Nr. 103

2010

SEPTEMBRIE

REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“

DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI

Fondatã: 1998Anul XII ELANULELANUL

- continuare în pagina 19 - - continuare în pagina 15 -

CULTURÃ ªI SPIRITUALITATE PE VALEA ELANULUI

Florin VARVARA

Sub acest nume s-a desfãºurat, în cadrul „Zilelor culturale ale oraºului Murgeni”, simpozionul de joi, 5 august 2010, de la Murgeni. Manifestarea culturalã a devenit tradiþionalã în ultimii ani, în perioada mandatului domnului primar Panica Jenicã, desfãºurându-se chiar în sala de ºedinþe a Primãriei Murgeni ºi având drept co-organizatori primãria, cãminul cultural (dl. director Valerica Axinte ºi d-na bibliotecar Alina Lupu), ºi parteneri Muzeul Judeþean „ªtefan cel Mare” Vaslui ºi Academia Ruralã Elanul.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de dl. Ioan Mancaº, directorul Muzeului Judeþean „ªtefan cel Mare” Vaslui, care a salutat prezenþa invitaþilor, îndeosebi a primarului oraºului Murgeni, exprimându-ºi speranþa cã domnia sa va acorda tot sprijinul posibil campaniei de sãpãturi organizatã de Muzeul Judeþean la movila Juvara de lângã Murgeni, în a doua jumãtate a lunii august.

Prima intervenþie a fost legatã, în mod logic, de cadrul natural al podiºului Bârlad, fiind prezentatã de dl. Laurenþiu Ursachi, muzeograf al Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad ºi de dl. Daniel Bejan, doctorand al Facultãþii de Geologie a Univ. „Al. I. Cuza” Iaºi. Studiul prezentat s-a referit la modificãrile climatice asupra florei, faunei ºi mediului antropic în contextul schimbãrilor climatice ºi a exploziilor solare ºi a stârnit un real interes, mai ales cã se prognozeazã ca în zonã, în viitorul mediu, sã existe o climã mediteraneanã cu nuanþe tropicale.

Prof. Florin Varvara a prezentat planul mai vechi al Academiei de cercetare a movilelor din preajma Murgenilor, de cãtre Muzeul Judeþean Vaslui, prima vizatã fiind movila Juvara, numitã aºa pentru cã se aflã în zona unde, o perioadã, a avut moºia familia Juvara. Imaginile pregãtite aveau rolul de a arãta cât de dificilã va fi cercetarea, având în vedere dimensiunile impresionante ale trufaºului tumul, fiind deja evident cã cercetarea sistematicã va fi o chestiune de mai mulþi ani.

Tocmai de aceea am considerat cã este neapãrat necesarã o radiografie a movilei cu aparaturã modernã. Prin intermediul colegului Cristian Onel am pus la cale planul de a apela la laboratorul complex de analizã al Univ. „Al.I.Cuza” Iaºi, lucru realizabil doar cu o finanþare considerabilã.

Acest lucru a devenit posibil datoritã generozitãþii deosebite arãtate de familia Juvara: doamna Alexandra Chiliman Juvara, împreunã cu copiii, Maria Cristina Chiliman Juvara ºi Matei Ioan Chiliman Juvara, împreunã cu sora domniei sale, doamna Ilinca Juvara, din Elveþia, cãrora le mulþumim din suflet ºi cãrora le vom consacra descoperirile fãcute în perioada urmãtoare.

Învãþãturile lui Paul Gottfried cãtre români

Dan RAVARU

Recent, Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaºi, la aniversarea a 150 de ani de existenþã, a fost onoratã de prezenþa reputatului cãrturar Paul Gottfried, care ne-a uimit prin profunzimea, originalitatea ºi, mai ales, curajul aserþiunilor sale publicate în revista „Convorbiri literare”, în iunie 2010. Provenind dintr-o familie evreiascã din Budapesta, stabilitã în Statele Unite, educat în climatul cultural american, a devenit o personalitate remarcabilã în plan social – între altele a fost bun prieten cu Richard Nixon ºi alþi mari demnitari –, cât mai ales în plan intelectual, prin cele peste 10 cãrþi ºi nenumãrate articole în care trateazã multiculturalitatea de la Hegel si Marx pânã la fenomenele contemporane. Subliniind faptul cã prin originea sa etnicã ºtie ce pot sã însemne exagerãrile naþionaliste, savantul american se manifestã însã vehement împotriva celor care „încearcã în mod deliberat de a slãbi conexiunea care existã între naþiuni ºi trecutul lor istoric, diminuarea relaþiilor dintre învãþãmânt sau alte activitãþi culturale ºi contextul specific naþional”. În viziunea sa, existã o adevãratã modã în acest sens în tratarea valorilor ca exerciþii pentru direcþionarea cãtre formarea ºi consolidarea conºtiinþei globale. Problema principalã a vremurilor noastre constã în ameninþãrile la adresa libertãþilor individuale ºi colective, care, în România, provin din Occident. Iatã un citat semnificativ în acest sens: „Ameninþãrile la care mã refer vin de la cei care, în numele luptei împotriva inamicului “fascist” vor sã niveleze ºi sã omogenizeze omenirea, începând cu cei care þin prea mult la trecutul lor. Statul universal omogenizant, care niveleazã pânã la anihilare naþiuni, sexe ºi comunitãþi, e acum pericolul care i-a luat locul lui Hitler, Stalin, Ceauºescu ºi altor tirani recenþi. Dacã vechii tirani mãrºãluiau împotriva duºmanilor naþionali sau mobilizau masele împotriva aºa-ziselor “clase duºmãnoase”, noul inamic îmbrãþiºeazã întreaga omenire pentru a o reeduca. ªi, o formidabilã concluzie: Nu ºtiu ce e mai periculos, tiranul care ne lipseºte de viaþã sau cel care ne lipseºte de identitate, de tradiþie”.

În mod paradoxal, uzând în permanenþã de termenul “toleranþã”, Uniunea Europeanã se amestecã pânã în cele mai mici aspecte ale comportamentului social. Dacã o naþiune acþioneazã în numele standardelor sale naþionale sau religioase, este imediat pasibilã sã fie condamnatã în numele “drepturilor omului” stabilite la Bruxelles. De asemenea, Uniunea Europeanã stabileºte ºi ce putem ºi ce nu putem spune despre propria istorie (cazul Antonescu), cenzurându-ne în ceea ce priveºte predarea în ºcoli; altfel, putem fi stigmatizaþi pentru o pretinsã intoleranþã.

ELANUL

2

Nr. 103 - septembrie 2010

Marele logofãt Ionaºco GhengheaLucian-Valeriu LEFTER

Trãim în umbra oamenilor de odinioarã iar chipurile lor stau toatã Moldova, majoritatea concentrate în nord, în þinuturile Hotin, mãrturie pentru noi. Fãrã a fi întru totul conºtienþi de aceasta, ne Cernãuþi ºi Suceava, restul satelor fiind împrãºtiate în celelalte aflãm sub semnul implacabil al trecutului în mersul nostru cãtre un þinuturi. În þinutul Cernãuþi stãpânea vreo zece sate, printre care viitor neºtiut. Vechi boieri de altãdatã care stãpâneau sate ºi oameni Boian, Lucoviþa, Grãmeºtii, ªãrbãuþii, Cernauca, sat care în secolul pe cuprinsul unui pãmânt românesc nedespãrþit de vreo apã al XIX-lea devine reºedinþa boierilor patrioþi ºi cãrturari din familia curgãtoare, stau strajã la memoria þãrii spre neuitarea istoriei Hurmuzachi, ºi altele. În þinutul Hotinului avea Bilãuþii, Chelmeºtii, noastre. Din sudul Moldovei, din colinele Tutovei, pânã în apa Noua Suliþã, Parcova, Ravacãuþii etc. Dar ºi în þinutul Orheiului avea Ceremuºului ºi malul Nistrului, în Bucovina ºi Basarabia de mai satul Vãscãuþii, iar în zona Vasluiului, în vechiul þinut Fãlciu târziu, vechi sate amintesc prin istoria lor de stãpânii care le-au stãpânea satele Leoºtii ºi Mãlãeºtii, ºi în fostul þinut Tutova vreo apãrat cu sabia. Generaþiile curg, amintirea bunicilor se nouã sate, precum ºi, mai la nord, stãpânea satul Negreºti, actualul estompeazã în memoria urmaºilor, dar uitarea se pedepseºte prin oraº din judeþul Vaslui.pierderea identitãþii umane specifice ºi, în cele din urmã, duce la Au mai fost, probabil, ºi alte sate, de vreme ce, dupã pieirea unui neam ºi a unei naþiuni, pentru cã, dupã cum a zis marele pierderea Bucovinei, în satul Voloca de lângã Vãscãuþi, pe istoric Nicolae Iorga, cine uitã nu meritã – sã existe, am putea zice Ceremuº, trãiau fraþii Ghenghea, pentru care mai mulþi boiernaºi ºi noi. mazili din Bucovina mãrturiseau ºi, totodatã, cereau consiliului

Între doi vechi boieri aparent nu existã nici o legãturã, nobililor de la Liov ca acestora sã li se recunoascã originea precum între Ioan Tãutu ºi Ionaºco Ghenghea, ambii mari logofeþi ai boiereascã, cãci „sã trag din Ghenghe logofãt mare, care în multe Moldovei, dar, în relitate se interpun trei generaþii de femei prin care scrisori vechi este însemnat”. Atât Voloca, la þinutul Cernãuþi, cât ºi s-a perpetuat legãtura de rudenie. Urmãrind curgerea generaþiilor, Negreºtii cu Lineºtii, la þinutul Vaslui, au ajuns în stãpânirea lui constatãm cã Irina, soþia lui Ionaºco Ghenghea, a fost strãnepoata Ionaºco Ghenghea în urma înrudirii sale, prin cãsãtorie, cu o lui Ioan Tãutu. Având în minte modelul biblic, aceastã descendenþã strãnepoatã a logofãtului Ioan Tãutu, cel din vremea lui ªtefan cel femininã poate fi descrisã astfel: Ioan Tãutu a avut pe Nastasia, Mare. Nastasia a avut pe Odochia, Odochia a avut pe Agafia, iar Agafia a Urmaºii lui Ionaºco Ghenghea nu au mai atins apogeul avut pe Irina Ghenghioaia. Astfel, fiii lui Ionaºco Ghenghea sunt puterii acestuia. Biserica din Iaºi a marelui logofãt stãtea mãrturie strã-strãnepoþii lui Ioan Tãutu. pentru aducerea aminte a vremurilor de odinioarã, însã a dispãrut

* prin anii 1940, fiind ruinatã. Cu o jumãtate de veac în urmã, se putea Nicolae Iorga nu avea cuvinte mãgulitoare la adresa zãri, în apropierea casei lui Vasile Alecsandri din Iaºi, pe strada ce-i

marelui logofãt Ionaºco Ghenghea. La început de domnie, Vasile poartã numele, o bisericã ce amintea de ctitorul sãu din veacul al vodã Lupu înlãturã pe „«cânele bãtrân» trãdãtor al multor domni, XVII-lea, marele logofãt Ionaºco Ghenghea, fiind numitã „Biserica Ghenghe, [care astfel] îºi pierdu rostul fiind trimis la mãnãstire de Gheanghei”. Aºa cum scria Vasile Panopol, acestei strãzi „pe vechiul sãu duºman care puse mare logofãt pe Toderaºcu Ianovici”. vremuri i se spunea Uliþa Ghenghei, dupã numele marelui logofãt Dar nu dupã multã vreme, Ghenghea redevine în ochii domnului sub mai multe domnii, vel logofãtul Ionaºco Ghenghea”.„adevãrat credincios ºi cinstit batrân boier al nostru”, ºi astfel la 1635, îi reconfirma dreptul de stãpânire în satul Negreºti, în þinutul Fãrã îndoialã, este vorba de un secui, „trecut cândva Vaslui. Marele logofãt deþinuse un rol important în sfatul domnilor de peste munþi, în Moldova”, pe vremea când au „descãlecat” mulþi alþii pânã atunci. În vremea iminentei numiri la domnie a lui Alexandru din Ardeal, din Maramureº sau din secuime. Atunci va fi venit un Iliaº, în locul lui Moise Movilã, scaunul domnesc a rãmas în grija secui, al cãrui nume sau poreclã, Gyenge (care înseamnã plãpând, caimacamilor „Ghenghe logofãtul ºi Enachie postelnicul”; noul slab), a fost transcris în actele moldoveneºti aºa cum se pronunþa: domn nu a fost dorit de boieri, „ºtiindu cu toþii hirea”, ºi a fost alungat. Gheanghea/Ghianghea sau Ghenghea; tot astfel va fi venit ºi un Apoi, decapitarea lui Miron vodã Barnovschi la Constantinopol a slovac, numit în ugureºte Tóth, care în româneºte devine Tãut. fost urmatã de închiderea marilor boieri care l-au urmat: „Ghenghea Aceºtia fãceau parte din generaþia acelor „viteji cavaleri de obârºie logofãtul, Baºotã hatmanul, Cehan vornicul, Roºca vistiernicul, maramureºeanã”, din suitele lui Dragoº ºi Bogdan, iar marii boieri ai Costin postelnicul”, care ulterior au fost eliberaþi. þãrii de mai târziu, precum Ioan Tãutu ºi Ionaºco Ghenghea, poartã,

Numele logofãtului Ghenghea trebuie legat de un strãmoº prin numele lor, amintirea acelor vremuri.trãitor în vremea lui ªtefan cel Mare în sudul Moldovei, în actualul ____________

Textul de faþã reprezintã o sintezã a unui studiu mai mare (a doua parte), judeþ Vaslui. La 16 ianuarie 1495, Petre Ghenghe împreunã cu publicat în volumul Pro Bucovina. Repere istorice ºi naþionale, coord. Mihai-fratele sãu Gavril ºi surorile sale, Maruºca ºi Muºata, dimpreunã ºi Bogdan Atanasiu ºi Mircea-Cristian Ghenghea, Bucureºti, 2010, p. 15-37cu verii lor, erau întãriþi stãpâni în satul Popeºti, pe Jerãvãþ, în þinutul

Tutovei. Un strãnepot al lui Petre Ghenghea a fost Cozma Ghenghea, pe care îl gãsim menþionat în vremea lui Petru Rareº, la 1543, ca unul din cei doi pârcãlabi de la cetatea Orheiului, pe malul Nistrului. Pe când era pârcãlab de Roman, la 1547, Cozma Ghenghea cumpãrã trei sate pe Siret, în þinutul Suceava. Va cumpãra ºi alte douã sate, în þinutul Hotin, drept pentru care, prin douã acte din 1552, ªtefan Rareº întãrea fostului pârcãlab de Roman (Cetatea Nouã) stãpânirea a nouã sate ºi pãrþi de sate cumpãrate de acesta în þinuturile Suceava ºi Hotin, precum ºi la Soroca.

Ionaºco Ghenghea este fiul lui Cozma, ºi va urca ierarhia rangurilor de la vornic de gloatã sau spãtar pânã la mare logofãt al Þãrii Moldovei între anii 1616 ºi 1623, dupã care va deþine funcþia de mare vornic al Þãrii de Jos ºi revine ca mare logofãt pânã la 1634; la jumãtatea anului 1635 era mort.

Domeniul funciar al marelui logofãt Ionaºco Ghenghea era impresionant. Familia sa stãpânea peste 60 de sate risipite în

UNUI FILANTROP UNUI DONATOR ZGÂRCITPentru o nobilã lucrare, Dupã moarte (mi se spuse),Sunt de-acord ºi înþeleg; Ca sã-mi dau inima-n dar,Dau o sutã de parale, Domnul bun, care-o primise,Însã eu cu ce m-aleg? Deveni pe loc avar.

UNUI DONATOR DE SÂNGE UNUI MURIBINDPicãtura mea de sânge Când roiesc strigoii-n noapteÎncã o viaþã a salvat, Cucuveaua a cântat,Când pe targã alcoolistul Nu mai ºtiu cât era ceasul,La spital... era sevrat. Cã-ntre timp am decedat.

Gheorghiþã ªTIRBU E P I G R A M E

3

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010

Marele comis ªtefan Cerchez(aprox. 1630 - 1708)

Drd. Ciprian-Gicã TODERAªCU

O scurtã precizare curtea domneascã pare sã-l fi motivat pe tânãr sã intre în anturajul Singura lucrare din istoriografia românã care ni-l prezintã pe voievodului, dupã cum se va putea observa ceva mai jos.

ªtefan Cerchez este ,,Viaþa lui Constantin Cantemir”. Despre acest boier, Dimitrie Cantemir a scris în lucrarea sa numai cuvinte frumoase, În dregãtoria de comis al II-leaarãtând cã ,,avea mare trecere pe lângã domn, era mereu la curte ºi la În 1663 ªtefan Cerchez nu mai îndeplinea dregãtoria de

1 medelnicer, ci pe cea de comis al II-lea. El s-a apropiat de priceperea masã” ºi ºtia ,,toate tainele domnului . De era aºa ori nu, voi arãta în cele 16ce urmeazã. Sã începem cu naºterea ºi ascendenþii acestui boier. neamului sãu în creºterea ºi folosirea cailor , avându-l cel puþin un an ca

17ºef pe Miron Costin care în 1665 era mare comis . Cel dintâi act care-l 18Naºterea ºi ascendenþii. aminteºte pe ªtefan în aceastã dregãtorie este din 12 mai 1663 . La

ªtefan Cerchez era fiul lui Ioniþã Cerchez ,,vel” stolnic ºi al Irinei. acestã datã el a cumpãrat de la Nastasia Strãtioaia, cu 55 de galbeni de 19Era strãnepot al lui Cerchez cel ,,bãtrân” ºi nepot al lui Cerchez argint, o vie cu pomeþi situatã la Copou, în ocolul târgului Iaºi .

2spãtarul . Atât tatãl, cât ºi bunicul sãu au fost oameni de vazã ai societãþii Ucenic al marelui comis, ªtefan Cerchez avea sã fie farã 20în care au trãit, iar ªtefan avea sã le pãºeascã pe urme. întrerupere pânã în 1676 . În aceastã perioadã, dominatã de

21ªtefan Cerchez s-a nãscut la o datã care nu se cunoaºte cu instabilitate politicã , boierul a slujit domnilor Moldovei urmãrindu-ºi exactitate. Prin conexiunea informaþiilor transmise de mai multe precis scopurile. În virtutea obþinerii bunãvoinþei acestora ºi a documente presupun cã evenimentul ar fi avut loc în jurul anului 1630. solidaritãþii de familie, a împlinirilor personale, imediate sau îndepãrtate, Un act din 14 noiembrie 1668 evidenþiazã cã în vremea lui Vasile Lupu, ªtefan Cerchez a reuºit în perioada 1663-1676 sã achiziþioneze ,,când au ars tãtarii Iaºii”, ªtefan Cerchez ºi-a pierdut zapisul de numeroase moºii prin danii ºi cumpãrãturi care i-au mãrit patrimoniul stãpânire asupra locului de casã din Iaºi ce-l primise ca zestre de nuntã funciar. Totodatã, a reuºit sã se pregãteascã pentru a fi ridicat într-o

3de la socrul sãu, Enache Palade . Având în vedere cã incursiunea nouã dregãtorie. Numeroase documente ne spun cã, în perioada deja tãtarilor, în urma cãreia capitala Moldovei a ars, a avut loc în toamna amintitã, boierul s-a implicat alãturi de alþi camarazi în diferite probleme

4anului 1650 , este o certitudine faptul cã nunta lui ªtefan cu Acsiþa de naturã politicã sau socialã. Un document datat la 30 mai 1665 Palade s-a întâmplat înainte de toamna anului 1650. Dacã se considerã precizeazã faptul cã ªtefan a intervenit pentru scoaterea de la temniþã a cã ar fi avut loc nu mai devreme de începutul anului 1650, atunci, se lui Aleviz bãcalul din Iaºi, cãruia i-a împrumutat 250 de lei bãtuþi pentru a-

22poate afirma cã tãnãrul s-a nãscut în jurul anului 1630, þinând cont cã ºi rãscumpãra greºeala sãvârºitã . Pe parcursul anului 1666, în 5ultima datã la care este menþionat în viaþã este 7 iulie 1708 . Dacã se contextul în care la tronul Moldovei din septembrie 1665 nu se mai afla

adaugã, pe de o parte, faptul cã vârsta optimã pentru realizarea Eustratie Dabija, ci Gheorghe Duca, Nastasia Strãtioaia a cãutat sã-ºi 6legãmântului de cãsãtorie în Evul Mediu era pentru bãrbat de 14 ani , iar, recapete prin judecatã domneascã, la 7 mai 1666, via cu pomeþi de la

23pe de altã parte, faptul cã Acsiþa, nãscutã Palade, apare într-un Copou vândutã comisului . Instanþa de judecatã a dat câºtig de cauzã 7document din 1716 ca ,,soþia rãposatului ªtefan Cerchez” , atunci cerchezului. Acesta, teoretic, a primit o datã cu întãrirea stãpânirii

argumentele sunt în favoarea ipotezei cã ªtefan s-a nãscut în jurul asupra viei ºi ,,votul” de încredere al domnului întrucât atât el cât ºi anului 1630. urmaºul sãu la tronul Moldovei, Iliaº Alexandru, aveau sã-l menþinã pe

ªtefan în dregãtoria de comis al II-lea pe toatã dura domniilor lor. În Prima menþiune în documente ºi cea dintâi dregãtorie vremea domniei celui din urmã (1666-1668), ªtefan Cerchez a reuºit Din punct de vedere documentar, cea dintâi menþiune a lui ªtefan sã-ºi întãreascã stãpânirea asupra câtorva moºii, sã-ºi refacã unele

8Cerchez o gãsim într-un document de danie din 22 aprilie 1640 . Actul, acte pierdute ºi sã-ºi mãreascã patrimoniul funciar prin cumpãrarea emis de cãtre Vasile Lupu voievod pãstreazã viu faptul cã ªtefan câtorva locuri de casã în Iaºi. Cerchez a primit danie de la ,,Naste, nepoata Milii din sat din Rãspopeni La 21 aprilie 1667, i-a fost întãritã stãpânirea asupra unei vii de la (...) ce-i la þinutul Sorocãi pe apa Prutului (...) toatã partea ei, câtã sã va Copou, cumpãratã cu 40 de lei de la Anisia, soþia lui Vasile Roºca, fost

9 24alege din sat din Rãspopeni (...) pentru iertarea pãcatelor lui” . Evident, vornic, ºi de la fiii ei, Dumitraºco Roºca vornic ºi Simion . La 9 iunie nu este vorba în document despre iertarea pãcatelor lui ªtefan, ci a 1667, dregãtorului domnesc i-a fost întãritã moºia Fruntiºeni din hotarul

25 26altcuiva. Despre cine este vorba nu putem ºti dat fiind faptul cã pãnã la târgului Bârlad , pe teritoriul cãreia se afla ºi schitul Grãjdeni . La 4 iulie, 11 septembrie 1654, ªtefan Cerchez nu mai apare menþionat în nici un acelaºi an, a primit de la Ilieº Alexandru voievod pãmânturile Balomireºti

27act de cancelarie. ºi Dumbrãviþa . La 30 mai 1668, aflându-se la Iaºi, a cumpãrat de la Ion În vremea domniei lui Gheorghe ªtefan (1653-1658), a fost emis, ºi soþia sa, Bejana, un loc de casã pe Uliþa Chervãsãriei cu 60 de lei

28la 11 septembrie 1654, documnetul care pune în evidenþã, pe de o parte, bãtuþi , iar spre sfârºitul aceluiaºi an, ªtefan ºi soþia sa, Catrina, au ascendenþii lui ªtefan Cerchez pânã la Cerchez cel ,,bãtrân” din vremea refãcut comisului ªtefan Cerchez actul de vânzare al unui loc de casã de lui Aron Vodã Tiranul, iar, pe de altã parte, faptul cã lui ªtefan ºi mamei pe Uliþa Piciorogoae din Iaºi, pe care cerchezul l-a pierdut ,,când au ars

29sale le-au fost întãriþi niºte þigani asupra cãrora Ioniþã Cerchez spãtarul tãtarii Iaºii” ºi pe care-l primise de la scocrul sãu, Enache Paladi, ca 10 30intrase în posesie în vremea lui Moise Movilã voievod . Dacã în actul din zestre de nuntã .

1654, ªtefan nu apare menþionat cu vreo dregãtorie, din 1656 ºi pânã la Despre activitatea sa de comis din aceastã perioadã nu sunt moartea sa acesta este evidenþiat de cronicile ºi actele Þãrii Moldovei informaþii. Cel mai probabil, cum de altfel era ºi normal pentru un comis, îndeosebi datoritã faptului cã a reuºit sã urce pe scara ierarhiei sociale ºi el s-a ocupat de îngrijirea grajdurilor domneºti, de orânduirea fânului ºi a

11sã se menþinã în diferite dregãtorii . Cea dintâi dregãtorie care a obroacelor (tainurilor) pentru caii domneºti ºi de transportarea prin þarã 12 31îndeplinit-o a fost cea de medelnicer al II-lea . În aceastã funcþie este a oaspeþilor domneºti .

atestat pentru întãia datã la 4 iunie 1656, când a participat ca martor la O datã cu cea de-a doua domnie la tronul Moldovei a lui Gheorghe vânzarea unor case cu pivniþã de pe Uliþa Mare din Iaºi care aparþineau Duca (1668-1672), ªtefan, îndeplinind aceeaºi dregãtorie de comis, Tudosiicãi, soþia rãposatului ªaidâr fost logofãt al II-lea. Evident, începe sã fie tot mai des amintit în actele vremii. Dacã la 10 februarie prezenþa sa la acest eveniment nu era o atribuþie impusã de dregãtoria 1669 a cumpãrat de la Vasile ºi Simion pãrþile lor din Uscaþi, moºie în

32în care se afla, însã nu era nici pur întâmplãtoare, ea datorându-se þinutul Fãlciu , la data de 23 septembrie, acelaºi an, comisul a participat 13faptului cã boierul îºi avea casa pe aceeaºi Uliþã Mare a Iaºului unde ca martor la vânzarea unui loc de casã ,,din zãplazii ce au ºezut

33erau situate ºi cele ale Tudosicãi ªaidâr. Aºadar, în virtutea dreptului de cerchezii” de pe Uliþa Herbinte din Iaºi . În primãvara anului urmãtor, la 14preemþiune , la caz ªtefan nu numai cã trebuia sã fie martor la vânzare 10 martie, a dãruit ,,la svânta mãnãstire a lui Iane postelnicul, din Dialul

unei case de pe Uliþa Mare, ci o putea chiar ºi cumpãra. Mare, unde iaste hramul Naºterea Preasvintei a Lui Dumnedzãu 34În ceea ce priveºte principala atribuþie de zi cu zi a lui ªtefan Nãscãtoare ºi pururea Fecioara Mariia” , o vie la Costeºti în þinutul

Cerchez ca medelnicer al II-lea, trebuie precizat cã era aceea de a Tutovei pentru pomenire, dupã care a plecat la Crit unde a dus ,,cai 15 35aºeza masa domnului în fiecare zi . Aceastã activitate desfãºuratã la impãrãteºti” . Cãlãtoria în insula Creta nu se ºtie în ce condiþii se va fi

ELANUL

4

Nr. 103 - septembrie 2010desfãºurat sau câte luni va fi durat. Cert este cã, la 1 martie 1671, era la atât pentru aprovizionarea pivniþelor domneºti, cât, mai ales, ca bãutura Iaºi unde a primit din partea lui Pascal Corlat cãmãraºul 37 de stupi, acestuia sã nu fie otrãvitã. Pentru a evita orice incident paharnicul al II-echivalentul a 37 lei bãtuþi, datorie pe care Pascal o avea la comis din lea trebuia, în lipsa marelui paharnic, sã guste în prealabil bãutura

531667. Îngãduinþa arãtatã de cerchez în cei patru ani de zile, trecuþi de la domnului, sã ia ,,credinþa” . momentul împrumutului, l-a determinat pe cãmãraº sã-i dea Prima menþiune a lui ªtefan Cerchez ca paharnic este din 2 compensaþie acestuia un loc de prisacã la Rediu ºi o parte din satul august 1676 când, fiind chemat la divanul de la Iaºi împreunã cu alþi

36Turbãþeºti din þinutul Cârligãturii . boieri a arãtat care a fost judecata lui Vodã în ceea ce priveºte pricina Atât bunãvoinþa de care a dat dovadã de-a lungul vieþii, cât ºi dintre Iordachi Ruset postelnicul cel mare ºi Ghinea medelnicer asupra

54câºtigurile obþinute prin dregãtoria avutã i-au dat posibilitatea comisului moºiei Blãneºti . În primãvara anului urmãtor, la 4 martie paharnicul de a-ºi consolida bunãstarea materialã prin mãrirea, ori de câte ori a ªtefan Cerchez a cumpãrat 19 pãmânturi din Lungeni de la rãzeºul

55avut ocazia, patrimoniului sãu funciar. În vara anului 1671, la 13 iulie, Solomon . În acelaºi an, dar aproximativ o lunã mai târziu, la 1 aprilie, 37cerchezul a cumpãrat partea Irinei din satul Glãvãneºti , iar la 29 iulie un îndeplinind dregãtoria de comis, cerchezul a cumpãrat de la Neculai,

loc de dughene în Iaºi pe Uliþa Chervãsãriei, mai jos de târgul Fãinii, cu feciorul lui Toader Coþman, partea lui din Tomceºti ce se afla pe 38 5670 de lei bãtuþi, de la Mihãilã Gurea ºi de la soþia sa Tudora . Ultima Bogdana .

menþiune a lui ªtefan Cerchez pe parcursul anului 1671 o aflãm dintr-un Cea de-a treia domnie pe tronul Moldovei a lui Gheorghe Duca, act datat la 26 septembrie care pomeneºte pe slugile sale, Hortolomei ºi începutã la 6 decembrie 1678, avea sã reprezinte pentru ªtefan

39Panã, ce au participat la Iaºi, la vânzarea unei case din þigãnime . În Cerchez începutul unei perioade pe parcursul cãreia a îndeplinit mai 57vara anului urmãtor, la 1 iulie, comisul a primit danie de la rãzeºul Lazãr multe dregãtorii. Dacã la 17 martie 1679 era comis , la 29 aprilie acelaºi

58 59Moºuleþ pãrþi din satul Tupilaþi situat pe valea pârâului Elan, în þinutul an era postelnic , la 15 mai 1681 era paharnic . Schimbarea dintr-o 40Fãlciu . dregãtorie în alta denotã abilitãþile boierului de acomodare în diverse Perioada primei domnii a lui ªtefan Petriceicu al XI-lea pe tronul dregãtorii.

41Moldovei (1672-1674) a adus comisului un ,,plus de tensiune” în viaþã Chiar dacã ultima domnie a lui Duca a fost comparatã de întrucât domnul era fidel leºilor, în timp ce boierii cei mari ai Moldovei contemporani cu ,,o urgie a lui Dumnezeu, cãci nimicia ºi prãda pe toþi în

60serveau intereselor Porþii. Din aceeaºi dregãtorie de comis, ªtefan a toate chipurile” , boierul avea sã-i facã faþã. El ºi-a îndeplinit sarcinile reuºit totuºi sã-ºi vadã de drumul sãu în viaþã cãutând, pe de o parte, sã- prevãzute de fiecare dregãtorie în parte, mãrindu-ºi în acelaºi timp, cu o ºi mãreascã patrimoniul funciar prin achiziþionarea unor noi moºii, iar, pe deosebitã atenþie, patrimoniul funciar. Astfel, la data de 17 martie 1679

61de altã parte, sã stea cât mai departe de domn, iar cu gândul ºi fapta cât el a cumpãrat de la ªtefana Edoaea pãrþile acesteia din satul Tupilaþi . mai aproape de marea boierime, cu toate cã nu fãcea parte încã din La 29 aprilie, acelaºi an a primit danie de la Anisia, fata popii Edului,

62rândul acesteia. partea sa din Puþenii cu Apã , iar la 13 octombrie 1681 a primit danie 63Din 15 iulie 1673, când a primit danie de la Grozava pãrþile ei din partea lui Toader a Hilinei din Puþenii Seci .

42satul Tupilaþi , pânã la 4 iunie 1674, când a cumpãrat de la Nastasia ºi Cristina pãrþile lor din acelaºi sat, boierul ºi-a vãzut liniºtit de îndeplinirea Primul gest de putere ºi bãtãlia de la Vulcãneºtiîndatoririlor de comis. Perioada anilor 1673-1674 avea sã aducã, totuºi, Pe parcursul anului 1681, ca urmare a devotamentului faþã de atât pentru el cât ºi pentru ceilalþi boieri moldoveni, unele temeri cu Gheorghe Duca, acesta din urmã l-a numit pe ªtefan Cerchez ,,vel”

64privire la soarta þãrii în urma adoptãrii politicii filopoloneze de cãtre paharnic . În acelaºi an, el ºi soþia sa, Acºiþa, au devenit ctitori-donatori 43domnul ªtefan Petriceicu . Intrarea acestuia în tabãra polonezã în urma ai mãnãstirii Trei Ierarhi. Pentru pomenire ei au dat acesteia ,,5 dughene

campaniei militare organizatã de Imperiul Otoman contra Poloniei, a gata, 10 locuri de dughene cu pivniþã de piatrã ºi douã locuri de casã pe 65determinat Poarta sã i-a mãsuri în privinþa sa. Astfel cã, turcii au cerut Uliþele Chervãsãriei ºi Piciorogoae” . Noul membru al Sfatului

domnului moldovean sã trimitã câþiva boieri zãlog în tabãra de la Domnesc, a decãzut în primãvara anului urmãtor în dregãtoria de comis 44Isaccea . Boierii moldoveni, între care ºi ªtefan Cerchez, dându-ºi al II-lea, funcþie în care apare la vânzarea unei prisãci de la

66seama de puterea turcilor au încercat sã-l convingã pe domn ,,sã Dragomireºti, din þinutul Tutova . Nu se cunoaºte motivul pentru care meargã la turci”. ªtefan Petriceicu a refuzat propunerea lor astfel cã ªtefan a ajuns în dregãtoria de comis al II-lea. Cea dintâi dregãtorie aceºtia l-au pãrãsit, dupã care au trimis cãrþi la ,,boiarii cei de Þara de implica mai multe riscuri pentru cerchez faþã de cea de-a doua, însã e Gios, la Gavriliþã ºi la Buhuº ºi la alþii”, cu rugãmintea de a-l înºtiinþa pe greu de crezut cã ªtefan ar fi renunþat la anumite obligaþii ºi avantaje vizir ,,sã poftiascã domnu dintre dânºii, sã-º pue pre cine vor socoti. ªi chiar dacã mulþi boieri doreau a-l omorâ pe Duca sau inlocui cu

45 67fãrã zãbavã, ºi ei îºi vor alege domnu ºi vor merge cu toþii la viziriul” . În Dumitraºcu Cantacuzino . urma împrejurãrilor create, Dumitraºco Cantacuzino, care l-a acea Din 15 aprilie 1682, când este implicat într-un proces la Iaºi cu fiii

68vreme era capuchehaie la Constantinopol, a fost ,,pus domn de la rãposatului Enache clucerul pentru satul Feþigheºti din þinutul Putna , 46împãrãþie” . Acesta ,,luându caftan de domnie, a mãrsu în târgu, în ªtefan Cerchez nu mai apare în documente pânã în iarna anului 1683. În

Gãlaþi” cu un paºã turc ºi 20.000 de soldaþi tãtari, unde s-a strâns ,,toatã primãvara anului din urmã, el nu ºi-a însoþit domnul la asediul Vienei. boierimea la dânsul ºi oastea, ca puii di potârnichi”. Între boierii Sãtul probabil de vãrsarea de sânge care a fãcut-o Gheorghe Duca în moldoveni, susþinãtori ai lui Dumitraºcu, era ºi comisul ªtefan Cerchez rândurile boierilor, s-a alãturat grupului care punea la cale detronarea

69 70care, împreunã cu Constantin Cantemir, serdarul (viitorul domn al acestuia . Mânat de situaþia politicã internã ,,de voie ºi de nevoie” a Moldovei), ºi cu alþi boieri mari au mers, în postul Crãciunului, spre plecat în Þara Leºeascã. De aici a coborât în iarna aceluiaºi an la întâmpinarea lui ªtefan Petriceicu care intrase în þarã cu armatã Suceava cu fostul domn ªtefan Petriceicu, Coneþkie hatmanul ºi oastea

47 4871,,leºeascã” . La movila Rãbâia, pe Prut , în decembrie 1674, ªtefan cãzãceascã . În decembrie 1683, ªtefan Cerchez a luat parte la lupta

Petriceicu avea sã întâlneascã oastea turceascã ºi cei 20000 de tãtari de la Vulcãneºti de pe Prut datã împotriva tãtarilor ce se întorceau de la 72care veneau sã-l instaleze pe Dumitraºcu. Vãzând cã forþele sale ,,Beciu” . În timpul acesteia, moldovenii conduºi de ªtefan Cerchez au

militare sunt inferioare forþelor lu Dumitraºco Cantacuzino, Petriceicu nu cãutat sã hãrþuiascã oastea tãtãrascã, însã sprijiniþi de turci, tãtarii au a avut curajul sã de-a bãtãlia ºi, în timpul nopþii, folosindu-se de o preluat ofensiva, situaþie în care cazacii ºi moldovenii au fost nevoiþi sã

4973stratagemã, s-a retras . Dupã fuga acestuia, împreunã cu toatã se retragã ºi în ajunul Crãciunului ,,abia cã au scãpat cu fuga” .

boierimea, noul domn ,,s-au dus în scaon, în Eºii, ºi s-au aºedzat la 50scaon” . Un mare comis. O însemnatã ctitorie

În capitala Moldovei, ªtefan Cerchez ºi-a reluat cursul firesc al Înlocuirea lui Gheorghe Duca de cãtre ªtefan Petriceicu ºi mai vieþii îndeplinind aceeaºi dregãtorie de comis al II-lea. În subordinea lui apoi a celui din urmã cu Dumitraºcu Cantacuzino se pare cã nu au fost

51Constantin comisul cel mare , fãrã întrerupere, aºa cum s-a precizat de bun augur pentru ªtefan Cerchez. Acesta a reintrat în graþiile domniei spre începutul acestei lucrãri, a rãmas pânã în 1676. Ultima sa menþiune abia în anul 1685 când la tronul Moldovei a fost numit de cãtre boieri ºi îndeplinind aceastã dregãtorie este din 30 martie 1676 când a cumpãrat confirmat de Poartã mai vechiului sãu camarad de arme ºi prieten

52 74de la Pavel, Maria ºi Gliga pãrþile lor din satul Tupilaþi . Constantin Cantemir . În domnia lui Constantin Cantemir, boierul a avut ,,mare trecere” pe lângã domn, fiind unul din sfetnicii sãi. A fost

O nouã dregãtorie. ridicat în dregãtoria de mare comis, fapt evidenþiat de un document emis În domnia lui Antonie Ruset, ªtefan Cerchez a fost ridicat în în data de 25 august 1685. În aceastã zi ªtefan se afla la Iaºi unde alãturi

dregãtoria de paharnic al II-lea, funcþie pe care o va îndeplini cu unele de mitropolit ºi de alþi mari boieri a luat parte la actul de închinare al întreruperi pânã în 1681. O datã cu primirea noii dregãtorii atribuþiile sale mãnãstirii din Cetatea Neamþ cãtre mãnãstirea Xiropotam de la muntele s-au schimbat întrucât acum trebuia sã aibe grijã de bãutura domnului

5

ELANUL Nr. 103 - septembrie 201075 Bãloseºti ºi a unei pivniþi cumpãrate de la feciorul Chiriþii din Botoºani; Athos .

asupra unui loc de prisacã din Deleni pe care a primit-o danie de la La 4 mai 1686 a luat parte la divanul ce scutea pe negustorii din 76 Gheorghe ºi soþia lui Gafia; asupra a patru pãrþi din satul Bereºti de la Iaºi de unele dãri ºi angajamente faþã de domnie . La 20 mai, acelaºi

þinutul Covurlui cumpãrate cu 148 de lei de la Or㺠ºi fraþii lui; asupra an, ªtefan Cerchez a dat mãrturie cã Safta, fiica lui Toader Petriceicu, pãrþii din Puþenii seci pe care a primit-o de la Toader, feciorul Hilinei; fost mare vornic, a dãruit lui Velico Costin hatmanul o jumãtate din satul

77 asupra unei prisãci cu pomeþi din Bosoiu pe care a cumpãrat-o de la Leuseni din þinutul Orhei . Atât la 9 iunie, când Gavrilaº din Viltoteºti ºi Ignat Ciorciul ºi de la femeia lui Lozana; asupra unei prisãci de la fratele sãu au vândut ,,a lor dreaptã ocinã ºi moºie din sat din Viltoteºti

78 79 Curãluºa ce a primit-o danie de la Lazãr Moºuleþ ºi de la feciorii lui ce este pe apa Elan” , cât ºi la 23 iunie 1686 , ªtefan Cerchez ocupa întrucât Tudosã, ginerele lui Moºuleþ îi datora comisului o iapã; ºi, în cel aceeaºi dregãtorie. De altfel, pe aceasta a pãstrat-o pânã în 1694 când

80 din urmã rând, asupra unei prisãci de la Znãmân în vale, din þinutul documentele îl amintesc fost mare comis . 98Iaºului, pe care a cumpãrat-o cu 24 de lei bãtuþi de la Fote . Din câte se În intervalul 1686-1694, ªtefan este menþionat deseori în actele

pot observa pânã în acest moment, asemenea multor boieri ai perioadei de cancelarie ca membru al Sfatului Domnesc. Din aceastã poziþie care, sale, ªtefan era deþinãtorul unui vast teritoriu funciar. El nu a ezitat, ori evident, i-a deschis mult mai multe orizonturi în comparaþie cu perioada de câte ori s-a ivit ocazia, sã-ºi mãreascã patrimoniul funciar. Paºii pe în care nu era mare dregãtor, ºi-a legitimat aparteneþa la universul

81 care i-a urmat în acest sens erau determinaþi probabil de gândul de a-ºi spiritual ºi mental ortodox . Probabil, teama de ceea ce avea sã-i ofere 82 întãri poziþia socialã ºi dorinþa de a sigura descendenþilor sãi, la care mã viaþa de apoi, l-a determinat pe comis sã devinã ctitor . Aceastã

voi referi spre finele acestei pãrþi, o viaþã mult mai bunã decât a sa. însemnatã distincþie publicã a cãpãtat-o prin implicarea sa, în anul 1687, Întrucât am sã revin asupra acestor aspecte mã întorc la vara anului la reconstruirea mãnãstirii Grãjdeni de pe teritoriul moºiei Fruntiºeni din

83 1690 pentru a specifica faptul cã, la 19 mai 1690, ªtefan a fost martor la hotarul târgului Bârlad . Alãturi de marele vornic Vasile Costachi, dania unei ocini din satul Giurgeºti de pe Crasna pe care Toader a fãcut-medelnicerul Costachi ºi membrii ai familiei Scârlet, ªtefan Cerchez a

9984 o lui Mihail agã ºi jupãnesei sale Sanda , iar, la 11 august, a fost martor ridicat o bisericã din lemn pe vechiul amplasament care era ,,o pustie” .

la vânzarea unei ocini din satul Ciocârleºti din þinutul Vaslui pe care Implicarea acestuia în refacerea aºezãmântului monahal, certificatã ºi 100

85 Andronache a dat-o mãnãstirii Galata . de ,,Pomelnicul bisericii din satul Fruntiºeni” , poate fi privitã din mai Credinþa pentru Cantemirimulte perspective. Cum am arãtat mai sus, pe de o parte, a existat în Dacã în toamna lui 1690, la 20 septembrie, a participat ca martor epocã o fricã generalã de Apocalipsã ºi de pedeapsa lui Dumnezeu

10186 la vânzarea unei moºii din Grozeºti a Macrinei ºi fetei sale Safta , în pentru greºelile lumeºti . Pe de altã parte, implicarea poate fi înþeleasã

iarna aceluiaºi an, ªtefan Cerchez a avut ocazia sã-ºi arate credinþa faþã ca un gest al puterii, având în vedere faptul cã dregãtoria pe care o 87 de Constantin Cantemir vodã. El a fost cel care a destãinut domnului, în ocupa situa comisul în sfera puterii politice . Nu în ultimul rând, ea poate

mod conºtient, cã împotriva sa se pregãtea o acþiune de mazilire fi consideratã acþiune evlavioasã realizatã în scopul ispãºirii pãcatelor condusã de boierii costineºti ºi gavriliþeºti, care erau manipulaþi de lumeºti, pomenirii sale ºi a familiei sale dupã trecera în nefiinþã, aºa cum

88 Constantin Brâncoveanu ºi grecii Cantacuzini, exponenþi ai finanþei însuºi a mãrturisit ori de câte ori s-a aflat în postura de ctitor-donator . În 102constantinopolitane în Þara Româneascã . ceea ce priveºte cel din urmã aspect, daniile cãtre mãnãstiri, trebuie

Întâmplarea a fãcut ca boierii Miron, Velicico ºi Vasile Gavriliþã, precizat cã indiferent de maniera în care contribuia o persoanã la care unelteau împotriva domnului ºi care încercau sã-i convingã pe înzestrarea unui lãcaº de cult, aceasta era pusã în rândul ctitorilor.

89 sfetnicii lui Constantin Cantemir sã comploteze cu ei, sã abordeze fix pe Cazul a fost larg dezbãtut în istoriografie ºi din acest motiv consider cã 103cine nu trebuia, adicã pe ªtefan Cerchez . Acesta, sfetnic de încredere nu este nevoie sã revin cu amãnunte asupra lui.

al domnului, foarte modest în felul lui, ,,mare comis, altminteri om cu Documentul din 21 septembrie 1689, care aminteºte de ridicarea frica lui Dumnezeu ºi slujitor de credinþã a tuturor domnilor, vesel pe la noii mãnãstiri de la Grãjdeni, este singurul care evidenþiazã activitatea

10490 ospeþe ºi taclale, dar cu mãsurã în toate ºi chibzuit” , nu a stat mult pe comisului pe parcursul anului 1687 . Dupã acest an din urmã, ca martor

gânduri în a-l prezenta pe Vasile Gavriliþã lui Lupu Bogdan, ginerele ºi al Sfatului Domnesc, ªtefan Cerchez a asistat, la data de 4 februarie spãtarul lui Constantin Cantemir, în momentul în care a auzit cã 1688, la vânzarea unei moºii din Tãuteºti ce aparþinea lui Apostol ºi

10591 domnului i se pregãtea mazilirea . Evenimentul, foarte sugestiv în ceea soþiei sale Iftinca . La 22 august acelaºi an ªtefan împreunã cu alþi

92 ce priveºte relaþia dintre domn ºi ªtefan Cerchez, dar mai ales în ceea boieri ai Moldovei au dat mãrturie pentru moºiile mãnãstirii Mera . La 1 ce priveºte personalitatea boierului din urmã, va fi pus în evidenþã, în iunie anul urmãtor, acesta a participat la pricina iscatã între Iordache rândurile de mai jos, aºa cum ni-l prezintã contemporanul sãu, Dimitrie Cantacuzino fost paharnic, mãnãstirea Golia ºi mãnãstirea Trei Ierarhi Cantemir. din Iaºi pentru moºtenirea ºi datoriile rãmase de la doamna Ruxandra,

93 Misiunea de a-l transforma pe ªtefan Cerchez în complice la fiica lui Vasile Lupu . La 21 septembrie 1689, ªtefan Cerchez comisul,

106acþiunile anticantemirene, adicã de al integra pãrþii ,,lor cea ticãloasã” , Vasile Costache vornicul, Costachi medelnicerul ºi alþi ctitori au închinat i-a revenit lui Vasile Gavriliþã. Acesta, în iarna anului 1690, pe când mãnãstirea Grãjdeni ca metoh la mãnãstirea Mira, închinatã ºi ea la

94 boierii ieºeau de la curte, ºtiindu-l pe comis ,,om cu frica lui Dumnezeu ºi mãnãstirea Vatoped de la muntele Athos . La 10 noiembrie 1689

107a legii” , l-a abordat spunându-i: ,,E multã vreme, boierule, de când nu dregãtorul a luat parte la vânzarea unei vii din Valea Irinei pe care 95 ne-ai mai chemat la prânz sau la cinã la domnia ta; nu cumva fiindcã þi-ai

Paraschiva a fãcut-o Dochiþei . La 15 ianuarie 1690 era membru al câºtigat mai multã priinþã la Vodã decât alþii, caþi acum la noi de sus ºi ne

Sfatului Domnesc în momentul în care Lupaºcu Arapul a vândut lui 108socoteºti niºte otrepe?” . ªtiindu-ºi posibilitãþile ºi mãsurile, acesta nu Constantin Cantemir voievod ,,ocina lui dreaptã, o jumãtate din satul

96 a întârziat în a-i rãspunde: ,,Aºa ceva este cu putinþã? Numai n-am ªcheia din þinutul Neamþ, situat pe valea lui ªarpe” .

îndrãznit sã vã îmbii pe domniile voastre, oameni ºi boieri amestecaþi în Întrucât în perioada anilor 1688-1690 a fost implicat în tot mai

multe treburi ale domniei, la nevrednicele ºi sãracele mele mese, însã multe probleme de naturã funciarã din care probabil a tras învãþãminte,

dacã vã este pe plac, aº dori sã vã primesc, pe domnia ta ºi pe fraþii pe parcursul anului 1690 boierul ªtefan Cerchez a obþinut mai multe

domniei tale, dupã puterile mele, chiar acum la prânz, cãci aº socoti-o hrisoave de întãriturã de la Constatin Cantemir asupra unor sate, pãrþi

109pentru mine drept o foarte mare cinste” . Surpriza nu a întârziat sã de sate, moºii sau pãrþi de moºii pe care le-a primit danie ori le-a aparã întrucât, fiind totul gândit din timp, Vasile i-a spus lui ªtefan cumpãrat. Astfel, la 2 martie 1690 ºi-a întãrit stãpânirea asupra satului

97 Cerchez cã la prânz nu poate sã meargã la dânsul, însã ,,va merge Tupilaþi de pe valea pârâului Elan , iar la 3 mai acelaºi an, în temeiul a 23

negreºit la cinã, la al treilea ceas din noapte (adicã ora 21, cãci era de zapise, comisul a obþinut altã întãriturã de la Contantin Cantemir

110vreme de iarnã)” . La cãderea nopþii, Vasile a mers singur la ªtefan, asupra pãrþii de moºie din dealul Holobãþ primitã danie de la Constantin dupã vorbã. Aºezându-se amândoi la cinã, a bãut anume vin mai mult ºi fraþii lui, feciorul Savii din Bãlãneºti; asupra pãrþilor de la Elan decât se cuvenea ºi a silit gazda sã facã acelaºi lucru. Astfel, cumpãrate cu 6 lei de la fetele popii Edului; asupra pãrþii din Lungeni înveselindu-se ei, au început sã strecoare în vin cuvinte de ispitã, dar cumpãratã de la fata Mihului; asupra pãrþii din Pistcani, a morilor, a ªtefan a fãcut-o pe surdul ºi, ca ºi cum nu le-ar fi înþeles, a încercat sã pãdurilor, a locurilor de prisãci ºi asupra pomeþilor cu fâneþ, toate întoarcã vorba la asemenea ziceri din doi peri. Dupã cinã însã, când au cumpãrate de la sora Edoaiei, preuteasa popii Edului; asupra unei vii ºi a bãut cafeaua (dupã obicei), depãrtându-i pe ceilalþi, Vasile i-a spus pe unui ,,bãtrân” din satul Tomceºti din þinutul Tutovei pe care le-a primit de faþã ºi într-un mod clar lui ªtefan cã ,,are sã-i spunã ºi sã-i destãinuie o la feciorul lui Toader Coþman pentru cã atât pe el cât ºi pe fratele sãu i-a vorbã spre folosul întregii þãri, ºi, dacã îi fãgãduieºte cu jurãmânt cã n-scos comisul de la ,,perzare” pentru un furtiºag ce l-au fãcut fiului lui

111are sã o descopere nimãnui, el îi va vãdi aceastã tainã” . Andronic din Coroeºti; asupra ocinii din satul Brãdeºti pe care a ªtefan cugetând cã nu va auzi de la dânsul nimic împotriva cumpãrat-o cu 32 de lei de la fata lui Macarie; asupra unei vii din dealul

domnului, ci altceva, care sã þinteascã la folosul de obºte, a jurat cã

ELANUL

6

Nr. 103 - septembrie 2010124,,niciodatã ºi nimãnui nu-i va destãinui nimic, decât cu îngãduniþa lui”. Iaºi pe care domnul a fãcut-o lui Constantin Sevasto grãmãticul . În

Atunci Vasile i-a spus: ,,Cunoaºte, frate, cã domnul nostru va fi în puþine 1692 marele comis ºi-a mãrit patrimoniul funciar prin cumpãrarea unei 125zile mazilit ºi cã de la Poartã are sã vinã nu ºtiu care alt domn nou. De pãrþi de moºie din Crãciuneºti, pe apa Elan, de la Iftodi ºi feciorii sãi .

aceea, þi-am vãdit aceasta ca nu cumva, din pricina prea marii piinþe a Pe parcursul aceluiaºi an, la 11 mai, ªtefan a dat mãrturie cã Safta, soþia acestui domn nepãzindu-te, sã cazi nevinovat în urma domnului nou. rãposatului Ilie Sturdza, fost mare vornic, a vândut lui Lupu Bogdan o

126Cãci sã nu tragi nãdejde cã de aici înainte domnnul se va mai statornici jumãtate din sat din Leuseni . în scaun, cãci are duºmani puternici, care-l urmãresc, iar Poarta a ºi În februarie 1693 ªtefan Cerchez ºi soþia sa Acºiþa au cumpãrat

112 127hotãrât mazilirea lui” . cu 24 de lei partea Onciului de moºie din Crãciuneºti . Ca stãpâni de ªtefan Cerchez, când a auzit aceste vorbe de la Vasile a replicat: pãmânt în acest din urmã sat comisul ºi consoarta sa intraserã înainte

,,Dar asemenea zvonuri, dacã într-adevãr le socoteºti sigure, fãcutu-le- de 1690. Acest lucru l-am arãtat în unul din articolele mele publicate în 128ai cunoscute domnului sau altcuiva din sfetnicii lui? Cãci mai degrabã lui luna decembrie a anului 2008 . Ceea ce este încã un lucru curios

Vodã trebuia s-o destãinui aceasta decât mie. Cãci slujitorului constã în faptul cã acest Onciu, fiul al Nastei, de la care a cumpãrat credincios întru aceasta îi este credinþa, ca nu numai sã împlineascã cu comisul moºia, pare sã fi fost acelaºi rãzeº care în 1681 ºi-a credinþã o îndatorire ce i se dã pe seamã, ci pe lângã aceasta, sã-ºi rãscumpãrat moºia vândutã de familia sa lui Constantin comisul cel

129înºtiinþeze ºi sã-ºi apere din toate puterile sale domnul de primejdiile ce mare ºi jupânesei sale Ilinca . Aºadar, doi comiºi, poate nu întâmplãtor, 113iar veni de la uneltirile vrãjmaºilor ºi a neprietenilor” . la numai câþiva ani distanþã au apucat sã aibã în stãpânire acelaºi

Vasile, vãzând cã ªtefan i-a întâmpinat cuvintele nu cum se teritoriu. Spre deosebire de Constantin comisul, ªtefan Cerchez a reuºit aºtepta el, ci cu totul altfel ºi cu un cuget deosebit, s-a cãit pe loc de de a cumpãrat ºi alte pãrþi de moºie de la rãzeºii din acest sat, dar în final destãinuirea fãcutã ºi a cãutat sã ascundã sub cuvânt de glumã cele le-a donat lui Atonie Jora, aspect asupra cãruia voi reveni ceva mai mai spuse cu adevãratã viclenie, zicând cã a vrut sã-l înspãimânte jos.

114glumind . ªtefan, boier devotat domnului, sfetnic credincios acestuia, dupã cum îl descrie Cantemir, i-a rãspuns lui Vasile spunând cã ,,cele De vorbã cu Ion Neculceauzite în glumã, dacã sunt adevãrate ºi-l privesc pe domn, ele cautã sã În martie 1693 Constantin Cantemir a trecut în nefiinþã, iar la tronul fie vãdite toate domnului sau sfetnicilor, cãci nici capul, nici cinstea Moldovei a fost ales de cãtre boieri fiul sãu, Dimitrie Cantemir. Acesta, domnului nu trebuie, nici mãcar în glumã, sã pãþeascã vreo neobþinând confirmarea de la sultan, nu s-a bucurat de o domnie prea

115stricãciune” . lungã, dupã numai trei sãptãmâni, în aprilie 1693, fiind înlocuit de 130Vãzând cã ªtefan este o persoanã hotãrâtã sã nu dea feciorul aprigului Gheorghe Duca, anume Constantin Duca . La

niciodatã înapoi, spre a ieºi din încurcãtura în care intrase, Vasile a uneltirile lui Constantin Brâncoveanu, tânãrul Cantemir a fost luat din menþionat cã: ,,El le-ar fi spus de mult domnului, însã, deoarece înºiºi Iaºi ºi dus în capitala Imperiului Otoman. Cel care a avut în sarcinã fraþii lui mai mici erau ca niºte neghiobi ºi scoºi din minþi de alþii mai mazilirea lui Dimitrie Cantemir a fost vechiul cunoscut a lui ªtefan

131vârstnici, tovarãºi la aceastã uneltire, s-a temut ca nu cumva domnul, Cerchez, Mehmet-paºa cherchez imbriorul . În capitala Moldovei, uitâd de milostivirea ºi firea lui blâdã, sã-i pedepseascã prea straºnic ºi înainte ca Dimitrie Cantemir sã fie scos din scaun ºi dus la

116el sã ajungã vânzãtorul ºi ucigaºul fraþilor sãi” . Constantinopol, comisul a avut o întrevedere cu Mehmet paºa. Acestuia 132Drept rãspuns ªtefan i-a spus: ,,Nu aºa, boier Vasile, ci viaþa i-a cerut ªtefan milã pentru Dimitrie ºi protecþie la Constantinopol .

domnului trebuie pusã întotdeauna mai presus de viaþa fraþilor, cu atât Pentru intervenþia sa, în favoarea tânãrului Cantemir, ªtefan a mai vârtos dacã sunt vicleni. Iar eu þi-am jurat fiindcã scocoteam cã plãtit cu dregãtoria întrucât în prima parte a primei domnii a lui

133vorbele domniei tale privesc nu viaþa ºi cinstea domnului, ci vreo altã Constantin Duca el apare în documente ca fost mare comis . În locul 134treabã de obºte de-a domniei tale; aºadar nu trebuie sã mã socoþi sãu a fost numit Ilie Cantacuzino dat fiind faptul cã ªtefan a fost adept

cãlcãtor de jurãmânt, dacã voi spune domnului vorbele auzite de la ºi ocrotitor al politicii cantemireºti. Chiar dacã nu a luat drumul pribegiei, 117domnia ta” . la fel ca Bogdan hatmanul ºi Iordache vistiernicul, boieri de seamã ai

Vasile, vãzând cã nu-ºi mai poate ascunde fãrãdelegea, a spus cantemireºtilor, ªtefan nu a intrat nici pe departe în graþiile noului domn cã: ,,Dacã-i aºa le voi spune eu singur pe toate lui Lupu Bogdan” (acesta în prima parte a primei domniei. El s-a confruntat cu o situaþie nu mai

118era ginerele domnului ºi împlinea pe atunci slujba de mare spãtar) . dificilã ca cea a pribegilor, însã care l-a determinat, pe de o parte, sã ,,Prea bine, a zis ªtefan, dar aº dori sã i le spui de faþã cu mine, ca sã le renunþe la dregãtoria de comis pentru o vreme, iar, pe de altã parte, sã aud ºi eu, ca nu cumva, cunoscându-le eu pe toate ºi tãcând, sã se parã se refugieze la moºiile sale spre a se pãzi de ochii domnului ce au

119cã a auzit asemenea lucruri de la altul înainte decât de la mine” . În tulburat liniºtea boierilor din capitala Moldovei. aceste condiþii, douã ore mai târziu, la ,,al cincilea ces din noapte”, (ora Fuga lui ªtefan Cerchez din Iaºi s-a petrecut în 1693, imediat 23), ªtefan Cerchez l-a dus pe Vasile la casa lui Lupu Bogdan, cãruia, dupã Sfântul Petru. Dialogul purtat cu Ion Neculce în seara acestei punând sã fie trezit, i-a spus: ,,Cinstite spãtar, binevoieºte sã auzi de la sãrbãtori, în ,,casele (comisului) de zid gros cu obloane bine ferecate” dumnealui Vasile câteva vorbe pe care mi le-a destãinut în seara de pe Uliþa Mare, l-a determinat sã ia aceastã decizie.

120aceasta la cinã ºi le-a adus sã þi le pofteascã întocmai” . Câteva surse ne povestesc faptul cã, ,,la lumina palidã a fânarului, Comportamentul lui ªtefan Cerchez, în situaþia prezentatã mai plecaþi aproape ureche lângã ureche, sorbind rar din ciubucuri, boierii,

sus, este unul model. Deoseori întâlnit, înainte de secolul al XVII-lea, la tolãniþi pe laviþe, ºi-au desluºit pãsurile” în ceea ce priveºte noua boierimea de viþã veche, acesta nu mai era valabil în rândurile boierimii domnie. ,,Printre zgomotul ropotelor aprige de ploaie care miºcau noi dupã 1650 având în vedere cã spaþiul moldovenesc începea sã fie scândurile obloanelor de parcã potopul îºi revãrsa furiile”, Ion Neculce l-dominat de spiritul societãþii orientale. a sfãtuit pe cerchez, între altele, sã pãrãseascã Iaºul în momentul în

În opinia lui Dimitrie Cantemir, ªtefan pare sã reprezinte pentru care Grumeadzã, sluga lui ªtefan, i-a dat de ºtire stãpânului cã se aflã 121sfârºitul secolului al XVII-lea, moment plin de schimbãri pe plan politic , printre cei pe care ,,mãria sa vodã, otrãvit de uneltirile lui Bogdan ºi

135o excepþie în rândul boierilor moldoveni. Cuvintele frumoase pe care Iordachi, vrea sã-i cureþe din Iaºi” . Evident, cuvintele slugii sale Dimitrie Cantemir le-a scris la adresa marelui comis s-au datorat în bunã credincioase ºi cele ale lui Ion Neculce, dar mai ales situaþia destul de mãsurã atât dreaptei credinþe dovedite de ªtefan domniei ºi familiei tensionatã din capitala Moldovei, unde boiernaºii ridicaþi de Constantin Cantemir cât ºi faptului cã boierul a dus la bun sfârºit misiunea în Cantemir vodã erau bãtuþi la tãlpi ºi întemniþaþi, l-au determinat pe demascarea celor ce doreau mazilirea lui Constantin Cantemir prin ªtefan sã i-a în grabã cea mai înþeleaptã decizie, aceea de a pleca de la organizearea unui joc de cãrþi în casa lui de lângã curtea domneascã. La Iaºi în aceeaºi searã. Astfel, el a ordonat lui Grumeadzã sã scoatã în acest joc de cãrþi a fost invitat ºi Gheorghe Apostol, unul din complicii tainã ºi fãrã sã fie vãzut de iscoadele domnului ,,cei mai buni cai din gavriliþeºtilor. Evident, planul foarte bine pus la punct de Constantin grajd ºi încã doi de schimb” pentru a porni la drum. Înainte de a-ºi pãrãsi Cantemir, Lupu Bogdan ºi ªtefan Cerchez a avut succes, vinovaþii gospodãria ªtefan i-a lãsat lui Neculce vorbã sã aibã grijã de ea ºi la

122doritori de înlãturarea domnului fiind, în cele din urmã, pedepsiþi . povãþuit sã nu se încreadã în nimeni, iar dacã vodã o sã-l întrebe de 136Credincios domnului ºi foarte chibzuit în mãsura vorbelor, ªtefan Cerchez comisul sã-i spunã cã s-o dus la Þarigrad . Calea pe care a

Cerchez s-a fãcut remarcat ºi cu ocazia altor evenimente din care se urmat-o cu adevãrat nu se cunoaºte. Probabil, ºtiindu-se nevinovat, poate deduce politica urmãritã pe parcursul deþinerii dregãtorii de comis prea departe de Iaºi nu a mers, ci a stat o vreme, pânã lucrurile s-au mai ºi activitatea sa de zi cu zi. În ceea ce priveºte cel din urmã aspect, detensinonat, pe la moºiile sale, pãzindu-se astfel de ochii domnului. Cã trebuie reþinut cã în primãvara anului 1691, la 13 martie, ºi-a pus nu era extrem de înspãimântat de politica dusã de Constantin Duca o

123pecetea pe un act de vânzare-cumpãrare al satului Vultureºti , iar dovedeºte faptul cã ªtefan a revenit la Iaºi în iarna anului urmãtor. La 5 câteva luni mai târziu a fost martor la dania unui loc din hotarul târgului ianuarie era în capitala Moldovei unde împreunã cu soþia sa Acsiþa au

7

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010160dat danie finei lor Maria, fata lui Vasile Costachi ºi a Catrinei, partea lor venirea lui”, mai ales ,,pre Bogdan hatmanul ºi Iordache vistiernicul” , a

137 161din Bereasca din þinutul Covurluiului . Pânã la mijlocul anului 1694, fugit cu Iordache vistiernicul în Þara Leºeascã . ªtefan a reuºit sã câºtige încrederea ºi acestui domn. Astfel, într-un act Prin neºtiinþã de carte, fãrã sã vrea, ªtefan Cerchez i-a scãpat pe din 23 august 1694 prin care Târgul Lãpuºna a fost dãruit mãnãstirii cei doi de chinurile iadului la care i-ar fi supus Duca. Greºeala boierului,

138Sfântului Ioan Gurã de Aur din Iaºi, el apare menþionat ca ,,vel” comis . se pare cã a fost þinutã în tainã ºi nu a ajuns la urechea domnului de 162Acest document nu este singurul care îl evidenþiazã pe ªtefan în postura vreme ce la 5 februarie 1703 ªtefan îndeplinea aceeaºi dregãtorie .

de mare dregãtor pe parcursul domniei lui Constantin Duca. La 1 Pânã la finele anului 1703, de existenþa lui ªtefan Cerchez mai februarie 1695, comisul apare menþionat alãturi de alþi boieri ca martor la aminteºte un sigur act care precizeazã cã, la 9 septembrie 1703, întãritura pe care domnul a fãcut-o lui Coste Adam asupra unor pãrþi din comisul a cumpãrat de la Aftodor, nepotul popii Edului, ºi de la Iftimie

139 163Gugeºti, sat din þinutul Tecuci . La 11 iulie 1695 ªtefan Cerchez mare pãrþile lor din sat din Lungeni din þinutul Fãlciu . În 1704, ªtefan a fost 164comis a dat mãrturie privitoare la cumpãrarea unor dughene din Iaºi de înlocuit din dregãtoria de mare comis de cãtre Ilie Catargiul , dar pe

140cãtre cãlugãrii mãnãstiri Bârnova . aceeaºi treaptã a ierarhiei sociale a urcat din nou în 1705. La 1 martie din postura de mare comis a fãcut danie cãtre hatmanul Antohie Jora

În tabãra lui Antioh Cantemir. Relaþiile cu alte case boiereºti toate cumpãrãturile ºi daniile sale din Crãciuneºti, în afarã de casa morii Cu toate cã relaþiile dintre marele comis ºi domn par sã fi fost de pe Elan construitã pe locul Crãciuneºtilor ºi iazul fãcut pe locul

165destul de bune în a doua parte a timpului pe care Constantin Duca l-a cumpãrat de la popa Edul . petrecut pe tronul Moldovei în prima sa domnie, ªtefan Cerchez a trecut Setea lui ªtefan de înavuþire l-a urmãrit se pare pe tot parcursul de îndatã în tabãra boierilor susþinãtori ai partidei cantemireºti când a vieþii. Atât timp cât a putut alerga dintr-un loc în altul a cumpãrat. Acest venit vremea sã meargã la Constantinopol alãturi de boieri pentru ca lucru s-a întâmplat probabil pentru cã nu accepta ideea de a fi un boier

141Antioh Cantemir sã-ºi preia domnia în decembrie 1695 . Actul prin care modest de þarã. Un mare latifundiar trebuia sã nu depindã de sursa de acesta din urmã a rânduit dregãtoriile þãrii îl aratã pe ªtefan primind venit pe care o constituia dregãtoria. Când bãtrâneþile au început sã-l

142dregãtoria de mare comis , pe care a pãstrat-o pânã în 1708 când apese ªtefan a gãsit de cuviinþã sã lase o parte a averii sale copiilor ºi 143 celor ce se aflau în anturajul sãu pentru a-l pomeni, dupã cum voi arãta apare pentru ultima datã într-un document ca fiind în viaþã .

ceva mai jos. Pe parcursul primei domnii a lui Antioh Cantemir în Moldova (decembrie 1695 - septembrie 1700) comisul a pãstrat aceleaºi relaþii

“Datu-ºi-a sufletul în mâna îngerului lui Dumnezeu”bune cu neamul cantemireºtilor în interiorul cãruia pãtrunsese ºi Ultimul document care îl aminteºte ca fiind în viaþã este datat la 7 hatmanul Lupu Bogdan prin cãsãtoria sa cu fata lui Constantin

144 iulie 1708. La aceastã datã a fost martor alãturi de Ionaºco Balº ºi Cantemir, Ruxandra . Cumnatului lui Antioh Cantemir ºi soþiei sale, Gheorghiþã Hermeziul la întocmirea unui act prin care cea de-a patra ªtefan le-a botezat o fatã cu numele de Catrina. Data la care avut loc parte din satul Tãuteºti din þinutul Iaºilor ºi cea de-a patra parte din acest eveniment, deosebit pentru ambele familii, nu se cunoaºte. Se Crãciuneºti de la þinutul Vaslui au fost vândute de cãtre Irimia Jora ºi poate spune totuºi cã botezul a avut loc în prima jumãtate a anului 1696 fratele sãu Lupaºco pentru o sumã cu care trebuiau sã plãteascã o de vreme ce la 1 mai, acelaºi an, ªtefan ºi soþia sa Acsiþa au dãruit finei

166145 greºealã sãvârºitã . lor Catrina moºia de la Periºani din þinutul Covurluiului . Curând dupã 1708 a murit, avea aproape 80 de ani. Data exactã Relaþii bune a avut comisul nu numai cu aceastã mare familie

nu se cunoaºte. Tragicul eveniment a avut loc cu mult înainte de 1716. boiereascã, ci ºi cu altele. Ceva mai sus a fost evidenþiat cã alãturi de Un document din cel din urmã an o evidenþiazã pe Acsiþa ca membri ai familiilor Costachi ºi Scârlet, comisul a ridicat mãnãstirea

167146 ,,giupâneasa rãpãosatului ªtefan Cerchez, ce au fost comis mare” . Grãjdeni . Vornicului Vasile Costache i-a botezat o fatã pe nume Maria 147 Este posibil ca data trecerii în nefiinþã sã fie cuprinsã între 1708-1711. În cãreia i-a dat în 1694 moºia Bereasca din þinutul Covurluiului . Lui

urma rãzboiului ruso-turc din 1711, tãtarii au ars mãnãstirea Grãjdeni ºi Iordache Rosetti ,,vel” vistiernic i-a botezat-o pe Acsiþa care, dupã câte 148 morile comisului de pe Elan. Pentru ajutorarea refacerii aºezãmântului se observã, a primit numele naºei sale de botez, Acsiþa Cerchez .

monahal ºi pentru pomenire Acsiþa Cerchez a dãruit mãnãstirii unele Relaþii deosebite avea comisul ºi cu membri ai neamului Palade, 168149 moºii . De vreme ce ªtefan Cerchez nu apare menþionat în documente din care descindea Acsiþa, soþia sa . De asemnea ºi cu membri ai

lângã soþia sa la aceasta danie importantã, se poate considera cã familiei Codreanu se înþelegea foarte bine. Cumnatei sale, Ruxandra 169150 persoana care trebuia pomenitã de cãlugãri în rugãciuni era chiar el . Codreanu, comisul i-a dãruit moºia Fruntiºeni .

Revenind la perioada domniei lui Antioh Cantemir, referitor la Descendenþiiªtefan Cerchez se poate preciza faptul cã la 25 octombrie 1697 a fost La începutul acestei lucrãri am arãtat ascendenþa lui ªtefan martor în Sfatul Domnesc la întocmirea unui zapis de vânzare prin care

Cerchez, iar acum mi-a rãmas sã arãt descendenþa sa. ªtefan Cerchez Ursul a dat lui Iordache Rosetti vel vistiernic pãmânturile sale din 151 a fost cãsãtorit cu Acsiþa Palade. Aceasta era fiica lui Enache Palade ºi a ªurineºti . Un an mai târziu, la 20 dec 1698, ºi-a pus pecetea pe un act

Vasilicãi. Multã vreme s-a crezut cã a fost fiica lui Maftei Roºca, negustor prin care Antioh Cantemir a întãrit lui Ilie Enache mare stolnic stãpânirea 170 171

152 din Bârlad , însã s-a adeverit a nu fi aºa . peste satul Ilceºti de pe Siret . La 10 februarie 1699, împreunã cu soþia 172

153 Vara lui Ion Palade ºi mãtuºa lui Toderaºco Palade pare sã fi sa, acesta a cumpãrat de la Vasile ºi Simion pãrþile lor din Uscaþi . La 17 avut o viaþã fericitã alãturi de comis. Cu acesta a avut cel puþin doi copii. iulie, acelaºi an, 1699 a dat mãrturie în faþa Divanului Domnesc pentru Unul dintre ei a purtat numele de Gheorghe. El pare sã le fi murit de pricina iscatã între Constantin Sevasto grãmãticul ºi Toader fiul lui

173154 tânãr dupã cum aratã pomelnicul care îi cuprinde pe cei mai vechi Albotã fost armaº . La 29 ianuarie 1700 boierul ºi-a pus pecetea pe un

174ctitori ºi stãpâni ai bisericii din satului Fruntiºeni . Un alt fiu al cuplului document prin care Apostol Ciporaschi a vândut lui Iordache Rosetti 36 175155 ªtefan-Acsiþa a fost Nicolae Cerchez . El este singurul bãiat care a de pãmânturi din sat din Comãneºti . La 20 mai 1700, comisul ºi

încercat sã calce pe urmele tatãlui sãu. Nu a reuºit sã ajungã printre jupâneasa sa au cumpãrat de la Stahie Stratulat cu 13 galbeni pãrþile lui 156 boierii de frunte ai þãrii, însã a slujit în Cancelaria Domneascã mult timp din Crãciuneºti de pe Elan . În aceeaºi perioadã, aceºtia au reuºit sã

ca diac. Cercetãrile viitoare spre sã mã lãmureascã asupra perioadei în achiziþioneze întreaga moºie Crãciuneºti pe care au cumpãrat-o de la 157 a slujit în aceastã funcþie, dar mai ales în ceea ce priveºte legãturile sale rãzeºi . La sfârºitul aceleiaºi luni, în data de 30, comisul ºi soþia sa au

158 cu pãrinþii. La o primã vedere se poate spune cã acestea au fost destul fãcut danie finei lor Acºiþa Rosetti satul Tupilaþi din þinutul Fãlciu . de tensionate având în vedere cã ªtefan ºi Acºiþa nu au lãsat tânãrului

176lor urmaº decât o infimã parte din averea lor , restul împãrþind-o altor În mâna cui nu trebuiarude apropiate. Nicolae a fost cãsãtorit Maria, fata lui Nicolae În toamna anului 1700 la conducerea Moldovei a fost numit pentru

177Mavriche . Împreunã cu aceasta a avut un fiu pe nume Ioniþã a doua oarã Constantin Duca. Venirea la tronul Moldovei ºi-a anunþat-o 178Cerchez . imediat dupã ce a primit caftan împãrãtesc prin intermediul unor cãrþi

trimise în þarã. Acestea ar fi trebuit sã ajungã în mâinile caimacanilor pe 159 Câteva consideraþii care Constantin Duca i-a numit pânã la venirea sa în þarã , numai cã,

Trecutul lui ªtefan Cerchez ºi mãsura implicãrii acestui boier în din nechibzuinþa solului de a-i recunoaºte pe numiþii caimacani, politica þãrii nu au putut fi reconstituite independent de evenimentele ce scrisorile confidenþiale au ajuns în mâinile lui ªtefan Cerchez. Boierul, s-au petrecut pe pãmânt moldav în cea de a doua jumãtate a secolului al neºtiind ,,a ceti”, a înmânat la rândul sãu cãrþile hatmanului Lupu XVII-lea. Dupã cum am arãtat în cadrul acestui capitol, ªtefan Cerchez, Bogdan. Dupã citirea acestora, Bogdan vãzând cã boierii caimacani la fel ca înaintaºii sãi, a reuºit graþie meritelor sã urce treptele ierarhiei urmau sã opreascã ,,pre cine din boieri ar cunoaºte cã nu vor aºtepta

ELANUL

8

Nr. 103 - septembrie 2010(1630-1631). Acesta ºi sora sa, despre care nu ºtiu cum se va fi numit, sociale. Dând dovadã de fermitate ºi iscusinþã în politicã, acesta s-a ºi-au împãrþit în vremea lui Moise Movilã niºte þigani. Acest fapt s-a menþinut pânã la sfârºitul zilelor în grupul celor care alcãtuiau elita întâmplat probabil pentru cã pãrinþii le murise. societãþii moldoveneºti la finele secolului al XVII-lea ºi începutul

11. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace ºi zapise, vol. IV, partea I, Iaºi, 1915 secolului urmãtor. pp. 7-9. A urcat pentru prima datã în dregãtoria de medelnicer, a gustat-o

12. Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria pe cea de paharnic, pentru ca, dupã un stagiu preliminar în funcþii oraºului Iaºi, vol. I, acte interne (1408-1660), Iaºi, Editura Dosoftei,

inferioare, în cele din urmã, sã ajungã mare comis. Longevitatea ultimei 1999, p. 480 , nr. 419.

sale cariere evidenþiazã dibãcia cu care boierul a ºtiut sã-ºi manevreze 13. Ibidem. A se vedea ºi volumul III de Documente privitoare la istoria

corabia vieþii printre obstacolele timpului. Aratã, totodatã, cã ,,pãcatele oraºului Iaºi, acte interne (1691-1725), editat de Ioan Caproºu, Iaºi,

sale politice” au fost prea puþine ºi nesemnificative în comparaþie cu Editura ,,Dosoftei”, 2000, p. 71, nr. 90. Uliþa Mare este vechea Uliþã mãrinimia faptelor sale. Boiereascã. Ea se întindea din faþa Curþii gospod pânã la casa dintre

Deºi neºtiutor de carte, a dat dovadã de fineþe în politicã. A fost un Tudor aprod ºi Giurge. Uliþa Mare continua cu Uliþa Sârbeascã bun diplomat, un om plin de ambiþii, o persoanã care a ºtiut sã iasã curat (Gheorghe Bãileanu, Iaºul în secolul al XVII-lea, partea I, extras din din orice împrejurare. La desele schimbãri de domni a demonstrat ,,Mitropolia Moldovei ºi Sucevei”, nr. 11-12 din 1964, p. 6). maturitate în gândire, cãci nu s-a dus direct în faþa noului numit ci a stat o 14. Maria Dvoracek, Georgeta Crãciun, Proprietatea rãzeºeascã ºi dreptul

la protimisis în Moldova la sfârºitul secolului al XVIII-lea pânã în prima vreme ascuns de ochii lui spre a-i cunoaºte firea. jumãtatea secolului al XIX-lea, în ,,Analele ªtiinþifice ale Universitãþii Dimitrie Cantemir, fiul bunului sãu camarad de arme, a scris la Alexandru I. Cuza din Iaºi”, serie nouã, XXXIV, 1988, pp. 3-12.adresa marelui comis numai cuvinte de laudã, considerându-l

15. Tudor Voinea, în Instituþii feudale din Þãrile Române. Dicþionar, coord. principalul sfetnic al tatãlui sãu. Cã a fost aºa am demonstrat în textul de Ovid Sachelarie ºi Nicolae Stoicescu, Bucureºti, 1988, pp. 291-292, mai sus. voce: medelnicer. Experienþa unor boieri precum ªtefan Cerchez în politica þãrii a

16. Petronel Zahariuc, Istoria Mãnãstirii Dealul Mare (Hadâmbul) – de la fost necesarã nu numai lui Constantin Cantemir, ci ºi urmaºilor lui la

întemeiere la începutul veacului al XVIII-lea, în Mãnãstirea Hadâmbu. tronul Moldovei. Întrucât trãise evenimentele celei de-a doua jumãtãþi a

350 de ani de istorie ºi spiritualitate, volum editat de Calinic secolului al XVII-lea, aceºtia asigurau, fie ºi în contextul numirii unui

Botoºãneanul ºi Daniela Livadaru, tipãrit cu binecuvântarea domn nou, o continuitate vieþii politice ºi o cârmuire liniºtitã a þãrii. Înaltpreasfinþitului Teofan Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, Iaºi,

ªtefan Cerchez, ca mare dregãtor ºi rãspunzãtor al bunãstãrii þãrii Editura Doxologia, 2009, p. 60. sale, a fost adeptul pãstrãrii bunelor relaþii între Poartã ºi Moldova. 17. Alexandru I. Gonþa, Miron Costin, în idem, Studii de istorie medievalã, Atitudinea sa ostilã faþã de politicã filopolonezã a lui ªtefan Petriceicu ºi texte selectate ºi pregãtite pentru tipar de Maria Magdalena Székely ºi trecerea lui în tabãra lui Dumitraºco Cantacuzino ne-a dovedit acest ªtefan Sorin Gorovei, cu un cuvânt introductiv de Ioan Caproºu, Iaºi, lucru. Mai mult decât atât, ne-a arãtat cã a ºtiut sã se conformeze Editura ,,Dosoftei”, 1998, p. 380.

18. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 55-56, nr. 52 ºi 53. situaþiilor dificile ºi sã adopte o politicã favorabilã intereselor sale. A ºtiut 19. Catalogul documentelor moldoveneºti din Arhivele Statului, vol III sã þinã sabia cãlãului de parte de capul sãu.

(1653-1675), întocmit de Mihai Regleanu, Doina Duca, Constanþa În cursul vieþii, comisul a cãutat sã-ºi creeze un ,,partid puternic” Negulescu, Veronica Vasilescu, Cornelia Crivãþ, Bucureºti, Editura pe care sã se bazeze la nevoie ºi prin intermediul cãruia sã se menþinã Direcþiei Generale a Arhivelor Statului din România, 1968, p. 219, nr. aproape de vârful piramidei. Prieteniile legate cu marile familii boiereºti 974 (în continuare se va cita CDM).ale Moldovei aratã acest lucru în chip destul de evident.

20. Ioan Antonovici, op. cit., pp. 259-261, nr. CCCXXIV. La doi august 1676, Neobosita sa strãdanie de a aduna avere funciarã l-a ajutat ca sã

ªtefan Cerchez se afla în dregãtoria de ceaºnic. devinã un pion important al societãþii în care a trãit. A slujit þãrii ºi domniei

21. La tronul Moldovei s-au succedat nu mai puþin de 7 domni în perioada ºi s-a apãrat de orice atac îndreptat împotriva sa. Printre momente

1663-1676. tensionate el a jonglat cu uºurinþã ºi a reuºit sã-ºi aducã membrii familiei 22. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 81-82, nr. 84. aproape de treapta ierarhiei sociale pe care stãtea. Nicolae, unul din fii 23. Ibidem, p. 114, nr. 124. sãi, dupã cum am precizat deja, a ajuns diac în cancelaria Moldovei. 24. Ibidem, pp. 143-144, nr. 159; vezi ºi CDM, vol. III, p. 316, nr. 1462.

La finele acestui studiu, este firesc sã menþionez cã marele boier 25. Ioan Antonovici, op. cit., vol. II, Bârlad, 1912, pp. 7-8, nr. III. nu a respectat toate acele virtuþi pentru care un om poate fi considerat 26. Gheorghe Arion, Mãnãstirea Grãjdeni-jud. Vaslui. Legendã ºi adevãr bun însã, pãcatele sale fi vor poate iertate cãci a luptat sã-ºi apere istoric, ediþia a III-a revãzutã ºi completatã de noi documente,

Bucureºti, Editura Fundaþiei ,,Premiile Flacãra-România”, 2001, p. 18. familia ºi domnul ºi a construit biserici ºi a fãcut unele danii în scopul 27. Constantin Solomon, C. A. Stoide, Documente tecucene, vol. III, sec. mântuirii.

XVII-XIX, Bârlad, 1912, p. 20, nr. XXI. 28. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, pp. 175-176, nr. 199. Note:29. Ibidem, pp. 185-186, nr. 212. Locul de casã îl cumpãrase Enache 1. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin Cantemir, Editura Minerva,

Palade de la ªtefan ºi soþia sa Catrina în vremea domniei lui Vasile Bucureºti, 1973, p. 139.Lupu, înainte de a arde tãtarii Iaºul, cu suma de 30 de lei bãtuþi ºi postav 2. Gheorghe G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut ºi Nistru, vol. I, de douã haine. Bucureºti, Editura Fundaþiei ,,Regele Carol I”, 1940, pp. 190-191, nr. 1.

30. Ibidem. 3. Ioan Caproºu, Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi,vol. II, acte 31. Petre Strihan, în Instituþii..., pp. 111-112, voce: comis. interne (1661-1690), Iaºi, Editura ,,Dosoftei”, 2000, p. 185-186, nr. 212. 32. Gheorghe Ghibãnescu. Surete ºi izvoade, vol. XXII, Iaºi, 1929, p. 17, nr. 4. N. A. Bogdan, Oraºul Iaºi. Monografie istoricã ºi socialã, ilustratã,

19. Editura Tehnopress, Iaºi, 2004, p. 115. 33. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 262, nr. 286. Vasile Lupu, în timpul 5. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. VII, Iaºi, 1912, pp. 265-

domniei sale, a cumpãrat de la Chira Cojocariul locul de casã ºi l-a dat 266, nr. CCXXIII. cerchezilor în momentul în care aceºtia au venit la Iaºi. Dupã moartea 6. Îndreptarea legii (1652), ediþie criticã de Andrei Rãdulescu, Bucureºti, lui Vasile, Ecaterina a dat locul de casã roabei sale Hapca pe care vroia 1962, p. 174. A se vedea ºi Constanþa Ghiþulescu, Familie ºi societate în sã o cãsãtoreascã cu Iane postelnicul. Întrucât acesta a murit roaba s-a Þara Româneascã (secolul al XVII), în ,,Studii ºi Materiale de Istorie cãsãtorit cu Anastasie. Împreunã cu acesta, Hapca a vândut la 23 Medie”(SMIM), XX, 2002, p. 5. A se vedea ºi Ghiþã Oanã, Consideraþii septembrie 1669 locul de casã lui Teofan cãlugãrul. istorice privind familia, în ,,Revista de ªtiinþe Juridice”, nr. 4, 2006, p.

34. Petronel Zahariuc, Istoria Mãnãstirii Dealu…, p. 60. Este vorba despre 194-197. mãnãstirea Hadâmbul. A se vedea imaginea actualã a mãnãstirii (Fig. 7. Ioan Antonovici, Documente bârlãdene, vol. III, Bârlad, 1915, pp. 166-19). 167, nr. CLXXXVIII.

35. CDM, vol. III, p. 407, nr. 1924. 8. Moldova în epoca feudalismului, vol. III (1601-1640), documente slavo-36. Ibidem, p. 428, nr. 2029. moldoveneºti, publicate de Demir M. Dragenv, A. N. Nichitici, L. I. 37. Ibidem, p. 439, nr. 2092. Svetlicinaia, P. V. Sovetov, Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 1982, p. 389, nr. 38. Ibidem, p. 440, nr. 2098. 188. 39. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 340, nr. 365. 9. Ibidem. 40. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. 10. Gheorghe G. Bezviconi, op. cit., p. 190-191, nr. 1. Documentul datat la 41. N. A. Bogdan, op. cit., p. 122. 11 septembrie 1654 aratã, între altele, cã Titiana þiganca a fost primitã 42. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII.ca danie de Cerchez cel bãtrân de la Aron Vodã Tiranul. De asemenea, 43. Elena Monu, Istoria unei familii-Costache, Iaºi, Universitatea actul menþioneazã cã bunicul lui ªtefan Cerchez a fost Cerchez

,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007, p. 29. spãtarul care a slujit domniei Þãrii Moldovei în timpul lui Moise Movilã

9

ELANUL Nr. 103 - septembrie 201044. Paul Pãltãnea, Istoria oraºului Galaþi de la origini pânã la 1918, partea I, Antonovici, Fraþii Ghiorghie ºi Roºca Codrianu, Bârlad, 1908, pp. 16-28.

Galaþi, Editura Porto-Franco, 1994, p.108. Un memoriu din 1820 al spãtarului Ioan Codrianu aratã cã la 1816 un 45. Ion Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Dabija Vodã pânã la a egumen al Mãnãstirii Grãjdeni a declarat cã ªtefan Cerchez comisul ºi

doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, în idem, Opere. Letopiseþul boierii Costãcheºti au ridicat schitul Grãjdeni. În 1689 schitul a fost Þãrii Moldovei ºi O samã de cuvinte, ediþie criticã ºi studiu introductiv de închinat mãnãstirii Vatoped de la muntele Athos. Pe locul acestui schit Gabriel ªtrempel, Bucureºti, Editura Minerva, 1982, p. 233. se gãseºte acum o bisericã nou ziditã în jurul anilor 1860-1870 (Florin

46. Ibidem, p. 234. Marinescu, Contribuþii privitoare la relaþiile dintre Þãrile Române ºi 47. Ibidem, p. 235. mãnãstirea Vatoped de la Muntele Athos, în In honorem Ioan Caproºu, 48. Ibidem, p. 236. Movila Rãbâia este situatã din punct de vedere volum îngrijit de Lucian Leuºtean, Maria Magdalena Szekely, Mihai-

geografic pe Prut (în fostul þinut Fãlciu) în dreptul localitãþii Albiþa, în Rãzvan Ungureanu, Petronel Zahariuc, Iaºi, Editura Polirom, 2002, p. sudul satului cu aceeaºi denumire (Merlan Vicu, Movila Rãbâiei-o 294). enigmã a preistoriei?, în ,,Prutul”, anul II, nr. 6(15), iunie 2002, p. 11). 85. Între ctitorii rãposaþi ºi stãpâni ai moºiei Frunþiºeni apar menþionaþi Aniþa

49. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, De la moartea lui Palade, soþul ei ªtefan Cerchez ºi fiul lor Gheorghe (Ioan Antonovici, Mihai Viteazul pânã la sfârºitul epocii fanariote (1601-1821), ediþie Fraþii..., p. 108, nr. LVIII). A se vedea ºi înfãþiºarea actualã a mãnãstirii îngrijitã de Dinu C. Giurescu, Bucureºti, Editura All Educational, 2000, Grãjdeni (Fig. 21, 22). p. 108. 86. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii..., p. 484.

50. Ion Neculce, op. cit., p. 237. 87. Chiar dacã suntem departe de epoca lui ªtefan cel Mare, cea a lui Vasile 51. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Istoria satului Crãciuneºti, de la prima Lupu sau a urmaºilor sãi la tronul Moldovei pânã la începutul secolului

menþiune documentarã pânã la începutul secolului al XIX-lea, în al XVIII-lea a fost la fel de încãrcatã din punct de vedere simbolic (de ,,Elanul”, anul XI (2009), nr. 80-82, pp. 30-32. vãzut: ªtefan S. Gorovei, Maria Magdalena Szkely, Princeps omni

52. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. laude maior…, pp. 304; Dumitru Nãstase, Coroana împãrãteascã a lui 53. Petre Strihan, Instituþii..., p. 350, voce: paharnic. Vasile Lupu, în De potestate. Semne ºi expresii ale puterii în Evul Mediu 54. Ioan Antonovici, op. cit., pp. 259-261, nr. CCCXXIV. Românesc, studii ºi articole de Dumitru Nãstase, ªtefan S. Gorovei, 55. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXII. Benoît Joudiou, Sorin Iftimi, Maria Magdalena Székely, Petronel 56. Ioan Antonovici, op. cit., pp. 168-173, nr. CLXXXIX. Zahariuc, cu o notã de Petre ª. Nãsturel, Iaºi, Editura Universitãþii 57. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. La 17 martie 1679 ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2006, pp. 131-143.

ªtefan Cerchez comis a cumpãrat Edoaeea pãrþile sale din satul 88. CDM, vol. III, p. 407, nr. 1924; Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, Tupilaþi de pe valea pârâului Elan, din þinutul Fãlciu. nr. 554.

58. Idem, Ispisoace…, vol. IV, partea I, p. 23, nr. 18. ªtefan Cerchez 89. Voica Puºcaºu, Actul de ctitorie ca fenomen istoric în Þara postelnic a primit danie din partea Anisiei, fata Edoaei, pãrþile ei din Româneascã ºi Moldova pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, Puþenii cu apã. Bucureºti, 2001, pp. 191-196.

59. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, nr. 554. 90. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 237. 60. N. A. Bogdan, op. cit., p. 124. 91. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 264-265, nr. CCXXIV. 61. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII. 92. Aurel V. Stan, Documente putnene, vol. I, Vraneca, Odobeºti, Câmpuri, 62. Idem, Ispisoace…, vol. IV, partea I, p. 23, nr. 18. Focºani, 1929, pp. 44-46, nr. 65. 63. Ibidem, pp. 48-49, nr. 34. 93. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 576-578, nr. 656. 64. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 494-495, nr. 554. 94. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi 65. Ibidem. Dughenele ºi locul de casã de pe Uliþa Piciorogoae (situat între monumentelor din Moldova, Bucureºti, Editura Direcþiei Patrimoniului

Gurea ºi Dimoaia ºi care valora 30 lei bãtuþi) fuseserã cumpãrate de Cultural, 1974, p. 346. ªtefan Cerchez ºi soþia sa Acsiþa de la ªtefan ºi soþia sa Catrina. Locul 95. CDM, vol. IV, p. 275, nr. 1219. de casã de pe Uliþa Chervãsãriei fuseserã cumpãrat de cerchez de la 96. Ibidem, supliment I, pp. 314-315, nr. 997. Alexa Grecul ºi de la soþia sa Ursa cu 55 lei bãtuþi. 97. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, p. CXXII.

66. CDM, vol. IV, p. 108, nr. 702. 98. Ioan Antonovici, Documente..., vol. III, pp. 155-160, nr. CLXXIV. 67. N. A. Bogdan, op. cit., p. 124. 99. CDM, vol. IV, p. 281, nr. 1246. 68. CDM, vol. IV, p. 170, nr. 711. 100. Ibidem, p. 285, nr. 1262. 69. Elena Monu, op. cit., p. 31. 101. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol VII, pp. 142-143, nr. CXVII. 70. Ion Neculce, op. cit., pp. 275-276. 102. Sergiu Bacalov, op. cit., p. 135.71. Ibidem. 103. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin Cantemir, p. 139.72. Nicolae Costin, Letopiseþul Þerei Moldovei de la Stefanu sin Vasile 104. Ibidem, p. 140.

Vodã, De unde este pãrãsitu de Miron Costin logofetul de pre isvoadele 105. Ibidem, p. 145. lui Vasile Damianu ce au fost treti logofetu, a lui Tudosie Dubãu logofetu 106. Ibidem, p. 139. ºi altora, în Mihail Kogãlniceanu, Cronicele României sau Letopiseþele 107. Ibidem.Moldaviei ºi Valahiei, tom. II, Letopiseþul Moldovei (1662-1711) de 108. Ibidem, p. 140. Nicolae Costin; A doua domniei a lui Nicolae Alexandru Mavrocordat în 109. Ibidem. p. 141. Moldova (1711-1716) de Acsinte Uricariul; Letopiseþul Moldovei (1662- 110. Ibidem. 1793) de Ion Neculce, Bucureºti, 1872, p. 29. 111. Ibidem.

73. Ibidem. 112. Ibidem, p. 142. 74. Ion Neculce, op. cit., p. 303. Cã ªtefan Cerchez a fost camarad de arme 113. Ibidem, p. 143.

al lui Constantin Cantemir, am arãtat ceva mai sus, când a fost vorba 114. Ibidem. despre bãtãlia de la Movila Rãbâia. Despre prietenia celor doi va fi 115. Ibidem, p. 144. vorba câteva rânduri mai jos. 116. Ibidem.

75. CDM, supliment I , pp. 305-306, nr. 972. 117. Ibidem. 76. Ioan Caproºu, op. cit., vol. II, p. 553-554, nr. 629. 118. Ibidem, p. 145. 77. Florin Marinescu, Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente 119. Ibidem.

româneºti din arhiva mãnãstirii Xiropotam de la muntele Athos, Catalog, 120. Ibidem. vol. I, Iaºi, Editura Uniersitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2005, p. 95, nr. 121. Ecaterina Þarãlungã, Dimitrie Cantemir. Contribuþii documentare la un 158. portret, Bucureºti-Chiºinãu, Editura Litera-Internaþional, 2004, p. 69.

78. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 135-º136, nr. CXI. 122. În decembrie 1691 a avut loc decapitarea fraþilor Costin, hatmanul 79. Idem, Ispisoace…, vol. V, partea a II-a, Iaºi, 1923, p. 119. La 23 iunie Velicico ºi Miron cronicarul (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificã,

1686, ªtefan ,,vel” comis a cumpãrat de la Ilie, feciorul Alexandrei, toatã antologie, table cronologic, prefaþã ºi note de Ion Verdeº, Iaºi, Editura partea lui ce era între hotarul Bãlãneºtilor ºi cel al Crãciuneºtilor de pe Albatros,1977, p. VII). Elan. 123. Toma G. Bulat, Documentele mãnãstirii Vãratec, Chiºinãu, 1939, pp.

80. Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã 113-114, nr. XXXIV. ºi Moldova. sec. XIV-XVIII, Bucureºti, Editura Enciclopedicã românã, 124. Ioan Caproºu, op. cit., vol. III, pp. 18-20, nr. 24. 1971, p. 374. 125. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 154.

81. Maria Magdalena Székely, Sfetnicii…, p. 484. 126. Florin Marinescu, Ioan Caproºu, Petronel Zahariuc, Documente…, p. 82. Ibidem. 100, nr. 170. 83. Ioan Antonovici, op. cit., vol. II, pp. 7-8, nr. III. 127. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 155. 84. Laurenþiu Chiriac, Monumentele religioase medieval din zona 128. Ciprian-Gicã Toderaºcu, Istoria satului Crãciuneºti…, pp. 30-32.

Bârladului, ediþia I, Iaºi, Editura Kolos, 2007, p. 237; vezi ºi Ioan 129. Ibidem.

ELANUL

10

Nr. 103 - septembrie 2010130. Dan Smântânescu, Drumurile lui Ion Neculce, Bucureºti, Editura Sport- cã nu a trãit prea mult. Când tatãl sãu a fost exilat în Rusia, împreunã cu

Turism, 1984, p. 120. mama sa Acºiþa a plecat în Þara Ungureascã unde ºi-a gãsit sfârºitul 131. Ion Neculce, op. cit., pp. 345-347. ªtefan Cerchez îl cunoºtea pe prin 1711. Moºia de la Tupilaþi (azi în comuna Gãgeºti, judeþul Vaslui) a

Mehmet paºa încã de la domnia lui Constantin Cantemir Vodã. ajuns în stãpânirea fratelui sãu ªtefan Rosetti. 132. Ibidem. 159. Cronica Ghiculeºtilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, ediþie 133. Nicolae Stoicescu, Dicþionar…, p. 374. îngrijitã de Nestor Camariano, Adriana Camariano-Cioran, Bucureºti, 134. Alexandru Pînzar, O carte ineditã de la Mihai Racoviþã voievod, în Editura Academiei, 1965, p. 9.

,,Analele Putnei”, revistã editatã de ,,Centrul de cercetare ºi 160. Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Istrate Dabija pânã la domnia a doua a documentare ªtefan cel Mare al Sfintei Mãnãstiri Putna, cu lui Antioh Cantemir (1661-1705), Editat de C. Giurescu, Bucureºti, binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºi 1913, p. 93. rãdãuþilor, anul II (2006), nr. 1-2, p. 167. 161. Ibidem, p. 93.

135. Dan Smântânescu, op. cit., p. 122. 162. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace..., vol. V, partea a II-a necompletã, 136. Ibidem, p. 123. Iaºi, 1923, p. 56, nr. 6. 137. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. IV, partea I, pp. 17-18, nr. 10. 163. Ibidem, p. 120. 138. Gheorghe G. Bezviconi, op. cit., p. 192, nr. 2. 164. Mihai Costãchescu, Satul Prigoreni cu trupurile sale: Avrãmeni ºi Râtul, 139. CDM, supliment I, pp. 325-326, nr. 1034. din judeþul Iaºi (schiþã istoricã), extras din ,,Ion Neculce”, nr. 5, 1925, 140. Ioan Caproºu, Documente…, vol. III, pp. 79-80, nr. 99. Iaºi, Editura tipografiei ,,Lumina Moldovei”, p.15. 141. Ion Neculce, op. cit., p. 379. 165. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, p. 155. 142. Dan Smântânescu, op. cit., p. 146. 166. Idem, Surete…, vol. VII, pp. 265-266, nr. CCXXIII. 143. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. VII, pp. 265-266, nr. CCXXIII. 167. Ioan Antonovici, Documente…, vol. III, Bârlad , 1915, p. 166, nr. 144. Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 153. Ruxandra era fiica lui CLXXXVIII.

Constantin Cantemir cu cea de a doua soþie a sa, Ruxandra Gane. 168. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 238. 145. Toma G. Bulat, op. cit., pp. 118-119, nr. XXXIX. 169. Ioan Antonovici, Documente.., vol. III, pp. 166-167, nr. CLXXXVIII. 146. Laurenþiu Chiriac, op. cit., p. 237. 170. Ibidem, p. 167. 147. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol. V, partea I, pp. 17-18, nr. 10. 171. Zamfira Pungã, Familia Palade în istoria modernã a românilor, tezã de 148. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Coborâtorii Moldovei ai lui Lascaris doctorat susþinutã la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi,

Rousaitos, Bucureºti, 1938, pp. 61-62, nr. 1, 2. Coord. ºtiinþific: prof. univ. dr. Vasile Cristian, f. a., p. 35. Dupã Zamfira 149. ªtefan Cerchez a dat lui Ion Palade o parte din satul Bãlãºãºti ºi un Pungã, Gavril Palade vistiernicul a avut un copil cu numele de Enache

bãtrân din satul Tomceºti (Ioan Antonovici, Documente…, vol. III, p. care a fost cãsãtorit cu Vasilica însã despre care nu existã nici o 309). Acºiþa Cerchez, dupã moartea soþului, a fãcut danie vãrului sãu certitudine cã ar fi fost fiica lui Matei Roºca.Ion Paladi vel spãtar ºi jupânesei sale toate cumpãrãturile ºi daniile 172. Ioan Antonovici, Documente..., vol. III, pp. 155-160, nr. CLXXIV. întãrite ei ºi comisului de Constantin Cantemir (Ibidem, pp. 166-167). 173. Gheorghe Arion, op. cit., p. 19.

150. Ioan Antonovici, Fraþii..., p. 23, nr. XI. 174. Ioan Antonovici, Fraþii..., p. 108, nr. LVIII. 151. Gheorghe Ghibãnescu, Surete..., vol. VIII, Iaºi, 1914, p. 154, nr. CXXV. 175. Gheorghe Bezviconi, op. cit., p. 190. 152. ªtefan Adronache, Documente istorice tecucene, vol. I, sec. XVII, 176. Ibidem, p. 193, nr. IV. Este vorba despre un loc de casã situat în Iaºi

Tecuci, Editura Bibliotecii Municipale ,,ªtefan Petricã”, 2001, pp. 125- lângã casa lui Vasile Borzianul. Acest loc îl cumpãrase ªtefan Cerchez 126, nr. 124. de la Marcu Sârbul ºi îl dãduse fiului sãu Nicolae.

153. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…, vol. XXII, p. 17, nr. 19. 177. Ibidem. Acelaºi document de la nota anterioarã vorbeºte despre o 154. Ioan Caproºu, op. cit., vol. III, pp. 127-129, nr. 148. pricinã iscatã între familia lui Nicolae Cerchez ºi cea a lui Teodor Moþoc. 155. Toma G. Bulat, op. cit., pp. 120-121, nr. XLI. Acesta din urmã, dupã moartea lui Nicolae, a asuprit-o pe Maria 156. Gheorghe Ghibãnescu, Ispisoace…, vol V, partea I, 1921, pp. 141-143, Cerchez prin încãlcarea unui stânjen din locul de casã primit de la socrul

nr. 21. ei, ªtefan Cerchez. 157. Ibidem, pp. 158-160,doc. E. 178. Ibidem. 158. Radu Rosetti, op. cit., pp. 61-62, nr. 1, 2. Fina lui ªtefan Cerchez se pare

Sate ºi foste sate

ARMêENII- Scurt istoric -

Sergiu ªTEFÃNESCU

Satul Armãºeni existã ºi astãzi. Se aflã în partea de nord-vest a sãu.judeþului Vaslui ºi aparþine, din punct de vedere administrativ, de Pe raza satului, este semnalatã, fãrã a se preciza amplasamentul,

3Comuna Bãceºti. o aºezare cucutenianã . În acest material ne propunem sã facem cunoscute aspecte din În punctul Pe Seliºte, la N de sat, sus, sub Þiclãul Þibãneºtilor, s-a

istoricul sãu, iar pentru început vom prezenta câteva spicuiri din istoria aflat vatra veche a satului. Resturile ceramice dateazã din cultura 4sa mai nouã. Cucuteni… ºi din secolele XVI-XIX .

Extragem ºi prezentãm succint, o serie de informaþii din volumul Pe tarlaua Inãria. În partea de vest, spre ºesul Gârbovãþului, la 1Tezaurul toponimic al României, seria A – Moldova. Observãm cã poalele dealului, de o parte ºi de alta a unui pârâiaº, s-au gãsit resturi

5prima sa menþiune vine de la 1772, când era sat în þinutul Vaslui, ocolul ceramice din secolele (II) III-IV e.n. ºi XVI-XVIII .Fundului. Este menþionat cã la 1838 pierduse o parte din teritoriu Sus pe platou. De la 200 m, S-E de precedent, o aºezare pe o (probabil un bãtrân, care se retrãsese 2 km spre sud) pe care ia fiinþã terasã înaltã a dealului Propita, deasupra (pârâului) Gârbovãþ, la 80-satul A Treia Parte. La 1974 acesta este contopit cu satul Bãceºti. Din 150 m, N, de stâlpul nr. 23 al unei linii electrice, s-au gãsit o aºchie de aceeaºi sursã de informaþii, aflãm cã satul Armãºeni a aparþinut, din silex ºi resturi ceramice din secolele XI, XII, XII/XIII, XV/XVI-XVIII.

61865, de comuna Dumeºti; la 1906 a fost alipit comunei Todireºti; în Aceasta pare a fi prima vatrã de locuire a satului .1925 Armãºeni a fost pentru scurt timp comunã, el însuºi; în anul 1929 a Pe tarlaua Propita. Jos, lângã ºes, pe un bot de deal, delimitat spre fost alipit comunei Tansa. Între anii 1931 ºi 1950 a aparþinut de comuna sud-est de un drum de pãmânt, iar spre VNV de un canal de desecare, Dumeºti, iar din decembrie 1950 pânã în prezent, aparþine de comuna la 50-150 m, V de stâlpul nr. 22 al aceleiaºi linii electrice am descoperit Bãceºti. locuiri Criº, Cucuteni, Horodiºtea-Folteºti, etapa Gorodsk-Usatovo,

7Prezentãm ºi o altã informaþie oferitã de Dicþionarul Geografic al Noua, Hallstatt, Sântana de Mureº ºi din secolele XVI/XVII-XVIII . Aici 2judeþului Vaslui . La 1889, Armãºeni era descris ca sat situat în partea poate a fost o vatrã de prisacã.

de vest a satului Dumeºti, plasa Fundurile ºi se afla pe coasta de sud - La vest de sat. La 300 m, vest, de sat ºi la 500 m, E, de Gârbovãþ, vest a dealului Rângoaia. Existau 42 de familii cu 240 suflete si avea pe un versant însorit, sub o linie electricã, în jurul stâlpului 14/8, de pe o 328 ha teren. micã suprafaþã s-a recoltat material ceramic din secolele XI, XIV/XV-

8De aici aducem informaþii privind istoria veche a satului ºi începem XVIII .prin a prezenta succint vestigiile arheologice descoperite pe teritoriul La Pod La Roºu. La 200 m, S, de podul mare de beton de peste

11

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010Gârbovãþ, pe DN 15 D, între albia actualã a râului Bârlad ºi o alta mai 180 lei. Tot acest loc este stâlpit (ºi întãrit) cu zapis cu peceþi (de) degete veche, am descoperit resturi ceramice din secolele XVII-XVIII. Credem a megieºi ºi rãzeºi…a fost scris de preotul Misail din Sohuleþ în casa lui cã locuirea este mai veche ºi continuã, mai jos, acoperitã de aluviunile Iuraºco din Hodoreni.

9 Toate aceste pãrþi întãresc complet moºia satului Armãºeni.aduse de apã . Prezentãm câteva extrase din documente ce se referã la armaºul Apreciem cã din punct de vedere arheologic, teritoriul satului a fost

Carp Lungu, sau la satul Armãºeni.mulþumitor cercetat de noi. Nu a fost cercetatã suprafaþa acoperitã cu 26pãdure ºi islazul, dar care nu credem cã ar pãstra cine ºtie ce vestigii La 1627, mai 31 , face plângere Stratul, feciorul Huhulei, ce au fost

arheologice. pârcãlab la Soroca, în care pârãºte pe fratele sãu Vasile, un beþiv De aici vom încerca sã facem referiri la documentele scrise ce risipitor, care a vândut averea pãrinteascã, adicã moºii, argint, aur,

privesc istoria acestei aºezãri. mãrgãritar ºi alte provijii. Rãmãsese doar jumãtate din satul Negreºti. Istoria veche a acestui sat se pare cã începe odatã cu invazia ºi Vasile (Huhulea) l-a vândut ºi pe acesta lui Lungu Armaºul. Domnul

aºezarea pe aceste teritorii a cumanilor, în secolele X-XI. Atunci, hotãrãºte ca Lungu sã dea acea jumãtate de Negreºti (înapoi) lui Strat ºi cumanii au ajuns ºi pe Bârladul superior, pe afluentul sãu Gârbovãþ, sã-ºi ia banii de la Vasile.

10 27unde la sud de actualul sat Vovrieºti , la poala dealului, lângã o buclã a La 1646, martie 25 , Vasile vv. întãreºte lui Lungu, fost armaº, pãrþi 11 din satul Þibãneºti (ai lui Carp) cumpãrate de la mai mulþi proprietari ºi Gârbovãþului, în tarlaua Trofinoaia , se instalase, de la înfiinþarea sa,

pãrþile din satul Armãºeni, þinutul Vaslui, cumpãrate…, ca ºi alte pãrþi din din sec. VII/VIII, actualul sat Þibãneºtii Buhli.satul Gãureni.Noii veniþi au bulversat pe puþinii locuitori ai satului. O parte s-au

28refugiat în pãdure, la cca. 600 m, ESE, de halta CFR Suhuleþ, unde au ºi La Iaºi, la 1662, iulie, 9 , la Eustratie Dabija vv.”…s-au pârât în faþa rãmas; o altã parte din locuitori (câteva familii) s-au retras în pãdurea de noastrã feciorii Leontesei din Hodoreni cu feciorii Lungului ci-au fost

12 armaº, pentru o moarã ºi niºte cas(e)ce sunt pe Bârlãzel, la sat la pe platoul vestic al dealului Propita . Dupã un timp, puþini din cei care au Bãceºti, zicând fiii Leontesei cã acea moarã ºi casele sunt fãcute pe pãrãsit satul Þibãneºtii Buhli s-au întors pe vechea vatrã ºi au reînfiinþat locul lor ºi au arãtat ºi niºte drese de pârã ºi de ferâie cu care s-au pârât satul.cu Lungul la Gheorghe Ghica Vodã ºi la Stefan Vasilie Vodã. Feciorii Cei de pe platoul dealului Propita au întemeiat un nou sat, care Lungului au arãtat un zapis mincinos de cumpãrãturã ºi au pierdut. peste secole se va numi Armãºeni.Feciorii Leontesei au pus 12 zloþi ferâie”. Aºadar este doveditã arheologic ºi fãrã dubii înfiinþarea ºi

29 continuarea, fãrã întrerupere, a existenþei satului Armãºeni ,de la Din informaþiile cuprinse în „Condica Liuzilor” reþinem cã la jumãtatea secolului XI ºi pânã astãzi. catagrafiile din mai 1820, Armãºenii aveau 33 liudi ºi era stãpânit de

Documentar, satul are douã atestãri. Prima dateazã din 1399, vistiernicul Iordache Ruset. La catagrafia (recensãmântul) de la 1831, 13 satul avea 27 liudi (capi de familie) ºi era stãpânit pe lângã vistiernicul noiembrie 28 , constatatã în urma cercetãrilor noastre pe teren, privind

Ruset ºi de vistiernicul C. Gorgos.conþinutul actului de la 1399. A doua atestare dateazã de la 1625, 14 Revenim la uricul de la 1399 ºi aflãm cã dupã judecata din Divanul martie 15 . Revenind la prima atestare documentarã, cea de la 1399,

3015 Moldovei , Constantin Ipsilanti Vodã, în buiurdiul sãu din 1801, martie rezultatul cercetãrilor noastre, (publicate ) , însoþite ºi de o hartã, 20, împreunã cu boierii din divan, stabilesc ca hotarul dintre Þibãneºti ºi certificã clar, fãrã dubii, cã cel de al doilea sat, atribuit lui Þiban,” …pe Armãºeni – pricinã veche – sã se facã dupã documentul de la 1399. Tot Bârlad, în gura Crasnii…”, este satul ce va purta numele de Armãºeni.

31atunci s-a decis ca toate trei hotarnicele fãcute de Cheºco uricar sã nu Dealtfel, uricul lui Iuga vv., atestã direct ºi indirect, patru sate: 16 17 se ia în seamã, iar despãrþirea dintre moºiile Þibãneºti ºi Armãºeni sã se Þibãneºtii (deveniþi „ai Buhlei”), Armãºenii, Suhuleþul („apoi drept

18 facã dupã semnele înscrise în uricul sârbesc de la 1399.cãtre Suhuleþi”) ºi Pânceºti („din drum ce mergi în satul Pâncova”).19 S-a hotãrât sã se caute hotarele începând cu movila O hotarnicã de la 1746, august 5 descrie amãnunþit ºi exact

gãunoasã, deoarece: „…din aceastã movilã se despart patru moºii, hotarele din actul de la 1399, partea cuvenitã celui de la doilea sat. Þibãneºtii, Armãºenii, Hodorenii ºi Mãlineºtii care hotar din vechiu ºi Mergea din Þiclãul Þibãneºtilor, în Zarea Gârcenilor, întorcându-se pânã acum tot aºa s-a pãzit, nestrãmutat ºi din dreapta linie a acelei pe pârâul Crãeºti (Crasna), în drumul Pancovei.movile, nici una dintre moºii nu poate trece în cealaltã…”. Însãrcinat cu Timp de peste douã secole nu dispunem de nici o informaþie privind

20 identificarea hotarelor a fost Barbu Târºoreanu, Acesta, dupã multã Armãºenii. Abia la 1625, martie,15 se face o vânzare de ocinã în muncã, nu a reuºit sã gãseascã hotarele, deoarece a plecat cu Armãºeni. Atunci apare un Carp Lungu, armaº, fecior lui Gavrilã Lungu

32.21 mãsurãtoarea din alt loc decât se aratã în uric ºi în sens inversdin Olãºei , care cumpãrã mari pãrþi din moºia Armãºenilor ºi din Valea

22 Ajungând la hotarul dintre Þibãneºti, Bãceºti ºi Armãºeni, spune: Rângoaei, de la Miron din Gârcina cu 180 lei ºi care dã numele boieriei „…despãrþirea dintre Armãºeni ºi Bãceºti…se cade a fi la gura sale, satului.Crãoanei, sau Crasnei, unde dã în Bârlad dar dacã prin cercetarea ce s-Acest Carp Lungu este în prima jumãtate a secolului XVII un a fãcut s-au gãsit patru guri ale Crasnei ºi care va fi aceea care o personaj cunoscut, primind însãrcinãri de la domnie pentru rezolvarea a pomeneºte hrisovul nu se poate dovedi, decât numai cã stãpânirea diverse pricini. (ex. la Mânãstirea Rafaila ºi moºia Oºeºtilor). El a dat

23 dintre Bãceºti ºi Armãºeni drept acel loc s-ar fi gãsit de 50 de ani numele de Carp urmaºilor sãi , a cumpãrat satul ºi moºia Þibãneºti. Din încoace pãr la gura Crãoanei seci, ce sã varsã în Gârbovãþ”.urmaºii acestui Carp se trage ºi P.P. Carp, fost prim ministru al României

Deoarece la divanul domnesc nu s-a apelat la un traducãtor bun, în prima Jumãtate a secolului XX.iar în teren nu au putut fi identificate reperele, (1399-1801- dupã 402 ani Prezentãm succinte date privind cumpãrarea satului ºi moºiei (!) n. ns.) actul a fost considerat fals – plastograf ºi a fost rupt în trei Armãºeni de cãtre Carp Lungu, aºa cum se gãsesc ele în hotarnica de bucãþi…la 1746 ºi nu numai. Extragem din afirmaþiile hotarnicului însãrcinat de

Pentru a clarifica ºi alte episoade din istoricul acestui sat, domnie sã facã hotarnica Armãºenilor „…am mers la satul Armãºeni ºi prezentãm ºi alte extrase din hotarnica Armãºenilor datatã 1746, la (o) vale ce se cheamã Rângoaia care moºii sunt pe apa Bârlãzelului

24 august 5. În acest document se spune cã moºia era cumpãrãtura lui la Podul Lungului . Aceste moºii sunt cumpãrãtura lui Alistarh vel spãtar Alistarh vel spãtar de la urmaºii Lungului. Pentru o mai bunã înþelegere de la Nastasia femeia Sandului, fecior lui Ilia Lungului, nepotul Lungului am întocmit o spiþã a neamului lui Carp Lungu, atât cât ne-au permis Armaº ºi de la feciorii ei Ion ºi Anton ºi de la fiicã-sa Dochiþa. Vânzare ce datele de care dispunem. Astfel:s-a fãcut cu zapisul din 1743 mai 15.

Aceastã moºie fusese cumpãrãturã a Lungului armaºu, cu mãrturii Gavrilã Lungu, ot Olãºeiºi ispisoc de la Vasilie Vodã din 1646 mart 15. Lungu cumpãrase

25 |aceastã moºie astfel: 1/3 din Armãºeni cu vad de moarã pe Drãguºana Carp Lungu, proprietar al Armãºenilor de la 1625ºi cu poianã de fânaþ de la Neaniul, fiul lui Marco Motrea, cu 20 ughi. Altã

|1/3 din Armãºeni cu vad de moarã în Bârlãzel, cu fânaþ ºi cu prisacã, Ilie Lungucumpãrate de la un Petriman cu un cal preþuit 80 lei.

|Urmaºii Lungului mai prezintã ºi alte zapise ºi mãrturii de la oameni Sandu Lungu, cãsãtorit cu Nastasiabuni ºi bãtrâni pentru pãrþi de moºie ºi o parte din alt vad de moarã la

___________|___________apa Bârlãzelului, unde a fost moara lui Marcu ºi alte pãrþi pe care le-a | | |cumpãrat de la Miron din Gârcina, cu 10 zloþi.

Ion Anton DochiþaA mai fost prezentat ºi alt zapis „…din vãleat 1625 mart 15, de la Miron din Gârcina… care vinde…din sat din Armãºeni pânã la Rediul lui

Revenim la hotarnicã. Hotarnicul aratã cã în baza poruncii Þigan ºi Rângoaia valea în sus…le-a vândut Lungului de Olãºei pentru

ELANUL

12

Nr. 103 - septembrie 2010domneºti „…a strâns megieºi de primpregiur precum Lupu ºi Vasile 2. Dicþionar Geografic al judeþului Vaslui, de C. Chiriþã, editat la Buhlea, mazili din Þibãneºti, ce se hotãrãsc din sus cu Armãºenii, pe Ilie Bucureºti, în 1889, p. 16.Gândul ginere lui Andronic cãmãraºul, ce are moºie …în Leucuºeni ºi 3. Statornicie, Continuitate, Repertoriul arheologic al Judeþului

33Mãlineºti , ce sã hotãrãsc pre din gios ºi despre rãsãrit cu Armãºenii ºi Vaslui, de Ghenuþã Coman, p. 63, pct. VI.7.vale Rângoaia; ºi alþi rãzeºi ce erau de baºtinã în Leucuºeni ºi Mãlineºti 4. Muzeul ªtefan cel Mare Vaslui, Acta Moldaviae Meridionalis, XV-ca Andrei Jepiu, Neculai Jepiu, Ursache Jepiu, Gheorghiþã Neghinã, XX, I, 1993-1998, p. 162. Pct. 31 Pe seliºte; Sergiu ªtefãnescu Lupul a Sãrii (Sãroiul, n. ns.) ºi Gheorghe, ce s-au rãspuns toþi nepoþi ºi „Cercetãri arheologice ºi istorice în zona medianã a bazinului strãnepoþi ai lui Iuraºco”. superior al râului Bârlad”.

Cu cei de mai sus au loc discuþii ºi contestãri privind locurile prin 5. Ibidem, p. 162, pct. 32. Pe tarlaua Inãria.care va trece hotarul. Rãzeºii din Leucuºeni aduc un uric sârbesc din 6. Ibidem, p. 162, pct. 33. Sus pe platou.6961 (1453), octombrie 22 dat lui Ivan Arbure pentru Leucuºeni. 7. Ibidem, p. 162, pct. 34. Pe tarlaua Propita.Neînþelegerile continuã pânã stabilesc în teren seliºtea Leucuºenilor, în 8. Ibidem, p. 162, pct. 35. La vest de sat.capul vãii Rângoaei, din jos seliºtea Mãlineºtilor la vadul Sãimenilor, iar 9. Ibidem, p. 162, pct. 36. La Pod La Roºu.seliºtea Armãºenilor pe Drãguºana, nu pe Bârlãzel. 10. ComunaBãceºti.

Dupã discuþii intense s-a cãzut de acord cã zapisul de la Miron din 11. AMM XV-XX, I; p. 161, pct. 25 a. Pe tarlaua Trofinoaia (I).

Gârcina, prin care s-au vândut multe pãrþi din Armãºeni ºi Valea 12. A se vedea Nota 6.

Rângoaei ar fi bun „…c-au dat mulþi bani” (pe el – 180 lei). 13. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. I, întocmit de C. Odatã clarificate neînþelegerile privind hotarele, s-a trecut la Cihodaru, I. Caproºu ºi L. ªimanschi, Bucureºti, 1975, p. 11-13.

fixarea ºi stâlpirea lor. Aºa s-a început: „Hotarul Armãºenilor pe din gios, Doc. 9B.despre Mãlineºti, se începe dintr-un stejar în vârful dialului, cu bour, în 14. Gh. Ghibãnescu, Ispisoace ºi Zapise, vol. IV, p. 70-75, unde: rãdiu din deal de movila gãunoasã, se coboarã prin rãdiu la vale…la o „Miron din Gârcini vinde din sat din Armãºeni pânã la Rediul lui arie…la vale pe muchia dealului…prin trei arii…toate cu pietre de hotar, Þigan”.

34o altã piatrã de hotar este di vale de drumul mare , din sus de seliºtea ce 15. AMM XXI, 1999-2000, p.100-112. A se vedea harta de la p. 112.35o fac Mãlineºtii, unde au fost vadul Sãimenilor , la care piatrã bate 16. Comuna Bãceºti, judeþul Vaslui.

peste Bârlad prin poianã…ºi sã sue la deal la codru pe un pisc pre din 17. Comuna Tansa, judeþul Iaºi.36sus de un loc de prisacã ºi se coboarã la vale prin codru ºi apucã valea 18. Comuna Poienari, judeþul Neamþ.

ezãrului, pe sub buza piscului unde se pogoarã drumul Gârcinilor în 19. Gh, Ghibãnescu, op. cit., IV, 2, p. 70-75.valea iazãrului ºi apoi se sue la dial prin codru în vârful dialului unde se

20. Ibidemhotãrãsc cu Gârcinii, cum merg ºalte hotarã în codru ce sunt alãture”.

21. Seliºte la confluenþa Sacovãþului cu Durãceasa, vezi AMM XV-XX, Aceasta este toatã latura dinspre est a moºiei Armãºeni (n. ns.)

p. 194; pct. 179, apud Sergiu ªtefãnescu.cca. 7-8 km.

22. Este actualul sat ºi comunã Gârceni, judeþul Vaslui.Apoi hotarnicul continuã: „ Ne-am întors din nou la bourul din deal

23. N. Iorga, Doc. VII, 2, 81.de movilã hotaru desparte ,…în sus, rãdiul lui Þigan din Þibãneºti, iar la 24. Toponim rãmas de la Carp Lungu, amintit ºi în alte documente.vale în gios este rãdiul de Armãºeni. Hotarul merge pe vârful dialului în 25. Cf. Petru Condrea, Dicþionar Geografic al judeþului Roman, Buc., sus, pânã la alt bour la via lui Þigan ºi de acolo tot în sus prin

1891, p. 40, Drãguºana sau Chisãliþa, pârâu ce izvorãºte din pãdure…despre un loc de prisacã ce este în hotarul Armãºenilor…la o Dealul Mãrului. Se uneºte la Crãeºti cu pârâul Zimbru ºi poartã mai altã piatrã de hotar ce s-a pus unde este drumul ce vine de la Armãºeni departe numele de Crãiasca sau Toinarul ºi se varsã în Bârlad.afarã în Þibãneºti într-un pisc (dealul Propita, n. ns.) ce bate gura vãii

26. DRH XIX, A, (1626-1628), Editura Academiei RSR, Bucureºti, p. Drãguºanei, în curmeziºul luncii pânã în hotarul Bãceºtilor. Aceasta 306-307, doc.219.este latura dinspre nord a moºiei Armãºeni.

27. Catalogul Documentelor Moldoveneºti, vol. II (1621-1652), p. 366, Hotarnica continuã cu latura de vest a moºiei. Apoi pe Drãguºana 37 doc. nr. 1897.veche, pânã la capul podului ce este peste Bârlãzel ºi merge drept prin

28. Gh. Ghibãnescu, op. cit., III, 1,Iaºi, 1910, p. 218-219, doc 158.luncã alãturi cu Bãceºtii ºi sã sue la codru pe un pisc pe deasupra râpei 38 39 29. Inclusã de Gh. Ghibãnescu în Surete ºi izvoade,vol. XV, Vasluiul, Galbene , tot drept prin codru pe vârful dialului pânã unde se

studiu ºi documente, Iaºi, 1926, p. 261-162. (Dupã Uricarul, vol. hotãrãºte cu Gãrcinii se închee hotarul cu Bãceºtii (latura de vest, n. VI(VII)). ns.). Latura dinspre sud a moºiei se gãsea pe zarea Gârcenilor.

Privind satul Armãºeni, unele informaþii pot fi gãsite ºi în volumul Hotarnicul aratã cã apoi a mãsurat ºi pãmânturile de pe moºia Armãºeni Dumeºtii Vasluiului, de L. V. Lefter, S. ªtefãnescu, S. Vãcaru, p. ºi parte din valea Rângoaei, pe versanþii dealurilor ºi pe tãblii, cu funie 164-166.de 20 paºi ºi pasul de 6 palme ( cca. 28 m, n. ns.). S-a început cu costiºa

30. Gh. Ghibãnescu, Ispisoace ºi Zapise, IV, 2, p. 51-55.de rãsãrit. S-au mãsurat pãmânturi late de o funie (cca. 28 m) ºi lungi de 13 funii (cca 364 m, n. ns.). Astfel cã acestea aveau suprafaþa de cca 31. Hotarnice fãcute în 7240 (1732) iulie 15; 7254 ( 1746), octombrie 2; 1,02 ha (n. ns.). 7273 (1765) iulie 10.

Pe acest versant al dealului s-au gãsit 50 de pãmânturi. „În partea 32. Noi, cu ocazia cercetãrilor arheologice, am identificat hotarele ºi de sus, dinspre apus, s-au aflat în douã racle 44 de pãmânturi, tot de o majoritatea reperelor din uric, dupã cca. zece ani de treceri funie lãþime, lungi de câte 10 funii. S-au mai mãsurat trei poieniþe pe repetate pe teren. Au fost fãcute cunoscute în AMM XXI, p. 100-Gârbovãþ, pânã la apa Drãguºanei Vechi, unde se hotãrãºte cu 112.Bãceºtii. S-au mai aflat opt funii de iastã parte de Bârlad, ºes de fâneþe. 33. Mãlineºti, Leucuºeni ºi Rângoaia sunt seliºti, foste sate, în partea

De cealaltã parte a Bârladului s-au gãsit 30 de funii lungul cu 26 de vest a comunei Dumeºti, judeþul Vaslui.40funii latul, fânaþ . Alte cinci funii s-au mai mãsurat în luncã dinspre 34. „Drumul Mare”- sau al Bacãului, mergea în acel loc paralel cu râul

41” Bãceºti pãr în apa Bârladului . Bârlad.Întrucât pãdurile nu se mãsurau, aºa s-a încheiat mãsura moºiei 35. „Vadul Sãimenilor”, toponim existent ºi azi, se gãsea la limita

Armãºeni. actualã dintre satele Dumeºtii Noi ºi Armãºeni; prin el se trecea Astãzi putem aprecia cã pãdurile Armãºenilor ocupau 2/3 din Gârbovãþul. Azi: „Pe Semeni= Pe Dealul Beciului”.

suprafaþa totalã a moºiei. 36. Vezi AMM XV-XX, I, p. 169, pct. 64. La capãtul piscului Ezer, cf. S. Nu gãsim necesar, iar spaþiul nu permite sã prezentãm ºi ªtefãnescu, O prisacã din sec. XV-XVIII, pe moºia Mãlineºti.

mãsurãtorile efectuate de hotarnic pe Valea Rângoaei, teritoriu aflat în 37. Se gãsea la est de Bãceºti, chiar lângã sat.afara moºiei actuale a satului Armãºeni. 38. Un pârâu ce aduce la ploi mari, un mâl galben. Iese din pãdure ºi

Pentru întregirea istoriei acestui sat, sperãm ca cercetãtorii mai curge pe islazul fostului sat Ezer. Toponim existent.tineri sã cerceteze cu atenþie arhivele de dupã anul 1800. 39. „Vârvul Dealului” – culmea de deal ce urcã dinspre Bãceºti spre

Gârceni ºi iese în Zarea Gârcenilor, la vest de Schitul Mãlineºti.NOTE 40. Deci 50-60 ha fânaþ , pe unde este acum gara Bãceºti (Constantin

1. Tezaur toponimic al României, seria A, Moldova, Repertoriul Prezan), Baza de recepþie.istoric al unitãþilor administrativ-teritoriale; 1772-1988, Editura 41. La est de actuala Grãdinã publicã a Bãceºtilor.Academiei Române, Bucureºti, 1991, p.19, col 1.

13

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010

Un episod al politicii ecleziastice a mitropoliei Kievului la sfârºitul sec. al XIV-lea, cu referiri la Moldova

Theodor HARDON

În cronicele ruseºti existã numeroase anexe complementare de iar în ceea ce priveºte dioceza de Halici, acesta va rãmâne în naturã istorico-juridicã sau istorico-geograficã, având însã un continuare sub obedienþa Patriarhiei. ªi ca o dovadã a propriilor sale pronunþat caracter politic. În rândul acestora un loc aparte îl ocupã vederi în aceastã privinþã, Antonie numise încã din ianuarie 1397, ca aºa numita “Listã a oraºelor ruseºti îndepãrtate ºi apropiate”, care în exarh patriarhal în Moldova, pe Mihail, arhiepiscopul Betheleemului. ultimul sfert al veacului trecut a preocupat îndeaproape pe istoricii Ca argument în plus în ce priveºte intenþiile lui Kiprian, Naumov sovietici. Un studiu consacrat problemei provenienþei Listei ºi a subliniazã ºi împrejurarea cã tocmai în acel timp s-au trimis de la autorului ei precum ºi datei când aceasta a fost inclusã în cuprinsul Moscova ºi Tver importante sume de bani ca ajutoare Imperiului celor mai vechi cronici ruseºti, ajunse pânã la noi, aparþine istoricului bizantin. Cunoscând deci situaþia grea a Constantinopolului, aflat sub sovietic E. P. Naumov. Luând în considerare o importantã constatare asediul întreprins de turci sub conducerea lui Baiazid I, mitropolitul a lui Iurie Kulakovski, referitoare la paralelismul existent între unele Kievului, a considerat necesar sã intervinã în cadrul relaþiilor ruso-toponime din Lista oraºelor ruseºti ºi cele dintr-o listã a castelelor bizantine cu cererea expresã faþã de Patriarhie, întocmind ºi o patriarhale ortodoxe, de la începutul sec. al XIV-lea, constatã cã documentaþie serioasã care sã fie acceptatã la Constantinopol. Astfel ambele izvoare menþioneazã oraºele Carna, Cavarna? Caliacra, se explicã dupã opinia lui Naumov, includerea în Lista oraºelor Chilia ºi Dristra (Silistra). Naumova a considerat cã problemele pe ruseºti, întocmitã deci fãrã îndoialã în cancelaria mitropolitului Kiprian care încearcã sã le rezolve necesitã în primul rând elucidarea aºa- al Kievului ºi a oraºelor care nu sunt ruseºti ca cele din nordul zisei „enigme a oraºelor bulgãreºti” incluse în Listã. În consecinþã, Bulgariei, din Dobrogea ºi din Moldova. Luând în considerare Naumov a cãutat sã rezolve mai întâi problema jurisdicþiei rãspunsul ferm al patriarhului Antonie, adresat mitropolitului de la ecleziastice a oraºelor de pe Dunãre ºi de pe litoralul Mãrii Negre, Kiev, istoricul ajunge la concluzia cã Lista a rãmas un proiect tocmai în vremea când aici s-au produs mutaþii de ordin politic cu nerezolvat, constituind dovada pretenþiilor exagerate ale lui Kiprian. consecinþe directe sub raport ecleziastic. Cercetând amãnunþit Nu subscriem la afirmaþia autorului, potrivit cãreia Lista oraºelor relaþiile dintre mitropolia de la Kiev ºi patriarhia de la Constantinopol, ruseºti îndepãrtate ºi apropiate ar evidenþia rolul crescând al mai ales dupã 1393, când odatã cu cãderea celui de-al doilea þarat mitropoliei ortodoxe kievene în sud-estul Europei ºi cã ar reprezenta bulgar sub loviturile turcilor, a fost desfiinþatã ºi patriarhia de la în acelaºi timp un izvor istorico-geografic indispensabil, referitor la Târnovo, constata cã autoritãþile ecleziastice constantinopolitane au situaþia politicã din sud-estul Europei, la sfârºitul sec. al XIV-lea, aºa procedat la organizarea diocezelor ortodoxe, revenite sub obedienþa cum pretind, alãturi de Naumov ºi alþi istorici sovietici. În ceea ce patriarhiei. Naumov subliniazã mediul ecleziastic kievian ca factor priveºte circulaþia Listei, aceasta a fost inclusã nu numai în cele mai hotãrâtor în alcãtuirea Listei oraºelor ruseºti considerându-l ca autor vechi ºi importante cronici ruseºti, ajunse pânã la noi, ci ºi în de fapt al acestei Liste pe Kiprian, mitropolitul Kievului, devenit apoi numeroase izvoade de cronici prescurtate, rãspândite în întreaga mitropolit al întregii Rusii. Pentru istoricul sovietic prezintã mare Rusie, în opere de naturã juridicã, juridicã-ecleziasticã ºi chiar literare importanþã faptul cã în Listã se face referire expresã la moaºtele propriu-zise. Lista oraºelor ruseºti, alcãtuitã la sfârºitul sec. al XIV-lea Sfintei Parascheva, care între anii 1394 ºi 1396 au fost mutate de la a putut intra în componenþa vechilor cronici ruseºti dupã 1409, de Târnovo, unde se aflaserã pânã la cucerirea oraºului de cãtre turci, la când dateazã ºi unul dintre cele mai importante izvoade cronicãreºti, Vidin. Naumov emite ipoteza cã tocmai în acest interval de timp au cunoscut sub numele de Izvodul lui Kiprian. Atât acest ivod cât ºi Lista avut loc acele mutaþii de ordin ecleziastic care au dus la oraºelor ruseºti, reprezintã în fond concepþia politico-ecleziasticã a subordonarea ecleziasticã a Bulgariei faþã de Moldova. Referindu-se mitropolitului Kiprian. Originar din Târnovo, devenit mitropolit al la actele Patriarhiei, istoricul aratã cã Ieremia, grec de origine, numit Kievului ºi apoi al întregii Rusii (1375-1406), a cãlãtorit mult ºi nu a mitropolit al Moldovei în 1394, ºi alungat de moldoveni, a primit în fost de loc strãin de diversele itinerarii, care au stat apoi la baza compensaþie dioceza Târnovo, rãmânând totodatã în continuare, alcãtuirii vestitei Liste a oraºelor ruseºti pe care le dorea cu toatã nominal, ºi mitropolit al Maurovlahiei, adicã al Moldovei. În acelaºi ardoarea supuse jurisdicþiei sale ecleziastice. În ceea ce priveºte timp, Ieremia a fost numit temporar ºi exarh al Vidinului ºi al Cavarnei, scopul urmãrit de intervenþia lui Kiprian pe lângã Patriarhia diocezã care cuprindea ºi unele oraºe din nordul Bulgariei ºi din Constantinopolului, dacã majoritatea istoricilor ruºi, sovietici, Moldova. Din punct de vedere canonic, Patriarhia de la moldoveni ºi bulgari se pronunþã ca fiind un demers salvator pentru Constantinopol avea tot dreptul sã procedeze la reorganizarea ortodoxismul din Balcani, împotriva pericolului turcesc, noi ne diocezelor ortodoxe din sud-estul Europei, dupã desfiinþarea exprimãm cu sinceritate pãrerea, cã cererea lui Kiprian urmãreºte de Patriarhiei bulgãreºti de la Târnovo. Se pare cã aºa au stat de fapt fapt o hegemonie politico-confesionalã, cu timpul poate ºi teritorialã a lucrurile, deoarece exact în aceastã perioadã, Kiprian, mitropolitul ruºilor vechi asupra popoarelor balcanice. Aceastã pãrere se Kievului, se adreseazã patriarhului Antonie al Constantinopolului, bazeazã pe realitãþile istorice de mai târziu, când sub masca cerând dreptul de a subordona mitropoliei sale diocezele de Halici, panortodoxismului, îmbinat cu panslavismul Rusia þaristã a Bulgaria ºi Moldova. Intervenþia cu caracter politic a mitropolitului declanºat, clamând în mod deºãnþat ºi demagogic „eliberarea Kiprian s-a produs într-un moment istoric deosebit de important Balcanilor” de sub stãpânirea turceascã, urmãrind de fapt cu pentru regiunea carpato-ponticã, marcat pe de o parte de slãbirea tenacitate extinderea Imperiului rus pânã la Bosfor ºi Dardanele ºi nu autoritãþii patriarhiei în regiunea respectivã ºi pe de altã parte de numai. Aceste rãzboaie pustiitoare, purtate în cea mai mare parte pe intensificarea tendinþei de expansiune a regatului catolic al Poloniei, teritoriul þãrilor române, au constituit pentru acestea o puternicã atât în dauna þãrilor ruseºti aflate atunci în componenþa Marelui Ducat stavilã în calea progresului istoric, economic ºi social, concretizatã al Lituaniei, cât ºi în dauna Moldovei. În acest context, devine din nefericire ºi cu rapturi teritoriale (Basarabia) ºi care au întârziat plauzibilã intenþia lui Kiprian de a subordona mitropoliei kievene ºi nepermis de mult formarea statului naþional român unitar, visul mãreþ diocezele Halici ºi Moldova. Istoricul sovietic susþine cã Lista oraºelor ºi sfânt al nostru din totdeauna.ruseºti îndepãrtate ºi apropiate, a fost alcãtuitã între anii 1394 ºi 1396 Bibliografie selectivãîn cancelaria mitropolitului Kiprian al Kievului care a cãutat sã profite 1. Andronic Al., Oraºe moldoveneºti în sec. al XIV-lea, în lumina de împrejurãrile politice ºi sã lãrgeascã jurisdicþia mitropoliei sale pe celor mai vechi izvoare ruseºti, în „Romanoslavica”, XI, 1965.seama diocezelor Haliciului ºi Moldovei, aceasta din urmã, în 2. B. Rubacov, Începuturile Rusiei, Moscova, 1966.conformitate cu noile hotãrâri ale Patriarhiei, înglobat temporar ºi 3. V.A. Mavrodin, sub.red. Istoriografia sovieticã a Rusiei Kievene, dioceza Bulgariei. Din examinarea atentã spune Naumov a actelor Leningrad, 1978.patriarhiei, ar rezulta cã Antonie a contracarat în 1397 intenþiile lui 4. E.P. Naumov, Lista oraºelor ruseºti îndepãrtate ºi apropiate..., Kiprian, rãspunzând acestuia cã regretã cele petrecute în Moldova, Moscova, 1974.

ELANUL

14

Nr. 103 - septembrie 2010

Consideraþii cu privire la data primelor traduceri româneºti de cãrþi religioase ºi curente culturale din secolul al XVI-lea

Gheorghe CLAPA

P.P. Panaitescu aratã cã primele traduceri româneºti de cãrþi româneascã tipãritã de Coresi, în 1559. P.P. Panaitescu susþine cã 1 acest Catehism (Întrebare creºtineascã) a fost tipãrit de Coresi nu în religioase au fost efectuate la începutul secolului al XVI-lea, între

1551, ci în 1561. În prefaþa acestei cãrþi, Coresi spune: „ºi scoasem 1500-1515, considerând ca un fapt câºtigat pentru ºtiinþã 2 sfânta evanghelie”: a scoate înseamnã, dupã P.P. Panaitescu, a localizarea traducerilor în Maramureº . El socoteºte cã ele sunt

13publica . Evangheliarul lui Coresi dateazã din 1560-1561; prin datorite unui curent intern, iar în privinþa activitãþii tipografice a lui urmare, Catehismul ar fi posterior acestei tipãrituri ºi ar data din Coresi, din a doua jumãtate a secolului al XVI-lea, cã forþele interne 1561, nu prin 1559, cum s-a crezut o vreme, ºi nu ar mai constitui locale, concentrate în jurul bisericii Sf. Nicolae din ªcheii prima tipãriturã a lui Coresi. Data 1559 provine din interpretarea Braºovului, ar fi la originea acestui curent de tipãrire a traducerilor în unei însemnãri dintr-o cronicã sãseascã, scrisã la Braºov, în care ni limba românã. Reforma lui Luther nu ar fi dat impulsul traducerii, nici

3 se spune cã la 12 martie 1559 Hans Benkner, judele Braºovului, în nordul, nici în sudul Ardealului, ci a constituit numai „un exemplu” dimpreunã cu ceilalþi senatori, a reformat biserica românilor ºi a pus pentru curentul românesc. „Influenþele externe trebuiesc privite ca

14sã li se citeascã Catehismul în româneºte . În 1559, Catehismul era elemente auxiliare, care au putut ajuta sau îndruma izbânda limbii tradus ºi, dupã pãrerea acad. Al. Rosetti, tipãrit.române, dar nicidecum s-o determine sau sã deþie iniþiativa

4 În cãrþile tipãrite de diaconul Coresi, a scoate are sensul de „a schimbãrii de culturã” . În alt loc menþioneazã: „În luteranism s-a traduce”, iar pentru a tipãri se întrebuinþeazã chiar acest termen. aflat un exemplu, dovada cã aºa ceva se poate, dar traducerea Citatele care urmeazã dovedesc aceasta:cãrþilor bisericii în limba poporului nu porneºte de la luterani, n-a fost

„ªi cu voia tuturor acestora... noi o deadem lu Coresi impusã din afarã, ci provine din nevoile culturale ale societãþii 5 diaconul... de o scoase (= traduse) din limba sârbeascã pre limba româneºti” .

156 rumâneascã” . Din „prefaþa” la aceeaºi lucrare: „ºi cu ajutoriul lui Teoria expusã e bazatã pe douã argumente : 1. data Psaltirii dumnezeu tipãritã aceastã sfântã carte... jãluii ºi ded (= dãdui) de le Hurmuzaki ºi 2. lectura date din criptograma Psaltirii Scheiene.

16tipãrii” . În epilogul Cazaniei din 1564: am scos de am tipãrit (= Psaltirea Hurmuzaki ar putea fi datatã luându-se drept criteriu 17am tradus de am tipãrit)..., ºi am scris cu tipariul (= a tipãri) ; filigranul hârtiei acestui manuscris; hârtia a fost fabricatã la Veneþia

scrisu-v-am aceste Psaltirii cu otveat, de-am scos din Psaltirea ºi a avut drept filigran o ancorã, apare în manuscrisele slave din 187 sârbeascã (= am tradus); epilogul Psaltirii slavo-române din 1577 . þãrile româneºti între 1504-1528. Psaltirea Hurmuzaki ar data din

În prefaþa Catehismului Coresi anunþã cã a tradus Evangheliarul, anii 1500-1515. Acad. Al. Rosetti ne sugereazã cã autorul omite sã care s-a tipãrit în anul viitor. Data 1559 de tipãrire a Catehismului arate cã acest criteriu de datare este cu totul aproximativ. Nu avem poate fi menþinutã.nici o siguranþã cã stocul de hârtie nu a fost întrebuinþat ºi mai târziu

Sunt trei exemplare cunoscute din traducerea româneascã a ca 1528. La aceastã nesiguranþã se adaugã faptul cã filigranul Catehismului luteran: o versiune copiatã în Codex Sturdzanus, o a hârtiei Psaltirii Hurmuzaki nu corespunde exact cu cel datat, cu care doua, care constituie ediþia lui Coresi, ºi o a treia, versiunea este comparat, astfel cã nu putem pune nici o bazã pe acest criteriu manuscrisã care a aparþinut lui Iul. Marþian, ºi care este o copie din de datare. Al doilea argument este integral nevalabil, întrucât partea secolul al XVII-lea. Avem de-a face cu o singurã traducere din criptograma Psaltirii Scheiene care ar putea cuprinde data este, româneascã fãcutã în nordul Ardealului-Maramureº, pãstratã în ca ºi restul criptogramei, copiatã sau scrisã de o mânã nedibace, cele trei copii diferite amintite, versiunea originalã, cea mai întrucât mai multe litere sunt deformate. Din aceastã cauzã, data

8 apropiatã, din punct de vedere al limbii, este cea din ms. Marþian, criptogramei a fost cititã în cinci feluri : 1482, 1514, 1515, 1575, rotacizantã. Prezenþa Catehismului luteran, printre primele 1585, fãrã sã se poatã stabili cu certitudine care din aceste lecturi traduceri româneºti de cãrþi religioase. Existã trei omisiuni, în este mai bunã. Lipsitã de o bazã certã, care ar fi dat întregului versiunea lui Coresi, care nu se aflã în versiunea Marþian. De unde edificiu un fundament absolut necesar, argumentarea lui P.P.

9 vine textul mai complet din aceastã versiune? P.P. Panaitescu Panaitescu atârnã în vid .socoteºte cã textul complet constituie adaosuri ale copistului Se constatã cã P.P. Panaitescu nu aduce nici o probã care sã

20versiunii Marþian .confirme afirmaþiile sale privitoare la existenþa unui curent intern de Dar, realitatea este alta. Ms. Marþian ni se înfãþiºeazã ca un traducere în româneºte a cãrþilor noastre religioase, în Maramureº,

text copiat de un copist incult, care introduce greºeli grosolane în la sfârºitul secolului al XV-lea ºi începutul secolului al XVI-lea. 21copia sa . Ca teoria lui P.P. Panaitescu sã fie justã, ar fi trebuit ca Conflictul dintre „biserica autonomã feudalã, stãpânitã de cneji” din

10 versiunea din ms. Marþian sã fi fost copiatã de un copist zelos, care a Maramureº, ºi „episcopia slavonã”, evocat de autor nu constituie o introdus rotacismul în textul pe care îl copia ºi a avut grijã sã probã, ci numai o ipotezã, care ar trebui confirmatã printr-o completeze unele lacune din text. Explicaþia lui P.P. Panaitescu nu documentaþie certã. Rãmâne nevalabilã afirmaþia, care apare ca un este justã: textul complet din ms. Marþian provine de la originalul simplu postulat: „Pentru a afirma autonomia deplinã a bisericii ºi mai copiat, care cuprindea pasajele întregi, iar omisiunile din ediþia lui ales faþã de secarea izvorului de procurare a manuscriselor slave, s-

11 Coresi sunt datorate neglijenþei tipografilor. Examinarea textelor a recurs la introducerea limbii române în bisericã” . Autorul susþine reproduse mai jos sunt concludente:cu dreptate cã începuturile scrisului în limba românã provin din

Catehismul Marþian, ed. Crãciun (textul subliniat lipseºte în nevoi interne, afirmaþie pe care a fãcut-o ºi acad. Al. Rosetti mai 12 versiunea lui Coresi ºi în cea din Codex Sturdzanus, copiatã pe demult în scrierile sale . Aceastã iniþiativã trebuie separatã de

22ediþia Coresi ), p.132: cum sunt tocmealele lui Hristos sã va acela aceea care a provocat traducerea în româneºte a cãrþilor religioase. om cire (= cine) crede în Hristos, ertai-se vor pãcata lor.Autorul afirmã cã, în statul feudal, în anumite împrejurãri,

p.133: cã nevinovat nu veri fi, ºi Vererea (= Vinerea) sã traducerea cãrþilor de cult a putut sã fie provocatã de necesitãþi cinsteºti cã iaste rãstignitul domnului lui Isus Hristos. A treia: interne. Nu se poate nega necesitatea pentru preoþii români, slabi sãrbeadzã dumereca ºi praznicile cele dumnezeeºtile. A patra...cunoscãtori ai limbii slavone, de a poseda traduceri ale cãrþilor de

p.135: sfânt numele al lui Hristos pre ajutor sã-l chemãm. slujbã.Pãrerea lui P.P. Panaitescu cã versiunea din ms. Marþian e copiatã Reforma lui Luther stã la baza miºcãrii de traducere a cãrþilor

23pe ediþia Coresi e nefundatã .religioase în româneºte în secolul al XVI-lea. Prezenþa Un alt indiciu al propagandei reformate este prezenþa lui Catehismului luteran printre cãrþile traduse în nordul Ardealului –

filioque în Psaltirea Scheianã. Acad. Al. Rosetti a arãtat cã acest Maramureº ºi faptul cã acelaºi Catehism este prima carte

15

ELANUL Nr. 103 - septembrie 201024 catechisme româno-luterane Bârseanu, Sturdzan ºi Marþian, Sibiu – adaos provine dintr-o carte luteranã . Consideraþiile lui P.P.

Cluj, 1945-1946.Panaitescu cã „filioque” într-o carte ortodoxã ar fi o probã a 2. Op.cit., p.124-126.„supremaþiei bisericii catolice asupra celei maramureºene, în

25 3. Ibidem, p.60.1494” , nu e de naturã a modifica explicaþia acad. Al. Rosetti, 4. Ibidem, p.118.întrucât ele constituie o simplã presupunere, pe când afirmaþia sa se 5. Ibidem, p.151bazeazã pe fapte controlate ºtiinþific.6. Ibidem, p.150.Lucrarea lui P.P. Panaitescu nu reuºeºte sã explice ivirea 7. Ibidem, p.129-130.

primelor traduceri româneºti de cãrþi religioase exclusiv prin criterii 8. De vãzut nota Acad. Al. Rosetti din „Studii ºi Cercetãri de Lingvisticã”,

interne. Pentru ca teza aceasta sã fie doveditã, ar trebui produse XI, 1960, p.103.

probe documentare incontestabile; în stadiul actual al cunoºtinþelor 9. Acad. Al. Rosetti, Despre data primelor traduceri româneºti de cãrþi

noastre, nu vedem cum ar putea fi înlãturate probele peremptorii ale religioase ºi despre curentele culturale din secolul al XVI-lea în „Limba acþiunii Reformei lui Luther asupra românilor ardeleni, atât în prima românã”, Academia Republicii Populare Române, Institutul de cât ºi în a doua jumãtate a sec. al XVI-lea, arãta acad. Al. Rosetti. În lingvisticã din Bucureºti, anul X, nr. 3, 1961, p.242.

aceastã privinþã, dovezile documentare ale acestei acþiuni sunt 10. P.P. Panaitescu, op.cit., p.140 ºi 145.

extrem de numeroase, în a doua jumãtate a sec. al XVI-lea, ºi 11. Ibidem, p.145.

binecunoscute. Mãrturiile din prefeþele sau epilogurile cãrþilor 12. Al. Rosetti, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XIV-lea, Bucureºti, 1956, p.52-53.tipãrite de Coresi, Paliei de la Orãºtie sau din textul Cãrþii de cântece

13. P.P. Panaitescu, op.cit., p.168.din 1570-1573 sunt peremptorii ºi nu lasã nici o îndoialã asupra 14. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague – acþiunii Reformei printre românii ardeleni.

Bucureºti, 1947, p.529-530.P.P. Panaitescu obiecteazã cã, pentru prima jumãtate a 15. Diaconul Coresi, Carte cu învãþãturã, ed. Procopovici-Puºcariu, I, secolului al XV-lea, „nu avem nici o dovadã istoricã, deºi istoria

Bucureºti, 1914, p.6.Maramureºului este destul de bine cunoscutã în secolul al XVI-lea,

16. Op.cit., p.1.26despre pãtrunderea luteranismului la râmânii din Maramureº” . 17. Ion Bianu ºi Nerva Hodoº, Bibliografie româneascã veche, 1508-1830,

Reforma lui Luther a fost adoptatã, la început, de populaþia 0t.I (1508-1716), Bucureºti, 1903, IX + 572 in f , p.51.maghiarã ºi de coloniile sãseºti din Ungaria ºi Transilvania; în

18. Ion Bianu ºi Nerva Hodoº, op.cit., p.64.vecinãtatea Maramureºului, menþionãm centrele reformate din

19. P.P. Panaitescu, op.cit., p.170.comitatele Zips, Saros ºi din Bistriþa, în special cele din oraºele

20. Ibidem, p.170.27Kaschau, Leutschau ºi Leibitz . Th. Huszti, care a propagat 21. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague –

Reforma în Maramureº, venea din aceste centre. Bucureºti, 1947, p.533.În concluzie, la cercetarea acad. Al. Rosetti, cã Reforma lui 22. A. Rosetti, op.cit., p.548-550.

Luther stã la originea curentului de traducere în limba românã a 23. Vezi observaþiile acad. Al. Rosetti din Omagiu lui Iorgu Iordan, cãrþilor religioase în secolul al XVI-lea. Bucureºti, 1958, p.750-751, asupra posibilitãþii introducerii rotacismului

într-un text nerotacizant.

24. Al. Rosetti, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XVI-lea, Bucureºti, Note:1956, p.197-199.1. P.P. Panaitescu, Începuturile scrisului în limba românã, în „Studii ºi

25. P.P. Panaitescu, op.cit., p.146.materiale de istorie medie”, IV, 1960, p.117-118.26. Ibidem, p.122.A se vedea pentru Catehismul luteran românesc expunerea ºi ediþia 27. A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie, Copenhague – versiunii Marþian în A. Rosetti, Mélanges de linguistique et de

Bucureºti, 1947, p.541; Idem, Limba românã în sec. al XIII-lea – al XVI-philologie, Copenhague – Bucureºti, 1947, p.528-552, precum ºi ediþia lea, Bucureºti, 1956, p.60-61.lui I. Crãciun, Catechismul românesc din 1544, urmat de celelalte

Învãþãturile lui Paul Gottfried cãtre români

- urmare din pagina 1 -

Grupurile imigrante sunt considerate “mai egale” decât organizeazã alegeri susþinute cu subvenþii financiare, educaþia localnicii, nu pot fi ofensate, pe când europenii creºtini sunt la publicã modeleazã cetãþenii în sensul dorit, mass-media discreþia oricãror atacuri ºi învinuiri. Drept argument la cele desãvârºeºte cele dorite, totul încheindu-se cu încercarea de susþinute de Paul Gottfried, aº aminti cã H. R. Patapievici a afirmat anihilare a sistemelor de credinþe tradiþionale ºi a identitãþilor cã, în decursul istoriei, toþi “s-au urinat” pe poporul român, ceea ce naþionale. Fiecare frazã a lui Paul Gottfried are o mare încãrcãturã nu a indignat pe nimeni; din contra, acum se înfruptã din banii intelectualã ºi totodatã emoþionalã. Spaþiul nu-mi permite decât sã Institutului Naþional Român. Sã fi îndrãznit însã sã spunã aºa ceva mã opresc asupra „învãþãturilor” finale. Americanul ne spune direct, despre vreo minoritate, vedea ce pãþea el… Paul Gottfried nu se cu o sinceritate copleºitoare, cã avem de ales între a deveni o sfieºte sã exemplifice consecinþele practice ale acestui control Americã de mâna a doua (cel mult!) sau sã fim urmaºii strãmoºilor multicultural: „El merge de la întemniþarea celor care neagã noºtri. Ne sfãtuieºte sã ascultãm politicos predicile americane versiunea istoricã impusã de stat în privinþa anumitor evenimente despre democraþia globalã, dar sã nu le luãm în serios. De istorice, cum ar fi Holocaustul, deºi cei care neagã crimele comise asemenea, sã nu ne cantonãm exclusiv în deziderate de ordin de tirania sovieticã nu pãþesc nimic, pânã la persecuþia creºtinilor material, ci sã avem în vedere moralitatea publicã ºi cultura care susþin deschis morala biblicã. În Anglia, luna trecutã, un pastor naþionalã. ªi, citez ceea ce esenþializeazã întregul discurs þinut la baptist de 42 de ani a fost arestat pentru ofensã adusã ordinei Iaºi: „Poate cã toate acestea vã sunã straniu venind de la un publice ºi drepturilor omului, pentru cã a spus într-o predicã cum cã oaspete american, vorbind în englezã, dar tocmai datoritã modului “homosexualitatea e un pãcat în ochii lui Dumnezeu”. Dat fiind meu american de a gândi îndrãznesc sã vã dau aceste sfaturi. Veþi sensul cât se poate de clar al textului pe care acest pastor ºi pânã de face mai multe pentru dumneavoastrã rãmânând naþiunea lui curând întreaga lume occidentalã îl considera ca fiind de inspiraþie Eminescu ºi a lui Vasile Alecsandri decât dacã urmaþi ca niºte sclavi divinã, e greu de vãzut cum anume ar fi putut pastorul cu pricina sã directivele multiculturale ale Uniunii Europene sau devenind ceea spunã altceva”. ªirul paradoxurilor semnalate este nesfârºit. Mult ce decid experþii în politicã externã de la Washington cã trebuie sã lãudatele democraþii se bazeazã pe partide privilegiate, care fiþi”.

ELANUL

16

Nr. 103 - septembrie 2010

Politica faþã de capitalul strãin a guvernelor liberale din România între 1922-1928

Viorel TALPAZAN

Prin doctrina naþionalismului economic, liberalii au urmãrit cu Deputaþilor, analizând opoziþia societãþilor strãine de petrol, V. orice preþ protejarea ºi sprijinirea capitalului naþional în defavoarea Brãtianu împãrþea capitalul strãin care venea la noi în douã feluri: celui strãin. Pentru atingerea scopului propus, guvernul a pus în „unu este ca sã-ºi plaseze maºini ºi aparate ºi acela este cel practicã un ansamblu de mãsuri ce au favorizat din plin capitalul sãnãtos, adicã util ºi pentru noi, ºi al doilea este cel care se

11autohton ºi au limitat penetraþia celui strãin. introduce într-o economie naþionalã cu scopul de a o controla” . În Pânã înainte de Primul Rãzboi Mondial capitalul strãin avea justificarea politicii economice ºi în cea faþã de capitalul strãin

poziþii solide în economia româneascã fiind investit, în special, în Tancred Constantinescu într-o cuvântare þinutã la Senat prilejuitã industria petrolului ºi în sectorul bancar. În spiritul doctrinei „prin noi de discutarea proiectului Legii Minelor, demonstreazã cum înºine” capitalul autohton a fost avantajat net, dar se admitea ºi societãþile strãine investind foarte puþin în exploatarea bogãþiilor participarea celui strãin, dar cu condiþia ca acesta sã nu afecteze naturale obþin câºtiguri foarte mari, în timp ce salariul unui muncitor

1interesele celui autohton . De remarcat este faptul cã în politica de român era la limita subzistentei. Pe acelaºi plan lui Tancred refacere a þãrii în care s-a lansat guvernul liberal lipsea elementul Constantinescu nu i se pãrea corect ca un director român dintr-o cel mai de seamã, capitalul. Capitalul deþinut de burghezia liberalã întreprindere industrialã sã câºtige mult mai puþin în comparaþie cu nu acoperea decât o micã parte din nevoile necesare refacerii unul strãin. N.Titulesccu admitea colaborarea capitalurilor strãine economice, industriale a þãrii. Chiar între membrii guvernului liberal cu cele româneºti la exploatarea bogãþiilor naturale considerând cã au existat numeroase disensiuni în ceea ce priveºte raporturile cu legile economice din 1924-1925 creau acest cadru vãzând aceastã capitalul strãin. Astfel, în timp ce Vintilã Brãtianu urmarea sã dea colaborare ca „un mijloc de securitate naþionalã prin crearea unei

12capitalului naþional preponderenþã în economie, Tancred solidaritãþi de interese a Occidentului cu noi” . Încã din primii ani Constantinescu era de pãrere sã i se dea capitalului strãin avantaje interbelici au fost luate o serie de mãsuri care denotã o anumita

13ºi garanþii de profit susþinând cã economia nu se putea dezvolta intenþie de apãrare în faþa capitalului strãin . În acest cadru în iulie 2fãrã participarea acestuia . Ministrul finanþelor, V. Brãtianu urmãrea 1919 a fost adoptat un decret-lege care interzicea acordarea de

sã fie atras capitalul strãin, în special în cadrul „programului ce ne concesiuni pentru utilizarea apelor pânã la întocmirea unei legi 3convine” , urmând sã fie dirijat pentru finanþarea unor lucrãri mari, complete care sã reglementeze regimul apelor din Romania. În

pentru consolidarea datoriilor ºi pentru înzestrarea în condiþii iunie 1920 printr-un decret-lege se sublinia ca orice tranzacþie cu favorabile a României. bunuri industriale sã se facã cu autorizaþia specialã a Ministerului

14El urmãrea ca printr-un ansamblu de mãsuri economice cum ar Industriei . Prin Legea Creditului Industrial, Legea Minelor, Legea fi introducerea impozitului progresiv pe venit, prin taxe pe moºteniri, Energiei, Legea Apelor, Legea privind Migraþiile ºi Legea privind prin dezvoltare cooperaþiei sã readucã comunitãþii o parte din Ocuparea Forþei de Muncã capitalul strãin era net dezavantajat în

4capitalul aglomerat în mâinile altora . S-a urmãrit în special ca comparaþie cu cel românesc. Adoptarea acestor legi a generat investiþiile de capital strãin, în mãsura în care vor fi fãcute, sã fie încã de la prezentarea proiectelor lor ample discuþii. Guvernul direcþionate nu pentru punerea în valoare a bogãþiilor statului ci urmãrea câteva obiective precise în ceea ce priveºte politica faþã pentru investiþii în întreprinderile particulare. Participarea capitalului de capitalul strãin, cum ar fi: strãin trebuia sã se facã sub formã de avansuri financiare pentru a - consolidarea treptatã a poziþiilor capitalului românesc;acoperi lucrãrile ce se fãceau în þarã, dar numai în condiþiunile în - înlãturarea treptatã a dependenþei economiei româneºti faþã care capitalul naþional va fi insuficient. de capitalul strãin;

Mihail Manoilescu a criticat violent atitudinea guvernului liberal - rãmânerea în þarã a capitalului produs de activitãþile faþã de capitalul strãin ajungând la concluzia cã în anul 1924 þara era economice; în mare crizã de capital lichid fapt ce a generat o anumitã stagnare a - înlãturarea concurenþei capitalului austriac ºi maghiar din producþiei ºi vedea ieºirea din impas doar prin admiterea Transilvania ºi Bucovina;

5 - dezvoltarea sistemului bancar intern;contribuþiei capitalului strãin sub forma sa mobiliarã . În viziunea lui - o mai largã participare a burgheziei româneºti la beneficiile capitalul intern servea „numai nevoilor zilnice ºi mãsurate ale vieþii

6 activitãþilor economice, industriale, comerciale ce se desfãºurau în economice” .þarã; Spre deosebire de Mihail Manoilescu, ªtefan Zeletin vedea

- oprirea tendinþelor capitalului strãin de a investi doar în politica de naþionalizare a capitalului ca un lucru foarte bun, exploatarea bogãþiilor naturale ale þãrii ºi îndreptarea acestuia ºi deoarece ducea la formarea unei burghezii naþionale ceea ce înspre ramurile economice care nu aduceau profit imediat;inevitabil ducea la pierderea poziþiilor economice a burgheziei

- limitarea posibilitãþii ca un anumit domeniu economic intern sã strãine. El se pronunþa pentru o înlãturare treptatã a capitalului fie monopolizat în totalitate de capitalul strãin aºa cum s-a întâmplat strãin din viaþa economicã a þãrii, deoarece considera cã înainte de Primul Rãzboi Mondial când capitalul strãin atingea înlãturarea prematurã a capitalului strãin „ar osândi economia

7 procentul de 90-95% din capitalul investit în industria petrolierã.noastrã naþionalã la veºtejire: i-ar tãia însãºi artera de viaþã” . Henri Aceastã concepþie a liberalilor a fost criticatã violent de o parte a Sanielevici se pronunþa pentru pãtrunderea capitalului strãin din

presei din þarã, de presa din strãinãtate, de firmele strãine cu douã mari motive: un motiv economic (inexistenþa în þarã a interese economice în România, de oamenii politici ai opoziþiei ºi resurselor financiare necesare efortului industrial) ºi un motiv politic chiar de unii membri ai Partidului Liberal.(blocarea tendinþelor liberalilor de a acapara monopolizator prin

8 Într-un articol din ziarul „Adevãrul” din 1925 se afirma cã datoritã instituþiile lor de credit noua industrie) . politicii lui Vintilã Brãtianu þara noastrã ar fi intrat într-un fel de La rândul sãu I.Gh.Duca susþinea ideea cã liberalii nu erau tranºee care nu va avea alt scop final decât prãbuºirea economicã a potrivnici capitalurilor strãine, ci chiar sprijineau pãtrunderea lor în

9 României întrucât þara noastrã cu posibilitãþile ei economice ºi economia din þarã, dar sub formã de colaborare nu de acaparare . În financiare reduse nu se poate lupta în plan economic cu marele 1923 Duca afirmã cã doctrina naþionalismului economic

15state capitaliste . Tot în acelaºi ziar într-un alt articol se afirma cã împãrtãºitã de PNL nu respingea nicicum „colaborare cu „finanþa strãinã nu poate admite sã dea capitalul, dar sã nu aibã nici strãinãtatea.... Dimpotrivã, o reclama ca o nevoie ºi ca un stimulent. un rol în administrarea lui fãcându-se aluzie la eºuarea politicii Naþionalismul economic ºtie ca ziduri chinezeºti nu se pot înãlþa, ca

10 financiare a ministrului de finanþe ºi la mãsurile prevãzute în infiltrarea capitalurilor strãine este fatalã ºi necesarã” . În 1924 într-legislaþia economicã liberalã care împiedica capitalul strãin sã un discurs pricinuit de discutarea Legii Energiei în Camera

17

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010

Între aversul ºi reversul medalieiDimitrie-Ovidiu BOLDUR

Preþioase izvoare istorice ºi documentare, transmiþând contemporanilor ºi urmaºilor imagini din trecut sau informaþii necunoscute despre nivelul cultural, iconografic, geografic, istoric, cronologic, economic, politic, instituþional, tehnic, artistic sau de altã naturã ale societãþii umane, arta medalisticã ºi medalia, în sine, constituie ºi un prilej de înþelegere a importanþei acordate evoluþiei civilizaþiei noastre.

Cu o dezvoltare semanticã provenitã din latinescul metallum, medalia îºi are originea bine statuatã în moneda comemorativã, fãrã a avea putere circulatorie tranzacþionalã (decât în foarte puþine cazuri). Originea ei nu-i restrânge, totuºi, caracterul aniversativ sau jubiliar manifestat simbolic în chipurile unor personalitãþi politice, culturale, religioase, artistice, sau în reflectarea mentalitãþilor specifice diferitor epoci istorice.

Medaliile sunt executate, cel mai adesea, din metale preþioase (aur ºi argint), metale comune (plumb, zinc, cupru, aluminiu), metale greu fuzibile (platinã ºi nichel), aliaje din metale (bronz, alamã ºi tombac – aliaj de cupru ºi zinc), dar ºi din materiale neconvenþionale (prin electroerodare ºi metalurgia pulberilor sau prin prelucrarea porþelanului-ceramicii, a marmurei sau a argilei – presatã într-un model negativ în stare umedã, arsã la cuptor ºi apoi lãcuitã). Ele au, de regulã, aceeaºi formã ºi aceleaºi reprezentãri-simbol ca ºi monedele, ca piese unifaþate sau cu avers-revers, iar pe suprafaþa lor sunt gravate imagini/reprezentãri – care ies în relief ºi un text/legendã – care evocã un eveniment. Din aceeaºi categorie, a medaliilor, fac parte ºi plachetele, decoraþiile, insignele, ordinele, în(semnele) onorifice, medalioanele, jetoanele, titlurile, aplicele, cocardele sau fisele.

Cea mai veche medalie-monedã este piesa de 10 drahme, emisã de grecii victorioºi, în lupta cu perºii lui Darius, la Marathon (490 î. Hr.). În civilizaþia romanã (care, alãturi de cea greacã, au influenþat peste milenii ºi civilizaþia româneascã carpato-danubiano-ponticã), atât în perioada monarhiei, cât ºi a republicii – medalia capãtã un profund caracter politic, pentru ca, apoi, în evoluþia cãtre fondarea ºi devenirea peste secole a Imperiului Roman, ea sã constituie un puternic mijloc de propagandã.

Pe plaiurile mioritice, medaliile s-au impus mult mai târziu, în societatea tradiþionalã din mileniul al II-lea creºtin. Imperiul Otoman vedea

pãtrundã într-o manierã liberã ºi necontrolatã în þara noastrã. La scopurile ele s-au folosit de încercãrile guvernului pentru a obþine rândul ei presa strãinã, cum ar fi ziarul olandez „Algemeen unele credite de pe pieþele financiare occidentale ºi prin sprijinirea Handesblaad”, denunþa violent politica economicã a guvernului opoziþiei antiliberale. Politica faþã de capitalul strãin a celor douã român acuzându-l de naþionalism ºovin în plan economic ºi de guverne liberale dintre anii 1922-1928 a avut rezultate

16 contradictorii. O parte din obiectivele acestei politici au fost atinse, neîncredere faþã de strãini. Referindu-se strict la prevederile Legii altele nu. Treptat capitalul românesc a cunoscut o creºtere a Minelor autorul afirma cã capitalul strãin este pur ºi simplu confiscat, ponderii sale în economia naþionalã, dar nu suficientã cât sã asigure îndemnând la prudenþã maximã în investirea capitalurilor în un anumit grad de independenþã în finanþarea ei, România România. La 13 iunie 1924 societãþile din þarã care aveau capital rãmânând în continuare dependentã de capitalul strãin, dar într-o strãin ºi angajaþi strãini au trimis ministerului justiþiei ºi redacþiilor proporþie diminuatã uºor în comparaþie cu anii 1921-1922. Astfel principalelor ziare din þarã memorii prin care îºi manifestau dacã în anii 1921-1922 capitalul strãin reprezenta cam 1/3 din dezacordul faþã de proiectul Legii Minelor. Guvernul român ere capitalul social al societãþilor bancare ºi de credit în anii 1927-1928 acuzat cã încearcã prãduirea societãþilor strãine care au la bazã el reprezenta cam 1/4. Cu toate prevederile restrictive a legislaþiei capital strãin, iar noua lege va pãgubi statul român de producþia de guvernãrilor liberale capitalul strãin a pãtruns în continuare în petrol necesarã. Societãþile cu capital românesc au refuzat sã

17 economia româneascã, dar sub formã mascatã, cum ar fi semneze aceste memorii. Treptat, chiar o parte din industriaºii din acordarea de credite bãncilor care controlau unele societãþi România, deºi erau marii beneficiari ai politicii guvernamentale de industriale, acordarea de credite private unor industriaºi care aveau îngrãdire a capitalului strãin au început sã conºtientizeze probleme financiare ºi forþarea acestora sã cedeze acþiunile.necesitatea pãtrunderii în þarã a acestuia. Într-un comunicat al

Adunãrii Generale Ordinare a Uniunii Generale a Industriaºilor din Note:România se afirma: „industriaºii sunt de acord asupra nevoilor 1. Ion Saizu, Problemele economiei naþionale în programul partidelor capitalurilor strãine pentru punerea în valoare a bogãþiilor þãrii.

politice din România. (1922-1928) Orientãri ºi înfãptuiri, Editura Capitalul indiferent de unde vine este necesar ºi trebuie atras cu Universitãþii, Iaºi, 1972, p.21.18orice preþ” . Mãsurile de protejare a capitalului naþional luate de

2. Ibidem, p.42.guvernul liberal erau vãzute de Mihail Manoilescu drept insuficiente 3. Ibidem, p.43.acuzând guvernul cã atât timp cât s-a aflat la putere a realizat foarte 4. ,,Democraþia” anul 10, nr1,2 ianuarie-februarie 1924.puþin în aceastã direcþie, tolerând în continuare înstrãinarea vieþii 5. Mihail Manoilescu, Organizarea financiara a economiei naþionale,

19 Bucuresti, Editura Romana, 1924.economice în mâinile iudeilor pronunþându-se pentru luarea unor 6. Dumitru Draghicescu, Partide politice si clase sociale, Bucuresti, mãsuri cu caracter rasist în plan economic ºi politic. Între anii 1927-

1922, p. 83.1928 a intervenit o nouã orientare a guvernului liberal în plan 7. Valeriu Bãdiceanu. ªtefan Zeletin. Doctrinar al burgheziei romane,

economic ºi faþã de capitalul strãin. Astfel în manifestul cãtre þarã a Tipografia Universul, Bucureºti 1943.

guvernului nu se mai vorbea decât de favorizarea cu precãdere a 8. Zigu Ornea, Tradiþionalism ºi modernitate în deceniul al-treilea. Ed factorilor autohtoni în opera de refacere a economiei naþionale, iar Eminescu, Bucuresti, 1980.faþã de capitalul strãin guvernul declara cã ar fi fericit de a fi vãzut 9. Dumitru Sandru, Ion Saizu, I.Gh.Duca-Coordonate economice,

20 Extras din ,,Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie A.D.Xenopol”, „capitalurile strãine venind sã ajute la dezvoltarea þãrii” . De tom XXII, 1/1985.remarcat este faptul cã aceastã schimbare de viziune s-a produs

10. Gh.Buzatu, Romania ºi trusturile petroliere, p.91.atunci când liberalii ºi-au dat seama cã politica financiarã 11. ,,Viitorul”, nr.4890/28 iunie 1924.

promovatã de V. Brãtianu nu a adus rezultatele scontate, iar opoziþia 12. Gh. Buzatu, op. cit., p.87.

politicã internã ºi cea a marilor trusturi monopoliste occidentale cu 13. Marin Nedelea,op cit ,p 58.interese economice în þara noastrã declarau cã politica financiarã 14. Marin Nedelea,op cit ,p57-58.a guvernãrii liberale nu a fãcut altceva decât sã împiedice 15. ,,Adevãrul”, nr.2825, 19 februarie 1925.dezvoltarea economicã a þãrii. Începând cu anul 1927 firmele 16. ,,Universul”, nr.141, 26 iunie 1924.

17. ,,Viitorul”, 5 iulie 1924.strãine care aveau investiþii în þara noastrã ºi-au intensificat 18. ,,Universul”, nr.112, 21 mai 1924.eforturile pentru a determina guvernul sã-ºi modifice legislaþia 19. Mihail Manoilescu, Rostul ºi destinul burgheziei româneºti, Editura economicã votatã în anii 1923-1924 ºi care le îngrãdea simþitor

Athena, Bucureºti, 1997, p.328.libertatea de miºcare ºi interesele economice. Pentru a-ºi atinge

20. Gh.Buzatu, op. cit., p.91.

ELANUL

18

Nr. 103 - septembrie 2010

Dacismul, dacii ºi româniiSorin LANGU

În mod normal, prin prisma istoriei, între daci ºi români existã o strânsã legãturã geneticã. Exagerând conexiunea, dezvoltând o traiectorie de stat “unicat”, regimul naþional-comunist al lui Ceauºescu a fãcut din dacism o coordonatã esenþialã a istoriei R.S.R. Cazul a fost analizat pertinent (Miturile comunismului românesc, Bucureºti, I-1995, II-1997), dar societatea noastrã are sechele.

Una din ele s-a manifestat în “Flacãra lui Adrian Pãunescu”(an I, nr.5, 4 oct. 2001), sub semnãtura lui Ion Gheorghe.

Articolul are un titlu “Scrierile dacice sunt cu 2000 de ani mai vechi decât cele sumeriene”, care spune practic totul ºi care aduce un zâmbet în colîul buzelor. Rãbdãtori, aºteptãm argumentele. Subtitlul ne lãmureºte cã articolul se referã la monedele geto-dace, care au o iconografie secretizatã.

Autorul criticã “servilismul” numismaþilor care au afirmat cã aceste monede sunt copii dupã monedele elenistice. Curios lucru! Deºi se bazeazã pe cartea lui C.Preda, din 1973, autorul nu “observã” cã acesta, precedat (Istoria României , Bucureºt i , I , 1960, p.241) ºi reluat (O.Luchian, C.Buzdugan,Monede ºi bancnote romîneºti, Bucureºti, 1977.p.XXX-XXXI), afirmã existenþa unor monede originale geto-dace, cu influenþe diverse (M.Gramatopol,Arta monedelor geto-dace,Bucureºti,1997,p.66).

Verva polemicã continuã cu “scrierile proprii (ale geto-dacilor—n.n.) ocultate intenþionat, din motive economice ºi religioase, deºi mai vechi cu douã mii de ani decât scrierea sumerianã, au rãmas necunoscute”.Cum scrierea sumerianã apare la începutul mileniului IV î.Hr., aceste scrieri “dacice” le putem plasa în mileniile VI-V î.Hr. Lasând la o parte faptul cã atunci geto-dacii nici nu erau cristalizaþi ca popor (Istoria României,Bucureºti, 1995, p.66-67), ne întrebãm cum de a aflat autorul de existenþa acestor scrieri, odatã ce ele au rãmas necunoscute? Noi nu avem ºtiinþã despre limba geto-dacã, alfabet nu existã, autorii antici nu menþioneazã nimic despre scrieri, ºi totuºiunii contemporani ai noºtri le cunosc!!!

Autorul propune un element, nou, al civilizaþiei geto-dace, ºi anume monedele.Monedele sunt într-adevãr “cãrþi de vizitã”, au un rol deosebit în arheologie ºi istorie, dar monedele geto-dace, cu mari influenþe elenistice, nu sunt elemente existenþiale ale civilizaþiei geto-dace. Cãlãreþul ºi chipul zeului prezenþi pe monede, dupã model elenistic, sunt dupã opinia autorului simboluri, “pomi ai cunoaºterii”, sigle cu caracter iniþiatic. Însãºi inscripþia “FILIPOS” este esotericã. Ea nu-l evocã nicidecum pe Filip II al Macedoniei, ci cu totul altceva. Aceasta este cheia civilizaþiei geto-dace. Se propune o altã citire a celor 7 litere greceºti: “Fili Pater Samolsis”, adicã în latinã. Aceºti “fii” sunt preoþi ai lui Marte ( zeu roman !?!),din vremea legãturilor cu cimerienii. Curios mixaj! Un grup de litere greceºti sunt transformate în litere latine, pentru a lega douã populaþii, ditre care una a dispãrut cu douã secole înainte ca monedele celeilalte sã aparã!

Autorul mai propune o altã citire: de la stânga la dreapta, dar “numai cât þin cele ºapte litere greceºti “. Noi îi propunem autorului ºi de sus în jos , sã vedem ce iese, poate vreo mãrturie prin care dacii erau fiii lui Adam, sau poate cã Adamera get, dar n-o ºtia!

O altã legãturã interesantã este aceea dintre decoraþiile de pe obiectele neolitice ºi cele de pe obiectele populare româneºti. Încrustatul ouãlelor ascunde, probabil, mari secrete. Aceste semne s-ar origina în animalul-emblemã, ele schematizându-se cu timpul.

Vorbind de mentalul colectiv, de persistenþa mitului, situaþia stã cam aºa: miturile omenirii sunt prezente în diverse forme în toate epocile. Continuitatea simbolurilor e cu totul altceva: dacã ele însemnau ceva, valoarea lor simbolicã s-a pierdut cu timpul, multe au dobândit cu totul altã semnificaþie. Continuitatea poate fi doar graficã, omul de astãzi abstractizând altfel decât cel neolitic, tehnica abstractizãrii e diferitã, iar sistemul referenþial e altul. Omul contemporan nu se mai raporteazã la naturã sau la ambient, decât ca stapânitor, invers faþã de cel neolitic. În mediul rural gândirea se citadinizeazã, decoraþiile au motive profesionale, estetice, dar nu religioase, mitice.

Revenind, civilizaþia geto-dacã este alcãtuitã din spaþii albe, punctate câteodatã de o informaþie. Latini sunt mulþi, ºi francezi, ºi italieni, ºi spanioli etc., daci nu.

Încercând sã descopere “rãdãcinile “ civilizaþiei geto-dace se vrea a se demonstra unicitatea noastrã ca popor. Dacismul este o asemenea armã, dar despre el vom mai vorbi.

în emiterea monedelor ºi a medaliilor, cu caracter aºa-zis “naþional”, o manifestare a spiritului de independenþã, opunându-se din toate puterile acestor practici. Deoarece piesa de 10 ducaþi din aur, bãtutã de Mihai Viteazul la Sibiu (1600) a avut o destinaþie strict economicã, numismaþii înclinã spre a credita drept prime medalii-monede din aur ºi argint (cu sau fãrã toartã), pe cele emise de domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1713, emitere care a fost ºi unul dintre capetele de acuzare ale majoritãþii familiei brâncoveneºti.

Literatura de specialitate, specificã domeniului numismaticii, debuteazã cu cele opt volume ale abatelui Joseph Hilarius von Eckhel, Doctrina nummorum veterum conscripta (Viena, între 1792 ºi 1798) ºi cele ºase volume ºi patru suplimente ale lui Théodore Edme Mionnet, Descriptions des médailles antiques, grecques et romaines, avec leur degré de rareté et leur estimation (Paris, între 1806 ºi 1824).

Cu toate cã, încã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, emiterea medaliilor începe sã fie concuratã mai întâi de litografie, apoi de fotografie – în România primului deceniu al domniei lui Carol I, lucrãrile consacrate domeniului supus atenþiei noastre se lasã aºteptate pânã în 1872. În acest an Dimitrie A. Sturdza pune bazele numismaticii ºtiinþifice de la noi, tipãrind în Numismatische Zeitschrift de la Viena, articolul Ûebersicht der Mûnzen und Medaillen des Fûrstenthums Romanien (Moldau und Walachei). Abia în anul 1894, directorul Monetãriei Statului, Nicolae G. Krupensky publicã, la Bucureºti, Medaliele române sub regele Carol I ºi alte câte-va medalii mai vechi. Mai mult, în Transilvania, aflatã la început de secol XX sub dominaþie austro-ungarã, una dintre primele lucrãri este cea din anul 1901, Siebenbürgische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart, apãrutã la Sibiu, sub semnãtura lui Adolf Resch.

Cu toate acestea, nici în prezent nu existã un catalog complet al medaliilor româneºti, cu ilustraþia aferentã unifeþei sau aversului-reversului, datele tehnice ºi eventuala descriere generalã a fiecãrui tip ºi a variantelor sale – fie cã piesele provin din emisiunile “oficiale”, cele “populare”/supuse comercializãrii sau reprezintã machete ºi proiecte medalistice inedite. Astfel nu putem analiza, în mod obiectiv, impactul produs de marile curente ale artei europene ºi universale asupra stilului ºi tehnicii utilizate de maeºtrii medaliori, modelatorii ºi gravorii independenþi sau afiliaþi ºcolilor/caselor de gravurã.

În plus, emiterea în ianuarie 1945 a unei “medalii-monedã” de aur (gânditã a fi de tip “napoleon”, dar fãrã valoare nominalã), pentru a celebra eliberarea Transilvaniei de nord de cãtre armata românã – a avut, în mod curios, putere circulatorie tranzacþionalã, servind ca mijloc de platã ilegal în afacerile civile sau comerciale de mare amploare. Iar “inflaþia” sistemului de decoraþii, instituit dupã anul 1948, a fost menitã a elimina deliberat orice elemente care puteau aduce aminte de decoraþiile tradiþionale româneºti antebelice ºi transformarea conferirii, în general, de însemne onorifice, nu într-un simbol al cinstei ºi onoarei, ci într-un mijloc de a obþine mici avantaje materiale. Ambele caracteristici nu au fãcut altceva decât sã mãreascã gradul de necunoaºtere ºi sã incite, de multe ori, la nerespectarea regulilor phaleristice clare specifice domeniului.

Treptat, medalistica româneascã, integratã celei europene ºi universale, începe sã se contureze ca un domeniu distinct, autonom, plasat între istorie ºi artele plastice, care nu mai poate fi confundat cu simpla “memorie a metalului”.

Tumulii din zonã acoperã o perioadã istoricã îndelungatã, din neolitic Dr. Laurenþiu Chiriac a fãcut o analizã pânã în perioada migraþiilor. Sãpãturile efectuate de arheologul C-tin comparativã a movilelor ºi tumulilor din zona Buzdugan în punctul Argeaua, în 3 tumuli, au scos la ivealã morminte din depresiunii Elan-Horincea, unde existã cel puþin neolitic, din perioada epocii bronzului ºi din perioada migraþiilor (sec. I-II d. H.). 15 tumuli, cu un studiu de caz asupra movilei Arheologul Laurenþiu Chiriac a prezentat ºi autorizaþia emisã de Ministerul Juvara, situatã la aproximativ 750 m sud de oraº, Culturii ce permite realizarea de sãpãturi arheologice sistematice în movila necercetatã, prognozata cercetare a ei fiind un Juvara.demers ºtiinþific important, movilele ascunzând de

Tânãrul profesor de istorie Ciprian Gicã Toderaºcu a prezentat un foarte multe ori surprize ºi conþinând în orice caz forme bine documentat studiu asupra fostului sat Pogãceni, de pe valea pârâului de manifestare culturalã deosebite. Elan, la nord de Popeni, atestat documentar în al doilea deceniu al secolului

XVII (în timpul voievodului Radu Mihnea) ºi asupra lui Ion Focea, uricar, ºi a

spiþei genealogice a neamului sãu pânã în sec. XVIII.

Dl. Theodor Hardon a captivat asistenþa cu elocinþa sa, prezentând un

episod al relaþiilor eclesiastice de la sfârºitul sec. XIV în Moldova, legat de

relaþiile dintre mitropolia Kievului ºi Patriarhia de la Constantinopol.

Marin Rotaru, „veºnic tânãr ºi ferice”, a lãsat de aceastã datã povara

grea a arheologiei pentru colaboratori ºi a prezentat revista „Glasul Nostru”,

ce a apãrut la Bãseºti (actualmente comuna Viiºoara), între 1931-1932, 22 de

numere; revista era autointitulatã „Foaie culturalã cu informaþii ºi îndrumãri

pentru popor”. Din redacþie au fãcut parte, printre alþii, Gh. Artene, înv. I.V.

Balan, având colaboratori din Galaþi, din Basarabia, fiind tipãritã la Bârlad ºi

publica articole de informaþii, folclor, poezii, sfaturi pentru þãrani.

Dr. Cristian Onel a punctat câteva dintre articolele revistei „Elanul” nr.

101, numãr ce se evidenþiazã în special prin reflectarea amplei manifestãri

culturale de la Vetriºoaia, simpozionul de literaturã ºi istorie „Între Nistru ºi

Carpaþi” ºi creaþiei literare a domnului Ioan Mâcnea Vetriºanul, ajuns la al

treilea sfert de veac de împliniri. Colegul nostru a prezentat ºi apariþia ineditã a

revistei bârlãdene „Avânturi culturale” (1937-1938), din care au apãrut 10

numere, în colectivul de redacþie fiind G. Tutoveanu, G. Ursu.

Venerabilul profesor Manole Filote, fost director al Liceului Murgeni, a

prezentat câteva consideraþii asupra depresiunii Elan-Horincea, tema fiind ºi

titlul lucrãrii de gradul I a domniei sale, completatã cu câteva consideraþii

asupra etimologiei cuvântului „Elan”, problemã ce stârneºte încã unele

controverse. Lucrarea domniei sale, „Monografia Liceului Murgeni, de la

înfiinþare, 1960 – pânã în 2009” – în colaborare cu profesorul Vladimir-

Lucreþius Stan – este încununarea muncii cinstite ºi neobosite de o viaþa a

respectatului profesor.

Fiind coautor al prestigioasei cãrþi „Membrii Academiei Romane originari

din judeþul Vaslui” (carte ce ar trebui sã fie prezentã în orice bibliotecã ºcolara

din judeþ), domnul Ioan Mancaº a reamintit câteva nume de personalitãþi de

care murgenenii au de ce sã fie mândri: familia Juvara, cu iluºtrii reprezentanþi

Artur, Ernest, dar mai ales Ion Juvara, eminentul chirurg de reputaþie

internaþionalã. Demn de subliniat, în opinia domniei sale este ºi numele, trecut

sub tãcere odinioarã, a marelui inginer de drumuri ºi poduri Nicolae Profiri,

membru al Academiei Române.

La rugãmintea celor prezenþi, spre final, dl. Ioan Mâcnea a recitat din

poeziile sale, cu vocea sa profundã, gravã, pãtrunsã de melancolie. Am

reþinut un fragment de vers inspirat: „Eu rãmân în scris, în litere, în suflete…”

Zilele culturale ale oraºului Murgeni s-au încheiat a doua zi, pe 6 august,

când cãminul cultural a gãzduit o expoziþie de artã popularã ºi, mai ales,

festivalul folcloric „Am venit astãzi la horã”, cu participarea ansamblurilor

folclorice din Vetriºoaia, Bereºti, Târgu Bujor, Dodeºti, Epureni, ªuletea,

Viiºoara ºi, bineînþeles, Murgeni. ªi, ca o mãrturisire personalã, pentru care

nu am mustrãri de conºtiinþã ºi nu mã simt trãdãtor – cã n-am de ce – dar, din

ce-am vãzut (cã n-am stat pânã la sfârºit, fiind ºi eu familist convins ºi având

doar o rãbdare), tot cei de la Vetriºoaia sunt fruncea…

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

Contul Asociaþiei Culturale

“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”

2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad

Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale VasluiISSN: 1583-3593

e-mail: revistaelanul@gmail.com

Tehnoredactare: Bogdan ArteneTipar: SC Irimpex SRL Bârlad

19

ELANUL Nr. 103 - septembrie 2010

Redacþia (tel.: 0235-436100)Redactor ºef: Marin Rotaru

Redactor-ºef adjunct: Cristian OnelRedactori corespondenþi:

Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-NapocaLaurenþiu Chiriac, Vaslui

Dan Ravaru, VasluiIon N. Oprea, Iaºi

Simion Bogdãnescu, BârladSerghei Coloºenco, Bârlad

Mircea Coloºenco, BucureºtiLaurenþiu Ursachi, BârladTeodor Hardon, RânzeºtiFlorin Varvara, Sãrãþeni

CULTURÃ ªI SPIRITUALITATE PE VALEA ELANULUI- urmare din pagina 1 -

Sculpturã de Marin Rotaru.

20

ELANULNr. 103 - septembrie 2010

Activitatea de poet ºi prozator a lui Al. Vlahuþã este astãzi, în genere, binecunoscutã datoritã unor studii ºi lucrãri apãrute de-a lungul timpului. Un segment mai puþin cunoscut este cel referitor la atitudinea adoptatã de Al. Vlahuþã faþã de implicarea României în Primul Rãzboi Mondial. La 24 februarie 1918 Al. Vlahuþã pleacã spre linia frontului, unde stã pânã în jurul datei de 5 aprilie, vizitând Pãdureni, Oneºti, Castelul Negroponte de la

1 Mãrãºeºti . Despre aceste vizite fãcute de poet pe linia frontului nu se cunoºteau foarte multe lucruri. Descoperirea unor fotografii inedite în care apare Al. Vlahuþã în perioada amintitã ne aratã activitatea pe care a desfãºurat-o acesta în vizita sa pe front. Astfel, din legenda ºi imaginile acestor fotografii se poate observa cã scriitorul a vizitat locuri unde s-au desfãºurat bãtãlii importante (de ex. Mãrãºeºti), s-a întâlnit cu distinºi ofiþeri ai armatei române, a vizitat aziluri etc.

Sperãm cã aceste fotografii vor întregi imaginea activitãþii lui Al. Vlahuþã, care, în ultimii ani, pe nedrept, a fost uitat ºi putem spune chiar scos de la index (amintim aici doar faptul cã în ciclul gimnazial ºi liceal Vlahuþã a fost scos din programa ºcolarã, mai mult, studenþii care urmeazã cursurile de filologie nu mai studiazã opera literarã a acestuia), în favoarea unui modernism care contestã realizãrile trecutului, aceasta din perspectivã istoricã. Aºa cum spunea eseistul ºi criticul francez Gaëtan Picon “dacã Baudelaire, Stendhal, impresioniºtii par moderni în raport cu Lamartine, Balzac sau Delacroix, ei par tradiþionali în raport cu Malarme, Joyce ºi Cezanne”. Dar faþã de înaintaºii lor fiecare a marcat în diferite domenii un factor de progres.

Notã:1. Alexandru Vlahuþã, Scrieri alese, vol. I, ediþie îngrijitã, Studiu

introductiv, Tabel cronologic, Note, Comentarii, Indici ºi bibliografie de Valeriu Rîpeanu, Chiºinãu, 1992, p.56-57.

ALEXANDRU VLAHUÞÃ (n. 5 sept. 1858, Pleºeºti - d. 19 noiembrie 1919, Bucureºti )

- FOTOGRAFII INEDITE

25 februarie 1918. Satul Trotuºanul. Postul de Comandã nr. 1 din care nu a rãmas decât casa unde erau telefoanele. Se vãd însã ruinele a douã case: Biroul operaþiilor ºi casa de locuinþã a generalului Cihoski. Generalul Cihoski este urcat pe moviliþa de unde a primit acþiunea în zilele de 1-6 august 1917 (Bãtãlia de la Mãrãºeºti).În fotografie: General Cihoski, Poetul Alex. Vlahuþã, maiorul Placa (ªef birou informaþii Armata I-a) ºi maiorul Dimitriu Haralambie (ºef biroului adjutantului Divizia 10)

26 februarie 1918. Pãuneºti - Postul de Comandã al Div. X-a. Grupul se afla înaintea Orfelinatului “Principele Mircea” înfiinþat de generalul N. Petala Cdt. Corp.1 Arm. Astãzi sub direcþiunea Preotului Cunescu de la Ambulanþa Div. X. Se vede în fotografie ºi D-na Dimitriu directoarea ªcoalei Fröbehene.

25 februarie 1918. Trotuºanul. De la Postul de comandã nr. 1. Un pom ce servea de observator pentru artilerie. O casã în care era serviciul Topografic al Diviziei a 10-a. În faþã: Alex. Vlahuþã, G-ral Cihoski ºi Maior Dimitriu.

26 februarie 1918. Pãuneºti - Postul de Comandã al Div. X-a. De la stânga la dreapta: Col. Dumitriu, cdt. Bt. marº nr. 10, Col. Sofronescu Nicolae, ªeful Serv. Artileriei Div. X, Col. Grigorescu Artur, ªeful de Stat Major Div. X, General Cihoski Henri, Cdtul Div. X, Poetul Alex. Vlahuþã, Col. Nicolae Condiescu, Cdt. Div. 10 Artilerie, Preotul Cunescu de la Ambulanþa Div. X, Medic Col. Badiu - medic ºef al Diviziei, Medic veterinar Alex. Alexandrescu. Rândul al 2-lea: alþi ofiþeri.

25 februarie 1918. Postul de comandã din Pãdurea Socriº. Tunelul pentru automobile. Dl. Vlahuþã, General Cihoski, Maior Placa, Maior Dumitriu.

X

X

X

X

X