Economia de piata

 Economia de piata este o economie de schimb in care proprietatea privata este dominanta, raportul dintre cerere si oferta determina principiile de stabilire a prioritatilor economice si a metodelor de organizare si produce, iar pretul este cel mai important instrument de reglare a accesului la bunurile economice.Economiile de piata au urmatoarele trasaturi fundamentale:1. pluralismul formelor de proprietate in care domina proprietatea privata.2. piata este cadrul general prin care se stabileste ce, cat si pentru cine sa se produca in conditiile libertatii de actiune a agentilor economici.3. concurenta sau competitia dintre agentii economici constituie factorul principal al progresului.4. motivatia participarii la actiunile economice o reprezinta realizarea intereselor agentilor economici respectiv pentru producatori maximizarea profitului, iar pentru consumatori maximizarea utilitatii.5. formarea libera a pretului pe baza cererii si ofertei.6. existenta statului democratic care are rolul de a asigura cadrul institutional al economiei de piata si a supraveghea functionarea narmala a acesteia.PROPRIETATEA reprezinta o relatie intre oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale, spirituale si de alta natura existente in societate sau obtinute din activitatea economica.Atributele proprietatii sunt:- dreptul de posesiune- dreptul de utilizare- dreptul de dispozitie- dreptul de uzufructAtributele proprietatii pot fi instrainate in totalitate cu contraechivalent, fara echivalent(donatie,mostenire) si partial (inchiriere, arendare).Proprietatea este uniunea a doua elemente, obiectul proprietatii si subiectul proprietatii (agentii economici)Formele de proprietate In raport de titularul subiectului proprietatii distingem:- proprietate privata care poate fi individuala sau asociativa- proprietate publica- proprietate mixta care apartine proprietarilor privati individuali sau in asociatie cat si statului.Prin pluralismul formelor de proprietate se intelege coexistenta in cadrul unei tari a pricipalelor forme de proprietate aflate in interdependenta si intr-o permanenta evolutie.Pluralismul genereaza competitia intre formele de proprietate.Consecintele pluralismului care in cele din urma avantajeaza consumatorul sunt:- reducerea cheltuielilor de productie- ridicarea calitatii produselor- cresterea volumului productiei- progresul tehnicLibera initiativa constituie expresia calitatii agentului economic de a poseda bunuri, de a le utilizasi

de a dispune de ele si de uzufructul lor.Libera initiativa exprima dreptul egentilor economici de a actiona pentru realizarea propriilor interse dar in asa fel incat sa nu afecteze cu numic libertatea celorlalti. 

Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.

Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes. Statul nu intervine în

acțiunile ce fac obiectul pieței. În viziunea lui Ludwig von Mises, virtuțile economiei de piață sunt:

1. se sprijină pe proprietatea privată,

2. suveranitatea consumatorului (esența capitalismului este dată de punerea producției economice la dispoziția

consumatorului),

3. capitalismul, prin sistemul concurenței sociale își asigură proprii stimului (concurența catalactică),

4. așază libertatea la baza edificiului economic și social (individul este în măsură să aleagă felul în care dorește să

se integreze în ansamblul societății, libertatea economică include și libertatea de a greși),

5. face din profit și urmărirea acestuia de către întreprinzător o forță motrice perpetuă,

6. își asigură dinamica și vitalitatea printr-un permanent proces de selecție.

Piața nu înseamna un loc, ci “un proces, modul în care, prin vânzare și cumpărare, prin producție și consum, indivizii

contribuie la mersul de ansamblu al societății” (Ludwig von Mises, "Capitalismul și dusmanii săi").

Comerțul extern în anii 1997 - 2013[22]AnExport ($)  UE  CSIcelelalte țăriImport ($)  UE  CSIcelelalte

țăr

i1997▬874.056.50021,22%69,59%9,19%▬1.171.251.80038,41%51,61%9,98%1998▼631.817.30025,84%67,88%6,27

%▼1.023.575.40047,68%43,00%9,32%1999▼463.432.40038,23%54,73%7,04%▼586.368.00048,37%41,26%10,37%

2000▲471.465.60035,05%58,56%6,39%▲776.416.00053,22%33,46%13,32%2001▲565.494.90032,26%60,90%6,84

%▲892.228.40048,35%38,13%13,52%2002▲643.791.60035,93%54,43%9,63%▲1.038.000.20045,07%39,39%15,54

%2003▲789.933.60038,92%53,62%7,46%▲1.402.347.10045,17%42,31%12,52%2004▲985.173.60040,67%50,10%8,

33%▲1.768.533.90043,81%43,24%12,95%2005▲1.090.918.50040,62%50,53%8,85%▲2.292.291.60045,32%39,49%

15,19%2006▼1.050.361.70051,12%40,33%8,55%▲2.693.183.70045,24%37,90%16,86%2007▲1.340.050.40050,66%

40,96%8,38%▲3.689.524.40045,56%36,15%18,29%2008▲1.591.113.10051,54%39,15%9,31%▲4.898.762.00042,97

%35,46%21,57%2009▼1.282.980.70052,01%38,22%9,77%▼3.278.269.80043,35%34,82%21,83%2010▲1.541.486.6

0047,29%40,48%12,23%▲3.855.288.60044,20%32,60%23,20%2011▲2.216.815.00048,85%41,47%9,68%▲5.191.27

0.60043,46%33,00%23,54%2012▼2.161.880.00046,87%42,93%10,20%▲5.212.928.30044,48%31,15%24,37%2013▲2.428.300.00046,83%38,02%15,15%▲5.492.400.00045,02%30,44%24,54%

  1997 1998 1999 2000 2001

2002 2003 2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Export – total

874056.5

631817.3

463432.4

471465.6

565494.

9

643791.6

789933.6 985173.

6

1090918.5

1050361.7

1340050.4

1591113.1

1282980.7

1541486.6

2216815.0

2161880.0

2428303.0

   din care: în ţările CSI

608307.0

428904.3

253640.2

276088.2

344377.

1

350421.7

423564.7 502422.

3

551227.

0

423646.

8

548888.

6

622993.

7

490415.2

624003.

2

919265.

0

928119.5

923219.

8

în ţările Uniunii Europene (UE-27) *

185499.7

163272.8

177175.8

165280.2

182435.

3

231348.0

307450.6 400687.

0

443184.

4

536909.

6

678929.

7

820072.

1

667338.5

728938.

9

1083006.1

1013418.4

1137286.1

în alte ţări

80249.8 39640.2

32616.4

30097.2

38682.5

62021.9

58918.3 82064.3

96507.1

89805.3

112232.

1

148047.

3

125227.0

188544.

5

214543.

9

220342.1

367797.

1

Import 117125 1023 5863 77641 892 10380 1402347. 176 22 269 368 48 3 38 51 5 54

– total 1.8 575.4 68.0 6.0 228.4

00.2 1 8533.9

92291.6

3183.7

9524.4

98762.0

278269.8

55288.6

91270.6

212928.3

92393.1

   din care:

                                 

din ţările CSI

604516.0

440092.8

241977.1

259776.9

340198.

7

408871.7

593352.3 764765.

1

905207.

8

1020780.7

1333698.1

1737261.3

1141782.6

1256851.6

1713415.9

1623721.2

1672307.7

din ţările Uniunii Europene

449849.5

488085.8

283635.7

413230.6

431438.

8

467825.2

633431.5 774847.

1

1038777.0

1218506.8

1680982.7

2105264.0

1421185.9

1704239.6

2256291.5

2318613.6

2472111.6

din alte ţări

116886.3

95396.8

60755.2

103408.5

120590.

9

161303.3

175563.3 228921.

7

348306.

8

453896.

2

674843.

6

1056236.7

715301.3

894197.

4

1221563.2

1270593.5

1347973.8

Balanţa comercială  – total

-297195.

3

-391758.1

-122935.6

-30495

0.4

-326733.

5

-39420

8.6

-612413.5

-783360.

3

-1201373.1

-1642822.0

-2349474.0

-3307648.9

-1995289.1

-2313802.0

-2974455.6

-3051048.3

-3064090.1

După destrămarea URSS şi declararea independenţei la 27 august 1991, Republica Moldova a traversat o etapă complexă de tranziţie la economia de piaţă, înfruntînd un declin economic de proporţii.

Criza economică a durat 10 ani (din 1990 şi până în 1999 inclusiv), perioadă în care PIB s-a redus practic de

trei ori. Începând cu anul 2000 economia a înregistrat o oarecare stabilitate, normalizîndu-se volumul de producţie, ce a influenţat parţial şi reducerea sărăciei. În perioada 2000–2005 PIB, în termeni reali, s-a majorat cu 43%. Ca urmare, rata sărăciei s-a redus cu 41,3%.Republica Moldova continuă să menţină stabilitatea macroeconomică. În 2005 inflaţia s-a redus de la 44% în 1999 până la 10%, menţinîndu-se un curs de schimb relativ stabil al monedei naţionale, iar rezervele valutare s-au majorat semnificativ.Creşterea economică şi împrumuturile externe prudente au permis reducerea ponderii datoriei publice şi datoriei publice garantate din PIB de la 79% în 2000 până la 27% în 2005. Acest fapt s-a datorat promovării unei politici monetar-creditare adecvate în ambianţă cu o politică fiscal-bugetară rigidă, precum şi implementării reformelor fiscale, avînd drept scop perfecţionarea sistemului de colectare a impozitelor.

Produsul intern brut (1990 = 100%)

http://www.moldova.md/md/economie/

Întreprinzătorul este principalul agent al economiei de piață.

Întreprinderea reprezintă spaţiul în care se reunesc şi se combină factorii de producţie, se

desfăşoară procesul de producţie, se produc bunuri economice şi se creează valoare nouă, pe baza

diviziunii sociale a muncii şi a cooperării directe şi indirecte, între toţi cei care o compun şi o

reprezintă.

În societate,  întreprinderea îndeplineşte concomitent funcţii economice şi funcţii sociale

putând fi privită ca entitate, cu mai multe dimensiuni:

- o dimensiune economică  – pentru că aici se creează avuţia;

- o dimensiune socială  – pentru că desemnează o comunitate de oameni ce muncesc

împreună şi a căror interacţiune o fac funcţională;

- o dimensiune juridică  – pentru că se bucură de autonomie, indiferent de mărimea sau

natura activităţii sale.

Firmele diferă între ele din multe puncte de vedere, dar, există însă patru diferenţe majore:

1. Din punct de vedere al statutului juridic (legal) de organizare firmele pot fi:

- firmă patronală (familială)  – deţinută de un individ care îşi investeşte capitalul, ia decizii şi

încasează întregul profit;

- firme parteneriale  – afacerea este deţinută de doi sau mai mulţi copropietari, care împart

între ei profitul, iau decizii împreună şi răspund faţă de datoriile asocierii;

- corporaţii (societatea comercială pe acţiuni) – reprezintă o entitate care poate să facă în

numele ei afaceri ca şi o firmă cu un singur patron sau ca un parteneriat.

2. Din punct de vedere al modului de integrare a firmelor.

Dintre formele mai importante de integrare fac parte:

- integrarea pe verticală  – fuzionarea unor firme ce operează în diferite

stadiiale producţiei, fie în calitate de ofertant fie de client, inclusiv prin cumpărarea acţiunilor unor

firme, rezultatul fiind un holding;

- integrarea pe orizontală  – asocierea unor firme în aceleaşi domenii de

activitate, în scopul limitării concurenţei, reducerii costurilor  medii, creşterea eficienţei economice,

rezultatul fiind apariţia unui cartel.

3. Din  punct de vedere al organizării interne a firmelor, toate afacerile au componente

structurale şi operaţionale, modul în care arată şi sunt asamblate, fiind diferit de la o firmă la alta.

4. Din punct de vedere al modului de luare a deciziilor  presupune:

înţelegerea responsabilităţilor şi autorităţii;

delegare şi raportare;

centralizare şi descentralizare.

Indiferent de tipul său firma se caracterizează prin următoarele trăsături:

1. Scopul fundamental este producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii;

2. Pentru a răspunde acestui scop, firma trebuie să dispună de un patrimoniu , doar pe această

bază fiind posibilă asumarea riscului unei activităţi economice;

3. Firma combină factorii de producţie  pentru realizarea unui bun sau serviciu;

4. Firma de tip capitalist produce în exclusivitate pentru piaţă, de aceea pulsul pieţei se

reflectă în activitatea ei. Deciziile acestora se bazează pe informaţii  privind: cererea şi oferta

celorlalţi producători;  preţurile; indicii producţiei, salariilor, costului vieţii, ocupării forţei de

muncă; investiţiile actuale şi de perspectivă.

5. Finalitatea firmei este maximizarea profitului, care reprezintă condiţia supravieţuirii şi

dezvoltării firmei şi, indirect, condiţia prosperităţii sociale.

În condiţiile economiei de piaţă, activitatea întreprinderii este legată de întreprinzător - cel 

ce  iniţiază  o activitate economică, conduce întreprinderea în scopul realizării profitului.

Caracteristicile fundamentale ale întreprinzătorului sunt:

1. întreprinzătorul combină toate elementele producţiei, fiind responsabil de rezultatele

obţinute şi repartizarea veniturilor;

2. pregătirea de a-şi asuma riscul;

3. exercită funcţia de autoritate;

4. întreprinzătorul este un inovator;

5. capacitatea managerială şi dorinţa de autonomie.