CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – REFORMA GUVERNANTEI GLOBALE IN DOMENIUL

AJUTORULUI PENTRU DEZVOLTARE

1.1. Cadrul conceptual general Ce reprezintă Ajutorul Oficial pentru

Dezvoltare (AOD)

1.2. Momente cheie în evoluţia politicii UE

1.3. Procesul decizional în cazul politicii UE

de cooperare pentru dezvoltare şi ajutor umanitar

CAPITOLUL 2 – ACTORII CHEIE IN CADRUL POLITICII UE DE COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE

2.1.Institutiile U.E.

2.2.Principiile si obiectivele

2.3.Instrumentele financiare si administrarea lor

CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ

1. RAPORT PRIVIND PERFORMANTELOR ROMANIEI CA STAT DONATOR DE ASISTENTA PENTRU DEZVOLTARE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1

INTRODUCERE

Uniunea Europeană este principalul actor în materie de ajutor pentru dezvoltare la

nivel mondial. Fundamentele cooperării pentru dezvoltare sunt stabilite în Tratatul privind

funcţionarea Uniunii Europene (Titlul III). Principalul obiectiv al Uniunii Europene este de a

reduce şi, pe termen lung, de a eradica sărăcia. Politica comunitară în materie de dezvoltare a

evoluat treptat: a vizat iniţial doar ţările şi teritoriile de peste mări asociate Uniunii, pentru ca

în prezent să fie extinsă la toate ţările în curs de dezvoltare. Această politică reprezintă unul

dintre pilonii relaţiilor externe ale Uniunii, oferind un răspuns adaptat nevoilor ţărilor în curs

de dezvoltare.1

1 Sinteze ale legislaţiei UE, http://europa.eu/ legislation_summaries/development/index_ro.htm

2

CAPITOLUL 1 – REFORMA GUVERNANTEI GLOBALE IN

DOMENIUL AJUTORULUI PENTRU DEZVOLTARE

Termenul „guvernanţă" se foloseşte în ultimii ani în diverse contexte.2 Astfel, un

important raport al ONU consacrat „guvernanţei globale" (global governance) relevă

necesitatea unor reguli unanim acceptate şi efectiv aplicate la scară planetară, chiar şi în

condiţiile în care nu există un guvern mondial.3 În contextul discuţiilor cu privire la calitatea

politicilor de dezvoltare, sintagma „bună guvernanţă" (good governance) subliniază că

transparenţa, responsabilitatea (accountability) şi eficacitatea sunt condiţii indispensabile

pentru succesul politicilor publice.4 În cadrul discuţiilor cu privire la administrarea statelor

moderne, expresia „guvernanţă cu niveluri multiple" (multi-level governance) implică

articularea la diversele niveluri geografice a unor actori publici independenţi în jurul unui

obiectiv de interes comun.5 Însă, guvernanţa priveşte, de asemenea, actorii privaţi:

„guvernanţa întreprinderilor" (corporate governance) urmăreşte asigurarea răspunderii puterii

administrative faţă de părţile participante (stakeholders).6

În acest cadru, „guvernanţa economică" (economic governance) poate fi definită ca

fiind „modul în care este exercitată 7 puterea pentru gestionarea resurselor economice şi

sociale ale unei ţări în scopul dezvoltării".

Ideea de „guvernanţă" este foarte potrivită pentru a reflecta complexitatea şi

singularitatea sistemului politic al UE. Într-adevăr, esenţa UE este construirea unei comunităţi

bazate pe lege şi respectarea identităţii proprii a fiecărui stat participant. Această construcţie sui-

generis necesită un echilibru fundamental între instituţiile care elaborează şi aplică legea, având

în vedere că principala caracteristică a acestora este împărţirea originală a puterii legislative 2 Cuvântul „guvernanţă" provine din limba greacă, în care verbul ά (kubernáo) înseamnă a schimba direcţia unei nave. Acest cuvânt a fost utilizat în sens metaforic de Platon, iar apoi a fost preluat în latină şi în mod subsecvent de toate celelalte limbi derivate din sau influenţate de aceasta. 3 United Nations, Report of the Secretary-General, Global economic governance and development, A/66/5063*, October 20114 Agere S., Promoting good governance, Commonwealth Secretariat 2000, p.1.5 Piattoni S., Multi-level Governance: a Historical and Conceptual Analysis, European Integration. 31-2, 2009, p. 163-180. 6 Goergen M., International Corporate Governance, Prentice Hall, Harlow, 2012, p. 67 World Bank, Managing Development: The Governance Dimension, A Discussion Paper Washington, 1991, p.

3

şi executive şi obligaţia de a coopera între ele. Deoarece se concentrează asupra

interdependenţei şi interacţiunii dintre diversele instituţii existente la diferite nivele, noţiunea de

„guvernanţă" ajută la crearea condiţiilor acestui echilibru şi ale acestei cooperări.

Termenul de „guvernanţă" accentuează, de asemenea, participarea actorilor regionali sau

locali şi neguvernamentali. Implicarea acestor categorii de actori în procesul de decizie

comunitar apare din ce în ce mai mult ca o condiţie a succesului acestui procesul şi acceptării

de către cetăţeni a regulilor europene. Prin această prismă, dacă se admite că democraţia în

Europa se bazează pe doi piloni complementari - responsabilitatea fiecărui guvern faţă de

parlamentul european şi naţional şi implicarea efectivă a cetăţenilor în conceperea şi aplicarea

deciziilor care-i privesc -, reforma modalităţilor de guvernare europeană se înscrie în

perspectiva întăririi democraţiei europene.

Ideea de „guvernanţă" poate ajuta la mai buna abordare a principalelor provocări cu

care se confruntă UE în prezent:

1) Provocarea extinderii rezidă în continuarea acestui proces în condiţii diferite de cele

care au existat în momentul creării UE. Actualele negocieri de aderare, desfăşurate cu un

mare număr de ţări candidate, se deosebesc de negocierile din trecut prin amploarea lor şi prin

noul cadru geopolitic în care au loc. Perspectiva extinderii sale pune UE într-o postură

continentală, ceea ce necesită redefinirea politicilor sale interne şi o transformă într-un

partener important pentru Rusia şi pentru spaţiul mediteranian. Perspectiva extinderii

sporeşte, de asemenea, responsabilitatea UE ca mare putere în context global.

2) Provocarea instituţională nu se reduce la problemele apărute în mod direct ca urmare a

extinderii UE. Independent de aceasta, maturizarea integrării europene, inclusiv încheirea

unificării economice şi monetare şi aplicarea unei politici externe şi de securitate comune,

creează noi obligaţii pentru structurile decizionale instituţiile europene.

3) Provocarea democratică se manifestă printr-o contradicţie între susţinerea generală

de către cetăţeni a ideii europene neîncrederea persistentă a acestora faţă de instituţii.

Ameliorarea condiţiilor economice şi realitatea vizibilă a monedei unice - euro - au întărit

speranţa că se va realiza o unitate politică. Însă, insatisfacţia faţă de modul de funcţionare a

instituţiilor persistă, în pofida întăririi prerogativelor parlamentului european. Cauzele acestei

insatisfacţii sunt neînţelegerea de către publicul larg a obiectivelor UE, necunoaşterea

diverşilor protagonişti implicaţi şi puternicul sentiment că realităţile de pe teren nu sunt luate

suficient în considerare, ceea ce diminuează avuţia reprezentată de diversitatea culturală,

lingvistică şi regională.

4

La prima vedere, cele trei provocări menţionate sunt independente. Într-adevăr, acestea

au cauze diferite şi se manifestă diferit în timp. Însă, soluţiile la provocările amintite se

intercondiţionează. Astfel, un răspuns adecvat la provocarea democratică determină în mare

măsură succesul răspunsurilor la celelalte provocări: identificarea cetăţenilor cu UE şi

creşterea capacităţii protagoniştilor implicaţi de a acţiona în cadrul unor reguli comune, de a- şi

exercita plenar rolul şi de a beneficia de rezultatele obţinute condiţionează legitimitatea

amplificării transferului de suveranitate de la nivel naţional la nivelul instituţiilor comunitare;

întărirea sentimentului cetăţenilor că stăpânesc modul de funcţionare a UE, că participă la

elaborarea şi controlul politicilor sale, condiţionează viziunea lor despre o Europă lărgită şi

avantajele acesteia.

1.1. Cadrul conceptual general Ce reprezintă Ajutorul Oficial

pentru Dezvoltare (AOD)

Ajutorul sau asistența oficială pentru dezvoltare reprezintă sprijinul acordat de către

țările dezvoltate țărilor în curs de dezvoltare, prin intermediul granturilor, creditelor,

asistenței tehnice sau a altor forme de cooperare.8 Obiectivul primordial al acestui ajutor îl

reprezintă reducerea şi, pe termen lung, eradicarea sărăciei, prin sprijin acordat dezvoltării

economice şi sociale, integrare treptată în circuitul economic şi comercial mondial,

dezvoltarea şi consolidarea democrației, statului de drept etc. AOD poate fi unul bilateral

(contribuţiile agenţiilor donatoare guvernamentale, la toate nivelurile, către ţări în dezvoltare)

şi/sau multilateral (ajutorul care vine de la instituțiile internaționale) acordat ţărilor în

dezvoltare. Conform definiţiei oficiale oferite de OECD (Glossary of Statistical Terms),

AOD reprezintă „fluxuri de finanţare oficială gestionate, în principal, în vederea

promovării dezvoltării economice şi a bunăstării în ţările în curs de dezvoltare, care includ

un element de grant de cel puţin 25% (şi o rată fixă de 10% discount)"9 .

Conform OCDE, ţările eligibile pentru ajutor sunt grupate în două categorii mari,

prima cuprinde ţările şi teritoriile în dezvoltare (plasate în Partea I a listei), care primesc

8 Politica de cooperare pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan, Bucuresti 2012

9 Sursa: OCDE, Glossary of Statistical Terms

5

asistenţă oficială pentru dezvoltare - AOD (categoria include cele mai sărace ţări, ţările cu

venit scăzut, ţări cu venit mediu etc.) şi a doua categorie, care include ţări şi teritorii în

tranziţie (Partea a II-a a listei) care primesc ajutor oficial (AO) (din această categorie fac

parte ţări din fosta URSS sau ţări şi teritorii mai avansate). OECD face diferenţa între AOD şi

alte două categorii de ajutor oferite de ţările dezvoltate:

o Ajutorul oficial (AO), care include fluxuri care întrunesc condiţiile de eligibilitate

pentru a primi sprijin dar care sunt în Partea a II-a a listei de ţări beneficiare realizate de

Comitetul Ajutorului pentru Dezvoltare (Development Assistance Committee ) al OECD;

o Alte fluxuri oficiale (AFO): tranzacţii realizate de către sectorul oficial cu ţări care

nu întrunesc condiţiile de eligibilitate ca ajutor oficial, fie pentru că nu sunt destinate pentru

dezvoltare sau pentru că au un element de grant mai mic de 25%.

Exemple:

•dacă o ţară donatoare acordă un grant sau un împrumut către Afganistan, acesta e

clasificat ca AOD, deoarece Afganistanul este inclus în Partea I a listei;

•dacă o ţară acordă un grant sau împrumut către Bahrein, el este clasificat ca AO,

deoarece Bahrein este inclus în Partea a II-a a listei;

•dacă o ţară donatoare acordă asistenţă militară unei alte ţări, acesta este clasificat ca

AFO, deoarece nu este destinat dezvoltării.

Ţările donatoare de ajutor sunt, de cele mai multe ori, comparate în funcţie de nivelul

AOD oferit şi de procentul ajutorului în PIB sau în VNB. Cantitatea de AOD oferită în 2009 la

nivel internaţional de către ţările membre OCDE s-a ridicat la nivelul de 90 mld euro (119,6 mld

dolari), marcând o creştere de 0.7% faţă de 2008. În acest an, cele mai importante ţări

donatoare au fost: SUA, 29,48 mld dolari, Japonia, 16,4, Franţa, 15,26, Germania, 13,25,

Regatul Unit, 11.7 mld. În termeni relativi (ca procent din VNB), situaţia se modifică

substanţial: SUA, cu 0,16%, ocupă o poziţie codaşă printre ţările OCDE (media fiind de

0,45%)10.

În raport cu ceilalți mari donatori, poziția UE (incluzând aici atât statele membre cât

şi instituțiile europene) este una de prim rang. De la adoptarea Obiectivelor de Dezvoltare

ale Mileniului (ODM), asistenţa oficială pentru dezvoltare oferită de statele membre ale UE

aproape s-a dublat, în 2010 atingând valoarea de 53.5 mld EUR (0,43% din PIB al UE)11. Deşi

s-a înregistrat o scădere față de nivelurile din 2008, această sumă corespunde unei cote de

0,43% din VNB al UE şi reprezintă o cifră ridicată în comparație cu alți donatori importanți, în 10 Nu trebuie însă ignorat faptul că AOD nu este singurul flux de ajutor către ţările în dezvoltare, fluxurile private fiind şi ele extrem de importante (de pildă, ajutoarele oferite de diferitele fundaţii). 11MEMO/11/221. din 06/04/2011

6

ciuda bugetului auster al majorității statelor membre. Deşi UE este în continuare, colectiv, de

departe cel mai mare donator din lume, furnizând aproximativ 58,6% din asistența globală,

este încă în urmă în ceea ce priveşte atingerea obiectivului intermediar colectiv al UE de

0,56% din VNB până în 2010, urmând ca până în 2015 să se aloce un procent de 0,7% din

VNB pentru AOD12.

1.2. Momente cheie în evoluţia politicii UE

UE este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 27 de ţări

europene şi acoperă aproape tot continentul.

UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima

etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi

comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul

izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE),

care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia,

Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de

mari proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de

războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. 13Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi

politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o

pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi

Ţările de Jos. Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest. În Ungaria,

manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de

tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru

cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957,

12 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Un plan de acțiune al UE în douăsprezece puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, Bruxelles, 21.4.2010, COM(2010)159 final, http://eur-lex.europa. eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0159:FIN:RO:PDF 13 Politica de cooperare pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan, Bucuresti 2012

7

Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub

denumirea de „Piaţa comună”.

Începutul politicii UE de cooperare pentru dezvoltare (PCD) coincide cu adoptarea

Tratatului de la Roma (1957), prin care s-au pus bazele Fondului European pentru

Dezvoltare (FED), principalul instrument financiar al acestei politici8. La începutul

procesului de integrare, Fondul răspundea aspiraţiilor manifestate de unele state membre

(Franţa în mod special) de a acorda tratament preferenţial fostelor colonii şi teritorii de

dincolo de mări. În cadrul Convenţiilor de la Yaoundé I şi II din anii 1963, respectiv 1969

au fost create al doilea şi al treilea FED care au acoperit perioada până în anul 1975. Cele

două convenţii au meritul de a fi oferit avantaje comerciale preferenţiale şi sprijin financiar

Ţărilor Asociate Africane şi Malgaşe.

În anul 1971 se pun bazele Sistemului Generalizat de Preferinţe9 (Generalized

System of Preferences - GSP), un acord comercial prin intermediul căruia este oferit acces

preferenţial pe pieţele UE unui număr de 176 de state în curs de dezvoltare. Acesta se

realizează prin practicarea unor tarife reduse la intrarea produselor ce aparţin acestor ţări pe

piaţa UE, în scopul încurajării țărilor în curs de dezvoltare să participe la comerţul

internaţional şi să obțină venituri suplimentare din export. În 2008 a fost adoptat un nou sistem

GSP pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 şi 31 decembrie 2011.

Anul 1972 marchează apropierea statelor asiatice de Comunitate, fiind înfiinţată o

comisie specială de coordonare a ASEAN (Association of Southeast Asian Nations) pentru a

negocia cu Comunitatea Europeană. Din acest moment Uniunea începe să construiască o reţea

complexă de relaţii comerciale, economice şi politice cu ASEAN, oficializate în 1980 prin

încheierea unui acord de cooperare. Prin intermediul acestuia se stabilesc obiectivele pentru

cooperarea în domeniile comercial, economic şi al dezvoltării şi se înfiinţează un comitet

comun de cooperare pentru a promova diverse activităţi mutual împărtăşite. 14

Aderarea Regatului Unit, în 1973, a lărgit aria de interes a politicii UE de cooperare

pentru dezvoltare, incluzând şi statele din zona Caraibilor şi Pacificului în spaţiul de interes al

Comunităţii. Acest fapt a dus la crearea unei grupări regionale extinse formate din ţări din

Africa, Caraibe şi Pacific (grupul ACP).

Începând cu anul 1975 au loc cele patru Convenţii Lomé10 care au rolul de a stabili

principiile şi obiectivele de cooperare între Comunitate şi ţările ACP. Acestea se referă la

14 Politica de cooperare pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan, Bucuresti 2012

8

principiul parteneriatului, natura contractuală a relaţiei şi lămurirea aspectelor politice, de

ajutor şi de comerţ, toate acestea într-o perspectivă pe termen lung. Lomé I din anul 1975

coincide cu cel de al patrulea FED şi are ca scop includerea în programul de cooperare a

unor state care fac parte din Coroană Britanică, în condiţiile accesiunii Marii Britanii la

Comunitatea Economică Europeană. A doua Convenţie Lomé are loc în anul 1979 şi

corespunde celui de-al cincilea FED. Nu aduce schimbări majore cu excepţia sistemului

SYSMIN, menit a ajuta industria minieră în ţările dependente de minerit din zona ACP. Cea

de-a treia Convenţie, cea din 1984, corespunzătoare celui de al şaselea FED schimbă

interesul dinspre promovarea dezvoltării industriei spre dezvoltarea statelor prin forţe proprii,

urmând ca în anul 1990 cea de-a patra Convenţie Lomé să pună accentul pe promovarea

drepturilor omului, democratizare şi buna guvernanţă, egalitatea de gen, protecţia mediului,

cooperarea descentralizată, diversificarea economiilor statelor ACP, promovarea sectorului

privat şi sporirea cooperării regionale.

O dată cu schimbările apărute în statele ACP la începutul anilor '90, mai ales

procesul de democratizare prin care acestea trec, la care se adaugă schimbările intervenite

în cadrul UE (extinderea Uniunii şi îndreptarea atenţiei spre partenerii din estul Europei şi

din regiunea mediteraneană) devine necesară revizuirea celei din urmă Convenţii, revizuire

ce are loc în anii '94-'95. Principalele amendamente aduse se referă la respectarea drepturilor

omului şi a principiilor democraţiei şi ale statului de drept, iar în acest context, statele ACP

care nu aplică aceste principii riscând retragerea sprijinului financiar din partea UE. De

asemenea, este introdus un program gradual ce îşi propune să sporească flexibilitatea şi

performanţa în statele ACP, atenţia îndreptându-se astfel către cooperarea descentralizată sub

forma parteneriatului participativ, care include astfel un număr mare de actori din cadrul

societăţii civile. 15

Începând cu anul 2000, Acordul de la Cotonou înlocuieşte acordurile Lomé şi

reprezintă baza relaţiei dintre UE şi cele 79 de state din zona ACP. Acordul Cotonou acoperă

o arie mai larga decât acordurile anterioare, încorporând atât dimensiunea economică cât şi

dimensiunea politică a cooperării pentru dezvoltare. Acordul acoperă o perioadă de 20 de ani,

până în 2020, şi include o clauză care prevede obligaţia revizuirii acestuia la fiecare cinci ani.

În prezent, prevederile sale sunt aplicate conform revizuirii care a avut loc în 2010, accentul

fiind pus pe probleme actuale precum integrarea regională, securitatea, schimbările climatice

etc. 15 Politica de cooperare pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan, Bucuresti 2012

9

După căderea Cortinei de fier şi a Zidului Berlinului (1989), UE a finanţat programe de

cooperare pentru dezvoltare atât în fostele ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est

(Phare) cât şi din fosta URSS (TACIS). Programul TACIS (Technical Assistance to the

Commonwealth of Independent States) a fost lansat în anul 1991 cu scopul de a oferi

asistenţă tehnică în procesul economic şi politic al tranziţiei unui număr de 12 ţări din Europa

de Est şi Asia Centrală (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan,

Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan).

Relaţiile UE cu ţările din bazinul Mediteranei s-au derulat în perioada 1976-1990 în

cadrul Politicii Mediteraneene Globale (Global Mediteranean Policy) care includea

reglementări specifice privind comerţul bilateral, accesul liber pe piaţa internă a UE în cazul

produselor manufacturate etc. După anul 1990, relaţiile între cele două zone geografice au

fost acoperite de o nouă strategie, o Politică Mediteraneană Reînnoită (Renovated

Mediterranean Policy). În 1995, se înregistrează un moment de cotitură în evoluţia acestor

relaţii. În cadrul conferinţei de la Barcelona (noiembrie 1995), pentru prima dată în istoria

UE, 15 state membre şi 12 ţări din vestul şi sudul Mediteranei (Algeria, Tunisia, Maroc,

Egipt, Israel, Iordania, Autoritatea Palestiniană, Liban, Siria, Turcia, Cipru şi Malta) cad de

acord asupra Parteneriatului Euro- mediteranean (MEDA Program), bazat pe Declaraţia de la

Barcelona, care stabilea realizarea unei zone de liber schimb până în anul 2010.

După extinderea din 2004/2007, UE a lansat o nouă politică, Politica Europeană de

Vecinătate, menită să acopere atât latura estică, cât şi sudică, mediteraneană. Începând cu

2007, instrumentul financiar specific acestei politici, Instrumentul European de Vecinătate

şi Parteneriat (European Neighbourhood and Partnership Instrument - ENPI), a înlocuit atât

programele MEDA cât şi TACIS.

Relaţiile UE cu ţări din America Latină includ atât dialogul la nivel bi-regional cât

şi specializat cu regiuni specifice (Mercosur, Pactul Andin, etc.) sau ţări faţă de care există

acorduri de asociere (de pildă, Mexic, Chile).

Cooperarea pentru dezvoltare a devenit în mod formal o componentă a domeniilor de

intervenţie ale UE începând cu Tratatul de la Maastricht (1993), prevederile fiind preluate

apoi de Amsterdam (1999) şi Nisa (2003). Astfel, Tratatul de la Maastricht (1992/1993)

are meritul de a fi integrat formal cooperarea în vederea dezvoltării în textul articolelor

Tratatului Uniunii Europene (un nou titlu XVII, „Cooperarea pentru dezvoltare"). Politica

Comunităţii în domeniul cooperării pentru dezvoltare „este complementară celor ale statelor

10

membre"16, atât Comisia Europeană cât şi statele membre împart competenţe şi

responsabilităţi în atingerea obiectivelor comune (articolul 130 U TFUE). Cu toate acestea,

Tratatul rămâne însă destul de vag în privinţa modului în care statele membre şi Comisia

Europeană se vor susţine reciproc în atingerea obiectivelor comune, ceea ce nu s-a

întâmplat în cazul altor politici comune (precum politica comercială, de pildă)17.

În anul 1996 se lansează dialogul interinstituţional pe tema „Conectarea ajutorului,

reabilitării şi dezvoltării" (Linking Relief, Rehabilitation and Development), menit să

stabilească o strategie continuă şi complexă de adresare a crizelor umanitare şi a ajutorului pe

dezvoltare, pe de o parte, şi între acţiunile Comisiei şi cele ale statelor membre, pe de altă

parte18. Situaţia va fi parţial remediată în anul 2000, prin adoptarea, de către Comisia

Europeană şi Consiliu, a „European Community's Development Policy", un document

important prin faptul că definea un cadru specific pentru acţiunile Comisiei în domeniul

strategiilor şi programelor de dezvoltare. În anul 2001, Comisia realizează o evaluare a

măsurilor destinate să acopere vidul care există între ajutorul de urgenţă şi ajutorul pentru

dezvoltare15, iar în decembrie 2005, cele trei principale instituţii ale UE, Consiliul de

Miniştri, Comisia Europeană şi Parlamentul European cad de acord asupra a ceea ce va fi

cunoscut sub numele de „Consensul european privind dezvoltarea" (European Consensus on

Development) Acest document, pentru prima dată în 50 de ani de cooperare, defineşte

principiile comune pe baza cărora UE şi statele membre vor implementa propriile politici de

dezvoltare în spiritul complementarităţii16.

Anul 2000 marchează şi angajarea UE în promovarea Obiectivelor de Dezvoltare ale

Mileniului (ODM) odată cu participarea la summit-ul pe această temă. Scopul acestui proiect

este de a reduce definitiv sărăcia extremă în plan global, fiind stabilite în acest sens opt

obiective: eradicarea sărăciei şi a foametei în lume, accesul universal la ciclul primar de

învăţământ, promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor, reducerea mortalităţii

infantile, îmbunătățirea sănătăţii materne, combaterea HIV/ SIDA şi a tuberculozei,

asigurarea durabilităţii mediului şi crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare19 În anul

2009 Tratatul de la Lisabona confirmă şi întăreşte angajamentul UE de a contribui la 16 Tratatul Uniunii Europene, Introducere, selecţie şi traducere Theodor Tudoroiu, Editura Lucretius, Bucureşti, 1997, p. 13217 Overseas Development Institute Briefing Paper, Number 2, April 1995, EU aid post-Maastricht: Fifteen into One?

18

19 Site-ul oficial al Uniunii Europene: http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/r12533_en.htm (ultimul update 19.02.2009; ultima accesare 25.04.2011

11

eradicarea sărăciei, obiectiv considerat prioritar în cazul politicii UE de dezvoltare. Ca

element de noutate, eradicarea sărăciei devine unul din obiectivele Serviciului European de

Acţiune Externă. Această nouă structură va coordona toate acţiunile externe ale Uniunii,

inclusiv politicile de ajutor umanitar şi dezvoltare. De asemenea, Tratatul creează şi Corpul

European Voluntar de Ajutor Umanitar.

1.3. Procesul decizional în cazul politicii UE

de cooperare pentru dezvoltare şi ajutor umanitar

Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi

în nenumărate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu. Această

schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice

Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE).

Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Toate acţiunile pe care le

întreprinde se bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun

acord, în mod voluntar şi democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere

juridic şi stabilesc obiectivele UE în domeniile sale de activitate.

Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), procesul

decizional în cazul acestei politici era diferit, în funcţie de pilonul vizat:

În cadrul primului pilon, dominante erau procedura de codecizie şi votul cu majoritate

calificată (în interiorul Consiliului). Codecizia însemna faptul că cei doi co-legislatori,

Consiliul şi Parlamentul European, aveau forţă egală, niciuna din instituţii neputând adopta

legislaţia fără acordul celeilalte părţi.

În cadrul pilonului al doilea, specific Politicii Externe si de Securitate Comune,

deciziile erau adoptate prin procedură interguvernamentală, în cadrul căreia atât Comisia cât

şi Parlamentul European jucau un rol redus. În cadrul PESC, Consiliul adopta poziţii şi

acţiuni comune faţă de o terţă ţară, regiune, temă. Acest pilon a fost cel care a avut un impact

direct asupra politicii UE de dezvoltare. 20

Pilonul al treilea, cel al cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, era, de

asemenea, subiect al procedurii de decizie interguvernamentală, în cadrul Consiliului, Odată

20 Politica de cooperare pentru dezvoltare şi Politica de ajutor umanitar, Prof. univ. dr. Gabriela Drăgan, Bucuresti 2012

12

cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, structura pe trei piloni a dispărut,

procedura legislativă ordinară (asemănătoare vechii codecizii) fiind extinsă şi celor mai multe

aspecte specifice celui de al treilea pilon. Din perspectivă bugetară, o modificare importantă

este reprezentată de renunţarea la distincţia făcută între cheltuielile obligatorii şi neobligatorii.

O astfel de departajare a cheltuielilor, împiedica PE să se pronunţe asupra unor cheltuieli

precum cele specifice fondurilor structurale sau politicii agricole. Prin TL, PE este pus pe o

poziţie de egalitate cu Consiliul UE şi în privinţa puterii de decizie bugetare. Singura

excepţie care se menţine priveşte cheltuielile specifice politicii externe şi de apărare, precum

şi cele privind Fondul de Dezvoltare European. În cazul domeniului comercial, rolul PE a

crescut, de la un simplu rol consultativ la actor cu forţe egale în cadrul procedurii legislative

ordinare, alături de Consiliu.21

21 Parlamentul European: http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7253_ro.htm, ultima accesare la 19.04.2011.

13

CAPITOLUL 2 – ACTORII CHEIE IN CADRUL POLITICII UE DE

COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE

2.1.Institutiile U.E.

Organizarea instituţională a politicii UE de cooperare pentru dezvoltare aduce alături

un număr important de actori, alături de instituţiile UE jucând un rol important statele

membre, organizaţiile internaţionale şi actorii non-statali.

Tratatul de la Lisabona menţionează faptul că „În domeniile cooperării pentru

dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni

şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca

efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă." (Art.4,

alineatul 4, TFUE).

Pentru a consolida eficacitatea ajutorului UE, este indispensabilă o mai bună divizare a

activităţii între CE şi statele membre. Ceea ce este de dorit este ca Uniunea să-şi concentreze

activitatea în domeniile în care poate aduce cel mai mare aport: comerţ şi în integrarea

regională, mediu şi gestionarea resurselor naturale, infrastructuri; apă şi energie; dezvoltarea

rurală, agricultură şi siguranţă alimentară; guvernare, democraţie, drepturile omului şi

sprijin pentru reformele economice şi instituţionale; prevenirea conflictelor şi a fragilităţii

statelor; dezvoltarea umană, coeziune socială şi ocuparea forţei de muncă22

Comisia Europeană

Formula actualei Comisii Europene a fost aprobată de către PE la 10 februarie 2010.

În cadrul actualei configuraţii, un actor cheie în cazul politicii de dezvoltare este Andris

Piebalgs, Comisar pentru Dezvoltare (fost Comisar pentru Energie în cadrul Comisiei

anterioare). Un rol important îl joacă şi Vicepreşedintele Comisiei Europene şi Înaltul

Reprezentant al Uniunii pentru Politică Externă şi de Securitate, Catherin Ashton, care este, în

acelaşi timp, şi şefa noului Serviciu European de Acţiune Externă.

În cadrul Comisiei însă, mai există şi alte poziţii de comisari implicaţi în politica de

dezvoltare, precum:

- Comisarul pentru cooperare Internaţională, Ajutor Umanitar şi Răspuns în cazul

Crizelor, Kristalina Georgieva, care conduce Departamentul Ajutor Umanitar, cunoscut drept

22 Parlamentul European: http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7253_ro.htm, ultima accesare la 19.04.2011

14

DG ECHO;

Comisarul pentru Extindere şi Politica de Vecinătate, Stefan Fule, responsabil de DG

Enlargement Comisarul pentru Comerţ, Karel de Gucht, care este şi responsabilul lui DG

Trade.

Comisar pentru Relaţii Externe iar DG External Relations a încetat să mai existe odată

cu momentul în care SEAE a devenit operaţional. De asemenea, cele două foste direcţii, DG

Development şi DG EuropeAid formează acum DG Development and Cooperation -

EuropeAid (DEVCO), aflată sub coordonarea comisarului pentru Dezvoltare, A.Piebalgs.

Noua structură urmăreşte întărirea coerenţei politicii pentru dezvoltare (avem acum de a face

cu un singur punct de contact pentru toţi cei interesaţi, fie ei din interiorul sau exteriorul UE)

şi numără printre atribuţii definirea viitoarei politici pentru dezvoltare, pornind de la Cartea

Verde a politicii de dezvoltare şi provocările existente în plan internaţional.

În cadrul Comisiei Europene, pentru a asigura coerenţa politicilor, deciziile se iau în

mod colegial, ceea ce înseamnă că toţi comisarii, inclusiv cel pentru Dezvoltare, sau cel

pentru Mediu, au un cuvânt de spus.

Consiliul

Consiliul European este compus din şefii de state şi guverne, preşedintele Consiliului

European şi Preşedintele Comisiei Europene şi se întruneşte de cel puţin patru ori pe an

pentru a oferi orientări politice în cazul unor teme strategice, precum şi orientări generale

privind dezvoltarea durabilă a UE. Începând cu 1 decembrie 2009, Consiliul are şi un

preşedinte permamnet, ales pentru doi ani şi jumătate, cu posibilitatea prelungirii o singură

dată30. Actualul Preşedinte al Consiliului European, Herman van Rompuy, este şi cel care

este însărcinat să reprezinte UE în cazul temelor specifice PESC, fără însă a aduce atingere

prerogativelor Înaltului Reprezentant.

Consiliul UE, pe de altă parte, este un alt actor cheie, deoarece are competenţe

legislative alături de PE asupra bugetului şi instrumentarului specific ajutorului extern

acordat de UE. Deciziile in cadrul votului cu majoritate calificata se vor lua în conformitate

cu TL după 1 noiembrie 2014, când sistemul „dublei-majorităţi" va fi aplicat (55% din statele

membre, care trebuie să reprezinte 65% din populaţia UE). Pană atunci continuă să funcţioneze

sistemul „triplei majorităţi" (cel puţin 255 din 345 de voturi, 14 din 27 de state şi 62% din

populaţia UE).

Deoarece Tratatul nu a oferit foarte multe informaţii în legătură cu modul de

15

funcţionare al SEAE, paşi importanţi au fost făcuţi în anul 201032, când, urmare a unei

propuneri venite din partea Înaltului Reprezentant din martie 2010, CAG adoptă în iulie 2010

o decizie privind organizarea şi funcţionarea SEAE33. În acest document se menţionează faptul

că SEAE va „promova îndeplinirea obiectivelor incluse în European Consensus on

Development şi European Consensus on Humanitarian Aid" (preambul, par.4). Pentru

aceasta va oferi asistenţă Înaltului Reprezentant dar şi Preşedintelui Consiliului European,

preşedintelui Comisiei şi Comisiei, în exerciţiul funcţiunii în domeniul relaţiilor externe.

Rămân însă de evaluat efectele dublei coordonări

realizate de Înaltul Reprezentant şi SEAE şi Comisarul pentru Dezvoltare, aşa cum,

şi relaţia dintre Preşedintele Van Rompuy şi IR/VP Asthon în domeniul relaţiilor externe ale

Uniunii.

Parlamentul European

PE este instituţia aleasă direct de cetăţenii europeni.

În prezent numără 751 de membri, aleşi în urma scrutinului din iunie 2009 pentru o

perioadă de cinci ani. Membrii PE sunt grupaţi în şapte grupuri parlamentare şi un număr mic

de membri neafiliaţi. În cadrul PE există 20 de comitete care reunesc parlamentari din diferite

grupuri politice, relevante pentru Politica de dezvoltare a UE fiind comitetul de Dezvoltare şi

Comitetul de Mediu, Sănătate Publică şi Siguranţă Alimentară.

După intrarea în vigoare a TL, PE a dobândit dreptul de a se pronunţa în toate

cheltuielile legate de bugetul UE, inclusiv cele privind politica agricolă şi fondurile

structurale, care erau anterior aprobate numai de către statele membre, în cadrul Consiliului.

De asemenea, PE se pronunţă acum şi asupra instrumentelor financiare externe ale UE,

inclusiv asupra celor privind cooperarea pentru dezvoltare, rolul său fiind unul foarte

important în pregătirea legislaţiei pentru perioada 2014-2020.

Asupra Fondului European de Dezvoltare, PE nu are o influenţă efectivă deoarece acest

fond este încă separat de bugetul UE. În ciuda faptului că prezenţa acestui „deficit democratic" a

fost intens criticată de membrii PE şi alţii, el a continuat să rămână în afara bugetului.

Alte metode la dispoziţia PE pentru a influenţa

procesul decizional sunt rezoluţiile, rapoartele, întrebările adresate Comisiei în scris

sau faţă în faţă, organizarea de audieri, menţinerea de contacte cu parlamentari din ţări non-

UE (de pildă, în cadrul Adunării parlamentare reunite UE-ACP sau Adunarea parlamentară

Euro-mediteraneană).

16

2.2.Principiile si obiectivele

Tratatul de la Lisabona a reformulat obiectivele generale ale acţiunilor externe ale

UE şi pe cele ale politicii de cooperare pentru dezvoltare.

Titlul V, Cap. I, Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii, Art.21, TUE

(1) Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au inspirat

crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenţionează să le promoveze în lumea

întreagă: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi

libertăţilor fundamentale, respectarea demnităţii umane, principiile egalităţii şi solidarităţii,

precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului

internaţional.

(2) Uniunea defineşte şi desfăşoară politici comune

şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate

domeniile

relaţiilor internaţionale, în scopul:

•Apărării valorilor, intereselor fundamentale, securităţii, independenţei şi integrităţii

sale;

•Consolidării şi sprijinirii democraţiei, statului de drept, a drepturilor omului şi a

principiilor

dreptului internaţional;

•Menţinerea păcii, prevenirii conflictelor şi consolidării securităţii internaţionale,

în conformitate cu scopurile şi principiile cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cu

principiile Actului final de la Helsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele

privind frontierele externe;

•Promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social şi de mediu a ţărilor în curs

de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

•Încurajării integrării tuturor ţărilor în economia mondială.

Titlul III, Cap.I, Cooperarea pentru dezvoltare, Art.208, TFUE

(1) Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară cu

respectarea principiilor şi obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru

dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se susţin reciproc.

17

Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi, în cele

din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru

dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.

(2) Uniunea şi statele membre îşi respectă angajamentele şi ţin seama de obiectivele

pe care le- au acceptat în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al altor organizaţii

internaţionale competente.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului

(ODM)

Cu ocazia Summitului Mileniului din anul 2000, comunitatea internaţională a adoptat

Declaraţia Mileniului, angajându-se într-un proiect mondial destinat reducerii energice a

sărăciei extreme în diversele sale dimensiuni.

Asociate Declaraţiei Mileniului, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM)

sunt următoarele:

- reducerea sărăciei şi a foametei în lume;

- asigurarea unei educaţii primare pentru

- toţi;

- promovarea egalităţii sexelor;

- reducerea mortalităţii la copii;

- îmbunătăţirea sănătăţii materne

- asigurarea unui mediu înconjurător

durabil;

- participarea la un parteneriat mondial pentru dezvoltare.

Deşi Uniunea Europeană (UE) s-a angajat să contribuie la accelerarea

îndeplinirii   Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului   (ODM) până în 2015, astfel încât să

atingă 0,7  % din venitul său naţional brut (VNB) până în 2015, rezultatele înregistrate până

în prezent demonstrează însă că ţintele sunt încă departe de a fi atinse.

Pentru a intensifica îndeplinirea angajamentelor asumate, Comisia propune:

•stabilirea unor planuri de acţiune anuale pentru a optimiza punerea în aplicare a AOD;

•consolidarea mecanismului de responsabilizare al UE, pe baza unei evaluări a AOD;

•elaborarea unor legi naţionale care să stabilească obiectivele în materie de AOD.

18

Pentru a accelera realizarea ODM, Comisia face apel şi la ceilalţi donatori

internaţionali pentru a-şi mări contribuţiile şi propune:

•vizarea cu prioritate a ţărilor şi populaţiilor care înregistrează cele mai mari

întârzieri, inclusiv ţările aflate în situaţii de fragilitate şi ţările cel mai puţin dezvoltate (LDC);

2.3.Instrumentele financiare si administrarea lor

Implementarea politicii UE pentru dezvoltare se realizează prin intermediul unei

game largi de instrumente financiare. Numărul acestora s-a redus substanţial în actualul

cadru financiar 2007-2013, de la 35 la 10. Finanţarea cooperării pentru dezvoltare se face

prin fondurile aprobate din bugetul general al UE, cu excepţia Fondului European pentru

Dezvoltare (FED), care este finanţat prin contribuţiile fiecărui stat membru (are caracter

extrabugetar). Majoritatea programelor se derulează sub formă de granturi, capital de risc,

împrumuturi către sectorul privat, finanţarea fiind oferită de către UE în conformitate cu

diversele instrumente financiare accesate (pe regiuni sau pe domenii).

Instrumentele financiare de sprijin a politicii UE pentru dezvoltare se bazează pe

dialog şi negociere cu statele partenere. Implementarea acestor instrumente porneşte de la

documentul strategic realizat de către Comisie, document care trece în revistă nevoile şi

realizările statelor şi regiunilor respective şi stabileşte domeniile prioritare de intervenţie.

Anual sunt adoptate programe de acţiune care includ obiective specifice, domenii de

intervenţie, rezultate aşteptate şi sumele alocate.

1. Instrumente financiare geografice

Implementarea acestor programe este realizată de către Comisa Europeană -

Directoratul General Development and Cooperation (EuropeAid). Acesta coordonează

implementarea programelor de dezvoltare pentru următoarele regiuni: Africa, Caraibe,

Pacific (grupul ACP), Asia şi Asia Centrală, America Latină, regiunea Golfului, vecinătatea

UE şi Rusia. Pentru regiunea ACP programele de ajutor pentru dezvoltare s-au concentrat,

în special după anul 2000, pe ajutor pentru comerţ şi economie, în general, dar şi pe

programe de menţinere a păcii. Pentru regiunea Americii Latine, programele vizează buna

guvernanţă şi dezvoltarea economică durabilă, iar pentru regiunea Golfului în special

siguranţa nucleară şi exploatarea durabilă a resurselor. În politica de vecinătate, UE are un

interes ridicat de a securiza regiunea, finanţând programe de schimb tehnologic, bună

19

guvernanţă şi armonizare legislativă, regiunea fiind din acest motiv privilegiată, raportat la

celelalte regiuni.

Astfel, în urma adoptării Perspectivelor Financiare pentru 2007-2013, Fondul

European pentru Dezvoltare (FED) şi Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare (ICD)

au devenit principalele instrumente ale politicii pentru dezvoltare44. Alături de Instrumentul

European pentru Vecinătate şi Parteneriat, acestea reprezintă instrumentele financiare

globale sau geografice ale politicii pentru dezvoltare.

Fondul European pentru Dezvoltare (FED) a fost creat în 1958 prin Tratatul de la

Roma. Are un caracter extrabugetar, fiind finanţat prin contribuţii ad-hoc ale statelor

membre, pe bază voluntară (deciziile fiind luate în Consiliu)45. Implementarea FED este

coordonată de către Comisia Europeană prin EuropeAid46). FED acoperă perioade de câte 5

ani şi vizează statele ACP (Africa, Caraibe, Pacific) şi ţările şi teritoriile de peste mări. Prin

intermediul FED sunt finanţate programe pentru dezvoltare economică, socială şi umană,

cooperare şi integrarea regională.

Chiar dacă statele membre au propriile politici de dezvoltare şi ajutor, ele trebuie să

acţioneze astfel încât să asigure complementaritatea faţă de politica UE de cooperare pentru

dezvoltare.

Fiecare FED este încheiat pentru o perioadă de aproximativ cinci ani. De la

încheierea primei convenţii de parteneriat în 1964, ciclurile FED

urmează, în general, ciclurile acordurilor/ convenţiilor de parteneriat.

•Primul FED: 1959-1964

•Al doilea FED: 1964-1970 (Convenţia de la Yaoundé I)

•Al treilea FED: 1970-1975 (Convenţia de la Yaoundé II)

•Al patrulea FED: 1975-1980 (Convenţia de la Lomé I)

•Al cincilea FED: 1980-1985 (Convenţia de la Lomé II)

•Al şaselea FED: 1985-1990 (Convenţia de la Lomé III)

•Al şaptelea FED: 1990-1995 (Convenţia de la Lomé IV)

•Al optulea FED: 1995-2000 (Convenţia de la Lomé IV şi revizuirea sa IV bis)

•Al nouălea FED: 2000-2007 (Acordul de la Cotonou)

•Al zecelea FED: 2008-2013 (Acordul de la Cotonou revizuit)23

23 Sursa: Fondul european de dezvoltare, http://europa

eu/legislation_summaries/development/overseas_ countries_territories/r12102_ro.htm

20

Iniţial, cadrul legal de acordare a ajutorului pentru dezvoltare viza 18 din fostele

colonii ACP, inclusiv teritorii de peste mări (Cotonou,

2000). Printre instrumentele importante de implementare a politicii pe dezvoltare,

incluse în FED, se evidenţiază instrumentul STABEX, menit să stabilizeze exporturile

agricole ale statelor ACP dar şi instrumentul SYSMIN, creat cu acelaşi scop însă pentru

industria minerală specifică acestor state. După decenii de experimentare, acordul Cotonou a

eliminat aceste două instrumente,48care nu au reuşit să genereze rezultate durabile . În plus,

prin FED se acordă tratament preferenţial statelor ACP, în materie de ajutor pentru

dezvoltare şi schimburi economice, politică revizuită în 2000 în urma acordului Cotonou,

pentru a se conforma standardelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Pentru perioada de

programare financiară care va începe după 2013, statele membre vor trebui să decidă dacă

Acordul de parteneriat Cotonou va continua să fie finanţat separat de bugetul UE şi, astfel, al

XI-lea FED va continua să fie finanţat prin contribuţiile voluntare ale statelor membre sau

dacă va fi integrat în bugetul UE Cadrul legal este rep49ezentat de Regulamentul r

Consiliului nr.215/2008 . Prezentul FED, al zecelea, proiectat pentru perioada 2008-

2013, are un buget de 22,682 milioane de euro, 2% din bugetul total fiind alocat cheltuielilor

administrative ale Comisiei. Cele mai importante zece ţări contribuitoare sunt: Germania

(21%), Franţa (20%), Regatul Unit (15%), Italia (13%), Spania (8%), Ţările de Jos (5%),

Belgia (4%), Suedia (3%), Danemarca (2%), Austria (2%)50.

Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare

(IDC) a fost lansat în 2007 cu scopul de a eficientiza ajutorul umanitar acordat de

Uniune, prin concentrarea numărului de ins51rumente geografice şi tematice dezvoltate în

timp . IDC acoperă trei categorii de programe: geografice, tematice, precum şi programe

pentru statele ACP semnatare ale Protocolului Zahărului. În vreme ce componenta geografică

finanţează programe din America Latină, Asia, zona Golfului, Africa de Sud, cea tematică este

deschisă tuturor ţărilor în curs de dezvoltare (inclusiv celor acoperite de IEVP şi FED).

Bugetul alocat pentru perioada 2007-2013 este de circa 16,9 mld euro (60% pentru

programele geografice, 33% pentru cele tematice şi 7% pentru ţările ACP acoperite de

Protocolul Zahărului).

Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat

(IEVP) susţine financiar Politica Europeană de Vecinătate începând cu anul 2007.

Înlocuieşte fostele programe TACIS şi MEDA52, iar programele finanţate vizează tranziţia

spre democraţie şi piaţă liberă, conform logicii dezvoltării durabile şi Obiectivelor de

21

Dezvoltare ale Mileniului. Cu un buget total de 11,2 miliarde de Euro pentru 2007- 2013,

instrumentul vizează stabilirea unui dialog între statele UE şi statele beneficiare, dialogul

intersectorial acoperind domenii vaste, inclusiv reforme de armonizare legislativă. IEVP

pune accentul pe cooperarea şi proiectele transnaţionale, punând la dispoziţie instrumentele

Twinning, pentru cooperarea în sectoarele publice, şi TAIEX, Asistenţă Tehnică şi Schimb

de Informaţii (supervizat de EuropeAid şi DG Extindere), pentru cooperarea politică şi

economică. Din efortul general de eficientizare a finanţărilor, s-a introdus şi Facilitatea

pentru Guvernanţă, oferind resurse suplimentare statelor care au aplicat cu succes şi doresc

să aprofundeze reforme în domeniul bunei guvernanţe.

2. Instrumente financiare tematice

Instrumentele tematice acoperă diferite domenii specifice, de la democraţie şi

drepturile omului, la azil, migraţie, siguranţă alimentară, etc.:

Instrumentul European pentru Democraţie şi Drepturile Omului (1104 miliarde de

Euro, 2007-2013): se caracterizează prin flexibilitate foarte ridicată şi poate finanţa programe

chiar şi în lipsa acordului guvernului sau autorităţilor din ţările beneficiare, fiind considerat

din acest motiv ca fiind un instrument foarte puternic de promovare a drepturilor omului,

stabilind parteneriate cu agenţii ONU, ONG-uri sau direct cu grupuri militante pentru

drepturile omului.

Instrumentul de Cooperare pentru Siguranţa Nucleară (524 miliarde de Euro pentru

2007- 2013): centrat iniţial pe Rusia, Ucraina, Armenia, Kazahstan (2007-2009), dar cu

extindere globală, vizează programe legate de reziduurile nucleare, traficul cu agenţi nucleari,

biologici şi chimici, restaurarea siturilor nucleare, pregătirea situaţiilor de urgenţă şi orice

al54 program tpertinent privind siguranţa nucleară .

- Facilitatea Europeană pentru Alimente (EU Food Facility) (1 miliard de

euro, 2007-2013): disponibil din decembrie 2008 către 50 de ţări prioritare din Africa,

Asia, America Latină, regiunea Golfului, este un instrument de răspuns rapid, făcând

legătura între ajutorul umanitar şi ajutorul pentru dezvoltare pe termen mediu şi lung; este

orientat spre creşterea, stabilizarea şi îmbunătăţirea producţiei agricole şi stabilizarea

preţurilor alimentelor, folosind o strategie regionala şi transnaţională de armonizare

economica.

- Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare a (ICD) este unul dintre

instrumentele globale cele mai importante. Introducerea sa avea scopul de a simplifica

ajutorul pentru dezvoltare acordat, reformând şi o serie de instrumente tematice. În

22

prezent, se subdivide în următoarele instrumente tematice:

- ICD Mediu şi managementul sustenabil

- al resurselor naturale, incluzând resurse

energetice;

- ICD Actori non-statali şi autorităţi locale în

dezvoltare;

- ICD Siguranţa alimentară;

- ICD Migraţie şi azil;

23

CAPITOLUL 3 – STUDIU DE CAZ

RAPORT PRIVIND PERFORMANTELE ROMANIEI CA STAT DONATOR DE ASISTENTA PENTRU

DEZVOLTARE

AidWatch, unul dintre cele mai importante grupuri de lucru ale CONCORD,

reprezinta reteaua pan-europeana constituita din organizatii neguvernamentale ce are drept

misiune monitorizarea si realizarea de actiuni de advocacy pe tema alocarii asistentei pentru

dezvoltare (Official  Development Assistance – ODA) de catre toate statele membre UE.

Raportul  European  AidWatch  de  anul  acesta  subliniaza  progresele   facute  de 

statele   membre   UE  in atingerea obiectivelor stabilite privitoare  la eradicarea saraciei

globale si atrage din nou atentia asupra consecintelor neasumarii angajamentelor.

Luxemburg,  Suedia, Danemarca,  Olanda, Marea Britanie, Malta, Belgia, Finlanda si

Irlanda sunt singurele tari care si-au atins tintele. La polul opus se afla Polonia, Slovacia,

Bulgaria si Romania,  aceasta din urma alocand doar 0.09% din Venitul National Brut (VNB),

in comparatie  cu Suedia a carei procentaj a ajuns la 1.02%.

Deadline-ul  pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului  urmeaza sa

expire in anul 2015. Romania,  desi  este  una  din  semnatarele  Declaratiei  Mileniului  (anul 

2000)  -  unica  agenda  globala  in domeniul dezvoltarii asupra careia exista un acord la cel

mai inalt nivel intre majoritatea statelor lumii, nu va reusi sa contribuie la eradicarea saraciei.

De ce este important  ca Romania sa isi mentina angajamentele?

Pentru  ca  politica  de  cooperare  pentru  dezvoltare  are  un  potential  inca 

neexplorat   de  a  raspunde principalelor prioritati de politica externa: consolidarea profilului

Romaniei in cadrul Uniunii Europene, dar si in alte zone (regiunea Marii Negre, etc…),

aprofundarea si eficientizarea parteneriatelor Romaniei, inregistrarea  de rezultate consolidate

in materie de diplomatie economica, o actiune pragmatica in planul securitatii globale si al

multilateralismului,   acordarea   atentiei   cuvenite   romanilor din  strainatate si promovarea

imaginii Romaniei la nivel international.

24

Criza economica nu mai poate fi o scuza, iar oamenii din tarile in curs de dezvoltare

raman in continuare cei mai afectati. Reducerile bugetare din sfera asistentei pentru dezvoltare

au devenit un trend general: 11 tari europene  si-au redus in anul 2011 bugetul, iar alte 9

planuiesc sa faca acest lucru si anul acesta.

14% din asistenta  oferita  de Uniunea  Europeana (aprox.  7.35 miliarde  euro) nu a

ajuns la tarile aflate in curs  de  dezvoltare, tarile  donatoare “umflandu-si”   ajutorul   oferit. 

In  anul  2011, Guvernele UE au contabilizat ca fiind asistenta  pentru dezvoltare  si

reducerea  datoriilor  (2.43 miliarde  euro), costurile cu refugiati (1.82 miliarde euro),

costurile cu studentii (1.61 miliarde euro).

 FOND - Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare  din Romania 

a sustinut si continua sa sustina o implicare cat mai consistenta si reala a Romaniei in politica

de cooperare pentru dezvoltare, considerand ca Romania poate fi cu adevarat un donator

valoros pentru tarile in curs de dezvoltare.

E plaseaza lupta impotriva saraciei in centrul obiectivelor pentru locuri de munca si

crestere economica.

Peste 80 de milioane de persoane din UE traiesc in continuare cu riscul saraciei si un

sfert dintre acesti cetateni sunt copii.

Criza economica a exacerbat aceasta situatie, expunand si mai mult grupurile

vulnerabile. Acum, cand Anul european impotriva saraciei si excluziunii sociale 2010 se

apropie de final, UE trebuie sa continue sa isi intensifice eforturile in acest domeniu esential

pe parcursul deceniului urmator. Aducerea grupurilor vulnerabile in centrul societatilor

noastre si al pietelor fortei de munca este esentiala pentru o crestere durabila si favorabila

incluziunii. Reducerea saraciei reprezinta un motor al acestei cresteri viitoare. La initiativa

Comisiei Europene, liderii UE au stabilit deja, pentru prima data, un obiectiv cuantificat

concret de reducere a saraciei si a excluziunii sociale cu cel putin 20 de milioane de persoane

pana in 2020. „Platforma europeana de combatere a saraciei si a excluziunii sociale” stabileste

modalitati de sprijinire a statelor membre in trecerea la o viteza superioara a combaterii

excluziunii sociale.

Tarile trebuie sa isi stabileasca acum propriile obiective nationale ambitioase si sa

raporteze progresele inregistrate in fiecare an. Comisia va sustine aceste eforturi prin

25

mobilizarea – printre altele – a unor politici precum protectia sociala, ocuparea fortei de

munca si educatia, precum si a finantarii UE. Ea va promova, de asemenea, noi parteneriate si

noi modalitati de combatere a saraciei prin inovare sociala pentru incercarea unor noi idei

politice.

Adresandu-se jurnalistilor la lansarea noii initiative emblematice privind saracia,

László Andor, comisarul UE pentru ocuparea fortei de munca, afaceri sociale si incluziune, a

declarat: „Combaterea saraciei este o necesitate economica. Prin milioanele de oameni care

traiesc in continuare la marginea societatii, risipim o mare parte a resurselor noastre umane.

Copiii, tinerii, migrantii, batranii si alte grupuri vulnerabile au nevoie de o atentie speciala.”

El a adaugat: „Sunt convins ca initiativa emblematica a platformei va contribui la indeplinirea

obiectivului la nivelul UE, actionand ca o rampa de lansare pentru solutii inovatoare si

eficiente din punct de vedere al costurilor in lupta impotriva excluziunii”.

Una dintre cele sapte initiative emblematice ale strategiei Europa 2020 a UE,

comunicarea privind Platforma europeana impotriva saraciei si excluziunii sociale stabileste

actiuni de stimulare a activitatii la toate nivelurile pentru a se atinge obiectivul principal al UE

de reducere a saraciei. Aceasta este complementara si strans legata de celelalte initiative

emblematice care se concentreaza pe cresterea ocuparii fortei de munca si imbunatatirea

educatiei si competentelor.

Comunicarea ia in considerare atat problemele prezente pe care le are Europa in

combaterea saraciei si excluziunii sociale, cat si natura schimbatoare a saraciei. In plus,

comunicarea identifica necesitatea generala a realizarii de actiuni anti-saracie pe intreg

spectrul politic precum: prevenirea transmiterii saraciei de la generatie la generatie si

combaterea saraciei copiilor; utilizarea ocuparii fortei de munca drept cale de iesire din

saracie prin strategii de incluziune activa si intetirea eforturilor de integrare sociala si

economica a grupurilor minoritare precum romii.

Statele membre trebuie sa preia initiativa in combaterea excluziunii sociale si a

saraciei. Ele isi vor detalia initiativele in rapoartele nationale privind strategia Europa 2020,

drept contributii la crearea de crestere economica si de locuri de munca. Comisia va evalua

aceste actiuni si va stabili bune practici.

Printre actiunile esentiale ale platformei se numara:

26

Promovarea inovarii in politica sociala. Incurajarea inovarii pentru gasirea de solutii

inteligente in Europa post-criza, mai ales in sensul unui sprijin social mai eficient si eficace.

Aceasta inseamna promovarea inovarii pe baza de probe in politica sociala prin utilizarea de

metode de incercare pe baza de probe si evaluarea schimbarilor de politici. De exemplu,

incercarea de diferite modalitati de distributie sau gestionare a beneficiilor existente pentru

grupuri specifice.

La nivel UE. Utilizarea la maximum a tuturor fondurilor UE, mai ales Fondul social

european, pentru sprijinirea obiectivelor de incluziune sociala si propunerea ca politica sociala

sa devina o prioritate pentru viitoarele finantari ale UE. Noul instrument de microfinantare va

deveni functional la inceputul anului 2011 si are drept obiectiv sprijinirea grupurilor

vulnerabile pentru a obtine acces la imprumuturi pentru infiintarea propriilor intreprinderi.

Eficientizarea si imbunatatirea reactivitatii protectiei sociale si serviciilor la noile

necesitati sociale. Comisia va publica, in 2011, o carte alba pentru abordarea securitatii,

adecvarii si viabilitatii pensiilor. De asemenea, se planifica actiuni legate de calitatea

serviciilor sociale, de inegalitatile in ceea ce priveste sanatatea si de excluziunea de la

locuinta, iar 2012 va fi Anul european al imbatranirii active.

Atragerea unei game mult mai extinse de parteneri in lupta impotriva

excluziunii. Comisia va prezenta orientari voluntare privind implicarea partilor interesate in

definirea, conceperea si realizarea de actiuni de reducere a saraciei care sa aiba loc la nivel

national, regional si local.

RAPORT PE ANUL 2012

MAE si FOND au semnat un Protocol de Cooperare

29 martie 2013, Bucuresti

Evenimentul a avut loc in cadrul Adunarii Generale FOND ce s-a desfasurat in

Bucuresti, in perioada 28-29 martie a.c. La intalnire au luat parte Ovidiu Dranga - secretar

27

de stat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Olivia Baciu - Presedinte FOND,

alaturi de membrii Federatiei.

Obiectivul acestui Protocol consta in intensificarea dialogului, cooperarii si a

sprijinului reciproc intre cele doua institutii, in ceea ce priveste implementarea politicii de

cooperare pentru dezvoltare.

Documentul este rezultatul bunei colaborari intre MAE si FOND in domeniul

asistentei oficiale pentru dezvoltare, formalizand astfel o etapa importanta in viitorul acestei

politici la nivel national.

Pentru anul 2013, ariile prioritare ale cooperarii intre cei doi actori sunt: realizarea

unei noi strategii in domeniul cooperarii pentru dezvoltare, crearea si implementarea

Strategiei de Comunicare, Educatie si Constientizare Publica in domeniu, precum si

implementarea Planului Anual de Actiune pentru acordarea de asistenta pentru dezvoltare din

bugetul MAE.

FOND a lansat prima runda pilot a Fondului de Mobilitate pentru Experti din

Romania si Republica Moldova

15 martie 2013, Chisinau

Federatia ONG pentru Dezvoltare - FOND in parteneriat cu Ministerul roman al

Afacerilor Externe - MAE a lansat etapa pilot a Fondului de Mobilitate pentru Experti

Romania - Republica Moldova. Aceasta este sustinuta financiar de catre MAE din bugetul

de asistenta pentru dezvoltare si isi propune sa faciliteze mobilitatea expertilor din sectorul

neguvernamental din cele doua tari si transferul de expertiza transfrontaliera.

La evenimentul de lansare au luat parte: E.S Marius Lazurca - Ambasadorul

Romaniei in Republica Moldova, Dl. Andrei Popov - Viceministru al Afacrilor Externe

28

si Integrarii Europene, Republica Moldova, alaturi de reprezentanti ai societatii civile si

mass-media.

Prima runda pilot este lansata pentru perioada 15 martie - 15 iunie 2013 si este

deschisa pentru expertii din Romania si Republica Moldova (inclusiv din regiunea

transnistreana).

Vor fi sustinute actiuni care raspund prioritatilor strategice ale Romaniei in materie de

asistenta pentru dezvoltare - activitati din sfera tranzitiei spre democratie si reconstuctia

statului, guvernanta democratica, reforma administrativa, sprijin pentru societatea civila,

mass-media, rezolvarea conflictelor, mediu, educatie, sanatate.

Fondul de Mobilitate reprezinta o actiune de follow-up a celei de-a doua editii a

Forumului ONG Romania - Republica Moldova (mai 2011) cand a fost evidentiata nevoia

crearii acestuia pentru a sprijini transferul de cunostinte si expertiza intre reprezentanti ai

societatii civile din cele doua tari.

Descrierea Fondului de Mobilitate

Regulile de finantare

Formular aplicatie

Formular rambursare

FOND a lansat primul Raport National AidWatch

29

Performantele Romaniei ca Stat Donator de Asistenta Oficiala pentru Dezvoltare

17 octombrie 2012

De Ziua Internationala pentru Eradicarea Saraciei Extreme, FOND a lansat

primul raport national AidWatch, dedicat asistentei oficiale pentru dezvoltare (AOD)

alocata de Romaniei.

Este pentru prima data cand este elaborat un astfel de instrument ce pune accent atat pe

progresul AOD in Romania, precum si pe provocarile intampinate in cei 5 ani de stat donator

(privitoare la legislatie, mecanisme de finantare, transparenta si sustinerea acordata

organizatiilor societatii civile).

Raportul National AidWatch reprezinta o descriere detaliată a celor 5 ani de asistenta

oficiala pentru dezvoltare in Romania si reflecta contextul si principalele schimbari ale

politicii de cooperare pentru dezvoltare. O atentie aparte este acordata Republicii Moldova,

unul din principalele state partenere ale Romaniei in aceasta politica.

Raportul este realizat de FOND, impreuna cu un consultant din Republica Moldova,

cu sprijnul financiar CONCORD.

La evenimentul de lansare au luat parte reprezentanti ai organizatiilor

neguvernamentale, mass-media, autoritati locale, mediul academic.

Intregul raport este disponibil aici.

30

MAE a lansat Raport national privind asistenta oficiala pentru dezvoltare

acordata de Romania in anul 2011, septembrie 2012

Documentul descrie si analizeaza modul de implementare a politicii de cooperare

internationala pentru dezvoltare a României în anul 2011, conform raportarii realizate de

Ministerul Afacerilor Externe, în baza informatiilor primite de la ministerele de linie cu

activitate în domeniu.

În 2011, principalele obiective ale asistentei oficiale pentru dezvoltare a României au

vizat promovarea unei abordari coerente a politicii nationale de cooperare pentru dezvoltare si

consolidarea rolului de donator vizibil si previzibil al României, conform documentelor

strategice si programatice în domeniu precum si ȋn conformitate cu evolutiile si angajamentele

asumate la nivel european si international.

Principalul beneficiar de asistenta pentru dezvoltare din partea României a fost

Republica Moldova, fondurile directionate catre acest stat însumând 17.858.528 RON,

respectiv 64% din totalul asistentei bilaterale oferita de România statelor partenere, principala

pondere în acest sens reprezentând-o bursele oferite de Ministerul Educatiei, Cercetarii,

Tineretului si Sportului. Conform acestui raport, principalele domenii în care România a

acordat în 2011 asistenta bilaterala pentru dezvoltare se refera la (1) educatie si formare

profesionala, (2) democratie, drepturile omului si întarirea pacii si (3) sanatate.

Documentul poate fi descarcat de aici.

FOND lansează cea de-a cincea ediţie a Forumului ONG de la Marea Neagră 24-

25 octombrie, Bucureşti

Înscrierile sunt deschise până pe data de 10 septembrie 2012

Pentru al cincilea an consecutiv, organizaţiile din bazinul Mării Negre se vor reuni

pentru a dezbate tematici actuale pentru regiune.

Evenimentul este organizat de Federaţia ONG pentru Dezvoltare din România –

FOND, cu sprijinul Ministerului român al Afacerilor Externe şi al Reprezentanţei

Comisiei Europene în România. Lansat în anul 2008, Forumul îşi propune să contribuie la

31

consolidarea capacităţii organizaţiilor neguvernamentale pentru a influenţa politicile regionale

şi naţionale şi creşterea numărului şi calităţii proiectelor şi parteneriatelor regionale.

Tema de anul acesta este „Participare şi incluziune pentru o dezvoltare

responsabilă”, iar discuţiile vor fi structurate în jurul a trei subiecte:

Antreprenoriat social şi dezvoltare comunitară

Transparenţă şi anti-corupţie

Politici de tineret

Vor lua parte la discuţii reprezentanţi din Armenia, Azerbaijan, Republica

Moldova, Bulgaria, Georgia, Grecia, Rusia,Turcia, Ucraina, Romania, precum şi din

alte state membre UE, reprezentanţi ai Guvernelor, experţi în regiune.

Forumul ONG de la Marea Neagră reafirmă importanţa Mării Negre ca un spaţiu de

colaborare si interacţiune dincolo de barierele existente si explorează similitudinile si

oportunităţile de acţiune comună între ţările aflate în bazinul Mării Negre.

Toţi cei interesaţi să participe, sunt rugaţi să completeze formularul de înscriere

online până pe data de 10 septembrie a.c. Aplicaţiile primite după această data nu vor fi luate

în considerare. Organizatorii vor asigura cheltuielile de transport, cazare, masa şi materialele

de conferinţă.

Mai multe informaţii despre ediţiile anterioare sunt disponibile pe pagina FOND şi

pagina oficială a forumului – blackseango.org/forum.

 

32

Lansarea Premiului Black Sea NGO pentru promovarea cooperarii in regiunea

Marii Negre

Editia a III-a

Reprezentanta Comisiei Europene in Romania va acorda si anul acesta, in cadrul celei

de-a cincea editii a Forumului ONG de la Marea Neagra, premiul Black Sea pentru

promovarea cooperarii regionale. Acesta are drept scop cresterea profilului cooperarii

regionale a societatii civile si a Sinergiei Marii Negre, promovarea de bune practici si

cresterea vizibilitatii actiunilor in randul publicului larg.

Cui se adreseaza?

Organizatiilor inregistrate in zona Marii Negre (Armenia, Azerbaijan, Bulgaria,

Georgia, Grecia, Republica Moldova, Romania, Rusia, Turcia, Ucraina).

Cine poate nominaliza?

Reprezentanti ai ONG-urilor, mediului academic, mass media, autoritati locale si

centrale, organizatii internationale, donatori, atc, activi in regiunea Marii Negre.

Termenul limita pentru primirea nominalizarilor este 28 septembrie 2012. Formularul

completat va fi trimis la adriana.zaharia@fondromania.org, persoana de contact: Adriana

Zaharia, Coordonator Comunicare FOND.

Scoala Romana de Dezvoltare, Editia a V-a

11-13 iulie 2012, Predeal

Anul acesta, cea de-a V-a editie a Scolii Romane de Dezvoltare s-a desfasurat la

Predeal, in perioada 11-13 iulie si a fost organizat de FOND cu sprijinul Ministerului roman

al Afacerilor Externe.

 Ca in fiecare an, evenimentul reuneste actorii relevanti din domeniul cooperare pentru

dezvoltare: reprezentanti ai ministerelor de linie din Romania, ai noilor state membre ale

Uniunii Europene, guvernelor statelor partenere, ai organizatiilor neguvernamentale, atat din

33

tara, cat si din statele prioritare pentru politica de cooperare pentru dezvoltare a Romaniei,

precum si reprezentanti ai mediului academic si mass-media nationale.

Editia 2012 a avut ca principala tema de discutie revizuirea strategiei nationale de

cooperare pentru dezvoltare si dezvoltarea unui plan de actiune pentru perioada 2012-2015.

Comunicatul de presa este disponibil aici.

Mai multe informatii despre Scoala Romana de Dezvoltare se gasesc aici.

                                   

Aviz CESE -Relatiile UE - Moldova: Rolul societatii civile organizate

CESE - Consiliul Economic si Social European salută progresele semnificative în

ceea ce priveşte relaţiile UE-Republica Moldova şi subliniază importanţa continuării

eforturilor în vederea încheierii cu succes a unui acord de liber schimb aprofundat şi

cuprinzător (ALSAC) şi a restaurării integrităţii teritoriale a Moldovei.

Comitetul solicită încheierea unui acord echilibrat privind ALSAC, iar organizaţiile

societăţii civile să fie implicate în fiecare etapă a procesului. Comitetul solicită în special

participarea efectivă a organismelor din Moldova prin asigurarea accesului acestora la

consultarea publică lansată de Comisie în curs şi la audierile publice şi interviurile cu

societatea civilă prevăzute a avea loc în cadrul studiului de impact asupra dezvoltării durabile.

34

Comitetul recomandă înfiinţarea unui comitet mixt de monitorizare a acordului comercial şi

este gata să susţină implicarea societăţii civile în monitorizarea unui viitor ALSAC.

Comitetul subliniază necesitatea consolidării dialogului social, în conformitate cu

Convenţia OIM şi Carta socială a Consiliului Europei, în special prin renunţarea la rezerve şi

prin adoptarea Protocolului privind mecanismul reclamaţiilor colective. Asigurarea implicării

partenerilor sociali din Moldova în forumul constituit în cadrul Parteneriatului estic şi

introducerea acestor chestiuni pe ordinea de zi a celui de-al cincilea grup de lucru al

Parteneriatului pe tema „Dialogul social" ar putea contribui la desfăşurarea în bune condiţii a

întregului proces. În plus, CESE solicită Comisiei să introducă suficiente măsuri însoţitoare,

asociate cu o procedură de reajustare, pentru a permite obţinerea unui maximum de beneficii

de pe urma unei inserţii reale în economia europeană.

Mai multe informatii sunt disponibile aici.

O(DA) putem! Sa investim mai mult in dezvoltarea globala

Lansarea Raportului European AidWatch 2012

Marti, 26 iunie 2012, are loc lansarea raportului european AidWatch, un raport

anual ce ofera o prezentare de ansamblu asupra asistentei pentru dezvoltare furnizata de

Uniunea Europeana, examinand progresul statelor membre fata de obiectivele nationale de

asistenta oficiala pentru dezvoltare (Official Development Assistance - ODA) precum si

modul in care sunt destinati acesti bani.

Luxemburg, Suedia, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Malta, Belgia, Finlanda şi

Irlanda sunt singurele ţări care şi-au atins ţintele. La polul opus se află Polonia, Slovacia,

Bulgaria şi România, aceasta din urmă alocând doar 0.09% din Venitul Naţional Brut (VNB),

în comparaţie cu Suedia a cărei procentaj a ajuns la 1.02%.

Deadline-ul pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului urmează să

expire în anul 2015. România, deşi este una din semnatarele Declaraţiei Mileniului (anul

2000) - unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai

înalt nivel între majoritatea statelor lumii, nu va reusi să contribuie la eradicarea sărăciei.

35

De ce este important ca Romania sa isi mentina angajamentele?

Pentru ca politica de cooperare pentru dezvoltare are un potential inca neexplorat de a

raspunde principalelor prioritati de politica externa: consolidarea profilului României în

cadrul Uniunii Europene, dar şi în alte zone (regiunea Mării Negre, etc…), aprofundarea şi

eficientizarea parteneriatelor României, înregistrarea de rezultate consolidate în materie de

diplomaţie economică, o acţiune pragmatică în planul securităţii globale şi al

multilateralismului, acordarea atenţiei cuvenite românilor din străinătate şi promovarea

imaginii României la nivel internaţional.

 

Criza economică nu mai poate fi o scuză, iar oamenii din ţările în curs de dezvoltare rămân în

continuare cei mai afectaţi. Reducerile bugetare din sfera asistenţei pentru dezvoltare au

devenit un trend general: 11 ţări europene  şi-au redus în anul 2011 bugetul, iar alte 9

plănuiesc să facă acest lucru şi anul acesta.

Comunicatul de presa este disponibil aici.

Puteti descarca raportul complet si pagina de tara a Romaniei.

FOND cauta un expert din Republica Moldova pentru cercetarea AidWatch

Romania

Anul 2012 reprezinta pentru Romania un an aniversar, a 5 ani de cooperare internationala

pentru dezvoltare. In acest context FOND lanseaza un proiect, cu sprijinul CONCORD

36

(Confederatia europeana pentru ajutor si dezvoltare), prin care ne dorim sa elaboram un

raport national care sa reliefeze continutul si schimbarile importante in politica de

cooperare pentru dezvoltare a Romaniei.

Pe aceasta cale lansam un apel pentru contractarea unui EXPERT CONSULTANT

din Republica Moldova care sa ne sprijine in elaborarea studiului de caz cu privire la

Asistenta oficiala a Romaniei in Republica Moldova. Acest studiu va fi integrat in raportul

national AidWatch pe 2012, ce reprezinta o evaluare a celor 5 ani de cooperarea internationala

pentru dezvoltare a Romaniei.

Pentru mai multe detalii va rugam consultati Termenii de Referinta.

Termenul limita pentru aplicatii este 21 iunie a.c.

Daca doriti si alte informatii, va rugam sa ne contactati la 0040734 325 662 sau

oana.perju@fondromania.org, persoana de contact Oana Perju (coordonator proiect ).

Prima intalnire a Grupului de Lucru Asistenta Umanitara din cadrul FOND

11 iunie 2012 - Bucuresti

Initiativa constituirii unui Grup de Lucru in cadrul FOND pe tematica asistenta

umanitara a fost formulata din dorinta organizatiilor membre de a exista o mai buna

coordonare cu privire la actiunile desfasurate in acest domeniu, iar infiintarea acestui grup a

fost votata la Adunarea Generala FOND din anul 2012.

La intalnirea ce a avut loc in data de 11 iunie a.c au luat parte reprezentanti ai

organizatiilor active in acordarea de asistenta umanitara - ADRA Romania, Confederatia

Caritas Romania, Habitat for Humanity, Salvati Copiii Romania, Serviciul de Ajutor

Maltez, World Vision Romania, precum si echipa Secretariatului FOND.

Aceasta prima intalnire a constituit un bun prilej pentru a discuta situatia actuala

referitoare la acordarea de asistenta umanitara (in plan national si mai ales international) si de

a stabili un cadru de lucru comun pentru urmatoarea perioada. Exista un potential extraordinar

in randul organizatiilor de a se implica activ in domeniul ajutorului de urgenta si al ajutorului

37

umanitar, organizatiile demostrand aceasta capacitate in situatiile critice ce au avut loc -

tsunami-ul din Sri Lanka, cutremurul din Haiti, sau alte catastofe umanitare.

Grupul de Lucru pe Asistenta Umanitara se alatura astfel celorlate grupuri din cadrul

FOND: Policy/Advocacy, Educatie pentru Dezvoltare si Cooperare Internationala.

25 mai - Ziua Internationala a Africii

Ziua Africii este un eveniment ce comemoreaza fondarea Organizatiei Africii Unite,

recunoscuta in prezent ca Uniunea Africana. Aceasta reuneste 53 de state si are drept misiune

preocuparea pentru probleme precum conflictele armate, schimbarile climatice si saracia.

In fiecare an, organizatii din lumea intreaga intreprind actiuni de constientizare in

randul populatiei, cu scopul de a arata ca Africa este un continent nu doar al saraciei extreme,

dar si al traditiilor. Ziua Africii este totodata un bun prilej de a atrage atentia in randul

decidentilor si al donatorilor fata de provocarile existente aici.

In ultimii trei ani, FOND s-a alaturat initiativelor globale de constientizare si a

organizat mai multe activitati - campanii de informare despre valorile si traditiile africane si

ale migrantilor care vin in Romania, actiuni artistice, de strada, dezbateri si proiectii de film.

http://www.africaday.info/about.html

38

 Dezbatere pe tema inovatiei in cooperarea pentru dezvoltare - 15 mai, Bucuresti

Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti a organizaT dezbaterea din

seria Kapuscinki Lecture, unde Aa fost prezent Owen Barder – senior fellow la Centrul

pentru Dezvoltare Globala (http://www.owen.org/blog).

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Comisiei Europene si UNDP.

Tema de anul acesta s-a axat pe inovarea in dezvoltarea internationala. FOND a

sustinut acest eveniment, iar in cadrul dezbaterii Olivia Baciu - presedinte FOND a avut

o interventie-reactie la prezentarea sustinuta de d-nul Barder.

Evenimentul continua seria prelegerilor Kapuscinski, realizate cu sprijinul Comisiei

Europene si al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care in 2009 l-au

adus la Bucuresti pe ASR Printul Haakon al Norvegiei, Ambasador PNUD al Bunavointei iar

anul trecut pe Profesorul Paul Collier - autorul celebrei lucrari "The Bottom Billion: Why the

Poorest Countries are Failing and What Can be Done About It".

39

Adunarea Generala FOND, 26-27 martie 2012, Bucuresti

FOND a organizat cea de-a 7-a Adunare Generala, prilej cu care organizatiile membre

s-au reunit pentru a discuta cu privire la implicarea acestora in domeniul cooperarii pentru

dezvoltare.

Cea de-a doua zi a fost dedicata discutiilor cu reprezentanti din partea Ministerului

Afacerilor Externe, prezenta acestora la AG FOND devenind deja o traditie. Printre invitati

s-au aflat: Doina Doroftei - sef birou Unitatea de Asistenta pentru Dezvoltare (UAsD) din

cadrul MAE, Diana Cindea (UAsD) si Daniela Voinea (UAsD).

Incepand cu anul acesta, 5 noi organizatii s-au alaturat Federatiei: "Asistenta si

programe pentru dezvoltare durabila - Agenda 21", Institutul Intercultural din

Timisoara, Asociatia de Cooperare Transfrontaliera "Euroregiunea Dunarea de Jos",

Centrul pentru Resurse Civice (in calitate de membru observator) si Activi pentru Viitor

(membru observator).

Le uram bun venit in cadrul FOND!

Initiative de Cooperare ale Societatii Civile, Romania - Georgia

23-24 februarie 2012, Tbilisi (Georgia)

FOND a organizat cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe, masa

rotunda cu tema "Initiative de Cooperare ale Societatii Civile, Romania - Georgia", cu

scopul de a dezbate cooperarea intre cele doua tari.  Evenimentul si-a propus astfel sa

contribuie la imbunatatirea cunoasterii, a schimbului de informatii si bune practici intre

40

Romania si Georgia, precum si la identificarea prioritatilor comune de colaborare. Printre

participanti s-au aflat reprezentanti guvernamentali, ai societatii civile, mass-media.

Evenimentul constituie un follow-up al Forumului ONG de la Marea Neagra, o

initiativa cu traditie organizata de FOND, ce are drept scop crearea unui spatiu deschis de

dezbatere, cunoastere intre reprezentatii societatii civile si cei guvernamentali din Regiunea

Marii Negre.

Comunicatul de presa este disponibil aici.

www.blackseango.org

 Zilele Europene ale Dezvoltarii

15-16 decembrie 2011, Varsovia - Polonia

Evenimentul a fost organizat de Comisia Europeana si Presedintia Uniunii

Europene si a reunit reprezentanti ai Guvernelor, societatii civile, mass-media, experti in

cooperarea pentru dezvoltare.

Tema de anul acesta a fost democratia si dezvoltarea, tinand cont si de evenimentele

recente ce au avut loc: Primvara Araba, lansarea propunerii pentru o noua politica europeana

de cooperare pentru dezvoltare - Agenda for Change-lansata de Comisarul Andris Piebalgs.

FOND a fost de asemenea reprezentat la acest eveniment.

In cele doua zile de dezbateri au fost abordate teme precum: eficacitatea ajutorului

oferit tarilor in curs de dezvoltare (ca un follow-up la discutiile ce au avut loc in Busan),

importanta societatii civile, a Parlamentelor si a sectorului privat in procesul de dezvoltare,

drepturile omului, democratia, modernizarea politicii de cooperare pentru dezvoltare.

41

CONCLUZII

Fara a exista un consens terminologic asupra conceptului de “guvernanta”, acesta

vine fie din domeniul politicii comparate, fie din sfera relatiilor internationale si desemneaza

forme de guvernare alternative atat la statul unic (modelul “Westminster”, caracterizat prin

suveranitatea Parlamentului, puteri decizionale acordate Guvernului si raspundere ministeriala

directa), care nu mai corespunde dinamicii si complexitatii societatii de tip global, cu nuclee

de influenta interorganizationale si interactive, suprastatale sau transnationale, cat si la

modelul traditional al democratiei reprezentative.

O prima distinctie care trebuie facuta este aceea dintre guvern cu actiunea sa,

guvernarea, si guvernanta. Daca Guvernul este mecanismul de stat investit cu autoritatea si

legitimitatea de a actiona asupra cetatenilor prin cele trei mari puteri – legislativa, executiva si

judiciara – si prin institutii care concentreaza puterea si aplica deciziile, in esenta, referindu-se

la institutiile oficiale ale statului iar guvernarea la interventia centrala bazata pe autoritate

(Stoker 1998)1 si careia, in procesul elaborarii politicilor, i se potriveste modelul deciziei

rationale si comprehensive, in schimb, guvernanta2 este o “altfel de guvernare”, o alternativa

la actiunea guvernamentala, care vizeaza (re)distribuirea puterii in spatiul public printr-o

(re)negociere a autoritatii si o abordare incrementala a deciziei in retele parteneriale:

parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriat public – privat (structuri de

stat – mediul de afaceri) sau parteneriat civic (autoritati publice – societate civila).

Negocierea colectiva a deciziei fundamenteaza o noua perspectiva asupra puterii, o

dispersare a autoritatii publice prin retele interactive si se bazeaza pe un set de principii

politice postmoderne: gestionarea actiunii colective fara interventia obligatorie a statului,

implicarea institutiilor si a actorilor care nu apartin sferei guvernului, implicarea retelelor de

actori autohtoni, mai ales a societatii civile, a mediului de afaceri si a beneficiarilor

(“stakeholders”) (Stoker 1998:22), precum si actiunea comunicativa a acestora.

42

BIBLIOGRAFIE

Izvoare

Communicaton from the Commission to the Council and the European Parliament of

23 April 2001 entitled "Linking Relief, Rehabilitation and Development - An assessment"

[COM(2001) 153   final - Not published in the Official Journal

http://europa.eu/legislation_summaries/humanitarian_aid/r10002 en.htm

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, Linking

Relief, Rehabilitation and Development, 1996, :

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ. do?uri=COM:1996:0153:FIN:EN:PDF

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social

European şi Comitetul Regiunilor, Un plan de acțiune al UE în douăsprezece puncte în

sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, Bruxelles, 21.4.2010, COM(2010)159

final, http://eur-lex.europa.eu/ LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0159:FIN:RO:PDF

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament , The

European Community's Development Policy, 2000,

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ. do?uri=COM:2000:0212:FIN:EN:PDF

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament, Linking

Relief, Rehabilitation and Development - An assessment, 2001, disponibila la: http://eur-

lex.europa.eu/ LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2001:0153:FIN:EN:PDF

Development Policy: 'The European Consensus', Jurnalul Oficial, 2006/C 46/01,

http://europa.eu legislation_summaries/development/general_development_framework/

r12544_en.htm

European Parliament, Council, Commission, Joint statement by the Council and the

representatives of the governments of the Member States meeting within the Council, the

European Parliament and the Commission on European Union Development Policy: 'The

European Consensus', (2006/C 46/01),

http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/european_consensus_2005_en.pdf

Joint statement by the Council and the representatives of the governments of the Member

States meeting within the Council, the European Parliament and the Commission on

European Union, http://www.

43

developmentportal.eu/snv1/dmdocuments/european_consensus_2005_en.pdf

OCDE, CAD/CE, în EC, EU Accountability Report 2011 on Financing for Development,

Brussels, 19.04.2011, SEC(2011)500 final OECD, Glossary of Statistical Terms,

http://stats.oecd.org/glossary/search.asp

The High Representative for Foreign Affairs and Security Policy, Draft Council decision

establishing the organisation and functioning of the European External Action Service , 25

March 2010, http://register. consilium.europa.eu/pdf/en/10/st08/st08029.en10.pdf

COUNCIL DECISION of 26 July 2010 establishing the organisation and functioning of the

European External Action Service (2010/427/EU), Official journal of the EU L201-30, 4

August 2010, http://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?

uri=OJ:L:2010:201:0030:0040:EN:PDF

DG RELEX, European Instrument for Democracy and Human Rights (EIDHR) Strategy

Paper 2007 - 2010,

http://ec.europa.eu/europeaid/what/human-rights/documents/eidhr_strategy_paper_2007-2010

en.pdf

Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în

Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii

Europene intitulată „Consensul european" [Jurnalul Oficial C 46 24.2.2006]

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social

European şi Comitetul Regiunilor din 21 aprilie 2010 intitulată „Un plan de acţiune al UE în

douăsprezece puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului" [COM(2010)

159   final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]

DÉCISION No 1/2006 DU CONSEIL DES MINISTRES ACP-CE du 2 juin 2006 précisant le

cadre financier pluriannuel pour la période 2008-2013 et modifiant l'accord de partenariat

ACP-CE révisé (2006/608/CE)

European Commission, Better, faster, more. Implementing EC External Aid 2004-2009,

Brussels, 2009

Comisia Europeană, Un buget pentru Strategia Europa 2020,

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?

uri=SPLIT_COM:2011:0500(01):FIN:RO:PDF

Global Humanitarian Assistance Report 2011,

http://www.globalhumanitarianassistance.org/wp- content/uploads/2011/07/gha-report-

2011.pdf

44

Regulamentul (CE) nr.   1257/96   al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar,

modificat prin Regulamentul (CE) nr.   1882/2003 şi Regulamentul (CE) nr.   219/2009

Instrument de ajutor umanitar, Sinteze ale legislaţiei UE,

http://europa.eu/legislation_summaries/ humanitarian_aid/r10001_ro.htm#AMENDINGACT

Communication de la Commission au Parlement européen et au Conseil du 13 juin 2007- Vers

un consensus européen sur l'aide humanitaire [COM(2007) 317   final Raport anual privind

politica în domeniul ajutorului umanitar şi punerea acesteia în aplicare în anul 2009,

Bruxelles, 9.4.2010, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?

uri=COM:2010:0138:FI N:RO:HTML

European Commission, Communication From The Commission To The European Parliament

And The Council, The mid-term review of the European Consensus on Humanitarian Aid

Action Plan implementing effective, principled EU humanitarian action, Brussels, 8.12.2010,

COM(2010) 722 final, http://ec.europa.eu/echo/files/policies/consensus/mid-term_review/

1_EN_ACT_part1_v21.pdf

Directorate-General for Humanitarian Aid and Civil Protection- ECHO, Operational Strategy

2011, Brussels Commission discussion paper (2000) The Commission and non-governmental

organisations: building a stronger partnership,

http://ec.europa.eu/civil_society/ngo/docs/communication_en.pdf

Raport referitor la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar:

bilanț la

jumătatea perioadei al planului de acțiune şi perspective viitoare, 15 decembrie 2010

Council Regulation (EC) No 1257/96 of 20 June 1996,

http://europa.eu/legislation_summaries/

humanitarian_aid/r10001_en.htm

Decizia Consiliului 2007/779/EC, Euratom : Council Decision of 8 November 2007

establishing a Community Civil Protection Mechanism,

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELE X:32007D0779(01):EN:NOT

„Methodology for the Identification of Priority Countries for the European Commission

Humanitarian Aid "GNA and FCA", DG ECHO, Directorate C - Policy and coordination, Unit

C/2 - Operational policies, Brussels, 1 September 2010,

45

http://ec.europa.eu/echo/files/policies/strategy/

methodology_2010_2011.pdf

Global Needs Assessment, GNA 2010-2011, http://ec.europa.eu/echo/policies/strategy_en.htm

Forgotten Crisis Assessment, 2010,

http://ec.europa.eu/echo/files/policies/strategy/fca_2010_2011.pdf

Net Official Development Assistance in 2009,

http://www.oecd.org/dataoecd/17/9/44981892.pdf

Literatura de specialitate

EL-AGRAA, Ali M., The European Union Economics and Policies, New York, Cambridge

University Press, 2007

CARBONE, Maurizio, The European Union and International Development. The politics of

foreign aid, Routledge, New York, London, 2007

European Commission, Commission Staff Working Paper, European Consensus on

Humanitarian Aid - Action Plan, Brussels, 29.5.2008, SEC(2008)1991

KHALIQ, Urfan, Ethical dimensions of the Foreign Policy of the EU: A Legal Appraisal,

Cambridge University Press, Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town,

Singapore, São Paulo, 2008

MATTHEWS, Alan, „The EU and the developing world" in Ali M. EL-AGRAA, European

Union. Economics and Policies, Cambridge University Press, 2007

MCGIFFEN, Steven P., 2005. The European Union. A Critical Guide, London, Pluto Press

NEAL, Larry, The Economics of Europe and the European Union, New York, Cambridge

University Press, 2007

Overseas Development Institute Briefing Paper, Number 2, April 1995, EU aid post-

Maastricht: Fifteen into One? van REISEN, Mirjam and Joyce HAARBRINK, A

Comparative Study Of Executive Structures Of Development Cooperation And Their

Adequacy For The Realisation Of The Mdgs, European Parliament's Committee on

Development, 2009, http://zunia.org/uploads/media/knowledge/Report_Executive_

Structures_of_Development_Cooperation1267614286.pdf

ROODMAN, David, The Commitment to Development Index, Technical Paper, Center for

Global Development, 2011 Edition, October 2011,

http://www.cgdev.org/doc/CDI%202011/Index%20 technical%20paper%202011.pdf

SAMANS, Richard, Klaus SCHWAB, Mark MALLOCH-BROWN , ''Running the World After

46

the Crash'', Foreign Policy , Ianuarie/ Februarie 2011,

http://www.foreignpolicy.com/articles/2010/1/02/ running_the_world_after_the_crash van

SETERS, Jeske, Sarah WOLFF, European development Cooperation: brokering

environmental knowledge beyond Lisbon, discussion paper 102, september 2010,

www.ecdpm.org/dp102

Tratatul Uniunii Europene, Introducere, selecţie şi traducere Theodor TUDOROIU, Editura

Lucretius, Bucuresti, 1997

Pagini web

OECD International Development Statistics (database),

http://www.oecd-ilibrary.org/development/

development-aid-net-official-development-assistance-oda-2011_aid-oda-table-2011-1-en

http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/overview/lome-convention/lomeitoiv_en.htm

http://www.developmentportal.eu/wcm/information/guide-on-eu-development-co-operation/

legal-

basis-of-eu-development-policy/primary-legislation/the-treaty-of-nice-2001.html

http://www.onuinfo.ro/odm/

http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7253_ro.htm

http://www.coe.ro/banca.html

http://www.mae.ro/node/4905

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_21584/Zilele-

europene-

ale-dezvoltarii-la-Bruxelles-reuneste-zeci-de-politicieni-la-cel-mai-inalt-nivel-din-intreaga-

lume.html

http://ec.europa.eu/europeaid/index_en.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/edf_en.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/nsci_en.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/food-facility_en.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/thematic_en.htm

http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7255_ro.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/overview/lome-convention/lomeitoiv_en.htm

47

http://www.europeanvoice.com/article/2010/11/georgieva-named-european-of-the-year/

69583.aspx

http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7255_ro.htm

http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/

r12533_

en.htm

http://www.cgdev.org/files/1425586_file_CDI_2011_brief_FINAL.pdf

http://europa.eu/pol/hum/index_ro.htm

http://www.amosnews.ro/2009/Ziua_Crucii_Rosii-275623

http://www.migratie.md/about/moldova/dept/general/

http://ec.europa.eu/echo/civil_protection/civil/prote/finance.htm

http://eeas.europa.eu/delegations/index_en.htm

europa.eu/lisbon_treaty/index_en.htm

http://ec.europa.eu/trade/wider-agenda/development/generalised-system-of-preferences/

everything-

but-arms/,

http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/relations/general/article_7255_ro.htm

http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/overview/lome-convention/lomeitoiv_en.htm

http://ec.europa.eu/echo/civil_protection/civil/index.htm

http://www.fondromania.org/pagini/educatie-pentru-dezvoltare.php

48