UNIVERSITATEA "BABEŞ-BOLYAI" CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Drept

Prof. univ. Dr. Rodica Narcisa Petrescu

DREPT ADMINISTRATIV

Partea I-a (Modulul I)

Suport de curs

Anul I de studiu - Semestrul II

Anul universitar 2007-2008

Învăţământ la distanţă

Cluj-Napoca, 2006

2

PREZENTAREA GENERALĂ A CURSULUI

1. Obiectul disciplinei:

Dreptul administrativ este o ramură a dreptului public care cuprinde normele

juridice ce reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice

şi raporturile dintre ele, activitatea acestor autorităţi, statutul funcţionarului public,

controlul administrativ, contenciosul administrativ şi alte aspecte ce intervin în realizarea

funcţiei executive a statului.

Prezentul "Îndrumar de studiu individual" oferă studenţilor reperele principale

de învăţare, înţelegere şi autoverificare cuprinse în Partea I-a (Modulul I). Modulul este

structurat în teme (unităţi) de studiu cuprinse în Programa analitică a disciplinei.

ATENŢIE: aprofundarea "Dreptului administrativ" nu poate fi realizată

doar pa baza acestui îndrumar, FIIND ABSOLUT NECESARĂ STUDIEREA

ATENTĂ A BIBLIOGRAFIEI RECOMANDATE ŞI NU PRIN LECTURAREA

"ÎNDRUMARULUI".

Pe de altă parte, uneori, sunt menţionate doar anumite titluri, trebuind ca

problemele din cadrul acestora să fie căutate, studiate şi aprofundate din

bibliografia indicată la finele acestui îndrumar.

În al treilea rând, după cum se va vedea, numai la unele unităţi sunt puse

întrebări, acestea având doar un rol exemplificativ. Aceasta înseamnă că pot fi

formulate şi alte întrebări, bineînţeles şi la temele sau subtememele unde întrebările

nu apar.

La unele unităţi, mai ales cele de la începutul suportului de curs sunt

prezentate şi cuvinte-cheie, adică noţiuni care în mod obligatoriu trebuie cunoscute şi

înţelese.

2.Structura Suportului de Curs "Drept administrativ" este realizată pe două

părţi, adică pe două module. În anul I de studiu, Semestrul II, se studiază Modulul I,

adică Partea I-a.

3

Partea I sau Modului I cuprinde: noţiuni generale despre administraţia publică

şi dreptul administrativ; organizarea administraţiei publice centrale şi locale; domeniul

public şi domeniul privat; regiunile de dezvoltare.

Modul cuprinde mai multe titluri generale, fiecare cuprinzând un număr de

capitole sub forma unor "unităţi de studiu" în care sunt prezentate, rezumativ, temele cele

mai importante, care constituie fondul de idei ce trebuie studiate, însuşite şi aprofundate

pe baza studiului individual. La finalul fiecărui modul sunt formulate unele întrebări sau

teme de reflecţie pentru a stimula gândirea în formularea unor puncte de vedere proprii.

MODULUL I

TITLUL I

DREPT ADMINISTRATIV - NOŢIUNI GENERALE

Titlului I cuprinde 4 unităţi de studiu.

1. Noţiuni generale despre administraţia publică

2.Dreptul administrativ - cadru juridic de realizarea a administraţiei publice

3.Relaţiile dreptului administrativ cu dreptul constituţional cu ştiinţa

administraţiei. Trăsăturile dreptului administrativ.

4.Principii generale de organizare administrativă.

Unitatea I. Noţiuni generale despre administraţia publică

1.1. Noţiunea de administraţie publică are un dublu sens, unul de organizare,

celălalt de activitate.

În primul sens, prin administraţie publică se înţelege ansamblul mecanismelor

care pe baza şi în executarea legii realizează o activitate cu un anumit specific bine

conturat.

In cel de-al doilea sens, prin administraţie publică se înţelege activitatea de

organizarea a executării şi de executare în concret a legilor, în principal, de către părţile

4

care compun acest organism, urmărindu-se satisfacerea interesului general prin

asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii de către

particulari.

1.2. Serviciul public. In literatura de specialitate, serviciul public este definit

ca o activitate organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice pentru a

satisface nevoi sociale de interes public. Această teză a fost consacrată de legiuitor în

art.2 lit. k) al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (M. Of. nr.1.154 din 7

decembrie 2004). Principalele trăsături de bază ale serviciului public sunt: continuitatea,

egalitatea tuturor în faţa serviciului public şi regimul juridic dominat de regulile

dreptului public.

Serviciile publice comunitare au fost înfiinţate relativ recent în ţara noastră în

subordinea consiliilor locale, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, a celor

judeţene sau în cadrul prefecturilor.

Clasificarea serviciilor publice se face după mai multe criterii, cum sunt: modul

în care se realizează interesul general, natura serviciului public, gradul lor de extensie etc.

1.3. Înţelesul concesionării serviciilor publice şi procedurile de

concesionare. Sediul materiei a fost Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor,

modificată prin Legea nr.528/2004 (M. of. nr.1153 din 7 decembrie 2004).

ATENŢIE: Legea nr. 219/1998 privind regimul juridic al concesiunilor a

fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 (M. of. nr. 418 din 15 mai

2006), aprobată prin Legea nr. 337 din 17 iulie 2006 (M. of. nr. 625 din 20 iulie

2006). A se vedea şi Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor

de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 (M.of. nr. 625 din 20

iulie 2006).

Conform O.U.G. nr. 34/2006, concesionarea unui serviciu public, se poate

desfăşura prin următoarele proceduri: licitaţie publică deschisă; licitaţie restrânsă;

dialog competitiv; negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;

negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Contractul de concesiune de servicii este definit în art. 1 lit. h) din O. U. G.

Nr.34&2006, aprobată prin Legea nr. 337/2007, astfel: ”Contractul care are aceleaşi

caracteristici ca şi contractul de servicii, cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor

5

executate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din partea autorităţii

contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul bunurilor pe o

perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite”.

1.4. Regiile autonome. Sediul materiei: Legea nr.15/1990 privind reorganizarea

unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările

ulterioare. În ce ne priveşte, alături de alţi autori, socotim că regiile autonome care au ca

obievt administrarea de bunuri publice (implicit prestarea de servicii publice legate de

punerea în valoare a acestor bunuri), dobândesc calitatea de persoane juridice de drept

public, acţionând în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale.

1.5. Instituţile publice. Prin această noţiune se înţeleg numai structurile

subordonate unor autorităţi ale administraţiei publice, care funcţionează din venituri

bugetare, dar, unele şi din surse extrabugetare.

Intrebări:

1. Care este înţelesul noţiunii de administraţie publică ?

2. Ce înţelegeţi prin concesionarea unui serviciu public?

3. Care sunt procedurile de atribuire a concesionării unui serviciu public şi ce

ştiţi despre fiecare dintre ele ?

4. Prin ce se deosebesc regiile autonome de instituţiile publice?

Cuvinte – cheie:

Administraţie publică; putere publică; interes public; serviciu public;

concesionare; licitaţie publică, dialog competitiv; negociere.

Unitatea 2. Dreptul administrativ - cadru juridic de realizare a

administraţiei publice.

2.1. Noţiunea dreptului administrativ. Dreptul administrativ poate fi definit ca

ramura sistemului de drept care cuprinde normele juridice ce reglementează raporturile

sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice pe baza şi în

executarea legii.

2.2. Izvoarele dreptului administrativ sunt: Constituţia, legile, decretele

prezidenţiale, actele administrative normative, tratatele internaţionale, în anumite

condiţii, şi, după unii autori, se consideră că, în viitor, şi jurisprudenţa ar putea fi

considerată un izvor al dreptului administrativ.

6

2.3. Raporturile juridice administrative sunt acele raporturi sociale

reglementate de normele dreptului administrativ care intervin în cadrul şi pentru

realizarea funcţiei executive a statului. Izvoarele raportului juridic administrativ sunt:

actul administrativ individual; faptele materiale juridice; actul administrativ normativ, în

mod excepţional, legea. Elementele raportului juridic administrativ sunt: subiectele;

conţinutul; obiectul.

Unitatea 3. Relaţiile dreptului administrativ cu dreptul constituţional şi cu

ştiinţa administraţiei. Trăsăturile dreptului administrativ.

3.1. Relaţia dintre dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei. Obiectul

ştiinţei administraţiei este mai larg decât cel al dreptului administrativ; ştiinţa

administraţiei studiază fenomenul administrativ din mai multe puncte de vedere: politic,

psihologic, sociologic, juridic, deci are un caracter interdisciplinar; ştiinţa dreptului

administrativ are un caracterstatic.

Întrebări:

Care sunt elementele raportului juridic administrativ şi izvoarele acestuia?

Care sunt izvoarele formale ale dreptului administrativ român?

Prin ce se deosebeşte ştiinţa administraţiei de ştiinţa dreptului administrativ?

Cuvinte – cheie:

Ramura dreptului administrativ; ştiinţa dreptului administrativ; ştiinţa

administraţiei.

3.2. Trăsăturile dreptului administrativ. Cea mai importantă trăsătură o

constituie principiul legalităţii. O concretizare directă a principiului legalităţii în dreptul

administrativ o reprezintă competenţa administrativă. Competenţa reprezintă totalitatea

atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice, ale unor compartimente din structura

acestora sau persoane şi limitele exercitării lor. Principalele forme ale competenţei

adminstrative sunt: competenţa materială, competenţa teritorială, competenţa personală

şi competenţa temporală (vezi explicaţiile pentru fiecare din ele).

Pentru celelalte trăsături ale dreptului administrativ, a se vedea, R. N. Petrescu,

Drept administrativ, Ediţia 2004.

Întrebări:

Precizaţi trăsăturile ramurii dreptului administrativ.

7

Ce se înţelege prin competenţa administrativă?

Explicaţi fiecare formă sub care se prezintă competenţa.

Cuvinte – cheie :

Competenţă administrativă: materială; teritorială; personală; temporală.

Unitatea 4 . Principii generale de organizare administrativă. 4.1. centralizarea administrativă, trăsături, avantaje şi dezavantaje, control

ierarhic. 4.2. deconcentrarea administrativă, ce înseamnă, prin ce se apropie de

centralizare? 4.3. descentralizarea administrativă, trăsături, multiple avantaje, restrânse

dezavantaje, control de tutelă administrativă. A se vedea şi Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 (M. of. nr. 453 din 25 mai 2006) care defineşte termenul de descentralizare: „transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat”.

Titlul II : ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, cuprinde:

Preşedintele României, Guvernul şi organele administraţiei publice centrale de

specialitate.

Administraţia publică locală.

Unitatea 5. Preşedintele României.

5.1. Funcţiile Preşedintelui României.

5.2. Atribuţiile Preşedintelui României. Dintre clasificările doctrinare ale

atribuţiilor Preşedintelui României ne-am oprit asupra următoarelor: - atribuţii ale

Preşedintelui României în raporturile sale cu Parlamentul; - atribuţii ale Preşedintelui

României ca şef al executivului; - atribuţii ale Preşedintelui României în domeniul

politicii externe. În continuare se analizează detaliat atribuţiile care compun fiecare din

aceste categorii.

5.3. Consideraţii de drept comparat. Se au în vedere Constituţiile Franţei,

Germaniei, Portugaliei, Austriei, Finlandei, Ungariei privind rolul şi principalele atribuţii

ale Preşedinţilor acestor republici.

5.4. Actele Preşedintelui României. Decretele Preşedintelui României pot avea

atât caracter individual cât şi normativ. În opinia noastră, decretele prezidenţiale pot fi

supuse controlului instanţelor de contencios administrativ, în condiţiile Legii

8

nr.554/2004, care a abrogat Legea contenciosului administrativ nr.29/21990, în măsura în

care nu se încadrează în excepţiile de la controlul instituit de Legea nr. 554/2004.

5.5. Răspunderea Preşedintelui României. a) Răspunderea politică.

Preşedintele României răspunde faţă de cei care l-au ales, răspundere ce se manifestă prin

nealegerea sa de către corpul electoral şi în acest mod Preşedintele este sancţionat. -

Demiterea Preşedintelui României din funcţie ce implică, în prealabil, suspendarea sa

din funcţie, potrivit textelor constituţionale; b) Răspunderea juridică a Preşedintelui

României are loc conform reglementărilor din Constituţia României, revizuită.

Legiuitorul constituant reduce răspunderea juridică penală a Preşedintelui României la

"punerea sa pentru acuzare pentru înaltă trădare", discutându-se în doctrină asupra

noului conţinut al art.96 din Constituţie, ca urmare a revizuirii acesteia.

Întrebări:

Care sunt atribuţiile Preşedintelui României în raporturile sale cu Parlamentul?

Care sunt atribuţiile Preşedintelui României ca şef al executivului?

Care sunt atribuţiile Preşedintelui României în domeniul politicii externe ? etc.

Cuvinte – cheie:

decrete prezidenţiale; răspundere politică; răspundere juridică.

Unitatea 6. Guvernul României. Sediul materiei: Legea nr. 90/2001 de

organizare şi funcţionare a Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările

ulterioare ( vezi Legea nr. 23 din 3 martie 2004, Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr.187

din 23 martie 2004, Legea nr. 117/2005).

6.1. Constituirea şi componenţa Guvernului. Se analizează procedura de

constituire şi învestire a Guvernului conform dispoziţiilor Constituţiei din 1991,

revizuite; rolul şi funcţiile Guvernului; componenţa Guvernului; condiţiile ce trebuie

îndeplinite pentru a fi membru al Guvernului; incompatibilităţi de ordin constituţional şi

de ordin legal privind funcţia de membru al Guvernului; încetarea funcţiei de membru al

Guvernului.

6.2. Organizarea şi funcţionarea Guvernului. Poziţia specială a Primului -

ministru în cadrul Guvernului; organizarea aparatului de lucru al Guvernului; subliniem

că aparatul de lucru al Guvernului este compus din : Cancelaria primului – ministru;

Secretariatul general al Guvernului; departamente şi alte structuri organizatorice cu

9

atribuţi specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului; detalii importante despre şedinţa

plenului Guvernului, care reprezintă modalitatea de lucru a întregului Guvern.

6.3. Atribuţiile Guvernului. După clasificarea atribuţiilor Guvernului sunt

analizate cele stipulate în art.11 lit. a)- r) din Legea nr. 90/2001.

6.4. Actele Guvernului sunt hotărârile şi ordonanţele. După examinarea

hotărârilor Guvernului, se insistă, mai ales, asupra problemelor controversate în doctrină

şi cu menţionarea poziţiei Curţii Constituţionale referitoare la ordonanţele de urgenţă,

înainte de revizuirea Constituţiei. În continuare, este examinat noul conţinut al art.115 al

Constituţiei revizuite, în special, alin.4 şi 5 ale acestui articol care conţin noi reglementări

despre ordonanţele de urgenţă. În final, este analizat, în mod critic, art.27 alin.1 din Legea

nr.90/2001, privitor la procedura de adoptare a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.

Nepublicarea ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului în „Monitorul oficial al României”,

partea I atrage inexistenţa acestora. De asemenea, prin modificarea Legii nr. 90/2001 de

către Legea nr. 117/23005, nepublicarea deciziilor primului-ministru în „Monitorul

oficial al româniei”, partea I, areca efect inexistenţa acestora.

6.5. Raporturile Parlamentului cu Guvernul.

6.6.Răspunderea Guvernului. După unele consideraţii de drept comparat, se

analizează răspunderea politică a Guvernului potrivit prevederilor constituţionale şi apoi

răspunderea juridică a membrilor Guvernului potrivit Legii nr.115/1999 privind

răspunderea ministerială, cu modificările ulterioare.

Întrebări:

Care este modul de constituire şi componenţa Guvernului?

Care sunt incompatibilităţile cu funcţia de membru al Guvernului?

Care sunt atribuţiile Guvernului potrivit Constituţiei revizuite şi Legii

nr.90/2001? Etc.

Cuvinte – cheie:

Învestirea Guvernului; incompatibilităţi; hotărâri ; ordonanţe; ordonanţe de

urgenţă; răspunderea membrilor Guvernului ( responsabilitatea ministerială).

Unitatea 7. Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice

centrale de specialitate.

10

7.1.Locul şi rolul ministerelor. Sediul materiei îl constituie prevederile cuprinse

în Secţiunea întâi "Administraţia publică centrală de specialitate" din Cap.V al

Constituţiei, revizuite, intitulat "Administraţia Publică", precum şi cele cuprinse în Legea

nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor.

7.2. Clasificarea ministerelor. Sunt avute în vedere două clasificări: după

natura sarcinilor ce le au de îndeplinit şi a atribuţiilor pe care le exercită ; după rolul pe

care îl au în domeniile pe care le conduc.

7.3. Organizarea şi funcţionarea ministerelor. Conducerea ministerelor se

exercită de miniştri, fiind consacrat principiul conducerii unipersonale. Pe lângă ministru

funcţionează colegiul ministerului şi în fiecare minister se organizează cabinetul

ministrului şi secretarul general al ministerului, care este funcţionar public de carieră şi

are rolul de a asigura stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi

realizarea legăturilor funcţionale între structurile ministerului.

7.4. Atribuţiile generale ale miniştrilor. Sunt menţionate atribuţiile stipulate în

art.53 din Legea nr.90/2001.

Miniştrii de stat coordonează, sub conducerea nemijlocită a primului –

ministru, realizarea Programului de guvernare, acceptat de Parlament într-un domeniu de

activitate, scop în care conlucrează cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestui

program în cadrul ministerelor pe care le conduc.

7.5. Actele miniştrilor. În art.46 alin.3 din Legea nr.90/2001 se precizează că

miniştrii emit ordine şi instrucţiuni. Se discută caracterul acestora, cu trimitere la

legislaţie, doctrină şi la practica administrativă.

7.6. Răspunderea miniştrilor.

7.7. Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor sunt studiate în lumina

noilor texte constituţionale ale Constituţiei revizuite, conform cărora, în mod corect,

serviciile publice le ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice de

specialitate sunt numite "deconcentrate", în loc de descentralizate.

7.8. Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administrative autonome.

Principalele aspecte examinate sunt : înfiinţarea lor, enumerarea autorităţilor

administrative autonome, trăsăturile caracteristice ale acestor autorităţi; evidenţierea unor

autorităţi administrative autonome din unele ţări europene.

11

Întrebări:

Cum se înfiinţează, organizează şi funcţionează ministerele?

Care sunt trăsăturile autorităţilor administrative centrale autonome?

Ce rol are secretarul general al ministerului? etc.

Cuvinte – cheie:

Colegiul ministerului; Cabinetul ministrului; secretar de stat; secretarul general

al ministerului; ordine şi instrucţiuni; servicii publice deconcentrate ale ministerelor;

autorităţi administrative centrale autonome.

TITLUL III ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

Pentru toată partea privind administraţia publică locală, a se cunoaşte

prevederile noii Legi nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii

administraţiei publice locale nr. 215/2001 (publicată în M. of., partea I, nr. 621 din 18

iulie 2006, respectiv Legea nr. 215/2001 republicată în „M. of.” nr. 123 din 20

februarie 2007.

UNITATEA 8. Scurte consideraţii privind administraţia publică locală.

8.1. Privire generală asupra organizării administrativ - teritoriale şi

reglementarea legală a autorităţilor administraţiei publice locale.

8.2. Principiile de bază ale administraţiei publice locale. Sediul materiei:

textele Constituţiei revizuite ale Legii administraţiei publice locale nr.215/2001. Sunt

examinate fiecare dintre cele şase principii pe care se întemeiază administraţia publică

locală prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată, un accent deosebit,

punându-se pe explicarea şi aplicaţiile principiului autonomiei locale.

Întrebări:

Caracterizaţi principiul autonomiei locale;

Prin ce se caracterizează principiul descentralizării serviciilor publice? Dar

celelalte principii?

Cuvinte – cheie:

12

Autonomie locală; descentralizare; deconcentrare. Consultarea cetăţenilor în

probleme de interes deosebit; legalitate.

Unitatea 9. Consiliile locale

9.1. Componenţa şi constituirea consiliilor locale. Principalele probleme avute

în vedere : numărul membrilor fiecărui consiliu local; validarea consilierilor lcale care se

face de judecătorie; conflictul de interese privind consilierii locali; incompatibilităţile cu

calitatea de consilier local ; constituirea consiliilor locale. A se cunoaşte şi prevederile

aferente ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

9.2. Funcţionarea consiliilor locale (şedinţele de lucru, ordinare şi

extraordinare); dizolvarea consiliului local, care poate fi dizolvare de drept sau prin

referendum.

9.3.Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier. A se cunoaşte şi

prevederile Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

9.4. Atribuţiile consiliilor locale sunt clasificate chiar de art. 36 al Legii nr.

215/2001, republicată, şi apoi sunt detaliate corespunzător fiecărei grupe. 9.5.

Răspunderea consilierilor este reglementată în art.53 şi 154 din Legea nr.215/2001 şi în

cap. VII al Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Întrebări:

Din cine se compun consiliile locale şi cum se constituie ele?

Care sunt principalele categoprii de atribuţii prevăzute de Legea nr.215/2001,

republicată? etc.

Cuvinte – cheie:

Conflict de interese; incompatibilităţi; validarea mandatelor; dizolvarea

consiliului local; suspendarea şi încetarea mandatului de consilier.

Unitatea 10. Primarul

1o.1. Alegerea şi statutul primarului. Dintre problemele abordate menţionăm:

validarea alegerii primarului care se face potrivit art. 30 alin. 1-5 care se aplică în mod

corespunzător; conflictul de interese privind primarii şi viceprimarii ; incompatibilităţile

cu calitatea de primar, respectiv de viceprimar; încetarea mandatului de primar,

respectiv, încetarea de drept a mandatului de primar în condiţiile Legii statutului aleşilor

locali şi încetarea înainte de termen a mandatului primarului ca urmare a rezultatului

13

unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organozat conform procedurii

prevăzute la art. 55 alin. 3 - 7; suspendarea de drept a mandatului primarului; textele legii

despre viceprimar, respectiv, viceprimari. ATENŢIE: UNELE DIN ACESTE

PROBLEME SUNT REGLEMENTATE ŞI ÎN Legea nr.393/2004 privind Statutul

aleşilor locali.

10.2. Atribuţiile primarului sunt grupate în art. 63 al Legii nr. 215/2001,

republicată. Totodată, se insistă şi asupra atribuţiilor primarului îndeplinite în ca

reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales.

10.3. Actele primarului se numesc dispoziţii, se discută caracterul lor, de când

produc efecte juridice, controlul exercitat de prefect asupra legalităţii lor.

Unitatea nr.11. Secretarul, serviciile publice locale şi aparatul propriu de

specialitate. Se insistă asupra unor aspecte neclare din Legea nr.215/2001.

11.1. Instituţiile, serviciile publice de interes local şi aparatul propriu de

specialitate al primarului sunt reglementate în ap. IV al Legii republicate. Noutate:

aparatul de specialitate este al primarului şi nu al consiliului local, cum era, până la

adoptarea Legii nr. 286/2006.

Întrebări:

Explicaţi conflictul de interese privind primarii şi viceprimarii.

Care sunt incompatibilităţile cu calitatea de primar, respectiv de viceprimar? etc.

Cuvinte – cheie:

Statutul primarului; atribuţii şi ca reprezentant al statului; ATENŢIE: încetarea

de drept a mandatului de primar este reglementată în prezent în art. 15 al Legii

nr.393/2004, care a abrogat art-72 alin 2 din Legea nr.215/2001; încetarea înainte de

termen a mandatului primarului ca urmare a rezultatului unui referendum local

organizat în acest scop.

Unitatea 11. Administraţia publică a municipiului Bucureşti este analizată

potrivit Legii nr.215/2001, republicată. Nu sunt modificări faţă de varianta

iniţială a Legii nr. 215/2001.

Unitatea 12. Consiliul judeţean.

12.1. Componenţa şi constituirea consiliului judeţean. Conform art.90 din

Legea nr.215/2001, republicată, la constituirea consiliului judeţean se aplică, în mod

14

corespunzător, dispoziţiile art.31-35.Consiliul judeţean alege dintre membrii săi, pe toata

durata exercitării mandatului, un preşedinte şi doi vicepreşedinţi.

12.2. Funcţionarea consiliului judeţean. Se au în vedere: şedinţele consiliului

judeţean; conducerea şedinţelor consiliului judeţean; dizolvarea de drept a consiliului în

condiţiile judeţean în condiţiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, sau

prin referendum judeţean; precizări despre alegerea preşedintelui şi a celor doi

vicepreşedinţi, respectiv, despre eliberarea acestora din funcţie (eliberarea lor din funcţie

este reglementată diferit prin Legea nr. 215/21001, republicată, faţă de varianta legii

înainte de intervenirea Legii nr. 286/2001).

12.3. Atribuţiile consiliului judeţean. Sunt clasificate în art. 91 din Legea nr.

215/2001, republicată, în 6 categorii, care, apoi, sunt detaliate.

12.4. Actele consiliului judeţean sunt hotărârile cu caracter normativ sau

individual, ce se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, afară de cazul când legea

sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean cere o altă majoritate.

12.5. Atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean. Sunt stabilite 6 categorii de

atribuţii în art.104 al legii, republicate, care, ulterior sunt detaliate. Actele preşedintelui

consiliului judeţean sunt dispoziţiile cu caracter normativ sau individual.

12.6. Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale au acelaşi regim juridic,

indiferent că sunt ai comunei, oraşului, municipiului sau ai judeţului. Condiţiile cerute

pentru a putea fi secretar – care este funcţionar public de conducere şi atribuţiile specifice

acestora sunt stabilite în Cap. X al legii, republicate.

12.8. Răspunderea consilierilor judeţeni.

ATENŢIE: La diferite aspecte privind consiliul judeţean şi consilierii judeţeni, a

se ţine seama de noile texte ale Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Întrebări:

Care sunt deosebirile între modul de organizare şi funcţionare a consiliului

judeţean şi cel al consiliului local ?

Care este rolul preşedintelui consiliului judeţean ?

Care sunt atribuţiile şi actele pe care le adoptă consiliul judeţean, respectiv pe

care le emite, preşedintele consiliului judeţean, etc.

15

Unitatea 13. Prefectul Sediul materiei: Legea nr.340/2004 privind instituţia

prefectului(M.of.nr.658 din 21 iulie 2004,) care a abrogat dispoziţiile despre prefect din

Legea administraţiei publice locale nr-215/2001. Legea nr. 340/2004 a fost modificată

prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/decembrie 1995 (Monitorul oficial,

partea I, nr.1.142 din 16 decembrie 2005), aprobată, cu modificări prin Legea nr.

181/2006, publicată în M.of., partea I., nr. 450 din 24 mai 2006. Cu privire la termenul în

care se exercită controlul de legalitate, a se vedea şi Legea Contenciosului administrativ

nr.554/2004.

13.1. Desemnarea şi statutul prefectului. Se examinează : reglementarea

legislativă actuală; autoritatea competentă să numească în funcţie prefectul şi

subprefectul; condiţii cerute de lege pentru a fi numit în funcţia de prefect şi de

subprefect ; incompatibilităţi cu funcţia de prefect sau de subprefect.

13.2. Atribuţiile prefectului. Sunt arătate atribuţiile prefectului prevăzute de

Constituţie şi de Legea nr.340/2004, cu analiza detaliată a controlului de legalitate

exercitat de prefect asupra actelor consiliului judeţean, ale preşedintelui acestuia, ale

consiliului local sau al primarului. ATENŢIE: a se cunoaşte şi noile prevederi ale Legii

nr.304/2004, în concret art.26 al acestei legi, modificat prin O.U.G. nr. 179/2005.

Notă: după tipărirea ultimului nostru curs in luna mai 2004,, a fost adoptată

Legea nr. 340 din 12 iulie 2004, publicată în M. Of., partea I, nr.658 din 21 iulie 2004.

Ca urmare, sediul materiei pentru instituţia prefectului îl constituie Lege nr.340/2004.

Ca noutate, introdusă prin O.U. G. nr. 179/2005, semnalăm reglementarea

instituţiei prefectului ca instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget

propriu, care se organizează şi funcţionează sub conducerea prefectului. Prin aceeaşi

Ordonanţă se prevăd principiile pe baza cărora funcţionează activitatea prefectului,

precum drepturile şi îndatoririle prefecţilor şi subprefecţilor.

13.3. Actele emise de prefect sunt ordinele, subliniindu-se particularităţile

emiterii lor potrivit Legii nr.340/2004.

13.4. Ca urmare a modificărilor aduse de O.U.G. nr. 179/2005, reţinem, ca

noutăţi: desfiinţarea funcţiei de secretar general al prefecturii şi mărirea numărului

subprefecţilor, de la 1 la 2; cancelaria prefectului organizată ca un compartiment

distinct în cadrul instituţiei prefectului, colegiul prefectural organizat în fiecare judeţ,

16

compus din prefect, subprefecţi şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor, oficiul prefectural care fac parte integrantă din instituţia prefectului,

înfiinţate prin ordin al prefectului cu avizul conform al Ministerului Administraţiei şi

Reformei Administrative. A se vedea şi Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 privind

aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, publicată în „M. Of.”, nr. 363 din 26

aprilie 2006.

Întrebări:

Care sunt atribuţiile prefectului ca reprezentant al Guvernului?

Prefectul este funcţionar public de conducere sau înalt funcţionar public ?

Cine sunt colaboratorii prefectului ?

Care sunt atribuţiile prefectului conform Legii nr.304/2004? Ce ştiţi despre

controlul de legalitate exercitat de prefect asupra actelor autorităţilor administraţiei

publice locale ?

Cuvinte – cheie:

Prefect; instituţia prefectului; subprefecţi, prefectură; cancelaria prefectului;

colegiu prefectural; oficii prefecturale.

Unitatea 14. Lucrările publice de interes local. După punerea acestei

probleme în Franţa, este examinată reglementarea actuală a lucrărilor publice de

interes local, art.125-127 din Legea nr.215/2001, republicată.

Unitatea 15. Iniţiativa cetăţenească. Cetăţenii pot propune consiliilor

locale şi consiliilor judeţene pe a căror rază domiciliază, spre dezbatere şi

adoptare, proiecte de hotărâri.

Unitatea 16. Administratorul public. La nivelul comunelor şi oraşelor,

primarul poate propune consiliului local înfiinţarea funcţiei de administrator

public, în limita numărului maxim de posturi aprobate.

Unitatea 17. Finanţele publice locale A se cunoaşte prevederile aferente

ale noii Legi nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.of., partea I,

nr. 618 din 18 iulie 2006.

TITLUL IV DOMENIUL PUBLIC ŞI DOMENIUL PRIVAT

17

Unitatea 17. Domeniul public şi domeniul privat în doctrina de

specialitate.

17.1. Problema domeniului public şi privat în doctrina românească din

perioada interbelică. Sunt arătate opiniile despre domeniul public şi privat ale prof. P.

Negulescu, C. G. Rarincescu, E. D. Tarangul.

17.2. Noţiunea domeniului public şi domeniului privat în doctrina actuală din

Franţa. Sunt avute în vedere opiniile unor prestigioşi autori de specialitate din această

ţară.

17.3. Definiţii ale domeniului public în doctrina română actuală de drept

administrativ. Sunt evidenţiate, mai ales, elementele de constanţă care rezultă din

principalele definiţii ale domeniului public ale autorilor contemporani de drept

administrativ.

Unitatea 18. Reglementarea legislativă actuală a domeniului public şi

privat în România.

18.1. Reglementarea legislativă a domeniului public. Pentru început se

analizează reglementarea de ordin constituţional, edificatoare fiind prevederile art.136

alin.1-5 şi apoi reglementările cuprinse în diferite legi, de pildă Legea nr.18/1991 şi în

alte acte normative.

18.2.Concepţia Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul

juridic al acesteia. Se arată din cine este compus domeniul public al statului respectiv al

judeţelor, oraşelor şi comunelor, modalităţi de dobândire a dreptului de proprietate,

trecerea bunurilor dintr-un domeniu într-altul, de pildă din domeniul privat al statului sau

al unităţilor administrativ – teritoriale în domeniul public al acestora, sau din domeniul

public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, etc.; regimul

juridic special al bunurilor care alcătuiesc domeniul public, ele fiind inalienabile,

insesizabile şi imprescriptibile; darea acestor bunuri în administrare şi închirierea lor.

18.3.Scurtă privire asupra unor dispoziţii ale Legii nr.215/2001 privind

domeniul public şi privat de interes local. Sunt avute în vedere elementele specifice

care rezultă din textele acestei legi, De exemplu, se prevede : consiliile locale şi consiliile

judeţene hotărăsc ca bunurile ca aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau

18

judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice,

să fie concesionate sau închiriate (art.125 alin.1).

18.4. Reglementarea legală a domeniului privat. În principal, ne referim la

texte al Constituţiei, revizuite, ale Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată şi ale

Legii administraţiei publice locale nr-.215/2001.

Întrebări:

Care au fost principalele opinii despre domeniul public şi privat în doctrina

română de specialitate din perioada interbelică? Dar în doctrina actuală de specialitate ?

Ce se înţelege prin domeniu public şi privat în doctrina actuală de specialitate

din Franţa ?

Din cine este alcătuit domeniul public al statului, respectiv, domeniul public al

judeţelor, oraşelor şi comunelor, în concepţia Legii nr.213/2001 ? Care este regimul

juridic al acestor bunuri ?

Unitatea 19. Clasificarea domeniului public. Sunt avute în vedere

diferite crierii doctrinare, de pildă, interesul pe care îl prezintă domeniul public, natura

bunurilor, etc.

Unitatea 20. Procedee de drept public privind constituirea domeniului

public.

20.1. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este cercetată în lumina

dispoziţiilor constituţionale revizuite şi ale Legii nr.33/1994, insistându-se, cu precădere,

asupra aspectelor de natură administrativă ale procedurii exproprierii pentru cauză de

utilitate publică.

2o. 2. Rechiziţiile sunt cercetate în lumina dispoziţiilor constituţionale revizuite

şi ale dispoziţiilor Legii nr.132/1997. ÎNTRE TIMP, A FOST ADOPTATĂ LEGEA

nr.410 din 18 octombrie 2004, care a adus o serie de modificări, ce trebuie cunoscute.

Întrebări:

Explicaţi procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică.

Explicaţi procedura rechiziiţiilor.

Unitatea 21. Cadrul instituţional al regiunilor de dezvoltare din

România. A se vedea Legea nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România

(M. of. nr.577 din 29 iunie 2004), care menţine unele prevederi ale Legii abrogate

19

nr.132/1997, dar conţine şi elemente de noutate, de pildă, sunt prevăzute 8 regiuni de

dezvoltare în România, chiar prin textele Legii nr.315/2004.

BIBLIOGRAFIE:

Trebuie să urmăriţi modificările legislative corespunzătoare unităţilor

tematice din acest modul, care intervin pe parcurs, pânăla data examenului.

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Ed. „Accent”, Cluj, 2004;

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003;

M.Preda, Benonica Vasilescu, Drept administrativ, partea specială, „Lumina

Lex”, Bucureşti, 2004.

A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, ediţia a IV-a 2005 şi vol. 2,

ediţia a IV-a, 2006, Ed. All Beck;

Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a II-a, revăzută şi actualizată,

Universul Juridic, Bucureşti, 2006.

I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Ed. „Risoprint”,

Cluj-Napoca, 2002.

A. Trăilescu, Drept administrativ, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005

Articolele şi studiile aferente acestei părţi din Revista de drept public şi Revista

română de drept.

REFERAT (Obligatoriu pentru a Vă putea prezenta la examen): Principiul

autonomiei locale – principiu de bază pe care se întemeiază administraţia publică

locală.

Indicaţii: referatul trebuie să aibă note la subsolul paginii, la sfârşit să aibă

bibliografie, şi să aibă maximum 4 pagini.