturi (nu a fost cazul cu privind o pretinsã ocupaþie militarã româneascã, o agresiune ruºii în Basarabia). Dar, indiferent de schimbãtoarele situaþii barbarã asupra moldovenilor, tâlhãrirea acestei provincii de cãtre politice, nimeni nu s-a gândit sã proclame un stat ºi o naþiune români, etc. Pentru a fi credibili, aceºti falsificatori ai istoriei, prezintã alsacianã. documente autentice de arhivã pe care le selecþioneazã dupã

Într-unul dintre articole, cu cea mai evidentã rea-voinþã, sunt criterii proprii ºi pe care le interpreteazã cum vor. Dar fãrã sã-ºi dea culese de pretutindeni pânã ºi cele mai mãrunte menþionãri ale seama, ajung la contradicþii care le rãstoarnã tot eºafodul. Urmãrind conflictelor dintre Moldova ºi Muntenia, acordându-li-se o aurã de ideea cã Sfatul Þãrii nu ar fi putut sã cheme armata românã fiindcã rãzboaie naþionale. Cât de stupide sunt afirmaþiile autorilor reiese se afla în stare de primejdie, denigratorii sãvârºesc o dublã clar din evidenta faptului cã ideea unitãþii româneºti apare tocmai la greºealã. Ignorã realitatea unor documente prin care deputaþii moldoveni. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie solicitã sprijin românesc - ceea ce duce la anularea a tot ce au scris - Cantemir, sunt cei dintâi care susþin cã moldovenii, muntenii ºi pe de altã parte publicã documente care demonstreazã necesitatea ardelenii sunt toþi de un neam ºi au aceeaºi origine latinã. Chiar venirii trupelor române, spre a restabili ordinea ºi a asigura viaþa ºi exagerãrile latiniste au la origine scrierile moldoveanului Dimitrie avutul tuturor locuitorilor din Basarabia.Cantemir deoarece manuscrisul “Hronicului vechimei româno- Astfel, în inconºtienþa sa, Vasile Stratan subliniazã cã la 5 moldo-vlahilor”, a ajuns printr-o succesiune de licitaþii de la Sankt ianuarie 1918 în Chiºinãu încã activa secþia militarã a Petersburg la Viena, apoi la Blaj, unde a devenit o adevãratã Biblie Rumcerodului, în frunte cu Kotovski ºi Levingzon, în timp ce trupele pentru ªcoala Ardeleanã. Naþionalismul românesc este ºi el tot de române trecuserã Prutul la Ungheni. Rumcerodul era o organizaþie origine moldoveneascã, prin Alecu Russo, B. P Hasdeu, M. ruseascã alcãtuitã pentru bolºevizarea trupelor de pe frontul

Moldova Mare cea ruseascãDan Ravaru

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

62

românesc ºi din porturile de la Marea Neagrã iar Kotovski era un fost “mustrãtoare” instituþiilor de culturã, turbând fiindcã nici un hoþ de cai manevrat ºi îndoctrinat de evreul Levinzon. Ce se intelectual autentic din cadrul acestora nu vrea sã stea de vorbã cu întâmpla cu aleºii legali ai moldovenilor? “În acele clipe de groazã, membrii unei grupãri de provocatori ruºi. Citãm douã dintre Sfatul þãrii a fost alungat, o parte dintre deputaþi au fost obligaþi sã se întrebãrile sãptãmânale: “Cât putem tolera faptul cã instituþiile de strecoare printre rândurile debandate ale bolºevicilor în direcþia cercetãri în domeniul ºtiinþelor umanitare ale Academiei de ºtiinþã, armatei române, unde au gãsit adãpost ºi primire frãþeascã, altã Universitatea de stat, Universitatea pedagogicã «Ion Creangã», parte dintre deputaþi se ascundeau printre beciurile gazdelor de Universitatea din Tiraspol cu sediul în Chiºinãu, Universitatea încredere. pedagogicã «Alecu Russo» din Bãlþi, Institutul de cercetãri ºtiinþifice

Tot despre acele momente tensionate ºi despre inconºtienþa din domeniul pedagogiei susþinute financiar din Bugetul de Stat al celor de la Moldova Mare, în citarea documentelor care le rãstoarnã Republicii Moldova susþin politica de stat a României? Cine toate teoriile: “La 5 ianuarie 1918, la Chiºinãu, a apãrut secþiunea urmeazã sã facã ordine în acest domeniu? Guvernul? militarã, adicã secþia Statului Major al frontului românesc, aflându-i Preºedintele? Parlamentarii? Judecãtoria Supremã?” Trebuiau sã în componenþa lui pe Perper, Levinzon, Cabac ºi Cotovski. mai adauge KGB-ul devenit FSB ºi denunþul era complet.Activitatea Sfatului þãrii a fost suspendatã, iar deputaþii ºi directorii A doua întrebare: “Cât putem tolera pe teritoriul Republicii (miniºtrii) s-au împrãºtiat ºi s-au ascuns care încotro. În noaptea de Moldova publicaþii antistatale, plãtite de România: Literaturã ºi Artã, 5 ianuarie, în tainã, în clãdirea zemstvei (administraþia localã), s-a Jurnalul de Chiºinãu, Contrafort, Timpul, Destin românesc, Sud-Est întrunit “blocul moldovenesc” majoritar în Sfatul þãrii, care a hotãrât s.a. Cine trebuie sã curme aceastã fãrãdelege si amestec în sã trimitã o delegaþie de trei persoane la Iaºi”. treburile interne ale Republicii Moldova?”

Iatã deci cine erau “moldovenii” care se împotriveau cu Deci toatã intelectualitatea este vândutã României, în afara înverºunare venirii trupelor româneºti: un hoþ de cai ruso-ucrainean vajnicilor patrioþi moldoveni de limbã rusã de la “Moldova Mare”, ºi trei evrei. plãtiþi ca sã-i înjure cât mai tare pe români. Prin prostia apariþiei

acestei publicaþii, separatiºtii filoruºi de la Chiºinãu îºi taie mai Izolarea totalã fatã de intelectuali accelerat biata creangã de sub picior.“Moldova Mare” mai are ºi curajul sã punã întrebãri

Unirea Basarabiei (III)Dan Ravaru

Presiuni internaþionale nenorocire pentru români. Amiralul era ferm convins cã Rusia nu Urmãrile întâlnirilor dintre Napoleon ºi Alexandru, de la trebuie sã ocupe nimic din teritoriile româneºti. El dorea aceastã

Tilsit si Erfust, erau deja nule. Pregãtirile de rãzboi contra Rusiei renunþare pentru a obþine o alianþã fermã cu Turcia, o alianþã erau tot mai intense ºi nu mai constituiau un secret. care sã permitã atacarea lui Napoleon prin flancul sudic. A sosit Ambasadorul francez la Constantinopol, La Tour-Maubourg însã prea târziu.începe din noiembrie 1811 dificila misiune de a-i convinge pe Lanþul de trãdãriturci sã nu încheie pacea cu ruºii, sã aibã rãbdare pânã când Mai întâi, pentru a putea încheia pacea înainte de sosirea Napoleon va declanºa atacul. I s-a explicat sultanului cã, în lui Ciciagov (care în problema renunþãrii la noi anexiuni cazul când va ceda teritoriile româneºti þarului, în viitor dupã teritoriale era susþinut la curtea imperialã de contele N.S. înfrângerea Rusiei, ele vor fi date de francezi Poloniei, ºi astfel Morovinov), Kutuzov ar fi arãtat trimiºilor turci niºte pretinse aceasta, vechi duºman al Turciei, va ajunge la Marea Neagrã. scrisori ale lui Napoleon prin care acesta prezenta un plan de Deºi neîncrezãtori în general, turcii înclinau sã-i dea dreptate dezmembrare a Imperiului otoman. Atitudinea duplicitarã a lui ambasadorului, de aici mai multã dârzenie în tratativele cu Kutuzov a atras de altfel dizgraþia þarului Alexandru, pânã va fi duºmanii biruitori dar pândiþi de un rãzboi mult mai greu. nevoie de el în rãzboiul cu Napoleon. Un personaj ciudat care a Alexandru Boldur, în “Istoria Basarabiei” menþioneazã cã, în avut un rol nefast în rãpirea teritoriului românesc dintre Prut ºi continuare, negocierile - mai bine zis târguielile - au trecut prin Nistru a fost armeanul Mizroim Manuc. Mare negustor, cu relaþii trei stadii diferite. În noiembrie 1811, turcii au consimþit sã dea în toate þãrile balcanice ºi în Orient, se pare cã era în serviciul Rusiei Basarabia pânã la râul Prut, fãrã partea de sud cu mai multor servicii secrete, juca cel puþin “la douã capete”. Dupã Cetatea Albã, Ismail ºi Chilia. În martie 1812 au cedat ºi Cetatea o lege strãveche a spionilor dubli sau tripli, i-a slujit cu eficienþã Albã ºi, în aprilie 1812 se obligau sã distrugã Cetãþile Ismail ºi pe cei care i-au dat mai mult, adicã pe ruºi. Tratativele, în toate Chilia, dar pretindeau sã ridice un oraº turcesc la gurile lacului stadiile s-au desfãºurat în clãdirea pe care a ridicat-o în Cahul. Pe de altã parte, þarul Alexandru I, conºtient de posibila Bucureºti ºi care existã ºi astãzi cu numele de “Hanul lui evoluþie a situaþiei internaþionale, dorea o încheiere cât mai Manuc”. Deºi nu existã pe atunci aparaturã electronicã, el a rapidã a pãcii. În iunie 1811 îi scrie lui Kutuzov sã accepte realizat un adevãrat Watergate, cu 160 de ani înainte, printr-un Moldova pânã la Siret (interesant este cã, în 1939, Stalin a cerut sistem de iscoade care-i raporta ce se discuta în camere. A Moldova tot pânã la Siret) iar pentru restul Moldovei ºi Muntenia, primit rãsplata cuvenitã pentru vânzarea Basarabiei, între care turcii sã dea 20 de milioane de piaºtri. La 22 martie 1812, îºi ºi o moºie la Hânceºti, unde a ridicat castelul Beiului (turcii, în reduce pretenþiile, se mulþumeºte cu Moldova pânã la Prut, naivitatea lor l-au fãcut Manuc-bei) ºi tot dupã o lege a spionilor dorind însã ºi un tratat de alianþã cu Turcia împotriva lui dubli sau tripli a sfârºit tragic. Marii trãdãtori au fost însã fraþii Napoleon. Nemulþumit de prelungirea tratativelor deºi pericolul Dimitrie ºi Panait Moruzi, membrii delegaþiei turceºti care aveau francez era tot mai iminent pe de o parte, pe dea alta asaltat de ºi sarcina sã traducã documentele în limbi strãine. Aºa cã, lor le-plângerile boierilor moldoveni ºi munteni faþã de jafurile ºi a cãzut în mânã scrisoarea prin care Napoleon înºtiinþa pe cei violenþele armatei ruse de ocupaþie, Alexandru I hotãrãºte aflaþi la tratative cã în curând va ataca Rusia, deci sã nu facã înlocuirea generalului Kutuzov cu amiralul Ciciagov. Prevenit în marea greºealã de a încheia pacea. Fraþii Moruzi au ascuns legãturã cu destituirea, Kutuzov forþeazã lucrurile ºi, pe 16(28) scrisoarea, pacea s-a încheiat, noi am pierdut Basarabia iar ei mai încheie pacea de la Bucureºti prin care era cedatã Rusiei au primit de la ruºi minunate blãnuri de samur, o moºie în Moldova pânã la Prut. Întârzierea lui Ciciagov a fost o adevãratã Basarabia (ruºii erau darnici cu pãmânturile româneºti), bijuterii

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

63

între care ºi un inel cu briliante în valoare de 15.000 de piaºtri. româneascã pânã la capãt. Deºi ruºii au cãutat de la bun Trãdarea a fost descoperitã, lui Dimitrie ºi lui Panait li s-au tãiat început sã-ºi atragã boierimea prin diferite privilegii, conflictele capetele, iar noi am rãmas cu graniþa la Prut pânâ în ziua de nu au întârziat sã aparã. În 1814, guvernatorul Harting, propune astãzi. Deci, iatã pe ce se întemeiazã aºa-zisa “statalitate” a la Sankt Petersburg ca, odatã cu introducerea legilor ruseºti în Republicii Moldova: pe niºte blãnuri, o moºie ºi un inel, pe care Basarabia, sã se aibã în vedere ºi posibilitatea ca nobilimea Vasile Stati ar trebui sã i le stabileascã drept stemã a lui Voronin. moldoveneascã sã poatã fi supusã bãtãilor ºi altor pedepse Pânã în 1812 am vãzut cã nu a existat absolut nici o deosebire corporale. Memoriile boierilor moldoveni ºi ale mitropolitului au între Moldova de o parte ºi de alta a Prutului. Jaful teritorial din un rãsunet favorabil, þarul Alexandru le dã dreptate ºi 1812 a însemnat pur ºi simplu o cotropire, a ilustrat din nou porunceºte ca basarabii sã fie lãsaþi în pace. În 1819 boierii care lãcomia de pãmânturi a ruºilor, un element esenþial pentru alcãtuiau Sfatul suprem, organ de conducere autonomã a întreaga lor istorie. A pleca de aici în teoretizarea legitimitãþii Basarabiei, intrã în disputã cu guvernatorul plenipotenþiar, unui stat pur artificial nu mai þine nici de ignoranþã, nici de generalul Bolmetiev. Acesta dorea sã introducã noi proceduri în falsificarea istoriei, ci pur ºi simplu de psihiatrie. cadrul ºedinþelor, intervenþie consideratã jignitoare ºi care ar

Începuturile ocupaþiei însemna “negarea fidelitãþii basarabenilor”, “insultã adusã Practic, ocupaþia Basarabiei începuse din 1806, rãpirea din naþiunii”, “lipsã de ambiþie ºi de cinste”. Tot în 1819, Al. Boldur

1812 a consfinþit o situaþie deja existentã. Totuºi, dacã înainte semnaleazã o altã situaþie. “În acelaºi an se întâmplã ºi un alt exista speranþa retragerii ruºilor “legitimarea” rãmânerii lor a caz interesant la Cetatea Albã, foarte caracteristic pentru provocat reacþii destul de violente. Primii au reacþionat þãranii, mentalitatea nobilimii de atunci. La tribunalul þinutului din acest care în condiþiile unei permisivitãþi iniþiale a frontierei nou create, oraº, doi membri din trei câþi erau în completul judecãþii, treceau în grupuri mari peste Prut. Doar un regim foarte restrictiv Machedon ºi Grecu, au refuzat categoric sã vorbeascã în limba a reuºit sã împiedice depopularea provinciei, mai ales în zonele rusã, sã semneze procesele verbale ºi sã facã cercetãri în limba de lângã Moldova rãmasã liberã de ruºi. Era o demonstraþie rusã. Bineînþeles, aceºti membri au fost puºi în disponibilitate. clarã cã între jugul de lemn turcesc ºi cel de fier rusesc, þãranii îl Dar observaþI ce curaj trebuiau sã aibã, împotrivindu-se preferau pe cel dintâi. Într-un raport adresat senatorului întrebuinþãrii limbii statului. Vighel, unul dintre înalþii funcþionari Cusnicov de cãtre ispravnici era subliniatã sãrãcia generalã a ruºi trimiºi în Basarabia, a stârnit nenumãrate controverse, toate populaþiei, strivitã de impozite ºi de urmãrile secetei ºi dorind “a pe fondul politicii de rusificare duse de acesta. Mai întâi reuºeºte fugi oriunde numai sã scape din jugul devenit insuportabil”. sã provoace un sentiment de urã generalã datoritã unui raport Divanul moldovenesc, în timpul rãzboiului, implora pe împãrat pe care l-ar fi dorit ultrasecret ºi care a fost adresat sã acorde graþie þãrii. De aceea, dupã anexare, stãpânitorii ruºi guvernatorului plenipotenþiar, contele Voronþov, cu reºedinþa la au trebuit sã dea dovadã de spirit diplomatic în raport cu Odessa. Boierii moldoveni au mituit cu 4.000 de lei un funcþionar populaþia, ºi sã ofere unele concesii. Astfel, la 2 august 1812, care le-a oferit astfel o copie a raportului, deosebit de jignitor populaþia a primit scutire de impozite pe 3 ani, ºi pe un timp pentru basarabeni. Întreaga boierime moldoveneascã a nelimitat, pe serviciu militar. Totodatã era stabilitã oficial Chiºinãului era defãimatã ºi se cerea introducerea de urgenþã a autonomia Basarabiei, consideratã “oblaste” (þinut, regiune) ºi legilor ruseºti în toate domeniile. Boierii au cerut ca Vighel sã nu gubernie, adicã parte componentã a Rusiei. Comandanþii plece din Basarabia deoarece el se dovedeºte a fi un vrãjmaº al militari ruºi aveau autoritate doar în cadrul cetãþilor, Basarabia poporului moldovenesc. Ei au mai adãugat cã, în cazul când aflându-se sub conducerea unui guvernator civil. Citãm în Vighel se va se va prezenta la ºedinþele Sfatului Suprem ei vor continuare din Al. Boldur: “Administraþia civilã se împarte în pãrãsi sala cu toþii deoarece împotriva lui este întreaga naþiune. douã departamente. În cel dintâi intrã: legile, afacerile Cu toate acestea, e drept, cu discreþie, contele Voronþov îl religioase, executãri judecãtoreºti, poliþia ºi învãþãmântul. În cel numeºte pe Vighel vice-guvernator al Basarabiei, ºi în 1825 de-al doilea statistica, drepturile ºi obligaþiile populaþiei, soseºte la Chiºinãu cu decretul în buzunar. Are loc o adevãratã veniturile, vãmile, industria ºi comerþul… Toate afacerile loviturã de teatru când tot Sfatul Suprem era adunat, Vighel intra trebuiesc rezolvate în limbile rusã ºi moldoveneascã. Pentru pe neaºteptate în salã, declinându-ºi noua funcþie. Opoziþia a moment cu viclenia ºi ipocrizia lor specificã, ruºii au pãstrat fost însã puternicã ºi unitã, boierii au manifestat un uimitor legile moldoveneºti, împãrþirea în þinuturi ºi au pãstrat ºi au sentiment de solidaritate, dupã numai 6 luni Vighel a fost obligat menþinut vechii ispravnici în fruntea lor. De asemenea, sã plece. Pentru perioada 1823-1825 a scris un volum de guvernator civil a fost numit moldoveanul Scarlat Sturdza. A fost “Memorii” privind Basarabia, din care citãm, dupã Al. Boldur. vorba însã, nu de o lunã ci de un an de miere. În 1813, este trimis “Nimeni dintre nobilii moldoveni nu ºtia limba rusã ºi nu avea din capitalã funcþionarul Baikov care “descoperã” cã Scarlat curiozitatea sã vadã Moscova sau Petersburgul. Din spusele lor Sturdza este prea bãtrân ºi bolnav, aºa cã este înlocuit cu se putea deduce cã ei considerã Nordul nostru drept o þarã generalul maior Harting. Abia intrat în funcþie, aceasta trimite o sãlbaticã. Nobilii se considerau conducãtorii poporului ºi þineau serie de rapoarte în care cautã sã demonstreze incapacitatea mult la naþiunea lor… Alexandru Sturdza nu-ºi ascundea dorinþa administraþiei basarabene ºi, de aici, necesitatea introducerii de a vedea Moldova ºi Muntenia ca un regat independent, legilor ruseºti. Puternica reacþie a boierimii ºi a mitropolitului adãugit cu Basarabia, Bucovina ºi Transilvania”. Dacã ignorau Gavril Bãnulescu-Bodoni, care se adreseazã direct þarului, mai Rusia, boierii basarabeni erau în schimb interesaþI de Viena, iar potolesc temporar zelul rusificator al lui Harling. Toate acestea dupã 1830 de Paris. Lupta principalã este cea legatã de însã pânã pe 29 februarie 1829 când autonomia Basarabiei întrebuinþarea limbii române. Cu toate memoriile depuse din dispare, ea fiind condusã în continuare dupã legile ruseºti 1836 se obþine un termen de ºapte ani, de tranziþie, iar dupã pentru guberniile interne. În cancelarii se introduce în mod 1843 limba românã dispare cu desãvârºire din documentele obligatoriu limba rusã. oficiale. Cultivarea limbii oficiale se realiza însã ºi prin legãturi

Rezistenþa cu Iaºul, de unde se obþineau ultimele publicaþii iar în 1848 era În ciuda violentei politici de rusificare, Basarabia a reuºit, proiectatã la Chiºinãu editarea gazetei “Românul”. În anii 1862-

pe parcursul tuturor etapelor istorice sã-ºi pãstreze caracterul 1863 exista “partidul boierilor, care cu ocazia revoltei din Polonia eminamente românesc, fiind consideratã o zonã strãinã faþã de visa sã restabileascã secþia moldoveneascã în Basarabia, în restul Rusiei. Dacã nobilimea ºi-a pãstrat caracterul naþional vederea apropierii împrejurãrilor, care ar da dreptul naþiei sã se atât timp cât nu a fost copleºitã de elemente de alte origini, uneascã cu România”. þãrãnimea, a cãrei etnicitate nu s-a schimbat, a rãmas

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

64

LEGISLAÞIA ROMANÃ ÎMPOTRIVA PRACTICILOR ANTICE CU SUBSTRAT RELIGIOS: JOCURI, ÎNTRECERI SPORTIVE

Ovidiu Lisievici

Conform izvoarelor antice, în special Cicero, Varro ºi Ludi scaenici; f) Ludi Apollinaris; g) Ludi Florales (Florae); h)

Valerius Maximus, religia romanã avea o structurã tripartitã ce Ludi Megalenses (Megalesia); i) Ludi circenses – ibidem, p.

era formatã din: sacra („cultele”), ritus („ritul”) – maniera de 124-128.1 3. CTh, XV, 12.1: „Imp. constantinus a. maximo praefecto celebrare a actelor religioase ºi ludi („jocuri”) . Acestea din

praetorio. cruenta spectacula in otio civili et domestica urmã, instituite din vechime cu scopuri religioase ºi multiplicate quiete non placent. quapropter, qui omnino gladiatores esse în decursul timpului, se clasificau în douã categorii: jocurile

2 prohibemus eos, qui forte delictorum causa hanc publice (ludi publici) ºi jocurile private (ludi privati) - în special condicionem adque sententiam mereri consueverant, de naturã funerarã (ludi funebres), organizate de particulari, metallo magis facies inservire, ut sine sanguine suorum constând, mai ales, în lupte de gladiatori; uneori erau urmate de scelerum poenas agnoscant. proposita beryto kal. octob. ospeþe publice ºi reprezentaþii scenice. Pe lângã acestea, o altã paulino et iuliano conss”. (325 oct. 1); Eus., VC, IV, 25,1: „ªi categorie de jocuri cu substrat religios existente în Imperiul a ajuns el ca printr-o strânsã înºiruire de legi sã dea în cele Roman erau cele panhellenice (olimpice, pythice, nemeice, din urmã poruncã aºa: nimeni... sã nu mai întineze arenele isthmice).oraºelor cu sângeroasele lupte dintre gladiatori”.Primele mãsuri împotriva acestor practici vor fi luate de

4. CTh, XV, XV, 12, 2: “Imp. constantius a. et iulianus c. ad cãtre împãratul Constantin cel Mare (306-337). Astfel, luptele de orfitum praefectum urbi. universi, qui in urbe roma gladiatori fac obiectul unei prime interdicþii încã din anul 325, gladiatorium munus impendunt, prohibitum esse distracþiile publice devenind mult mai puþin violente. Legea din 1 cognoscant sollicitandi auctorando milites vel eos, qui octombrie 325 interzicea folosirea gladiatorilor ºi condamna pe palatina sunt praediti dignitate, sex auri librarum multa cei învinuiþi de crime care practicaserã acestã profesie sã

3 inminente, si quis contra temptaverit. sponte etiam ad lucreze în mine . Interdicþia a fost mult timp una teoreticã, munerarium adeuntes per officium sublimitatis tuae ad aplicãndu-se sporadic în partea orientalã a imperiului. Ea este magistros equitum ac peditum aut eos, qui gubernant officia reluatã printr-un edict emis la 17 octombrie 357 de catre

4 palatina, oneratos ferreis vinculis mitti conveniet, ut huius împãratul Constantius al II-lea (337-361) ºi prin legea din aprilie 5 legis statuto palatii dignitas a gladiatorio detestando 397 .

nomine vindicetur. dat. xvi kal. nov. constantio a. viiii et În Occident luptele de gladiatori sunt interzise din nou la iuliano caes. ii conss”. (357 oct. 17).începutul secolului al V-lea de cãtre împãratul Honorius (395-

6 5. CTh, XV, XV, 12, 3: “Impp. arcadius et honorius aa. ad 423) în urma martiriului cãlugãrului Telemachos din anul 404 . populum. post alia: si quos e gladiatorio ludo ad servitia Abia în anii 434-438 interdicþia devine definitivã. Cu toate senatoria transisse constabit, eos in extremas solitudines acestea luptele din amfiteatru nu înceteazã, dar sunt limitate la amandari decernimus. dat. et proposita romae caesario et vânãtori, în care omul nu se mai împotrivea altuia, ci numai attico conss”. (397 apr. 7?).fiarelor. Treptat, interesul faþã de aceste exhibiþii se deplaseazã

6. Theod., HE, V, 26 : „Dupã ce a primit puterea imperialã peste dinspre caracterul sângeros al luptelor cãtre elementul de 7 Apusul imperiului roman Honoriu a desfiinþat luptele de îndemânare ºi acrobaþie .

gladiatori, carea aveau lod din vechime, la Roma, folosind Celebrarea jocurilor este ºi ea împiedicatã. Contribuþiile 8 urmãtorul prilej: era un oarecare Telemahos, care pentru siriarhiae sunt interzise încã din 27 februarie 393 . În

îmbrãþiºase viaþa asceticã. El a plecat din Rãsãrit ºi cu acest acelaºi an sunt scoase în afara legii Jocurile Olimpice precum ºi prilej a venit la Roma, tocmai cãnd se desfãºura acel cele Pythice denunþate ca fiind idolatre. Ele însã continuã sa fie spectacol ruºinos ºi a intrat ºi el pe stadion; s-a coborât în celebrate pânã în anul 426 când Theodosius al II-lea (408-450) arenã ºi a încercat sã opreascã pe cei care foloseau arme a ordonat distrugerea templului lu Zeus de la Olympia.unii contra altora. Spectatorii acestei vãrsãri de sânge s-au Cât priveºte celelalte jocuri, legislaþia imperialã continuã sã supãrat din aceastã cauzã ºi, cuprnºi de nebunia bahicã a fie prohibitivã la adresa acestora. Asfel, în anul 400, jocurile erau demonului, care se desfãta de sângele luptãtorilor au ucis interzise în Postul Mare, în sãptãmâna luminatã, dar ºi de cu pietre pe cel ce se îngrijea de pace (Telemahos). Afând Crãciun ºi de Boboteazã. Mai mult, prin edictul din 20 mai 386 acestea minunatul împãrat a numãrat printre martirii guvernatorii primesc interdicþia de a asista la jocuri, cu excepþia

9 purtãtori de biruinþã pe Telemahos ºi apoi a oprit acest aniversãrilor imperiale . În timpul domniei împãratului Iustinian spectacol criminal”. (527-565) aceste jocuri sunt scoase în afara legii prin edictul din

7. Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie (303-528 ºi îºi înceteazã definitiv existenþa.

604), traducere de Roxana Mareº, Bucureºti, 1999, p.120.

8. CTh, VI, 3, 1. Note:9. CTh, XV, 5, 2: “Imppp. gratianus, valentinianus et

theodosius aaa. rufino praefectum praetorio. nullus omnino 1. Nelu Zugravu, Curs de istoria religiei romane (Partea I), iudicum aut theatralibus ludis aut circensium certaminibus Iaºi, 2001, p. 106.aut ferarum cursibus vacet nisi illis tantum diebus, quibus vel 2. Dupã divinitatea cãreia i se ofereau ºi locul reprezentaþiilor, in lucem editi vel imperii sumus sceptra sortiti, hisque ut ante erau de mai multe feluri: a) Ludi magni, votivi sau meridiem tantum sollemnitati pareant, post epulas vero ad Capitolini, numite mai apoi Ludi Romani; b) Ludi plebei spectaculum redire desistant”. (386 [392-395] mai. 20).(plebi) ºi ludi Ceriales; c) Ludi saeculares; d) Ludi Taurii; e)

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

65

DIVORÞUL ÎN EVUL MEDIUMonica Pântea

O atenþie specialã acordãm, prin studiul de faþã, divorþului De la înfiinþarea dicasteriilor judecarea divorþului care fãcea (despãrþirii) în Evul Mediu moldovenesc. Potrivit doctrinei Bisericii parte dintre ,,Duhovniceºtile pricini” cade în competenþa acestei Ortodoxe, Sfânta Tainã a cãsãtoriei este indisolubilã. Cu toate instanþe. Dupã unele mãrturii din secolul al XVI-lea divorþul se acestea, Biserica a admis de-a lungul timpului motive de despãrþire. obþinea destul de uºor: ,,dacã soþia a fost ocãrâtã sau lovitã uºor” ea La începuturi acestea au fost: adulterul ºi, ca o consecinþã fireascã a avea dreptul sã cearã despãrþirea, plãtind soþului o anumitã sumã legilor naturii umane, moartea. În cazul oricãror altor motive, de galbeni de aur. În ceea ce priveºte zestrea ºi darurile dintre soþi, indiferent de gravitatea lor, în principiu, Biserica s-a împotrivit ,,Pravilele” adoptã în linii mari o soluþie uniformã: le pierde soþul din

9divorþului, þinãnd la trãinicia ºi perenitatea cãsãtoriei, sub cuvântul a cãrui culpã s-a pronunþat despãrþirea , ceea ce se constantã ºi în 1Domnului : ,,Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu documente. Un act din anul 1427 menþioneazã faptul cã o femeie a 2 3 avut douã divorþuri: s-au prezentat atunci în faþa domnului, Oancea despartã” , ,,Legatu-te-ai femeie, nu cãuta despãrþirea” , ,,celor

ºi soþia lui, Nastea, cãrora li s-au întãrit proprietãþile, lor ºi ,,copiilor cãsãtoriþi, nu eu, ci Dumnezeu le porunceºte: femeia sã nu se 104 Nastei, pe care-i are cu Dorãciu” (de care a divorþat prima datã). despartã de bãrbat” .

Evident, se adaugã a treia cãsãtorie, cea cu Oancea de care a Indisolubilitatea cãsãtoriei s-a întemeiat la Pãrinþii veacului de divoþat a doua oarã. Despre doamna Dafina Dabija, Ion Neculce aur nu numai pe învãþãturile Noului Testament, ci ºi pe tradiþia clar

11conturatã în scrierile patristice anterioare. Prima referire se spune cã ,,a avut ºi alþi bãrbaþi mai înainte pân' a lua pe Dabije” 5 semn cã ºi ea ºi-a lãsat bãrbaþii. În cazul unui divorþ, zestrea îi regãseºte în ,,Pãstorul lui Herma” unde sunt punctate ideile

12principale ce cârmuiesc idisolubilitatea cãsãtoriei: revenea în întregime femeii . Un alt caz aduce în prim planul a) soþul nu trebuie sã trãiascã cu o soþie adulterã din momentul în atenþiei pe nora lui Grigore Ureche pe nume Aniþa Draguþescul care care aflã acest lucru; a avut mult de suferit de pe urma soþului ei, Vasile. Niºte rude au b) el nu trebuie sã se recãsãtoreascã, pentru cã ar deveni el însuºi mãrturisit: ,, Netâmplându-se viiaþã, cumnatã-me cu soþul sãu, cu adulter, iar dacã soþia se va pocãi e dator sã o reprimeascã, însã Vasile Ureche, ºi având multã gâlceavã între sine”. Mai mult Vasile i-pocãinþa nu e acordatã decât o singurã datã. a risipit toatã ,,zestrea ce au avut de la pãrinþii ei” dupã care a

13Dacã unele texte ale Vechiului Testament prevedeau pãrãsit-o fugind în Polonia . Este evident cã aceasta a cerut divorþul pedepsirea femeii pentru adulter ºi despãrþirea de ea, ca o din cauza faptului cã soþul ei a pãrãsit-o plecând în altã þarã, permisiune ºi nu ca o obligaþie. Herma în schimb în mod constant ºi risipindu-i zestrea primitã de la pãrinþii ei. ceilalþi Pãrinþi ai Bisericii, considerã repudierea soþiei nu o Ca motiv de divorþ în Evul Mediu apare ºi vrãºmãºia. Potrivit permisiune, ci o obligaþie. Legiuirilor Scrise, bãrbatul avea sã-ºi batã muierea, dar nu cu

6 14Sfântul Iustin Martirul în a doua ,,Apologie” extinde ºi el vrãºmaºie . Existã câteva mãrturii despre dragostea adulterinã în dreptul de despãrþire, de la bãrbat la femeie, înfãþiºând un caz în Moldova medievalã. Acestea pun în prim planul atenþiei faptul cã care soþia creºtinã a unui soþ necreºtin, din cauza vieþii desfrânate a între soþi a intervenit la un moment dat despãrþirea. În timpul uneia acestuia ºi a refuzului de a se îndrepta, a avut iniþiativa de a se dintre invaziile polone, în Moldova, în timpul domniei lui Bogdan al despãrþi de el ,,socotind impietate de a se culca, mai departe cu un III-lea, un personaj cu numele Vasco ,,având mânie pe alt Vasco ce bãrbat, împotriva legii naturale ºi care, împotriva justiþiei, încerca sã- i-au fostu luat muierea, s-au închinat la leºi, de i-au purtat ºi gãseascã prilejuri de plãcere în toate”. Aceleaºi atitudini în ceea pretinderile ºtiindu cã nu are cine le sta împotrivã, de au arsu ºi au ce priveºte divorþul ºi adulterul ca singur motiv valid de divorþ, se prãdatu ºi pe vrãºmaºu sau curvariul încã l-au prinse de l-au

15regãsesc în scrierile Apologetului Atenagora Atenianul, Teofil al înþãpat” . Antiohiei, Clement, Origen ºi alþi autori patristici rãsãriteni din secole În afarã de celelalte motive amintite mai sus, divorþul putea sã

7II ºi III . aparã ºi din cauza rãpirilor. La mijlocul veacului al XVI-lea, trecând Studiul de faþã a arãtat ºi încearcã sã arate ºi sã explice, pe prin Moldova, Anton Verancsics a remarcat faptul cã: ,,românii pot

scurt, textele biblice ºi nu numai, unde se gãsesc relevate acþiuni încheia nepedepsiþi mai multe cãsãtorii, deºi numai una e legiuitã, de desfrânare ºi a consecinþe ale acestora. Se impune astfel sã se dar ºi pe aceasta ei pot sã o desfacã, dacã nu le place, chiar ºi dacã arate cã Sfântul Vasile cel Mare, în scrierile sale din secolul IV nu s-au nãscut copii dintr-însa , fãrã a sãvârºi prin aceasta vreo mai consacrã principiul egalitãþii sexelor în ceea ce priveºte fãrãdelege, dând carte de despãrþire ºi plãtindu-i soþiei în semn de

16vinovãþia pentru desfrânare ºi adulter, el propovãduind cu orice preþ desfacere a cãsãtoriei o sumã neînsemnatã de bani” . salvarea cãsãtoriei. Pentru el nu existã practic motive valabile de Pentru a conchide cele menþionate precizãm cã articolul de despãrþenie, admiþând desfacerea doar prin acord mutual, în faþa faþã nu reprezintã altceva decât un prim pas dedicat studiului mai multor martori dacã ambii soþi s-au hotãrât sã intre în monahism divorþului în perioada evului mediu moldovenesc. ºi conform învãþãturii scripturice, pentru adulter sau dacã ar fi Note:

8piedicã spre pietate, însã nu în situaþii excepþionale . 1. Roxana Maria Trif, Desfacerea cãsãtoriei prin divorþ ºi partajul De-a lungul istoriei Biserica a avut de îndeplinit o misiune bunurilor comune ale soþilor, tezã de doctorat, Bucureºti,

foarte grea, aceea de a stabili o serie de norme noi care sã Editura Hamangiu, 2007, pp. 22-23. guverneze desfacerea cãsãtoriei, în scopul de a evita consecinþele 2. Matei, 19, 6. grave ale menþinerii pe tãrâm religios a cãsãtoriilor care nu-ºi mai 3. I, Corinteni, 7, 27. puteau atinge scopul ºi care primejduiau viaþa fizicã, moralã ºi 4. Ibidem, 7, 10. religioasã a soþilor, influenþând societatea. 5. O lucrare de mare autoritate în Biserica secolelor II ºi III, pe

Alãturi de adulter, s-a admis posibilitatea pronunþãrii divorþului care cei mai mulþi au considerat-o inspiratã ºi au aºezat-o religios pentru mai multe categorii de motive, asimilate cu moartea, imediat dupã cãrþile Noului Testament, aºa cum apare în respectiv considerându-se cã atrag aceleaºi consecinþe ca ºi Condicele Sinaiticus. moartea fizicã. Acestea reprezintã o fereastrã spre trecut asupra 6. Roxana Maria Trif, op. cit., p. 24, vezi ºi C. Mihoc, Taina celui care va fi expus în continuarea lucrãrii deoarece aceasta este cãsãtoriei ºi familia creºtinã în învãþãturile Marilor Pãrinþi ai tema de bazã – divorþul (despãrþirea) în viziunea realã a Bisericii în secolul al IV-lea. medievalitãþii secolelor XV-XVI-XVII. 7. Roxana Maria Trif, op. cit, p. 24.

Cercetarea divorþului era de competenþa instanþei 8. Ibidem. ecleziastice, fiind o materie civilã canonicã; episcopii judecau în 9. Maria Magdalena Szekely, Stucturi de familie în societatea mod obiºnuit, iar mitropolitul le cenzura hotãrârile. medievalã moldoveneascã, extras din ,,Arhiva Genealogicã”,

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

66

IV (IX), 1997, I-II, Iaºi, Editura Academiei Române, p. 17. 13. Carte Româneascã de învãþãturã, p. 120, glava 23: 7, 9. 10. Documenta Romanica Historica, A, Moldova, vol. I (1384- 14. Grigore Ureche, Letopiseþul Tãrii Moldovei, Ediþie îngrijitã de

1448), întocmit de C. Cihodaru, I. Caproºu, L. ªimanschi, Petre P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 140.Bucureºti, Editura Academiei, 1975, pp. 101-102, nr. 69. 15. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. I, îngrijit de Maria

11. Ion Neculce, Opere, Ediþie criticã de Gabriel ªtrempel, Holban, Bucureºti, 1968, p. 405. Bucureºti, 1982, p. 340. 16. Carte Româneascã..., p. 405.

12. Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 20.

S.O.S. Ne dorim o bibliotecã în satIon N. Oprea

În noiembrie 2006 s-au sãrbãtorit 100 de ani de la data când la se spera cã dacã, cineva, ar interveni pe lângã consiliile comunale ºi 16 noiembrie s-a semnat documentul care consfinþea existenþa judeþene, nu s-ar gãsi nici unul care sã nu se grãbeascã în a veni în primei biblioteci publice la Bârlad. De la aceastã datã iniþiativa ajutorul culturii generale pe aceastã cale.poetului George Tutoveanu ºi sprijinul substanþial dat de profesorul Cum se dãdeau spre consultare cãrþile bibliotecilor ºcolare la Stroe Belloescu materializa visul de aur al localnicilor de a avea încã acea vreme? Nimãnui la ªcoala „ªtefan cel Mare” din Iaºi; numai din primul deceniu al veacului al XIX-lea o instituþie specializatã în profesorilor la Huºi ºi la ªcoala „Alexandru cel Bun” din Iaºi ºi domeniul cãrþii: „Casa Naþionalã « Stroe Belloescu »„ elevilor - la Bârlad, Vaslui ºi la Liceul Internat ºi Liceul Naþional din

Dar pânã la biblioteca publicã cine i-a þinut locul acestei Iaºi.instituþii care îºi dovedeºte tot mai larg utilitatea ? Un rãspuns direct Se milita pentru deschiderea largã a accesului la carte din ni-l dau prof. Gr. Creþu ºi Iacov Antonovici în lucrarea lor bibliotecile ºcolare a cititorilor de toate categoriile sociale.„Tipografiile, xilografiile, librãriile ºi legãtoriile de cãrþi din Bârlad”, Cum la acea datã pãstrarea ºi conducerea bibliotecilor erau 1909. Ei argumentarã detaliat cã tipografiile din Bârlad, apãrute încredinþate secretariatului ºcolii, la Liceul Internat din Iaºi, începând cu anul 1870 - ºi multã vreme dupã aceea - au fost locul directorului ºcolii la Bârlad, Huºi, Vaslui ºi la Liceul „ªtefan cel Mare” unde s-au tipãrit ºi s-au difuzat cãrþile, tipografii fãcând-o ºi pe ºi „Alexandru cei Bun” din Iaºi, unor profesori (Corist. Botez la Liceul librarii, dar ºi pe bibliotecarii. Naþional Iaºi), bibliotecare nefiind decât la Dorohoi (Jules Berbier) ºi

„Sâmburele pentru viitoarele biblioteci publice se gãseºte în Galaþi (V.Surdu), se sugera ca pe lângã fiecare bibliotecã sã se bibliotecile existente de pe lângã ºcolile noastre secundare” scria constituie o comisie compusã din doi profesori, sub preºedinþia Nerva Hodoº în „Convorbiri literare” nr.10, an XL când „îndrãgostitul directorului ºcolii, care sã se îngrijeascã de bibliotecã, Ea trebuia sã de publicisticã, venea cu o propunere pentru crearea bibliotecilor vadã de mobilierul care exista întâmplãtor la Huºi ºi Vaslui, un publice libere, lucrare apãrutã ºi în tiraj separat, în 1906, la mobilier special la Bârlad - dulapuri, mese ºi scaune, sã organizeze Bucureºti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, str. Doamnei nr.16. inventarele, care nu se fãceau la „ªtefan cel Mare” din Iaºi, dar se

Fãrã prea mari speranþe în iniþiativa particularã, autorul realizau la Huºi, la Vaslui existând ºi cataloage manuscrise a demersului spera cã tocmai statul folosind fondul de carte de la cãrþilor, iar la Bârlad cataloage pe fiºe mobile.ºcolile secundare, putea realiza începutul bibliotecilor publice. Pentru viitor, pentru crearea ºi organizarea bibliotecilor Aceasta, pentru cã aprecia propunãtorul, „ºcolile aflate în plinã publice se întrevedea ca toate bibliotecile ºcolilor secundare care prosperitate”, nu aºteptau „decât un impuls pentru a se dezvolta”. aveau un numãr mai mare de 1000 de volume sã fie declarate ca Dar avertiza: direcþiunea ºcolilor ºi comisiunile bibliotecilor nu biblioteci publice, adicã cãrþile lor sã fie puse la dispoziþia oricãrei trebuiau sã aºtepte totul de la stat, ci, dupã ce aveau sã se convingã categorii de cititori.: profesori, elevi, persoanelor strãine de ºcoalã, de folosul ºi de neapãrata trebuinþã a unor astfel de instituþiuni - în localul ºcolii ºi, acasã. Principalul era sã se citeascã cât mai mult bibliotecile publice - urmeazã sã-ºi pue toatã inima pentru ºi de cãtre oricine.conservarea ºi progresul lor. Plecând de la cele de mai sus, se întrevedea înfiinþarea de

Sacrificiile care se aºteaptã de la stat, credea Nerva Hodoº, nu biblioteci ºi pe lângã ºcolile primare din oraºe, apoi la sate, munca trebuie sã se traducã numai ºi numai in diurnele pentru bibliotecari. de rãspândire a cãrþii cãpãtând un caracter mai popular, iar Pentru început el vedea înzestrarea de cãtre stat a fiecãrei biblioteci succesele depindeau numai de inima ºi munca ce aveau sã o cu un fond de carte, care sã fie inalienabil ºi a cãrui administrare ºi depunã cei care aveau chemarea de a lumina neamul - de la sporire sã fie încredinþat unor comisii alese în anumite condiþii, profesori, la cel mai modest învãþãtor ºi intelectual din localitate.dintre profesorii ºcolilor secundare. Apoi, tot statul urma sã procure Din noiembrie 2006, când s-a înfiinþat biblioteca publicã la materialele ºi mobilierul bibliotecilor, numãrul necesar de publicaþii Bârlad, au trecut, iatã, peste 100 de ani. Este o bucurie cã în fiecare care nu pot lipsi din nici o bibliotecã. Iar când aceste biblioteci aveau an la Bârlad, toamna, se sãrbãtoreºte „Zilele culturale ale sã ia proporþii mai mari, statul urma sã se gândeascã ºi la localuri Bârladului” iar pe frontispiciul unor publicaþii locale stã scris numele speciale, la subvenþii anuale ºi la remunerarea personalului. celei ce a fost, este ºi va fi „Academia Bârlãdeanã”, simbol al setei

Examinând starea bibliotecilor din ºcolile de la acea vreme, de culturã a localnicilor. Regret însã faptul cã la sfârºitul anului autorul arãta care era zestrea bibliotecilor, asupra cãreia ne oprim ºi 2007, ediþia pentru Bârlad a ziarului „Obiectiv” de la Vaslui titra cã noi: 42.421 volume aveau ºcolile din Galaþi, 4500 Liceul Naþional, bibliotecile din Vaslui, Bârlad ºi Huºi n-au avut în bugetul lor sumele 458 volume ºcoala „Alexandru cei Bun” ºi nici o nominalizare ºcoala necesare pentru împrospãtarea cu noi volume a rafturilor lor, lucru „ªtefan cel Mare” din laºi, 3500 volume la Bârlad, 3000 la Vaslui, pe care, parcã, nu îl cred nici astãzi.700 la Huºi, 1880 la Fãlticeni etc. Iatã, însã, cã în decembrie 2007, în revista de largã audienþã,

Cãrþile respective proveneau în cea mai mare parte din „Formula As” (nr.799), în pagina în care cititorii îºi exprimã nãdejdea donaþii, fiind enumeraþi printre donatori: V.A. Urechia la Galaþi, Fãtu de a fi ajutaþi de publicul larg, o cititoare, pensionarã din învãþãmânt, ºi Mateescu la Bârlad, Fãtu ºi Al. N. Vernescu la Huºi. doamna Hamza Camelia din Tutcani-Mãluºteni-Vaslui scrie negru

Se exprima nãdejdea cã exemplele donatorilor citaþi vor fi pe alb: „ne dorim foarte mult sã avem o bibliotecã în sat.”imitate ºi de alþi profesori ºi „oameni de bine”... Se arãta cã în unele Strigãtul ei pentru mine spune foarte mult iar comentariile în localitãþi primãriile dãruiau bibliotecilor colecþii întregi din cãrþi ºi plus mi se par de prisos. Cei cu muncã de rãspundere în domeniu reviste, biblioteci întregi chiar, se dãdeau subvenþii iar în unele licee cum trateazã strigãtul Doamnei care pe mine mã duce cu gândul la elevii cotizau între ei în folosul bibliotecilor, existând fonduri în ceea ce era odatã, cu mult înainte de constituirea bibliotecilor folosul bibliotecilor adunate din serbãrile organizate în acest scop ºi publice!?

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

67

Ion Paraschiv – un ilustru învãþãtorIoan Iacomi

Între anii 1940-1941 a fost atitudinea demnã de atunci. Deºi a simþit Slujitorii ºcolii ºi istoricilor le revin concentrat dupã care în perioada 1941- o mare amãrãciune sufleteascã pe fondul astãzi datoria de onoare de a prezenta 1945 a luptat pe frontul de rãsãrit ºi cel de unei rãni din timpul rãzboiului, care l-a adevãratele personalitãþi ale ºcolii apus, conferindu-i-se ºi multe decoraþii româneºti, care au pus în aplicare de rãzboi. Pe 31 august 1945 a fost lãsat î n d e m n u r i l e î n t e m e i e t o r u l u i la vatrã, astfel îºi va relua activitatea de învãþãmântului românesc, Spiru Haret, învãþãtor în satele: Dodeºti, Urdeºti, de a lucra cu dãruire ºi vocaþie Gãgeºti pentru ca de la 1 septembrie profesionalã pentru r idicarea ºi 1952 sã lucreze la Peicani pânã la luminarea moralã a neamului românesc.pensionare, în 1972.Prezentând astfel de personalitãþi

Tabloul României visate de ale ºcolii care sunt puncte de reper c o m u n i º t i , o l u m e m o d e r n ã profesionale pentru dascãlii de astãzi, industrializatã, s-a dovedit a fi o utopie. contribuim la îmbunãtãþirea calitãþii Legea învãþãmântului din 1948 îºi profesionale ºi morale a celor care propunea lichidarea analfabetismului, lucreazã ºi vor lucra în învãþãmânt, în proclamând gratuitatea învãþãmântului. A condiþiile în care se deterioreazã statutul trãit alãturi de ceilalþi intelectuali ai þãrii o social ºi profesional al cadrului didactic.dramã sufleteascã ºi materialã lucrând în O astfel de personalitate a ºcolii pe condiþii istorice vitrege când fãcea ºi care am cunoscut-o este cu siguranþã spunea altceva decât ceea ce simþea ºi învãþãtorul Ioan Paraschiv care a lucrat în gândea ºi fusese format la ªcoala învãþãmânt peste 44 ani din care 20 ani la Normalã cã altfel ar fi fost destituit din ªcoala Peicani. Distinsul dascãl s-a învãþãmânt sau chiar condamnat la nãscut la Dodeºti pe 19.10.1909 într-o închisoare.familie de þãrani rãzeºi cu 8 copii. Dupã

Cu toate aceste greutãþi el ºi-a fãcut absolvirea ºcolii în satul natal urmeazã datoria cu conºtiinciozitate ºi drept studiile ªcolii Normale „Principele urmare ºi azi foºti elevi vorbesc cu Ferdinand” din Bârlad pe care o terminã marcat toatã viaþa, nu a dezarmat ºi a simpatie ºi admiraþie de fostul învãþãtor în 1928 fiind repartizat la o ºcoalã din continuat sã-ºi facã datoria de învãþãtor. mai ales cã a reuºit sã construiascã o judeþul Cernãuþi (astãzi în Ucraina). Printre altele a fãcut tot posibilul ca elevii nouã clãdire de ºcoalã ºi cu contribuþii Fusese realizatã unirea teritorialã în cu dragoste de carte sã urmeze licee sau bãneºti proprii. A întâmpinat multe 1918, dar era necesarã ºi unirea ºcoli profesionale.greutãþi create de activiºtii de partid ai sufleteascã care s-a dovedit a fi mai ªi-a pãstrat ºi dupã pensionare acelor vremuri de la Raionul Murgeni, trainicã prin educaþia ºcolarã. În satul în acea vioiciune sufleteascã, dragostea care i-au luat materialul lemnos adus cu care a fost repartizat deºi erau mai multe pentru lecturã, mai ales cea pedagogicã, mare greutate de la munte, dar i-a minoritãþi nu se prea ºtia limba românã, pe care am admirat-o ºi atunci când a înfruntat cu curaj, reuºind sã-l aducã totuºi a lucrat cu entuziasmul specific încetat din viaþã. Am trãit regretul dupã înapoi.tinereþii. Mi-a povestit cã a trãit o mare moartea lui cã nu am avut mai mult timp la

Dupã ce a fost terminatã clãdirea bucurie atunci când a pãrãsit satul dupã dispoziþie sã abordez mai multe teme de ºcolii, a fost premiat de ziua învãþãtorului drama naþionalã din 1940, când tot satul l- discuþii cu ilustrul învãþãtor care a fost Ion la Murgeni, dar a refuzat premiul, dându-a petrecut cu lacrimi în ochi, acest fapt Paraschiv.le o replicã demnã oficialitãþilor care-l spune totul despre felul cum ºi-a fãcut nedreptãþiserã înainte, plãtind cu funcþia datoria profesionalã.

Ioan Iacomi

Zone de interes naþional, valori de patrimoniu în judeþul VasluiIon N. Oprea

La 12 aprilie 2000, în Monitorul oficial al României teritoriu le enumerãm în cele ce urmeazã, deºi cu întârziere.nr.152 s-au publicat Decretul nr.41 pentru promulgarea Legii Zonele naturale protejate sunt cuprinse în anexa nr.I la nr.5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului lege, la „rezervaþii ºi monumente ale naturii fiind cuprinse:naþional, fiind declarate zone protejate ºi unele obiective din 1. Locul fosilifer Mãluºteni, 10 ha;judeþul Vaslui. 2. Locul fosilifer Nisipãria Hulubãþ, municipiul Vaslui,

Potrivit legii, zone protejate sunt „zonele naturale sau 2,50 ha;construite, delimitate geografic sau topografic, care cuprind 3. Movila lui Burcel, comuna Micleºti – 12 ha;valori de patrimoniu naþionale sau culturale declarate ca atare 4. Tanacu – Coasta Rupturile, comuna Tanacu , 6 ha;pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor 5. Pãdurea Bãdeana, comuna Tutova, 6 ha;de patrimoniu. 6. Pãdurea Hârboaca, comuna ªtefan cel Mare, 43,10

Legea le evidenþiazã în anexe distincte, noi ha;considerându-le deosebit de utile ºi pentru cunoaºterea în 7. Pãdurea Bãlteni, comuna Bãlteni, 22 ha;

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

68

8. Fâneaþa de la Glodeni, oraºul Negreºti, satul necropole sunt evidenþiate: „Vestigii arheologice din diverse Glodeni, 6 ha. epoci; aºezarea de tip „Cucuteni A”, necropolã bastarnicã;

Valorile de patrimoniu cultural de interes naþional sunt necropolã geticã; necropolã carpicã; morminte sarmatice ºi prevãzute în anexa nr.III la lege, dintre monumentele ºi aºezare de tip „Sântana de Mureº – Cerneahov” (în punctul ansamblurile de arhitecturã fiind reþinute: „Dealul Teilu”), comuna Poieneºti, satul Poieneºti, judeþul

d) Castele, conac, palate: 1. Conacul Rosetti – Balº, Vaslui.comuna Codãeºti, satul Pribeºti ºi 2. Conacul Rosetti-Solescu, Sunt declarate prin lege „Unitãþi administrativ-comuna Soleºti, satul Soleºti. teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit

h) Biserici de lemn: 1. Biserica de lemn Sf. Nicolae a cu valoare culturalã de interes naþional” potrivit anexei IV la lege:fostului schit Strâmba, comuna Puieºti, satul Cetãþuia; 2. 1. Municipiile Vaslui, Bârlad ºi Huºi;Biserica Sf. Gheorghe, comuna Lipovãþ, satul Lipovãþ; 3. 2. Comunele Arsura, Bogdana, Boþeºti, Buneºti, Biserica Sfântul Nicolae comuna Soleºti, satul ªtiobãrani. Avereºti, Codãeºti, Duda-Epureni, Ghergheºti, Lipovãþ,

k. Biserici ºi ansambluri mânãstireºti: Biserica Poieneºti, Puieºti, Soleºti, ªtefan cel Mare, Tanacu.Domneascã Sfântul Ioan Botezãtorul din municipiul Vaslui. În NOTÃ la anexa din lege se specificã: Unitãþile

l). Arhitecturã industrialã; amenajãri cãi de administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a comunicaþii: 1. Podul de piatrã, comuna ªtefan cel Mare, satul patrimoniului construit cu valoare culturalã de interes naþional Cãnþãlãreºti. din prezenta anexã cuprind fie o complexitate de valori culturale,

La monumente ºi situri arheologice sunt cuprinse la fie monumente istorice izolate, de valoare naþionalã litera e Fortificaþii dacice: 1. Cetatea traco-geticã (în punctul excepþionalã”.„Cetãþuia Mogoºeºti”), comuna Arsura, satul Arsura; 2. Cetatea Legea la art.6 reþine spre ºtiinþa celor interesaþi cã traco-geticã (în punctul „Dealul Bobului”), comuna Buneºti – „anexele se pot reactualiza periodic, pe mãsura identificãrii de Avereºti, satul Buneºti. noi valori.”

La litera k Rezervaþii arheologice cuprinzând situri cu niveluri de locuire pe perioade îndelungate – aºezãri ºi

Între Andrei Mureºanu ºi Anton Pann

IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI „DEªTEAPTÃ-TE, ROMÂNE”Ion N. Oprea

Cu ocazia Sãrbãtorii Naþionale de la 1 Decembrie 2007 m- unui român, ºi mai ales la 1848 prin poezia „Un rãsunet”

am convins, încã odatã, cã sãpãturile arheologice, filologice ori (cunoscutã îndeosebi sub titlul „Deºteaptã-te, române”)

ºtiinþifice, ca ºi cercetarea lor nu-s la îndemâna oricui. Ele cer devenitã repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care

probitate profesionalã, cunoaºtere adâncã, eforturi vorbeºte în numele neamului oprimat, invocând vitejia strãbunã

suplimentare de a le relata ºi reda auditoriului într-o þinutã ºi vestind profetic în cadenþe ample momentul decisiv al

elevatã ºi înþeleasã. „Deºteptãrii”. ªi adaugã: „Imaginea poetului, exponent al unui

La întrebarea pusã de reporteri unor cetãþeni din comuna întreg popor, tonul grav, sumbru ºi rãspicat, cu rezonanþe

„1 Decembrie” din apropierea Capitalei de genul: Ce semnificã biblice, inaugurate în poezia ardeleanã de Mureºanu, se vor

ziua respectivã?, un localnic a rãspuns dintr-o cãruþã trasã de regãsi, amplificate, la G. Coºbuc, la O. Goga ºi mai târziu la A.

cai intonând o strofã din actualul imn al României „Deºteaptã-te, Cotruº ºi M. Beniuc”, ca în zilele noastre sã ajungã imnul de stat

române”, iar altul din acelaºi vehicul, l-a completat adãugând al României de dupã 1989, adãugãm noi.

explicativ: „De Andrei Mureºanu”, la care reporterul a rãmas La cele de mai sus, în completare ºi deplinã lãmurire,

mut, necomentând nimic spre lãmurirea ascultãtorilor de la înscriem spusele lui G. Cãlinescu în a sa Istoria Literaturii

respectiva emisiune T.V. Române: „Un rãsunet (Deºteaptã-te, române!”) nu e nici mai

Seara, la emisiunea „10 pentru România”, Mihai Tatulici, poetic, nici mai concis decât celelalte. El cuprinde câteva versuri

produs al Liceului nr.2 de la Rãdãuþi, pus în situaþie sã de deschidere pline de strigãte, care, puse pe muzica lui Anton

comenteze melodia cu acelaºi nume „Deºteaptã-te, române” Pann, acel Rouget de L'Isle român, au rãmas întipãrite în

sub care pe generic apãreau înscrise cuvintele Anton Pann, a memoria generaþiilor:

dat întreaga operã pe seama acestui cãrturar. Deºteaptã-te, române! Din somnul cel de moarte,

Într-o asemenea situaþie, între cele douã emisiuni difuzate În care te-adâncirã barbarii de tirani!

în aceeaºi zi, dar la ore diferite, despre acelaºi text ºi melodie Acum ori niciodatã croieºte-þi altã soartã

„Deºteaptã-te, române”, una datã pe seama lui Andrei La care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani!

Mureºanu, alta pe a lui Anton Pann, cu ce a rãmas tânãrul

auditoriu sau ascultãtorul de rând? Aceastã Marsilezã românã a distrus restul poeziei lui

Pentru clarificare, redãm nedumeriþilor spusele lui L.V. Mureºanu, ce însemna totuºi un pas în progresul poeziei

(Leon Volovici) din „Dicþionarul Literaturii Române de la origini ardelene fratetice care avea sã culmeze în Octavian Goga.”

pânã la 1900”, Editura Academiei, 1974, despre Andrei Aºadar, se subînþelege: „Deºteaptã-te române”, versuri de

Mureºanu (pag. 596-597) care spune cercetãtorul, „ºi-a realizat Andrei Mureºanu, pe muzicã de Anton Pann, ceea ce n-am

vocaþia pentru poezia socialã ºi patrioticã dupã 1843, cu Glasul putut afla de la televiziune…

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

69

Arsura - vatrã de istorie Dan Ravaru

Epoca fierului este bogat reprezentatã atât pentru etapa Hallstatt De câte ori vedem o nouã monografie trebuie sã ne amintim cât ºi pentru La Tène. Cea dintâi prezintã mai mare interes încadrãrii din nou spusele lui Nicolae Iorga, conform cãrora nu vom avea o aici a unui adevãrat monument arheologic, Cetãþuia Mogoºeºti. adevãratã istorie a României pânã nu vom avea istoria fiecãrui sat, Impresioneazã mai întâi dimensiunile: în interiorul celor douã valuri a fiecãrei comune, a fiecãrui judeþ. Începutã la îndemnul marelui de pãmânt, care încã mai pot fi distinse, se aflã o suprafaþã de 25 de ministru, dascãl ºi patriot Spiru Haret, armeanul mai român decât hectare. Bogãþia materialului recoltat se datoreazã atât românul, activitatea de monografiere a localitãþilor rurale ºi-a arãtat dimensiunilor sitului, cât ºi succesiunii straturilor de locuire, primele roade pe la începutul secolului al XIX-lea. Au urmat, ca o cuprinzând ºi La Tène-ul timpuriu. Constantin Partene se etapã superioarã, cercetãrile monografice întreprinse de echipele dovedeºte un adevãrat specialist în modul de alcãtuire a planºelor Gusti, care, dacã nu ar fi fost întrerupte de al doilea rãzboi mondial, cu materiale descoperite, alãturi de cele autohtone fiind semnalate ar fi desãvârºit o realã cunoaºtere a României. În ultimii ani, ºi elemente bastarne, adicã aparþinând primei populaþii germanice referindu-ne la judeþul nostru, constatãm o revigorare evidentã în ajunsã pe teritoriul þãrii noastre. Autorul ridicã o problemã care acest domeniu. Au apãrut noi monografii, de valoare inegalã însã. rãmâne deschisã: Cetatea Mogoºeºti face parte dintr-un lanþ de Cauzele sunt diverse ºi þin de pregãtirea intelectualã a autorilor ºi de fortificaþii din preajma Prutului, nu ºtim precis rolul lor ºi de ce au fost gradul de cunoaºtere a localitãþilor. Unii sunt foarte bine pãrãsite.documentaþi, în biblioteci sau arhive, scriu însã din birou lipsindu-le

o cunoaºtere profundã a satelor, a psihologiei Documentelesãtenilor, a problemelor acestora. Alþi autori Vechimea localitãþilor este, în cele mai cunosc foarte bine localitãþile despre care

multe cazuri, dificil de stabilit. Sunt ºi situaþii scriu, dar le lipseºte documentarea ºtiinþificã.când, în cazul satelor noi, ºtim anul în care s-a Profesorul Constantin Partene reuºeºte aprobat întemeierea aºezãrii, ceea ce nu se sã îmbine ambele calitãþi: a trãit toatã viaþa în întâmplã la cele care existã de secole. Aici mijlocul sãtenilor ºi a reuºit sã-i înþeleagã pe putem vorbi doar de prima atestare deplin dar, totodatã, ºi-a petrecut vacanþele ºi documentarã, datã relativã pentru aflarea orice zi liberã în arhivele din Vaslui ºi Iaºi, a citit vechimii. Se ºtie cã foarte multe documente au tot ce s-a scris despre zonele pe care ºi le-a dispãrut sau se aflã încã în arhive la care nu propus sã le studieze ºi sã le înscrie în paginile avem acces. Gãsirea unui document de unor cãrþi. Aºa au fost concepute ºi tipãrite referinþã presupune multã muncã, iar volumele “Istoria târgului Drânceni ºi a Constantin Partene ºtie foarte bine acest lucru. comunei” ºi “Etnografie ºi folclor din zona Localitãþile apar ºi dispar în timp, îºi schimbã Prutului mijlociu”. Cumulând experienþa adeseori vatra ºi denumirea, statornicia anterioarã cu noi interese intelectuale, populaþiei nu exclude miºcarea acesteia într-un prof.Constantin Partene ne oferã acum anumit perimetru. De aici frecvenþa “siliºtelor”, monografia “Arsura-vatrã de istorie”, adicã locuri unde au fost sate, pustiite ºi uneori desãvârºind cunoaºterea unei zone compacte repopulate sub aceeaºi denumire sau sub alta. din þinutul istoric al Fãlciului. Sã mai subliniem În judeþul Vaslui putem vorbi de peste 2.000 de faptul cã volumul a fost tipãrit cu sprijinul sate aflate într-o astfel de situaþie, pãstrând Primãriei comunei Arsura, al Consiliului Local ºi proporþiile, acelaºi fenomen s-a petrecut ºi pe al primarului în funcþie Mihai Mitrofan. Tot teritoriul actualei comune Arsura. Aici este respectul nostru pentru niºte autoritãþi ºi un vorba de mai multe sate dispãrute sau primar care în loc sã se întreacã la numãrul de

contopite, între care: Dintãni, Fãlfoieºti, Þinteºti, Vãrãria, Ghidiºenii, sarmale sau sã umple de averi niºte falsificatori ai folclorului, au Scrivulenii, Brãtenii la care se adaugã localitãþile existente astãzi: investit banii contribuabililor într-o adevãratã prezentare a lor, în tot Râpile (Mihail Kogãlniceanu), Arsura, Pâhneºtii, Fundãtura. Cu o ce poate fi mai nobil ºi mai statornic: o carte.minuþiozitate de caligraf autorul ne poartã prin trecutul documentar Arheologiaal fiecãrui sat, îndreptând unele erori - stabileºte data exactã pentru Existenþa umanã s-a imprimat în straturile exterioare ale Terrei prima atestare documentarã a Arsurei, 1638; clarificã evoluþia sau pe parcursul a sute de mii de ani, dacã ne referim numai la contopirea unor trepte. Ne oprim la un singur exemplu, semnificativ perioadele preistorice. Aºa cum pretutindeni în sate gãseºti folclor, ºi pentru perioada destul de tulbure a întemeierii Moldovei. Satul trebuie doar sã cauþi, aºa ºi pãmântul oferã dovezi ale trecutului Ghidiºeni îºi avea numele de la un Hegedüs, nume maghiar celui care ºtie sã le descopere. ªi, aºa cum o dovedeºte capitolul însemnând lãutar, cântãreþ la vioarã (scripcã). Amuzant este cã la dedicat arheologiei, Constantin Partene este unul dintre cei care fel îl chema pe cel care rãspundea de muzica de la Consiliul Culturii ºtiu. Existenþa din trecut a oamenilor depindea în cea mai mare Socialiste. Dar, în zonã, existã ºi Movila lui Scripcã, de aici supoziþii mãsurã de mediu, acesta este prezentat în paginile destinate privind numele duble, în douã limbi, ale unor întemeietori ai descoperirilor arheologice, legãtura între capitole fiind fireascã. Moldovei.Autorul realizeazã mai întâi un foarte documentat istoric al

cercetãrilor, care demonstreazã deja interesul deosebit pe care-l Etnografie ºi folclorprezintã zona ºi din acest punct de vedere. Dar, profesorul Partene În continuare, autorul urmãreºte cu aceeaºi minuþiozitate viaþa nu s-a mãrginit la semnalarea preocupãrilor altora, ci a efectuat el

economicã ºi cea spiritualã a comunei, contribuþia locuitorilor de aici însuºi cercetãri aducând contribuþii personale la cunoaºterea la derularea marilor evenimente de interes naþional. Pe mãsura locurilor, începutul acestor cercetãri fiind consemnat în lucrarea de spaþiului încercãm sã ne oprim la aspecte mai particulare, cum ar fi licenþã. Puþine comune din judeþ au beneficiat de cercetãri atât de cele din sfera culturii populare. Este un domeniu în care Constantin competente, de aici semnalarea tuturor etapelor de locuire ºi Partene dovedeºte aceeaºi competenþã aparte, ca ºi în arheologie. înscrierea lor în contextul continuitãþii. Descoperirile încep tocmai Cercetãrile de teren - fãrã de care nu se poate vorbi de cunoºtinþe în din paleoliticul superior, se continuã cu cultura Criº ºi se axeazã etnografie - duc la constatarea cã în zonã s-au conservat multe apoi pe celebra culturã Cucuteni, prezentã aici în toate fazele sale. unelte ºi tehnici tradiþionale. În domeniul vinificaþiei, de exemplu, Urmeazã epoca bronzului cu descoperiri variate, obiecte ºi vase din remarcãm un strat mai vechi al uneltelor exclusiv de lemn: bronz, dar ºi bogate fragmente ceramice din perioada respectivã.

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

70

mustuitorul, cãlcãtorul, derga, cofa, teascul cu ºurub din lemn, pãstrându-se fustele lungi de lânã, cãmãºile de in, basmalele, pâlnia de lemn, butoaiele. Pentru obþinerea fãinii din cereale se barizele, salurile. Subliniem în continuare relaþiile despre foloseau râºnite ºi s-au construit mori de vânt în lipsa unor cursuri arhitectura popularã, gastronomia tradiþionalã ºi elementele legate de apã cu debit corespunzãtor. Urmãrind tipul de economie închisã, de artã cum ar fi confecþionarea sterelor, instrumente muzicale de tip feudal, a gospodãriei þãrãneºti, autorul subliniazã faptul cã înrudite cu þitera.uneltele erau produse în casã, materia primã fiind iarãºi exclusiv La secþiunea folclor sunt prezentate în primul rând obiceiurile lemnul. Iatã o listã convingãtoare în acest sens: cârlig de scos fân, de Anul Nou, care aparþin oarecum ºi de etnografie. Pe lângã cârlig de scos apã din fântânã, greblã de lemn, þãpoi pentru fân ºi aspectele generale remarcãm recuzita urãtorilor - cornul, capra, paie, mese ºi scãunele cu trei picioare, cole pentru bãtut smântâna puºca, biciul, cârâitoarea, talanca, buhaiul, plugul mare, mãºtile - ºi în vederea preparãrii untului, cofã, cofãel, furcã de tors, fus, stative umblatul cu o gãinã sub braþ pe 1 ianuarie când se adunã bani ºi tot ce cuprinde rãzboiul de þesut, suluri, speteazã, scripeþi, tãlpigi, pentru plata lãutarilor. Sunt amintite ºi obiceiuri de peste an: slobozitor, suveicã, spatã, letcã, ragilã, bãtãtor de in ºi cânepã, întrecerea cãlãreþilor la Sf. Toader (când la Curtea Domneascã se chepteni, urzitoare, rãschitor, vârtelniþã. ªi în bucãtãrie obiectele “încurcau” caii), consumul de grâu pisat, fiert în lapte ºi a confecþionate din lemn erau numeroase: fund pentru mãmãligã, castraveþilor cu miere de albine la Sf. Ilie, iarmarocul de la 6 august, melesteu, covãþicã, cãuº, troc, cofãel, sucitor. Costumul popular se Schimbarea la Faþã, de la Arsura, practicile magice de la Sf. Andrei.pãstreazã integral în judeþul Vaslui numai în zona Pogoneºti-Iveºti Folclorul literar este ºi el bogat reprezentat ºi la modul sau este revigorat în unele localitãþi cu ocazia sãrbãtorilor de iarnã. autentic. Se disting net textele care însoþesc performarea Dar, aºa cum se întâmplã ºi la Arsura, piese disparate s-au obiceiurilor de iarnã ºi descântecele.conservat în mai multe sate. Autorul remarcã aici confecþionarea în Am rãsfoit împreunã câteva pagini din monografia comunei gospodãrie a opincilor, cojoacelor, bundiþelor, cãciulilor, în portul Arsura. Vom continua într-un numãr viitor, oprindu-ne în primul rând bãrbaþilor cãmaºa lungã pânã la genunchi, iniþial din cânepã, apoi la marile personalitãþi locale, cãrora li se cuvine un spaþiu adecvat.din in sau bumbac, iþari, chimirul, colþunii, în portul femeilor

Alina – Mihaela Pricop, Contribuþii la istoricul Episcopiei Huºilor, Editura Sfera, Bârlad, 2007

Iulian Sînzianu

În peisajul istoriografic românesc recent îºi gãseºte locul lucrarea þinuturile Vaslui, Tutova ºi Covurlui. Bine documentat ºi de o realã tinerei cercetãtoare Alina-Mihaela Pricop, intitulatã Contribuþii la istoricul importanþã pentru studii ulterioare este spaþiul acordat precizãrii Episcopiei Huºilor. Deºi la început de drum, autoarea se încumetã în a privilegiilor acordate episcopilor ºi Episcopiei de Huºi: scutiri de aborda un subiect ce cuprinde un interval cronologic vast ºi o tematicã impozite pentru episcopie ºi pentru oamenii acesteia (clerici sau mireni), diversã, fãcându-se referiri la aspecte de ordin religios, cultural, politic obiecte de cult dãruite de domni sau de boieri, sate aflate în proprietatea sau legate de proprietate. Opera este valoroasã ºi din perspectiva Episcopiei, atât la stânga cât ºi la dreapta Prutului, starea materialã a insuficientei cercetãri a istoriei Episcopiei Huºilor, lucru surprinzãtor eparhiei. pentru o instituþie ecleziasticã ce, deºi consideratã inferioarã celorlalte Capitolele IV ºi V, Rolul îndeplinit de episcopii Huºilor în viaþa eparhii ale Moldovei istorice, pentru mai bine de trei secole a avut un rol socialã, moralã ºi culturalã a eparhiei ºi Episcopii care au pãstorit la important în viaþa românilor din stânga ºi din dreapta Prutului. Pentru Huºi, trec în revistã pe înalþii prelaþi ce s-au succedat în fruntea eparhiei Alina Mihaela Pricop istoria oraºului Huºi ºi a Episcopiei gãzduite de în primul secol ºi jumãtate al existenþei acesteia. Se subliniazã rolul acesta are ºi o valoare afectivã (este oraºul sãu natal). A pornit în cultural al acestora (în cadrul episcopiei au funcþionat primele ºcoli), dar demersul sãu ºi din necesitatea reactualizãrii anumitor aprecieri asupra ºi rolul de judecãtor (sau garant al „legalitãþii” proceselor) sau de patron trecutului eparhiei respective, în urma editãrii unor noi surse al breslelor oraºului. Pentru perioada cuprinsã între 1598 ºi 1752, în documentare sau a apariþiei studiilor recent apãrute. cursul cãreia autoarea apreciazã cã pãstoririle au fost în general scurte

Cartea este structuratã pe ºase capitole care, deºi nu foarte ºi fãrã realizãri diferite (în consecinþã ºi mai puþin studiate ºi cunoscute), întinse (lucrarea în sine cuprinde mai puþin de 170 de pagini), conþin o enumerã nu mai puþin de 21 de episcopi, începând cu Ioan (primul informaþie densã, bine argumentatã ºtiinþific. Bibliografia consistentã episcop). Vorbeºte despre oamenii de culturã, episcopii învãþaþi ºi cei este foarte utilã pentru cei interesaþi în mod deosebit de acest subiect, care s-au pãstrat în memorie prin ctitoriile lor sau prin binefacerile ºi iar fotografiile de la sfârºitul volumului transpun în formã graficã buna gospodãrire a episcopiei aflate în grijã. Menþioneazã activitatea informaþii menþionate anterior. Primele douã capitole, Consideraþii anterioarã ºi posterioarã ocupãrii scaunului episcopal, relaþiile cu domnii generale privind istoria oraºului Huºi ºi Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Moldovei, daniile fãcute de aceºtia din urmã. În general, o muncã de Pavel” din Huºi, ctitoria lui ªtefan cel Mare, abordeazã istoria Huºilor detaliu, ce a impus analizarea unui material documentar considerabil. înainte de întemeierea, la sfârºitul veacului al XVI-lea, a episcopiei Trece în revistã, la finalul penultimului capitol, ºi episcopi posteriori eponime. Sunt pomenite primele menþiuni ale târgului Huºi (ce dateazã anului 1752, remarcabili prin faptele lor, cum ar fi Melchisedec sau din timpul lui ªtefan cel Mare), sunt enumerate teoriile privitoare la ultimul înalt prelat, Grigorie Leu, pentru ultimul apreciind activitatea de originea târgului ºi a denumirii acestuia, sunt fãcute aprecieri asupra reorganizare a vieþii bisericeºti dintre Prut ºi Nistru ºi contribuþia la importanþei strategice ºi administrative a localitãþii ºi asupra înfiinþarea Mitropoliei Basarabiei. proprietãþilor ce þineau de acesta. În privinþa bisericii Sfinþii Petru ºi Implicaþii majore le-a avut Episcopia Huºilor în viaþa religioasã ºi Pavel, înãlþatã în 1495, ce va deveni, un secol de la ctitorire, sediu culturalã a populaþiei majoritare româneºti ortodoxe de la est de Prut, episcopal, se face o trecere în revistã a modificãrilor, consolidãrilor ºi inclusiv în perioada stãpânirii ruseºti. Eparhia a contribuit la pãstrarea restaurãrilor acesteia pânã în veacul al XIX-lea, cu observaþia cã actuala specificului naþional ºi religios al regiunii, în faþa politicii agresive de construcþie nu pãstreazã aproape nimic din lãcaºul de cult ºtefanian. rusificare, pe diverse cãi: tipãrirea ºi distribuirea de broºuri, iconiþe, cãrþi

Urmãtoarele trei capitole, cele mai întinse, se referã la istoria cu conþinut religios, cãlãtoriile unor preoþi aparþinând Episcopiei Huºilor propriu-zisã a Episcopiei Huºilor ºi la cei care au pãstorit-o în cele trei în Basarabia. Prin aceastã activitate, episcopia a devenit un simbol al secole ºi jumãtate de existenþã. Capitolul al III-lea, Episcopia Huºilor, unitãþii locuitorilor de la est ºi de la vest de Prut. debuteazã cu problema momentului întemeierii eparhiei, probabil Cu toate lipsurile ºi stângãciile inerente unui început (exprimare înfiinþatã în anul 1598 de domnul Ieremia Movilã, nu în timpul domnului greoaie uneori, unele divagaþii referitoare la istoria þinuturilor de anterior, Aron Vodã, dupã o teorie mai veche. Urmeazã o trecere în jurisdicþie a Episcopiei Huºilor, la întemeierea ºi funcþionarea breslelor revistã a þinuturilor aflate în jurisdicþia Episcopiei Huºilor, în numãr de din târgurile Þãrii Moldovei sau la atribuþiile episcopilor moldoveni), patru: Fãlciu, Lãpuºna, Orhei ºi Soroca, aºadar cea mai mare parte a demersul ºtiinþific al doamnei Alina – Mihaela Pricop este unul þinuturilor dintre Prut ºi Nistru ce se mai aflau între graniþele Þãrii remarcabil ºi demn de cele mai bune aprecieri, în speranþa cã numele Moldovei. Dupã 1812, în urma desprinderii din trupul Moldovei a domniei sale va deveni cât mai curând unul consacrat al scrierii istorice þinuturilor de la est de Prut ºi înfiinþarea unei arhiepiscopii ruseºti, a româneºti. Chiºinãului ºi Hotinului, sub oblãduirea Episcopiei Huºilor au intrat

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

71

Laleaua pestriþã (Fritillaria meleagris)Vasile ªtirbu

acestei plante.Pe 23 martie 2008 am efectuat o Natura trebuie protejatã din mai multe excursie cu un grup de elevi de la ºcoala

puncte de vedere:Mãluºteni în pãdurea din preajma satului - ºtiinþifice – generaþiile prezente ºi Ghireasca. Pe lângã frumuseþea ultimelor

cele viitoare au nevoie de o naturã flori de primãvarã, atenþia ne-a fost atrasã sãnãtoasã pentru a o studia ºi a interveni în de o floare de o gingãºie deosebitã. Este mod pozitiv;vorba de laleaua pestriþã. Curios este faptul

- estetice – frumuseþea naturii ne cã aceastã floare creºte numai într-un încântã sufletul în orice anotimp;singur loc „La stejãrei” în partea de nord-est

- morale – plantele ºi animalele au a satului Ghireasca, comuna Mãluºteni (la dreptul la viaþã;300 m E de locuinþa lui Pintilie Grigore).

- economice – societatea îºi Suprafaþa pe care creºte nu desfãºoarã întreaga activitate utilizând depãºeºte 10.000 mp.componentele naturii.Laleaua pestriþã face parte din familia

În cadrul acestei excursii elevii au luat Liliacee. Este o plantã perenã înaltã de 30-la cunoºtinþã un adevãr: protecþia acestei 50 cm. Frunzele sunt nepeþiolate, lineare de plante, implicit a mediului geografic 2-13 mm lãþime dispuse opus pe tulpinã. reprezintã o activitate umanã de o mare Florile sunt relativ mari de 2-10 cm lungime. responsabilitate, continuã, conºtientã, care Apare solitar dar s-au identificat ºi 4-5 flori urmãreºte conservarea ºi ocrotirea în inflorescenþe racemoase. Au petalele mediului ºi, implicit, creºterea calitãþii lui.libere, pãtate, împestriþate sub formã de

Conservarea ºi perpetuarea lalelei ºah. În funcþie de condiþiile climatice, pestriþe va sta în atenþia noastrã în sensul înfloreºte în martie, cel mai târziu în aprilie.cã:Aceasta este ocrotitã de lege în toate

- nu vom interveni brutal împotriva ei þãri le europene. Originea ei este (recoltarea pentru comercializare);mediteraneanã. În popor mai este denumitã

proprietãþilor decorative a fost culeasã - inscripþionarea arealului respectiv ºi bibilica (din cauza asemãnãrii cu penajul excesiv ºi se aflã pe cale de dispariþie în trasarea unor sarcini precise, concrete, acestei pãsãri), cãldãruºã, clopoþei, floare zona Ciuc ºi în lunca Pogoniºului. pentru protecþie;de ºah.

Arealul de „La stejãrei” nu este - vom încerca, începând cu anul 2009, La noi în þarã apare în locuri sporadice cunoscut în literatura de specialitate. De sã identificãm alte areale unde sã înmulþim în cheile Turzii, Zãu de Câmpie, în lunca aceea dorim sã aducem la cunoºtinþa laleaua pestriþã.Oltului, în pãdurea Comana. Datoritã factorilor de decizie în vederea conservãrii

Dumitru Nedelea, „Pelerinaj printre orologii”, vol. 1, Ed. „Noel Computers”, Ploieºti, 2001, 122 p.

Gheorghe Clapa

Muzeele împlinesc un rol de însemnãtate esenþialã pentru educativã a muzeului se împleteºte permanent cu cea ºtiinþificã, educarea ºi instruirea maselor, fiind datoare sã þinã seama de de cercetare. Oferã cercetãtorilor din domenii extrem de diferite transformãrile rapide ºi continue ale societãþii contemporane. materiale clasate ºi organizate într-un sistem. Cercetarea Rigoarea ºi precizia ºtiinþificã a prezentãrii trebuie sã se îmbine cu fundamentalã ºi aplicativã caracterizeazã activitatea unui muzeu, impresia plãcutã, odihnitoare ºi emoþionantã pe care o lasã modul deoarece ea genereazã ºi precizeazã politica de îmbogãþire a de expunere. Muzeul are rolul de ºcoalã, dar ºi de spectacol, fiind patrimoniului, conservarea ºi educarea.în acelaºi timp loc de instruire ºi de divertisment, trãsãturã care-l Muzeele sunt concepute azi ca adevãrate laboratoare sau deosebeºte de celelalte forme didactice. Vizitatorul de orice institute de cercetare, care în diferite ramuri ale culturii fac vârstã, formaþie culturalã ºi profesiune poate fi atras de muzeu legãtura dintre patrimoniul cuprins între muzee ºi cel naþional. datoritã calitãþilor de prezentare ºi preciziei noþiunilor ilustrate Muzeul colecþioneazã selectiv ºi organizat, dupã criterii ºtiinþifice, într-o expoziþie permanentã sau temporarã. Cursivitatea ºi ocupându-se în acelaºi timp de cercetarea ºi organizarea claritatea cu care sunt îmbinate obiectele într-o expunere vechilor colecþii moºtenite. Muzeul contemporan este sanatoriu muzealã reuºesc sã stimuleze curiozitatea vizitatorului, trezindu-i sau clinicã, prin activitatea de conservare ºi restaurare. Muzeul dorinþa de a dobândi o serie de noþiuni pe baza unui material de azi are douã misiuni de îndeplinit: 1) rãspunderea de a pãstra vizual. ºi a preda generaþiilor viitoare intact, sãnãtos ºi îmbogãþit

Organizarea muzeului implicã trei factori: patrimoniul, patrimoniul cultural ºi artistic naþional, creaþia de veacuri a unui personal specializat (conservatorii) ºi publicul. Muzeul reprezintã popor ºi 2) de a modela ºi cizela sufletul oamenilor pentru un mijloc direct de comunicare cu publicul, folosind însã mijloace înþelegerea ºi dragostea pentru frumos, ca ºi pentru respectul proprii ºi o tehnicã specialã, datoritã faptului cã el strânge ºi creaþiei înaintaºilor. Astfel, ambele misiuni, de conservare ºi pãstreazã obiecte foarte diverse, pe care le studiazã ºi claseazã, educare, au un punct comun de plecare – privesc viitorul.ordonându-le într-un sistem care dezvãluie maselor multiple Consider cã este pentru mine o cinste ºi o datorie sã aspecte ale naturii ºi creaþiei omeneºti, într-un limbaj de largã semnalez cititorilor noºtri apariþia primului volum intitulat accesibilitate. Muzeul îºi împlineºte rolul sãu în societatea „Pelerinaj printre orologii”, al muzeografului Dumitru Nedelea, la contemporanã, integrându-se tot mai mult în ansamblul editura „Noel Computers” în anul 2001, la tipografia „Facsimil”, manifestãrilor ei de ordin cultural, transformându-se azi în ambele din Ploieºti. Atât coperta, cât ºi tehnoredactarea sunt instituþie de educaþie permanentã. Misiunea didacticã ºi realizate de Cristian Bold ºi Cerasela Bold. Autorul mulþumeºte

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

72

sponsorilor pentru sprijinul financiar acordat, precum ºi Muzeului fost nefast ºi pentru muzeu. Exponatele au fost transferate în Judeþean de Istorie ºi Arheologie Prahova pentru interesul Palatul Culturii din str. N. Bãlcescu nr. 25. Imobilul din str. 6 Martie manifestat faþã de aceastã lucrare. La sfârºitul volumului este nr. 1 a fost renovat. Astfel, la 22 iulie 1978, secþia „Ceasul de-a prezentatã o imagine foto a lui Seby Sebastian la masa de lucru, lungul vremii” a fost redeschisã. Dupã anul 1990, secþia a luat vestit ceasornicar ºi pasionat colecþionar, stabilit în SUA, la San numele celui care a iniþiat-o, devenind „Muzeul Ceasului „Nicolae Mateo, care a contribuit substanþial la apariþia prezentei cãrþi. De I. Simache” („Muzeul Ceasului „Nicolae I. Simache” din Ploieºti. asemenea, se face reclamã ºi celorlalþi sponsori: S.C. GASIPOT Primele faze de organizare ºi extindere”, p. 7-13).COM S.R.L. ºi POLITEH S.A., ambele din Ploieºte, precum ºi Ceasornicele ce au aparþinut masoneriei au fost executate firmei S.C. MÃESTRIA S.R.L. Blejoi. la comandã specialã în Elveþia ºi Franþa în scopuri

Coperþile 1 ºi 4 ne prezintã orologii din Muzeul Ceasului propagandistice. Ele ofereau posibilitatea recunoaºterii între „Nicolae I. Simache” din Ploieºti, de la membrii masoni prin scoaterea ceasornicului clepsidrã la ceasul electronic, având în ultim de buzunar. Ceasornicul era instrumentul dupã plan o imensitate de aºtri. Coperta a 4-a ne care decurgeau ceremoniile stabilite iniþial, cât prezintã chipul autorului ºi douã citate: ºi fixarea întâlnirilor în locurile cele mai tainice, „Scãpare n-are omul, ºi timpul þãrm nu are” care se planificau dupã un orar ºtiut numai de (Lamartine) ºi „...dar omul se mândreºte cã ei. („Ceasornice de buzunar cu simboluri poate sã dea timpului o formã prin care masonice”, p. 14-17).încarcerarea lui pasagerã în ceasuri, care mai Un rol important în construcþ ia de care mai ingenioase. Cartea de faþã ceasornicelor de buzunar îl au carcasele ºi cuprinde în paginile sale truda unei vieþi, cadranele, pe ale cãror faþete se evidenþiazã pasiunea generoasã a unui om care, iatã cã va adevãrat scene istorice, de artã ºi de multe ori birui cel puþin banalitatea în care stau învãluite inscr ipþ i i cu simbolur i , ce- i conferã mult prea folositele ce ne vorbesc într-o limbã ceasornicului o destinaþie mai puþin cunoscutã universalã” (Cerasela Bold). („Câteva aspecte cu privire la ceasornice cu

Cartea „Pelerinaj printre orologii” este un inscripþii, simboluri ºi scene militare”, p. 18-21).generic ce se axeazã pe valorificarea La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi patrimoniului de orologerie ce aparþine începutul secolului al XX-lea asistãm la Muzeului Ceasului „Nicolae I. Simache” din explozia de curente ºi influenþe ce doreau sã Ploieºti. Autorul mãrturiseºte cã, fiind cuprins convingã opinia internaþionalã despre de o pasiune ce i-a ocupat întreaga viaþã, în drepturile muncitorilor ºi rolul femeilor în noua care ceasornicul a constituit baza de plecare, societate („Ceasornice de buzunar purtãtoare de cercetare, a avut posibilitatea sã descopere cã în jurul acelui de mesaje democratice”, p. 22-23).care-þi indicã scurgerea vremii graviteazã discipline ca Ceasuri deosebite care au fost folosite în timpul vieþii de astronomie, matematica, istoria, fizica, arta ºi pe lângã cãtre mari personalitãþi ale poporului român: Alexandru Ioan dimensiunea timpului, acesta ascunde enigme. El a pornit în Cuza, Constantin Brâncoveanu, Mihail Kogãlniceanu, Vasile alcãtuirea tematicii acestei cãrþi de la ideea cã omul poate avea în Alecsandri, Alexandru Averescu, Nicolae Titulescu („Ceasornice ceasornic cel mai fidel prieten, de care nu se poate despãrþi, memoriale. Personalitãþi româneºti ºi ceasurile lor”, p. 24-27).acesta fiindu-i tovar㺠de muncã, în vise, în viaþa tumultuoasã. Cu ajutorul doamnei Elena Popovici Cotovu, nepoata Formarea sa în acest domeniu o datoreazã experienþei pe care a legendarului luptãtor Peneº Curcanu (Constantin Þurcanu), cãpãtat-o în cei 32 de ani, perioadã în care a fost muzeograf- ceasornicul de buzunar al unchiului ei a intrat în patrimoniul conservator la Muzeul Ceasului. Muzeului Ceasului „Nicolae I. Simache” din Ploieºti („Ceasornicul

„Pelerinaj printre orologii” este o carte compusã din mici de buzunar purtat de „Peneº Curcanul”, p. 29-30).capitole, selecþionate dintr-un noian de documente referitoare la Cu 180 de ani î. Hr. un mare tehnician al antichitãþii ceasornice, care oferã atât curiozitãþi, cât ºi portrete de pasionaþi Ktesibios, de origine elenã, a construit în Alexandria (Egipt) ºi iscusiþi meºteri ceasornicari sau inventatori din þara noastrã mai pentru prima datã un ceasornic monumental hidro-mecanic. Tot puþin cunoscuþi. Forma, diversitatea, fantezia pieselor ºi cu ajutorul scurgerii apei s-au construit în secolele XVI-XVI (d.Hr.) complexitatea patrimoniului de orologerie implicã o abordare ºi ºi alte tipuri de ceasuri. („Ceas hidro-mecanic, lucrat manual în un volum de muncã laborios. Rãdãcinile acestui meºteºug îºi Anglia în 1654”, p. 30-31; „Orologiu de campanie militarã folosit în pierd urmele în antichitate. Când spunem ceas, ne ducem cu Franþa sec. XVI-XVII”, p. 31-32, se referã la folosirea apei în gândul la unitatea de timp, dar mãsurarea timpului se face de orologerie).cãtre ceasornic, acest obiect care te avertizeazã mai ai o orã, mai Clipa, ora ºi luna, sunt unitãþi ale timpului, de care s-a þinut ai un minut ºi... viaþa se scurge secundã cu secundã, din pãcate cont în începerea unor activitãþi, din cele mai îndepãrtate veacuri ireversibil. Depinde de noi cu ce fapte ne trãim timpul. Semnatarul ºi pânã azi. Ceasornicul face parte din cele mai apropiate ºi intime acestei lucrãri a þinut ca aceste capitole sã fie bogat ilustrate, aºa obiecte ale oamenilor, devenind un bun „sfetnic” atât pe timpul încât lectura sã fie cât mai atractivã ºi interesantã (Dumitru zilei, cât ºi pe timpul nopþii. Existã o legãturã ascunsã între om ºi Nedelea, „În loc de prefaþã”, p. 5). ceasornic („Aspecte enigmatice cu privire la unele relaþii dintre om

Constituirea colecþiei ºi organizarea muzeului se datoreazã ºi ceasornic”, p. 32-38).pasionatului profesor emerit Nicolae I. Simache, directorul Ceasornicul, de-a lungul anilor, a devenit unul dintre fostului Muzeu Regional de Istorie din Ploieºti. Ideea organizãrii obiectele cele mai necesare în viaþa omului, ajutându-l sã-ºi unui astfel de muzeu a pornit de la volumul mare de obiecte drãmuiascã timpul cât mai judicios, dar a devenit ºi un obiect de achiziþionate în anii 1954-1960. La data de 6 mai 1963 s-a podoabã („Ceasornicul ºi moda. Ceasornicul în costumaþia inaugurat o nouã secþie muzealã în cadrul Muzeului de Istorie ºi vestimentarã de epocã”, p. 39-43).Arheologie din Ploieºti: „Ceasul de-a lungul vremii”. Spaþiul de la Locuitorii satelor nu se mai puteau rezuma la mãsurarea Palatul Culturii devenise neîncãpãtor, de aceea, expoziþia a fost timpului cu mijloace empirice. Aveau nevoie de ceasornice, care mutatã în alt imobil, situat în str. 6 Martie (actuala stradã Nicolae I. puteau sã le asigure cunoaºterea scurgerii timpului cu exactitate Simache) nr. 1. Redeschiderea muzeului s-a realizat în noiembrie („Orologerie popularã. Ornice folosite în viaþa ruralã din România 1971. În anul 1975 muzeul a fost nevoit sã se mute provizoriu în sec. XVIII-XX”, p. 44-48).vechiul spaþiu din Palatul Culturii. Cutremurul din 4 martie 1977 a La Muzeul Ceasului „N. I. Simache” din Ploieºti se aflã una

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

73

dintre cele mai valoroase ºi mai vechi piese de orologerie (1562). „Nicolae I. Simache” din Ploieºti au fost ºi câþiva meºteri Asemenea ceasuri astronomice se gãseau numai la curþile ceasornicari, parte din ei ºi pasionaþi colecþionari. Aceºti imperiale, în centrele cele mai avansate din Europa ºi se aflau în colaboratori au acordat asistenþã tehnicã privind repararea unor cabinetele de lucru ale marilor personalitãþi („Ceas cu mai multe piese de orologerie mai complicate, în mod gratuit. De asemenea, cadrane. Un ceas astronomic de la 1562”, p. 49-53). au oferit spre achiziþionare ceasornice valoroase din punct de

Ceasurile de buzunar marca „Roskopf” se gãsesc în numãr vedere tehnic, artistic ºi memorialistic, la preþuri foarte mici, foarte mare în patrimoniul ploieºtean de orologerie. Aceste piese contribuind la organizarea ºi dotarea patrimoniului de orologerie dovedesc cã marca elveþianã a circulat foarte mult în þara noastrã ploieºtean.(„Ceasul de buzunar marca „Roskopf”, cel mai popular ceas din La sfârºitul lucrãrii autorul a schiþat câteva micro-biografii ale þara noastrã”, p. 53-55). unor oameni, pe care avem datoria moralã sã-i scoatem din

Un alt ceasornic de buzunar marca „Hebdomas” s-a bucurat anonimat ºi drept mulþumire sã-i imortalizãm pentru viitorime. de o solicitare deosebitã în þara noastrã, el ajungând astfel în Autorul a realizat un capitol ce a implicat o vastã cercetare, bogata colecþie aflatã în patrimoniul de orologerie ploieºtean deoarece s-a scris foarte puþin despre breasla ceasornicarilor din („Ceasornice de buzunar cu întoarcere la 8 zile marca þara noastrã („Câteva figuri de iscusiþi ceasornicari ºi pasionaþi „Hebdomas”, p. 56-58). colecþionari contemporani din România”, p. 85-111): „Seby

Sunt ºi ceasuri în special care mijlocesc distrugeri materiale Sebastian, un iscusit ceasornicar ºi pasionat colecþionar”; „Ion ºi chiar pierderi de vieþi omeneºti („Orologerie perfidã, accesorii Trifina la a 70-a aniversare”; „Kiss Laszlo, un mare colecþionar de de ceasornice în slujba morþii. Ceasuri care ucid”, p. 59-61). ceasornice”; „Iani Constantinescu – Galaþi, contabil, dar ºi

Dumitru Nedelea a reuºit sã selecteze câteva articole, din pasionat colecþionar de ceasornice”; „O paginã despre Lache cotidiene ºi reviste, pe care le-a considerat potrivite pentru a Cornãþeanu – Brãila, iscusit ºi inventiv ceasornicar”; „Benedek reprezenta o parte din universul orologeriei („Curiozitãþi tehnice, Mihai, de la minã... la ceasornicãrie”; „Gâzu Iosif, specialist recorduri ºi licitaþii în orologerie. Grupaje de însemnãri privind ceasornicar în orologii de turn (ceasuri publice)”; „George ºi Victor curiozitãþi tehnice, recorduri ºi licitaþii în domeniul ceasornicelor”, Popovici, o familie de vestiþi ceasornicari ºi colecþionari, stabiliþi în p. 62-65). municipiul Bacãu”; „Constantin Nabloc, învãþãtor, ceasornicar-

Acum aproape o sutã de ani, unele firme de ceasornice din inventator ºi colecþionar”; „Inventator-ceasornicar Gheorghe Anglia ºi Elveþia, executau la comenzi speciale, ceasornice de Vasilache la 78 de ani mãrturisea”; „Petre ªiºcã, iscusit buzunar care afiºau pe cadranele lor presiunea atmosferei ºi ceasornicar, fost colaborator al Muzeului Ceasului „Nicolae I. temperatura aerului, la ora ºi minutele indicate de minutare Simache” din Ploieºti”.(Ibidem, „Un ceasornic de buzunar ce furniza date despre starea În ambianþa deosebitã a primului muzeu de ceasuri din vremii ºi temperatura aerului”, p. 65-66). România, inaugurat la 6 mai 1963, sunt etalate mãrturii ale

Printre pasionaþii colecþionari celebri se numãrã ºi evoluþiei mãsurãrii timpului. Printre multe obiecte folositoare personalitãþi ale culturii româneºti: M. Kogãlniceanu ºi Nichita omului, ceasornicul a fost considerat un adevãrat sfetnic. Stãnescu („Pasiuni. Iubitori de colecþii, iubitori de ceasornice”, p. Ceasornicul constituie o mãrturie a ºtiinþei ºi tehnicii, dar ºi o 67-68). Primirea drept cadou a unui ceasornic reprezintã un gest dovadã, un document, privind relaþiile ºtiinþifice, comerciale ºi deosebit de apreciat, simbolizând preþuire ºi stimã: Carol I ºi N. culturale ale þãrii noastre, cu statele din Europa.Titulescu (Ibidem, „Cadouri ºi ceasornice”, p. 68-69). Lucrarea muzeografului Dumitru Nedelea „Pelerinaj printre

Ceasornicul de mânã pe care l-a purta mareºalul Ion orologii”, vol. 1, Editura „Noel Computers”, Ploieºti, 2001, în cele Antonescu era necesar sã fie salvat ºi introdus în tezaurul 122 de pagini pledeazã pentru faptul cã Muzeul Ceasului „Nicolae muzeografic al României („Puncte de vedere privind salvarea I. Simache” din Ploieºti exercitã asupra individului o influenþã mai ceasurilor portabile ale marilor personalitãþi de cãtre colecþionari puternicã decât ºcoala, care în genere stimuleazã facultãþile ºi muzee. Un episod tragic legat de ceasornicul mareºalului Ion intelectului, îmbogãþind cunoºtinþele, mai mult decât Antonescu, înainte de execuþie”, p. 70-71). sensibilitatea ºi imaginaþia. Contactul direct cu patrimoniul de

Mãsurat dupã ceasornice, timpul a decis în viaþa cotidianã orologerie ploieºtean trezeºte în vizitator sentimentul de respect victorii sau înfrângeri sau a fixat mãreþe acte istorice („Valoarea ºi admiraþie faþã de adevãr ºi perfecþiune. Muzeul Ceasului joacã timpului ºi al ceasornicului în diferite ipostaze. Valoarea timpului un rol de primã importanþã în educaþia patrioticã ºi cetãþeneascã a ºi al ceasornicului în momente istorice ºi pe câmpul de luptã”, p. vizitatorilor, relevându-se trecutul þãrii, personalitatea ºi 71-75). activitatea celor care ºi-au dãruit întreaga lor muncã ideii de

Ceasornicele mecanice de tip brãþarã, în perioada celor o progres social, contribuind la îmbogãþirea ºtiinþei, tehnicii ºi sutã de ani de la apariþie, au cunoscut în evoluþia lor foarte multe culturii.schimbãri în ceea ce priveºte tehnica, cãpãtând astfel o fiabilitate În ultimii ani a sport locul pe care-l ocupã Muzeul Ceasului mai mare („Despre ceasornicul de mânã. Însemnãri din istoricul „Nicolae I. Simache” din Ploieºti, ca element de bazã în educarea ceasornicului tip „brãþarã” (de mânã), p. 75-78). omului contemporan. Muzeul colaboreazã tot mai strâns cu

Poate timpul sau ceasornicul sã fie subiect de amuzament? ºcoala, a cãrei misiune o completeazã, în formarea tineretului. Aceasta este întrebarea la care Dumitru Nedelea sperã sã Educarea oamenilor prin diferite mijloace, legate direct de rãspundã („Amuzamente ºi meditaþii. Pagini de amuzamente ºi preocuparea lor, dar ºi dincolo de ea, pentru lãrgirea orizontului meditaþii despre timp ºi ceasuri”, p. 78-81). spiritual are directe repercusiuni în activitatea muzeului

Unele ceasuri publice par a fi sinistre, altele au marcat ºi ploieºtean. Muzeul ocupã un loc de frunte în acþiunea tuturor mãsurat evenimente istorice, dar cele mai multe dintre ele au instituþiilor care contribuie la procesul complex de formare, devenit obiecte turistice deosebite („Despre orologii ºi ecourile educare ºi culturalizare. În zilele noastre, rolul muzeului sporeºte lor”, p. 82). Se ºtie cât de greu trece timpul mãsurat de orologiul de la an la an, publicul larg adresându-se tot mai mult acestei închisorii (Ibidem, „Orologii sinistre, orologiile închisorilor”, p. 82). instituþii de culturã, care nu mai este ca în trecut rezervatã unor Orânduirea ºi execuþia serviciului de pazã pe timpul nopþii, cât ºi elite de specialiºti ºi pasionaþi. Afluxul publicului de toate activitatea unor bresle erau fixate dupã semnalele orologiului, în categoriile sociale ºi niveluri culturale, în Muzeul Ceasului Olanda medievalã (Ibidem, „Mãsurarea vremii, cu ajutorul „Nicolae I. Simache” din Ploieºti, este o realitate a zilelor noastre.orologiului în viaþa cotidianã, din Olanda, pe timpul lui Veºnicia ne va cunoaºte dupã urmele pe care le lãsãm.Rembrandt”, p. 83; vezi ºi „Orologii de turn din Italia-Milano”, p. 84).

Printre cei mai apropiaþi colaboratori ai Muzeului Ceasului

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

74

Sorin Iftimi, Cercetãri privitoare la istoria bisericilor ieºene. Monumente, ctitori, mentalitãþi,

Iaºi, Trinitas, 2008, 306 p. + XVI planºe colorLucian-Valeriu LEFTER

Vechile turnuri în zorii modernitãþii, reprezintã a treia secþiune Aceastã carte este rodul întâmplãrii fericite acum, când, aºa a lucrãrii. În turnul de la Trei Ierarhi, dãrâmat de Lecomte de Nouy, s-cum mãrturiseºte autorul, „de la înãlþimea celor ºase secole de a aflat primul orologiu din Þãrile Române, aºezat acolo la 1640. În atestare documentarã (1408-2008), oraºul Iaºi îºi rememoreazã opinia autorului, acest orologiu avea o funcþie pragmaticã, se astãzi istoria”. În opinia d-lui Sorin Iftimi, subiectul lucrãrii de faþã adresa negustorilor de pe uliþa Podul Vechi, în capãtul cãreia se afla este esenþial pentru istoria capitalei moldave: „Doar bisericile sunt turnul, cãci aceºtia „aveau un alt mod de a percepe timpul, o altã cele care oferã o imagine palpabilã a trecutului. Datoritã lor s-a spus sensibilitate la curgerea acestuia, datã tocmai de ocupaþia ºi stilul cã Iaºul este singurul oraº unde se poate studia evoluþia arhitecturii lor de viaþã”(p. 105). D-l Sorin Iftimi þine sã ne precizeze nostalgic, cã româneºti pe o perioadã de cinci secole” (p. 7), deoarece obiective

undeva sub asfaltul bulevardului ªtefan de arhitecturã civilã mai vechi de douã cel Mare, în dreptul mãnãstirii Trei Ierarhi, secole nu s-au mai pãstrat.„se mai aflã urmele temeliilor în care s-au Lucrarea a fost lansatã în ziua de 16 aºezat, pentru prima datã în Þãrile iunie 2008 în cadrul simpozionului Iaºi-Române, bãtãile unui ceas public”(p. 107), oraºul bisericilor, organizat de Mitropolia care poate fi considerat punctul zero al Moldovei ºi Bucovinei ºi Institutul Cultural-modernitãþii. Un alt turn celebru, dar care Misionar Trinitas în colaborare cu Primãria existã, este cel al mãnãstirii ºi spitalului Municipiului Iaºi, prilejuit de manifestãrile Sfântul Spiridon din Iaºi. Construit în mai acestui an: Iaºi 600.multe etape, începând cu 1757 ºi sfârºind Studiile adunate în acest volum au cu 1862, turnul reprezintã „un monument apãrut de-a lungul anilor în publicaþii între douã lumi”; astfel, „ciºmelele de gust ºtiinþifice, ºi în funcþie de tematica lor au oriental sunt asociate cu steme heraldice fost grupate aici pe cinci secþiuni. Astfel, în occidentale, în care inscripþiile chirilice prima secþiune a volumului au fost stau alãturi de cele greceºti ºi osmane, în aºezate douã studii referitoare la care un turn central reuneºte elemente de lãcaºurile de cult aflate în slujba Curþii arhitecturã medievalã ºi modernã într-un Domneºti: Sfântul Nicolae-Domnesc ºi tot are defineºte însãºi devenirea istoricã biserica Doamnei. a capitalei Moldovei”(p. 123). Titlurile celei de-a doua secþiuni,

O altã secþiune este dedicatã care reprezintã substanþa acestei lucrãri, portretelor de ctitori ºi pomelnicelor. se aflã „În umbra Trei Ierarhilor”. Douã Autorul trece în revistã câteva ctitorii studii au ca pilon central ctitoria lui Vasile ieºene din secolul al XIX-lea mai puþin Lupu ºi moaºtele Sfintei Parascheva. cunoscute, aducând contribuþii noi în Ipoteza avansatã de Sorin Iftimi, aceastã direcþie. Iese astfel la luminã referitoare la motivaþia acestei ctitorii este chipul vornicului Ioan Tãutu, ctitorul fascinantã: „Întreaga clãdire a acestei bisericii Buna Vestire, cel al banului Toma biserici poate fi privitã ca o casetã pentru moaºte, sau ca un

Cozma, fondatorul bisericii din Pãcurari unde mergeau scapeþii ruºi, «chivot» realizat la dimensiuni arhitectonice […] afirmare a faptului despre care sunt aduse informaþii inedite, fiind publicatã catagrafia cã Vasile Vodã Lupu era moºtenitorul legitim al împãraþilor bizantini, cu numele acestora. Portretul lui Iordache Catargiu de la Spiridonie recunoscut ca protector ºi stãpân de toate patriarhiile de pe teritoriul este motiv de incursiune în istoria familiei sale. Mormântul doamnei fostului Imperiu Roman de Rãsãrit”. Gestul lui Vasile Lupu era unul Smaranda Callimachi din familia Mavrogheni, aflat la mãnãstirea imperial: „Doar Împãratul, ca persoanã sacrã, ºi-ar fi putut îngãdui Golia este în atenþia autorului; de altfel, Sorin Iftimi se mai ocupã de sã înalþe o asemenea fabuloasã ctitorie fãrã a putea fi suspectat de aceastã mãnãstire ºi prin publicarea unui pomelnic inedit de aici. În superbie […], pentru cã doar lui i se cuvenea aºa ceva” (p. 59-66). În cele din urmã, observaþiile pe marginea pomelnicului bisericii Sfinþii acest context, rolul moaºtelor era primordial în stabilirea definitivã a Teodori încheie aceastã secþiune.reºedinþei domneºti la Iaºi. În 1683, când Dosoftei a plecat în

Diverse note, recenzii ºi glose privitoare la lucrãri dedicate pribegie, moaºtele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost monumentelor ieºene de diverºi autori, mai mult sau mai puþin luate de Sobieski în Polonia, iar în acest caz moaºtele Sfintei pricepuþi într-ale cercetãrii istoriei ºi arhitecturii ecleziastice, închid Parascheva „ºi-au desãvârºit misiunea istoricã, contribuind, cu paginile acestei noi ºi interesante contribuþii despre istoria unor prestigiul lor, la stabilirea definitivã a Mitropoliei Moldovei la Iaºi” (p. biserici ieºene. 79). Abia acum, odatã cu mutarea Mitropoliei, Iaºii deveneau

adevãrata capitalã a þãrii. Secþiunea se încheie cu un studiu privitor la aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir la Iaºi, în 1935.

Covor de smarald Primãvara – Prima solistã Mirese-n alb-pururzit de „Baba iarnã” – Flora îºi poleiazã În orchestra pãdurii – Fiice-ale primãverii – Primãvara. Haina cu smarald. Privighetoarea. Pomii în floare.

Primãvara – Privighetoarea – ªoapte de vânt cald – Roi de fluturi albiFereastrã deschisã Solul încântãtor al Mângâie ramurile Stau chiciurã pe ramuri – Spre-avântul vieþii. Primãverii. Ce stau sã se nascã. Mãrul înflorit.

HAIKU-URI DE PRIMÃVARÃGh. Râmboiu-Bursucani

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

75

Dezvelirea statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Bârlad

Gheorghe Clapa

Dimensiunea este stabilitã ºi în funcþie de locul îndrepte mai mult atenþia spre obiectivele Viaþa ºi activitatea domnitorului Unirii se unde urmeazã sã fie amplasatã statuia” – a culturale cum este acesta ºi sã investeascã confundã cu procesul de constituire a statului declarat sculptorul Paul Vasilescu. Statuile mai mult în culturã, a declarat ing. Tatiana român modern – Unirea Principatelor, sale au fost executate în baza unor solicitãri Brenner. Costurile realizãrii statuii sunt de 1,8 împroprietãrirea, reforma electoralã, fãcute de autoritãþile localitãþilor respective miliarde lei vechi, când în realitate ar fi fost de secularizarea averilor mãnãstireºti, legea sau de reprezentanþii altor instituþii de culturã. câteva ori mai mari dacã nu ar fi existat învãþãmântului etc. Dezvelirea statuii lui Opþiunea a fost pentru acele statui care anumite afinitãþi, inclusiv culturale între Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cele prezintã personalitãþi marcante pentru acele bârlãdeni ºi artiºtii implicaþi în realizarea mai importante evenimente culturale din ultimii locuri. Acele locuri au valoare spiritualã sau monumentului.”ani. Statuia este simbolul prin care domnitorul istoricã prin însãºi provenienþa unor nume de Cu o zi înainte de dezvel i rea Unirii trebuie sã rãmânã în memoria Bârladului referinþã. Lucrãrile sale atrag doar atenþia, monumentului, pe 21 martie 2008, în jurul orei ca fiu al acestuia. Memoria colectivã trebuie pentru a confirma cã existã o legãturã strânsã 10, sculptorul Paul Vasilescu a declarat cã susþinutã de simboluri. Iniþiativa de a dãrui între acea personalitate ºi locul respectiv. este mulþumit de modul în care autoritãþile au Bârladului aceastã statuie aparþine maestrului

decis sã punã în evidenþã statuia, dar, ca artist, Marcel Guguianu, care, încã din anul 1998 a a subliniat cã-ºi menþine convingerea cã locul propus acest proiect, când a fãcut ºi prima unei astfel de lucrãri este mai potrivit într-un donaþie în valoare de 1000 dolari. Aceastã idee parc. A înþeles cã la Bârlad acest lucru nu a fost a fost îmbrãþiºatã de tot mai mulþi bârlãdeni, posibil, ca lucrarea sã fie amplasatã într-un loc printre care se numãrã ºi dr. Constantin foarte vizibil. „Le doresc bârlãdenilor sã se Teodorescu, preºedintele Comisiei de Culturã bucure cât mai mult de aceastã statuie ºi de din cadrul Consiliului Local Bârlad.importanþa ei pentru oraº. Le urez sãnãtate ºi Anul trecut, pe 18 februarie 2007, însoþit sã se îngrijeascã de o dezvoltare cât mai bunã de sculptorul bârlãdean Marcel Guguianu, pentru acest oraº”, a fost mesajul sculptorului artistul Paul Vasilescu a vizitat oraºul pentru a pentru locuitorii municipiului Bârlad.doua oarã. La cei 71 de ani, sculptorul Paul

Din iniþiativa administraþiei locale, cu Vasilescu a acceptat propunerea autoritãþilor sprijinul lui dumnezeu ºi din contribuþia locale de a realiza o statuie a domnitorului bârlãdenilor, s-a dezvelit, pe data de 22 martie Alexandru Ioan Cuza, ce urma a fi amplasatã 2008, statuia domnitorului Alexandru Ioan în zona centralã a municipiului Bârlad. Artistul Cuza.lucra deja la statuie ºi anticipa cã în maximum

Statuia domnitorului Alexandru Ioan douã luni ºi jumãtate va finaliza macheta, dupã Cuza se înalþã maiestuos în Piaþa Civicã a care urma turnarea lucrãrii în bronz.municipiului Bârlad ºi este creaþia sculptorului Paul Vasilescu s-a nãscut pe 31 august Paul Vasilescu, inspiratã de o litografie 1936 în comuna Sãrãþeanca din judeþul realizatã dupã portretul fãcut de Szathmary ºi Buzãu. A urmat cursurile primare ºi liceale din aflatã în cadrul Secþiei Stampe a Academiei Bucureºti, iar în anul 1961 a absolvit Institutul Române. Lucrarea are un caracter de Arte Plastice „N. Grigorescu” din capitalã monumental, impresionând prin fidelitatea unde a activat ca lector-conferenþiar ºi redãrii expresiei domnitorului ºi prin profesor universitar. A debutat în 1962, iar în armonizarea cu peisajul înconjurãtor. Statuia palmaresul sãu sunt numeroase expoziþii este consideratã ca fiind cea mai reuºitã personale ºi de grup în þarã ºi strãinãtate. În lucrare de gen, din Bârlad, atât din punct de cariera sa artisticã a fost rãsplãtit cu premiul vedere artistic, cât ºi în ceea ce priveºte U.A.P. din România, premiul pentru sculpturã, tehnica proporþiilor. A fost amplasatã într-un Premiul Naþional pentru artã monumentalã, loc bine ales, cu vizibilitate ºi acces vizitatorilor Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii ºi trecãtorilor de pe strada principalã, Artiºtilor Plastici din Republica Moldova, înscriindu-se în zestrea culturalã a oraºului Ordinul Steaua României în rang de ofiþer. A nostru. Este un important monument de artã efectuat documentãri în Franþa, Italia, Rusia, La vârsta sa de peste 70 de ani sperã ca plasticã ce se integreazã organic în peisajul Olanda, Cuba, Ungaria, Anglia, Bulgaria, aceastã lucrare a lui Al. I. Cuza, pentru Bârlad, urban al prezentului Bârladului.Polonia, Grecia, Creta etc. sã se bucure de aprecierea ºi simpatia

Principalul element artistic îl reprezintã Scopul vizitei sale a fost acela de a stabili locuitorilor ºi altor persoane din þarã ºi de peste statuia turnatã în bronz, ronde-bosse, având o împreunã cu conducerea oraºului locul statuii. hotare care vor cãlca aceste plaiuri.greutate de 1600 kg ºi o înãlþime de 2,40 m. Un arhitect urma a face proiectul urbanistic. Miercuri, 12 martie 2008, a fost ridicatã Domnitorul este prezentat în uniformã militarã, Primise, deja, în atelierul sãu din Bucureºti pe soclu statuia domnitorului Al. I.Cuza, purtând hlamida domneascã ºi uniforma de v iz i ta domnu lu i p r imar Cons tan t in creaþie a marelui sculptor Paul Vasilescu, care general de cavalerie, în poziþia în picioare, cu Constantinescu, însoþit de cunoscutul om de mai întâi a fost realizatã în ipsos dupã care capul descoperit, cu mustaþã ºi barbã, vãzut culturã Constantin Teodorescu, care l-au turnatã în bronz la S.C. „Rec” ºi S.C. MAT din din faþã, cu orientarea chipului spre vest, invitat, apoi, la Bârlad. Mai vizitase o datã Bucureºti, condusã de Constansa Tatiana înclinat uºor spre stânga, într-o poziþie cum nu Bârladul la invitaþia domnului Marcel Brenner, bârlãdeancã prin naºtere, în calitate se poate mai expresivã ºi naturalã, sprijinindu-Guguianu. Sculptorul bâr lãdean l -a de administrator. Aflatã la Bârlad în momentul ºi mâna dreaptã pe garda sabiei, iar mâna recomandat ca fiind artistul cel mai potrivit ºi ridicãrii pe soclu a statuii, doamna Brenner a stângã este þinutã în dreptul pieptului, în semn chiar preferatul sãu în realizarea unei precizat cã acesta este un moment deosebit de distincþie ºi nobleþe. Privirea blândã ºi caldã asemenea lucrãri cu o importanþã deosebitã de care bârlãdenii trebuie sã fie conºtienþi. vegheazã parcã, peste timp, la propãºirea pentru oraº, având în vedere cã Alexandru „Sunt mândrã cã sunt bârlãdeancã. Am sprijinit neamului sãu pe care l-a iubit cu patimã ºi Ioan Cuza este fiu al Bârladului. A contat ºi moral º i mater ial acest demers al înþelegere.faptul cã a fãcut multe statui care-l recomandã. municipalitãþii. Am perceput un preþ mai

Pe un soclu masiv, de plan pãtrat, din „Statuia de la Bârlad va fi de dimensiuni accesibil pentru cã ºtiu cât de mic este bugetul piatrã albã, evazat spre bazã, realizat în trei mai mici, în jur de 2,5 m, poate 3 m, faþã de cea primãriei ºi cât de greu se pot realiza aceste trepte în retragere ºi care la baza inferioarã a de pe Dealul Mitropoliei, care are în jur de 6 m. investiþii. Cred cã guvernul ar trebui sã-ºi

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

76

fost prevãzut în colþuri cu patru stâlpi în formã de piramidã, ºi surmontat un postament paralelipipedic (piedestal), cu suprapunerea unui trunchi de piramidã, de plan tot pãtrat, având o înãlþime de 2,80 m, a fost ridicatã statuia ronde-bosse, din bronza, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Pe cele patru laturi ale postamentului au fost realizate în relief, în formã geometricã, ancadramente cu brâu dãltuit în piatrã, de forma unor scuturi cu vârful în sus. Pe latura din faþã (de vest) a fost dãltuit la baza piedestalului, pe trei rânduri orizontale, legenda: ALEXANDRU IOAN CUZA DOMNITOR AL PRINCIPATELOR UNITE 1859-1866. Pe aceeaºi laturã, în câmp circular, sunt dãltuite în piatrã albã douã scuturi acolate, cuprinzând, cel din dreapta acvila cruciatã ºi încoronatã, conturatã, þinând în gheare însemnele puterii, iar cel din stânga capul de bour cu stea între coarne. Ambele scuturi sunt timbrate de o coroanã închisã. În partea inferioarã, pe contur semicircular, jos, este dãltuitã legenda: XXIV IANUARIU MDCCCLIX (adicã 24 ianuarie 1859), ºi douã ramuri cu frunze de lauri dedesubt.

Împlinirea a 188 de ani de la naºterea lui Alexandru Ioan Cuza, unul din cei mai de seamã fii ai Bârladului, a transformat urbea natalã într-o scenã uriaºã. Timp de cinci zile am putut asista la colocvii, dezbateri, concursuri tematice, expoziþii, teatru, lansarea unei medalii ºi a insignei jubiliare. În ritmuri de fanfarã, onoruri militare ºi mici discursuri a început ceremonia. Primarul, ing. Constantin Constantinescu, flancat de viceprimarul Adrian Solomon, a deschis onorurile. Dupã salutul gãrzii de onoare a fost dezvelitã statuia din bronz. Un sobor de preoþi a þinut o slujbã religioasã. În încheiere edilul-ºef a depus o coroanã omagialã, dupã care a luat cuvântul: „Este un moment important din viaþa oraºului, care încheie o epopee care a durat aproape 10 ani de zile, timp în care oamenii de culturã din Bârlad, oameni din administraþie, precum ºi majoritatea locuitorilor, au cãutat sã ducã la îndeplinire dorinþa de a avea în oraºul nostru o statuie a marelui domnitor al Unirii. Consider cã actualul Consiliu Local a dat dovadã de înþelepciune ºi de voinþã politicã în momentul în care a aprobat fondurile necesare realizãrii statuii. Mulþumim maestrului Vasilescu, care a dovedit cã este un prieten al Bârladului, ºi celor douã vârfuri ale spiritualitãþii bârlãdene, maestrul Marcel Guguianu ºi Corneliu Vasilescu”.

De asemenea, au fost de faþã ºi autoritãþile judeþene, precum ºi oamenii politici. Pe lângã Victor Cristea ºi Ioan Mancaº, primarul, respectiv viceprimarul Vasluiului, Corneliu Bichineþ, preºedintele Consiliului Judeþean, Dumitru Buzatu ºi Vasile Mihalachi, vicepreºedinþii Consiliului Judeþean Vaslui, Aristide Roibu, senator PSD, Dumitru Bentu, deputat PSD. În mulþime a fost vãzut ºi Daniel Drãgan, candidat PNL la Primãria Bârlad, însoþit de staful local al partidului. Din rândul istoricilor remarcãm conferenþiari de marcã la Universitãþile din Iaºi ºi Bucureºti: Dumitru Ivãnescu, Dumitru Vitcu ºi Nichita Adãniloaie, iar dintre artiºtii plastici de elitã îi amintim pe maestrul Marcel Guguianu, Corneliu Vasilescu ºi Dumitru Pasima. Paul Vasilescu, sculptorul care a realizat statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost ºi el de faþã la mãreþul eveniment.

De remarcat este faptul cã ºi urmaºii domnitorului Alexandru Ioan Cuza au fost la dezvelirea statuii: Constantin Cuza, are 69 de ani ºi vine din Germania, unde este plecat din 1990, fiind fiul lui Grigore Cuza, care la rândul sãu a fost fiul profesorului Alexandru Constantin Cuza (1857-1947), nepotul de vãr al marelui domnitor; Monica Roibu, soþia senatorului Aristide Roibu, este nepoata directã a Mariei Cuza, fiica aceluiaºi nepot de vãr al domnitorului, profesorul Alexandru Constantin Cuza; Mihaela Dumitrescu, care trãieºte de 25 de ani în Elveþia, este veriºoara Monicãi Roibu ºi nepoatã a aceleiaºi Maria Cuza.

Alãturat acestui mare act de culturã ºi recunoºtinþã, Primãria ºi Consiliul Local au fost de acord sã se batã o medalie ºi o insignã care sã prezinte evenimentul din 20 martie 2008: dezvelirea statuii monumentale a Domnitorului Unirii la Bârlad. Medalia, a cãrui proiect a fost întocmit de Secþia Bârlad a Societãþii Numismatice Române, se poate descrie astfel:

Av. Statuia monumentalã a lui Alexandru Ioan Cuza, în centrul medaliei, iar sub ea autorul: „Sculptor Paul Vasilescu”. Pe contur inscripþia circularã: „Cu prilejul dezvelirii statuii lui Alexandru Ioan Cuza, fondatorul României moderne – Bârlad 20 martie 2008”.

Rv.: În câmp clãdirea cu turn a Primãriei oraºului, turnul fiind flancat de stema oraºului ºi un medalion cu portretul domnitorului. Circular apar douã inscripþii, sus: „Consiliul Municipal Bârlad”, iar jos: „Primãria Municipiului Bârlad”.

Metal: tombac, 60 mm, tiraj 150 exemplare.Alãturat evenimentului – dezvelirea statuii ºi baterii medaliei, a apãrut

ºi o insignã, în 500 exemplare, cu diametrul de 24 mm, ce reprezintã imaginea statuii inaugurate.

Dupã o întreagã sãptãmânã de acþiuni dedicate domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sâmbãtã 22 martie 2008, s-a consemnat momentul culminant al manifestãrilor, unde au participat sute de bârlãdeni, dezvelirea statuii din centrul municipiului Bârlad, lansarea unei medalii ºi a insignei jubiliare.

AL XIV-LEA CONGRES NAÞIONAL DE GENEALOGIE

ªI HERLADICÃ, Iaºi, 15-17 mai 2008

Lucian-Valeriu LEFTER

La Muzeul Unirii din Iaºi, sub egida Institutului Român de Genealogie ºi Heraldicã „Sever Zotta” s-au desfãºurat lucrãrile celui de-al XIV-lea Congres de Genealogie ºi Heraldicã, marcând împlinirea a 15 ani de activitate a Filialei Iaºi a Comisiei de Heraldicã, Genealogie ºi Sigilografie, precum ºi 10 ani de la întemeierea Institutului „Sever Zotta”.

ªedinþa de deschidere a avut menirea sã aducã un omagiu unora dintre cei care au fost membri ai Institutului Zotta ºi au plecat dintre noi în anii din urmã, în perioada 2001-2008: Zoe Diaconescu, George-Felix Taºcã, Costin Meriºca, Gheorghe Pungã, Claudius von Teutul, Maria Dogaru, Paul Cernovodeanu ºi Paul Pãltãnea; un omagiu aparte a fost adus creatorului stemei României din perioada interbelicã, Keöpeczi Sebestyén Jóysef (1878-1964), de cãtre d-l Attila István Szekeres. Dupã-masã, sedinþa a continuat cu un grupaj de nouã comunicãri speciale: Contribuþii la o istorie a familiei Flondor.

În zilele de 16-17 mai a acestui an, congresul a continuat pe douã secþiuni paralele. Din cadrul secþiunii dedicatã izvoarelor genealogice amintim unele comunicãri: Pomelnice vechi ca izvor genealogic (ªtefan S. Gorovei), Colecþia „Starea Civilã” din Bucureºti (Mihai-Alin Pavel) sau Colecþia de spiþe genealogice de la Arhivele Naþionale Iaºi (Petronel Zahariuc). Secþiunea Familii, ramuri, personaje s-a întins pe durata a douã pãrþi, aducându-se informaþii despre Ascendenþa ºi descendenþa spãtãresei Safta Conachi (Ion T. Sion), Familii de boieri dâmboviþeni (Radu-Alexandru State), Neamul Budiºteanu din Basarabia (Alexandru Budiºteanu), Cocuþa Conachi (Cãtãlina Opaschi) sau Urmaºii marelui vornic Ioan Moþoc (ªtefan S. Gorovei). În aceeaºi ordine de idei, au fost închinate o serie de comunicãri unor Oameni ºi locuri, din care amintim cele despre case ºi oameni din Iaºi: Casele Beldiman (Ruxanda Blediman), Casele Mot㺠(Lucian-Valeriu Lefter), Casa Mârzescu (Rodica Iftimi) sau Casele Callimachi (Sorin Iftimi).

Subiectele unor comunicãri s-au aflat între Genealogie, istorie socialã ºi politicã, precum Înrudirea lui Nicolaus Olahus cu dinastia lui Basarab I (Constantin Rezachevici) sau cea despre practica adopþiei în Þara Româneascã, în sec. XVII (Violeta Barbu) ori despre Doamna Ringala ºi „divorþul” ei (Liviu Pilat).

În alte douã secþiuni s-au desfãºurat comunicãrile de heraldicã, unde Tudor-Radu Tiron a vorbit despre stema Drãgoºeºtilor, Silviu Tabac a prezentat viziunea istoriografiei ucrainene referitoare la herbul Drag-Sas, iar Attila Szekeres scos la luminã blazoanele diplomelor de înnobilare ungureºti din arhivele de la Covasna; la acestea se adaugã comunicãrile celui de-al V-lea colocviu de heraldicã teritorialã.

În încheiere, câteva comunicãri, din care amintim cele aparþinând d-lor Mircea Ciubotaru ºi ªtefan S. Gorovei, au punctat la nivel teoretic problema cercetãrii genealogice.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

77

„Eroi au fost eroi sunt încã”…Ion N. Oprea

Sã mai dãm vina pe fii ºi nepoþii noºtri cã uitã… Uitãm ºi 1764), ca semn al amintirii ºi cinstirii faptelor de vitejie ale tatãlui noi… Cu ochii când la America – speranþa noastrã, când la sãu, luptãtor atunci pe frontul de la Mãrãºeºti.marea noastrã Europa, ce care ne ºcoleºte proaspãt veniþi în Cum tatãl slujitorului bisericesc s-a petrecut de mult dintre comunitatea statalã a celor 27, dar se uitã cã noi suntem ºi am noi, ce s-a gândit preotul? Sã înmâneze medalia, tot ca semn de rãmas europeni de când ne ºtim ca popor, sã nu le supãrãm, cinstire a faptelor de vitejie unui alt erou al pãmântului nostru, preluându-le ºi sfinþindu-le zilele lor de sãrbãtoare naþionalã ori nimeni altul decât Ioan Costache Enache, veteran din rãzboiul particularã, iatã, uitãm de noi, de fiinþa noastrã ca neam ºi nu e 1940-1945, ajuns doar cu 11 zile în urmã la venerabila vârstã de deloc bine. 88 de ani, cu vechi state de gospodar – întreþinãtor al bisericii din

Acum, dar ce se va întâmpla mâine, dupã integrarea totalã, Bucium, aflatã la doar doi paºi de casa celui care locuieºte în dupã ce bucatã cu bucatã vom tot ceda ºi da altora din strada Plopii fãrã soþ nr.33.identitatea noastrã tradiþionalã? Ioan Costache Enache este autorul cãrþii „Cronica de la

La realitatea sãrbãtorilor noastre strãbune m-a adus – Bucium – o evocare istorico-geograficã ºi socialã 1467-2003” cine? Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor din România, cã altfel eu Editura Altius Academy, Iaºi, 2003, a lucrãrii „Drumeþie prin Þara pierdusem din vedere – parcã dvs. nu? – cã anul acesta s-au de Jos a Moldovei ºi popas în comuna Boþeºti-Gugeºti judeþul împlinit exact 90 de ani de la neuitatele lupte de la Mãrãºeºti- Vaslui, unele capitole fiind publicate în revista „Elanul” din Mãrãºti- Oituz ºi organizatorii victoriilor în luptele care ne-au Giurcani dar ºi a altei lucrãri de istorie naþionalã ºi localã.asigurat, pe mai departe, existenþa ca popor ºi þarã în lume. Aºa cã, sâmbãtã 27 octombrie 2007 l-am întâlnit pe preotul

Comemorând evenimentul despre care n-am prea aflat Dumitru Carp, însoþit de cei doi epitropi ai bisericii Virgil Aresne ceva de la T.V. ori în presa zilnicã – Asociaþia citatã a realizat o ºi Ion Jitaru sosiþi la domiciliul fostului epitrop bisericesc Ioan medalie jubiliarã pe care stã scris: „90 de ani 1917-2007. Costache Enache, înmânându-i Medalia comemorativã care i-a Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz. Triunghiul de foc” iar tot în relief fãcut o deosebitã cinste ºi bucurie noului destinatar.realizate chipurile istorice ale lui Constantin Prezan, Irimia În cinstea celor care „Eroi au fost, eroi sunt încã, ºi-or fi cât Grigorescu, Ferdinand I cu scriere pe eºarfa tricolorã: „Pe aici neamul românesc” primitorul Medaliei a turnat câte un pahar din nu se trece!” Pe verso citim gravat numele iniþiatoarei a ceea ce vinul casei fiecãrui participant la eveniment, iar dupã nu trebuie sã se uite: Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor ceremonialul oficiat cu glas tare de cãtre preotul Dumitru Carp – România”, cu zicerea emblematicã ºi pururi de neuitat, spre oaspete în casa gospodarului vizitat, s-a închinat pentru cei cinstirea celor care ºi-au dat jertfa de sânge ºi viaþã: „Eroi au fost plecaþi, dar ºi pentru cei rãmaºi de strajã pãmântului românesc.eroi sunt încã ºi-or fi cât neamul românesc”, cu arãtarea în relief A fost o bunã ocazie sã ne reamintim despre ceea ce nu deschis: „Mãrãºeºti – Monumentul Eroilor”. trebuie sã uitãm niciodatã: Constantin Prezan, Irimia

De la Asociaþia Municipalã Cultul Eroilor Iaºi un exemplar al Grigorescu, Ferdinand I ºi ca ei, mii ºi mii, eroi au fost, eroi sunt medaliei l-a primit preotul Carp Dumitru, parohul Bisericii încã…”Buciumata, ctitorie a domnitorului Ioan Teodor Calimachi (1758- E speranþa veºnicii noastre independenþe ca naþiune ºi ca 1761) cu hramul iniþial Sfântul Nicolae, sfinþitã în 1762, când pãmânt.domnitor al Moldovei era fiul sãu Grigore G.T.Calimachi (1761-

Sonet de primãvarã Sonet de varã

Lui George Coºbuc Lui George Topârceanu

Trecut-au geruri ºi ninsori S-au dus ºi zãpada ºi gerul

Acum vãzduhu-i blând ºi cald Trecut-a-n zbor ºi primãvara

Câmpiile sunt de smarald Ce blândã ºi tandrã e vara

Iar peste pomi a nins cu flori. ªi boltã de-azur este cerul

Cu chipul ei de briliant Natura-ºi dezvoltã povara:

Sosit-a ca de-atâtea ori… Florei-ce-adulmecã cerul

Cu triluri de privighetori Faunei-trãindu-ºi misterul

ªi adieri ce câmpuri scald. Sub aripi de soare ca para.

Gâzele ies din unghere Admir curcubeiele-n ploaie

Albine-n flori adunã miere A soarelui sfântã vãpaie

Pãsãri zoresc la cuibul lor Rãcoarea ce mângâie seara

Fluturii-mii se zbenguiesc… Susur de pâraie alpine…

Iar eu încerc sã tãlmãcesc ªi împovãrat de-atât bine

Acest peisaj fermecãtor- Aº vrea sã trãiesc numai vara.

Gh. Râmboiu-Bursucani

Mã lasã tânãr…

Mã lasã tânãr pururi, Doamne,Sã nu aºtern pe chipu-mi toamne,Sã cred cã am rãmas copilZburdând prin florile de-aprilie,Sã fiu tot un adolescent,Sã pot iubi la fel ºi în prezent.Mai dã-mi iubirea cea dintâi,S-o pun la suflet cãpãtâiªi sã visez cu ochi deschiºi,Când alþii pot avea închiºi,Mai dã-mi sãrutul pur, candid,Nu ca acesta crud, perfid,Mai lasã-mã în braþe de fatãSã simt fiorii de-altãdatã,Sã n-am neliniºti în suflet ºi în minteTrezind mereu aducerile-aminte.

Mã lasã tânãr pururi, Doamne,Sã nu aºtern pe chipu-mi toamne!

Corneliu Vãleanu

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

78

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

Contul Asociaþiei Culturale

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”

2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad

Numãr apãrut cu sprijinul Asociaþiei Culturale “Elanul”

ºi Muzeului Judeþean “ªtefan cel Mare” Vaslui.ISSN: 1583-3593

Redacþia (tel.: 0235-436100)Redactor ºef: Marin Rotaru

Redactor-ºef adjunct: Cristian OnelRedactori corespondenþi:

Rodica Pop, VasluiVlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca

Laurenþiu Chiriac, VasluiDan Ravaru, Vaslui

Serghei Coloºenco, BârladLaurenþiu Ursachi, BârladTeodor Hardon, RânzeºtiFlorin Varvara, Sãrãþeni

ªtefan Stan, MurgeniRuxandra Botez, Montreal, Canada

Carmen Sodoleanu, Waalwijk, Olanda

Varã în prag – Vãzduhul cerneCovor policrom þesut Bobiþe reci de cristal – De primãvarã. Ploaie de varã.

* *Pãrãsiþi de flori – Stropi de argint viuPomii îºi etaleazã-acum Explodeazã-n ferestre – Pruncii de smarald. Plouã nãvalnic.

* *În cireºul copt – Arc de foc pe cerSalbe de inimioare Zâmbeºte mânioasei ploi – Zâmbesc soarelui. Curcubeul.

* *Dalbe zâne Danseazã-n aerRâd pe oglinda lacului – Într-un joc al dragostei – Nuferi în floare. Un roi de fluturi.

* *Sub streºini, pe grinzi Ne-alintã vântulRisipã de tandreþe – Cu ºoapte de mãtase – Rândunici flirtând. E miez de varã.

* *Dimineaþa-n zori – ªarpe cristalinBobiþele de rouã Lunecã printre lespezi – Sãrutã iarba. Pârâul de munte.

* *Spintecând norii Ruginesc frunzeCroieºte drum ploilor – Coapte-s roadele toate – Fulgerul vara. Sfârºit de varã.

*

HAIKU-URI DE VARÃ

Corneliu Vãleanu

Dor de dor

O toamnã dulce coboarã peste mineªi amintirile din negurã se þes,Aºtept pe cineva, n-aº vrea sã vinã,Dar mã întreb pe care uºã ies.

Zãvorul inimii nu-i tras de-ajuns,O razã mai pãtrunde prin fereastrã,Într-un ungher mai stã ceva ascuns,O floare îmi surâde dintr-o glastrã.

Din focul parcã stins mai pâlpâie vãpãi,O mânã jucãuºã îmi trece peste frunte,Ecouri vin din hãulinde vãiªi dor de dor pe inimã-i o punte

O, toamnã dulce,-mi eºti ca o iubitãPaharul umpli-mi-l cu ce-i mai bun!Rãmâi, rãmâi, te rog nu fi grãbitã,Mai am în viaþã multe ca sã spun.

Rugã

Dã-mi veºnicia Ta, Pãrinte,Sã nu mã tem de ziua care vine,Sã nu trezesc aducere-aminte,Când alþii vor scurma þãrâna de pe mine.

Dã-mi veºnicia Ta, Pãrinte,Cu tot cu cerul miilor de stele,Dã-mi înþelesul primelor cuvinteªi rostul gândurilor mele.

Ia-mi clipa-aceasta trecãtoareªi gândul meu în suferinþãªi nu lãsa ca sufletul-mi sã zboare,Fã-mi ruga mea sã fie biruinþã,

Gh. Râmboiu-Bursucani

Of, sfinte ªtefan

În Basarabia iar nu e dreptateªi clopotul durerii din nou bateIar Prutul chiar ºi Nistrul duc la valePe unda apei, numai plâns ºi jale.

Duºmanii din-nãuntru ºi de-aiureaNu vãd cu ochii buni unireaÎn tainã ºi cu ura uneltescLa mândru nostru plai moldovenesc

Ei folosesc minciunã ºi trãdareÎn zi de lucru ori de sãrbãtoareªi vor ca limba noastrã dulceDin nou, de e posibil sã o spurce

Menþin la est de þarã o armatãCu tancuri ºi rachete înarmatãPuzderie de ofiþeri ºi soldãþoiSunt gata ca sã sarã peste noi

Of, sfinte ªtefan, domn curatVin de ne scoate din pãcatCu paloºul de e nevoie fã dreptateCa þara sã trãiascã-n libertate.

Neculai Onel Doina Teodoru-Gavriliu

Leagãn cu flori de iarnã

Au înflorit în chiciurã copacii,Enorme bibelouri sclipitoare,Scãldate-n raze reci ºi orbitoare.

De fugi cu gândul cãtre primãvarã,Florile-ncremenite de pe ramuri,Ce-s gemene cu cele de pe geamuri,

Te-ntorc din drum ºi-ncerci sã desluºeºti,Nemaivãzute linii înflorite,Din rãsuflare caldã dãltuite.

E-o lume cristalinã infinitã,Flori ireale ºi nerepetate'n petale lungi ºi frunze irizate.

Dar azi, lumina îngheþatã-n geamuriDanseazã-n diamante curcubeie,C-o razã caldã ce-n vãzduh scânteie.

ªi-ncep sã se prelingã flori ºi frunze,Lãsând pe sticlã dârã-nlãcrimatã,Plângând contururi care-u fost odatã.

ªi-n aspra iarnã, ca alte multele,Când aeru-ngheþat îþi frige faþa,Cunoºti pe cea ce-þi leagãnã viaþa.

ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008

79

www.elanul.as.roelanul@as.ro

9. 11. ca berbecu-n oi?N-am mai vorbit cu mine Cu nouãºnouã de arzoaice Du-te înapoi,din mileniul al nouãlea, farmecul se coace Neagrã poneagrã,de cînd mã vulturam cu vulturul, clocite ouã rele Caprã, cãprãneagrã,de cînd mã ºerpeam cu ºarpele, linse de cãþele cã-þi strãpung dovleaculde cînd mã vrãbiam cu vrãbiile. în auzul meu din creºtet cu aculAºa mi se cade, se furiºã un temeteu. ºi-þi strãpung spinareadacã n-am mai vorbit cu mine Cu nouãºnouã de arzoaice cu toatã frigareadin mileniul al nouãlea, mormîntul se coace, ºi-am sã-þi scot frigãrisã vulturesc vulturul, cu nouã cãrbuni miopi, de-a sila pe nãrisã ºerpesc ºarpele, cu numele a nouã popi ºi-oi bãga frigareasã vrãbiesc vrãbiile. ºi cînd vii sã-i dezgropi înapoi prin nareaAºa mi se cade, vezi nouã cîini miopi. stîngã, sã te frîngãdacã n-am mai vorbit cu mine Cu nouºnouã de arzoaice pîn' la tîmpla stîngãdin mileniul al nouãlea limba de mut se coace ºi-oi bãga prin barbãºi cu soarta mea noapte la amiazã frigarea cu iarbãcare s-a cuibãrit care-o însomneazã, pieptul sã þi-l fiarbãca o ºerpoaicã-n pãmînt, dimineþi de searã ºi-am sã-þi sparg ºi pieptuls-a vulturit ca o vulturoaicã-n vãzduh, cu peceþi de cearã. cu frigãri de-a dreptul,s-a vrãbiit ca o vrabie-n ceruri inima sã-þi ardãºi m-a lãsat singur, prea singur 12. ca lumina-n bardãîn tot mileniul al nouãlea Poneagrã poneagra ºi-am sã-þi bag frigareasã pãsãresc pãsãrile, caprã, caprãneagra prin toatã spinareasã muntenesc munþii Poneagra, poneagrã din cap pîn' la ºeleºi sã mãresc mãrile Caprã, caprãneagrã, focul de sub pieleNicãieri... orfanã întreagã, ºi ca recunoaºtere

orfanã de coarne þi-o bag ºi prin naºtere!10. vãduvã de arme,Moto: „Pasãre albã, cudalbã cu ochii întorºi 13

În cer ai zburat în ºerpi somnoroºi De la untura de iepure mi se trage,Trei picãturi de sînge þi-au picat Ho, caprã neagrã, de la junghiul aruncat pe cîine,ªi eu, Simion, m-am fermecat.” orfanã poneagrã, de la Pãduroiul de Muma Pãdurii

Te-a trimis vreo fatã care se alungã cu nuia de alun.Iese fata din ovãz lunã descîntatã,Cu buricu' rãpãnos Te-a trimis holteiul O, lumînãricã, lumînãricã,ªi merge la gardul gros singurat ca teiul „Pãsãricã ghiocicã”,ªi-l scuturã-n pari vîrtos, ce-ºi curge uleiul nu cînta în pãducel,Preursind misterios: florilor, costreiul ciuguleºte-ncetinel„Parii scuturã gardu', stelelor pe dealuri inima lui Ionel,Gardu' scuturã dracu', împietrite valuri. cã i-i capul deocheatDracu' scuturã buricu' Te-a trimis vãdana de muiere cu bãrbat.Sã vinã la mine Nicu!” singurã-n poiana Ei sã-i crape þîþele,Iese fata din ovãz zorilor de fricã sã le mînce mîþele,Cu sfîrcuþul rãpãnos pe lumînãricã lui sã-i crape boaºãleCa limbuþa cea de ºerpe sau un vãdãoi umflate cît broaºtele!Stînd peste o broascã veche,Preursind lîngã ureche:„Înapoi, cã vin la voiCu þîþuºtele de soiSã le scutur în noroiSub copite de moroi.”Iese fata din ovãzCu gurguiul rãpãnosªi-ºi storceºte lapteleCa toate surateleªi merge la gard cu vãz,Apucã de pari vîrtos,Limbuþind misterios:„Parii scuturã gardu',Gardu' scuturã dracu',Dracu' scuturã buricu',Sã moarã de dînsul Nicu!”

Simion Bogdãnescu

Ursine

Mã crezi c-aºtept sã-mi „treacã” ridurile, ªi mã revolt când ºtiu cã nu e totul,Pielea sã fie iar catifelatã, Cã ridurile sapã mai adâncFinã ºi matã, cum a fost odatã? Oasele se-ncovoaie, ochii plâng,C-aºtept sã treacã „boala” asta hâdã; ªi „boala” asta hâdã, grav pãºeºte,ªi-atunci când mã trezesc, Tot înainte, nimeni n-o opreºte.ªi-aflu-n oglindã, Dar firea cere ca sã treci prin toate:Ceea ce ºtiu: Copilãrie, forþã, frumuseþe,Trup drept ºi o privire blândã. Sã nu gândeºti nicicând la bãtrâneþe,Nu c-ar fi fost model de frumuseþi Care-i un lucru „bun” pentru ceilalþiDar vreau ca sã le vãd aºa cum le-am ºtiut Deºi-n acest travaliu suntem fraþi.ªi obosesc cãtând drumul bãtut, Chiar de am cuget treaz ºi ochiul e sever,Pe unde-am fost Sã „treacã” ridurile… tot mai sper!ªi unde le-am pierdut.

Doina Teodoru-Gavriliu

Sens

ELANULNr. 75-78 - mai-august 2008

80