CE ESTE ECONOMIA?

gr. Oikos = casa, gospodărie

gr. Nomos = normă,lege

Economia= administrarea eficientă a resurselor limitate pentru a asigura satisfacerea unor nevoi variate și nelimitate.

Paul Samuelson (laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1970): “Știința economică studiază modul în care sunt utilizate resursele rare pentru a fi realizate mărfuri folositoare și pentru a le distribui diferiților oameni”.

Tensiunea nevoi - resurse

Nevoile umane:

• resimțirile, doleanțele, așteptările oamenilor de a fi, a avea, a ști, a

crede.....

• nelimitate ca numar;

• în continuă multiplicare si diversificare;

• ca mobiluri ale activității oamenilor = interese economice;

După natura lor: a) fiziologice,

b) sociale.

După gradul de complexitate: a) elementare (de bază)

b) complexe (superioare)

Piramida lui Maslow

Nevoia deautorealizare

Nevoi de stimă

Nevoi de apartenență

Nevoi de siguranță

Nevoi de bază(fiziologice)

• Resursele:

• sunt utilizate pentru producerea bunurilor necesare satifacerii nevoilor

umane;

• sunt limitate, le caracterizeaza raritatea;

• sporesc si se diversifica continuu datorită progresului omenirii.

În funcție de proveniență: a) primare (potențialul uman și

natural)

b) derivate (rezultatul activității

umane)

În funție de natura lor: a) umane (populația aptă de muncă)

b) materiale (materii prime,

combustibili, tehnologii)

c) financiare (bani, acțiuni, obligațiuni)

d) informaționale (cunoștințe

științifice și tehnice)

<

Activitatea economică = utilizarea cât mai rațională a resurselor economice rare, în vederea obținerii de bunuri și servicii necesare satisfacerii cât mai bune a nevoilor umane nelimitate.

Factorii de producție = resurse atrase în circuitul economic 1. Munca

2. Natura

3. Capitalul

Nevoile umane se satisfac prin folosirea de satisfactori (bunuri destinate direct consumului) și prodfactori (bunuri destinate producției).

creșterea și

diversificarea

resurselor

creșterea și

diversificarea

nevoilor

• Raționalitatea economică = maximizarea rezultatelor

/efectelor utile prin minimizarea efortului/consumului de

resurse.

• Costul de oportunitate = prețul celei mai bune alternative la

care se renunță atunci când se optează pentru o anumită

variantă/soluție.

• Criteriile principiul eficienței/raționalității economice:

• Utilitatea (valorificarea/transformarea resurselor economice in bunuri și

servicii care sa răspundă nevoilor concrete=cererii solvabile);

• Optimizarea (maxim de efect/bunuri și servicii obținute cu minim de

efort/resurse consumate);

• Rentabilitatea (nivelul efectelor/rezultatelor economice obținute să fie

cel puțin egal cu nivelul efortului/costului efectuat/consumului de

resurse).

𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚ă𝑟𝑖𝑡

𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡

𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡

𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚ă𝑟𝑖𝑡

→

→

Max.

Min.

Raționalitatea (eficiența) economică presupune

compararea rezultatelor scontate (acoperirea

nevoilor/dorințelor) cu eforturile realizate (resursele/bunurile

consumate) astefel încât să se obțină maximum de efect

și/sau minimum de efort.

Piața și concurența

Economia naturală=acoperirea nevoilor de consum din

producție proprie.

Economia de schimb (de piață)=satisfacerea trebuințelor

individuale și sociale prin vânzare-cumpărare pe piață.

Trăsăturile economiei de piață:

Agenții economici specializați, autonomi, independenți

își exercită liber dreptul de proprietate,

își asumă avantajele și riscurile propriilor decizii,

acționează conform principiului eficienței și raționalității economice ↔ min. efort

cu max. efect (profit)→ crearea unui avantaj comparativ pe piată in condiții

legale.

tranzacțiile economice de pe piață sunt bilaterale, libere și directe

(tranzacție economică= tranfer de bunuri și servicii de la un proprietar

la altul contra unui preț);

activitatea economică se desfășoară în mod corect, efectiv și loial în

jurul pieței;

monetarizarea economiei de piață – tranzacțiile se realizează prin

intermediul banilor, care îndeplinesc următoarele funcții:

mijloc de schimb;

măsură a activității economice;

mijloc de plată;

mijloc de economisire/rezervă;

asigură fluidizarea activităților de schimb;

asigură creșterea economică.

în cadrul economiei de piață, bunurile îmbracă forma de marfă

bun economic care satisface o nevoie de consum

destinat schimbului prin vânzare-cumpărare

Premisele funcționării economiei de piață

1. existența unui stat democratic care să asigure cadrul legal de funcționare a economiei de piată;

2. dominația proprietății private într-un sistem pluralist de forme de proprietate;

3. existența cadrului economic și legal de manifestare a interesului individual – temelie a inovării și creșterii eficienței economice;

4. concurența loială reglementează prin preț activitatea economică și socială a tuturor agenților economici.

Un sistem economico-social sănătos:

• maximizarea satisfacției pentru consumatori;

• maximizarea profitului pentru producători;

• atenuarea problemelor sociale și a disfuncționalităților statului.

Conținutul și funcțiile pieței

Piața:

Spațiul economic în care își desfășoară activitatea

purtătorii cererii și ai ofertei;

Locul unde se formează prețul produselor;

Locul unde se manifestă concurența;

Locul de întâlnire dintre cerere și oferta.

Rolul pieței în economie

a) Verifică concordanța dintre

volumul, structura, calitatea

OFERTEI

(ofertanții/producătorii)

nevoile și gusturile

CERERII

(cumpărătorii)

PREȚUL

• Așteptat de ofertant

• Acceptat de cumpărător

Interesele ambilor actori ai relațiilor de piață sunt

satisfăcute

b) asigură condițiile autoreglării economiei printr-un

sistem de pârghii care oferă informații obiective, rapide

și ieftine participanților la actele cu vânzare-cumpărare

despre: • Preț,

• Cerere,

• Concurență.

c) Asigură echilibrul economic pe termen lung între

ofertă/producție și cerere/consum prin transformarea

intereselor individuale (mobiluri ale acțiunii umane) în

cea mai bună opțiune cu privire la utilizarea resurselor

disponibile la un moment dat.

• Validează concordanța cererii cu oferta,

• Orientează prin sistemul de prețuri, comportamentul si deciziile

economice ale actorilor economici.

Echilibrul pieței

BUNURI substituibile

PREȚ CANTITĂȚI

CERUTE

CANTITĂȚI

OFERITE

PRESIUNEA

ASUPRA

PREȚULUI

A 5 9 18 ↘ exces de ofertă +

deficit de cerere

B 4 10 16 ↘ exces de ofertă +

deficit de cerere

C 3 12 12 ECHILIBRU

(cantitatea vândută

este maximă)

D 2 15 7 ↗ exces de cerere +

deficit de ofertă

E 1 20 0 ↗ exces de cerere +

deficit de ofertă

Condiții obligatorii pentru funcționarea

normală a pieței

• Autonomia de decizie a agenților economici;

• Stabilirea prețului în funcție de cerere și ofertă;

• Libertatea concurenței

Tipuri de piețe

1. După obiectul tranzacționat: • Piața bunurilor de consum,

• Piața resurselor naturale,

• Piața muncii,

• Piața monetară,

• Piața informațiilor.

2. După natura materială a bunurilor tranzacționate:

• Piața bunurilor materiale,

• Piața serviciilor

• Piața informațiilor

3. După starea obiectelor supuse vânzării: • Piața reală,

• Piața fictivă

4. După locul tranzacționărilor: • Piață locală,

• Piață regională,

• Piață națională,

• Piață internațională,

• Piață mondială.

5. După timpul în care se transferă bunurile tranzacționate:

• Piața la vedere,

• Piața la termen.

6. După raportul cerere – ofertă: • Piața vânzătorului,

• Piața cumpărătorului.

7. După modul de acces pe piețe: • Piețe libere,

• Piețe reglementate (licența de funcționare acordată de o autoritate).

CONCURENȚA

= confruntare deschisă, o rivalitate între ofertanți

(vânzători) pentru atragerea purtătorilor cererii

(consumatorilor) => un comportament specific, interesat

al tuturor purtătorilor unui drept de proprietate.

Lupta de concurență => creșterea eficienței

economice și a progresului (căutarea și găsirea de către

ofertanți/producători a soluțiilor pentru a produce ieftin și

de calitate, în vederea satisfacerii cât mai bune a

nevoilor/cerințelor/idealurilor/ așteptărilor consumatorilor

la prețul pe care aceștia îl pot plăti ) => PROFIT

Concurența loială

Luptă concurențială cu respectarea reglementărilor legale și folosind instrumente economice:

Reducerea costurilor sub cele ale concurenților;

Diminuarea prețului în vederea creșterii vânzărilor și a profitului;

Ridicarea calității produselor și a serviciilor;

Utilizarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de marketing – acordarea unor facilități.

Funționarea economiei de piață presupune existența luptei concurențiale loiale, legale, nediscriminatorii, cu respectarea legislației și a normelor de desfășurare a tranzacțiilor.

Concurența neloială

Luptă concurențială ilegală, neloială, cu folosirea de instrumente extraeconomice:

Înțelegeri între vânzători în scopul împiedicării manifestării concurenței,

Inducerea în eroare a consumatorului asupra prețului sau a marfii printr-o publicitate înșelătoare sau fals etichetaj,

Revânzarea în pierdere (anulează semnificația prețului de vânzare)

Spionaj economic,

Racolarea specialiștilor firmelor rivale,

Corupție, șantaj, boicot, etc.

Fapte de natură a crea confuzie în legătură cu activitatea de producție și comercială proprie / a unui concurent.

Virtuțiile / efectele concurenței loiale

Stimulează progresul general prin:

• Minimizarea costurilor,

• Creșterea calității produselor/serviciilor,

• Modernizarea tehnologiilor.

Conduce la reducerea prețului de vânzare,

Generează spirit inovator,

Conduce la extinderea piețelor,

Conduce la creșterea condițiilor/calității vieții.

Limitele mecanismului concurențial real:

Deteriorarea calității produselor și serviciilor în

competiția pentru reducerea prețurilor,

Exploatarea nerațională a resurselor,

Neasigurarea dezvoltării economice durabile,

Reducerea salariilor în vederea scăderii costului

de producție,

Economia subterană.

Regulile concurenței loiale și funcționarea economiei

de piață diferă de la o țară la alta in funcție de :

• “vârsta” (tradiția) economiei de piață,

• numărul și puterea economică a agenților economici,

• facilitățile sau restricțiile la pătrunderea pe piețe,

• nivelul general de dezvoltate economică,

• raportul dintre cererea și oferta de bunuri,

• complexitatea și funcționalitatea sistemului piețelor,

• conjunctura politică internă și internațională.

Concurența perfectă

1. atomicitate perfectă a cererii și a ofertei,

2. omogenitatea produselor,

3. accesibilitatea agenților economici pe piață

4. transparența pieței

5. mobilitatea perfectă a factorilor de producție

Concurența imperfectă

1. Concurența monopolistă (monopolistică):

• Diferențierea produselor din punct de vedere preț, calitate,

cantitate, publicitate, ș.a.;

• Numar mare de ofertanți și de cumparatori;

• Ex: piața produselor cosmetice, piața produselor de îmbrăcăminte, piata

construcțiilor, etc.

2. Concurența de monopol:

• Existența unui singur producător / ofertant – se pierde atomicitatea

ofertei;

• Marfa este unică.

• Ex: furnizorii de utilitați (gaze, electricitate, apa-canalizare)

3. Concurența de oligopol:

• Număr mic de producători - se pierde atomicitatea ofertei;

• Pătrunderea pe această piață este îngrădită de înțelegerile

producătorilor care nu doresc noi competitori;

• Mărfurile sunt diferențiate;

• Ex: telefonie mobilă, petrolul autohton, ciment

4. Concurența de monopson/oligopson:

• Existența unui singur cumparător – se pierde atomicitatea cererii;

• Existența mai multor vânzători de putere economică mică;

• Mărfurile sunt diferențiate.

• Ex: armata (aparatură specializată, uniforme, incalțăminte, alte accesorii)

Forma

concurenței

Atomicitatea

(numărul de

concurenți)

Accesibilitatea

(bariere de

intrare pe

piață)

Produsul Tranparentă

(informații

despre piață)

Monopolistă mulți

vânzători si

cumpărători

unele bariere produse

diferențiate cu

multi

substituanți

> oligopol

< monopol

Oligopol câțiva

ofertanți

multe bariere diferențiate imperfectă

Monopol un ofertant multe bariere aproape nu

există

substituanți

imperfectă

Monopson/

Oligopson

un

cumpărător/

câțiva

consumatori

multe bariere produse

diferențiate cu

mulți

substituanți

imperfectă

Perfectă nelimitat nu sunt produse

omogene

perfectă

Noțiuni curs I

1. Economia

2. Nevoi

3. Resurse

4. Interese economice

5. Factori de producție

6. Raționalitatea economică

7. Economia naturală

8. Economia de schimb

9. Piața

10. Economia de piață

funcțională

11. Concurență

12. Concurența loială

13. Concurență neloială

14. Concurența perfectă

15. Concurența imperfectă

16. Concurența monopolistă

17. Concurența de oligopol

18. Concurența de monopol

19. Concurența de monopson

/ oligopson