A doua moareTema istoriei religiilor

Cartea abordeaza o tema destul de neobisnuita pentru literatura romna perioada inchizitiei. Cea mai succinta caracterizare a romanului a facut-o prorectorul Universitatii din Craiova, antropologul Nicolae Panea: Este o carte cu foarte multe niveluri de lectura, care isi trage seva, printre altele, din Numele trandafirului de Umberto Eco. Inrudirea cu marele semiotician si scriitor italian spune multe despre complexitatea acestui roman. Cartea este un palimpsest, care poate fi parcurs pe mai multe niveluri de lectura: roman de iubire, la primul nivel; teorie si conventie literara la al doilea nivel; istorie a religiilor, care abordeaza episodul inchizitiei si al vrajitoriei ca produs al acesteia (idee pe care o regasim la Mircea Eliade) la un alt nivel. Nu in ultimul rnd, romanul poate fi citit ca un produs de antropologie culturala, care ilustreaza teoria ritualului si a mentalitatile din acea perioada.

Cele trei profiluri umane, cel al clugrului, cel al cavalerului i cel al ranului, construiesc un topos de o extraordinar vigoare. Autorul evideniaz pretenia la autoritate social i spiritual a clugrilor occidentali din evul mediu, acetia declarndu-se motenitori autentici ai Bisericii, care se roag pentru mntuirea celorlali, avnd cu Dumnezeu o relaie privilegiat, mnstirea fiind ilustrat ca o insul, ca o oaz, iar, prin fora sa mistic, o anticamer a paradisului.

Cartea scoate la lumina un asa-numit Manuscris din Dummstein, menit sa evoce credintele care formau paradigma mentala a spatiului european medieval, cand, in numele Bisericii si sub influenta superstitiilor, se desfasura o adevarata vinatoare de vrajitoare.

Sunt dezvaluite, de asemenea, ritualurile de initiere ale inchizitorului, care, in exercitarea oficiului cu care a fost investit, nu apare asa cum il infatiseaza imaginarul colectiv sub masca tortionarului sadic, ci da la iveala o latura neasteptata a sufletului sau.Desi aduce la viata o epoca tulbure in istoria Europei, in care intrigile, tortura si intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentatii isi ating scopurile, volumul lui Eugen Ovidiu Chirovici se incheie intr-o nota plina de sensibilitate. Nefericirea omului, moartea sufletului sau, este pedeapsa pentru ca uita un adevar vechi de cind lumea, enuntat si de cartea de capatii a umanitatii: Iar daca dragoste nu am, nimic nu sunt.