probleme globale ale economiei mondiale

Conf. univ. dr. Miltiade Stanciu

PROBLEME GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

Curs în tehnologia ID-IFR

Editura FundaŃiei România de Mâine, 2012

http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editură recunoscută de Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice

din ÎnvăŃământul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României Probleme globale ale economiei mondiale/Curs în tehnologia ID-IFR autor: Miltiade Stanciu -

Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2012

ISBN

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă

şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor:

Coperta:

Bun de tipar:; Coli tipar: Format:

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro

e-mail: [email protected]

3

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE MARKETING ŞI AFACERI ECONOMICE INTERNAłIONALE

MILTIADE STANCIU

PROBLEME GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE

– Curs în tehnologie ID-IFR –

Realizator curs în tehnologie ID – IFR

Conf univ. dr. MILTIADE STANCIU

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2012

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………..

Unitatea de învăŃare 1 Economia mondială – parte componentă a ştiin Ńei economice. Economiile

naŃionale în circuitul economiei mondiale

1.1. Introducere 1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare 1.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare

1.3.1. Economia mondială ca parte a ştiinŃei economice 1.3.2. TendinŃe şi perspective ale economiei mondiale

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de învăŃare 2 De la ordinea economică mondială la decalajele economice internaŃionale

2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare 2.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare:

2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu 2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional


Unitatea de învăŃare 3 Problemele globale ale economiei mondiale


3.3.1. Clasificarea principalelor probleme globale 3.3.2. Teorii şi modele de abordare a problemelor globale


Unitatea de învăŃare 4

Globalizarea în cadrul economiei mondiale


4.3.1. Originea şi evoluŃia conceptului de globalizare 4.3.2. Teorii ale globalizării în contextul economiei internaŃionale


5


Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora


5.3.1. Principalele resurse naturale mondiale 5.3.2. EcuaŃia resurse dezvoltare economică


Unitatea de învăŃare 6 PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?


6.3.1. EvoluŃia populaŃiei mondiale 6.3.2. Schimbări cantitative şi calitative în structura populaŃiei


Unitatea de învăŃare 7 Agricultura mondial ă şi problema alimentaŃiei globale


7.3.1. FuncŃiile agriculturii în noul context al globalizării 7.3.2. Structura producŃiei agricole mondiale


Unitatea de învăŃare 8 Sănătatea mondială ca obiectiv economic


8.3.1. Sănătatea umană ca bun economic 8.3.2. De ce sănătatea umană mondială este o problemă globală? 8.4. Îndrumar pentru autoverificare

Unitatea de învăŃare 9 Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional


9.3.1. Radiografia industriei mondiale 9.3.2. Modificări în structura industriei mondiale


Unitatea de învăŃare 10 Institu Ńii mondiale şi cadrul institu Ńional global. CorporaŃiile transnaŃionale şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale


10.3.1. OrganizaŃia internaŃională 10.3.2. Tipologia organizaŃiilor internaŃionale


Unitatea de învăŃare 11 Integrarea economică ca formă de progres economic şi social


11.3.1. Integrarea economică ca proces 11.3.2. Teorii privind integrarea economică


7

INTRODUCERE

Omenirea, ca specie umană înzestrată cu inteligenŃă creatoare a dat dovadă şi va avea nevoie de o adaptabilitate continuă dublată de o inovativitate crescută, în imaginarea de soluŃii pentru depăşirea problemelor complexe cu care s-a confruntat pe parcursul istoriei. Şi economia, în general, economia mondială în special, a fost nevoită să evolueze de la simplu la complex, parcurgând diverse şi diferite etape, aflându-se astăzi într-o postură deloc plăcută, şi anume să poată răspunde pozitiv la problemele cu care se confruntă, şi nu am în vedere numai cele ale actualei crize economico-financiare mondiale.

Plecând de la aceste realităŃi, dar fără a mă opri doar la ele, prezentul curs, Probleme globale ale economiei mondiale se adresează publicului larg, dar în special studenŃilor de la Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice InternaŃionale din cadrul UniversităŃii Spiru Haret, care studiază această disciplină în anul II universitar, pentru a înŃelege problemele globale din cadrul economiei mondiale, într-o manieră amplă, multidimensională.

Omul-student care îşi propune să descifreze şi să explice complexitatea problemelor existente în cadrul economiei mondiale, trebuie să le analizeze, studieze şi înŃeleagă într-un anumit context istoric, economic, politic, social, cultural etc. care se schimbă cu repeziciune şi care trebuie să fie integrat într-o realitate mai mare care se află, la rândul ei, într-o continuă schimbare şi transformare, totul trebuind să fie înŃeles plecând de la principiul întregilor-integraŃi. Astfel, necesitatea de a înŃelege şi explica contextele schimbătoare în care operează economia mondială trebuie să-l conducă pe cititor la a-şi formula mereu diferite întrebări şi să caute răspunsuri la acestea.

Omul responsabil de viitorul său, al familiei din care face parte, al instituŃiei în care îşi desfăşoară activitatea precum şi al comunităŃii din care face parte integrantă aflat în armonie cu mediul natural trebuie să caute necontenit şi să se apropie din ce în ce mai mult de adevăr. Mai mult decât atât, trebuie să caute dincolo de buchiile acestui curs care are, în mod evident, un caracter limitat la ce s-a întâmplat ieri, chiar dacă deschide şi “por Ńi spre mâine” prin anumite ipoteze şi teorii formulate. Ispita de a căuta necontenit spre descoperirea de noi şi noi pardigme, modele, teorii etc. am credinŃa că îi va călăuzi întotdeauna pe adevăraŃii pasionaŃi ai economiei mondiale.

Etapa istorică în care ne aflăm vine să întărească nevoia de cunoaştere, în special prin folosirea

responsabilă a acesteia, în contextul unei lumi tot mai interconectată şi interdependentă. Orice s-ar întâmpla fie în domeniul economic, social ori politic mondial, credinŃa într-o competiŃie corectă şi echitabilă trebuie să se regăsească nu numai pe hârtie. Normalitatea unei lumi economice mondiale responsabile atât de trecut cât mai ales, de viitor corespunde şi viziunii autorului.

DirecŃiile de acŃiune provenite din zona binelului social îndreptate spre toŃi oamenii planetei sper că va

caracteriza secolul în care am intrat, bazate pe principiul câştig-câştig pentru toate părŃile implicate. Iată, aşadar leitmotivul acestui curs: credinŃa în folosirea responsabilă a cunoaşterii în scopul generării de prosperitate, fericire, sănătate etc. pentru toŃi cetăŃenii planetei Pământ, chiar şi sub spectrul gravelor probleme cu care se confruntă specia umană, şi implicit, economia mondială. Am speranŃa că şi studenŃii mei vor contribui, într-o măsură mai mare sau mai mică la atingerea acestui Ńel.

Las la îndemâna acestora fructificarea cunoştiinŃelor prezentate în manual, pe care trebuie să le considere, aşa cum şi este, doar un prim pas necesar pentru cunoaşterea realităŃilor şi problemelor economiei mondiale şi să nu se sfiiască să mai adauge un al doilea, al treilea sau al ...n lea pas potrivit preocupărilor şi gradului diferit al fiecăruia de înŃelegere şi interpretare a întregului intitulat economie mondială.

Obiectivele cursului

Cursul Probleme globale ale economiei mondiale îşi propune drept obiectiv principal să prezinte studenŃilor în economie, “o radiografie” a economiei mondiale cu accent pe principalele fenomene şi procesele cu care aceasta se confruntă, pe care le-am numit, probleme globale, în scopul înŃelegerii într-un mod ştiinŃific corect realitatea mondială, într-un context aflat într-o continuă schimbare sub multiple influenŃe care se regăsesc la intersecŃia mai multor civilizaŃii şi culturi. Studentul va avea, astfel, o imagine clară a principalelor problemele cu care se confruntă economia mondială şi care se pot răsfrânge, într-o măsură mai mare sau mai mică asupra propriei persoane, într-un context mai larg al fenomenului globalizătii.

ÎnŃelegerea faptului că, de fapt, economia mondială este un organism viu care evoluează într-o strânsă corelaŃie atât cu omul, ca fiinŃă cât şi cu mediul înconjurător, ori cu instituŃiile care stabilesc regulile unui joc în cadrul căruia se desfăşoară activitatea economică mondială este un alt obiectiv al prezentului curs.

CompetenŃe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinŃe şi abilitaŃi privind: – înŃelegerea principalelor fenomene şi proceselor care influenŃează economia mondială; – identificarea căilor de rezolvare a problemelor globale ale economiei mondiale; – formarea unui comportament proactiv sănătos al viitorilor manageri ai organizaŃiilor modern

care să ştie să reacŃioneze la provocările politice, economico-sociale, culturale, religioase etc. mondiale cu care se vor confrunta;

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de prezentul manual scris pe care studenŃii sunt invitaŃi să-l parcurgă şi să-l înŃeleagă din perspectiva studiului individual.

Pe lângă prezentul curs, studenŃii mai au la dispoziŃie materiale publicate pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaŃii etc., necesare întregirii cunoştinŃelor practice şi teoretice în domeniul disciplinei studiate.

De asemenea, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenŃilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noŃiunilor predate.

Pentru studenŃii de la programul de studiu Marketing ID, activităŃile tutoriale se desfăşoară prin întâlniri faŃă în faŃă cu coordonatorul de disciplină sau cu tutorele, conform programării prevăzută în calendarul disciplinei. ActivităŃile tutoriale pentru disciplina Economie mondială sunt următoarele:

1. Resursele naturale. Către o nouă abordare (2 ore). 2. PopulaŃia mondială sau trinomul populaŃie-resurse-dezvoltare (2 ore).

Structura cursului

Cursul este compus din 11 unităŃi de învăŃare: Unitatea de învăŃare 1. Economia mondială – parte componentă a ştiin Ńei economice.

Economiile naŃionale în circuitul economiei mondiale (2 ore) Unitatea de învăŃare 2. De la ordinea economică mondială la decalajele economice

internaŃionale (2 ore) Unitatea de învăŃare 3. Problemele globale ale economiei mondiale (2 ore) Unitatea de învăŃare 4. Globalizarea în cadrul economiei mondiale (2 ore) Unitatea de învăŃare 5. Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora

(2 ore) Unitatea de învăŃare 6. PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?

(2 ore) Unitatea de învăŃare 7. Agricultura mondial ă şi problema alimentaŃiei globale (2 ore) Unitatea de învăŃare 8. Sănătatea mondială ca obiectiv economic (2 ore) Unitatea de învăŃare 9. Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional (2 ore) Unitatea de învăŃare 10. Institu Ńii mondiale şi cadrul institu Ńional global. CorporaŃiile

transnaŃionale şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale (2 ore)

Unitatea de învăŃare 11. Integrarea economică ca formă de progres economic şi social (2 ore)

Teme de control (TC) Pe parcursul semestrului studenŃii trebuie să resolve următoarele teme de control:

9

1. ImportanŃa economiilor naŃionale în contextul economiei mondiale.(3 ore) 2. AlcătuiŃi un eseu cu tema: SoluŃii potenŃiale privind căile de depăşire a problemelor din Ńările

în curs de dezvoltare. (4 ore) În cazul studenŃilor de la Programul de studii Marketing ID temele de control rezolvate vor fi

trimise coordonatorului de disciplina/tutorelui prin intermediul platformei e-learning Blackboard la termenele stabilite în calendarul disciplinei.

În cazul studenŃilor de la Programul de studii Marketing IFR desfăşurarea seminariilor se

realizeaza prin întâlniri faŃă în faŃă cu coordonatorul de disciplină sau cu tutorele conform programării prevăzută în calendarul disciplinei şi va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi dezbateri pe unitatea de învăŃare programată, iar în a doua parte, aplicaŃii practice, studii de caz, simulări de teste.

Bibliografie obligatorie:

1. Bari I., Tratat de economie globală, Ed. Economică, Bucureşti, 2010. 2. Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Economie InternaŃională. Probleme globale ale economiei

mondiale, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2005. 3. Capra, F., Conexiuni ascunse. Integrarea dimensiunilor biologice, cognitive şi sociale într-o

ştiinŃă a durabilităŃii , Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. 4. Stiglitz, J.E., Mecanismele globalizării , Ed. Polirom, Iaşi, 2008. 5. Brown L, Lumea pe marginea prăpastiei. Cum să prevenim colapsul ecologic şi economic, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 2011.

Metoda de evaluare: Examenul final se susŃine sub formă electronică, pe bază de grile, Ńinându-se cont de activitatea

şi evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.

Unitatea de învăŃare 1 Economia mondială – parte componentă a ştiin Ńei economice. Economiile

naŃionale în circuitul economiei mondiale

Cuprins


1.3.1. Economia mondială ca parte a ştiinŃei economice 1.3.2. TendinŃe şi perspective ale economiei mondiale


1.1. Introducere

Unitatea I îşi propune să familiarizeze studentul cu noŃiuni generale privind ştiinŃa economică plecând de la geneza şi continuând cu evoluŃia şi caracterizarea sa. Totodată, face legătura între economia mondială şi ştiinŃa economică, precizând de ce este importantă economia mondială în înŃelegerea complexităŃii fenomenelor economico-sociale contemporane. În acelaşi timp, subliniază care sunt tendinŃele actuale în economia mondială.

Pe de altă parte, subliniez faptul că, economiile naŃionale împreună cu celelalte componente fundamentale – organizaŃiile economice internaŃionale şi societăŃile transnaŃionale, dar şi componentele derivate – diviziunea mondială a muncii, relaŃiile economice internaŃionale, piaŃa mondială – formează sistemul economiei mondiale. InterdependenŃele dintre economiile naŃionale şi economia mondială conduc la importanŃa studierii rolului şi locului acestora în cadrul economiei mondiale. Astfel, tendinŃele generale ale economiei mondiale depind în mare măsură de economiile naŃionale, şi implicit, studierea economiilor naŃionale ne arată cauzele iniŃiale care pot influenŃa relaŃiile internaŃionale şi economia mondială.

1.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare Obiectivele unităŃii de învăŃare:

– definirea conceptului de ştiinŃă economică; – prezentarea teoretică a conceptului de economie mondială, în strânsă

11

legătură cu ştiinŃa economică; – identificarea rolului pe care îl ocupă economiile naŃionale în cadrul

economiei mondiale;

CompetenŃele unităŃii de învăŃare:

– studenŃii se vor familiariza cu noŃiunile de ştiinŃă economică, economie, economie mondială;

– înŃelegerea criteriilor de analiză a statelor în economia mondială; – identificarea caracteristicilor definitorii ale economiilor naŃionale părŃi

integrante a economiei mondiale; – interpretarea economiei mondiale ca un întreg-integrat care se află în relaŃii

de interdependenŃă cu elementele sale component.

Timpul alocat unităŃii: 2 ore

1.3. ConŃinutul unit ăŃii de învăŃare

1.3.1. Economia mondială ca parte a ştiin Ńei economice

Economia mondială s-a dezvoltat având la bază participarea statelor la schimburile economice internaŃionale. Această participare a urmărit achiziŃionarea unor serii de factori de producŃie şi consum mai ieftini sau chiar deficitari, precum şi desfacerea unor produse pe piaŃa mondială în condiŃii de eficienŃă cât mai mari. Prin urmare, interdependenŃele din cadrul economiei mondiale se desfăşoară pe fondul general al deplasării producŃiei şi circulaŃiei mărfurilor.

Definirea economiei mondiale de către teoreticieni, dar mai ales acceptarea unei teorii comune nu s-a reuşit până în prezent. Unul dintre motivele acestei stări de fapt se datorează complexităŃii dar şi mutaŃiilor precum şi evoluŃiilor rapide care caracterizează economia mondială.

Totuşi, economia mondială poate fi definită ca fiind ştiinŃa economică care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor care influenŃează economiile naŃionale precum şi evoluŃiile acestora; raporturile de forŃe în lume; problemele economiei la scara întregii planete; evoluŃia unor zone diferite şi conjunctura economică internaŃională în ceea ce priveşte comerŃul, preŃurile, finanŃele, producŃia etc. mondiale.

Este evident că, economia mondială se transformă, evoluează şi funcŃie de etapele istorice parcurse. Se remarcă astfel câteva caracteristici importante ale economiei mondiale:

- economiile naŃionale componente reprezintă partea centrală a economiei mondiale datorită influenŃei reciproce dintre acestea,

- eterogenitatea economiei mondiale. Au existat şi există state cu nivele de dezvoltare, regimuri politice etc. diferite,

- interdependenŃele ce caracterizează economia mondială. Astfel, în funcŃie de gradul de dezvoltare al fiecărui stat se determină adâncirea diviziunii mondiale a muncii şi implicit o serie de interrelaŃii între state,

- alternarea fazelor de expansiune cu cele de recesiune pe plan mondial. Există însă o problemă importantă nerezolvată în totalitate, chiar dacă se înregistrează creşteri ale zonelor de prosperitate, respectiv cea a sărăciei, o parte importantă a populaŃiei globului trăind în sau sub pargul sărăciei1,

- concurenŃa existentă între agenŃii economici care acŃionează pe tot cuprinsul Terrei şi contribuie la progresul economic.

Pe de altă parte, premisele şi procesul formării economiei mondiale au fost legate de: apariŃia şi dezvoltarea statelor lumii, constituirea şi adâncirea diviziunii mondiale a muncii, transformare relaŃiilor economice internaŃionale izolate în fluxuri economice internaŃionale aflate în strânsă legătură cu circuitul economic mondial, marile descoperiri geografice, revoluŃiile industriale.

Indiferent de evoluŃia economiei mondiale aceasta a fost caracterizată de anumite legităŃi mondoeconomice specifice, diferite de cele care se regăsesc la nivelul macro sau microeconomic naŃional, precum: dezvoltarea economico-politică diferită şi inegală a statelor lumii, extinderea şi multiplicarea relaŃiilor economice din cadrul circuitului economic mondial, integrarea economică internaŃională, adâncirea diviziunii mondiale a muncii etc.

În acelaşi timp, vorbind de legităŃi mondoeconomice trebuie să Ńinem cont şi de categoriile mondoeconomice centrale fondamentale. Punctele de vedere ale economiştilor în ceea ce priveşte aceste categorii nu converg. Astfel, anumiŃi economişti consideră că balanŃa de plăŃi este categoria fundamentală care reprezintă esenŃa legăturilor economice externe ale Ńărilor2. AlŃii sunt de părere că diviziunea mondială a muncii ar fi categoria centrală a sistemului de categorii mondoeconomice3 sau mai există puncte de vedere privind circuitul economic internaŃional sau cooperarea între state ca fiind categoria centrală mondoeconomică4.

În ultimii ani s-a impus o altă categorie mondoeconomică fundamentală, a ordinii economice mondiale5. Aceasta reprezintă sistemul de mecanisme instituŃionale economice şi juridice care au rol în asigurarea echilibrului şi funcŃionalităŃii economiei mondiale. Profesorul francez G. Kebabdjian defineşte ordinea economică mondială ca fiind proprietatea structurală a sistemului economiei mondiale dată de anumite structuri de organizare şi de raporturile de putere. O schemă cauzală cu legături interdependende care să surprindă ordinea economică internaŃională ar putea fi: economia naŃională → diviziunea mondială a munii → circuitul economic mondial → ordinea economică mondială → economia mondială.

Aşadar, cu cât economiile naŃionale sunt mai dezvoltate cu atât avem un grad mai mare de diversificare a fiecăreia dintre acestea care, de fapt, se reflectă în locul pe care respectiva Ńară îl ocupă în cadrul diviziunii mondiale a muncii.

În acelaşi timp, din această diviziune a muncii rezultă necesitatea existenŃei circuitului economic mondial care se bazează pe anumite fluxuri economice internaŃionale generate de mecanisme proprii de funcŃionare şi a unui nivel de organizare însoŃit de elemente componente specifice economiei mondiale. Acestea influenŃează economiile naŃionale pozitiv (când se reflectă în creşterea venitului naŃionale) sau negativ (atunci când venitul naŃional scade).

Totodată, este important să evidenŃiem structurile de bază ale economiei mondiale:

- economiile naŃionale, - diviziunea mondială a muncii,

1 Conform estimărilor Băncii Mondiale, aproximativ 1,5 miliarde persoane de pe Glob trăiesc cu, sau mai puŃin de 2 USD/zi. 2 Machlup, M., International Monetary Economics, Allen, London, 1969; Urider, D., A., Introduction to International Economics, Richard Irvin, Homewood,1965. 3 Vezi în acest sens operele lui Nancy, G., Alampiev, M., Cekasov, N.A. sau Bogomolov, O., T. 4 Vezi Marin, G., Elemente pentru un sistem categorial al economiei mondiale, în revista ViaŃa Economică nr.30/1968. 5 A se vedea Timbergen, I., Restructurarea ordinii internaŃionale, Ed. Politică, Bucureşti,1978.

13

- circuitul economic mondial, - organizaŃiile economice internaŃionale, - societăŃile transnaŃionale.

Acestea sunt influenŃate de problemele globale iar legăturile de intercondiŃionare dintre elementele de bază ale economiei mondiale sunt asigurate de o anumită ordine economică mondială (vezi fig.nr.1.1).

Economia mondial ă

Circuituleconomicmondial

Diviziunea mondială a muncii

Structurile economice de

bază

Problemeleglobale,

sectorialeşi conjuncturale

EconomiilenaŃionale Organiza Ńiile

economice interna Ńionale

Fig. nr. 1.1 Componentele economiei mondiale

Ordinea economică

mondială

Societ ăŃile transna Ńionale

Economia internaŃională vs. Economia mondială În multe dintre lucrările de specialitate între cele două concepte-economie

internaŃională şi economie mondială- nu există linii distincte de demarcaŃie. Astfel, prin economie mondială se înŃelege ansamblul proceselor şi

fenomenelor legate de evoluŃia economiilor naŃionale şi a raporturilor de forŃe în lume, de problemele globale şi sectoriale ale economiei la nivel planetar (resursele internaŃionale, industria internaŃională, mediul înconjurător, etc.) de conjuctura economică internaŃională (în domeniul producŃiei, comerŃului, finanŃelor, preŃurilor, etc.) precum şi de evoluŃia economiei diferitelor zone geografice ale lumii.

Comparativ, în cadrul economiei internaŃionale locul central al analizei îl ocupă atât economiile naŃionale şi problemele globale, cât şi relaŃiile, fluxurile economice mondiale şi mecanismele lor de derulare (mecanismul preŃurilor, mecanismul financiar-monetar mondial, etc.). Sigur că în realitatea economică cele două noŃiuni îşi pierd din deosebirea rigidă dintre ele şi datorită interdependenŃelor ce există între toate componentele economiei internaŃionale: economiile sectoriale, relaŃiile economice internaŃionale, problemele globale, sectoriale şi conjuncturale.

Rezultă de aici că economia internaŃională ar putea fi privită într-o viziune mai largă care cuprinde atât conceptul de economie mondială, cât şi conceptul de relaŃii economice internaŃionale.

Într-o abordare matematică putem construi ecuaŃia: Economia internaŃională = economie mondială + relaŃiile internaŃionale şi

mecanismele lor. Teoria economiei internaŃionale cuprinde studierea multiplelor probleme

cu implicaŃii directe asupra parcticii economice, precum: cercetarea categoriilor, legităŃilor şi contradicŃiilor mondoeconomice şi a formelor lor concrete de manifestare în vederea fundamentării politico-economice; tipurile şi modelele de diviziune internaŃională a muncii; cercetarea sistemului relaŃiilor economice

internaŃionale, a formelor şi structurii materiale şi geografice ale fluxurilor economice internaŃionale; stabilirea căilor şi mijloacelor de echilibrare a schimburilor economice şi financiare externe etc. În concluzie, observăm că în condiŃiile dezvoltării relaŃiilor economice internaŃionale, sporirii rolului pieŃei externe pentru creşterea economică, diversificării schimburilor economice internaŃionale, complexul ştiinŃelor economice se îmbogăŃeşte, se diversifică, impunându-se necesitatea delimitării şi fundamentării ştiinŃei economiei internaŃionale6. 1.3.2. TendinŃe şi perspective ale economiei mondiale

Perioada istorică în care trăim influenŃată de fenomene de tipul globalizării sau regionalizării, noile mijloace de comunicaŃii precum Internetul sau relaŃiile de socializare de tip Facebook sau Twitter, de schimbările politico-sociale care au sau vor avea loc în cadrul statelor, de mutaŃiile sau transformările din organizaŃiile internaŃionale etc. dar şi a interconexiunilor şi interdependenŃelor dintre toate cele prezentate mai sus vor genera modificări şi asupra economiei mondiale.

Astfel, pe fondul extinderii integrării economice regionale şi asupra altor zone geografice va apare şi se va consolida tendinŃa de regionalizare a economiei mondiale şi, implicit, va spori rolul instituŃiilor transnaŃionale ca factori de decizie politici-economici-sociali etc.

Împărtăşind opiniilor altor specialişti7, credem că pe fondul creşterii interdependenŃelor economice dintre state precum şi în planul accelerării schimburilor dintre acestea vom asista la un proces de accentuare a globalizării.

Pe fondul dependenŃei tot mai mari de anumite resurse, multe dintre ele având caracter limitat şi apropiat ca epuizare în timp, activitatea economică se va reorienta către alte zone, precum cea a spaŃiului cosmic, economia din proximitatea noastră, mondială intrând astfel într-o nouă etapă, cea interplanetară. Pe de altă parte, economia mondială se va confrunta cu multiple dezechilibre, crize şi un grad ridicat de instabilitate mai ales în zonele care se confruntă cu probleme politico-economico-sociale. De asemenea, pe fondul creşterii decalajelor economice manifestate între Ńările lumii, apar diverse contracŃii, modificări care pe lângă influenŃele privind calitatea vieŃii antrenează şi influenŃează economia mondială.

În acelaşi timp, datorită revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice s-au generat şi se vor genera şi în viitor, noi tipuri şi modele de diviziune mondială a muncii, pe fondul accelerării vitezei circuitului economic mondial concomitent cu modificările fluxurilor geografice comerciale tradizionale8.

Totodată, se remarcă faptul că tradiŃionalele raporturi de forŃe din cadrul economiei mondiale (Statele Unite ale Americii vs. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) li se contrapun astăzi alte raporturi de forŃă care includ Statele Unite, Uniunea Europeană, China, India etc.

1.3.3. Principalele trăsături ale economiilor naŃionale

Economiile naŃionale reprezintă părŃi importante din cadrul economiei mondiale putând fi analizate ca şi categorii macroeconomice (entităŃi de sine stătătoare) precum şi în calitatea lor de categorii mondoeconomice (avându-se în vedere interacŃiunile dintre ele sau cu alte economii, din cadrul sistemului 6 Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pp.9-18. 7 Bal et al, 2006; Moisuc et al, 2005. 8 Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Op.cit., pp.22-25.

15

economic mondial). Din punctul de vedere al economiei mondiale, studiul economiilor

naŃionale are în vedere principalele caracteristici ale acestora precum şi interacŃiunile dintre ele dar şi cu alte componente ale economiei mondiale.

Între economiile naŃionale şi economia mondială există relaŃii de interdependenŃă, ele funcŃionând într-o realitate în care se întrepătrund, se dezvoltă şi de multe ori, se condiŃionează reciproc.

Economia naŃională a unei Ńări poate fi împărŃită în trei mari sectoare de activitate: a. sectorul primar, care cuprinde agricultura, silvicultura, pescuitul şi industria extractivă; b. sectorul secundar, ce include ramurile prelucrătoare ale industriei şi construcŃiile; c. sectorul terŃiar, care înglobează transporturile şi telecomunicaŃiile, comerŃul, turismul, finanŃele şi alte servicii.

Se conturează în ultimul timp un al patrulea sector, şi anume cel cuaternar (al materiei cenuşii), cercetării ştiinŃifice şi dezvoltării tehnologice.

În toate aceste sectoare se derulează o serie de activităŃi interdependente ce contribuie la dezvoltarea economiei naŃionale în ansamblu, şi care are anumite caracteristici definitorii: 1. existenŃa unei pieŃe interne unde se comercializează diverse produse cu preŃuri diferite, iar pentru produsele identice comercializate se practică preŃuri apropiate, 2. existenŃa şi practicarea pe teritoriul naŃional a aceloraşi politici economice respectiv a unor reglementări economice uniforme, 3. folosirea unor obstacole naŃionale în relaŃiile economice cu alte economii şi lipsa lor în interiorul spaŃiului naŃional, 4. o infrastructură şi un aparat de producŃie care asigură legături între diferitele regiuni economice din cadrul aceluiaşi stat, 5. utilizarea unei monede naŃionale ca mijloc de plată, calcul, schimb şi rezervă pentru agenŃii economici care interacŃionează pe acelaşi teritoriu naŃional. Sigur că, caracteristicile definitorii ale economiei naŃionale se modifică funcŃie de etapele istorice pe care le parcurge aceasta. Din perspectivă mondoeconomică caracteristicile cele mai importante după care se analizează economiile naŃionale sunt: nivelul dezvoltării economice, mecanismul economic, potenŃialul economiei naŃionale, nivelul de deschidere externă, structura sectorială şi pe ramuri a economiei etc.

1.3.4. Necesitatea legăturilor economice interstatale CerinŃele de dezvoltare şi progres ale statelor le determină ca prin

intermediul economiilor naŃionale şi propriilor agenŃi economici să participe la diviziunea mondială a muncii şi la circuitul economic mondial. Toate acestea sunt generate de o serie de factori care determină statele respective să acŃioneze astfel. Caracterizarea lor ne arată următoarele interrelaŃii şi interdependenŃe:

• în vederea realizării atât a unei producŃii cât şi a unui consum satisfăcătoare şi Ńinând cont de dimensiunile restrânse ale celor mai multe Ńări care nu pot asigura eficienŃa economică ridicată pe care o asigură seriile mari de fabricaŃie, statele sunt nevoite să apeleze la piaŃa internaŃională pentru rezolvarea acestor probleme;

• posibilităŃile mai reduse de a satisface în totalitate din producŃia internă a necesităŃilor de consum crescătoare pe fondul unui ritm de dezvoltare accentuat conduc la o dezvoltare complexă a propriei economii naŃionale dar şi la o adâncire a specializării mondiale;

• nevoile din ce în ce mai mari pentru produsele de bază (materii prime) care depăşesc de cele mai multe ori volumul sau structura sortimentală a producŃiei internă care se bazează pe materiile prime. Căile pentru rezolvarea acestei situaŃii urmăresc: scăderea pe cât posibil a consumurilor materiale, prospectarea şi valorificarea cât mai bună a propriilor resurse naturale, dezvoltarea producŃiei înlocuitorilor sintetici sau achiziŃionarea produselor de bază deficitare din exterior, prin investiŃii în mărirea capacităŃilor de producŃie în Ńările bogate în resurse naturale, prin procurarea în contrapartidă a resurselor naturale sau prin mijloace specifice de comerŃ exterior9;

• plecându-se de la capacitatea de absorbŃie a pieŃei interne care limitează producŃia dar şi de la nivelul actual al organizării şi automatizării producŃiei este necesară cooperarea internaŃională a agenŃilor economici pentru a permite atât asimilarea unor tehnologii avansate şi diversificarea producŃiei cât şi lărgirea debuşeelor pe piaŃa partenerilor sau pe terŃe pieŃe;

• datorită faptului că necesităŃile tehnicii şi tehnologiilor moderne depăşesc posibilităŃile potenŃialului propriu de cercetare ştiinŃifică al unui stat acesta este nevoit să coopereze cu alte state din punct de vedere tehnico-ştiinŃifică internaŃional.

Prin urmare numai printr-un ansamblu complex de acŃiuni interne şi internaŃionale se pot rezolva problemele sus menŃionate. 1.3.5. Tipologii ale economiilor naŃionale în circuitul economic mondial

Economia mondială ca organism viu funcŃional depinde de starea şi evoluŃia componentelor sale, deci implicit, a economiilor naŃionale. Pentru o înŃelegere cât mai bună a situaŃiei în care se află la un moment dat o economie naŃională dar şi a situaŃiei acesteia în context mondial, trebuie să recurgem la anumite criterii de analiză şi comparaŃie internaŃionale, riguroase dar şi consecvente. De ce aceste rigori?

Pentru că există astăzi în lume o multitudine de state, mari şi mici, dezvoltate şi în curs de dezvoltare, cu potenŃial financiar variat şi cu mecanisme economice bazate pe reglementări elaborate de propriile guverne. Fiecare dintre acestea poate avea un nivel de dezvoltare scăzut sau foarte ridicat, o calitate a vieŃii foarte bună sau precară, un grad ridicat sau scăzut de participare la circuitul economic mondial, să dispună sau nu de fonduri financiare în vederea unor investiŃii externe etc.

Pentru a sublinia stările de fapt din economiile Ńărilor lumii trebuie să le analizăm după mai multe criterii de analiză în cadrul mai larg al economiei mondiale. Fiecare criteriu este grupat în subcriterii, care sunt măsuraŃi prin intermediul unor indicatori diverşi. Dintre aceştia amintim:

1. Criteriul nivelului de dezvoltare economică este cel mai larg utilizat în analize şi comparaŃii internaŃionale10. Acesta reflectă pe lângă stadiul dezvoltării economice şi decalajele existente pe Planeta Pământ, Cu alte cuvinte, nivelul de dezvoltare a unei Ńări reflectă cum sunt valorificate resursele respectivei Ńări asupra vieŃii (şi activităŃii) locuitorilor săi. Pentru măsurarea nivelului de dezvoltare economică se folosesc mai mulŃi indicatori precum: Produsul Intern Brut (PIB)/locuitor, productivitatea în diferite ramuri economice, valoarea adăugată în industria prelucrătoare pe locuitor, randamente agricole la hectar sau per persoană ocupată în agricultură, consumul de energie pe locuitor, structura pe ramuri a producŃiei şi serviciilor etc. Cel mai utilizat, datorită unei relative uşurinŃe în calculare este Produsul Intern Brut (PIB) pe locuitor. 9 A se vedea Leontief, W., Viitorul economiei mondiale, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977. 10 Vezi şi Bari, I. Economie mondială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.

17

Chiar dacă PIB/locuitor se regăseşte printre cei mai utilizaŃi indicatori, acesta nu reuşeşte să reflectă în mod real toate modificările care se regăsesc în realitate, inclusiv cei care urmăresc şi partea socială. Astfel, pentru evaluarea calităŃii vieŃii locuitorilor unei Ńări se foloseşte un indicator compozit numit Indicele Dezvoltării Umane (IDU) creat de Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) care poate lua valori între 0 şi 1. Atingerea valorii maxime,1 semnifică nivelul cel mai ridicat de dezvoltare a Ńării respective, în vreme ce valoarea 0 semnifică faptul că nu sunt satisfăcute nevoile fundamentale umane. Cei mai importanŃi indicatori care sunt agregaŃi în cadrul IDU sunt: PIB/locuitor, gradul de alfabetizare a populaŃiei, numărul de calorii consumate zilnic de un locuitor, speranŃa de viaŃă la naştere, numărul mediu de ani de şcolarizare. Aceste nuanŃări ale analizei problemei dezvoltării inclusiv prin introducerea IDU se datorează şi faptului că există state în curs de dezvoltare care înregistrează valori mari ale PIB/locuitor bazate în special pe veniturile obŃinute din anumite activităŃi economice (extracŃia şi comercializarea de petrol, turism etc.) în timp ce indicatorii calităŃii vieŃii înregistrează valori scăzute.

2. Criteriul mecanismului economic împarte statele lumii în funcŃie de diferitele sisteme economice naŃionale. În prezent, în majoritatea Ńărilor lumii există sistemul economiei de piaŃă, care are, însă, caracteristici diferite funcŃie de diverşi factori istorici, culturali, sociali, naturali etc. Există modele multiple precum: cel al economiei de piaŃă de tip asiatic, de tip paternalist (Japonia), modelul vest european care se regăseşte în FranŃa şi Italia, un altul contractualist nordic îmbrăŃişat de Ńările scandinave (Norvegia, Danemarca, Suedia), modelul economiei sociale de piaŃă existent în Germania, Austria, Olanda sau modelul anglo-saxon din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. În cadrul acestui criteriu există indicatori care se folosesc precum: nivelul taxelor vamale, ponderea sectorului public, nivelul ratei oficiale a scontului, salariu minim pe economie, pârghiile de influenŃare a preŃurilor etc.

3. Criteriul calit ăŃii vieŃii este un indicator important privind gradul de civilizaŃie al popoarelor, reflectând după cum indică şi numele, calitatea vieŃii din anumite Ńări. Pe lângă indicatorul compozit IDU, susmenŃionat se mai regăsesc şi alŃi indicatori dintre care menŃionăm: accesul la apă potabilă, suprafaŃa locuibilă per locuitor, gradul de alimentare a populaŃiei, consumul de calorii pe zi per om, ponderea elevilor şi studenŃilor în populaŃia de vârstă şcolară, numărul de locuitori care revin în medie pentru un pat în spitale etc.

4. Criteriul valutar-financiar reflectă gradul de implicare a statelor pe piaŃa financiară mondială. Amintim câŃiva dintre indicatori care măsoară această implicare: serviciul datoriei externe, clasa de risc a unei Ńări din perspectiva investitorilor străini, creditele şi investiŃiile străine, situaŃia balanŃei creanŃelor şi obligaŃiilor externe, rezervele valutare şi lichiditatea monetară externă a statului.

5. Criteriul gradului de participare la diviziunea mondială a muncii. Se poate vorbi despre participarea statelor la diviziunea mondială a muncii atunci când statele lumii deŃin anumite potenŃiale productive dublate de structuri specifice ale economiei naŃionale şi implicit o specializare mondială, care reprezintă adaptarea potenŃialului unui stat la particularităŃile cererii de pe piaŃa mondială. Sunt factori care determină specializări mondiale, precum: nivelul şi diversificarea aparatului de producŃie, tradiŃiile industriale, calificarea forŃei de muncă, condiŃiile naturale specifice etc. Dintre indicatori care măsoară gradul de participare la diviziunea mondială a muncii reŃinem: structura pe grupe de mărfuri (fizică) a importurilor şi exporturilor, situaŃia balanŃei comerciale şi de servicii, valoarea comerŃului exterior pe locuitor, cota exportului din total producŃie naŃională, structura pe Ńări şi grupe de Ńări (geografică) a comerŃului exterior etc.

În acelaşi timp, remarcăm că gradul de participare a statelor la diviziunea mondială a muncii este direct proporŃional cu nivelul dezvoltării economice şi invers proporŃional cu potenŃialul economic.

6. Criteriul potenŃialului economic evaluează economia unei Ńări prin prisma potenŃialului valorificat respectiv cel natural. PotenŃialul natural al unei Ńări este constituit printre altele, de: populaŃie, suprafaŃa geografică, resursele minerale pe care le are la dispoziŃie, resursele energetice, suprafaŃa agricolă etc. PotenŃialul economic valorificat reprezintă gradul în care o Ńară exploatează eficient potenŃialul său natural. Principalul indicator sintetic care evaluează potenŃialul economic valorificat este Produsul Intern Brut (PIB) definit ca un indicator agregat care însumează valoare abunurilor şi serviciilor produse într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an. PotenŃialul economic valorificat al unei Ńări este un indicator care subliniază rolul pe care îl joacă respectiva Ńară pe plan mondial, din punct de vedere economic şi politic.

1.4. Îndrumar pentru autoverificare Sinteza unităŃii de învăŃare 1

- Economia mondială este ştiinŃa economică care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor care influenŃează economiile naŃionale precum şi evoluŃiile acestora; raporturile de forŃe în lume; problemele economiei la scara întregii planete; evoluŃia unor zone diferite şi conjunctura economică internaŃională în ceea ce priveşte comerŃul, preŃurile, finanŃele, producŃia etc. mondiale. - Premisele şi procesul formării economiei mondiale sunt strâns legate de: marile descoperiri geografice, apariŃia şi dezvoltarea atât a naŃiunilor cât şi a statelor naŃionale; apariŃia şi adâncirea diviziunii mondiale a muncii; consituirea pieŃei mondiale. - Structurile de bază ale economiei mondiale sunt: economiile naŃionale, diviziunea mondială a muncii, circuitul economic mondial, organizaŃiile economice internaŃionale şi societăŃile transnaŃionale. - Economia internaŃională cuprinde atât conceptul de economie mondială, cât şi conceptul de relaŃii economice internaŃionale. - Economia mondială se va confrunta cu multiple dezechilibre, crize şi un grad ridicat de instabilitate mai ales în zonele care se confruntă cu probleme politico-economico-sociale. - InterdependenŃele dintre economiile naŃionale şi economia mondială conduc la importanŃa studierii rolului şi locului acestora în cadrul economiei mondiale. - Economiile naŃionale reprezintă părŃi importante din cadrul economiei mondiale putând fi analizate ca şi categorii macroeconomie (entităŃi de sine stătătoare) precum şi în calitatea lor de categorii mondoeconomice (avându-se în vedere interacŃiunile dintre ele sau cu alte economii, în cadrul sistemului economic mondial). - Economia naŃională şi economia mondială se află într-o strânsă corelaŃie şi interdependenŃă, coexistând şi întrepătrunzându-se. Atât timp cât una din cele două categorii există în realitate trebuie să existe în mod obligatoriu şi cea din a doua categorie.

19

- Economia mondială studiază economiile naŃionale, mai întâi, ca o categorie mondoeconomică în calitatea lor de subiect al relaŃiilor economice internaŃionale, raporturile bilaterale şi multilaterale dintre diferitele economii naŃionale, influenŃa acestora din urmă asupra unor probleme globale ale economiei internaŃionale, dar şi impactul acesteia şi al relaŃiilor economice internaŃionale asupra economiilor naŃionale ale statelor. - Caracteristicile definitorii ale unei economii naŃionale sunt: existenŃa unei pieŃe interne unificate, utilizarea unei monede naŃionale ca mijloc de plată, schimb, rezervă şi calcul, practicarea unor reglementări economice uniforme dar şi a unor politici economice comune pe întreg teritoriul Ńării, practicarea anumitor obstacole naŃionale în relaŃiile economice cu terŃe Ńări dar şi lipsa acestora în interiorul Ńării. - Economia naŃională a unei Ńări este împărŃită în trei sectoare mari de activitate: primar, secundar şi terŃiar. - Există mai multe criterii de analiză a statelor în economia internaŃională precum: criteriul mecanismului economic, criteriul nivelului de dezvoltare economică, criteriul calităŃii vieŃii, criteriul valutar-financiar, criteriul gradului de participare la diviziunea internaŃională a muncii, criteriul potenŃialului economic.

Concepte şi termeni de reŃinut

- ştiinŃa economică, - sistemul economic, - economia mondială, - economia internaŃională, - teoria mondoeconomică, - probleme globale, - structurile de bază ale economiei mondiale, - ordinea economică mondială, - interdependenŃe economice, - diviziunea mondială a muncii. - economii naŃionale, - agenŃi economici, - sectoare de activitate, - indicatori economici, - legături economice interstatale, - criterii de analiză economică comparată.

Probleme de reflecŃie şi teme de dezbatere

- Economia mondială, suport a înŃelegerii fenomenelor şi proceselor economico-sociale contemporane.

- Structurile de bază ale economiei mondiale. - DiferenŃe şi asemănări între economia mondială şi economia internaŃională. - TendinŃe în cadrul economiei mondiale. - Economiile naŃionale, definiŃie, caracterizare, trăsături. - ImportanŃa economiilor naŃionale în contextul economiei mondiale. - Sectoarele de activitate ale economiilor naŃionale. - Legăturile economice interstatale între necesar şi strict necesar.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Economia mondială nu este o categorie economică ce reflectă o realitate istorică a evoluŃiei unor probleme globale ale societăŃii umane pe plan naŃional cât şi pe plan mondial

Răspuns: da sau nu

2. Teoria mondoeconomică având ca suport teoretic şi metodologic teoria economică generală nu este parte a ştiinŃei economice

Răspuns: da sau nu

3. Economia naŃională este numai o categorie macroeconomică. Răspuns: Adevărat sau fals

4. StabiliŃi răspunsul corect Economia naŃională are la bază:

a. o populaŃie preponderent unitară etnic, un teritoriu delimitat prin frontiere, un aparat de producŃie, o infrastructură care asigură legături între diferite regiuni şi instituŃii specifice regimului politic şi statal existente în diferite economii naŃionale şi state naŃionale, b. totalitatea relaŃiilor economice între persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul delimitat prin frontiere a unui stat şi care se bucură de infrastructura acelui stat şi este guvernată de instituŃii specific economice, c. relaŃiile de producŃie care se dezvoltă între diferite state ale lumii cu accent deosebit în ultima perioadă pe industrii de vârf cum ar fi cea a industriei tehnologice (IT), d. relaŃiile economice între firmele cu acŃionariat preponderent de origine din Ńara care formează respectiva economia naŃională.

5. In prezent datorită dezvoltării procesului de mondializare (sau globalizare economică) asistăm la permeabilizarea frontierelor comerciale şi a celor de stat.

Răspuns: da sau nu

21

Bibliografie obligatorie

Bari, I., Economie mondială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. Bal Ana (coord.), Economie mondială, Ed ASE, Bucureşti, 2006. Capra, F., Momentul adevărului. ŞtiinŃă, societate şi noua cultură, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. CreŃoiu, G., Cornescu, V., Bucur, I., Economie politică, Casa de editură şi presă”Şansa” SRL, Bucureşti, 1993. Galbraith, J.K., Societatea perfectă. La ordinea zilei: binele omului, Ed. Eurosong&book, Bucureşti, 1997. Georgescu-Roegen, N., Legea entropiei şi procesul economic, Ed. Politică, Bucureşti, 1979. Heilbroner, R., Filozofii lucrurilor pământeşti, Ed. Humanitas, Bucureşti,1994. Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Unitatea de învăŃare 2 De la ordinea economică mondială la decalajele economice internaŃionale

Cuprins


2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu 2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional

2.3.3. Subdezvoltarea economică, o realitate a lumii contemporane, 2.4. Îndrumar pentru autoverificare

2.1. Introducere O anumită formă de organizare prin intermediul unor structuri,

mecanisme dar şi prin participanŃii la circuitul economic mondial din cadrul mai larg al economiei mondiale defineşte ordinea economică

mondială. Cu alte cuvinte, ordinea economică mondială este o caracteristică a sistemului economic mondial şi are în vedere structuri de organizare, ca regimuri internaŃionale şi raporturile de putere.

Ordinea economică mondială este determinată de câteva componente de bază: starea economiilor naŃionale, tipurile şi modelele de diviziune mondială a muncii, cadrul instituŃional, juridic, cultural şi social internaŃional precum şi mecanismele relaŃiilor economice internaŃionale.

Scopul regândirii unei noi ordini economice mondiale este lichidarea subdezvoltării economice dar şi eliminarea decalajelor dintre statele lumii pentru a se ajunge la o dezvoltare economică care poate fi sintetizată printr-o relaŃiie de tipul: creştere economică ► dezvoltare economică ► progres economic ► progres social.

2.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare Obiectivele unităŃii de învăŃare: – înŃelegerea faptului că ordinea economică mondială este

proprietatea sistemului economic mondial care rezultă din regimurile internaŃionale şi de raporturile de putere;

– identificarea componentelor ordinii economice mondiale; – cunoaşterea conceptelor de dezvoltare şi subdezvoltare

economică;

CompetenŃele unităŃii de învăŃare: – crearea capacităŃii de analiză a mutaŃiilor din cadrul

economiei mondiale care influenŃează economiile naŃionale, diviziunea mondială a muncii, fluxurile economiei mondiale;

– interpretarea supraconsumului necontrolat de moral ca fiind la fel de dăunător ca şi subconsumul, din perspectiva dezvoltării economice;

– dezvoltarea capacităŃii de înŃelegere a nevoii unui nou tip de dezvoltare care să aşeze la baza sa principii sănătoase de tip câştig –câştig pentru toate părŃile implicate.


23


2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu

Economia mondială, prin sistemul său economic se caracterizează printr-un tip de organizare conform actorilor săi principali, statele naŃionale, dar şi a raporturilor dintre ei precum şi structurilor şi mecanismelor existente. Această organizare conduce la ceea ce numim ordinea mondială. Profesorul francez G. Kebabdjian defineşte ordinea economică mondială ca fiind proprietatea structurală a sistemului economiei mondiale, dată de anumite structuri de organizare (în sens de regimuri internaŃionale) şi de raporturile de putere11.

Aşadar, ca urmare a interacŃiunilor componentelor economiei mondiale, diviziunii mondiale a muncii, economiilor naŃionale, agenŃilor economici, organizaŃiilor economice internaŃionale, relaŃiilor economice internaŃionale se generează o anumită ordine mondială. Această ordine este influenŃată de cele mai multe ori de o relaŃie de putere, care exprimă potenŃialul unei Ńări de a influenŃa comportamentele altor Ńări. Ce generează această putere sau altfel spus care sunt factorii care determină puterea? Principalii factori care determină puterea unui stat sunt:

- Gradul de dezvoltare economică şi tehnologică, - Factori geografici naturali (ex. suprafaŃa teritoriului, poziŃia

geografică, populaŃia, resurse materiale etc.) care creează prin ei înşişi grade diferite de putere,

- Factori militari, - Factori politico-sociali (de tipul: stabilitate politică, coeziune,

omogenitate etnică, integrare socială etc.). Urmare a factorilor de putere pe care îi deŃine o Ńară sau alta se poate prefigura o anumită ordine mondială prin impunerea unor norme (de la cele economice până la cele juridice), reguli în relaŃiile economice internaŃionale şi prin intermediul controlului exercitat asupra instituŃiilor economico-sociale internaŃionale. Actuala ordine economică mondială este caracterizată de:

+ SupremaŃia Statelor Unite ale Americii, care poate controla sau influenŃa, mergând până la proporŃii decisive, anumite decizii economice, politice, militare etc.12.

- InfluenŃele exercitate de grupul celor 8 (cele mai dezvoltate state din lume din punct de vedere economic, tehnologic, militar etc. din care fac parte FranŃa, Italia, Japonia, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Canada şi FederaŃia Rusă) în majoritatea domeniilor economice.

-Grupul celorlalte state dezvoltate caracterizat de interdependenŃe economice, comerciale, financiare, militare, politice etc. cu statele din grupul G8, dar în diferite grade de intensitate.

11 Kebabdjian, G., apud Bal (coord.), Idem, pp.499-500. 12 Vezi în acest sens şi Stubbs R., Underhill, Geoffrey R.D., Political Economy and the Changing Global Order, Oxford University Press, 2006.

- Rolul din ce în ce mai important pe scena internaŃională pe care îl ocupă Ńările cu economii emergente mai cunoscut şi sub acronimul BRIC format din Brazilia, FederaŃia Rusă, India şi China.

- Grupul cel mai numeros al statelor în curs de dezvoltare care au de partea lor două atuuri principale: teritoriul şi populaŃia.

În acest context este interesant de urmărit reconfigurarea raporturilor de putere în viitor mai ales prin intrarea Chinei, Indiei şi Braziliei în jocul global al puterii şi prin prisma atuurilor pe care le posedă aceste Ńări atât individual cât şi, în special, ca forŃă colectivă.

Evident ordinea economică mondială presupune şi implică, deopotrivă, un echilibru fără de care economia mondială s-ar confrunta permanent cu crize sau alte perturbări ale sistemului economiei mondiale. Ca principiu de susŃinere a echilibrului se poate vorbi de o diviziune mondială a muncii echilibrată pentru a se realiza echilibrul producŃiei, circulaŃiei şi repartiŃiei pe plan mondial13. BineînŃeles, echilibrul este relativ şi dinamic, dar are şi o anumită stare ideală, deoarece în realitate se atinge foarte greu. Pe de altă parte, situaŃia actuală din lume caracterizată de imense decalaje între statele bogate şi sărace, subdezvoltare, sărăcie, foamete etc. ridică problema regândirii actualei ordini economice mondiale.

Sigur că această schimbare de paradigmă trebuie să Ńină cont, pe lângă realităŃile susmenŃionate şi de elementele componente ale ordinii economice mondiale14, precum:

- situaŃia economiilor naŃionale analizată în planul relaŃiilor economice internaŃionale şi caracterizată prin prisma interdependenŃelor dar şi a relaŃiilor de cauzalitate ce decurg de aici, care reflectă şi propagă problemele existente într-un stat spre alte state şi, implicit determină gradul de stabilitate al economiei mondiale în ansamblu,

- mecanismele relaŃiilor economice internaŃionale care se modifică şi adaptează concomitent cu evoluŃia şi structura economiei mondiale dar şi, în raport de progresul socio-economic. Astfel, mecanismul financiar mondial, mecanismul formării preŃurilor la nivel mondial, mecanismele comerciale etc., se adaptează continuu prin schimbare la necesităŃile existente în cadrul dinamic al economiei mondiale,

- modelele şi tipurile de diviziune mondială a muncii care s-au diversificat, specializat şi au evoluat împreună cu ordinea economică mondială care la rândul ei, se afla în strânsă legătură cu parcursul economiei mondiale,

- cadrul instituŃional aflat în concordanŃă atât cu structura economiei mondiale cât şi cu celelalte elemente ale ordinii mondiale. Este lesne de observat că instituŃiile internaŃionale au evoluat în timp, în prezent existând multiple organizaŃii internaŃionale care fac parte dintr-un sistem mai complex cu caracter economic, politic, militar, ştiinŃific, cultural etc. Remarcăm însă că unele dintre aceste organizaŃii au rămas “încremenite în proiect” necesitând schimbări interne profunde actuale cu timpurile şi provocările pe care le trăim.

- cadrul socio-cultural mondial care poate acŃiona atât ca factor favorizant, dar şi ca factor de frânare a dezvoltării economiilor naŃionale precum şi a economiei mondiale în ansamblu.

- cadrul juridic mondial reprezintă o componentă importantă a

13 GheorghiŃă V., Cociuban A., Economie mondială, Ed. Politeia, Bucureşti, 2002, pp.25-26. 14 Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., pp 47-48.

25

ordinii economice mondiale datorită normelor, regulilor, principiilor etc. care reglementează relaŃiile internaŃionale şi care, de fapt, stabileşte cadrul de desfăşurare a acestor relaŃii internaŃionale.

Prin urmare, se poate constata caracterul multidimensional al ordinii economice mondiale, existând dimensiuni multiple a relaŃiilor economice internaŃionale, politice, sociale, juridice, economice, instituŃionale, culturale ş.a.m.d., care se reflectă asupra politicilor interne şi internaŃionale, toate acestea pe fondul unui context existent.

La fel de adevărat este şi faptul că de normele, regulile, principiile “de comportament” ale statelor în raporturile internaŃionale depind într-o măsură din ce în ce mai mare dezvoltarea relaŃiilor economice. Şi atunci, putem să ridicăm problema unei noi ordini economice mondiale care să răspundă şi să rezolve anumite probleme importante internaŃionale precum:

- Eliminarea subdezvoltării şi a decalajelor economice dintre Ńările globului,

- Crearea şi promovarea unor forme de cooperare economică care să conducă Ńările în curs de dezvoltare să aibă acces la diverse tehnologii de vârf, finanŃări internaŃionale avantajoase etc.

- Regândirea şi reorganizarea diviziunii mondiale a muncii cu accent pe dezvoltarea economiilor naŃionale a statelor în curs de dezvoltare dar şi în ceea ce priveşte relaŃiile economice mondiale.

- Identificarea şi implementarea de soluŃii privind crearea unor mecanisme echilibrate ale relaŃiilor economice internaŃionale care să nu dezavantajeze niciun stat, indiferent de numele, forŃa, puterea sau potenŃialul său.

- Revizuirea sistemului juridic internaŃional prin crearea de principii, norme şi reguli noi menite a nu discrimina anumite state în favoarea altora.

- ÎmbunătăŃirea cadrului instituŃional internaŃional pentru dezvoltarea şi adâncirea coperării economice mondiale dar şi creşterii rolului acestui cadru atât în dezvoltarea economică a fiecărui stat în parte cât şi a economiei mondiale în ansamblu.

2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional

Dezvoltarea, în calitatea ei procesuală, înglobează deopotrivă aspecte cantitative, calitative şi structurale ale evoluŃiei economice, în strânsă corelaŃie atât cu problematica generală a omului şi evoluŃia sa demografică cât şi cu echilibrul ecologic în stare dinamică.

În timp ce creşterea economică pune accent pe latura cantitativă a dezvoltării, în special pe producŃia de bunuri şi servicii, dezvoltarea economică are în vedere schimbările şi transformările ce se petrec în economie cu influenŃe asupra nivelului de trai, a modului de viaŃă şi comportament uman.

Dezvoltarea evidenŃiază şi raportul om-mediu din punct de vedere al eficienŃei utilizării resurselor economiei precum şi mecanismele funcŃionale ale sistemului economic15.

Joseph Stiglitz, câştigătorul premiului Nobel pentru economie, afirma că dezvoltarea priveşte transformarea societăŃilor,

15 Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 532.

îmbunătăŃirea vieŃii celor săraci, asigurarea şanselor de succes pentru toŃi oamenii şi a accesului la servicii medicale şi la educaŃie16.

Amartya Sen, un alt laureat al premiului Nobel pentru economie, aduce în discuŃie două dintre sensurile dezvoltării, care se regăsesc în zilele noastre, atât în analizele economice cât şi în dezbaterile publice. în acest sens, el face distincŃia între „dezvoltarea ca un proces feroce, încărcat de sânge, sudoare şi lacrimi şi dezvoltarea ca un proces în esenŃă prietenos”17. În prima situaŃie, „înŃelepciunea cere duritate” procesul dezvoltării excluzând reŃelele de asistenŃă socială pentru cei mai săraci, furnizarea de servicii sociale pentru marea masă a populaŃiei sau astfel de asemenea proceduri menite să sprijine clasele sociale cele mai defavorizate. a doua ipostază este aproape clară prin formulare.

Amartya Sen continua referindu-se la posibilele avantaje ale umanităŃii rezultate din procesul dezvoltării: acele oportunităŃi sociale care apar în procesul dezvoltării determină o contribuŃie directă la extinderea capacităŃilor umane şi a calităŃii vieŃii. Extinderea asistenŃei medicale, a educaŃiei, a protecŃiei sociale etc. contribuie direct la calitatea vieŃii şi la prosperitatea acesteia. Există toate dovezile că şi în ciuda veniturilor relativ reduse, o Ńară care garantează asistenŃă medicală şi educaŃie tuturor locuitorilor ei poate obŃine efectiv rezultate remarcabile în ceeea ce priveşte durata şi calitatea vieŃii întregii populaŃii. Natura intensivă a asistenŃei medicale şi a educaŃiei primare, precum şi dezvoltarea umană, în general, fac ca acestea să fie comparativ mai ieftine în stadiile de început ale dezvoltării economice, atunci când costurile forŃei de muncă sunt scăzute18.

Se conturează astfel, multiplele dimensiuni ale dezvoltării ca fenomen economic. indubitabil o primă dimensiune ar fi aceea că există o relaŃie de proporŃionalitate directă între dezvoltare şi creştere economică. de fapt, dezvoltarea implică automat şi creştere economică care dacă antrenează şi transformări structurale pe o perioadă de timp se poate transforma implicit în dezvoltare, întregind ciclul. mai mult decât atât, putem vorbi de o relaŃie de tip condiŃional între: creştere economică → dezvoltare economică → progres economic → progres social.

Cea de a doua dimensiune, surprinde procesul de trecere a economiei societăŃii omeneşti către forme superioare de evoluŃie cu toate momentele de urcare şi coborâre datorat factorilor perturbatori.

A treia dimensiune, are în vedere raportul agenŃi economici vs. micro, macro mediu economic cu accent nu numai pe problemele tehnice ci şi pe cele sociale şi culturale ale producŃiei în totalitatea sa.

Ultima dimensiune, defineşte dezvoltarea într-un sens mai restrâns, drept dezvoltarea factorilor de producŃie, respectiv dezvoltarea principalelor componente ale economiei în cadrul unui spaŃiu naŃional-statal, cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii materiale, asigurarea de condiŃii optime la nivel micro şi macroeconomic privind combinarea factorilor de producŃie, valorificarea avantajelor specializării şi cooperării dintre agenŃii economici, dezvoltarea fluxurilor economice stabile intersectoriale şi interregionale,

16 Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, p.383. 17 Sen, A., Dezvoltarea ca libertate, Ed. Economică, Bucureşti 2004, pp.55-56.

18 Sen, Amartya, Op.cit., p.189.

27

îmbunătăŃirea coeziunii interne a spaŃiului economic naŃional, dezvoltarea şi calitatea activităŃilor comerciale (interne şi externe), financiar-bancare, etc19.

Sigur că de beneficiile dezvoltării trebuie să se bucure categorii tot mai numeroase de persoane. Promovarea responsabilităŃilor colective pentru dezvoltare care să stea la baza unei economii sociale grevată pe binele comun trebuie să fie calea către o dezvoltare sănătoasă, care trebuie să se manifeste pe plan intern şi internaŃional.

CondiŃii favorabile de viaŃă pentru cei săraci precum şi accesibilitatea la ele pot fi create doar printr-o colaborare mondială pentru o dezvoltare sănătoasă. Această colaborare poate determina din partea Ńărilor dezvoltate renunŃarea la anumite poziŃii avantajoase de venit şi putere, ceea ce poate implica, în opinia Papei Ioan Paul al II-lea, schimbări însemnate în stilurile de viaŃă gata statornicite, pentru a limita risipa resurselor naturale şi umane, permiŃând astfel tuturor popoarelor şi tuturor oamenilor de pe pământ să dispună de ele în măsură suficientă. La aceasta trebuie să adăugăm valorificarea unor noi bunuri materiale şi spirituale, roade ale muncii şi ale culturii popoarelor astăzi marginalizate, ajungându-se astfel la îmbogăŃirea umană globală a familiei naŃiunilor20.

Dar, din nefericire, dezvoltarea nu este un proces liniar, cvasiautomat şi nelimitat în sine, ca şi cum umanitatea înaintează spre perfecŃiunea fără sfârşit. O astfel de concepŃie, legată de o noŃiune de „progres” pare să fie pusă astăzi în mod serios sub semnul întrebării şi aceasta, mai ales, după experienŃa tragică a celor două războaie mondiale, a nimicirii planificate, şi în mare parte realizate, a unor populaŃii întregi şi a pericolului nuclear, continua Papa Ioan Paul al II-lea.

Dezvoltarea privită exclusiv ca şi acumulare de bunuri şi servicii, chiar dacă aparent este în favoarea unei majorităŃi a populaŃiei, nu poate asigura fericirea umană. CivilizaŃia de consum, care are anumite virtuŃi, în sensul că poate pune la dispoziŃia unei categorii largi a populaŃiei anumite bunuri indispensabile, nu trebuie să constituie unica şi principala consecinŃă a dezvoltării. Dacă această dimensiune este rezultanta dezvoltării se va întoarce împotriva acelora cărora ar fi trebuit să le fie de folos21.

Una dintre efectele acestei limitări o reprezintă apariŃia crizei, adică înrăutăŃirea condiŃiilor de viaŃă pentru din ce în ce mai mulŃi cetăŃeni. Actuala criză cu care se confruntă omenirea, şi care poate fi numită criza dezvoltării aduce în prim plan nepotrivirile dintre: acŃiunile umane şi cerinŃele mediului înconjurător; profitul, raportat doar în termeni financiari şi cel social-uman.

Fizicianul Fritjof Capra, referindu-se la criza care afecteză şi specia umană afirma: este o criză complexă, multidimensională, ale cărei faŃete ating fiecare aspect al vieŃii noastre – sănătatea şi mijloacele de trai, calitatea mediului şi relaŃiile sociale, tehnologia şi politica. Este o criză de dimensiuni intelectuale, morale şi spirituale, o criză de amploare fără precedent în istoria omenirii. pentru prima

19Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 533. 20

Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice Ed. ARCB, Bucureşti, 2008, pp.487-488. 21 Ibid., pp.332-334.

dată în timp trebuie să ne confruntăm cu ameninŃarea foarte reală a dispariŃiei rasei umane şi a întregii vieŃi de pe terra22.

CompetiŃia dintre cele două modele de dezvoltare care au existat până în prezent, respectiv cel generat de economia de piaŃă, bazat pe proprietate de piaŃă asumat de către Ńările dezvoltate şi cel al economiei planificate centralizat, asumat de către Ńările comuniste în care proprietatea publică era punctul de plecare în dezvoltarea economico-socială a Ńărilor în cauză, s-a soldat, cu câteva excepŃii, cu supremaŃia primului.

Însă, paradoxal, tranziŃie către o economie concurenŃială, cu accent pe proprietatea privată în care au fost antrenate Ńările excomuniste a determinat o criză majoră în acestea, concomitent cu o altă criză de proporŃii mult mai mari generată chiar de către una dintre Ńările de provenienŃă a primului model, şi anume statele unite cu efecte care au început să se propage în lanŃ şi spre alte Ńări dezvoltate. Subordonarea dezvoltării, în mare măsură profitului bănesc, în special pentru cei care se numesc întreprinzători pune în evidenŃă faptul că ea trebuie regândită, în sensul de a fi centrată pe oameni, astfel încât aceştia, împreună cu colectivităŃile în care trăiesc, să poată controla utilizarea resurselor, în beneficiul lor prezent şi viitor.

Tensiunea tot mai puternică care există între natura noastră spiritual-umană şi mediul economic pe care se bazează viaŃa economică şi socială demonstrează că dezvoltarea de până acum, susŃinută cu putere de banca mondială şi fondul monetar internaŃional, de administraŃiile Ńărilor actualmente cu economie modernă nu poate fi absolutizată şi permanentizată. În aceste condiŃii, cauzele crizei natural-umane a dezvoltării de până acum nu trebuie căutate printre săracii lumii, ci în Ńările care stabilesc standardele mondiale ale extravaganŃei risipitoare ce domină politicile globale care îndreaptă lumea noastră spre autodistrugere socială şi ecologică23.

Criza natural-umană a dezvoltării pe care o trăim este însoŃită, aşadar, de un proces de globalizare a activităŃilor economice, sub comanda şi controlul corporaŃiilor mari şi instituŃiilor financiar-monetare ale lumii şi tot mai departe de controlul democraŃiilor noastre, de controlul colectivităŃii umane.

Analiza cauzelor crizei natural-umane a dezvoltării ne ajută să înŃelegem că un sistem economic rămâne viabil, doar atâta timp cât societatea are mecanismele de contracarare a abuzurilor, fie ale statului democratic, fie ale pieŃei concurenŃiale.

EficienŃa pieŃei concurenŃiale şi legitimitatea ei pot fi un factor de progres economic şi social-uman numai atunci când:

- concurenŃa locală are la bază reguli adoptate democratic, fără influenŃa puterii financiare;

- există o moralitate a pieŃei; - o serie de bunuri, cum sunt investiŃiile pentru cercetarea ştiinŃifică fundamentală, siguranŃa publică şi justiŃie, învăŃământul public şi apărarea naŃională sunt finanŃate de stat;

- cel ce fabrică, comercializează şi consumă bunurile suportă în întregime costul lor total, fiind eliminate posibilităŃile de

22 Capra, Fritjof, Momentul adevărului. ŞtiinŃă societate şi cultură. O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, p.3. 23 Korten, D.C., CorporaŃiile conduc lumea, Bucureşti, Editura Antet, 1997, p.17.

29

externalizare a costurilor sociale şi ecologice; - guvernele au forŃa şi mecanismele de a restabili în orice

moment justiŃia socială pe care forŃele pieŃei o erodează mereu, de a stabili nevoile de viaŃă normală, pentru asigurarea justiŃiei sociale;

- se asigură compatibilitatea mediului creat de om cu exigenŃele mediului natural, pentru păstrarea vie a egalităŃii şanselor generaŃiilor care coexistă şi se succed la viaŃă pe pământ.

SperanŃa oamenilor de a trăi mai bine, în pace şi prietenie, într-o comunitate de sens cu viaŃa şi natura având ca principiu egalitatea şanselor pentru generaŃiile viitoare poate constitui calea spre depăşirea acestei crize.

Fără îndoială că societăŃile omeneşti, chiar şi atunci când li se atribuie cu închipuirea o existenŃă oarecum metafizică, deosebită şi independentă de aceea a indivizilor ce le compun, nu pot avea totuşi, ca realităŃi empirice, o dezvoltare deosebită şi independentă de aceea a unităŃilor biologice din care sunt alcătuite.

Nu se poate concepe un stat bogat compus din oameni săraci, un stat puternic compus din oameni slabi, un stat civilizat compus din oameni cufundaŃi în barbarie. Asemenea contraste între aparenŃele sociale şi realităŃile individuale s-au putut vedea, câteodată, în istoria mai veche, sau mai nouă a omenirii. Dar ele au alcătuit totdeauna, în viaŃa Ńărilor în care s-au produs, stări anormale, ce n-au putut să dureze şi s-au plătit scump, cum se plătesc la oamenii bolnavi înfăŃişările înfloritoare, capabile să-i înşele, împiedicându-i să-şi îngrijească sănătatea24.

În ansamblul lor, erorile acŃiunii umane se află la baza diminuării treptate a perspectivei alocării şi utilizării resurselor rare, mărind costurile de oportunitate ale echilibrului economic şi creând premise certe pentru dezechilibrarea balanŃei progresului, în dauna exigenŃelor social-umane şi ecologice impuse de egalitatea şanselor generaŃiilor. o asemenea dezvoltare, neavând viitor, nu poate fi nici prezentă pentru colectivităŃile umane, fiind în permanenŃă bombardată de efectele conjugate ale limitelor progresului25.

În opinia noastră, un astfel de model al dezvoltării promovat pentru lumea întreagă nu are cum să producă efecte reciproc avantajoase pentru ambele părŃi implicate, ci doar să întărească poziŃii de forŃă, dominante, economico-politice pentru un stat sau a unor categorii de state.

2.3.3. Subdezvoltarea economică, o realitate a lumii contemporane

După cum am constatat, motivul principal al reconstruirii unei noi ordini economice mondiale este generat de eliminarea subdezvoltării economice şi a decalajelor existente între Ńările lumii precum şi instaurării unor mecanisme economice mondiale echitabile, reciproc avantajoase.

Această necesitate pleacă de la multiplele şi complexele interdependenŃe dintre state care determină ca subdezvoltarea să afecteaze, nu doar statele care sunt confruntate cu acestă gravă situaŃie, ci şi stabilitatea economiei mondială în ansamblu, subdezvoltarea economică ajungând una dintre problemele globale

24 Negulescu, P.P., Conflictul generaŃiilor şi factorii progresului, Ed. Garamond, Bucureşti, 2004, pp.208-209. 25 Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, pp. 534-555.

ale economiei mondiale. Există anumite trăsături esenŃiale care caracterizează starea de

subdezvoltare: • nivelul foarte scăzut al producŃiei, consumului, acumulării şi

productivităŃii muncii, • structuri economice înapoiate, bazate, în principal, pe

producŃia agricolă, industria extractivă şi produse semifabricate, • mecanisme economice interne dezarticulate, • excedent de forŃă de muncă necalificată sau slab calificată, • structuri sociale arhaice sau ale capitalismului primitiv, • în cadrul diviziunii mondiale a muncii, Ńările respective

constituie surse de aprovizionare cu produse primare şi pieŃe de desfacere a bunurilor industriale din Ńările dezvoltate,

• grad ridicat de îndatorare faŃă de străinătate, • dependenŃă unilaterală economică şi de multe ori, politică

faŃă de Ńările avansate din punct de vedere economic, • dinamică economică lentă şi creştere demografică accelerată, • calitatea vieŃii puternic afectată de malnutriŃie, subnutriŃie,

habitat precar, nivel deplorabil al asistenŃei medicale şi educaŃiei, etc. Ordinea economică mondială actuală este nedreaptă, iar noi nu

trebuie să contenim a ne lupta pentru a o îndrepta. NaŃiunile „lumii a treia” nu au posibilitatea de a concura cu cele care deŃin monopolul asupra celor mai avansate tehnologii, centre de cercetare şi resurse financiare pentru a pune mâna pe pieŃe. łările care până mai ieri erau colonii au fost lipsite de cele mai mari talente, şi vor fi reduse treptat la condiŃia de producătoare de materie primă şi mărfuri ieftine, cu cea mai prost plătită mână de lucru26....

Un sistem economic corect şi echitabil trebuie să fie cel în care Ńările în curs de dezvoltare să nu se mai confrunte cu balanŃe comerciale inegale, datorii externe uriaşe, foamete, sărăcie. Perpetuarea realităŃilor de mai sus, dublate de instabilitatea politică poate afecta progresul economic şi, în cele din urmă, stabilitatea economiei mondiale.


- Ordinea economică mondială este proprietatea sistemului economic mondial care rezultă din regimurile internaŃionale şi de raporturile de putere. - MutaŃiile ce apar în economia mondială exercită la rândul său o influenŃă asupra dezvoltării economiilor naŃionale, diviziunii internaŃionale a muncii, fluxurilor economiei internaŃionale, asupra tuturor componentelor economiei mondiale influenŃând, în final, ordinea economică mondială.

26 Gardels, Nathan, Schimbarea ordinii globale, Ed. Antet, Bucureşti p.129.

31

- Componentele ordinii economice mondiale sunt: economiile naŃionale, diviziunea mondială a muncii, cadrul instituŃional, juridic, cultural şi social adecvat, mecanismele relaŃiilor economice internaŃionale. - Ordinea economică mondială este un subsistem în cadrul sistemului economiei internaŃionale compus din starea economiilor naŃionale bazat pe un tip istoriceşte determinat al diviziunii internaŃionale a muncii, pe un sistem specific de legături economice, pe anumite mecanisme economice internaŃionale, pe un cadrul instituŃional, juridic şi cultural adecvat obiectivelor fundamantale care domină economia internaŃională într-o etapă sau alta, chemat să asigure funcŃionalitatea şi echilibrul dinamic al structurilor economiei internaŃionale. - Noua ordine economică mondială trebuie să rezolve câteva importante probleme, precum: eliminarea subdezvoltării, a decalajelor economice, să promoveze forme avansate de cooperare economică, să restructureze actuala diviziune mondială a muncii, crearea unor mecanisme echilibrate ale relaŃiilor economice internaŃionale, restructurarea sistemului juridic şi promovarea pe scară largă a principiilor, normelor şi regulilor noi, îmbunătăŃirea cadrului instituŃional internaŃional. - Dezvoltarea economică are în vedere schimbările şi transformările ce se petrec în economie cu influenŃe asupra nivelului de trai, a modului de viaŃă şi comportament uman. În acelaşi timp, aceasta evidenŃiază şi raportul om-mediu din punct de vedere al eficienŃei utilizării resurselor economiei precum şi mecanismele funcŃionale ale sistemului economic. - Starea de subdezvoltare economică este caracterizată de: nivelul foarte scăzut al producŃiei, consumului, acumulării şi productivităŃii muncii, structuri economice înapoiate, bazate, în principal, pe producŃia agricolă, industria extractivă şi produse semifabricate, mecanisme economice interne dezarticulate, excedent de forŃă de muncă necalificată sau slab calificată, structuri sociale arhaice sau ale capitalismului primitiv, în diviziunea internaŃională a muncii, Ńările respective constituie surse de aprovizionare cu produse primare şi pieŃe de desfacere a bunurilor industriale din Ńările dezvoltate, grad ridicat de îndatorare faŃă de străinătate, dependenŃă unilaterală economică şi de multe ori, politică faŃă de Ńările avansate din punct de vedere economic, dinamică economică lentă şi creştere demografică accelerată, calitatea vieŃii puternic afectată de malnutriŃie, subnutriŃie, habitat precar, nivel deplorabil al asistenŃei medicale şi educaŃiei, etc.


Ordine economică mondială, decalaje economice, subdezvoltare economică, dezvoltare economică, progres economic

Întreb ări de control şi teme de dezbatere

- Geneza conceptului de ordine economică mondială. - Caracterizarea ordinii economice mondiale. - Spre o nouă ordine economică mondială? - DirecŃii de acŃiune ale noii ordini economice mondiale. - Subdezvoltarea, geneză, trăsături, modalităŃi de depăşire a stării de subdezvoltare. - Dezvoltarea economică, ca cerinŃă a secolului al XXI-lea.


1. Ordinea economică mondială reprezintă o parte componentă şi complexă a economiei mondiale Răspuns: Adevărat sau Fals 2. Promovarea unor noi forme de cooperare economică reprezintă una dintre problemele care trebuie să stea la baza noii ordini economice mondiale. Răspuns: Adevărat sau Fals 3. Cadrul juridic mondial reprezintă componenta ordinii economice mondiale? Răspuns:Adevărat sau Fals 4. Ordinea economică mondială are următoarele componente: a. locul ocupat în lume din punct de vedere economic, sfera de relaŃii politice internaŃionale, clasamentele internaŃionale economice, cadrul cultural b. modelele de diviziune monidală a muncii, mutaŃiile din economia mondială, economiile naŃionale, cadrul juridic şi politic internaŃional, c. starea economiilor naŃionale, situaŃia politică, datoria externă, clasamentele internaŃionale economice, cadrul cultural şi social internaŃional d. starea economiilor naŃionale, tipurile şi modelele de diviziune mondială a muncii, cadrul instituŃional adecvat, mecanismul relaŃiilor economice internaŃionale, cadrul juridic internaŃional, cadrul cultural şi social internaŃional.


Capra, F., Momentul adevărului. ŞtiinŃă societate şi cultură. O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. Gardels N., Schimbarea ordinii globale, ed. Antet, Bucureşti. Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice Ed. ARCB, Bucureşti, 2008. Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, G.H., Teorie economică generală. Volumul II. Macroeconomie, Ed. ASE, Bucureşti, 2008.

33

Sen, A., Dezvoltarea ca libertate, Ed. Economică, Bucureşti 2004. Stubbs R., Underhill, Geoffrey R.D., Political Economy and the Changing Global Order, Oxford University Press, 2006.

Unitatea de învăŃare 3 Problemele globale ale economiei mondiale

Cuprins


3.3.1. Clasificarea principalelor probleme globale 3.3.2. Teorii şi modele de abordare a problemelor globale


3.1. Introducere

Problemele globale ale economiei mondiale reprezintă acele categorii de probleme care apar într-un stat sau o regiune şi se extind cu repeziciune afectând mai multe state sau regiuni, existând posibilitatea de a cuprinde întreaga economie mondială. Dintre aceste probleme menŃionăm: problema sărăciei, problema energiei, problema subdezvoltării şi a datoriei externe, problema alimentaŃiei în lume, problema cursei înarmărilor, problema climatică etc.

O posibilă soluŃie pentru gestionarea şi prevenirea, într-o măsură mai mare sau mai mică, o constituie o colaborare responsabilă fără precedent între Ńările globului, în care rolul important le revine celor dezvoltate, însoŃite de regândirea modului de funcŃionare, principiilor şi politicilor vechilor instituŃii cu caracter global care au rol în elaborarea de soluŃii pentru prevenirea şi gestionarea unor astfel de probleme.


– definirea noŃiunii de problemă globală a economiei mondiale; – prezentarea principalelor caracteristici ale problemelor globale

economice; – clasificarea principalelor tipuri de probleme globale; – înŃelegerea ideii că problemele globale generează crize

economice cu caracter structural;


– asimilarea conceptului “probleme globale ale economiei mondiale”;

– conştientizarea studentului privind efectele generate de problemele globale asupra omenirii;

– dezvoltarea de soluŃii integrate privind rezolvarea sau ameliorarea problemelor globale;

– găsirea unor răspusuri privind producerea crizelor economice dar şi anticiparea unor măsuri ce trebuiesc adoptate pentru limitarea efectelor acestora.



3.3.1. Clasificarea principalelor probleme globale

ExistenŃa unei probleme semnifică faptul că a apărut o disfuncŃionalitate, practic că ceva, cineva etc. a condus la nerealizarea scopului propus. Rezolvarea problemelor presupune găsirea unor răspunsuri care să genereze soluŃii, care urmare implementării să conducă la rezultatele propuse. Problemele care se manifestă în zona economiei mondiale, sau mai bine spus, problemele care o influenŃează sunt rezultatul acumulării în timp a mai multor astfel de nerealizări. Acestea au anumite caracteristici specifice, precum:

- caracter complex manifestându-se la scara întregii planete, influenŃând negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau in direct, regioni întinse, continente sau chiar toate statele lumii,

35

- nu trebuie confundate cu problemele comune. Însă, datorită interdependenŃelor din ce în ce mai profonde din cadrul economiei mondiale se creează condiŃii pentru transformarea unei probleme comune într-una globală,

- necesită soluŃii complete, care pot fi adoptate numai prin participarea tuturor Ńărilor lumii,

- presupun soluŃii care să vizeze schimbări şi transformări radicale atât a economiilor naŃionale cât şi a relaŃiilor economice internaŃionale27,

- soluŃiile de rezolvare a problemelor globale nu trebuie să fie impuse prin diverse tipuri de influenŃe sau constrângeri, ci trebuie să fie avantajoase pentru toate părŃile implicate şi să fie rodul unei colaborări şi cooperări mondiale, Dacă am încerca o analogie a problemelor globale cu o problemă globală umană, cancerul, putem avea următoarea situaŃie. O dezordine sistematică, o boală cu aparenŃă localizată, dar având capacitatea de a se răspândi şi care implică, în realitate, întregul organism. Cancerul nu este un atac din afară, ci un colaps interior, care implică suprimarea sistemului imunitar al corpului ducând concomitent la dezechilibre hormonale care au ca rezultat creşterea producŃiei de celule aberante (canceroase). Se creează, astfel, condiŃii optime pentru dezvoltarea cancerului, datorită intensificării producerii celulelor maligne exact atunci când corpul este cel mai puŃin capabil să le distrugă. Dar, odată cu generarea unor sentimente de speranŃă şi aşteptare, organismul le traduce în procese biologice care încep să refacă echilibrul şi să revitalizeze sistemul imunitar, utilizând aceleaşi căi care au dus la instalarea bolii, iar rezultatul este diminuarea producerii celulelor canceroase concomitent cu creşterea capacităŃii sistemului imunitar de a lupta cât mai eficient în combaterea lor28. Aşa şi în cazul problemelor globale ale economiei mondiale, ce pot fi la origine şi probleme locale care au însă capacitatea de a se răspândi în zone, regiuni sau chiar pe întreg Globul, în situaŃia în care au apărut disfuncŃionalităŃi care nu au fost rezolvate în momentul în care s-au produs, sau când s-au constatat producerea lor (mecanismele de reglare nefuncŃionând). SoluŃiile însă nu pot veni din afară, ci tot din interior, unde redeşteptarea speranŃei dar şi dorinŃei de a rezolva pot fi factori declanşatori ai capacităŃii sistemului imunitar al economiei mondiale să lupte cât mai eficient pentru combaterea problemelor apărute. Plecând de la cele susmenŃionate să enumerăm câteva dintre problemele globale actuale:

- problema alimentaŃiei în lume (peste 1 miliard de persoane de pe tot globul, suferă de foamete cronică, conform OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi Agricultură),

- problema energiei la nivel planetar (şi iminenta lor epuizare atât datorită consumului, uneori excesiv, cât şi caracterului lor limitat),

- problema generată de dezechilibrele ecologice (poluarea mediului înconjurător cu efecte dezastruoase atât pentru mediu în sine, cu tot ce se regăseşte aici cât şi pentru oameni, familii, comunităŃi, instituŃii etc.)

27 Vezi Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., op.cit., p.70. 28 Capra F., ÎnŃelepciune aparte. Dialoguri cu oameni remarcabili, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, pp.198-199.

- problema materiilor prime, - problema decalajelor economice dintre Ńările lumii, - problemele datoriei externe şi a subdezvoltării pentru un grup

de Ńări din cadrul celor aflate în curs de dezvoltare, - problema restructurării actualei diviziuni mondiale a muncii şi

a mecanismelor relaŃiilor economice internaŃionale, - problema regândirii funcŃionării actualelor organizaŃii

economice internaŃionale etc. Fostul vicepreşedinte pentru Europa a Băncii Mondiale, Jean Francois Rischard29 prezintă douăzeci de probleme globale, grupate în trei categorii distincte şi care trebuie rezolvate în viitorii douăzeci de ani: a. Probleme legate de patrimoniul global al planetei:

- încălzirea atmosferei de pe glob, - diminuarea biodiversităŃii şi degradarea ecosistemelor, - epuizarea resurselor piscicole, - despăduriri, - penuria de apă potabilă, - poluarea şi securitatea mărilor.

b. Probleme care implică o acŃiune globală - mobilizarea masivă împotriva săraciei, - menŃinerea păcii, prevenirea conflictelor şi lupta împotriva

terorismului, - educaŃie pentru toŃi, - lupta împotriva marilor epidemii, - reducerea fracturii digitale, - prevenirea şi atenuarea catastrofelor naturale.

c. Probleme care implică existenŃa unui cadru juridic global - redefinirea normelor fiscale pentru secolul al XXI-lea, - arhitectura financiară mondială, - lupta împotriva traficului de stupefiante, - norme în materie de comerŃ, investiŃii şi concurenŃă, - protecŃia proprietăŃii intelectuale - reglementarea comerŃului electronic, - norme internaŃionale în materie de muncă şi circulaŃie a forŃei

de muncă. Prin urmare, odată cu trecerea timpului problemele globale se înmulŃesc şi după cum spunea şi Preşedintele Clubului de la Roma, Ricardo Diez Hochleitner: “pericolele care ameninŃă omenirea sunt probabil mai mari şi mai iminente decât în anul 1972, când s-a lansat primul Raport al Clubului”. NesoluŃionarea, soluŃionarea incompletă sau necorespunzătoare generează crize economice denumite, crize structurale. Caracteristicile crizelor structurale sunt: caracterul mondial (din păcate, efectele cele mai negative sunt resimŃite de Ńările în curs de dezvoltare); complexitate (afectează toate structurile de bază ale economiei mondiale); caracter multidimensional (efectele se răsfrâng asupra relaŃiilor politico-strategico-militare internaŃionale) şi nerepetabilitatea lor. Dintre categoriile de crize economice internaŃionale menŃionăm: crizele ordinii economice mondiale, crizele diviziunii mondiale a muncii, crizele resurselor şi mediului înconjurător, crizele aparatului de producŃie.

29 Rischard J.F., Op.cit., p.72.

37

3.3.2. Teorii şi modele de abordare a problemelor globale

Complexitatea dar şi numărul din ce în ce mai mare a problemelor globale cu care se confruntă economia mondială şi dincolo de ea, fiinŃele umane, precum şi căutarea şi găsirea de soluŃii la astfel de probleme au generat o serie de studii, teorii, modele etc., având ca scop final pe lângă conştientizarea existenŃei sau iminenŃa apariŃiei unei probleme, identificarea de soluŃii de atenuare sau lichidare a acestora. Dintre aceste studii se cuvine să menŃionăm, având în vedere constrângerile legate de spaŃiu, o parte pe care le considerăm mai importante.

I. Lucr ările elaborate de Clubul de la Roma Acum 42 de ani, mai precis în luna aprilie din anul 1968, ia

fiin Ńă la Roma un grup, sub forma unei organizaŃii neguvernamentale, independentă, nonprofit, alcătuit din cercetători şi personalităŃi din diverse Ńări având ca scop cercetarea efectelor generate de dezvoltarea economică asupra resurselor şi locuitorilor planetei noastre.

Misiunea organizaŃiei este cea de a acŃiona ca un catalizator global pentru schimbare la nivel mondial prin identificarea şi analizarea problemelor cruciale cu care se confruntă omenirea şi a le comunica factorilor de decizie publici şi privaŃi precum şi publicului larg.

ActivităŃile Clubului trebuie să urmărească printr-o perspectivă globală conştientizarea interdependenŃei tot mai mare dintre naŃiuni, iar printr-o gândire holistică trebuie să se ajungă la o înŃelegere mai profundă a complexităŃii problemelor contemporane în vederea adoptării alegerilor şi politicilor de stabilire a destinului generaŃiilor viitoare30. Materialele elaborate poartă numele generic de Rapoarte către Clubul de la Roma.

Primul raport elaborat în anul 1972 de un grup de cercetători de la prestigioasa universitate americană Massachusetts Institute of Technology (MIT) coordonat de Dennis L. Meadows intitulat Limitele creşterii (The Limits to Growth) a provocat controverse puternice fiindcă susŃinea că dacă se menŃineau tendinŃele înregistrate până în acel moment, creşterea, atât economică cât şi demografică se vor opri pe parcursul secolului al XXI-lea datorită epuizării resurselor naturale. De aceea, propuneau ca să se adopte la nivel internaŃional, de către guvernele naŃionale dar şi de instituŃiile internaŃionale, o creştere de tip „zero”, pentru a se reechilibra situaŃia. Meritul cel mai important al raportului a fost acela că a atenŃionat asupra unui pericol astăzi iminent, datorat în mare măsură şi unei risipe, cel al epuizării resurselor datorită caracterului limitat al acestora.

Până în prezent au fost elaborate mai multe rapoarte printre care:

Omenirea la răspântie, autori M. Mesarovici şi E. Pestel (apărut în anul 1974) care susŃine necesitatea, datorită interdependenŃei fenomenelor, unei viziuni globale şi propune conceptul de creştere organică care atenuează în timp efectele creşterii exponenŃiale a populaŃiei;

30 A se vedea http://www.clubofrome.org/eng/about/3/.

Restructurarea ordinii internaŃionale, apărut în anul 1976 sub coordonarea lui Jan Tinbergen -laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1969- reliefa decalajele economice existente între Ńările de pe glob, nevoia unei echilibări a economiei mondiale prin făurirea unei noi ordini internaŃionale ca şi condiŃie pentru asigurarea unei vieŃi demne şi a unui nivel de bunăstare pentru toŃi cetăŃenii lumii, cu exploatarea şi protejarea raŃională a mediului înconjurător .

Să ieşim din epoca risipei, cel de-al patrulea raport al Clubului de la Roma publicat în anul 1978 şi coordonat de laureatul Premiului Nobel pentru fizică pe anul 1971, Dennis Gabor şi Umberto Colombo a subliniat caracterul neraŃional al risipei de resurse ale planetei în special de către „societatea de consum”.

Prima revoluŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea lumii, autori Alexander King şi Bertrand Schneider este raportul către Clubul de la Roma publicat în anul 1991 care afirmă că omenirea se află într-o nouă etapă cea de formare a a unei societăŃi globale (post-industrială, informaŃională sau a serviciilor) care solicită noi metode şi tehnici de adaptare la această nouă lume în care societatea umană a intrat. De menŃionat că la sfârşitul raportului autorii conchid că „duşmanul comun al omenirii este omul”31.

II. Lucr ări elaborate de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU) sau de instituŃii sub egida ONU

Alte lucrări importante sunt cele elaborate de organismele OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, de instituŃii finanŃate de aceasta sau de instituŃii neguvernamentale, precum Worldwatch Institute din Statele Unite ale Americii.

Una dintre lucrările de referinŃă elaborată la cererea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite este cea a laureatului Premiului Nobel pentru economie pe anul 1973, Wassily Leontief, care în anul 1977 publică Viitorul economiei mondiale. Lucrarea intră în contradicŃie cu primul raport al Clubului de la Roma, autorul susŃinând că:

resursele naturale nu se vor epuiza într-un timp atât de scurt, problema poluării se poate rezolva dacă statele alocă 5% din

Produsul NaŃional Brut32, stabilizarea creşterii demografice va putea fi posibilă când se va

atinge un anume prag economic, vor exista resurse de hrană pentru o populaŃie în creştere

datorită: cercetării ştiinŃifice şi progresului tehnic, a creşterii suprafeŃelor cultivate şi a randamentelor obŃinute. Dincolo de punctele de vedere contradictorii, este meritoriu faptul că Leontief realizează în anul 1977 o analiză retrospectivă şi prospectivă a economiei mondiale până în anul 200033.

Dintre lucrările elaborate de instituŃii neguvernamentale se remarcă studiile colectivului de cercetători coordonat de Lester Brown şi întocmite sub egida Worldwatch Institute din Statele Unite ale Americii care sunt consacrate problemelor globale. Acestea analizează diferite tendinŃe din economia mondială pe care le proiectează în raport cu evoluŃia ecosistemelor globului, sugerând totodată şi posibilităŃile construirii unei economii care să se afle în

31 a se vedea în acest sens, King A., Schneider B., Prima revoluŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea lumii, Ed. Tehnică, Bucureşti,1993. 32 Produsul NaŃional Brut reprezinta valoarea bunurilor produse şi serviciilor prestate în interiorul unei Ńări, într-o perioadă de timp, de regulă un an, la care se adaugă soldul (pozitiv sau negativ) dintre valoarea bunurilor şi serviciilor produse de agenŃii economiei naŃionale în afara graniŃelor Ńării şi valoarea bunurilor şi serviciilor produse de agenŃii străini în interiorul graniŃelor naŃionale. 33 Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., op.cit., p.72.

39

armonie cu mediu, comunităŃile, oamenii. Worldwatch Institute s-a impus în baza analizelor critice pe plan mondial pe care le-a întocmit şi a soluŃiilor inovative pe care le-a propus, condus timp de 26 de ani de „unul dintre cei mai influenŃi gânditori pe plan mondial”, după cum l-a caracterizat cotidianul Washington Post pe Lester Brown.

Plecarea lui Lester Brown de la cârma Worldwatch Institute, în anul 2000 a coincis cu crearea de către acesta a unei noi instituŃii, Institutul pentru politica Planetei Pământ (Earth Policy Institute) prin care a ridicat mai multe probleme grave cu care se confrunta economia mondială, impunând mai multe concepte printre care şi cel de eco-economie.

În motivaŃia acestui demers, Brown sublinia: „s-a creat o economie care este total nesincronizată cu ecosistemul de care depinde… teoria economică şi indicatorii economici nu explică modul în care economia subminează şi distruge sistemele naturale ale planetei… O economie suportabilă pentru mediu – o eco-economie – impune stabilirea cadrului de formulare a politicii economice pe baza principiilor ecologiei, iar economiştii şi ecologiştii să lucreze împreună pentru a modela noua economie…, pentru a calcula costul distrugerii climei, al ploilor acide şi al poluării aerului…pentru a înŃelege cum să restructurăm economia globală în vederea restabilirii unui echilibru stabil între economie şi ecosistemul pe care este plasată…Problema nu este cât de mult va consta realizarea acestei transformări, ci cât de mult ne va consta dacă eşuăm în a o rezolva”34.


- Principalele trăsături ale problemelor globale sunt: caracterul complex, mondial, major şi vital pentru progresul naŃional şi internaŃional al naŃiunilor afectându-le direct sau indirect, necesită soluŃii care trebuie să provină dintr-o colaborare internaŃională a statelor lumii reciproc-avantajoasă pentru fiecare dintre acestea. - Printre problemele globale cele mai importante regăsim: problema alimentaŃiei, problemele generate de fenomenul subdezvoltării, problema energetică, problemele materiilor prime, problemele datoriei externe, problema demografică, problema materiilor prime, problema ecologică, problema democratizării organizaŃiilor economice internaŃionale şi a cadrului juridic internaŃional. - Jean Francois Rischard clasifică problemele globale în trei mari categorii: Probleme legate de patrimoniul global al planetei, probleme care implică o acŃiune globală, probleme care implică existenŃa unui cadru juridic global. - Problemele globale generează crize economice, cu caracter structural.

34 Brown, L., Planul B 3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, pp.X-XI.

- Crizele economice cu caracter structural au o serie de caracteristici comune: caracter mondial, dimensiune multicriterială complexă care afectează relaŃiile economice, sociale, politice, militare, geopolitice etc. - Dintre categoriile de crize structurale enumerăm: crizele modelelor de dezvoltare economică, criza tipului de creştere economică, criza tehnologică, criza datoriilor externe, crizele materiilor prime şi a mediului dezvoltării, crize ale aparatului de producŃie. - Căile de depăşire a crizelor economiei mondiale se pot clasifica după mai multe criterii, dar printre cele mai operaŃionale sunt cele în funcŃie de durata lor: scurt, mediu şi lung.


Probleme globale, interdependenŃe economice internaŃionale, crize economice, soluŃii globale, cooperare internaŃională.


- Geneza problemelor globale ale economiei mondiale. - InterdependenŃele economice internaŃionale, mijloc de transmitere şi propagare a problemelor globale. - Clasificarea principalelor probleme globale. - Viziunea Clubului de la Roma privino problemele globale ale omenirii. - Posibile soluŃii la problemele globale.


1. Jean Francois Rischard clasifică problemele globale în trei mari categorii: a. Probleme legate de patrimoniul global al planetei, probleme care implică o acŃiune globală, probleme care implică existenŃa unui cadru juridic global, b. probleme legate de mediu, probleme legate de regândirea rolului organizaŃiilor internaŃionale, probleme care implică o cooperare între toate statele globului, c. probleme legate de starea de sănătate a Planetei Pământ, probleme legate de finanŃarea internaŃională pentru statele în curs de dezvoltare, probleme legate de crearea unui nou cadru juridic global.

41

2. Principalele trăsături ale problemelor globale sunt: a. caracterul lor global; decisiv pentru progresul naŃional şi internaŃional al popoarelor; nu pot fi soluŃionate decât prin participarea tuturor statelor, b. caracter fragmentar, regional; se pot soluŃiona doar prin implicarea organizaŃiilor financiare internaŃionale; uneori se rezolvă numai prin forŃă; presupun schimbari radicale, c. starea de criză a problemelor globale; soluŃionarea unora dintre ele presupun „jumatăŃi de măsură”; uneori au un caracter minor dar sunt exagerate intenŃionat pentru a le transforma într-unele cu caracter major. 3. Printre principalele probleme globale ale economiei mondiale se întâlnesc:

a. problema geografică, problema democratizării organizaŃiilor economice, problema tehnologică,

b. problema subdezvoltării, problema supraproducŃiei, problema cursei înarmărilor, problema geologică,

c. problema alimentaŃiei din anumite Ńări, problema abundenŃei resurselor, problema democratizării organizaŃiilor economice, problema decalajelor economice,

d. problema energiei, problema materiilor prime, problema alimentaŃiei în lume, problema ecologică

4. Primul Raport al Clubului de la Roma, intitulat Limitele creşterii şi coordonat de Dennis L. Meadows a propus ca în perspectivă guvernele să treacă la un tip de creştere zero. Răspuns: Adevărat sau fals


Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. Bari, I., Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001. Bari, I., Probleme globale contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2003. Brown, L., Planul B 3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008. Capra F., ÎnŃelepciune aparte. Dialoguri cu oameni remarcabili, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. King A., Schneider B., Prima revoluŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea lumii, Ed. Tehnică, Bucureşti,1993. Rischard J.F., Al doisprezecelea ceas. 20 de probleme globale - 20 de ani pentru a le rezolva, Ed.Millenium Tres, Bucureşti, 2004. http://www.clubofrome.org/eng/about/3/.

Unitatea de învăŃare 4 Globalizarea în cadrul economiei mondiale

Cuprins


4.3.1. Originea şi evoluŃia conceptului de globalizare 4.3.2. Teorii ale globalizării în contextul economiei internaŃionale


4.1. Introducere Globalizarea în calitate de proces social global caracterizat de

trăsături comune în care interacŃionează componentele economiei mondiale este astăzi din ce în ce mai contestată datorită efectelor, în special celor negative, care sunt resiomŃite cu precădere de către anumite Ńări. Ne propunem să arătăm în cadrul acestui capitol, cât mai obiectiv cu putinŃă, atât avantajele cât şi dezavantajele acestui proces arătând în acelaşi timp, şi teoriile importante despre conceptul de globalizare.


– definirea conceptului de globalizare; – caracterizarea multidimensional a globalizării; – precizarea avantajelor şi dezavantajelor globalizării la scară

globală; – cunoaşterea principalelor teorii ale globalizării;


– înŃelegerea şi interpretarea fenomenului globalizării printr-o viziune holistică;

– deprinderea capacităŃii de a genera soluŃii potenŃiale la problemele globalizării;

43

– dezvoltarea unor abilităŃi de analiză transdisciplinare în ceea ce priveşte complexitatea fenomenului globalizării, şi mai cu seamă, al globalizării economice;



4.3.1. Originea şi evoluŃia conceptului de globalizare

Globalizarea, fenomen specific pentru sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea a adunat în jurul ei dezbateri vii, aprinse, contradictorii, atât în plan teoretic cât şi în plan practic. Globalizarea a fost asociată deseori cu circulaŃia liberă a capitalului, liberalizarea comerŃului, deschidere economică dar şi cu sărăcia în lume, inechitate, avantaje doar pentru cei bogaŃi, decalaje economice din ce în ce mai mari între Ńări etc. generate tot de…globalizare.

Plecând de la toate acestea să vedem de fapt, ce înseamnă globalizarea şi să încercăm să găsim răspunsuri la controversele iscate de ea sau prin ea însăşi.

Printre primii economişti care au utilizat şi definit conceptul de globalizare se numără profesorul american Theodore Lewitt care introduce noŃiunea de piaŃă globală caracterizată de posibilitatea de vânzare a anumitor produse în diferite Ńări ale lumii35.

Celebrul profesor american Michael Porter se foloseşte de globalizare pentru a face distincŃia între două companii: naŃională şi transnaŃională care recurge la o strategie mondială, unde accentul cade pe organizaŃia ca întreg şi nu pe fiecare dintre sucursalele care îşi desfăşoară activitatea în Ńări diferite, altele decât cea de origine.

Japonezul Kenichi Ohmae36 duce mai departe teoria lui Michael Porter şi observă că aceste companii globale îşi abandonează total identitatea naŃională (societatea mamă cu sediul într-o anumită Ńară, de regulă una dezvoltată, îşi desfăşoară activitatea în diverse şi diferite Ńări de pe glob) operând la scară mondială, ca entităŃi deznaŃionalizate.

Triplul câştigător al premiului Pulitzer, Thomas L. Friedman defineşte globalizarea ca fiind: „un sistem internaŃional (…) care are în spate ca idee motrice capitalismul de piaŃă liberă, (…) şi care are propria cultură dominantă, care este şi cauza acŃiunii ei omogenizatoare până la un anumit grad, (…) având propriile

35 Delahesa, G., Învingători şi învinşi în globalizare, Ed. Historia, Bucureşi, 2007, p.18. 36 Ohmae, Kenichi apud. Delahesa, Guillermo, Op.cit., p.19.

tehnologii: computerizarea, miniaturizarea, digitalizarea, comunicare prin satelit, fibrele optice şi Internetul”37.

Guillermo de la Dehesa, preşedintele institutului Centre for Economic Policy Research, susŃine că globalizarea este un proces dinamic de liberalizare, deschidere şi integrare internaŃională pe o serie largă de pieŃe, de la muncă la bunuri şi de la servicii la capital şi tehnologie, susŃine38.

Scriitorul britanic George Monobiot, laureat al premiului NaŃiunilor Unite, Global 500 Roll of Honour, afirmă că globalizarea stabileşte un interes de clasă planetar singular întrucât aceleaşi forŃe şi aceleaşi instituŃii ameninŃă bunăstarea indivizilor tuturor naŃiunilor, sfarmă barierele culturale şi lingvistice care ne-au divizat39.

Magnatul financiar ungaro-american George Soros, defineşte globalizarea ca fiind procesul care determină „dezvoltarea pieŃelor financiare globale, creşterea corporaŃiilor transnaŃionale şi dominaŃia crescândă asupra economiilor naŃionale”40.

Globalizarea economică reprezintă un proces dinamic caracterizat de extinderea şi adâncirea activităŃii economice, politice, sociale, culturale etc. dincolo de Ńara de origine astfel încât acestea se vor afla într-o relaŃie de interconectivitate transnaŃională ceea ce va determina ca problemele apărute într-o Ńară să se repercuteze şi asupra altor Ńări, regiuni sau zone de pe glob, cu diferite grade de intensitate.

Laureatul premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz sublinia că fenomenul globalizării economice implică o cooperare mai apropiată Ńărilor lumii, prin intermediul intensificării circulaŃiei bucnurilor şi serviciilor, a capitalului şi forŃei de muncă41.

Remarcăm în aceste definiŃii câteva cuvinte cheie care pot caracteriza globalizarea: sistem internaŃional, piaŃă liberă, cultură şi tehnologie proprie, corporaŃii transnaŃionale, pieŃe financiare globale.

Aşadar, globalizarea reprezintă un proces socio-economic care se manifestă la nivel mondial, caracterizat de trăsături comune în interiorul căruia interacŃionează componentele economice globale. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, globalizarea prin oportunităŃile create ar trebui să fie considerată o forŃă care poate să fie folosită în beneficiul tuturor locuitorilor planetei. Însă, realitatea a demonstrat că fenomenul globalizării a născut vii controverse. Disputele pro şi contra globalizare vizează, în principal, explicit sau implicit două probleme principale:

locul, funcŃiile şi mecanismul pieŃei în cadrul mai larg al economiei, locul şi rolul statului în societatea şi economia globalizată sau în

curs de globalizare. Referitor la prima problemă, adepŃii globalizării subliniază şi

promovează faptul că pieŃele au capacitatea de a produce bogăŃie şi de a elimina sărăcia şi decalajele economico-sociale existente, intervenŃia statului subminând rolul reglator al pieŃelor.

Adversarii globalizării susŃin că unul dintre artizanii creării pieŃei este statul şi este firească şi normală intervenŃia acestuia în piaŃă prin crearea de norme, reguli, principii etc. ce trebuie acceptate şi respectate de către toŃi participanŃii împreună cu celelalte generate

37 Friedman, Thomas L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, pp.28-31. 38 Delahesa, Guillermo, op.cit., p.17. 39 Monbiot, George, Era consensului. Manifest pentru o nouă ordine mondială, Ed. Antet, Bucureşti, 2005, p.9. 40 Soros, George, Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.23. 41 Stiglitz, Joseph, Mecanismele globalizării , Ed. Polirom, Iaşi, 2008, p.19.

45

de structura pieŃei. A doua problemă vizează, pe de o parte, negarea şi eliminarea

rolului statului din economia mondială globalizată, locul său urmând să fie preluat de societăŃile transnaŃionale împreună cu anumite structuri teritoriale de decizie şi nu statale, de tip orăşeneşti, regionale etc.

Curentul opus propune ca statul să aibă un rol foarte puternic, deoarece este parte a procesului de globalizare.

Încercând să sintetizăm principalele avantaje pe care le generează globalizarea, enumerăm:liberalizarea economică, apariŃia pieŃelor integrate, intensificarea şi diversificarea tranzacŃiilor, reducerea costurilor de producŃie şi comercializare datorită economiei de scară, accentuarea mobilităŃii for Ńei de muncă, internaŃionalizarea producŃiei, uşurarea derulării tranzacŃiilor comerciale pe fondul interconectării prin sisteme moderne de comunicaŃii etc.

Totodată, principala speranŃă legată de globalizare, şi anume, creşterea nivelului de trai pentru întreaga populaŃie de pe Planeta Pământ nu s-a concretizat în aceleaşi grade şi intensitate peste tot în lume. Din contră. Astfel, au apărut mişcări de contestare a globalizării.

Pe lângă cele ce contestă în stradă efectele globalizării există şi o mişcare globală intitulată Forumul Social Mondial care a luat fiinŃă în anul 2001. Anual se organizează o întâlnire la care participă zeci de mii de persoane. Porto Alegre (Brazilia), Mumbai (India), Caracas (Venezuela), Bamako (Mali), Karachi (Pakistan), Nairobi (Kenya), Belem (Brazilia) sunt locurile unde s-au Ńinut întrunirile Forumului Social Mondial, între anii 2001-2010, la care au participat, în total, câteva sute de mii de persoane. Forumul Social Mondial, care se autodefineşte ca nefiind o organizaŃie ori o asociaŃie unită de o platformă program, îşi propune să: „stabilească un loc deschis de întâlnire pentru gândire reflexivă, dezbateri democratice de idei, formularea de propuneri, schimb liber de experienŃă şi interconectare în vederea găsirii unor măsuri eficiente astfel încât, grupuri sau mişcări ale societăŃii civile care se opun neo-liberalismului, dominaŃiei lumii de către capital, precum şi oricărei forme de imperialism să se poată angaja să construiască o societate centrată pe persoana umană”.

În acelaşi timp, scopul declarat al mişcării derivă din faptul că de efectele globalizării beneficiază o categorie relativ redusă de persoane comparativ cu populaŃia globului şi, în special, marile societăŃi transnaŃionale a căror forŃă şi putere creşte proiectându-se, deseori, negativ asupra multor dintre statele aflate în curs de dezvoltare. Ori, în opinia acestora, efectele globalizării trebuie să producă avantaje tuturor, avându-se în vedere interesele şi preocupările diferite şi complexe ale majorităŃii locuitorilor globului, dar şi faptul că globalizarea trebuie să evolueze şi acŃioneze, prin procedee, tehnici, mijloace etc. specifice în armonie cu cerinŃele mediului înconjurător ceea ce nu s-a întâmplat, de multe ori, în realitate.

În acest sens, identificăm câteva motive de îngrijorare privind felul în care s-a manifestat globalizarea până în prezent, care vizează:

- subminarea democraŃiei unora dintre Ńările aflate în curs de dezvoltare, prin afectarea suveranităŃii datorită faptului că s-a diminuat, în mare măsură, capacitatea acestora de a lua singure

decizii privind bunăstarea propriilor locuitori, - avantajarea Ńărilor dezvoltate în detrimentul celor în curs de

dezvoltare, prin impunerea diferitelor mecanisme economice42, care mai mult decât atât au condus la o degradare a situaŃiei existente în unele dintre cele mai sărace state de pe glob,

- impunerea unor sisteme economice Ńărilor în curs de dezvoltare s-a dovedit a fi, în cele mai multe cazuri inadecvată şi chiar dăunătoare,

- concentrarea aproape exclusivă pe valorile materiale în dauna altor valori care protejează şi susŃin dezvoltarea fiinŃei umane în armonie cu mediul înconjurător, comunităŃile, instituŃiile, familiile,

- contradicŃia între afirmaŃiile susŃinătorilor globalizării privind faptul că toată lumea va avea de câştigat în urma globalizării şi realitatea constatată practic.

Prin urmare, plecând de la cele spuse anterior suntem de acord cu afirmaŃiile laureatului Nobel în economie, Joseph Stiglitz43 care afirma că: globalizarea aşa cum se desfăşoară în prezent nu este benefică pentru mulŃi dintre săracii lumii acesteia. Nu este benefică pentru mediul înconjurător. Nu este benefică pentru stabilitatea economiei mondiale. TranziŃia de la comunism la economia de piaŃă s-a făcut atât de prost încât, cu excepŃia Chinei, Vietnamului şi a câtorva Ńări est-europene, sărăcia s-a amplificat, iar veniturile s-au diminuat drastic.

În acelaşi timp, suntem de părere că, nu globalizarea ca proces în sine este vinovată de aceste disfuncŃionalităŃi, soluŃia problemelor nu constă în oprirea procesului de globalizare, ci revizuirea modului în care s-a desfăşurat până acum şi reaşezarea ei pe alte principii. De altfel, acest lucru este puŃin probabil că se poate realiza. În acest sens, actualul preşedinte american, Barack Obama referindu-se la economia americană în contextul globalizării susŃinea: putem încerca să încetinim globalizarea, dar nu o putem opri. Economia americană este acum atât de integrată cu restul lumii şi comerŃul digital atât de răspândit, încât este greu să ne imaginăm măcar, şi cu atât mai puŃin să aplicăm, un regim protecŃionist eficient. Introducerea unei taxe vamale pentru importurile de oŃel i-ar putea ajuta temporar pe producătorii americani de oŃel, dar i-ar face pe toŃi producătorii americani care folosesc oŃel mai puŃin competitivi pe piaŃa mondială. Este greu să “cumperi produse americane” când un joc video vândut de o companie americană a fost creat de ingineri programatori japonezi şi împachetat în Mexic44.

Credem că, o politică durabilă a globalizării are nevoie de un echilibru corect al deciziilor politice şi reclamă un nou contract social global între muncitori, finanŃişti şi guverne care să ducă la o globalizare durabilă45, după cum afirma afirma şi triplul laureat al Premiului Pullitzer, Thomas L. Friedman. Printre elementele cuprinse în contractul social global ar trebui să se regăsească şi:

- angajamentul Ńărilor dezvoltate de a plăti Ńărilor în curs de dezvoltare sume echivalente conforme cu resursele naturale pe care primele le utilizează şi care sunt, de fapt şi drept, proprietatea ultimelor din urmă,

42 Vezi în acest sens şi anumite reguli ale OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului.

43 Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pp. 329-330. 44 Obama, B., Îndrăzneala de a spera, Ed. Rao, Bucureşti, 2008, p. 184. 45 Friedman, T. L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, p.419.

47

- un regim comercial echitabil care să contribuie în mod real la dezvoltarea deopotrivă şi a Ńărilor în curs de dezvoltare şi a celor dezvoltate,

- revederea şi prescrierea unora dintre datoriile externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare faŃă de cele dezvoltate,

- reducerea instabilităŃii sistemului financiar global ce ar permite ca riscurile potenŃiale să fie preluate de Ńările dezvoltate mai puternice şi mai puŃin expuse la riscuri,

- reforma instituŃiilor internaŃionale prin prisma eliminării aplicării unui tratament preferenŃial numai anumitor categorii de state, de regulă, cele dezvoltate,

- regândirea actualului sistem al propietăŃii intelectuale, al cercetării ştiinŃifice din perspectiva accesului mai uşor la cunoaştere şi inovare şi pentru Ńările în curs de dezvoltare,

- conservarea biodiversităŃii şi protecŃiei mediului în mai mare măsură în Ńările în curs de dezvoltare şi compensarea corespunzătoare a eventualelor accidente sau servicii ecologice care pot apare în Ńările în curs de dezvoltare.

Ne alăturăm demersului preşedintelui Centrului pentru Politici Economice din Londra, Guillermo de la Dehesa şi susŃinem că una dintre cele mai mari provocări ale secolului al XXI-lea este găsirea căilor de a folosi beneficiile globalizării; crearea unor instituŃii internaŃionale care să contribuie în mod real la întrajutorare şi solidaritate mondiale pentru depăşirea efectelor negative cu care se confruntă în prezent, anumite naŃiuni şi populaŃia acestora, astfel încât, să nu mai existe învinşi şi învingători ai globalizării.

4.3.2. Teorii ale globalizării în contextul economiei internaŃionale

Problematica globalizării, din punct de vedere teoretic şi conceptual, a furnizat numeroase puncte de vedere unele contradictorii. Cu toate acestea s-au detaşat şi conturat trei curente majore de gândire46: hiperglobaliştii, scepticii şi transformativiştii.

Hiperglobaliştii susŃin teza conform căreia globalizarea este noua eră în care statele globului trebuie să se supună sancŃiunilor administrate de piaŃa globală. De fapt, ei susŃin că această nouă eră a istoriei umane este caracterizată de o civilizaŃie globală în care guvernele naŃionale sunt în declin şi statele naŃiune trebuie treptat să dispară deoarece devin un cadru nenatural de derulare a afacerilor într-o economie globală.

Autoritatea statului devine din ce în ce mai difuză, fiind “înghesuită” între alte instituŃii, societari şi asociaŃii. Prin denaŃionalizarea economiilor ca urmare a creării şi funcŃionării unor reŃele transnaŃionale productive, comerciale sau financiare, activitatea guvernelor naŃionale este redusă doar pentru a deservi capitalul global.

Principalele cuvinte cheie ce caracterizează globalizarea, în viziunea hiperglobaliştilor sunt: capitalism global, guvernare globală, piaŃă globală, competiŃie globală, societate civilă globală.

Noua ordine mondială preconizată de hiperglobalişti, rezultantă a factorilor care acŃionează aici va conduce la dispariŃia

46 Vezi în acest sens Held, D., McGrew, A., Goldblatt D., Perraton J., Transformări globală. Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p.575.

statului naŃiune. Printre susŃinătorii şi reprezentanŃii acestui curent se regăsesc:

Kenichi Ohmae, Gray J., Strange Susan etc. Scepticii sunt de părere că globalizarea reprezintă un mit,

datorită în principal faptului că ar trebui să funcŃioneze ca o piaŃă globală perfect integrată unde ar trebui să existe şi să prevaleze legea “preŃului unic”, ceea ce în realitatea de astăzi nu se întâmplă.

Se poate vorbi, mai degrabă în opinia lor, de o regionalizare a activităŃii economice prin extinderea a trei blocuri economice-comerciale-financiare sau cum afirmă, Samuel Huntington “blocuri civilizaŃionale şi enclave culturale şi etnice”47 în care guvernele construiesc în mod real globalizarea.

Două sunt principalele cuvinte cheie care definesc poziŃiile scepticilor: regionalizarea şi internaŃionalizarea. Ei susŃin ideea conform căreia: puterea guvernelor naŃionale este îmbunătăŃită sau reîntinerită, internaŃionalizarea depinzând de acordul şi suportul statului48.

Datorită accentuării inegalităŃilor dintre Nordul şi Sudul planetei, în defavoarea celor din urmă se manifestă o tot mai mare marginalizarea a Sudului urmărindu-se, de fapt, menŃinerea poziŃiilor de putere şi dominaŃie a Nordului. Pe fondul acestor realităŃi vor creşte mişcările de tip naŃionalist agresiv şi fundamentalist.

Dintre reprezentanŃii acestui curent de gândire remarcăm: Paul Krugman, laureat Nobel pentru economie; Huntington Samuel, Hirst P., Carr E.H. etc.

Tranformativiştii consideră globalizarea ca fiind forŃa ce modelează schimbările sociale, economice şi politice ce au loc în cadrul statelor lumii care este deopotrivă din ce în ce mai interconectată dar şi nesigură.

Din aceste motive ei nu anticipează evoluŃiile globalizării subliniind şi susŃinând forŃa transformativă a ei. Această putere de influenŃare şi transformare schimbă atât politica mondială cât şi puterea statelor. Apare astfel, o stratificare globală formată din elite, cei nemulŃumiŃi şi cei marginalizaŃi49.

Prin acŃiunea la distanŃă şi reordonarea relaŃiilor interregionale se naşte o nouă ordine mondială în care nu sunt distincŃii foarte clare între afacerile internaŃionale, afacerile externe, intern-internaŃional.

Cuvintele cheie ce caracterizează acest curent de gândire sunt: forŃa transformativă a globalizării, interconectare globală, reordonarea relaŃiilor interregionale.

Printre susŃinătorii acestei teze transformative sunt Giddens A., Hoogvelt A., Castells M etc.

47 A se vedea Huntington S., The Clash of Civilization and the Remaking of the World Order, Simon and Schister, New York, 1996. 48 Vezi şi Bari I. Globalizarea economică, Ed. Economică, Bucureşti, 2005. 49 Hoogvelt A., Globalization and the Postcolonial World: the New Political Economy of Development, Macmillan, Londra, 1997.

49


- Fenomenul globalizării este un proces social global care se bucură de interacŃiuni ale componentelor economice globale fiind caracterizat de trăsături comune. - Globalizarea economică reprezintă un proces dinamic caracterizat de extinderea şi adâncirea activităŃii economice, politice, sociale, culturale etc. dincolo de Ńara de origine astfel încât acestea se vor afla într-o relaŃie de interconectivitate transnaŃională ceea ce va determina ca problemele apărute într-o Ńară să se repercuteze şi asupra altor Ńări, regiuni sau zone de pe glob, cu diferite grade de intensitate. - Printre avantajele pe care le generează globalizarea, regăsim: liberalizarea economică, apariŃia pieŃelor integrate, intensificarea şi diversificarea tranzacŃiilor, reducerea costurilor de producŃie şi comercializare datorită economiei de scară, accentuarea mobilităŃii forŃei de muncă, internaŃionalizarea producŃiei, uşurarea derulării tranzacŃiilor comerciale pe fondul interconectării prin sisteme moderne de comunicaŃii etc. - Câteva motive de îngrijorare privind felul în care s-a manifestat globalizarea până în prezent, vizează: subminarea democraŃiei unora dintre Ńările aflate în curs de dezvoltare, prin afectarea suveranităŃii datorită faptului că s-a diminuat, în mare măsură, capacitatea acestora de a lua singure decizii privind bunăstarea propriilor locuitori; avantajarea Ńărilor dezvoltate în detrimentul celor în curs de dezvoltare, prin impunerea diferitelor mecanisme economice, care mai mult decât atât au condus la o degradare a situaŃiei existente în unele dintre cele mai sărace state de pe glob, impunerea unor sisteme economice Ńărilor în curs de dezvoltare s-a dovedit a fi, în cele mai multe cazuri inadecvată şi chiar dăunătoare, concentrarea aproape exclusivă pe valorile materiale în dauna altor valori care protejează şi susŃin dezvoltarea fiinŃei umane în armonie cu mediul înconjurător, comunităŃile, instituŃiile, familiile, contradicŃia între afirmaŃiile susŃinătorilor globalizării privind faptul că toată lumea va avea de câştigat în urma globalizării şi realitatea constatată practic.

- O politică durabilă a globalizării are nevoie de un echilibru corect al deciziilor politice şi reclamă un nou contract social global între muncitori, finanŃişti şi guverne care să ducă la o globalizare durabilă, în care ar trebui să se regăsească: angajamentul Ńărilor dezvoltate de a plăti Ńărilor în curs de dezvoltare sume echivalente conforme cu resursele naturale pe care primele le utilizează şi care sunt, de fapt şi drept, proprietatea ultimelor din urmă, un regim comercial echitabil care să contribuie în mod real la dezvoltarea deopotrivă şi a Ńărilor în curs de dezvoltare şi a celor dezvoltate, revederea şi prescrierea unora dintre datoriile externe ale Ńărilor în curs de dezvoltare faŃă de cele dezvoltate, reducerea instabilităŃii sistemului financiar global ce ar permite ca riscurile potenŃiale să fie preluate de Ńările dezvoltate mai puternice şi mai puŃin expuse la riscuri, reforma instituŃiilor internaŃionale prin prisma eliminării aplicării unui tratament preferenŃial numai anumitor categorii de state, de regulă, cele dezvoltate, regândirea actualului sistem al propietăŃii intelectuale, al cercetării ştiinŃifice din perspectiva accesului mai uşor la cunoaştere şi inovare şi pentru Ńările în curs de dezvoltare, conservarea biodiversităŃii şi protecŃiei mediului în mai mare măsură în Ńările în curs de dezvoltare şi compensarea corespunzătoare a eventualelor accidente sau servicii ecologice care pot apare în Ńările în curs de dezvoltare. - Principalele teorii care explică fenomenul globalizării sunt cele ale hiperglobaliştilor care privesc globalizarea ca o nouă eră în care popoarele de pretutindeni sunt supuse tot mai mult capriciilor şi sancŃiunilor pieŃei globale, statele tradiŃionalele devenind cadru nenatural de derulare a afacerilor; scepticilor care apreciază că globalizarea este un mit şi cele ale transformativi ştilor care consideră

globalizarea ca un proces de schimbare profundă a statelor şi economiilor într-o lume tot mai interconectată şi incertă.


Globalizare, hiperglobalişti,sceptici,transformativişti,dereglemetare,interacŃiune electronică efectuată în timp real.


- Ce este şi ce nu este globalizarea? - Teoriile fundamentale ale globalizării. - Avantajele şi dezavantajele globalizării. - Câştigători şi pierzători ai procesului globalizării. - Cultura de masă, factor favorizant al globalizării?


1. Premisele procesului de globalizare economică sunt create de anumite procese. Dintre acestea menŃionăm: a. creşterea mai rapidă a necesităŃilor de consum în comparaŃie cu posibilităŃile oferite de economiile naŃionale, apariŃia şi dezvoltarea unor noi specializări internaŃionale, creşterea mai rapidă a comerŃului exterior în comparaŃie cu PIB b. sporirea coeficientului de dependenŃă a economiilor naŃionale faŃă de piaŃa internaŃională, necesitatea extinderii relaŃiilor comerciale cu diverse state, închiderea economiilor naŃionale faŃă de economia mondială c. dezvoltarea unor noi specializări internaŃionale, necesitatea ajungerii din urmă a economiilor statelor dezvoltate de către economiile Ńărilor în curs de dezvoltare 2. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) are în vedere desfiinŃarea definitivă a tuturor taxelor vamale în întreaga lume. Răspuns: Adevărat sau Fals 3. Hiperglobaliştii îşi explică globalizarea ca fiind procesul în care statele au rolul unor simple „curele de transmisie” pentru capitalul global? Răspuns: Adevărat sau Fals

51

4. Transformativiştii şi scepticii consideră globalizarea ca fiind un mit. Răspuns: Adevărat sau Fals 5. Scepticii afirmă că globalizarea ca un proces de schimbare profundă a statelor şi economiilor într-o lume tot mai interconectată şi incertă.


Bari I. Globalizarea economică, Ed. Economică, Bucureşti, 2005. Capra, F., Conexiuni ascunse. Integrarea dimensiunilor biologice, cognitive şi sociale într-o ştiinŃă a durabilităŃii , Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. Delahesa, G., Învingători şi învinşi în globalizare, Ed. Historia, Bucureşi, 2007. Friedman, T.L., Lexus şi măslinul, Ed. Polirom, Iaşi, 2008. Held, D. McGrew A., Goldblatt D., Perraton J., Transformări globală. Politică, economie şi cultură, Ed. Polirom, Iaşi, 2004. Hoogvelt A., Globalization and the Postcolonial World: the New Political Economy of Development, Macmillan, Londra, 1997. Huntington S., The Clash of Civilization and the Remaking of the World Order, Simon and Schister, New York, 1996. Monbiot, G., Era consensului. Manifest pentru o nouă ordine mondială, Ed. Antet, Bucureşti, 2005.Obama, B., Îndrăzneala de a spera, Ed. Rao, Bucureşti, 2008. Soros, G., Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002. Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005. Stiglitz, J.E., Mecanismele globalizării , Ed. Polirom, Iaşi, 2008.

Unitatea de învăŃare 5 Resursele naturale şi implicarea omului în epuizarea acestora

Cuprins


5.3.1. Principalele resurse naturale mondiale 5.3.2. EcuaŃia resurse dezvoltare economică

5.3.3. Iminenta epuizare a resurselor. Ce-i de făcut? 5.4. Îndrumar pentru autoverificare

5.1. Introducere

Datorită abundenŃei resurselor din secolele trecute, problema acestora nu s-a pus cu atâta importanŃă, în problema creşterii economice. ExistenŃa din plin a resurselor naturale şi faptul că procesul dezvoltării nu s-a confruntat cu fenomenul de scădere accelerată a resurselor în aşa mare măsură, a condus la neluarea în calculul economic a acestei probleme. Odată cu consumul, de multe ori exagerat al resurselor, dar şi al caracterului limitat şi insuficient al acestora, pentru o perioadă îndelungată de timp, economia dar şi teoreticienii domeniului au reconsiderat rolul resurselor în întregul proces economic. Am ajuns să vorbim astăzi despre caracterul bivalent al resurselor, ca fiind, pe de o parte, factor de creştere economică – atunci când nu se pune problema existenŃei, procurării şi utilizării lor în procesul de producŃie, iar pe de altă parte, factor de frână economică, în special pentru Ńările sărace sau foarte sărace în resurse naturale sau care nu au posibilitatea financiară să şi le procure.


– definirea conceptului de resursă naturală; – prezentarea criteriilor de clasificare a resurselor; – cunoaşterea conceptelor legate de eficienŃa dar mai cu seamă a

ineficienŃei utilizării resurselor; – caracterizarea crizei resurselor, sub viziunea atât a caracterului

limitat, dar în special al supraconsumului iraŃional.


53

– asimilarea rolurilor pe care îl ocupă resursele în cadrul economiei mondiale;

– înŃelegerea problemei resurselor, ca una dintre cele care trebuie rezolvate printr-un efort comun internaŃional, fără precedent;

– imaginarea de soluŃii reale pentru viitorul omenirii, din perspectiva epuizării unora dintre resurse;



5.3.1. Principalele resurse naturale mondiale

Resursele naturale sunt substanŃe minerale sau chimice care există în mediul înconjurător format din pământ, apă şi aer formate în decursul a milioane sau chiar sute de milioane de ani. În mod evident aceste resurse există, indiferent dacă oamenii le cunosc, le-au descoperit sau le utilizează. Pe de altă parte, resursele naturale reprezintă o parte a condiŃiilor naturale care au o cuprindere mai mare.

Având în vedere multitudinea de resurse existente pe suprafaŃa planetei noastre suntem obligaŃi să apelăm la diverse criterii de clasificare a acestora50:

- după criteriul naturii şi caracteristicile esenŃiale ale mediului în care se găsesc şi din care se extrag: resurse naturale- pământ, apă, aer, resurse minerale metalifere şi nemetalifere, resurse minerale energetice şi resurse forestiere,

- după criteriul gradului de folosire a resurselor naturale: resurse naturale utile şi resurse naturale inutile (vezi uraniul până când s-a dezvoltat energia atomică etc.)

- după cantitatea de substanŃe utile: resurse naturale bogate în substanŃe utile şi resurse naturale sărace în substanŃe utile (vezi cazul cuprului, care era considerat util când minerul cuprifer avea concentraŃia de 5% cupru, astăzi având 0,5 -0,7 % cupru),

- după criteriul rezultatelor obŃinute în urma procesului de producŃie: resurse regenerabile-apă, aer etc,- resurse neregenerabile – petrol, gaze naturale, cărbune-; resurse reutilizabile – deşeuri şi reziduuri care provin din procesul de producŃie,

- după criteriul refolosirii resurselor: resurse reciclabile – fier, hârtie, aluminiu etc.- resurse nereciclabile-din consumul lor rezultă reziduuri neutilizabile,

- după criteriul cunoaşterii şi localizării resurselor: resurse naturale determinate prin metode geochimice-ipotetice-, resurse

50 Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., ibid, p.122-123.

descoperite, - după criteriul gradului de cunoaştere şi localizare: resurse

certe, resurse probabile, resurse ipotetice, resurse teoretice. Pentru a transforma resursele naturale probabile în resurse

naturale certe trebuie să Ńinem cont de o serie de factori care sunt implicaŃi în această transformare. Dintre aceştia îi enumerăm pe cei mai importanŃi:

- din punct de vedere tehnic transformarea resurselor în rezerve depinde de mai multe variabile: conŃinutul de substanŃe utile dar şi volumul de concentraŃie a acestuia; distanŃa dintre centrele de extracŃie şi cele de prelucrare; adâncimea la care se găsesc depozitele minerale etc. Pe de altă parte, datorită progresului tehnic se descoperă şi utilizează tehnologii care pot localiza, cuantifica, extrage, ecxploatează şi prelucrează resurse,

- din punct de vedere al efectelor prospectării şi exploatării resurselor naturale, transformarea resurselor presupune şi depăşirea unui prag ecologic, care poate produce efecte devastatoare asupra mediului înconjurător51, care însă se pot anticipa sau diminua prin diverse tehnici de exploatare, de legislaŃia ecologică, de utilizare de tehnologii antipoluante etc.,

- din punct de vedere al transformării resurselor în rezerve intervine pe lângă variabile susamintite şi costurile de explorare şi exploatare precum şi factorul economic care presupune ca toate cheltuielile începând cu cele de la prospectare şi terminând cu cele de transport la locul de vânzare incluzând şi profitul, să fie acoperite prin preŃul de cost.

- după criteriul geografic există o repartiŃie inegală a resurselor naturale pe Planeta Pământ, unele Ńări fiind foarte bogate în resurse iar altele fiind la polul opus, ceea ce a constituit, de fapt şi una dintre explicaŃiile jafului colonial cunoscute de istoria noastră. Prin urmare, transformarea resurselor în rezerve presupune pe de parte, depăşirea pragurilor, tehnic, ecologic şi economic ceea ce frânează într-o anumită măsură, reducerea rezervelor, ştiut fiind că raportul resurse-rezerve are un caracter dinamic iar pe de altă parte, necesitatea gestionării resurselor raŃional şi responsabil se impune din ce în ce mai mult datorită caracterului limitat al resurselor. În acest sens, trebuie să menŃionăm, potrivit unui studiu publicat de US National Academy of Sciences, că pentru prima oară în anul 1980, cererile globale ale umanităŃii au depăşit puterea de regenerare a Pământului, ajungând să depăşească, în anul 2002, cu peste 25% capacitatea de sustenabilitate a acestora52, ceea ce impune o atenŃie şi mai sporită în gospodărirea resurselor.

5.3.2. EcuaŃia resurse dezvoltare economică

Cu puŃin timp în urmă, dacă avem în vedere dovezile privind existenŃa viaŃii de pe planeta Pământ, indivizii umani erau culegători nomazi şi foloseau, cum ştiau şi cum puteau mai bine, ceea ce le oferea natura, adică resursele naturale. După mai bine de zece

51 A se vedea în acest sens şi incidentul din gloful Mexic, din anul 2010, atunci când o platformă de foraj marin a companiei British Petroleum a explodat şi a provocat „cea mai mare gravă catastrofă din istoria industriei petroliere” prin deversarea zilnică, timp de 153 de zile, a 5000 de barili de petrol pe zi!! 52 Mathis Wackernagel et al., Tracking the Ecological Overshoot of the Human Economy, Proceedings of the National Academy of Sciences, vol 99, no. 14/9 July 2002, p.9, pp.266-271.

55

mii de ani de la revoluŃia agrară din perioada neolitică oamenii au trecut, treptat, de la stadiul de culegători la cel de producători. De-a lungul istoriei, civilizaŃiile s-au bazat, de regulă, pe o viaŃă confortabilă, dar numai pentru o comunitate restrânsă care era, în acelaşi timp şi privilegiată şi o viaŃă caracterizată de sărăcie pentru majoritatea populaŃiei. În ultimele secole, însă, oamenii obişnuiŃi au încercat prin mijloacele pe care le aveau la îndemână, să-şi ridice standardul de viaŃă, lucru reuşit îndeosebi în Ńările dezvoltate din punct de vedere economic. Perioada de după cel de-al doilea război mondial a consacrat pe lângă un proces de dezvoltare accentuat pentru multe dintre Ńările lumii şi un consum accelerat de resurse mondiale, în special de combustibili fosili şi minerale fundamentale53. Totodată, populaŃia globului a crescut în aceeaşi perioadă de la 2,5 miliarde de persoane la aproape 6 miliarde, intensificând şi cererea, respectiv, consumul pentru resursele mondiale. Odată ce beneficiile dezvoltării se răsfrâng peste categorii din ce în ce mai mari de persoane, îmbunătăŃindu-se continuu standardul de viaŃă şi consumul de resurse creşte. Există economişti care consideră că tehnologiile şi resursele disponibile la începutul secolului XXI nu ar putea suporta populaŃia globului la un standard de viaŃă egal cu cel al unei familii europene medii. Ca să se ajungă la acest nivel, consumul mondial de petrol ar trebui să crească de peste 10 ori54. Suntem de acord că resursele şi capacitatea noastră de a răspunde proactiv la fenomenul poluării şi degradării mediuliu sunt insuficiente pentru a apermite adaptarea acestei creşteri a standardelor de viaŃă cu tehnologia pe care o deŃinem în prezent. Este evident că oferta de resurse naturale a unei Ńări este foarte importantă, fiincă o Ńară care nu are resurse naturale şi nici condiŃii favorabile pentru producerea produselor agricole va realiza mult mai greu creştere şi dezvoltare economică comparativ cu o Ńară care le posedă. În acelaşi timp, contează şi cum se gestionează resursele. Dacă de pildă, terenul agricol este fărâmiŃat şi împărŃit în multe parcele mici este foarte dificil să se pună în valoare avantajele unei agriculturi moderne, comparativ cu situaŃia când agricultura se practică pe scară mare, terenul disponibil fiind format din loturi mari. Un exemplu de fragmentare a terenurilor agricole cu costurile aferente, este cel din România, de după 1990. Odată cu redistribuirea prin împroprietărire a pământului de la fostele CAP-uri sutelor de mii de Ńărani, dar în suprafeŃe mici (între 0,5 şi 1 hectar), s-au generat efecte negative asupra obŃinerii produselor agricole la costuri reduse şi implicit asupra competitivităŃii acestora atât pe pieŃele interne cât şi pe pieŃele externe şi datorită faptului că majoritatea Ńăranilor nu au avut cu ce mijloce agricole moderne să lucreze pământul. Mai mult decât atât, o parte dintre terenurile agricole au fost scoase treptat din circuitul agricol sau au fost abandonate. În acelaşi timp, trebuie să remarcăm că, deşi rezervele bogate de resurse naturale pot contribui la creşterea şi dezvoltarea economică, deŃinerea unor astfel de resurse nu este condiŃia necesară şi suficientă, în acelaşi timp, pentru asigurarea unei creşteri şi

53 Lipsey R.G., Chrystal, K.A., Principiile economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.725. 54 Idem.

dezvoltări economice. Printre exemplele în acest sens putem enumera anumite Ńări de pe continentul african, Argentina sau Ucraina care fie datorită structurii economice sau sistemului politic nu au înregistrat performanŃe remarcabile în procesul creşterii economice. Sigur că, după Pe de altă parte, putem vorbi şi de un caracter relativ descrescător al resurselor în cadrul procesului de creştere economică datorită mai multor cauze. Dintre acestea, menŃionăm56:

- stabilizarea în timp a populaŃiei mondiale şi a cererii de resurse naturale,

- apariŃia unor înlocuitori sintetici, - creşterea gradului de reciclare a resurselor, - creşterea preŃurilor la materiile prime şi energetice care au

obligat utilizatorii la economisirea de materii prime şi energie, - restrângerea tehnologiilor materialofage şi apariŃia de

tehnologii moderne, economisitoare de resurse, - substituirea unor resurse naturale cu altele (metalul cu fibrele

optice, cuprul cu aluminiul etc.), - o anumită tendinŃă de miniaturizare a produselor care atrage

după sine şi un consum mai redus de materii prime, Problema resurselor poate fi abordată sub diverse puncte de vedere, de pildă o putem analiza din punctul de vedere al eficienŃei sau mai bine spus al ineficienŃei utilizării resurselor. Apar astfel, conceptele de ineficienŃă alocativă, ineficienŃă productivă şi ineficienŃa X57. IneficienŃa alocativă se manifestă atunci când factorii de producŃie se utilizează pentru obŃinerea unei combinaŃii ineficiente de bunuri, existând mai multe bunuri de un tip şi prea puŃine de un alt tip. Resursele folosite prea puŃin pentru obŃinerea anumitor bunuri sau servicii sau prea mult pentru obŃinerea altora poate crea stări diferite de mulŃumire în rândul consumatorilor sau chiar nemulŃumiri. IneficienŃa productivă apare atunci când factorii de producŃie sunt folosiŃi în combinaŃii ineficiente. Adică, atunci când unele procese de producŃie utilizează prea mult capital relativ la factorul muncă în vreme ce apare simultan şi situaŃia inversă, când se foloseşte prea puŃin capital. Dacă se schimbă combinaŃiile de factori se pot produce mai multe bunuri şi servicii, apărând multiple surse de distorsiune precum diverse impozite, taxe sau subvenŃii etc. care conduc mai apoi la ineficienŃe alocative sau ineficienŃe productive. IneficienŃa X se manifestă în două situaŃii: atunci când firmele nu caută să-şi maximizeze profiturile sau când proprietarii nu urmăresc maximizarea bunăstării materiale. Economiştii şi-au explicat astfel de comportamente prin faptul că s-a ajuns la un anumit nivel de bunăstare, tradus printr-o ”viaŃă liniştită” care nu mai determină şi antrenează maximizarea, în continuare a profitului şi venitului. Indiferent însă, de gradul de ineficienŃă al alocării resurselor, problema importantă care nu poate fi pusă la îndoială este aceea a epuizării acestora.

5.3.3. Iminenta epuizare a resurselor. Ce-i de făcut?

55 Ibidem, p.733. 56 Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., op.cit., p.126. 57 Lipsey R.G., Chrystal, K.A, op.cit. p.733.

57

Pe măsură ce economia mondială creşte în mod exponenŃial, resursele naturale ale planetei noastre nu au menŃinut acelaşi ritm de creştere, din contră. Pădurile îşi restrâng din ce în ce mai mult ariile, păşunatul excesiv transformă zone întinse în suprafeŃe deşertice, pomparea apei din subteran a fost mai mare decât posibilitatea de regenerare a pânzei freatice, în special, în Ńările care au populaŃiile cele mai numeroase din lume. Odată cu secarea puŃurilor de apă scad şi rezervele de apă58. Mai mult decât atât, concomitent cu secarea puŃurilor de apă, din ce în ce mai multe terenuri verzi se deşertifică, populaŃia care locuia în zonele afectate fiind forŃate să migreze către alte teritorii, atât în interiorul cât şi în exteriorul propriilor state antrenând probleme nu numai economice dar şi sociale sau culturale. Şi aceastea sunt doar o parte dintre resurse. Să încercăm să extindem analiza resurselor şi asupra altora.

Petrolul Am depăşit „secolul petrolului”, cum a fost supranumit secolul al XX-lea. Sintagma justifică pe deplin ce s-a petrecut în acest secol, astfel dacă în anul 1900 pe întrega planetă se produceau 150 milioane barili, 100 de ani mai târziu, în anul 2000, producŃia ajungea la mai mult de 28 miliarde barili, adică o creştere de mai bine de 180 ori, petrolul devenind sursa principală de energie de pe Planeta Pământ59. La o diferenŃă de şase ani, în anul 2006, se extrăgeau 31 de miliarde de barili de petrol, descoperindu-se însă, mai puŃin de 9 miliarde barili de petrol nou. Ceea ce este mai îngrijorător provine din faptul că, din totalul cantităŃii de petrol convenŃional descoperit care a fost de aproximativ 2 trilioane barili, a mai rămas încă un trilion de barili, adică o mie de miliarde de barili, care însă este catalogat de specialişti drept, petrol dificil fiindcă se află în zăcăminte care se află departe de Ńărm sau la mari adâncimi, în zăcăminte mici greu de găsit, în zone periculoase pentru extracŃie din punct de vedere politic sau din cauza riscurilor naturale60. Gazele naturale EvoluŃia situaŃiei mondiale a rezervelor de gaze naturale din ultimii 21 de ani nu s-a modificat substanŃial. Primele trei Ńări de pe glob care au rezerve de gaze naturale considerabile sunt: FederaŃia Rusă (23,7% din totalul mondial) şi Iran (15,8% din totalul mondial) şi Quatar (13,5% din totalul mondial). Primul consumator la nivelul anului 2009, care este şi primul producător mondial de gaze naturale (Statele Unite ale Americii) îşi acoperă consumul într-o proporŃie foarte mare (cca. 91,8%) din producŃia proprie, restul fiind importat din terŃe Ńări. Al doilea consumator mondial, la nivelul aceluiaşi an (2009), FederaŃia Rusă îşi acoperă integral consumul din producŃia proprie, iar excedentul îl livrează Ńărilor care au resurse insuficiente, în special cele din Europa Occidentală, dar şi unor state din Europa de Est. Cel de-a treilea loc mondial în ce priveşte consumul, este împărŃit de două state asiatice: China şi Japonia (câte 3% din totalul

58 Gleick P.H. et al., The World's Water 2004-2005, Island Press, Washington, 2004, p.88. 59 David, A., apud. Brown L., R., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, ed. Tehnică, Bucureşti, 2010, p.25. 60 Brown, P., Melting Ice Cap Triggering Earthquakes in The Guardian, 8 september 2007.

mondial), asigurat cel puŃin pentru prima Ńară, în mare parte, din producŃia proprie (82,27%). Remarcăm că în perioada 1999-2009 au existat pe Glob, câteva Ńări care şi-au crescut constant consumul de gaze naturale: Canada, Mexic, Iran şi China, dar doar ultimele trei şi-au crescut capacităŃile de producŃie corespunzător. Din punctul de vedere al asigurării consumului integral din surse interne în afară de FederaŃia Rusă, cum aminteam anterior, mai există la nivel mondial doar două Ńări: Canada, care a consumat în anul 2009, 3,2% din total mondial şi a produs 5,4% din totalul mondial şi Arabia Saudită, cu un consum de 2,6% din cel mondial, acoperit de o producŃie similară (2,6% din producŃia mondială).

Cărbune În ceea ce priveşte, rezervele mondiale de cărbune (antracit,

şisturi bituminoase), Statele Unite ale Americii le deŃin pe cele mai mari (28,9% din totalul mondial), cea de-a două Ńară cu rezreve mari, dar la distanŃă mare faŃă de primul loc, este China cu 13,9% din totalul mondial. Este evident că, în ceea ce priveşte consumul de cărbune, Chinei îi revine detaşat primul loc, cu un consum la sfârşitul anului 2009 de aproape jumătate din cel mondial (46,9%) asigurat aproape integral din cea mai mare producŃie de pe glob (45,6% din totalul mondial).

De remarcat că, singurele Ńări care şi-au mărit consumurile în anul 2009 faŃă de 2008 sunt China şi India, prima, cel mai mare consumator mondial, surclasând-o net pe cea de-a doua, Statele Unite ale Americii, care au un consum de 15,2 % din cel mondial.

Una dintre explicaŃiile consumului ridicat de cărbuni este preŃul relativ scăzut al acestuia, specialiştii fiind de părere că în următorii 10 ani, China va continua să fie pe primul loc în producerea de energie electrică.

Aşadar perspectivele epuizării relativ rapide a unor resurse (petrol şi gaze naturale), chiar dacă există o multitudine de puncte de vedere contradictorii cu privire la durata de utilizare a acestora sunt evidente raportate la trinomul rezerve-producŃie-consum.

În acest sens, se remarcă faptul că multe Ńări au început să folosească energii regenerabile, de tipul energiei solare, eoliene, biodiesel, hidroenergia, energia geotermală, energia valurilor ce generează emisii poluante în cantităŃi mai mici şi care se regăsesc în mult mai multe locuri de pe planetă.

Dacă ar fi să dăm exemplu numai al energiei solare, aceasta poate fi folosită pentru producerea de energie electrică, energie termică dar şi pentru încălzirea, iluminarea sau răcirea clădirilor pe baza celulelor fotovoltaice care transformă energia din razele soarelui în energie electrică. Cursa pentru energia solară a început, Germania şi Spania fiind în prezent, liderii mondiali în folosirea puterii energiei solare având o capacitate instalată de 4000 megavaŃi respectiv 600 de megavaŃi. Un alt tip de sursă de energie alternativă este cum spuneam şi anterior, energia eoliană. Aceasta foloseşte energia naturală a vântului pentru producerea de energie electrică, turbinele moderne eoliene care încep să ne fie din ce în ce mai familiare, se utilizează în prezent, în special, pentru producerea de energie electrică pentru

59

furnizarea utilităŃilor către anumite comunităŃi. Trebuie să remarcăm că, în ultimii ani, domeniul energiei

eoliene s-a dezvoltat foarte mult. Pentru a argumenta această afirmaŃie menŃionăm că pe parcursul a 10 ani energia produsă de turbinele de vânt a crescut de la 7.500 MW (în anul 1997) la 93.849 MW (în anul 2007), urmînd ca până la finalul anului 2010 să ajungă la cca 200.000 MW.

Ca să avem o imagine şi mai clară a potenŃialului energiei eoliene putem menŃiona că o fermă de 100 de megawaŃi, formată din 50 de turnuri înalte de cca 90 m, la capătul cărora se află câte două turbine poate furniza energie pentru 24.000 de locuinŃe. De subliniat că, aceeaşi cantitate de energie se poate produce cu cca 50.000 tone de cărbune61 care însă, aduce cu sine şi poluarea rezultată din cantitatea de dioxid de carbon degajată. O altă sursă alternativă de energie reprezintă cea care poate fi utilizată din biomasă. Aceasta reprezintă partea biodegradabila a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanŃele vegetale şi animale; silvicultura şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane care se pot folosi pentru a se produce energie electrică sau energie termică precum şi combustibili pentru autoturisme. Principala sursă de energie din biomasă se regăseşte în industria produselor forestiere. Există deja aplicaŃii ale acestui gen de energie alternativă, de pildă în Minnesota, Statele Unite ale Americii s-a dat în funcŃiune o centrală termică şi electrică, care furnizează căldură pentru un procent de peste 80% din centrul oraşului62. Deşeurile de gaz cunoscute şi sub numele de biogaz reprezintă surse ale biomasei. Biocombustibilii în formă lichidă, cei mai cunoscuŃi şi utilizaŃi sunt etanolul şi biodiselul. La nivel anului 2007, producŃia mondială de etanol a fost de 44 miliarde litri, iar cea de biodisel, 7,7 miliarde l, jumătate din producŃia de etanol aparŃinând Statelor Unite, o treime Braziliei iar restul fiind împărŃit între 12 state în funte cu China şi Canada. Biodiselul este produs într-o proporŃie de 25% în Germania ceilalŃi mari producători fiind Statele Unite, Italia şi FranŃa63. Energia curenŃilor, mareelor şi valurilor este un alt tip de energie alternativă care a preocupat autorităŃile statelor de câŃiva zeci de ani în urmă, prima instalaŃie care folosea energia mareelor a fost barajul La Rance, care genera 240 MW şi a început să funcŃioneze în FranŃa, încă din anul 1967. Preocupări mai recente în această arie de generare a energie numără şi iniŃiativele Coreei de Sud care au inaugurat un astfel de baraj care furnizează 254 MW, în planurile unor Ńări fiind şi câteva proiecte de construcŃie a unor baraje foarte mari precum, India, FederaŃia Rusă sau Marea Britanie64. Valorificarea energiei valurilor are un decalaj relativ faŃă de cea a mareelor, dar există proiecte destul de ample, precum cel al Irlandei care şi-a propus să genereze 500 MW până în anul 2020, ceea ce satisface 7% din nevoile de energie electrică a întregii Ńări65. Energia geotermală este energia înmagazinată sub scoarŃa

61 Gore, A., Un adevăr incomd, Ed. Rao, Bucureşti, 2005, p.279. 62 Brown, L. Op.cit., p.242. 63 Licht, F.O., World Ethanol and Biofuels Report, vol. 5, no.14, 2007, p.291. 64 A se vedea în acest sens, Sang-Hun, C., As Tides Ebb and Rise, International Herald Tribune, 31 mai 2007; Veletminsky, I., Anatoly Chubais wants Russia to lead the World in Tidal Power în www.freeenergy.ca, 26 februarie 2007. 65 Vezi şi European Commission, Report on the Workshop on Hydropower and Ocean Energy – part I, 13 june 2007, pp.1,3; Renewable Energy Access, Wave Hub Names fourth Developer for Wave Energy Farm, 15 May 2007.

Pământului, de fapt căldura furnizată de fluidele şi rocile subterane. Există specialişti care susŃin66 că în primii 10 km de sub scoarŃa Pământului există de 50.000 de ori mai multă energie decât cea care se găseşte în toate rezervele de petrol şi gaz de pe toată suprafaŃa globului. Preocupările privind utilizarea acestui tip de energie nepoluantă, regenerabilă care pot fi multiple, de la încălzirea locuinŃelor până la producerea de electricitate sunt relativ scăzute şi datorită dominaŃiei industriilor petrolului, gazelor naturale şi cărbunelui care au furnizat de-a lungul timpului combustibili ieftini. Faptul că în ultimul deceniu energia geoermală a crescut cu doar 3% pe an, indică dezvoltarea mai puŃin susŃinută a acestui sector energetic. Însă, perspectivele epuizării unora dintre resursele tradiŃionale de energie (petrolul, gazele naturale) dar şi anumite proiecte demarate de 46 dintre Ńările globului indică o anumită schimbare în utilizarea din ce în ce mai mult a energiei geotermale. Prin urmare, în perspectiva epuizării resurselor se impune un plan mndial de economisire a acestora, prin reducerea consumurilor inuntile, oprirea pierderilor şi găsirea şi folosirea şi unor surse alternative de energie astfel încât activitatea umană să nu fie nevoită să intre într-un colaps legat de iminenta epuizare a resurselor. De altfel, cercetători din FranŃa, Germania, Japonia şi SUA susŃin că e necesar un plan comun prin care să se accelereze folosirea energiilor regenerabile. Astfel, s-ar economisi o mare parte din resursele naturale67.


- Resursele naturale sunt substanŃe minerale sau chimice care există în mediul înconjurător format din apă, pământ şi aer formate în decursul a milioane sau sute de milioane de ani. - De-a lungul timpului a existat o anumită scădere a dependenŃei umane faŃă de resursele naturale datorită: descoperirii şi utilizării anumitor înlocuitori artificiali; apariŃia altor resurse de producŃie, înlocuitoare, creşterea gradului de valorificare a unei unităŃi de resurse naturale, apariŃia de tehnologii capabile să asigure reutilizarea unor deşeuri altădată nefolosibile. - Există mai multe criterii de clasificare a resurselor, dintre care menŃionăm: clasificarea după criteriul naturii şi caracteristicile esenŃiale ale mediului în care se găsesc şi din care se extrag; clasificarea după criteriul gradului de folosire a resurselor naturale; clasificarea după cantitatea de substanŃe utile; clasificarea după criteriul rezultatelor obŃinute în urma procesului de producŃie; clasificarea după criteriul refolosirii resurselor sau clasificarea după criteriul cunoaşterii şi localizării resurselor. - Problema resurselor poate fi abordată sub diverse puncte de vedere, de pildă o putem analiza din punctul de vedere al eficienŃei sau mai bine spus al ineficienŃei utilizării resurselor, existând conceptele de ineficienŃă alocativă, ineficienŃă productivă şi ineficienŃa X.

66 Gawell, K. et all., International Geothermal Development Directory and Resource Guide, Washington D.C., GEA, 2003, p.17. 67 Pociovăli şteanu, D., Dobrescu E., Provocări ale europenizării politicii energetice a României în contextul schimbărilor climaterice, în Analele UniversităŃii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Litere şi ŞtiinŃe Sociale nr.3/2009, p.42.

61

- În prezent ne confruntăm cu o criză a resurselor, datorită caracterului limitat dar şi pentru că nu există un consum raŃional al acestora. - Pentru a depăşi criza resurselor se impune: o gospodărire judicioasă, renunŃarea la risipă, rentabilizarea reziduurilor şi deşeurilor prin crearea şi perfecŃionarea continuuă a industriei reciclării; creşterea prospecŃiunilor în vederea descoperirii de noi resurse.


Resurse naturale, rezerve naturale, caracter limitat, insuficienŃă alocativă, insuficienŃă productivă, resurse ipotetice, resurse certe.


- Categorii de resurse naturale. - Resursele naturale ca sursă a creşterii economice. - RelaŃia resurse – dezvoltare economică. - Conceptele de ineficienŃa utilizării resurselor. - Căi şi mijloace de prezervare a resurselor. - Clasificări ale Ńărilor în funcŃie de principalele resurse pe care le deŃin. - Harta Globului funcŃie de resursele existente. Interese geopolitice.


1. IdentificaŃi răspunsul corect dintre cele de mai jos: a. DependenŃa de resurse cunoaşte de-a lungul istoriei un caracter descrescând urmare apariŃiei de tehnologii capabile să asigure reutilizarea unor deşeuri altădată nefolosibile, cererii descrescânde pentru anumite tipuri de resurse, iminenta epuizare a anumitor resurse, b. DependenŃa de resurse a cunoscut de-a lungul istoriei un caracter descrescând urmare apariŃiei unor resurse înlocuitoare, utilizării unor produse sintetice, schimbării climatice, epuizării resurselor, schimbării preferinŃelor umane datorită efectului generat de activităŃile specific umane. c. DependenŃa de resurse a cunoscut de-a lungul istoriei un caracter descrescând urmare a: descoperirii şi utilizării unor înlocuitori artificiali, creşterii gradului de valorificare a unei unităŃi de resurse

naturale, apariŃia de tehnologii capabile să asigure reutilizarea unor deşeuri altădată nefolosibile, apariŃia unor resurse înlocuitoare. 2. După criteriul rezultatelor obŃinute în urma procesului de producŃie, resursele naturale se împart în: a. resurse bogate în substanŃe utile şi resurse sărace în substanŃe utile, b. resurse regenerabile şi resurse neregenerabile, c. resurse reciclabile şi nereciclabile. 3. După criteriul cantităŃii de substanŃe utile deosebim resurse naturale: a. bogate în substanŃe utile şi sărace în substanŃe utile, b. foarte bogate în substanŃe utile, bogate în substanŃe utile, sărace în substanŃe utile, foarte sărace în substanŃe utile, c. ipotetice şi descoperite. 4. După criteriul gradului de cunoaştere şi localizare, resursele naturale se împart în: a. ipotetice şi descoperite, b. certe, probabile, ipotetice şi teoretice, c. regenerabile, neregenerabile, reutilizabile, d. cu potenŃial de exploatare şi fără potenŃial de exploatare.


Brown L., R., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, ed. Tehnică, Bucureşti, 2009. Geothermal Development Directory and Resource Guide, Washington D.C., GEA, 2003 Gore, A., Un adevăr incomd, Ed. Rao, Bucureşti, 2005. European Commission, Report on the Workshop on Hydropower and Ocean Energy – part I, 13 june 2007 Licht, F.O., World Ethanol and Biofuels Report, vol. 5, no.14, 2007. Lipsey R.G., Chrystal, K.A., Principiile economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2002. Mathis Wackernagel et al., Tracking the Ecological Overshoot of the Human Economy, Proceedings of the National Academy of Sciences, vol 99, no. 14/9 July 2002. Renewable Energy Access, Wave Hub Names fourth Developer for Wave Energy Farm, 15 May 2007

63

Unitatea de învăŃare 6 PopulaŃia globului, accelerator sau frână în calea dezvoltării?

Cuprins


6.3.1. EvoluŃia populaŃiei mondiale 6.3.2. Schimbări cantitative şi calitative în structura populaŃiei

6.3.3. PopulaŃia mondială în jocul resurse vs. dezvoltare 6.4. Îndrumar pentru autoverificare

6.1. Introducere PopulaŃia ca factor fundamental al creşterii economice,

influenŃează direct ritmul, calitatea şi modernitatea dezvoltării. Atunci când creşterea demografică este însoŃită şi de o strategie de dezvoltare corespunzătoare, se poate construi sau continua, după caz, un proces de expansiune economică (precum cele din China şi India de astăzi). Pe de altă parte, activităŃile umane în contextul economiei mondiale presupun analize contextuale care implică resursele alimentare, energetice, de mediu, comerŃul internaŃional etc. Adică, implicit, o raportare a acestora la populaŃia mondială, de tipul cantitatea de globală de alimente raportată la populaŃia globului, câte resurse energetice revin pe cap de locuitor etc. Faptul că populaŃia globului a crescut rapid în ultimii 40 de ani, conduce şi la o creştere a nevoilor de hrană, resurse naturale şi energetice, care pot reprezenta ameninŃări pentru zonele vulnerabile, precum pădurile.


– înŃelegerea ideii conform căreia populaŃia este legată de creşterea economică, influenŃând ritmul, calitatea şi modernitatea dezvoltării;

– identificarea factorilor care influenŃează dinamica demografică;

– cunoaşterea ecuaŃiei resurse- dezvoltare economică din perspectiva raportului resurse – populaŃie, şi, în special raportul populaŃie-resurse alimentare;

– prezentarea unor relaŃii de tipul populaŃie-mediu, populaŃie-forŃă de muncă; populaŃie-resurse etc. cu accentuarea influenŃei acestor relaŃii în cadrul dezvoltării societăŃii omeneşti;


– formarea la tinerii studenŃi a modului de gândire economic care abordează problematica economiei mondiale prin prisma economiei mondiale;

– generarea de idei privitoare la soluŃionarea problemelor legate de populaŃia globului care pot influenŃa economia mondială;

– dezvoltarea înŃelegerii multidimensionale a problemei populaŃiei, din punct de vedere social, economic, cultural, politic etc.



6.3.1. EvoluŃia populaŃiei mondiale

O trăsătură importantă a clasificării populaŃiei reprezintă mărimea şi dinamica populaŃiei mondiale. În prezent, populaŃia Planetei Pământ numără peste 6,8 miliarde persoane. Este interesant că dacă analizăm creşterea populaŃiei pe parcursul istoriei remarcăm că ultimii 200 de ani reprezintă o creştere atipică a numărului de locuitori a planetei, în raport cu cea existentă până atunci. Astfel, savanŃii apreciază că primii oameni au apărut pe planeta noastră în urmă cu 160.000 de ani. De atunci şi până în vremea împăratului roman Iulius Caezar (anul 1 d.C.68) populaŃia globului ajunsese la 250 de milioane de persoane69. În următorii aproximativ 2000 de ani, populaŃia creşte continuu ajungând, chiar în ciuda multiplelor conflicte militare, cataclisme naturale sau alte asemenea manifestări cu efecte negative asupra omenirii, în anul 1776 la primul miliard de

68 După Isus Hristos. 69 Gore, A., op.cit., p.216.

65

persoane. Prin urmare, după mai bine de 150.000 de ani, populaŃia globului atinge primul miliard de persoane. EvoluŃia numărului de locuitori a Planetei Pământ va cunoaşte o creştere remarcabilă, după acest moment. După 169 de ani, în 1945 populaŃia planetei număra peste 2 miliarde de persoane, mai exact 2,3 miliarde de persoane, urmând ca în numai 65 de ani să depăşească 6,8 miliarde de persoane. Dacă ar fi să realizăm un grafic al evoluŃiei populaŃiei (de la primul miliard la cel de-al şaselea) acesta ar arăta astfel, după cum reiese şi din fig. nr. 1.

anul1800 anul

1930 anul1950

anul1975

anul1987

anul2000

S1

0

1.000.000.000

2.000.000.000

3.000.000.000

4.000.000.000

5.000.000.000

6.000.000.000

Evolu Ńia popula Ńiei globului (de la primul miliard de persoane la cel de-al şaselea)

Fig. nr. 9.1. EvoluŃia populaŃiei Planetei Pământ în perioada 1800-2010. Sursa: Autorul

Se remarcă că, ritmul creşterii demografice s-a accentuat în special în secolul al XX-lea. Acest fapt a ridicat probleme legate din ce în ce mai mari legate de capacitatea pământului de a asigura resurse de hrană, de disponibilităŃile şi rezervele de apă potabilă, de mediul înconjurător ş.a.m.d. Există opinii contradictorii cu privire la dinamica populaŃiei. Printre acestea se numără teoria celebră a lui Malthus70, conform căreia creşterea populaŃiei este însoŃită de reducere a resursele de hrană care ce va conduce în final la dispariŃia omenirii în absenŃa acestora.

De asemenea, un alt punct de vedere este argumentat prin teoria celebrului profesor Meadows71 care susŃinea creşterea de tip zero, prin realizarea unui echilibru mondial între natalitate şi mortalitate având ca suport principal intervenŃia statului cu rol de

70 Thomas Robert Malthus, reverendul-economist englez publică în anul 1798 o lucrare intitulată, Eseu asupra principiului populaŃiei aşa cum afectează el viitoarea ameliorare a societăŃii unde argumentează că populaŃia creşte în progresie geometrică în timp ce mijloacele de subzistenŃă cresc în proporŃie aritmetică Lucrarea a stârnit multe dezbateri în epocă, şi nu numai, dar din fericire ceea ce anticipa Malthus nu s-a adeverit în totalitate. 71 Dennis Meadows, unul dintre autorii celui de-al patrulea raport al Clubului de la Roma, Limitele creşterii, susŃinea că “dacă se menŃin tendinŃele actuale de creştere ale populaŃiei mondiale, ale industrializarii, contaminării ambientale, producŃiei de alimente şi epuizării resurselor, această planetă va atinge limitele creşterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită şi incontrolabilă atât a populaŃiei cât şi a capacităŃii industriale”.

regulator al disfuncŃionalităŃilor care pot apărea. O altă opinie este aceea potrivit căreia societatea nu trebuie să se implice în problemele demografice, deoarece divinitatea reglează evoluŃia umană sau există legi naturale de creglare a creşterii demografice, de tipul războaielor, cataclismelor naturale, pandemiilor etc. În mod evident, indiferent care dintre opinii le-am adopta trebuie să avem în vedere că politica demografică a fiecărui stat trebuie să se armonizeze cu politicile economice, sociale, culturale, educaŃionale, ecolgice etc. datorită faptului că acestea se află în relaŃii de interdependenŃe. Există factori care influenŃează dinamica demografică, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dintre aceştia îi menŃionăm pe cei mai importanŃi:

- cel mai important factor care influenŃează dinamica demografică este nivelul de trai. Aici apare un fenomen contradictoriu, familiile din Ńările cu nivel de trai scăzut au mai mulŃi copii decât cele din Ńările dezvoltate. Astfel, familiile din Ńările cu nivel de trai scăzut au 5-6 copii, numpărul acestora scăzând de regulă, în Ńările cu nivele de trai ridicate la 2-3 sau chiar 1 copil.

- politica demografică a statelor, poate contribui, într-o anumită măsură la creşterea populaŃiei prin anumite măsuri de asistenŃă socială şi/sau sanitare sau limita creşterea prin Ńinerea sub control a naşterilor,

- creşterea speranŃei de viaŃă ca rezultat al îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă, alimentaŃie, sănătate, cultură, educaŃie etc., poate conduce la creşterea longevităŃii medii a oamenilor,

- structura pe vârstă a populaŃiei, contribuie în mare măsură la creşterea sau scăderea populaŃiei. PopulaŃiei îmbătrânită cum este astăzi cazul Europei Occidentale sau Americii de Nord i se interpune o populaŃie preponderent tânără cum este, în general, cazul celor din Asia şi Africa.

- nivelul de cultură şi educaŃia, îşi pune amprenta, în majoritatea cazurilor, asupra familiilor, în sensul în care, cu cât aceste niveluri sunt mai ridicate cu atât îşi pun problema dacă pot pot asigura viitorilor copii condiŃii de trai, materiale, financiare, culturale, educaŃionale etc. Analiza acestor condiŃii se materializează prin numărul de copii pe care aceste familii îl vor dori şi avea. Astfel, familiile din Ńări dezvoltate, care au şi niveluri de cultură şi educaŃie înalte, au familii compuse din unu- doi copii şi de puŃine ori, trei.

- condiŃiile naturale de viaŃă, care de fapt sunt circumscrise climei sau condiŃiile oferite de mediul înconjurător pot favoriza sau nu creşterea demografică.

6.3.2. Schimbări cantitative şi calitative în structura populaŃiei

De-a lungul timpului s-au constatat mai multe tendinŃe în dinamica demografică. Acestea pot fi prezentate astfel:

- cel mai înalt ritm de creştere demografică s-a înregistrat, păstrându-se şi în prezent, în Ńările în curs de dezvoltare. De exemplu Ńările cu cele mai înalte ritmuri demografice de pe glob sunt Pakistanul şi Bangladeshul.

67

Pakistanul a cunoscut o creştere a populaŃiei de la 39,7 de milioane de locuitori (în anul 1950) la 184,4 de milioane în prezent, iar după estimărilor specialiştilor în probleme demografice72, va ajunge în 40 ani (2050) la 348,7 de milioane de locuitori (adică a patra Ńară de pe glob în funcŃie de numărul de locuitori). Nu lipsit de interes este faptul că Germania care avea în anul 1950 o populaŃie de 68,4 milioane de locuitori, a ajuns în prezent la 82,2 milioane locuitori. Ceea ce înseamnă că populaŃia Germaniei a crecut în 60 de ani cu cca 17% în vreme ce populaŃia Pakistanului a crescut în aceeaşi perioadă cu peste 400%!

Bangladeshul avea în anul 1950 o populaŃie egală cu cea a FranŃei de 41,8 milioane locuitori, iar 60 de ani mai târziu a ajuns să numere o populaŃie de 156,1 milioane de locuitori (în timp ce FranŃa avea doar 64,7 milioane locuitori) iar prognozele spun că în 2050 va ajunge la 254,6 milioane locuitori. Iar dacă comparăm populaŃia Japoniei (a cincea Ńară din lume după numărul de locuitori în anul 1950) de 83,6 milioane locuitori cu totalul populaŃiilor Bangladeshului şi a Pakistanului de 81,5 milioane locuitori observăm că împreună cele două state un depăşeau populaŃia Japoniei. Astăzi lucrurile s-au schimbat semnificativ, fiecare dintre aceste state având un număr de locuitori mai mare decât populaŃia niponă (Japonia numărând în prezent 126,8 milioane locuitori, Bangladesh-156,1 milioane locuitori, iar Pakistan-184,4 milioane locuitori), ca să nu mai vorbim de faptul că populaŃia adunată a celor două state asiatice este de aproape 3 ori mai mare decât cea a Japoniei. În acelaşi timp, trebuie să menŃionăm că aproximativ 80% din populaŃia lumii trăieşte în state în curs de dezvoltare procentul urmând să se mărească până în 2050 la peste 95%. Pe de altă parte, faptul că populaŃia globului este repartizată inegal, după cum se observă în tabelul nr.2 coroborată cu diversele tipuri de resurse necesare populaŃiei ridică sau va ridica probleme deosebite.

– persoane per km2-

Tabelul nr.2 Densitatea populaŃiei raportată la suprafaŃa ocupată Sursa: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World Population to 2300, New York, 2004, p.64.

- structura pe vârstă a populaŃiei. Cu cât populaŃia mondială îmbătrâneşte cu atât populaŃia activă formată din persoane între 16-64 ani, scade cu repercursiuni asupra veniturilor necesare subzistenŃei atât a persoanelor active dar şi

Principalele zone şi regiuni ale lumii

Anul 1950

Anul 2000

Anul 2050

Lumea întreagă 19,3 46,5 68,4 Cele mai dezvoltate regiuni 16,4 24 24,6 Cele mai puŃin dezvoltate regiuni

21,2 60,5 95,6

Africa 7,5 26,8 60,8 Asia 45,3 119,3 169,2 America de Nord 9,2 16,9 23,9 America Latină 8,3 25,8 38 Europa 24,2 32,2 28

72 United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World Population to 2300, New York, 2004, p.42.

celor aflate la pensie. - structura pe sexe a populaŃiei. Există previziuni73

conform cărora va creşte ponderea femeilor în cadrul forŃei de muncă, astfel încât până în anul 2025 unul din trei angajaŃi va fi de sex feminin. Pe de altă parte ratele scăzute ale natalităŃii din anumite zone ale globului pot avea efecte resimŃite în zona angajaŃilor diponibili, prin scăderea numărului acestora.

- raportul dintre populaŃia urbană şi populaŃia rurală. Există în prezent tendinŃa ca să crească numărul populaŃiei urbane prin migrarea celei rurale, creându-se astfel mari aglomerări urbane (mega oraşe). Printre acestea, enumerăm oraşele care în 2010 depăşeau 10 milioane de locuitori: Tokyo, Delhi, Sao-Paolo, Mumbai, Mexico City, New York, Shanghai, Calcutta, Dhaka, Karachi, Buenos Aires, Los Angeles, Beijing, Rio de Janeiro, Manila, Osaka, Cairo, Lagos, Moscova, Istanbul, Paris74. De altfel, la nivel mondial, 75,16% din populaŃia zonelor dezvoltate locuieşte în zone urbane şi 45,08% dintre locuitorii zonelor slab dezvoltate trăiesc în mediul urban. Sigur că pe lângă facilităŃile oferite de zonele urbane există şi probleme legate de nivelul de trai, de şomaj, poluare, servicii publice, cultură etc.

- evoluŃia fertilităŃii feminine urmare planificării familiale, dar şi industrializării, urbanizării, emancipării femeilor şi creşterii rolului lor în societate a cunoscut o tendinŃă de descreştere, rata medie de fertilitate ajungând în prezent la 2,17 copii în India şi de 1,85-1,94 copii în Europa şi America de Nord.

- creşterea speranŃei medii de viaŃă la naştere s-a datorat reducerii mortalităŃii infantile, eradicării unor boli grave creşterii cantitative şi calitative a alimentaŃiei, îmbunătăŃirii condiŃiilor de muncă şi viaŃă etc. Sigur că mai sunt multe de făcut, în această direcŃie, în special în zonele defavorizate ale planetei, în special în zona Africii Subsahariene, dar nu numai.

6.3.3. PopulaŃia mondială în jocul resurse vs. dezvoltare O primă problemă este aceea a raportului resurse – populaŃie, în special raportul populaŃie-resurse alimentare. Cu cât pământul şi apa devin indisponibile în interiorul comunităŃilor umane cursa pentru aceste resurse foarte importante, ca să nu spunem vitale, este din ce în ce mai intensă, punându-i faŃă în faŃă pe bogaŃi şi săraci. SituaŃiile generate de accesul la pământ se află printre primele locuri între problemele sociale. Datorită creşterii populaŃiei terenul cultivat cu cereale pe cap de locuitor a scăzut de la 0,23 ha, în anul 1950 la 0,1 ha în anul 2007. Şi toate acestea, suprapuse peste faptul că fermierii trebuie să asigure hrana pentru un număr de persoane care creşte anual cu 70 de milioane locuitori75. Scăderea suprafeŃelor de cultură, în societăŃile care asigurau subzistenŃa, reprezintă o ameninŃare la adresa supravieŃuirii membrilor comunităŃilor respective. O astfel de zonă este, de pildă, Africa subsaheliană unde ritmul de creştere a populaŃiei este printre cele mai înalte din lume, iar agricultura

73 Canton, J., Provocările viitorului, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p.104. 74 United Nation, Population Division, World Urbanization Prospects, The 2009 Revison, 2010. 75 US Department of Agriculture, Production, Supply, and Distribution Country Reports, www.fas.usda.gov/psdonline, updated 10 August 2007.

69

practicată este de subzistenŃă, conflictele având ca problemă centrală accesul la pământ, fiind tot mai multe. India, prin tensiunile care sunt între populaŃia hindusă şi musulmană ce pleacă de multe ori de la parcele de pământ care sunt tot mai fragmentate cu fiecare generaŃie care se succedă pun o presiune asupra resurselor de pământ dar şi de apă din ce în ce mai mare. Pe lângă tesiunile existente între membrii anumitor comunităŃi de pe glob există, din păcate, şi conflicte internaŃionale legate de resurse. Cel dintre Egipt, Sudan şi Etiopia, chiar dacă este mocnit, reprezintă un exemplu în acest sens, în care fiecare dintre Ńări îşi doreşte să-şi asigure o cotă mai mare din apa furnizată de Nil. O altă problemă importantă în ecuaŃia populaŃie-resurse-dezvoltare este problema resurselor energetice, 80% din consumul acestor resurse fiind consumată de Ńările în care locuiesc 20% din totalul populaŃiei globului. În acelaşi timp, raportul populaŃie-mediu înconjurător ridică probleme legate de marile aglomerări urbane sau megaoraşe, în special din Ńările în curs de dezvoltare, care aduc cu sine şi o cantitate foarte mare de noxe deversate în mediul înconjurător ce trebuie contracarată de tehnici antipoluante, care însă necesită importante sume de bani, ce în majoritatea cazurilor lipsesc din bugetele disponibile ale oraşelor, regiunilor sau statelor respective. Raportul populaŃie-forŃă de muncă este o altă problemă care aduce cu sine opinii legate de potenŃialul de muncă al populaŃiei în ansamblu dar şi eficienŃa folosirii ei.


- PopulaŃia ca factor fundamental al creşterii economice, influenŃează direct ritmul, calitatea şi modernitatea dezvoltării. Atunci când creşterea demografică este însoŃită şi de o strategie de dezvoltare corespunzătoare, atunci se poate construi sau continua, după caz, un proces de expansiune economică, precum cele din China şi India de astăzi. - O trăsătură importantă a clasificării populaŃiei reprezintă mărimea şi dinamica populaŃiei mondiale. În prezent, populaŃia Planetei Pământ numără peste 6,8 miliarde persoane. - Principalii factori care influenŃează dinamica demografică sunt: nivelul de trai, creşterea speranŃei de viaŃă, politica demografică a statelor, structura pe vârstă a populaŃiei, condiŃiile naturale de viaŃă şi nivelul de cultură şi educaŃie. - O primă problemă a ecuaŃiei resurse- dezvoltare economică este aceea a raportului resurse – populaŃie, în special raportul populaŃie-resurse alimentare. Cu alte cuvinte, se pune problema din ce în ce mai mult, a existenŃei resurselor alimentare odată cu creşterea populaŃiei.

- Problema resurselor energetice afectează într-o măsură mai mare sau mică dezvoltarea economică, 80% dintre acestor resurse fiind consumată de Ńările în care locuiesc 20% din totalul populaŃiei globului. - Raportul populaŃie-mediu înconjurător ridică probleme legate de marile aglomerări urbane sau megaoraşe, în special din Ńările în curs de dezvoltare, care aduc cu sine şi o cantitate foarte mare de noxe deversate în mediul înconjurător ce trebuie contracarată de tehnici antipoluante, de regulă suportate din bugetele locale care însă nu au surse financiare suficiente şi disponibile în orice moment. - Raportul populaŃie-forŃă de muncă este o altă problemă care aduce cu sine opinii contradictorii legate de potenŃialul de muncă al populaŃiei în ansamblu dar şi eficienŃa folosirii ei.


Demografie, dinamică demografică, speranŃă de viaŃă, fertilitate, concentrări urbane, forŃă de muncă, şomaj.


- PopulaŃia globului în perspectiva anului 2050. - Factori determinanŃi ai dinamicii populaŃiei. - TendinŃe demografice în evoluŃia populaŃiei globului. - Aglomerările urbane, viitorul oraşelor anilor 2100? - PopulaŃie vs. resurse, un joc cu sumă nulă.


1. PopulaŃia mondială nu a cunoscut, datorită războielor, epidemiilor şi altor fenomene distructiv-umane, o tendinŃă de creştere de-a lungul istoriei civilizaŃiei umane. Răspuns: Adevărat sau Fals 2. În prezent populaŃia globului numară: a. aproximativ 6,87 miliarde locuitori. b. 7,2 miliarde locuitori. c. 5, 9 miliarde locuitori.

71

d. 8 miliarde locuitori. 3. Dinamica demografică este influenŃată de o serie de factori. Dintre cei mai importanŃi enumerăm: a. nivelul de trai, structura pe vârstă a populaŃiei, dezvoltarea, stresul, factori naturali, b.factori naturali, factori socio-economici, factori politici, scăderea speranŃei de viaŃă, c.factori politici, factori sociali, factori naturali, poluarea, subdezvoltarea, d. nivelul de trai, structura pe vârstă a populaŃiei, sporirea speranŃei de viaŃă, factori naturali, factori socio-economici. 4. Cel mai înalt ritm de creştere a populaŃiei se înregistrează: a. în Ńările dezvoltate, b. în Ńările foarte dezvoltate, c. în Ńările în curs de dezvoltare, d.nu se mai poate vorbi în prezent de un ritm înalt de creştere a populaŃiei.


Canton, J., Provocările viitorului , Ed. Polirom, Iaşi, 2010. Gore, A., Un adevăr incomd, Ed. Rao, Bucureşti, 2005. United Nation, Population Division, World Urbanization Prospects, The 2009 Revison, 2010. United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World Population to 2300, New York, 2004. US Department of Agriculture, Production, Supply, and Distribution Country Reports, www.fas.usda.gov/psdonline, updated 10 August 2007.

Unitatea de învăŃare 7 Agricultura mondial ă şi problema alimentaŃiei globale

Cuprins


7.3.1. FuncŃiile agriculturii în noul context al globalizării 7.3.2. Structura producŃiei agricole mondiale

7.3.3. Problema alimentaŃiei globale. Criza alimentară. 7.4. Îndrumar pentru autoverificare

7.1. Introducere

Agricultura constituie sursa de bază pentru alimentaŃia omului, atât pe plan naŃional cât şi în plan mondial. Circa 98% din consumul alimentar uman, este agricol. Concomitent cu creşterea populaŃiei şi veniturilor, sectorul agricol este din ce în ce mai solicitat datorită creşterii crescânde de alimente şi materii prime76. De asemenea, agricultura este suportul principal al dezvoltării sănătoase şi durabile, asigurând condiŃiile necesare unui echilibru în structura democratică, mai ales prin prisma furnizării alimentaŃiei, atât calitative cât şi cantitative, tuturor cetăŃenilor planetei.


– definirea agriculturii ca fiind sursa de bază pentru alimentaŃia umană pe plan naŃional şi internaŃional;

– cunoaşterea particularităŃilor specifice agriculturii precum şi ramurile acesteia;

– identificarea funcŃiilor agriculturii; – înŃelegerea problemei agriculturii în contextul economiei

mondiale şi în special, a problemei alimentaŃiei umane; – prezentarea crizei agroalimentare cu accent pe trăsăturile

importante ale acesteia; – găsirea de soluŃii cu privire la criza alimentară care afectează,

în prezent cca 10% din populaŃia Planetei Pământ.

76 Vezi în acest sens şi Carter A.P., Wassily L., Petri P., Viitorul economiei mondiale, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.

73


– asimilarea problemei alimentaŃiei globale ca fiind una dintre cele mai importante probleme ale economiei mondiale;

– dezvoltarea capacităŃii de înŃelegere transdiciplinară a crizei alimentare;

– imaginarea de soluŃii complexe cu privire la viitorul economiei mondiale prin prisma agriculturii şi alimentaŃiei globale;



7.3.1. FuncŃiile agriculturii în noul context al globalizării

Una dintre primele forme ale activităŃii umane a fost agricultura, care prin apariŃia ei acum circa 10.000 de ani a însemnat prima mare revoluŃie economică în istoria societăŃii omeneşti77. Inventarea agriculturii a modificat raporturile om-natură, individul uman creându-şi produsele alimentare care îi trebuiau, în acelaşi timp, cu sporirea eficienŃei propriului efort, creşterea terenurilor cultivate, animalelor domestice sau a comunităŃilor umane, toate contribuind de fapt, la schimbarea modului de viaŃă. De altfel, sintagma folosită de Xenofon conform căreia "agricultura a fost timp de milenii mama şi doica tuturor celorlalte meserii" justifică importanŃa agriculturii pe multiple planuri. Pe de altă parte, agricultura reprezintă dintr-un anumit punct de vedere şi la o altă scară transpunerea în practică a unor caracteristici umane, reproducerea şi înmulŃirea. Astfel, sămânŃa germinează, planta creşte şi înfloreşte producând seminŃe care înmulŃesc de zeci sau sute de ori bobul iniŃial.

EvoluŃia agriculturii în secolul trecut a fost centrată în diverse Ńări din Europa, America şi Asia în jurul obiectivului politic de a asigura o cantitate suficientă de alimente pentru populaŃia Ńărilor respective, plecând de la premisa că agricultura reprezintă condiŃia supravieŃuirii noastre pe Planeta Pământ. ProducŃia mondială de cereale a crescut de trei ori începând cu anul 1950, datorită dezvoltării rapide, în Ńările în curs de dezvoltare a soiurilor de orez şi grâu cu productivitate ridicată obŃinute în Japonia dar şi a porumbului hibrid din Statele Unite. Răspândirea pe plan mondial a acestor soiuri cerealiere cu productivitate ridicată la care s-a adăugat triplarea ariei irigate dar şi creşterea de nouă ori a utilizării îngrăşămintelor la nivel mondial a avut ca rezultat triplarea recoltei de cereale pe plan mondial78, până la un anumit nivel. Pe de altă parte, este indubitabil faptul că agricultura

77 Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D. (coord.), Tratat de economia agriculturii, Ed. Export, Bucureşti, 2004, p.12. 78 Sinclair T. R., Limits to Crop Yield, Irvine, 1998; FAOSTAT Statistics Database, http://faostat.fao.org/.

mondială care furnizează alimentaŃia pe glob în proporŃie de circa 90% are multiple funcŃii în lumea contemporană. Dintre funcŃiile agriculturii le amintim pe cele mai importante79: 1. Agricultura este sursa majoră care asigură alimentaŃia umană, 98% din totalul consumului alimentar uman fiind asigurat astfel, restul de 2% fiind asigurat de produsele acvatice. O problemă importantă în acest sens este cea a securităŃii alimentare care reprezintă posibilitatea locuitorilor unei Ńări de a dispune permanent de o cantitate de alimente suficientă pentru a avea o viaŃă activă şi sănătoasă80 exprimată printr-un disponibil alimentar şi posibilitatea de cumpărare a alimentelor. 2. Agricultura creează locuri de muncă pentru populaŃie. Chiar dacă agricultura mondială a cunoscut, în plan istoric, o tendinŃă relativă de descreştere în crearea produsului intern brut, în mod absolut, producŃia agricolă creşte cu aproximativ 2-2,5% pe an. Pe de altă parte, ponderea populaŃiei ocupate în agricultură în totalul populaŃiei ocupate este mai mică de 5% în multe dintre Ńările dezvoltate, în vreme ce în Ńările cu venituri scăzute din grupa Ńărilor în curs de dezvoltare, 65% din forŃa de muncă mascolina respectiv 80% din cea feminină se regăseşte în domeniul agricol. 3. Agricultura este importantă prin menŃinerea sau asigurarea mediului ambiant. Activitatea umană în agricultură dacă se desfăşoară raŃional poate îmbunătăŃi rolul fotosintezei în asigurarea oxigenului şi reducerea carbonului din mediul ambiant. Concomitent, Ńinând seama şi de tenditele actuale care se manifestă în agricultură sunt necesare luarea unor serii de măsuri urgente care vizează în principal: utilizarea raŃională a resurselor naturale epuizabile şi reînnoibile; menŃinerea fertilităŃii solului şi a calităŃii apei; protejarea biodiversităŃii agrosistemelor; micşorarea poluării mediului etc. 4. O altă funcŃie a agriculturii este crearea de resurse de materii prime pentru industria prelucr ătoare, resurse care au caracter regenerabil. În calitate de ofertantă de materii prime vegetale şi animale, agricultura îndeplineşte un rol important în cooperarea prin susŃinere, dar nu numai, a unor ramuri şi/sau activităŃi dina monte şi aval. 5.Crearea de resurse valutare rezultate din exportul de resurse agroalimentare sau din economisirea valutei prin înlocuirea importurilor şi asigurarea resurselor alimentare reprezintă altă funcŃie a agriculturii. Aceste resurse se pot folosi inclusiv pentru dezvoltare şi/sau modernizarea agriculturii dar şi a fiecărei economii naŃionale în ansamblu.

7.3.2. Structura producŃiei agricole mondiale

Cele două mari ramuri ale agriculturii sunt: producŃia vegetală şi producŃia animalieră. Din punct de vedere istoric a existat o predominare a producŃiei vegetale, dar pe măsură ce nivelul de trai uman a crescut, consumul de produse animaliere l-a înlocuit treptat, parŃial pe cel vegetal. Totuşi în prezent, producŃia vegetală are o pondere în agricultura mondială de cca 50-60%, iar diferenŃa rezultată fiind producŃie animalieră (40-50%).

79 Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., pp.104-106. 80 A se vedea World Bank Poverty and Hunger: Issues and Options for Food Security in Developing Countries, Washington D.C., 1986.

75

În cadrul producŃiei vegetale (agricole) mondiale un loc important îl ocupă producŃia de cereale, în special cele de porumb şi grâu. ProducŃia mondială de cereale a crescut de la 1205 milioane tone în anul 1970 la 2050 milioane tone în anul 2000 datorită creşterii randamentelor la hectar dar şi a creşterii suprafeŃelor coltivate. łările dezvoltate înregistrează surplusuri productive de aproximativ 23-25%, în timp ce Ńările în curs de dezvoltare nu reuşesc să-şi acopere decât circa 10% din cererea totală81. Mai mult decât atât, chiar dacă Ńările în curs de dezvoltare au ponderi însemnate, mai mult de 50% (800 milioane hectare) din totalul suprafeŃelor agricole mondiale de 1,5 miliarde hectare, tot Ńările dezvoltate deŃin cea mai mare pondere din totalul producŃiei mondiale – circa 60% din producŃia mondială, aproximativ 2/3 din producŃia mondială de carne şi peste ¾ din producŃia mondială de lapte82.

Concomitent, cu dezvoltarea economică a apărut tendinŃa de diversificare a meniului, însoŃită de un consum suplimentar de carne şi produse lactate. Sigur că această tendinŃă este limitată în Ńările în curs de dezvoltare, de suprafeŃele finite de terenuri arabile existente la nivel mondial dar şi de necesitatea conservării pădurilor şi cu asigurarea biodiversităŃii pentru menŃinerea echilibrului ecologic.

Totodată, se estimează că la nivel mondial se cultivă aproximativ 1,5 miliarde hectare care reprezintă 12% din suprafaŃa totală potenŃial arabilă83. Pe fondul scăderii suprafeŃei cultivabile pe cap de locuitor, de la 0,43 ha în anul 1960 la 0,25 ha în anul 2008 şi plecând de la previziunile specialiştilor care susŃin că în anul 2050 suprafaŃa cultivabilă pe cap de locuitor va ajunge la 0,15 ha se ridică problema căilor şi factorilor de sporire a producŃiei agricole.

În acest moment, există două căi de sporire a producŃiei agricole: calea extensivă şi calea intensivă. Calea extensivă care înseamnă atragerea în cultura agricolă a noi suprafeŃe arabile, aproape s-a epuizat datorită extinderii suprafeŃelor agricole ocupate cu diferite culturi sau a altor fenomene care au limitat această extindere precum fenomenul de urbanizare (în China, anual, 1 milion de hectare de teren arabil dispar ca urmare a urbanizării).

Calea intensivă presupune folosirea unor factori variaŃi precum chimizarea agriculturii, mecanizarea agriculturii în domeniile aratului, semănatului, culesului dar şi tratamentelor agrotehnice, forŃa de muncă calificată şi aptă din punct de vedere fizic sau creşterea suprafeŃelor irigate. În ceea ce priveşte irigaŃiile acestea au constituit încă de acum câteva mii de ani temelia siguranŃei alimentare, 70% din apa extrasă din râuri şi surse de apă subterane fiind folosită în agricultura mondială, procentul crescând în anumite Ńări în curs de dezvoltare la 90%84. Este la fel de adevărat, că folosirea în exces a irigaŃiilor a dăunat, ducând în anumite situaŃii la dispariŃia unor civilizaŃii uamne (vezi cazul civilizaŃiei Maya). 7.3.3. Problema alimentaŃiei globale. Criza alimentară.

Starea alimentaŃiei unei persoane îşi pune amprenta asupra dezvoltării sale fizice, psihice sănătoase. La nivel macro, naŃional sau mondial, starea alimentaŃiei determină stabilitate economică, politică,

81 Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010, p.575. 82 Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.142. 83 Bonciu F., Baicu G., Economia mondială sub lupă: de la crize acute la crize cornice, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2010, pp.184-185. 84 The Worldwatch Institute, Starea lumii 2006. China şi India, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, p.70.

socială etc. Spre pildă, la nivel mondial există în prezent 800 de milioane de persoane care suferă de foame cronică/malnutriŃie, adică peste 10% din populaŃia globului. Conform previziunilor Băncii Mondiale problema subnutriŃiei şi malnutriŃiei, manifestată în special pe continentul african, va fi principala problemă a mileniului al XXI-lea. Se pune deci problema atât a cantităŃii alimentaŃiei cât şi a calităŃii acesteia. MalnutriŃia este starea de nutriŃie neraŃională care rezultă dintr-un consum insuficient excesiv sau neechilibrat, din absorbŃia defectuoasă a nutrienŃilor (proteine, vitamine, carbohidraŃi) în organism sau din cauza modului de utilizare a alimentelor85. Formele de manifestare a malnutriŃiei sunt: foametea, starea suprapoderală, insuficienŃa vitaminelor şi sărurilor minerale. Aceste grave fenomene ating proporŃii îngrijorător de mari, în special, în multe dintre Ńările în curs de dezvoltare, care spre deosebire de Ńările dezvoltate se confruntă cu diferite probleme precum structura şi marimea factorilor de producŃie. Acestea, în principal, se manifestă prin: insuficienŃa suprafeŃelor irigate, insuficienta pregătire a forŃei de muncă, lipsa îmbunătăŃirilor funciare, lipsa seminŃelor de înaltă productivitate, lipsa unor strategii coerente de dezvoltare agricole dar şi condiŃiilor naturale deosebit de grele –vezi situaŃia agriculturii africane etc. Peste tot în lume, Ńările cele mai sărace au cele mai slabe rezultate, şi aici în mod deosebit se remarcă Ńările africane, în special cele subsahariene, cu radamente la hectar de peste trei ori mai mici decât Ńările dezvoltate. Valoarea adăugată pe locuitor în Ńările în curs de dezvoltare este foarte mică sub 200 USD comparativ cu peste 10000 de USD în Ńările dezvoltate, ceea ce demonstrează încă odată performanŃele scăzute înregistrate de Ńările în curs de dezvoltare. Toate aceste rezultate se află şi în strânsă legătură cu dotarea agriculturii care în Ńările în curs de dezvoltare sunt precare (200-400 de grame îngrăşăminte la hectar comparativ cu peste 400 de kilograme la hectar utilizzate în Ńările dezvoltate sau 60 de tractoare folosite la 100 de hectare teren arabil faŃă de peste 400 utilizate la aceeaşi supraŃă în Ńările dezvoltate). Din punct de vedere al cantităŃii şi calităŃii alimentaŃiei, indicatorul reprezentativ şi sintetic al cantităŃii este consumul mediu energetic măsurat prin numărul de calorii consumate zilnic de individul uman, iar indicatorul sintetic al calităŃii se exprimă prin cantitatea medie de proteină consumată zilnic de un om. În mod evident, consumul energetic (de calorii ) asigură menŃinerea şi dezvoltarea omenirii. este evident că problema alimentaŃiei în multe dintre Ńările în curs de dezvoltare este deosebit de dificilă şi credem că este nevoie de un efort internaŃional al comunităŃii statelor dezvoltate pentru întrajutorarea acestei părŃi a populaŃiei globului care se află în situaŃii de-a dreptul dramatice. Şi în condiŃiile susmenŃionate considerăm că putem vorbi de existenŃa unei crize agroalimentare mondiale, care poate fi caracterizată de câteva trăsături importante:

- reducerea drastică a rezervelor mondiale sub nivelul minim al securităŃii alimentare,

- importul masiv de produse alimentare din Ńările dezvoltate,

85 Hutchinson Encyclopedia, Webster's Encyclopedic Dictionary of the English Language Gramercy Books, Ed. Dilithium Press Ltd., 1994, p.868.

77

- creşterea preŃurilor la unele produse agricole pe piaŃa mondială,

- lipsa mijloacelor tehnice şi agroalimentare în multe dintre Ńările în curs de dezvoltare,

- creşterea mult mai rapidă a populaŃiei în raport cu producŃia agroalimentară. Prin urmare, criza alimentară are un caracter structural care presupune măsuri multicriteriale pornind de la cele din domeniul politicilor agricole şi terminând cu pregătirea unor cadre calificate pentru a asigura structuri avansate în domeniul exploataŃiilor agricole. Criza alimentară îmbracă mai multe forme de manifestare şi anume: subnutriŃie, malnutriŃie şi foamete. SubnutriŃia reprezintă consumul de calorii sub nivelul ştiinŃific fundamentat de care are nevoie fiecare individ uman şi se repercutează în planul incapacităŃii acestuia de muncă, reducerea speranŃei medii de viaŃă disponibilităŃii reduse de rezistenŃă a organismului în lupta cu diferitele boli etc. Foametea se caracterizează printr-o subalimentaŃie care este sub pragul menŃinerii normale a vieŃii şi afectează direct viaŃa umană. În acelaşi timp, se ridică problema securităŃii alimentare, care reprezintă un concept complex apărut din nevoia de a rezolva atât calitativ cât şi cantitativ problema alimentaŃiei mondiale care înglobează riscuri multiple (status nutriŃional, risc alimentar, consum alimentar, balanŃa nutriŃională etc.). Printre soluŃiile de rezolvare a gravei probleme alimentare, regăsim: dezvoltarea ştiinŃei agronomice şi tehnologiei, asigurarea dreptului de proprietate asupra resurselor şi accesul la finanŃare ieftină, protejarea oamenilor prin educaŃie şi sănătate, soluŃionarea paşnică a conflictelor.


- Agricultura constituie sursa de bază pentru alimentaŃia omului, atât pe plan naŃional cât şi în plan mondial. - Circa 98% din consumul alimentar uman, este agricol. - Dintre funcŃiile agriculturii le amintim pe cele mai importante: este principala sursă pentru alimentaŃia umană, creează locuri de muncă pentru populaŃie, este importantă prin menŃinerea sau asigurarea mediului ambiant, crează resurse de materii prime pentru industria prelucrătoare, resurse care au caracter regenerabil, crează resurse valutare rezultate din exportul de resurse agroalimentare sau din economisirea valutei prin înlocuirea importurilor şi asigurarea resurselor alimentare reprezintă altă funcŃie a agriculturii. - Cele două mari ramuri ale agriculturii sunt: producŃia vegetală şi producŃia animalieră. - În acest moment, există două căi de sporire a producŃiei agricole: calea extensivă şi calea intensivă. Calea extensivă înseamnă atragerea în cultura agricolă a noi suprafeŃe arabile, calea intensivă presupune folosirea unor factori variaŃi precum chimizarea agriculturii, mecanizarea agriculturii în

domeniile aratului, semănatului, culesului dar şi tratamentelor agrotehnice, forŃa de muncă calificată şi aptă din punct de vedere fizic sau irigaŃiile. - Starea alimentaŃiei unei persoane îşi pune amprenta asupra dezvoltării sale fizice, psihice sănătoase. - La nivel macro, naŃional sau mondial, starea alimentaŃiei determină stabilitate economică, politică, socială etc. De exemplu, la nivel mondial există în prezent 800 de milioane de persoane care suferă de foame cronică/malnutriŃie, adică peste 10% din populaŃia globului. - Indicatorul reprezentativ şi sintetic al cantităŃii alimentaŃiei este consumul mediu energetic măsurat prin numărul de calorii consumate zilnic de individul uman, iar indicatorul sintetic al calităŃii alimentaŃiei se exprimă prin cantitatea medie de proteină consumată zilnic de un om. - Consumul energetic (de calorii ) asigură menŃinerea şi dezvoltarea omenirii. - Se poate vorbi de o criză agroalimentară mondială, care poate fi caracterizată de câteva trăsături importante: reducerea drastică a rezervelor mondiale sub nivelul minim al securităŃii alimentare, importul masiv de produse alimentare din Ńările dezvoltate, creşterea preŃurilor la unele produse agricole pe piaŃa mondială, lipsa mijloacelor tehnice şi agroalimentare în multe dintre Ńările în curs de dezvoltare, creşterea mult mai rapidă a populaŃiei în raport cu producŃia agroalimentară. - Criza alimentară are un caracter structural care presupune măsuri multicriteriale pornind de la cele din domeniul politicilor agricole şi terminând cu pregătrirea unor cadre calificate pentru a asigura structuri avansate în domeniul exploataŃiilor agricole. - Criza alimentară îmbracă mai multe forme de manifestare, vorbind aşadar de subnutriŃie, malnutriŃie şi foamete. - Printre soluŃiile de rezolvare a gravei probleme alimentare, regăsim: dezvoltarea ştiinŃei agronomice şi tehnologiei, asigurarea dreptului de proprietate asupra resurselor şi accesul la finanŃare ieftină, protejarea oamenilor prin educaŃie şi sănătate, soluŃionarea paşnică a conflictelor.


Agricultură modernă, dezvoltarea intensivă a agriculturii, dezvoltarea extensivă a agriculturii, alimentaŃie, securitate alimentară, consum energetic, subalimentaŃie, criză alimentară.


- Agricultura mondială şi provocările sale. - Progresul tehnologic şi sporul de productivitate prin randamentul producŃiilor agricole. - Posibile soluŃii la criza alimentară în perspectiva anului 2050. - Extinderea agriculturii sau folosirea loturilor de pământ pentru obŃinere de surse alternative de energie? - Strategii internaŃionale de prevenire a viitoarelor crize alimentare.

79


1. În lumea contemporană agricultura îndeplineşte diverse funcŃii. Dintre acestea menŃionăm: a. crearea unui aparat de producŃie, determină crearea unei infrastructuri care asigură legături între diferite regiuni şi instituŃii specifice, din punct de vedere politic, economic şi social, b. economice, sociale, menŃinerea sau asigurarea mediului ambiant, reprezintă sursa principala pentru alimentaŃia umană, c. crearea de locuri de munca pentru populaŃie, crearea de resurse de materii prime pentru industria prelucrătoare care au un caracter regenerabil, crearea de resurse valutare, menŃinerea sau asigurarea mediului ambiant, asigură sursa principală pentru alimentaŃia umană, d. crearea de resurse valutare, crearea de locuri de muncă pentru populaŃie, crearea de resurse de materii prime pentru industria prelucrătoare care au un caracter regenerabil. 2. AlimentaŃia în lume este asigurată în proporŃie de 90% de către agricultură. Răspuns: Adevărat sau Fals 3. De-a lungul istoriei a predominat producŃia vegetală, dar pe măsura creşterii nivelului de trai, consumul vegetal a fost parŃial înlocuit de consumul de produse animaliere. Răspuns: Adevărat sau Fals 4. Există două căi de sporire a producŃiei agricole mondiale: a. extensivă şi intensivă, b. accelerată şi lentă, c. internă şi externă, d. din exterior către interior şi din interior către exterior.


Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D. (coord.), Tratat de economia agriculturii, Ed. Export, Bucureşti, 2004. Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009 Bonciu F., Baicu G., Economia mondială sub lupă: de la crize acute la crize cornice, Ed. ProUniversitaria, Bucureşti, 2010. Carter A.P., Wassily L., Petri P., Viitorul economiei mondiale, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977. Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. Sinclair T. R., Limits to Crop Yield, Irvine, 1998. The Worldwatch Institute, Starea lumii 2006. China şi India, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008.

World Bank Poverty and Hunger: Issues and Options for Food Security in Developing Countries, Washington D.C., 1986.

Unitatea de învăŃare 8 Sănătatea mondială ca obiectiv economic

Cuprins


8.3.1. Sănătatea umană ca bun economic 8.3.2. De ce sănătatea umană mondială este o problemă globală?


8.1. Introducere

Sănătatea tinde să devină o problemă globală a economiei mondiale, datorită faptului că bolile sau pandemiile care se răspândesc tot mai mult şi într-un ritm foarte rapid, în anumite zone de pe glob afectează în mare măsură activitatea economică din Ńările afectate, generând în final, scăderi economice care antrenează în lanŃ, o serie de repercursiuni atât asupra propriilor cetăŃeni cât şi asupra relaŃiilor economice cu terŃe state. În acelaşi timp, omul se foloseşte de sănătatea sa pentru a produce venituri, şi mai mult decât atât, prin crearea de profit, urmare a acŃiunilor pe care le întreprinde acesta, creează venituri nete.


– definirea conceptului de sănătate umană; – prezentarea sănătăŃii umane ca obiectiv economic; – dezvoltarea influenŃei pe care o exercită sănătatea umană

globală asupra economiei mondiale – identificarea căilor privind îmbunătăŃirea sănătăŃii mondiale;

81


– asimilarea ideii confom căreia, în calitate de bun economic, sănătatea umană, este produsă şi reprodusă de om care se află în relaŃii de interacŃiune cu întregul viu comun;

– caracterizarea sănătăŃii umane ca şi bun de capital (în sensul de investiŃii), prin faptul că este folosită de fiinŃa umană pentru a produce venit, respectiv profituri din acŃiunile pe care omul le întreprinde.

– înŃelegerea şi interpretarea sănătăŃii mondiale ca obiectiv economic;



8.3.1. Sănătatea umană ca bun economic

Plecând de la definiŃia OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (WHO – World Health Organization) conform căreia sănătatea este o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială completă în absenŃa bolii sau a infirmităŃilor, suntem de acord cu cei care afirmă86 că pentru definirea corespunzătoare a sănătăŃii în contextul noilor realităŃi mondiale, dar nu numai, trebuie să avem în vedere o abordare sistemică care să includă dimensiuni individuale, sociale, ecologice şi economice. Această abordare trebuie să aibă la bază conştientizarea interrelaŃionării şi interdependenŃei tuturor fenomenelor fizice, biologice, psihologice, sociale şi culturale87.

În acest sens, sănătatea necesită o stare de echilibru între influenŃele mediului, modurile de viaŃă şi diferitele componente ale naturii umane, conform lui Hipocrates. Medicina chineză se bazează pe faptul că individul sănătos şi societatea sănătoasă sunt părŃi integrale dintr-o ordine sistemică mare, iar boala înseamnă dizarmonie la nivel individual sau social88. Boala în viziunea chineză este un dezechilibru care apare atunci când ch�i un circulă în mod adecvat. Ch�i-ul a fost folosit în vechea Chină pentru a descrie respiraŃia sau energia vitală care animă cosmosul. Curgerea şi fluctuaŃiile ch�i-ului menŃin o persoană în viaŃă, şi există trasee bine

86 vezi în acest sens Fritjof Capra, Constantin Popescu, Dorina MocuŃa etc. 87 Capra, F., Momentul adevărului.ŞtiinŃă societate şi cultură.O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, p. 331. 88Idem, p. 397.

definite ale acestuia, binecunoscutele meridiane, de-a lungul cărora se situează punctele de acupunctură89.

Sănătatea este deci o experienŃă a stării de bine rezultată dintr-un echilibru dinamic care implică aspectele psihologice şi fizice ale organismului, ca şi interacŃiunile sale cu mediul social şi natural90. Pentru a fi sănătos, un organism trebuie să-şi păstreze autonomia sa individuală, dar în acelaşi timp să fie capabil să se integreze armonios în sisteme mai mari. Această capacitate de integrare este strâns legată de flexibilitatea organismului şi de conceptul de echilibru dinamic. Boala este deci o consecinŃă a dezechilibrului şi a dizarmoniei şi poate fi privită adesea ca provenind din lipsa de integrare91. Unul dintre factori care implică dezechilibrul organismului este dat de stres, ca răspuns la influenŃele mediului. Stresul apare când individul este brusc ameninŃat, sau când trebuie să se adapteze la schimbările bruşte ale mediului sau este puternic stimulat în alt mod92. Cu alte cuvinte, stresul este produs de acŃiunile legate de libertăŃile de care beneficiază oamenii, ca elemente pozitive, dar şi de faptul că, în condiŃiile de sărăcie, de nesiguranŃă a locului de muncă, a zilei de mâine, de poluare organică, de război, de boli considerate incurabile etc., latura neplăcută solicită tot mai intens adaptarea vieŃii umane individuale şi sociale la această situaŃie reală nedorită. În acest sens sunt edificatoare aspectele următoare93:

• Numărul celor care se află în situaŃia că nu-şi pot asigura minimul necesar vieŃii , nu pe termen scurt, ci pe o lungă perioadă din timpul uman, reprezintă un factor obiectiv, transformând impactul factorului stresant – sărăcia şi nesiguranŃa vieŃii – de la nivel individual la scara sociogrupului, la nivel social cuprinzător94.

• Timpul cât acŃionează factorii neplăcuŃi, la noi sărăcia şi nesiguranŃa vieŃii, crizele economice, se poate încadra în limitele timpului normal de aşteptare, în care organismul uman găseşte rezervele necesare de adaptare, sau poate depăşi aceste limite, cu consecinŃe grave asupra adaptării, consumând, peste limitele normale, energia de care dispune organismul uman pentru a ne trăi viaŃa95, corespunzător etapelor biologice prin care trecem.

• Indiferent de factorii la care suntem supuşi, pentru a ne adapta avem nevoie de energie pentru întreŃinerea vieŃii, combaterea efectelor dăunătoare şi adaptarea la influenŃele în continuă schimbare pe care le exercită mediul în care trăim. Particularitatea acestei interpretări este şi expresia faptului că stresul nu poate fi evitat, fapt pentru care reacŃia de adaptare este inevitabilă, consumul de energie de care dispunem, de asemenea, este inerent96.

• Intensitatea cu care se manifestă factorii dăunători, neplăcuŃi, constituie un element de mare importanŃă în determinarea energiei de care avem nevoie pentru întreŃinerea vieŃii şi păstrarea

89 Ibid., p.399. 90 Ibid. , p.410. 91 Ibid., pp.411-412. 92 Idem. 93 Popescu, C., Taşnadi A., Nica E., Lepădatu G., Popescu G., Stanciu M., Social stress in the complexity of New Economy, Metalurgia International, ISI Journal, vol XIII, spec. no.2., 2008, p.93. 94

Problema determinării „minimului necesar vieŃii” la nivel individual uman necesită o abordare complexă biopsihosocioumană, în care factorii economici, de mediu, politici, tradiŃionali, religioşi, demografici şi, chiar, regionali au un rol deosebit. Orice determinare statistică a acestei probleme trebuie interpretată în termeni relativi, în dinamică însă poate să exprime o anumită tendinŃă, chiar dacă nivelul său nu este cel mai adecvat, ca determinare. 95 Vezi Popescu, C., Creşterea care sărăceşte, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003. 96 După Selye H., „Stresul nu trebuie evitat, de fapt, nici nu poate fi evitat”, în ŞtiinŃă şi viaŃă, Editura Politică, Bucureşti, 1984, p. 307.

83

organismului în stare de echilibru natural. Dacă avem în vedere că intensitatea cu care se manifestă sărăcia, nesiguranŃa vieŃii etc., sunt însoŃite şi de alŃi factori, care bombardează continuu starea de homeostază97 a organismului uman, atunci influenŃa conjugată a numărului celor afectaŃi, a timpului cât sunt afectaŃi şi intensităŃii cu care sunt afectaŃi se transformă într-un „nou” factor, cu caracter agregat ce are în vedere că întregul conjugat de interdependenŃe este mai puternic, sub aspectul influenŃei, ca fiecare element în parte.

• Starea în care se află organismul uman, sistemele sociale, în general, are o importanŃă deosebită mai ales, în ceea ce priveşte energia disponibilă pentru întreŃinerea vieŃii, combaterea efectelor dăunătoare, ca elemente indis-pensabile pentru adaptarea la schimbările permanente care se produc în mediul în care trăim.

Fritjof Capra referindu-se la relaŃia stres-boală afirmă: „Datorită condiŃionării culturale şi sociale, oamenii sunt în imposibilitatea de a-şi elibera stresul în moduri sănătoase şi de aceea aleg – conştient sau inconştient – să se îmbolnăvească, în chip de cale de scăpare. Boala lor poate să fie fizică sau mentală, sau se poate manifesta prin comportament violent şi imprudent, cum ar fi crima, abuzul de droguri, accidentele şi sinuciderile, care pot fi numite boli sociale98.

Pe de altă parte, este evident că asigurarea sănătăŃii umane reprezintă atât o problemă individuală cât şi una colectivă, necesitând căutarea, găsirea şi menŃinerea unui echilibru a omului în calitatea sa de fiinŃă socială dar şi în calitate de membru al unei comunităŃi în care se integrează şi, cu care, de multe ori se confundă.

Subliniem că, îmbunătăŃirea stării de sănătate umane solicită o regândire şi rearanjare a sistemului actual de valori dar şi organizării noastre sociale, elocvente în aceste sens fiind cuvintele medicului Leon Eisenberg care afirma acum mai bine de 30 de ani: Contactul nostru zilnic cu suferinŃa umană ne face conştienŃi de măsura în care problemele de boală decurg din eşecurile instituŃiilor noastre politice, economice şi sociale. Reproiectarea acestor instituŃii reprezintă provocarea principală pentru secolul viitor şi constituie cea mai mare speranŃă...99.

Totodată, potrivit viziunii ştiinŃei economice, sănătatea umană reprezintă bunul suprem îndeplinind deopotrivă, funcŃiile bunurilor de consum şi bunurilor de capital.

În calitate de bun economic, sănătatea umană este produsă şi reprodusă de om care se află în relaŃii de interacŃiune complexă cu mediul înconjurător, organizaŃia din care face parte, comunitatea în care trăieşte şi familia care îi asigură combustibilul necesar supravieŃuirii.

Ca bun economic de consum, sănătatea umană prin trăirea ei (în sens de consumare) creează satisfacŃii fiin Ńei umane funcŃie de care aceştia consumă alte bunuri de consum necesare. Există diferenŃe între consumul de sănătate umană şi de oricare alt bun, în sensul că apar diferenŃe în ceea ce priveşte primul consum datorită faptului că pe măsură ce omul se apropie de ieşirea naturală din ciclul vieŃii parametrii ce caracterizează sănătatea încep să se abată din ce în

97 Homeostazie, după cuvintele greceşti homios: egal, identic, asemănător şi stasis: stare ce exprimă „capacitatea de a menŃine o situaŃie statică, invariabilă” (Selye, H., Op. cit., p. 310). 98 Capra, F., Op.cit., p.415. 99 Eisenberg, L., The Search for Care, in Knowles, J.H, Doing Better and Feeling Worse, New York, 1977.

ce mai mult de la cei normali care asigură o evoluŃie firească precum cea din perioadele de tinereŃe şi maturitate.

Ca şi bun de capital (în sensul de investiŃii), sănătatea umană este folosită de fiinŃa umană pentru a produce venit, şi dincolo de acesta poate produce venituri nete respectiv profituri din acŃiunile pe care omul le întreprinde.

În noul context al economiei globale în care rapiditatea cu care cunoştiinŃele ştiinŃifice de ultimă generaŃie sunt transferate spre agenŃii economici, constituie un atuu în impunerea naŃională şi mondială a lor se ridică problema responsabilităŃii fiin Ńei umane pentru generaŃiile care se succed dar şi pentru ansamblul vieŃii umane şi sociale existent pe Planeta Pământ. În centrul acestor preocupări trebuie să se regăsească problema sănătăŃii ca şi caracteristică principală a funcŃionalităŃii normale a sistemului care trebuie să fie în armonie cu nevoile umane, cu nevoile mediului, cu nevoile comunităŃii, cu nevoile organizaŃiilor, cu nevoile instituŃiilor şi cu cele a familiilor umane. De aceea ar trebui să reflectăm la realităŃile activităŃii economico-sociale mondiale.

8.3.2. De ce sănătatea umană mondială este o problemă globală?

ConstrucŃia oricărei activităŃi economico-socială are la bază sănătatea umană ca expresie a faptului că acestea trebuie să corespundă nevoilor normale de viaŃă a oamenilor. Astfel, sănătatea umană se află în relaŃii de interdependenŃe cu sănătatea mediului, sănătatea organizaŃiilor, sănătatea comunităŃii, sănătatea familiilor şi cea a instituŃiilor, putând fi analizată atât sub aspectul unui bun de consum cât şi ca bun de producŃie (în sensul, de capital) îmbinarea celor două conferind caracterul de unicitate a sănătăŃii umane100.

Astfel, considerăm că este imposibil să înlocuieşti bunul uman numit sănătate fără a pericilita viaŃa omului. În acelaşi timp, suntem de părere că, activitatea economică de oriunde s-ar desfăşura ea, în India, China, Statele Unite, România, Rusia sau Burkina Fasso ori pe întreaga Planetă Pământ trebuie să asigure şi să răspundă cerinŃelelor de viaŃă ale succesiunii generaŃiilor umane asigurând, în acelaşi timp, supravieŃuirea vieŃii natural-umane. Sigur că, din păcate realităŃile mondiale sunt destul de diferite faŃă de viziunea noastră. Avem, datorită unor absolutizări a nevoilor umane, dar numai pentru o parte dintre oameni, decalaje materializate în dezechilibre majore privind Nordul şi Sudul planetei, poluare accentuată care devine din ce mai ameninŃătoare pentru planetă, din ce în ce mai multe externalităŃi negative care tind să cuprinde zone sau regiuni însemnate de pe glob.

Totodată, omenirea se confruntă în prezent cu provocări legate de sănătate nemaiîntâlnite până acum. Acestea sunt legate de apariŃia noilor boli infecŃioase precum SARS, virusul Nilului de Vest, gripa aviară sau mai recent, cea porcină. În acelaşi timp, acumularea de poluanŃi chimici în mediul înconjurător contribuie la sporirea numărului de victime şi prin faptul că nu se cunosc încă care sunt efectele asupra organismului uman. Printre bolile infecŃioase care răpesc cele mai multe fiinŃe umane se numără malaria. Această boală

100 MocuŃa D. N., Sănătatea umană – în perspectiva dezvoltării durabile, teză de doctorat, ASE, Bucureşti, 2009, p.63.

85

cuantifică anual mai mult de 1 milion de victime dintre care 89% sunt de pe teritoriul continentului african.

Laureatul Premiului Nobel pentru economie, Jefrey Sachs, a estimat că „productivitatea scăzută a muncii şi celelalte costuri asociate cu malaria reduc cu un punct procentual creşterea economică a Ńărilor cu populaŃie grav afectată de malarie”.

Cu toate acestea, de departe pandemia HIV conduce detaşat în topul celor mai cumplite boli umane. Lester Brown afirmă despre aceast virus: „pentru a găsi ceva similar unei asemenea pierderi devastatoare de vieŃi, ar trebui să ne întoarcem la decimarea provocată de variolă în rândul comunităŃilor de băştinaşi nord-americani, în secolul al XVI-lea, sau la ciuma bubonică ce a ucis un sfert din populaŃia Europei, în secolul al XIV-lea”101.

La sfârşitul anului 2006, numărul oamenilor infectaŃi ajunsese la 86 milioane dintre care până acum au murit peste 40 de milioane102. Cele mai multe persoane infectate trăiesc în Africa Sub-Sahariană, şi din păcate, numărul lor este în creştere. Anumite statistici indică faptul că în decurs de un deceniu, în anumite Ńări, cum ar fi Botswana şi Zimbabwe, numărul victimelor ar putea atinge o cincime din populaŃia adultă103.

Efectele îmbolnăvirilor sunt cutremurătoare, familii întregi nereuşind să-şi procure hrana zilnică datorită faptul că unul dintre adulŃi este în imposibilitatea de a lucra pământul şi cel puŃin un alt membru al familiei trebuie să-l îngrijească. Totodată, efectele sunt vizibile atât în rândul cadrelor didactice care cad victimă virusului cât şi în rândul elevilor care îşi întrerup studiile fie pentru că trebuie să stea acasă să aibă grijă de părinŃii bolnavi fie că nu îşi mai permit să plătească taxele şcolare. Milioane de copii rămân orfani datorită SIDA. Estimările specialiştilor vorbesc de un număr de 18 milione de copii, care îşi vor pierde cel puŃin un părinte din cauza bolii, până în anul 2010104. Niciodată în istoria ei, Africa un s-a confruntat cu o problemă de o asemenea amploare care ameninŃă să nimicească toate realizările trecute, ameninŃând dezvoltarea, siguranŃa hranei, periclitând grav sistemul educaŃional şi sistând în mare măsură investiŃiile străine, influenŃând şi într-o anumită măsură economia mondială.

În timp ce Africa se confruntă cu flagelul HIV, celalte zone ale lumii au de înfruntat o altă ameninŃare teribilă: poluarea şi efectele ei asupra sănătăŃii oamenilor. Un studiu al specialiştilor americani relevă că „aproximativ 200 de boli omeneşti, de la paralizia cerebrală până la atrofia testicolelor, au legătură cu substanŃele poluante, 37 forme de cancer, boli de inimă, boli de rinichi, hipertensiune arterială, diabet, dermatită, bronşită, surditate, bolile Alzheimer şi Parkinson se presupun a fi rezultatul aceloraşi substanŃe poluante”105.

În Uniunea Europeană există preocupări importante în ceea ce priveşte problema sănătăŃii, dar încă mai sunt lucruri de făcut. ComparaŃia dintre ea şi Statele Unite ale Americii ne poate reliefa o anumită dimensiune a realităŃilor din domeniul sănătăŃii.

Uniunea Europeană are aproximativ 322 de medici la 100.000 de locuitor, în timp ce în Statele Unite ale Americii sunt numai 279.

101 Brown, L., Planul B.3.0. Mobilizare generală pentru salvarea civilizaŃiei, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2008, p.109. 102 Ibid., p.102. 103 UNAIDS, 2006 Report on the Global AIDS Epidemic, Geneva, May 2006, pp.2-6,320,488. 104 Brown, L., Op.cit., p.104. 105 Ibid., pp.104-105.

Din punctul de vedere al îngrijirii sănătăŃii nou-născuŃilor, Statele Unite sunt pe locul 26 printre Ńările industrializate cu şapte decese la o naştere cu mult peste media din Uniunea Europeană. SperanŃa medie de viaŃă în Uniunea Europeană, excluzând cei ultimii 12 membri – este de 81,4 ani pentru femei şi 75,1 ani pentru bărbaŃi, deci o speranŃă medie de viaŃă de 76,9 ani. Dacă luăm în calcul şi Ńările din centrul şi estul Europei, speranŃa medie de viaŃă este puŃin mai mică decât cea din Statele Unite ale Americii.

După datele OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (OMS), Statele Unite ale Americii sunt pe locul 24 dacă speranŃa de viaŃă este calculată Ńinându-se cont şi de dizabilităŃi, cu mult în urma Uniunii Europene. OMS a mai clasificat Ńările lumii şi din punctul de vedere al stării generale de sănătate, iar Statele Unite ale Americii au rămas şi mai în urmă, pe locul 37. Din punctul de vedere al echităŃii sistemului de sănătate, Statele Unite ale Americii se poziŃionează şi mai jos pe locul 54, în urma tuturor Ńărilor OCDE. Statele Unite ale Americii şi Africa de Sud sunt singurele Ńări dezvoltate din lume care nu asigură îngrijirea sănătăŃii pentru toŃi cetăŃenii lor. Mai mult de 46 de milioane de persoane din America nu au în prezent asigurare de sănătate şi nici nu îşi pot permite să plătească pentru îngrijire medicală106.

Politica de coeziune europeană aduce în discuŃie atât reducerea decalajelor Ńărilor membre din Uniunea Europeană cât şi în raportul cu alte Ńări dezvoltate, vezi Statele Unite ale Americii, Japonia, Canada, etc. Disponibilitatea serviciilor de sănătate reprezintă un element important al atractivităŃii regionale, dat fiind că furnizează beneficii sociale şi economice pe termen lung. Îmbătrânirea populaŃiei sporeşte nevoia unor astfel de servicii. Anumite regiuni pot cunoaşte afluxuri de populaŃie, cu o concentrare a persoanelor în vârstă în jurul centrelor cel mai bine echipate, ceea ce conduce la afectarea negativă a coeziunii teritoriale. În ceea ce priveşte asigurarea cu centre de sănătate, FranŃa, Germania, Belgia, Olanda şi, într-o măsură mai mică Italia, au un nivel ridicat, reflectând adesea densitatea mare a populaŃiei.

łările din Europa centrală au un nivel mediu de asigurare, în vreme ce Spania, Portugalia, Grecia şi Irlanda, precum şi Danemarca, Finlanda şi Suedia au cel mai scăzut nivel. Pentru ultimele două Ńări, nivelul este în mod semnificativ mai ridicat în zonele sudice. Această imagine ascunde diferenŃele privind disponibilitatea paturilor pe cap de locuitor. Din acest punct de vedere, Irlanda şi Finlanda stau cel mai bine, reflectând o politică de favorizare mai degrabă a centrelor de sănătate mari, bine echipate, decât a celor mici, foarte dispersate. În schimb, un nivel scăzut de asigurare există în Spania, Portugalia, Grecia şi Danemarca, ceea ce ar putea conduce la probleme, pe măsură ce populaŃia îmbătrâneşte.

Împreună cu politica regională, politica de sănătate poate contribui la menŃinerea unei populaŃii sănătoase şi poate mări, astfel, participarea, atât în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă, cât şi la societate, în general. Acest fapt este foarte important, mai ales în regiunile mai puŃin dezvoltate, care tind să fie mai dezavantajate, atât în ceea ce priveşte sănătatea, cât şi structura pe vârste a populaŃiei107.

106 Rifkin J., Visul European. Despre cum pe tăcute Europa va pune în umbră „visul american”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, p.73. 107 Comisia Europeană, Regiuni în dezvoltare, Europa în dezvoltare, al patrulea raport privind coeziunea economică şi socială, Luxemburg, 2007.

87

În altă ordine de idei, pentru îmbunătăŃirea sănătăŃii mondiale, specialiştii de pe glob au identificat câteva mijloace: modalitatea de a crea vaccinuri în doză unică eficiente, care să fie administrate imediat după naştere; modalitatea de a prepara vaccinuri care să nu necesite refrigerare; modalitatea de a dezvolta sisteme de administrare neinjectabilă a vaccinurilor; modalitatea de a înŃelege mai exact ce reacŃii imunologice asigură imunitate protectoare; modalitatea de a Ńine mai eficient sub control insectele care transmit agenŃi de îmbolnăvire; modalitatea de adezvolta o strategie genetică sau chimică pentru a incapacita o populaŃie de insecte transmiŃătoare de boli; modalitatea de a crea un spectru larg de nutrimente din specii de plante cu ciclu unic de producŃie şi modalitatea de a crea metode imunologice care să vindece infecŃiile cronice108.

În concluzie, problema sănătăŃii este una deosebit de importantă atât la nivel individual, cât şi la nivelul întregii societăŃi.

Determinarea gradului de sănătate umană presupune găsirea unor soluŃii la ecuaŃia complexă la care participă factori endogeni şi exogeni care influenŃează în diferite grade de intensitate homeostazia biologiei umane109. ÎnŃelegerea cauzele bolilor strâns legate de sărăcia a cca. 30% din populaŃia globului poate să fie explicată de diferenŃele foarte mari existente astăzi în lume. În acelaşi timp, realitatea conform căreia aceste diferenŃe cresc continuu în defavoarea unei mari părŃi din populaŃia globului demonstrează că există o relaŃie foarte strânsă între factorul economic şi sănătatea umană.

Sigur că problemele care influenŃează sănătatea umană sunt foarte complexe, de la cele economice la cele religioase, ori de la cele sociale până la cele politice, şi de aceea soluŃiile trebuie să fie circumscrise unui proces de coordonare a cunoştiinŃelor oamenilor politici, de ştiinŃă etc. care să asigure crearea precondiŃiilor împlinirii vieŃii umane.

Plecând de la premisa că sănătatea este una dintre resursele vieŃii pentru care nu există substitut dar şi de la faptul că fiinŃa umană nu se poate împlini decât ca parte a întregului viu format din mediu, organizaŃii, comunităŃi, familii rezultă că fiecare dintre acestea din urmă se află şi la baza neîmplinirilor şi îmbolnăvirilor.

Considerând că mediul înconjurător care se află într-o stare de degradare continuuă este responsabil, conform OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, de aproximativ 25% din bolile prevenibile de pe planeta noastră rezultă că, activitatea umană iraŃională, inclusiv cea economică, a condus la instalarea acestei stări de fapt.

De remarcat că, pericolele care ameninŃă mediul vin nu numai din zona sărăciei urmare a subdezvoltării ci şi din zona supradezvoltării, unde există un consum de dragul consumului şi o ultradependenŃă de muncă, la fel de nociv ca şi absenŃa muncii, această stare fiind la fel de imorală, după cum afirma Papa Ioan Paul al II-lea.

Trebuie să reŃinem că, viaŃa unică şi ireversibilă a omului depinde de sănătatea acestuia iar îmbunătăŃirea acesteia poate crea premisele unei dezvoltări fireşti şi de dorit care atinge inclusiv partea economică. De aceea, de faptul cum vom rezolva importanta problemă a sănătăŃii umane va depinde, într-o anumită măsură, şi economia mondială.

108 Friedman, T. L., Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, pp. 378-379. 109 MocuŃa, D.N., Op.cit., p. 109.


- Sănătatea necesită o stare de echilibru între influenŃele mediului, modurile de viaŃă şi diferitele componente ale naturii umane, conform lui Hipocrates. - Unul dintre factori care implică dezechilibrul organismului este dat de stres, ca răspuns la influenŃele mediului. Stresul apare când individul este brusc ameninŃat, sau când trebuie să se adapteze la schimbările bruşte ale mediului sau este puternic stimulat în alt mod. - Omul se foloseşte de sănătatea sa pentru a produce venituri, şi mai mult decât atât, prin crearea de profit, urmare a acŃiunilor pe care le întreprinde acesta, creează venituri nete. - Potrivit viziunii ştiinŃei economice, sănătatea umană reprezintă bunul suprem îndeplinind deopotrivă, funcŃiile bunurilor de consum şi bunurilor de capital. - În calitate de bun economic, sănătatea umană este produsă şi reprodusă de om care se află în relaŃii de interacŃiune complexă cu mediul înconjurător, organizaŃia din care face parte, comunitatea în care trăieşte şi familia care îi asigură combustibilul necesar supravieŃuirii. - Ca şi bun de capital (în sensul de investiŃii), sănătatea umană este folosită de fiinŃa umană pentru a produce venit, şi dincolo de acesta poate produce venituri nete respectiv profituri din acŃiunile pe care omul le întreprinde. - Problema sănătăŃii ca şi caracteristică principală a funcŃionalităŃii normale a sistemului care trebuie să fie în armonie cu nevoile umane, cu nevoile mediului, cu nevoile comunităŃii, cu nevoile organizaŃiilor, cu nevoile instituŃiilor şi cu cele a familiilor umane. - ConstrucŃia oricărei activităŃi economico-socială are la bază sănătatea umană ca expresie a faptului că acestea trebuie să corespundă nevoilor normale de viaŃă a oamenilor. - Determinarea gradului de sănătate umană presupune găsirea unor soluŃii la ecuaŃia complexă la care participă factori endogeni şi exogeni care influenŃează în diferite grade de intensitate homeostazia biologiei umane. ÎnŃelegerea cauzele bolilor strâns legate de sărăcia a cca. 30% din populaŃia globului poate să fie explicată de diferenŃele foarte mari existente astăzi în lume. În acelaşi timp, realitatea conform căreia aceste diferenŃe cresc continuu în defavoarea unei mari părŃi din populaŃia globului demonstrează că există o relaŃie foarte strânsă între factorul economic şi sănătatea umană. - Pentru îmbunătăŃirea sănătăŃii mondiale, specialiştii de pe glob au identificat câteva mijloace: modalitatea de a crea vaccinuri în doză unică eficiente, care să fie administrate imediat după naştere; modalitatea de a prepara vaccinuri care să nu necesite refrigerare; modalitatea de a dezvolta sisteme de administrare neinjectabilă a vaccinurilor; modalitatea de a înŃelege mai exact ce reacŃii imunologice asigură imunitate protectoare; modalitatea de a Ńine mai eficient sub control insectele care transmit agenŃi de îmbolnăvire; modalitatea de adezvolta o strategie genetică sau chimică pentru a incapacita o populaŃie de insecte transmiŃătoare de boli; modalitatea de a crea un spectru larg de nutrimente din specii de plante cu ciclu unic de producŃie şi modalitatea de a crea metode imunologice care să vindece infecŃiile cronice.


Sănătate umană- bun economic, sănătatea umană-bun de capital, sănătate mondială, pandemii, echilibru dinamic.

89


- Sănătatea ca produs sau bun a economiei mondiale? - Sănătatea umană vs. sănătatea mondială. - Costurile poluării asupra sănătăŃii umane. - Spre soluŃii de rezolvare economică a sănătăŃii regionale. - Problema sănătăŃii mondiale între economic şi politic.


1. Sănătatea umană ca stare de bine este produsul unui: a.echilibru dinamic care implică aspectele psihologice şi fizice ale organismului, ca şi interacŃiunile sale cu mediul social şi natural, b.dezechilibru generat de realităŃile mondiale manifestate în societatea contemporană, c. echilibrelor dintre mediul politic şi social, economic şi cultural, spiritual şi moral. d. conglomerat de factori de natură socială, culturală, instituŃională, organizaŃională. 2. Productivitatea scăzută din Africa subsahariană tradusă în scăderea creşterii economice se datorează sănătăŃii precare a populaŃiei locului. Răspuns: Adevărat sau Fals 3. Uniunea Europeană pune în prim-planul politicii de coeziune, dar şi al atractivităŃii regionale disponibilitatea serviciilor de sănătate. Răspuns: Adevărat sau Fals 4.Activitatea economico-socială nu are la bază sănătatea umană, din perspectiva că trebuie să se încadreze în nevoile normale de viaŃă a oamenilor. Răspuns: Adevărat sau Fals


Capra, Fritjof, Momentul adevărului.ŞtiinŃă societate şi cultură.O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004. Comisia Europeană, Regiuni în dezvoltare, Europa în dezvoltare, al patrulea raport privind coeziunea economică şi socială, Luxemburg, 2007. Eisenberg, L., The Search for Care, in Knowles, J.H, Doing Better and Feeling Worse, New York, 1977. Friedman, T. L., Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Ed. Polirom, Iaşi, 2007. Popescu C., Creşterea care sărăceşte, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003. Rifkin J., Visul European. Despre cum pe tăcute Europa va pune în umbră „visul american”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006. Selye H., ŞtiinŃă şi viaŃă, Editura Politică, Bucureşti, 1984. UNAIDS, 2006 Report on the Global AIDS Epidemic, Geneva, May 2006.

91

Unitatea de învăŃare 9 Industria globală şi rolul ei pe plan internaŃional

Cuprins


9.3.1. Radiografia industriei mondiale 9.3.2. Modificări în structura industriei mondiale


9.1. Introducere

Baza dezvoltării producŃiei naŃionale a ocupării forŃei de muncă şi a creşterii nivelului de trai o reprezintă industria şi procesul de industrializare. Astfel încât, urmare a condiŃionărilor impuse de realităŃile geo-politico-economice, procesul de industrializare este important pentru fiecare dintre Ńările lumii, în măsura în care el poate fi abordat şi să contribuie la independenŃa economică, financiară, politică şi militară.


– înŃelegerea faptului că baza dezvoltării producŃiei naŃionale şi a creşterii nivelului de trai o reprezintă industria şi procesul de industrializare ;

– prezentarea dezvoltării industriale ca baza creşterii economice şi sociale;

– clasificarea Ńărilor în funcŃie de rolul şi ponderea industriei în economie;

– cunoaşterea faptului că Ńările în curs de dezvoltare au nevoie de strategii de industrializare diferite proprii.


– asimilarea noŃiunilor de industrie şi proces de industrializare ca fiind necesare statelor lumii;

– deprinderea ideii conform căreia procesul de industrializare este important pentru fiecare dintre Ńările lumii, în măsura în care el poate fi abordat şi să contribuie la independenŃa economică,

financiară, politică, militară etc. – imaginarea de soluŃii pentru revigorarea procesului industrial

în Ńările în curs de dezvoltare.



9.3.1. Radiografia industriei mondiale

Odată cu revoluŃia industrială din secolul al XVIII-lea rolul industriei a crescut continuu, concomitent cu dezvoltarea economico-socială a societăŃii omeneşti.

De fapt, industrializarea reprezintă calea prin care Ńările în curs de dezvoltare pot recupera total sau parŃial din decalajele care le despart de Ńările dezvoltate.

De exemplu, Ńările în curs de dezvoltare deŃineau 24% din valoarea adăugată în industria manufacturieră mondială în anul 2009 comparativ cu numai 13%, în anul 1975. Creşterea a avut la bază şi ritmurile ridicate ale producŃiei interne care s-au înregistrat în Ńările în curs de dezvoltare (cu excepŃia Chinei) comparativ cu cele dezvoltate (3-5% faŃă de 0,2-3%)110.

Dezvoltarea economică a lumii arată că, după revoluŃia industrială, industria şi industrializarea tind să deŃină o pondere crescândă în producŃia naŃională a statelor, constituind baza dezvoltării celorlalte ramuri, ocupării forŃei de muncă, creşterii nivelului de trai şi revoluŃionării mijloacelor de producŃie.

Analiza industriei mondiale contemporane scoate în relief propria evoluŃie sinuoasă. După cum se ştie, după apariŃia şi dezvoltarea agriculturii, se dezvoltă într-un ritm superior activitatea meşteşugărească, iar după prima revoluŃie industrială locul industriei extractive şi prelucrătoare sporeşte continuu, ponderea lor maximă în PIB fiind de 40% în anii 1950-1955 urmată de o scădere a ponderii în PIB a industriei mondiale manifestată în Ńările dezvoltate începând cu anul 1960 iar în Ńările în curs de dezvoltare cu douăzeci de ani mai târziu, începând cu anii '80.

Printre cauzele scăderii ponderii industriei în Produsul Intern Brut mondial menŃionăm: încetinirea ritmului de creştere industrială; schimbarea structural-calitativă a industriei ca urmare a dezvoltării altor ramuri industriale; intensificarea crizelor ecologice, energetice

110 Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.150.

93

şi de materii prime etc. Chiar şi în aceste condiŃii, în prezent Asia furnizează jumătate din

totalul valorii adăugate din industrie dintre statele în curs de dezvoltare. ExplicaŃia realizărilor provine din faptul că regimurile politice asiatice au încurajat orientarea către export a producŃiei interne dar au şi favorizat investiŃiile străine de capital. Această adevărată “hartă” a industriei mondiale este rezultatul a două procese ciclice, interdependente şi intercondiŃionale dintre economiile naŃionale, procesul de globalizare şi adaptarea industriilor naŃionale la contextele noi, economice şi politice globale. Pe continental asiatic, în afară de China, există trei zone care domină din punct de vedere industrial restul statelor în curs de dezvoltare, subregiunea vestică în care se includ şi Ńările arabe din zona Golfului Persic din rândul cărora se detaşează Arabia Saudită datorită rezervelor de petrol şi veniturilor obŃinute din comercializarea acestora care pe baza încasărilor rezultate şi-au dezvoltat şi alte ramuri industriale (construcŃiilor de maşini, siderurgia etc.). Iranul şi India s-au dezvoltat cel mai puternic din punct de vedere industrial, menŃionăm în acest sens programul de dezvoltare a industriei grele (nu întâmplător liderul mondial în afacerile cu metal şi produse din metal, este o societate transnaŃională indiană, Metal Steel). O altă zonă care şi-a dezvoltat sectorul industrial este şi cea din sud-estul continentului formată din Singapore, Indonezia, Coreea de Sud, Thailanda, Hong Kong, Filipine, ultimele patru Ńări exportând un procent de 70-90% din producŃia industrială. Continentul care este cel mai puŃin industrializat este cel african, deşi există Nordul mai dezvoltat şi din punct de vedere industrial, accentul punându-se aici pe industria extractivă, adică pe valorificarea resurselor naturale locale. Printre cauzele dezvoltării industriale insuficiente a Ńărilor în curs de dezvoltare identificăm unele interne şi altele externe. Primele decurg din starea de subdezvoltare care le caracterizează, iar celelalte constau în actualele relaŃii financiar-monetare internaŃionale111 care frânează dezvoltarea industriei. SoluŃiile la aceste probleme vin din însăşi necesitatea industrializării acestor state ca şi condiŃie necesară şi obligatorie pentru lichidarea subdezvoltării. În acelaşi timp, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO) analizând112 imaginea globală a industriei mondială o defineşte funcŃie de trei caracteristici importante:

menŃinerea rolului de factor determinant al procesului de creştere economică şi de îmbunătăŃire a standardului de viaŃă,

tendinŃa puternică de aglomerare spaŃială a activităŃilor industriale, repartiŃia inegală a acestora ca premisă valoroasă pentru cooperarea

dintre Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Aşadar, plecând de la cele trei caracteristici, se poate afirma că

dezvoltarea industrială rămâne la baza creşterii economice şi sociale, pe de o parte, iar pe de altă parte, forŃele de concentrare spaŃială care deseori caracterizează procesul de industrializare tind să accentueze inegalităŃile de dezvoltare la nivel regional şi internaŃional.

ExperienŃa internaŃională pune în evidenŃă, prin istoria industrială 111 Bari I., Tratat de economie globală, Ed.Economică, Bucureşti, 2010, p.569. 112 UNIDO, Industry for Growth into the New Millennium, 2000, p.iii.

a lumii şi prin evidenŃele concretizate în ascensiunea tigrilor asiatici, în special din primul deceniu al secolului al XXI-lea, că industria a reprezentat şi rămâne un element important al creşterii economice113. În raport de rolul şi ponderea industriei în economie există în prezent patru grupe de Ńări:

- Ńări industriale, caracterizate de încheierea procesului de industrializare, multe dintre Ńările dezvoltate fiind în acest stadiu,

- Ńări industrial-agrare care se găsesc la sfârşitul procesului de industrializare, pe un punct chiar de scădere industrială, iar nevoile interne de consum alimentar sunt asigurate integral de propria agricultură,

- Ńări agrar-industriale în care agricultura deŃine o pondere mai mare decât industria în PIB, aceasta din urmă fiind însă, într-un proces de dezvoltare,

- Ńări agrare sunt definite de o pondere principală a agriculturii în formarea PIB, în lipsa aproape completă a sectorului industrial. Cu toate acestea agricultura nu asigură necesarul alimentar pentru consum propriu, fapt ce generează crize alimentare cu impact deosebit de negativ asupra statului ca întreg.

Aşadar, dezvoltarea industrială este sectorul principal al realizării unei economii moderne şi prospere în care populaŃia dispune atât de resurse alimentare, cât şi de bunuri industriale de consum, servicii etc., toate stând la baza unui nivel de trai ridicat, a asigurării unui loc avantajos în diviziunea mondială a muncii, precum şi a schimburilor economice internaŃionale.

9.3.2. Modificări în structura industriei mondiale

Chiar dacă industria cunoaşte o tendinŃă de scădere relativă, asistăm, în acelaşi timp, la mutaŃii interne, structurale, în cadrul industriei, deosebit de semnificative pentru actualul stadiu al revoluŃiei ştiinŃifico-tehnice.

Tipologia structurilor industriale se referă, în special, la raporturile dintre industria prelucrătoare şi industria extractivă, dintre industria uşoară şi industria grea în cadrul industriei prelucrătoare, la structura internă a industriei extractive, precum şi la structura geografică a industriei.

Din punctul de vedere al raportului dintre industria prelucrătoare şi cea extractivă se observă o predominare a industriei prelucrătoare şi o scădere a ponderii industriei extractive şi în procesul industrializării.

În cadrul industriei mondiale, industria prelucrătoare deŃine o pondere de peste 80%, iar ponderea industriei extractive scade continuu. În schimb, creşte o ramură care, economic şi statistic, nu poate fi în întregime inclusă nici în industria extractivă, dar nici în cea producătoare. Este vorba de acea ramură care include producŃia şi utilizarea energiei electrice, gazului şi apei. Această ultimă tendinŃă reflectă creşterea gradului de urbanizare şi de sporire a calităŃii vieŃii. În ceea ce priveşte industria prelucrătoare, în Ńările dezvoltate, aceasta atinge un grad de saturaŃie, în schimb ea creşte în Ńările în care procesul industrializării încă nu s-a terminat. O semnificaŃie economică şi socială importantă prezintă evoluŃia industriei uşoare şi

113 Popescu, C., R., Industria mondială în era globalizării , Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001, pp.26-27.

95

industriei grele. Industria uşoară reprezintă ramurile prelucrătoare de bunuri industriale de consum, iar industria grea ramurile prelucrătoare de mijloace de producŃie atât pentru industria uşoară, cât şi pentru industria grea. Criteriile de grupare a ramurilor în industria uşoară şi în industria grea le reprezintă destinaŃiile produselor industriale finite: pentru consum sau pentru producŃie. În Ńările dezvoltate, ca şi în Ńările în curs de dezvoltare, industrializarea a apărut sub forma dezvoltării prioritare a industriei uşoare, cu o slabă dotare tehnică şi care predomina cândva în totalul industriei prelucrătoare. Dar, la un anumit grad de dezvoltare a industriei uşoare, apare necesară, dar şi posibilă, dezvoltarea industriei grele, care furnizează mijloacele de producŃie pentru toate ramurile economiei naŃionale. În prezent industria grea deŃine o pondere, în totalul industriei, de 63,4% pe plan mondial; în Ńările dezvoltate, ponderea acesteia este de 69,5%, iar în Ńările în curs de dezvoltare de 58%. Există o tendinŃă de stabilizare în Ńările dezvoltate la 65-70% (ponderea industriei grele) în timp ce în Ńările în curs de dezvoltare ponderea este în continuă creştere. Industria uşoară, cu o pondere mai redusă, în raport cu industria grea, asigură în Ńările dezvoltate necesarul bunurilor de consum la un standard de viaŃă ridicat, creând disponibilităŃi de export, cu deosebire în domeniul produselor electrotehnice. De remarcat anumite mutaŃii pe ramuri în interiorul prelucrătoare, indiferente de destinaŃia produselor. Astfel, locul I în industria prelucrătoare, atât pe plan mondial, cât şi în Ńările în curs de dezvoltare, îl deŃine construcŃia de maşini -45,5% în Ńările dezvoltate şi 22,6% în Ńările în curs de dezvoltare. łările în curs de dezvoltare au nevoie de strategii de industrializare. Datorită particularităŃilor specifice, fiecare Ńară trebuie să aibă strategii diferite de industrializare care Ńin cont de structura proprie a industriei, finanŃarea procesului de industrializare, forma de proprietate a intreprinderilor, baza de materii prime etc.


- Baza dezvoltării producŃiei naŃionale a ocupării for Ńei de muncă şi a creşterii nivelului de trai o reprezintă industria şi procesul de industrializare. - Procesul de industrializare este important pentru fiecare dintre Ńările lumii, în măsura în care el poate fi abordat şi să contribuie la independenŃa economică, financiară, politică şi militară.

- Dezvoltarea economică a lumii arată că, după revoluŃia industrială, industria şi industrializarea tind să deŃină o pondere crescândă în producŃia naŃională a statelor, constituind baza dezvoltării celorlalte ramuri, ocupării for Ńei de muncă, creşterii nivelului de trai şi revoluŃionării mijloacelor de producŃie. - Dacă scăderea ponderii industriei pe plan mondial şi în Ńările dezvoltate în total PIB se remarcă încă din anul 1960, această tendinŃă este cunoscută în Ńările în curs de dezvoltare doar după anul 1980, confirmând tendinŃa generală a evoluŃiei locului industriei în economie. - Cauzele scăderii ponderii industriei în PIB-ul mondial şi pe grupe de Ńări sunt multiple, dintre care menŃionăm: amplificarea crizei energetice şi ecologice, reducerea ritmului de creştere industrială, modificarea structural-calitativă a industriei ca urmare a dezvoltării unor alte ramuri industriale etc. Dezvoltarea industrială rămâne la baza creşterii economice şi sociale, pe de o parte, iar pe de altă parte, forŃele de concentrare spaŃială care deseori caracterizează procesul de industrializare tind să accentueze inegalităŃile de dezvoltare la nivel regional şi internaŃional. - În raport de rolul şi ponderea industriei în economie există 4 grupe de Ńări : Ńări industriale unde procesul de industrializare s-a încheiat, Ńări industrial-agrare în care industria este la sfârşitul procesului de industrializare urmând chiar o perioadă de scădere, iar agricultura asigură integral nevoile produselor alimentare, Ńări agrar-industriale în care industria este în proces de dezvoltare, iar agricultura are o pondere mai mare decât industria, Ńări agrare cu economie subdezvoltată, în care industria ocupă un rol redus, agricultura deŃinând ponderea principală. - łările în curs de dezvoltare au nevoie de strategii de industrializare. Datorită particularităŃilor specifice, fiecare Ńară trebuie să aibă strategii diferite de industrializare care Ńin cont de structura proprie a industriei, finanŃarea procesului de industrializare, forma de proprietate a intreprinderilor, baza de materii prime etc.


Industrializare, Ńări agrare, Ńări industriale, decalaje tehnologice Întreb ări de control şi teme de dezbatere

- Analiza industriei mondiale în ultimii 40 de ani. - Clasificarea statelor funcŃie de ponderea industriei în economie. - Modificări în structura industriei mondiale. - Strategii de industrializare. - Recuperarea decalajelor industriale. Industriile Ńărilor în curs de dezvoltare vs. industriile Ńărilor dezvoltate.

97


1. Clasificarea Ńărilor în raport de rolul şi ponderea industriei în economie cuprinde următoarele grupe: a. Ńări foarte puternic industrializate, state puternic industrializate, Ńări slab industrializate, state

foarte slab industrializate, b. Ńări industriale, Ńări agrare, Ńări parŃial-industriale, Ńări parŃial-agrare, c. cu economie bazată în mod preponderent pe industrie, cu economie bazată în mod

preponderent pe agricultură, cu economie în care există un raport egal între industrie şi agricultură,

d. Ńări industriale, Ńări industrial-agrare, Ńări agrar-industriale, Ńări agrare. 2. Din punctul de vedere al raportului dintre industria prelucratoare şi cea extractivă se remarcă o creştere a ponderii industriei extractive şi o scădere a industriei prelucrătoare.

Răspuns: Adevărat sau Fals 3. Decalajele economice din lumea contemporană scot în evidenŃă numai discrepanŃele existente între gradul de dezvoltare al statelor dezvoltate.

Răspuns: Adevărat sau Fals 4. UNIDO defineşte imaginea globală a industriei mondiale funcŃie de: a.menŃinerea rolului de factor determinant al procesului de creştere economică şi de îmbunătăŃire a standardului de viaŃă, tendinŃa de aglomerare spaŃială a activităŃilor industriale, repartiŃia inegală a acestora ca premisă valoroasă pentru cooperarea dintre Ńările dezvoltate şi cele în dezvoltare, b.imaginea reflectată prin intermediul societăŃilor transnaŃionale care activează în zona industrială, c.nu există o astfel de abordare a UNIDO d.gradul de reflectare în media mondială a multiplelor strategii de industrializare orientate şi bazate pe tehnici tradiŃionale şi avansate, folosite în special de statele dezvoltate.


Anghel F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009. Bari I., Tratat de economie globală, Ed.Economică, Bucureşti, 2010. Popescu, C., R., Industria mondială în era globalizării , Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2001. UNIDO, Industry for Growth into the New Millennium, 2000.

Unitatea de învăŃare 10 Institu Ńii mondiale şi cadrul institu Ńional global. CorporaŃiile transnaŃionale

şi rolul lor în dezvoltarea economiei mondiale

Cuprins


10.3.1. OrganizaŃia internaŃională 10.3.2. Tipologia organizaŃiilor internaŃionale 10.3.3. SocietăŃile transnaŃionale în cadrul economiei mondiale 10.3.4 Caracteristici ale societăŃilor transnaŃionale


10.1. Introducere OrganizaŃia internaŃională în calitate de organizator şi

coordonator a colaborării internaŃionale, poate juca un rol deosebit de important în cadrul relaŃiilor internaŃionale şi a economiei mondiale în ansamblu.

În acelaşi timp, organizaŃiile economice internaŃionale, prin identificarea unor posibilităŃi de colaborare internaŃională, crearea cadrului necesar dar şi prin stimularea, cu ajutorul diverselor metode şi tehnici, colaborării între terŃe părŃi interesate pot contribui la dezvoltarea economiilor statelor în curs de dezvoltare, şi nu numai, concomitent cu dezvoltarea economiei mondiale.

Pe de altă parte, corporaŃiile transnaŃionale (CTN) sunt societăŃile (companiile) comerciale, private, publice şi cu capital mixt, a căror activitate se desfăşoară şi pe teritoriul altor Ńări, decât cea de origine unde se află “compania mamă”.

La scară mondială, oricare dintre corporaŃiile transnaŃionale care au participaŃiuni materializate în sucursale, filiale, societăŃi mixte etc. sunt în căutarea şi realizarea avantajului competitiv. Activitatea acestor dinamici şi puternici agenŃi economici, adevăraŃi giganŃi, cuprinde în prezent toată planeta, datorită în special, volumului foarte mare de bunuri şi servicii pe care le generează.

99

10.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

Obiectivele unităŃii de învăŃare:

– definirea organizaŃiei internaŃionale ca fiind, o formă de colaborare internaŃională în anumite domenii;

– prezentarea caracteristicilor importante comune ale organizaŃiilor internaŃionale;

– descrierea formelor de colaborare economice internaŃionale; – cunoaşterea tipologiilor organizaŃiilor internaŃionale; – caracterizarea corporaŃiei transnaŃională (CMN) ca fiind

societatea comercială, private, publice şi cu capital mixt, a cărei activitate se realizează în afara teritoriului naŃional unde-şi au sediul social;

– clasificarea corporaŃiilor prin prisma filialelor pe care le deŃin; – înŃelegerea indicelui de transnaŃionalitate în contextual

economiei mondiale;


– studenŃii se vor familiariza cu un vocabular ştiinŃific privitor la organizaŃia internaŃională şi corporaŃia transnaŃională;

– asimilarea rolurilor pe care le îndeplinesc astăzi corporaŃia transnaŃională şi organizaŃia internaŃională;

– dezvoltarea capabilităŃilor de analiză a funcŃionării atât a organizaŃiei internaŃioanle cât şi a corporaŃiei transnaŃionale prin prisma avantajelor şi dezavantajelor pe care le generează;



10.3.1. OrganizaŃia internaŃională

În cadrul sistemului de relaŃii economice internaŃionale, pe lângă statele naŃiune şi societăŃile transnaŃionale există şi funcŃionează şi organizaŃiile internaŃionale. OrganizaŃia internaŃională este, de fapt, o formă de colaborare internaŃională în anumite domenii, prin asocierea mai multor state,

care şi-au creat cadrul instituŃional specific (act constitutiv, statut, organe comune de decizie şi implementare a acesteia etc.) în vederea şi realizarea obiectivelor urmărite.Printre cele mai importante roluri ale organizaŃiilor internaŃionale se regăseşte cel privind crearea cadrului de cooperare dar şi a mecanismelor de transpunere în practică a cooperării în raporturile internaŃionale, prin mijlocirea contactelor între diverse Ńări dar şi a comunităŃii internaŃionale în ansamblu. Concomitent, organizaŃiile internaŃionale contribuie la creşterea nivelului de cunoaştere a realităŃilor mondiale, care sunt din ce în ce, mai complexe, interdependente şi au caracter multidimensional. Trei factori majori şi putem afirma chiar imperativi (în sensul de obligatorii), au stat la baza apariŃiei şi dezvoltării organizaŃiilor internaŃionale:

1. necesitatea prevenirii unor noi conflicte militare, de altfel, să nu uităm că înfiinŃarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (ONU) a avut ca punct de plecare consolidarea păcii, după cel de-al doilea război mondial, dar şi protejarea Ńărilor şi popoarelor faŃă de o nouă potenŃială ameninŃare militară de aceeaşi anvergură,

2. necesitatea de a răspunde global la unele probleme planetare, datorită multitudinii, caracterului tot mai complex, şi imposibilitatea de a răspunde local la o problemă planetară, cu şanse reale de rezolvare a acesteia. Un exemplu elocvent de problemă globală care necesită o soluŃionare pe măsură este cea privind deteriorarea mediului înconjurător,

3. interdependenŃelor care au apărut în dezvoltarea diverselor state a reprezentant un liant spre cooperare în beneficiul reciproc a cel puŃin două state, conducând spre identificarea de soluŃii privind stabilirea cadrului de derulare a acŃiunii comune a statelor, dar şi a găsirii elementelor favorizante în acest sens. Bunăoară, accesul la tehnologie, comerŃul etc. necesita în trecut dar şi în prezent, cel puŃin doi parteneri.

Plecând de la cele spuse anterior, implicit ies în evidenŃă caracteristicile comune importante ale organizaŃiilor internaŃionale:

- eterogenitatea provine din diversitatea statelor care alcătuiesc organizaŃiile internaŃionale, de la cele mici la cele mari. Fără îndoială, capacităŃile diferite, plecând de la cele economice şi terminând cu cele militare îşi pun amprenta asupra poziŃiei statului respectiv în cadrul organizaŃiei, dar prin procedurile, tehnicile, metodologiile ş.a.m.d specifice adoptării deciziilor, acceptate de către toate statele membre „se pot corecta”, anumite „excese de influenŃare a cooperării în direcŃii unilaterale, prestabilite anterior”,

- universalitatea derivă din deschiderea organizaŃiei internaŃionale către acceptarea oricăror state indiferent de considerente diferite ideologice, politice etc. pe care le îmbăŃişează. Sigur că, această carcateristică se aplică organizaŃiilor internaŃionale care au caracter universal, precum este OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

- caracterul global rezultă din provocările planetare din ce în ce mai mari, la care organizaŃia internaŃională nu putea să îi răspundă decât prin abordări globale şi eforturi coordonate la scara întregii comunităŃi114.

Printre organizaŃiile internaŃionale se numără şi cele economice şi 114 Bal A. (coord.), Economie mondială, Ed. ASE, Bucureşti, 2006, p.304.

101

tehnice internaŃionale, care după cum le indică şi denumirile generice, urmăresc domeniile punctuale susmenŃionate, vizând pe de o parte, crearea cadrului necesar de derulare a cooperării specifice între state, dar şi găsirea unor factori stimulativi care să înlesnească şi dezvolte, în bune condiŃiuni, colaborarea între terŃe naŃiuni.

BineînŃeles, că aceste organizaŃii internaŃionale, fie că activează în zona economică, politică, financiară sau de altă natură, îndeplinesc funcŃiile conferite de statele membre. De aceea, se încearcă deseori, un tip de facilitare şi promovare a anumitor interese statale, care provin dinspre statele membre, de regulă, cele care ocupă poziŃiile cele mai influente, dar acestora li se contrapun voinŃele exprimate ale Ńărilor membre, în integralitatea lor115. Criticii anumitor decizii ale organizaŃiilor internaŃionale au mers mai departe şi au semnalat influenŃarea ideilor şi conceptelor de către reprezentanŃi ai terŃelor state, dar este destul de dificil de comensurat astfel de stări de fapt. Pe de altă parte, rezistenŃa în timp şi impunerea organizaŃiei internaŃionale este condiŃionată de:

- modul în care sunt reprezentate interesele naŃionale ale membrilor,

- participarea pe bază de egalitate în drepturi, independentă şi liberă a fiecărui stat membru, neavându-se în vedere dimensiuni multiple precum cele economice, militare, sociale ori politice a acestuia,

- neamestecul în treburile care sunt exclusiv atributul statelor membre suverane, Prin urmare, unul dintre punctele de plecare în ceea ce priveşte cooperarea în cadrul organizaŃiilor internaŃionale, dar şi al structurării relaŃiilor economice internaŃionale, îl reprezintă suveranitatea statelor membre. În ceea ce priveşte, formele de colaborare economice internaŃionale există două forme importante: colaborarea bilaterală respectiv cea multilaterală.

Colaborarea bilaterală reprezintă principala formă în care se realizează circuitul economic mondial. Această formă de colaborare provine din condiŃiile tot mai complexe şi interdependente în care evoluează economiile naŃionale, determinându-le să folosească formule de colaborare directe, de tipul stat-stat. Se pun astfel, bazele constituirii cadrului juridic care să le permită colaborarea în diverse domenii (economice, tehnologice, ştiinŃifice ş.a.m.d.), evident cu urmărirea de către ambele părŃi a avantajelor reciproce. Odată cu evoluŃia ştiinŃei şi tehnicii, a creşterii gradului de complexitate a problemelor economice, dar nu numai, sporirii legăturilor dintre state, exploziei tehnicilor de comunicare modernă în care Internetul şi facilităŃile oferite de el devin centrul nodal al procesului comunicaŃional etc. s-a impus colaborarea multilaterală. Astfel, organizaŃiile internaŃionale asigurându-şi mijloacele adecvate pentru creşterea cooperării între state. Una dintre organizaŃiile internaŃionale care s-a impus în viaŃa internaŃională şi a înregistrat un mare succes în perioada postbelică, în domeniul colaborării multilaterale internaŃionale a fost OrganizaŃia NaŃiunilor Unite – ONU.

115 De pildă, în ultimul an al mandatului preşedintelui Statelor Unite ale Americii, George Bush, reprezentanŃii americani au votat împotriva a 61% dintre rezoluŃiile ONU adoptate cu o mare majoritate, după cum subliniază, Steven Holloway, U.S. Unilateralism at the UN: Why Great Powers do not make Great Multilateralists în Global Governance, vol 6, no.3, july-september 2000.

Statele fondatoare ale ONU şi-au declarat hotărârea să „reafirme credinŃa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea de drepturi a bărbaŃilor şi femeilor, precum şi a naŃiunilor mari sau mici, să creeze condiŃiile necesare menŃinerii justiŃiei şi respectării obligaŃiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaŃional, şi să promoveze progresul social şi condiŃii mai bune de trai într-o mai mare libertate116. Sistemul NaŃiunilor Unite reprezintă o structură dinamică cu activităŃi extrem de diverse şi de ramificate, după cum se poate observa şi în fig. de mai jos.

Fig. nr.3. Sistemul NaŃiunilor Unite Sursa: http://www.dadalos.org/uno_rom/grundkurs_4.htm

Pentru realizarea obiectivelor social-economice, prevăzute în Carta NaŃiunilor Unite, procesul de coordonare îl revine, unuia dintre cele şase organe principale ale ONU, cum este reprezentat grafic şi în fig. 3, Consiliul Economic şi Social (ECOSOC). Chiar şi în aceste condiŃii, autoritatea supremă asupra chestiunilor economice şi sociale aparŃine însă Adunării Generale – organul cel mai reprezentativ al organizaŃiei117.

ECOSOC are mai multe organe regionale subsidiare, împărŃite pe cinci comisii economice: Comisia economică pentru Europa (CEE/ONU), Comisia economică pentru Africa (ECA), Comisia economică şi socială pentru Asia de Vest (ECLA), Comisia economică pentru America Latină şi Caribe (CEPAL), Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific (ESCAP). Toate aceste organe regionale dezbat probleme economice şi sociale şi convin asupra programelor de cooperare din respectivele zone geografice. Dimensiunea ONU este impresionantă şi prin faptul că este unicul organism internaŃional în care sunt reprezentate o foarte largă categorie de interese publice şi private, de la cele ale statelor suverane până la cele ale instituŃiilor academice, ceea ce probabil, contribuie într-o mare măsură, la dificultatea reformării instituŃiei profund şi substanŃial118, urmare a criticilor din ce în ce mai virulente din ultimii ani, prin care i se reproşează ONU că este „o instituŃie depăşită” de noile realităŃi geo-politico-economice şi militare.

116 Centrul de Informare ONU pentru România, Carta NaŃiunilor Unite şi statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie ONU. 117 U.N., The United Nations. Structure and Leadership for a New Era, New York, 1991. 118 Dumitriu P., Sistemul ONU în contextul globalizării: Reforma ca voinŃă şi reprezentare, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008, p.41.

103

10.3.2. Tipologia organizaŃiilor internaŃionale

OrganizaŃiile internaŃionale sunt organisme în care statele sunt egale în drepturi, cu un grad mai mic sau mai mare de întrepătrundere a intereselor economiilor Ńărilor membre, iar organizaŃiile supranaŃionale sunt acelea care primesc de la statele membre puteri discreŃionare, supranaŃionale. Putem analiza cele peste 3000 de organizaŃii internaŃionale după criterii variate119: a. După criteriul naturii juridice a membrilor: - organizaŃii interguvernamentale: membri fiind chiar statele naŃionale care îşi mandatează reprezentanŃii să-i reprezinte, - organizaŃii neguvernamentale: sunt persoane fizice sau juridice care nu au calitatea legală de a reprezenta guvernele. b. După criteriul statutului relaŃiilor cu ONU: - organisme, componente organice ale ONU: ECOSOC, ONUDI, UNCTAD etc., - organizaŃii internaŃionale independente, cu statut de instituŃii specializate ale ONU, cu caracter consultativ pentru ONU (FMI, FAO etc.), - organizaŃii internaŃionale guvernamentale sau neguvernamentale care nu au o relaŃie stabilă cu ONU, deşi sunt strânse legături între acestea (UE, OCDE etc.). c. După nivelul de dezvoltare economică a naŃiunilor membre: - organizaŃii ale Ńărilor dezvoltate: precum OCDE, G8 etc, - organizaŃii ale Ńărilor în curs de dezvoltare: de exemplu „Grupul celor 77”. d. După criteriul extinderii teritoriale sau geografice - organizaŃii interregionale: cum sunt OrganizaŃia łărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), Forumul de Cooperare Economică pentru Asia şi Pacific (APEC) etc, - organizaŃii subregionale: de exemplu PiaŃa comună a Sudului (Mercosur), - organizaŃii regionale: Sistemul Economic Latino-American (SELA), NAFTA120. e. După criteriul calităŃii membrilor şi conform actelor de constituire: - organizaŃii care funcŃionează prin participarea membrilor fondatori, - organizaŃii care funcŃionează prin participarea membrilor cu puteri depline, - organizaŃii care funcŃionează prin participarea membrilor permanenŃi, asociaŃi şi observatori. f. După criteriul numărului membrilor şi zonei din care provin aceşti membri: - organizaŃii cu un număr mic şi restrictiv de membri,

119 Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., op cit., pp.172-173. 120 A se vedea Marin G., Puiu A. (Coord.), DicŃionar de RelaŃii Economice InternaŃionale, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993.

- organizaŃii deschise, cu vocaŃie regională sau mondială. g.După criteriul domeniului de activitate - organizaŃii cu caracter general ( ONU, OSCE etc.), - organizaŃii cu caracter sectorial. h. După criteriul principiilor de drept: - organizaŃii internaŃionale, - organizaŃii supranaŃionale. Trebuie să subiniem că, aceste clasificări au caracter convenŃional, în diferite situaŃii acŃionând simultan, mai multe criterii sau se înregistrează şi excepŃii. Bunăoară, APEC şi NAFTA au în componenŃă deopotrivă, Ńări dezvoltate şi Ńări în curs de dezvoltare, deşi după criteriul extinderii teritoriale, prima este interregională iar cea de-a doua, regională. De reŃinut că, prin activitatea lor organizaŃiilor internaŃionale urmăresc printre altele: formularea de recomandări în vederea îndreptării diferitelor state spre anumite direcŃii, în baza concluziilor urmare cercetărilor efectuate; elaborarea de proiecte şi programe la scară globală, care să sprijine statele pentru atingerea unor scopuri comune.

10.3.3. SocietăŃile transnaŃionale în cadrul economiei mondiale

Odată cu deschiderea mediilor şi spaŃiilor locale către economia globală rolul unităŃilor de coordonare a relaŃiilor economice internaŃionale este preluat din ce în ce mai mult de societăŃile transnaŃionale121. Acestea contribuie şi modelează deopotrivă procesul de globalizare122, regăsindu-se în literatura de specialitate sub diverse denumiri precum: firme internaŃionale, companii multinaŃionale sau globale.

O delimitare strictă între ce stă în spatele denumirilor susmenŃionate nu s-a realizat, dar există o serie de elemente comune, precum:

efectuarea de investiŃii directe în străinătate (ISD), prin care se preia controlul asupra procesului de luare a deciziilor dintr-o firmă străină,

organizare similară, bazată pe o coordonare centralizată, denumită, de regulă, societate mamă (structură centrală) şi filiale amplasate în alte Ńări (birouri, filiale, succursale, societari mixte),

au un potenŃial economic ridicat, iar o parte din el îl transferă către subsidiare printr-un transfer complex de factori: tehnologici, manageriali, know-how etc.

Totodată, sunt şi o serie de nepotriviri printre care: gradul de autonomie/interdependenŃă între funcŃiunile structurilor componente, provenienŃa acŃionarilor, gradul de centralizare/decentralizare a

121 Vezi în acest sens Munteanu C., HorobeŃ A., FinanŃe internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p.77. 122 Gobin C.G., Dictionnaire des mondialisations, Armand Colin, Paris, 2007, p.165.

105

deciziei etc. Considerăm ca şi alŃi autori123 că termenul de societate

(companie) transnaŃională este mai potrivit decât celelalte susmenŃionate datorită multitudinii de nuanŃe pe care îl comportă cuvântul transnaŃional faŃă de multinaŃional.

Aşadar, corporaŃiile transnaŃionale (CTN) sunt societăŃile sau companiile comerciale, private, publice sau cu capital mixt, care îşi desfăşoară activitatea şi pe teritoriul altor Ńări, alta decât cea de origine, unde se află “compania mamă”. La scară mondială, oricare dintre corporaŃiile transnaŃionale care au participaŃiuni materializate în sucursale, filiale, societăŃi mixte etc. sunt în căutarea şi realizarea avantajului competitiv. Activitatea acestor adevăraŃi giganŃi, cuprinde în prezent toată planeta, datorită în special, volumului foarte mare de bunuri şi servicii pe care le generează. Conform datelor UNCTAD (ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare), în anul 2009 activau în economia mondială, circa 82.000 de societăŃi transnaŃionale care aveau 820.000 de filiale, iar la nivelul anului 2008 angajaŃii acestora erau de aproximativ 77 milioane de persoane.

Din punctul de vedere al cifrei de afaceri realizate în anul 2008, topul celor mai mari zece societăŃi transnaŃionale din lume, clasificate după valoarea activelor din străinătate reflecta ordinea, prevăzută în tabelul nr.4.

Nr. crt.

Denumirea societate Total active străinătate (miliarde dolari)

łara de origine

1 General Electric 401,29 Statele Unite ale Americii

2 Royal Dutch/Shell Group

222,32 Marea Britanie

3 Vodafone Group PLC 201,57 Marea Britanie 4 BP PLC 188,969 Marea Britanie 5 Toyota Motor

Corporation 169,569 Japonia

6 ExxonMobil Corporation

161,245 Statele Unite ale Americii

7 Total SA 141,44 FranŃa 8 E.On 141,16 Germania 9 Electricite De France 133,69 FranŃa 10 ArcelorMittal 121,12 Luxemburg

Tabel nr.4 Topul primelor 10 societăŃi transnaŃionale din lume, după valoarea activelor din străinătate în anul 2008 Sursa: UNCTAD, The world`s top 100 non-financial TNCs, ranked by foreign assets, 2008

Se remarcă că, din primele zece societăŃi transnaŃionale după valoarea activelor deŃinute în străinătate, majoritatea îşi au “societatea mamă” în Ńări dezvoltate: Statele Unite ale Americii, Marea Britanne, Japonia, FranŃa, Germania şi una singură în Luxemburg, unde, de fapt, există o politică mai relaxată privind taxele şi impozitele decât în alte Ńări dezvoltate.

Remarcăm că datorită strategiei lor globale care se realizează în toată reŃeaua de filiale proprii, societăŃile transnaŃionale sunt

123 Popescu C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, G., Teorie economică generală. Volumul II. Macroeconomie, Ed. ASE, Bucureşti, 2008; Bonciu F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009; Voinea L., CorporaŃiile transnaŃionale şi capitalismul global, Ed. Polirom, Iaşi, 2007.

vârfuri de lance ale unei mari părŃi din producŃia internaŃională. Chiar dacă statele, în calitatea lor de subiecŃi de drept în

lumea economico-socială-politică, elaborează şi impun reglementări bilaterale, regionale sau/şi mondiale, societăŃile transnaŃionale, în baza capabilităŃilor economico-financiaro-tehnice sunt principalii emitenŃi ai fluxurilor de InvestiŃii Străine Directe (ISD), realizând majoritatea investiŃiilor internaŃionale şi fiind principalii proprietari ai activelor deŃinute de către nerezidenŃi în oricare din statele lumii.

Însă pe fondul crizei economice şi financiare globale, fluxurile investiŃiilor străine directe au scăzut în 2008 şi 2009, după o perioadă de creştere neîntreruptă din perioada 2003-2007. Astfel, în anul 2008 fluxurile de investiŃii străine directe au scăzut cu 14% până la nivelul de 1.697 miliarde dolari, comparativ cu maximul istoric atins în anul 2007 de 1.967 miliarde dolari, scăderea continuând şi în 2009.

10.3.3. Caracteristici ale societăŃilor transnaŃionale

Plecând de la cele patru tipuri de motivaŃii care generează procesul de internaŃionalizare a unei firme124:

- căutarea de noi pieŃe de desfacere (mai atractive fie prin dimensiuni fie prin puterea de cumpărare a locuitorilor);

- căutarea reducerii costurilor manifestate în planul eficienŃei; - căutarea unor active strategice - căutarea de resurse.

Dezvoltarea societăŃilor transnaŃionale a fost favorizată şi de avantajul acestora de a acŃiona pe trei pieŃe simultan:

1. piaŃa “societăŃii mamă” – adică piaŃa naŃională; 2. pieŃele “externe” ale filialelor, sucursalelor etc. 3. piaŃa internaŃională unde intră în relaŃii comerciale cu

agenŃii economici din alte Ńări. Cadrul tridimensional (naŃional, străin şi internaŃional) în care

îşi desfăşoară activitatea o societate transnaŃională este important pentru înŃelegerea mecanismului schimburilor comerciale în care este angrenată şi în cadrul căreia concurează. Pe de o parte, este vorba de schimburile comerciale pe care o societate transnaŃională le are pe piaŃa naŃională cu firme locale pentru acces la capital, aprovizionare, desfacere, forŃă de muncă etc. Pe de altă parte, societatea transnaŃională primeşte de la filialele sale din străinătate diverse semiproduse specifice activităŃii. Totodată, în această piaŃă străină apare preŃul de transfer, adică preŃul pe care îl stabileşte societatea transnaŃională mamă în relaŃie cu filialele sale. Această poate îmbrăca diverse forme, funcŃie de politica vamală, fiscală, valutară etc. ale Ńării gazdă existând posibilitate redistribuirii profitului artificial încercând să se realizeze un echilibru între filialele care înregistrează profituri mai mari şi cele care înregistrează profituri mai mici.

Din punct de vedere al organizării societăŃiilor transnaŃionale funcŃie de raportul centru-filiale, se regăsesc, de regulă, trei tipuri125 de astfel de societăŃi:

1. societăŃi transnaŃionale care acordă aproape întreaga autonomie filialelor, care se mai numesc şi filiale descentralizate (cu

124 Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010, p.242. 125 Dumitrescu S., Bal A., Economie mondială, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.

107

excepŃia sistemului informaŃional şi a politicilor de personal, care sunt atributele exclusive ale “societăŃii mamă”, celelalte sunt descentralizate la nivelul filialelor),

2. societăŃi transnaŃionale care acordă o independenŃă relativă filialelor , cu excepŃia rolului în ceea ce priveşte tehnologia care este controlată şi cordonată de “societatea mamă” (partea de cercetare şi de idei noi regăsindu-se la centru),

3. societăŃi transnaŃionale a căror filiale au o libertate redusă, independenŃa concretizându-se în ceea ce priveşte marketingul şi comercializarea datorită apropierii şi înŃelegerii în mai mare măsură a pieŃei unde filiala activează. Din punct de vedere a gradului de libertate pe care îl au filialele deosebim126:

- filiale cu o libertate aproape totală în ceea ce producŃia, comercializarea, producŃia etc.

- filiale care se bucură de cvasilibertate, cu excepŃia cercetării şi a ideilor noi,

- filiale cu libertate redusă, la câteva subansamble sau componente ale unui produs finit.

Din punct de vedere al gradului de internaŃionalizare a activităŃii lor, societăŃile transnaŃionale sunt caracterizate printr-un Indice de TransnaŃionalitate (Transnationality Index-TNI), care arată cât din activitatea se desfăşoară în alte Ńări decât cea de origine. Cu cât valoarea indicelui este mai mare cu atât societatea îşi desfăşoară activitatea în afara graniŃelor de origine şi invers. Indicele se calculează ca medie a trei raporturi127, astfel:

1. active străine/active totale, evidenŃiază cât din baza de producŃie sau de desfăşurare a activităŃii (puncte de lucru, fabrici, unităŃi de cercetare etc.) se desfăşoară în afara Ńării de origine,

2. cifra de afaceri înregistrată în străinătate/cifra de afaceri totală, arată în ce măsură activitatea desfăşurată este vândută (valorificată) în străinătate,

3. număr de angajaŃi în străinătate/număr total de angajaŃi, subliniază cât la sută din forŃa de muncă este angajată în afara Ńării de origine.

În topul primelor 10 societăŃi transnaŃionale cu grad ridicat de transnaŃionalitate, la nivelul anului 2008, câte două activau în domeniul mineritului şi industria extractivă, Xstrata PLC şi Anglo American, respectiv cel al produselor alimentare, băuturi şi tutun- Pernod Ricard SA, Anheuser Busch Inbev SA- două în domeniul serviciilor- ABB Ltd. Şi WPP Group PLC; şi câte una în domeniul echipamentelor electrice şi electronice-Nokia-, telecomunicaŃii- Vodafone Group PLC-, chimicale-Linde AG-, metal şi produse din metal-ArcelorMittal. Toate au sediul în Ńări dezvoltate din Europa, care însă au pieŃe interne relativ mici şi atunci activitatea este orientată preponderent către exterior, prin intermediul filialelor din străinătate.

La polul opus se află societăŃile transnaŃionale cu pieŃe interne de dimensiuni mari Aceste societăŃi care au un grad redus de transnaŃionalitate fructificând oportunităŃile de desfacere oferite de piaŃa Ńării de origine. Cel mai mic grad de transnaŃionalitate (21%) se observă la o societate transnaŃională cu Ńara de origine, China, care

126 Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., p.188. 127 Bonciu F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.87.

este caracterizată de o piaŃă internă de foarte mari dimensiuni. Cu doar nouă ani în urmă, în 1999 conform rapoartelor

UNCTAD, nici o firmă din China nu avea un indice de transnaŃionalizare atât de redus. De fapt, conform aceloraşi surse, la acel moment, în topul mondial al primelor 100 de societăŃi transnaŃionale exista o singură firmă cu Ńara de origine China, Hutchison Whampoa Ltd., cu sediul în “noua provincie chineză”, Kong Kong. Faptul că în numai nouă ani, în primele 100 de societăŃi transnaŃionale din lume au mai intrat încă două firme din China, mărind numărul firmelor care au China, ca Ńară de origine ne poate oferi un exemplu privind dezvoltarea Chinei din ultimii ani. Mai mult decât atât, dacă analizăm topul societăŃilor transnaŃionale, la nivelul anului 2008 din Ńările în curs de dezvoltare şi cu economii în tranzaŃie remarcăm că 42 din primele 100 sunt din China!

Este interesant de semnalat că societăŃile transnaŃionale se află într-o dublă ipostază, poate chiar contradictorie, cea de societate în care se regăsesc multe elemente de transnaŃionalitate (ex: fluxuri de investiŃii şi producŃie, prerogativele de control şi decizie a societăŃilor mamă faŃă de filiale, structurile de vânzări etc.) şi cea care ne arată că sunt în acelaşi timp, societăŃi naŃionale, datorită faptului că au o Ńară de origine, de unde de regulă, se derulează întregul process de management strategic precum şi alte strategii importante necesare bunei funcŃionări a societăŃii.

Cea de-a doua ipostază reprezintă motive puternice pentru care statele sprijină societăŃile transnaŃionale, fie Ńara de origine-prin firmele mamă, fie Ńara de locaŃie – prin filialele acestora.

Cu toate aspectele financiare, inovaŃionale şi tehnologice ale societăŃilor transnaŃionale care sunt deosebit de ridicate, acestea sunt într-o continuă căutare de pieŃe şi clienŃi noi, pentru a-şi consolida şi extinde poziŃia pe piaŃă şi implicit, de a obŃine avantaje competitive.

Printre modalităŃile prin care societăŃile transnaŃionale încearcă să obŃină diferite alianŃe strategice în vederea obŃinerii avantajului competitive se numără şi fuziunile şi achiziŃiile internaŃionale, care reprezintă de fapt, principala formă sub care se efectuează investiŃiile străine directe.

Printre cele mai mari fuziuni şi achiziŃii înregistrate în anul 2009, se numără cea a companiei americane Genentech Inc, domeniu de activitate produse biologice cu excepŃia substanŃelor de diagnostic cu celebra Roche Holding AG, cu sediul în ElveŃia, operaŃiune în valoare de 46,7 miliarde dolari şi cea a British Energy Group PLC, companie britanică ce activa în domeniul serviciilor electrice care a fuzionat cu Lake Acquisitions Ltd, companie franceză, printr-o operaŃiune de 16,9 miliarde dolari. Pe lângă eliminarea concurenŃilor şi consolidarea poziŃiei pe piaŃă a noii entităŃi, achiziŃiile şi fuziunile contribuie la creşterea profitabilităŃii afacerilor viitoare.

Printre avantajele prezenŃei societăŃilor transnaŃionale în diferite Ńări se numără:

- impulsionarea cererii interne prin plătirea de salarii şi dividende importante;

- atragerea de fluxuri financiare, resurse (inclusive cele care provin din zona cercetării de vârf) etc.

Toate astfel de avantaje sunt urmărite, în special de Ńări în curs de dezvoltare ca premisă pentru obŃinerea de avantaje concurenŃiale.

109

Prin urmare, rolul societăŃilor transnaŃionale în extinderea exportului Ńării gazdă derivă, în mare măsură din transferal capitalului tehnologic şi know-how-ului. SocietăŃile transnaŃionale generează oportunităŃi de anagajare directe sau indirecte care depind de natura investiŃiilor sectorului sau industriei, modului în care producŃia internaŃională o înlocuieşte pe cea internă etc. SocietăŃile transnaŃionale au impact asupra pieŃei muncii din Ńările unde acŃionează, de unde rezultă o migrare a forŃei de muncă către astfel de firme locale cu rezultate în ceea ce priveşte obŃinerea de avantaje calitative. SocietăŃile transnaŃionale sunt laboratoare de cercetare-dezvoltarea economică parte a unui astfel de sistem global.

În acelaşi timp, există şi o serie de consecinŃe negative a prezenŃei societăŃilor transnaŃionale dintre care amintim:

- concedieri în masă a forŃei de muncă ca urmare a restructurărilor urmare a proceselor de fuziuni şi achiziŃii;

- erodarea salarizării din Ńările gazdă; - societăŃile transnaŃionale se transformă în autorităŃi paralele

alături de guvernele Ńărilor gazdă; - determină echilibrul sau dezechilibrul pieŃei de mărfuri şi

servicii.


- OrganizaŃia internaŃională în calitate de organizator şi coordonator a colaborării internaŃionale îndeplineşte un rol deosebit de important în cadrul relaŃiilor internaŃionale şi a economiei mondiale în ansamblu. - OrganizaŃia internaŃională este, de fapt, o formă de colaborare internaŃională în anumite domenii, prin asocierea mai multor state, care şi-au creat cadrul instituŃional specific (act constitutiv, statut, organe comune de decizie şi implementare a acesteia etc.) în vederea şi realizarea obiectivele urmărite. - Trei factori majori au stat la baza apariŃiei şi dezvoltării organizaŃiilor internaŃionale: necesitatea prevenirii unor noi conflicte militare, necesitatea de a răspunde global la unele probleme planetare, interdependenŃelor care au apărut în dezvoltarea diverselor state. - Caracteristicile comune importante ale organizaŃiilor internaŃionale sunt: eterogenitatea, universalitatea, caracterul global. - OrganizaŃiile economice internaŃionale prin identificarea unor posibilităŃi de colaborare internaŃională, crearea cadrului necesar dar şi prin stimularea, cu ajutorul diverselor metode şi tehnici, colaborării între terŃe părŃi interesate pot contribui la dezvoltarea economiilor statelor în curs de dezvoltare şi nu numai concomitent cu dezvoltarea economiei mondiale. - Unul dintre punctele de plecare, în ceea ce priveşte cooperarea în cadrul organizaŃiilor internaŃionale dar şi al organizării relaŃiilor economice internaŃionale, îl reprezintă suveranitatea statelor membre. - Formele de colaborare economice internaŃionale presupun două forme importante: bilaterală respectiv multilaterală.

- Una dintre organizaŃiile internaŃionale care s-a impus în viaŃa internaŃională şi a înregistrat un mare succes în perioada postbelică în ceea ce priveşte colaborarea multilaterale internaŃională este OrganizaŃia NaŃiunilor Unite – ONU. - Există o tipologie a organizaŃiilor internaŃionale. Printre clasificări se regăsesc următoarele criterii: numărul membrilor şi zonei din care provin aceşti membri; principiilor de drept; natura juridică a membrilor; calitatea membrilor şi conform actelor de constituire; extinderii teritoriale sau geografice; f.după criteriul domeniului de activitate; g. după criteriul statutului relaŃiilor cu ONU. - Aceste clasificări au caracter convenŃional, în diferite situaŃii acŃionând simultan, mai multe criterii sau se înregistrează şi excepŃii. - Prin activitatea lor organizaŃiilor internaŃionale urmăresc formularea de recomandări în vederea îndreptării diferitelor state spre anumite direcŃii, în baza concluziilor urmare cercetărilor efectuate; elaborarea de proiecte şi programe la scară globală. - CorporaŃiile transnaŃionale (CMN) sunt societăŃile (companiile) comerciale, private, publice şi cu capital mixt, a căror activitate se realizează prin mijlocirea implantărilor aflate în afara teritoriului naŃional unde-şi au sediul social. Orice CMN are participaŃiuni de proprietate (filiale, sucursale, societăŃi mixte etc.) în diferite regiuni ale globului, realizând localizări şi delocalizări în căutarea şi realizarea avantajului concurenŃial (AC) la scară globală. - Din punct de vedere al organizării societăŃiilor transnaŃionale funcŃie de raportul centru-filiale, se regăsesc, de regulă, trei tipuri de astfel de societăŃi: societăŃi transnaŃionale care acordă aproape întreaga autonomie filialelor, care se mai numesc şi filiale descentralizate, societăŃi transnaŃionale care acordă o independenŃă relativă filialelor , societăŃi transnaŃionale a căror filiale au o libertate redusă. - Din punct de vedere a gradului de libertate pe care îl au filialele deosebim: filiale cu o libertate aproape totală , filiale care se bucură de cvasilibertate, filiale cu libertate redusă, - Indicele de TransnaŃionalitate (Transnationality Index-TNI) se calculează ca medie a trei raporturi, astfel: active străine/active totale, cifra de afaceri înregistrată în străinătate/cifra de afaceri totală, număr de angajaŃi în străinătate/număr total de angajaŃi, - SocietăŃile transnaŃionale se află într-o dublă ipostază, poate chiar contradictorie, cea de societate în care se regăsesc multe elemente de transnaŃionalitate (ex: fluxuri de investiŃii şi producŃie, prerogativele de control şi decizie a societăŃilor mamă faŃă de filiale, structurile de vânzări etc.) şi cea care ne arată că sunt în acelaşi timp, societăŃi naŃionale, datorită faptului că au o Ńară de origine, de unde de regulă, se derulează întregul process de management strategic precum şi alte strategii importante necesare bunei funcŃionări a societăŃii. - Printre avantajele prezenŃei societăŃilor transnaŃionale în diferite Ńări se numără: impulsionarea cererii interne prin plătirea de salarii şi dividende importante; atragerea de fluxuri financiare, resurse (inclusive cele care provin din zona cercetării de vârf) etc. - Există şi o serie de consecinŃe negative a prezenŃei societăŃilor transnaŃionale dintre care amintim: concedieri în masă a forŃei de muncă ca urmare a restructurărilor urmare a proceselor de fuziuni şi achiziŃii; erodarea salarizării din Ńările gazdă; societăŃile transnaŃionale se transformă în autorităŃi paralele alături de guvernele Ńărilor gazdă; determină echilibrul sau dezechilibrul pieŃei de mărfuri şi servicii.


Cadru instituŃional internaŃional, colaborare bilaterală, colaborare multilaterală, organizaŃii internaŃionale, organizaŃii economice internaŃionale, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU), corporaŃii multinaŃionale, delocalizare, societăŃi mamă, filiale, achiziŃii, fuziuni, investiŃii străine directe, transnaŃionalizare, investiŃii externe de portofoliu, internaŃionalizare.


- Premise ale apariŃiei şi extinderii organizaŃiilor economice internaŃionale. - OrganizaŃiile economice internaŃionale şi rolul lor în colaborarea economică între statele lumii. - OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, către o nouă treaptă de dezvoltare în contextul lumii de astăzi.

111

- Rolul organizaŃiilor economice internaŃionale în ajutorarea statelor cu probleme în curs de dezvoltare. - CorporaŃiile multinaŃionale între avantajele şi dezavantajele aduse Ńării gazdă unde se fac investiŃii. - Puterea de negociere a corporaŃiilor multinaŃionale.


1.OrganizaŃia internaŃională reprezintă o colaborare internaŃională în domenii prestabilite, pentru care statele au creat un anumit cadru juridic, organizatoric (instituŃional) permanent, în vederea realizării obiectivelor urmărite.

Răspuns: Adevărat sau Fals 2. Un important succes în perioada postbelică în domeniul dezvoltării colaborării multilaterale internaŃionale îl constituie crearea: a. Ligii NaŃiunilor, b. Organizatiei NaŃiunilor Unite, c. Uniunii Europene. 3. OrganizaŃiile internaŃionale se împart, după criteriul principiilor de drept, astfel: a. organizaŃii cu un numar mic şi restrictiv de membri, organizaŃii deschise, cu vocaŃie regională sau mondială, b. organizaŃii interguvernamentale, organizaŃii neguvernamentale, c. organizaŃii internaŃionale, organizaŃii supranaŃionale. 4.InvestiŃiile externe (internaŃionale) cunosc două forme: a. investiŃii externe directe şi investiŃii de portofoliu, b. investiŃii simple şi investiŃii complexe, c. investiŃii directe şi indirecte. 5. Principalii „actori” ai trecerii de la procesul internaŃionalizării la procesul de transnaŃionalizare sunt: a. firmele naŃionale, b. corporaŃiile multinaŃionale, c. firmele mixte.

6. Efectele societăŃilor transnaŃionale au un caracter contradictoriu, aducând capital în diverse state, pe de o parte dar şi scoŃând o parte din profit în exteriorul statelor unde acŃionează, neplătind impozit în aceste Ńări. Răspuns: Adevărat sau Fals


Bal A. (coord.), Economie mondială, Ed. ASE, Bucureşti, 2006. Bari I., Tratat de economie globală, Ed. economică, Bucureşti, 2010. Bonciu F., Economie mondială, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009. Dumitriu P., Sistemul ONU în contextul globalizării: Reforma ca voinŃă şi reprezentare, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008. Gobin C.G., Dictionnaire des mondialisations, Armand Colin, Paris, 2007. Moisuc, C. Pistol, L., Gurgu, E., Economie internaŃională I. Probleme globale ale economiei mondiale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. Munteanu C., HorobeŃ A., FinanŃe internaŃionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003. UNCTAD, TransnaŃional Corporations and Export Competitiveness, World Investment Report 2002. Centrul de Informare ONU pentru România, Carta NaŃiunilor Unite şi statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie ONU.

113


Integrarea economică ca formă de progres economic şi social

Cuprins


11.3.1. Integrarea economică ca proces 11.3.2. Teorii privind integrarea economică


11.1. Introducere

Integrarea economică a cunoscut de-a lungul timpului diverse forme: unele mai simple (de tipul: zonelor de comerŃ libere sau uniuni vamale) sau altele mai complexe (precum pieŃa comună, uniuni economice sau politice). Aceste forme sub care s-au manifestat integrarea economică au reprezentat răspunsul entităŃilor statale de a veni în întâmpinarea propriilor nevoi organice, concretizate în participarea la diverse organisme suprastatale, într-o formă mai mult sau mai puŃin accentuată. Scopul final al asocierii a urmărit creşterea gradului de prosperitate atât pentru cetăŃenii ei cât şi pentru noua entitate privită ca întreg viu funcŃional, indiferent cum s-a numit.

11.2. Obiectivele şi competenŃele unităŃii de învăŃare

Obiectivele unităŃii de învăŃare:

– definirea conceptului de integrare economică europeană, ca proces;

– prezentarea evoluŃiei procesului de integrare europeană; – identificarea cauzelor integrării europene; – cunoaşterea Uniunii Europene ca organizaŃie complexă,

multidimensională;


– dezvoltarea abilităŃilor de analiză a fenomenului de integrare europeană;

– analizarea procesului de integrare europeană dub aspectul avantajelor şi dezavantajelor pentru statele membre;

– generarea de soluŃii pentru o construcŃie instituŃional europeană care să corespundă realităŃilor prezente şi viitoare.



11.3.1. Integrarea economică ca proces

Globalizarea, noile realităŃi mondiale, accesul pe cât mai multe pieŃe naŃionale şi internaŃionale, lupta continuuă, inegală dar şi neloială asupra întâietăŃii mondiale, creşterea interdependenŃelor dintre actorii economici sunt doar câteva dintre realităŃile de astăzi.

O parte dintre acestea au existat şi în trecut şi coroborate cu altele existente la acea vreme au determinat căutarea de soluŃii corespunzătoare pentru depăşirea lor. O astfel de soluŃie a fost integrarea economică.

Fenomenul integrării economice a înregistrat evoluŃii spectaculoase, în a doua parte a secolului trecut, atât pe plan mondial cât şi mai ales, pe plan european.

Integrarea economică ca proces, presupune totalitatea măsurilor destinate să contribuie la suprimarea discriminărilor dintre agenŃii economici aflaŃi în Ńări diferite. EvoluŃia procesului de integrare a cunoscut de-a lungul timpului o varietate de trepte şi forme, de la cele mai simple până la cele mai complexe.

Una dintre formele cele mai simple de integrare economică interstatală a fost zona comerŃului liber (Free Trade Area) care presupunea ca cel puŃin două state să renunŃe la barierele comerciale dintre ele.

Următoarea formă de integrare a fost reprezentată de uniunea vamală (Custom Union), prin care statele care o formează decid să înlăture progresiv taxele vamale şi concomitent adoptă o politică

115

vamală comună faŃă de terŃi printr-un tarif vamal comun. O formă superiora a uniunii vamale a fost cea numită, piaŃa

comună asigură libera circulaŃie a bunurilor economice, persoanelor şi capitalurilor dintre Ńările membre.

Uniunea economică completează formele de integrare existente până la acel moment, adăugând la caracteristicile de până atunci şi pe aceea a armonizării politicilor economice naŃionale în vederea eliminării discriminărilor datorate disparităŃilor manifestate în Ńări diferite.

Aşadar observăm, chiar din procesul de integrare că statele membre (în sensul de integrate) cedează anumite prerogative unor organisme suprastatale.

Altfel spus, independenŃa şi suveranitatea Ńărilor cuprinse în procesul integrării pot fi afectate într-o măsură mai mare sau mai mică. BineînŃeles, toate aceste „cedări de prerogative” sunt stipulate în legislaŃiile statelor care se integrează, în special, în legea fundamentală, constituŃia. În acest scop, trebuie menŃionat că fiecare stat decide printr-o procedură democratică – referendumul – necesitatea şi oportunitatea integrării, pe de o parte iar pe de altă parte, procesul integrării nu înseamnă implicit şi renunŃarea la cultura, tradiŃiile, obiceiurile strămoşeşti, limba etc., care de fapt reprezintă însăşi fiin Ńa, identitatea naŃiunilor respective.

În procesul de identificare a cauzelor integrării economice internaŃionale, se evidenŃiează următoarele, în funcŃie de normele şi etapele de integrare128: a) internaŃionalizarea factorilor de producŃie. Astfel se poate explica procesul de integrare pentru Ńările dezvoltate, ceea ce nu este cazul pentru Ńările în curs de dezvoltare; fiindcă, revoluŃia tehnico-ştiinŃifică, care generează caracterul internaŃional al factorilor de producŃie, al vieŃii economico-social-politice, se manifestă în mult mai mare măsură în cazul Ńărilor dezvoltate şi prea puŃin pentru cele în curs de dezvoltare; b) multilateralismul tot mai amplu în practica relaŃiilor economice internaŃionale, care presupune accentuarea fluxurilor economice între state suverane; c) adâncirea diviziunii mondiale a muncii ar fi o altă cauză, în condiŃiile revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice şi a tendinŃelor recente de industrializare a unor state. Aceasta determină mai întâi o puternică dezvoltare şi diversificare a relaŃiilor economice internaŃionale, inclusiv forma superioară a acestora – cooperarea economică internaŃională în producŃie şi tehnico-ştiinŃifică; d) concurenŃa tot mai puternică pe plan mondial între diversele corporaŃii transnaŃionale care de foarte multe ori reprezintă adevăraŃi coloşi cu forŃe economico-ştiinŃifice, tehnologice, financiar-valutare mult mai puternice decât multe dintre statele lumii. O regrupare a unora faŃă de altele necesită intervenŃia statelor respective pentru a crea cadrul instituŃional-politic şi mecanismele necesare pentru a se întări forŃa colectivă în faŃa concurenŃilor; e) cauze politice. Însăşi intervenŃia statelor în acest proces de integrare economică internaŃională reprezintă şi o acŃiune politică. Dar, mai importante sunt împrejurările politice exterioare. De pildă, cu ocazia formării PieŃei Comune din anul 1958 cancelarul de atunci

128Popescu Constantin, Ciucur, Dumitru, Gavrilă, Ilie, Popescu, Gheorghe, Teorie economică generală. Volumul II. Macroeconomie, Ed. ASE, Bucureşti, 2008, p. 781.

al Republicii Federale Germane, Konrad Adenauer, îşi exprima grija faŃă de pericolul sovietic. Se poate afirma că, în multe împrejurări, cauzele economice sunt amestecate cu cele politice. De pildă, formele integraŃioniste apărute în Ńările în curs de dezvoltare, pe fondul insuficientei dezvoltări a factorilor de producŃie, au la bază şi unirea respectivelor Ńări, pentru a fi mai puternice şi în negocierile purtate cu Ńările dezvoltate, deoarece fiecare Ńară negociind separat are mai puŃine şanse de a-şi apăra interesele.

Procesul de integrare economică internaŃională manifestă astăzi o atracŃie tot mai puternică, datorită existenŃei lui reale şi tendinŃei de creştere în economia mondială, a amplificării factorului internaŃional, a unei tot mai puternice influenŃe asupra economiilor naŃionale ale statelor, în pofida afectării independenŃei şi suveranităŃii Ńărilor într-o măsură mai mare sau mai mică. ÎnmulŃirea organizaŃiilor integraŃioniste, dar şi mişcările de intrare-ieşire, relativ frecvente, a diverselor state pot fi exemple în acest sens.

Fenomenul de atracŃie exercitat de integrarea economică internaŃională se datorează, evident, unor avantaje pentru Ńările şi popoarele care devin părŃi integrante ale procesului. Totuşi, datorită externalităŃilor negative pe care le poate aduce procesul de integrare pentru anumite state nepregătite, dar aflate în diverse stadii de integrare, paşii trebuie făcuŃi cu prudenŃă. Tocmai din aceste motive, Ńările mai puŃin dezvoltate trebuie să treacă mai întâi prin forme pregătitoare ale procesului de integrare economică internaŃională.

De aceea, prezintă importanŃă teoretică şi practică cunoaşterea preliminariilor şi etapelor integrării economice internaŃionale. După cel de-al doilea război mondial s-au format, pentru o perioadă scurtă de timp, înŃelegeri, cum ar fi:

- Frantita la care au luat parte FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,

- Fritalux format din FranŃa, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg

- Benelux care a reprezentat înŃelegerea tripartită dintre Belgia, Olanda şi Luxemburg. Bunăoară, Benelux era o Uniune vamală care îşi propunea eliminarea taxelor vamale între Ńările membre şi crearea unui tarif vamal comun în raport cu alte Ńări, rezultând implicit la o renunŃare deliberată la tariful vamal internaŃional. Din practicarea acestor relaŃii decurg avantaje atât pentru consumator, pentru că produsele achiziŃionate sunt mai ieftine datorită lipsei taxelor vamale din structura preŃului final, cât şi pentru producători, datorită intensificării relaŃiilor de schimb.

Ulterior, au mai luat fiinŃă şi alte organisme, una dintre cele mai cunoscute fiind, AsociaŃia Economică a Liberului Schimb (AELS), atestată prin ConvenŃia de la Stockholm, în anul 1960, care la început a avut şapte membri (Marea Britanie, Austria, Danemarca, ElveŃia, Norvegia, Portugalia, Suedia) cărora li s-au alăturat Finlanda în anul 1961 şi Islanda în 1970, ca apoi să rămână mai puŃine state prin intrarea Marii Britanii, Danemarcei şi Portugaliei în Comunitatea Economică Europeană (CEE), iar din 1995 au rămas şi mai puŃine prin intrarea în Uniunea Europeană a Austriei, Finlandei şi Suediei. Între timp însă, a aderat la AELS – Liechtenstein (1991).

Alte structuri care practic, au reprezentat forme intermediare

117

ale integrării economice au fost zonele de comerŃ liber, care sunt mai multe pe plan regional şi interregional şi se preconizează formarea altora noi.

Similar uniunii vamale, zona de comerŃ liber presupune că taxele vamale se desfiinŃează total sau parŃial la toate produsele sau numai la unul dintre ele, dar tariful vamal naŃional se păstrează de către fiecare Ńară, neexistând un tarif vamal comun faŃă de terŃi.

Una dintre zonele de comerŃ liber, mai mare ca număr de membri şi zonă geografică este SpaŃiul Economic European (SEE) format din Comunitatea Economică Europeană (CEE), actuala Uniunea Europeană de astăzi şi AsociaŃia Economică a Liberului Schimb (AELS), care avea prevederi asemănătoare zonelor de comerŃ liber. Semnarea, însă, de către cele douăsprezece Ńări a tratatului de la Maastricht în anul 1992 a condus treptat la o lărgire a obiectivelor iniŃiale, mergând până la libera circulaŃie a bunurilor materiale, serviciilor, forŃei de muncă şi capitalului.

O altă mare zonă de comerŃ liber se naşte în anul 1992, prin actul semnat la San Antonio – Texas şi intrat în vigoare doi ani mai târziu, în 1994, intitulată NAFTA (North American Free Trade Area) prin înŃelegerea tripartită dintre Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic. NAFTA a intensificat relaŃiile dintre cele trei state, care aveau o piaŃă de 426 milioane de locuitori, propunându-şi ca obiectiv principal desfinŃarea completă a taxelor vamale într-o perioadă de 10 ani, dar care, ottusi, nu şi-a atins integral obiectivele prevăzute.

Vara anului 1994, consfinŃeşte crearea Forumului Ńărilor din Asia, tot ca o zonă întinsă de comerŃ liber, care alături de SUA cuprinde în prezent şi alte 21 state, inclusiv Dragonii asiatici şi Japonia. Obiectivele ASEAN (Association of South-East Asian Nations) sunt129:

- accelerarea creşterii economice, a progresului social şi a dezvoltării culturale regionale

- promovarea păcii şi stabilităŃii în regiune, prin menŃinerea respectului pentru justiŃie şi lege în relaŃiile dintre Ńări, precum şi prin aderarea la principiile Cartei NaŃiunilor Unite.

Se poate aprecia că apariŃia acestei zone nu este întâmplătoare, dată fiind deplasarea centrului comerŃului mondial din Atlantic în Pacific. În acelaşi timp, împreună cu NAFTA se formează o contraforŃă faŃă de Uniunea Europeană şi SpaŃiul Economic European (SEE), preconizându-se o ascuŃire a concurenŃei dintre aceşti poli.

În sensul mai deplin al procesului de integrare economică internaŃională este Comuniunea Cărbunelui şi OŃelului (CECO). Formată din FranŃa, RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, funcŃionează din anul 1952 până în prezent, atestând necesitatea şi credibilitatea procesului de integrare pentru cei şase.

Scopurile principale ale comunităŃii erau: - stabilirea cotelor de producŃie pentru fiecare Ńară, a preŃului

celor două produse, - desfiinŃarea taxelor vamale pentru acestea, - contingentările la import.

Caracterul suprastatal este arătat de mecanismul de funcŃionare pus în mişcare de organele de conducere care sunt:

1.Înalta Autoritate, ca iniŃiator al politicii comunitare pentru 129 Rădulescu, Irina Gabriela, Integrare economică regională, Ed. UniversităŃii Petrol-Gaze din Ploieşti, Ploieşti, 2007, p. 142.

cele două produse; 2. Adunarea comună care dă orientarea generală a politicii; 3. Consiliul special de miniştri (de specialitate) ca organ

decizional; 4. Curtea de justiŃie; 5. Curtea de conturi, care exercită funcŃiile specifice cunoscute

ale unor asemenea organisme130. Sigur că, în condiŃiile formării PieŃei Comune din anul 1958 şi

integrării CECO mai târziu, ca o comunitate în cadrul alteia mai largi (CEE – 12 Ńări membre), s-au produs unele completări care însă nu schimbă caracterul de integrare, ci dimpotrivă.

Similar funcŃionează şi comunitatea numită EUROATOM (Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică) integrată în CEE (în Uniunea Europeană de astăzi).

Fără îndoială, cea mai avansată formă de integrare economică internaŃională de până acum este Uniunea Europeană. Deşi este exemplul cel mai evoluat de integrare regională din lume, nu este singurul exemplu, după cum am arătat mai sus. Grupuri de state de pe toate continentele au descoperit că o cooperare pe multiple planuri este în interesul lor, astfel încât multe dintre ele au decis să ducă această cooperare la un nivel mai înalt. În loc doar să colaboreze asupra unor chestiuni de interes reciproc, ele au conferit putere unor sisteme decizionale care funcŃionează deasupra nivelului statal131.

Chiar dacă, activitatea Uniunii Europene s-a concentrat iniŃial pe factorii economici şi în mod special pe ideea unor schimburi comerciale în cadrul pieŃei unice, liderii europeni au constatat, printr-o logică neo-funcŃională, că integrarea economică are un efect lărgit asupra mult mai multor domenii. Au constatat astfel că noŃiunea de piaŃă unică este mult mai complexă decât au crezut la început. Obiectivul iniŃial al pieŃei unice a fost înlăturarea barierelor tarifare şi non-tarifare, dar în spatele denumirii aparent inofensive de non-tarifar se ascund numeroase probleme, handicapuri şi obstacole. De altfel, scopurile principale ale viitoarei Uniunii Europene stipulate de membrii fondatori în Tratatul de la Roma semnat în anul 1957 erau132:

Crearea unei uniuni vamale, prin care urmau să fie eliminate toate barierele tarifare sau de altă natură din calea dezvoltării schimburilor comerciale dintre membrii ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi obŃinerea unui acord cu privire la stabilirea unui tarif extern comun, astfel încât toate bunurile importate de CEE – indiferent de locul de pătrundere pe acest teritoriu – să fie supuse aceloraşi taxe şi tipuri de controale. Un scop similar a fost şi stabilirea unei politici comerciale comune faŃă de Ńările terŃe.

Formarea unei pieŃe europene unice (sau comune), în cadrul căreia să se promoveze libera circulaŃie a persoanelor, capitalului, bunurilor şi serviciilor. În acest scop, Statele membre au trebuit să pună bazele unei politici în domeniul concurenŃei prin minimizarea sau chiar eliminarea ajutorului de stat către industria naŃională pentru a se evita distorsiunile economice, prin desfiinŃarea monopolurilor şi a cartelurilor şi prin armonizarea diferitelor

130 Popescu Constantin, Ciucur, Dumitru, Gavrilă, Ilie, Popescu, Gheorghe, Op.cit, p.783. 131 McCormick, John, Să înŃelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă, Ed. Codecs, Bucureşti, 2006, p.35. 132 Ibid., pp.221-222.

119

standarde de protecŃie socială şi de sănătate. Stabilirea unei politici agricole comune, prin care

fermierilor să li se asigure un preŃ garantat pentru producŃia obŃinută, pieŃele de desfacere a produselor agricole să fie stabile, iar proviziile de hrană asigurate.

Pe lângă cele stipulate în Tratatul de la Roma, procesul de integrare a mai însemnat şi adoptarea standardelor comune pentru mii de produse şi servicii, protecŃia consumatorilor, standarde privind calificările profesionale, liberalizarea mişcărilor de capital, deschiderea pieŃei europene pentru fuziuni şi companii mixte, eliminarea controlului la frontieră, dezvoltarea unor reŃele transeuropene de transport şi furnizarea de energie electrică, standarde comune în protejarea mediului, promovarea conceptului de dezvoltare regională, etc.

Totodată, procesul de integrare a mai însemnat şi neconcordanŃe între politicile comune adoptate şi politicile anumitor state, vezi în acest sens şi efectele politicii agricole comune asupra fermierilor din diferite Ńări, precum şi un complex de probleme pentru anumite state membre, în special, pentru cele foste comuniste.

Observăm importanŃa deosebită pe care o are pregătirea procesului de integrare, prin negocierile care se poartă în perioada preaderare. ConŃinutul înŃelegerilor, drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt probleme extrem de însemnate prin faptul că se proiectează direcŃii de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung care evident trebuie integrate unui ansamblu comunitar.

Mai mult decât atât, nepregătirea în condiŃii bune a procesului integrării, Ńinând cont de specificităŃile Ńării candidate, de potenŃialul economico-financiar, politic, militar, cultural duce la imposibilitatea atingerii scopului propus cu consecinŃe negative pentru Ńara candidată şi pentru cetăŃenii acesteia.

Aşadar, este evident că procesul de integrare economică a evoluat în timp de la forme simple la complete, care au înregistrat avantaje dar şi dezavantaje. Maximizarea avantajelor şi minimizarea dezavantajelor reprezintă un deziderat care trebuie să-i călăuzească pe toŃi cei implicaŃi în procesul integrării.

11.3.2. Teorii privind integrarea economică

Conceptual, procesul integrării ni se prezintă astăzi într-o lumină suficient de clară, însă pentru teoreticienii domeniului lucrurile nu stau la fel, de-a lungul timpului ei adoptând diferite puncte de vedere.

Pentru prima oară în ştiinŃa economică, s-a folosit termenul de integrare133 în legătură cu organizaŃiile industriale.

Folosirea acestei noŃiuni urmărea exprimarea unui ansamblu de acorduri între firme pentru formarea de carteluri, concerne, trusturi sau fuziuni pe o direcŃie verticală, în sensul punerii în relaŃie a furnizorilor cu utilizatorii şi pe o direcŃie orizontală, cu privire la înŃelegerile între firme concurente134.

133 Miron, Dumitru, FolcuŃ, Ovidiu, Economia integrării europene, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008 p. 9. 134 Vezi în acest sens Miron, 2002; Dodescu, 2004; Popescu, 2005.

Transferând conceptul de integrare în zona economică, respectiv acela de integrare economică, ce semnifica combinarea mai multor economii naŃionale distincte, literatura de specialitate indică ca moment al apariŃiei conceptului, anii de după 1940.

Profesorul Dumitru Miron, analizând istoria conceptului integrare economică, îi identifică drept precursori ai conceptului pe cercetătorii germani în domeniul statisticii, Ropke W. şi Mises L. respectiv pe cercetătorul britanic, Hecksher E. F.135. Este interesant că ei foloseau termenul de dezintegrare economică, care era utilizat în legătură cu pericolul ce se prefigura în Europa anilor 30, acela al izolării economice şi al naŃionalismului economic regional136.

Concomitent cu dezbaterile din epocă, i se atribuie noi semnificaŃii şi valenŃe integrării, în special celei internaŃionale, care treptat va fi explicată prin coordonarea politicilor economice naŃionale137. Conceptul va fi preluat şi dezvoltat de către alŃi economişti printre care se cuvine să-i cităm pe câŃiva dintre primii continuatori: Hayek F., Weber A., Hilgerdt F. Oficial, conceptul de integrare economică va fi menŃionat pentru prima oară în documentaŃia Planului Marshall, Programul de ReconstrucŃie Europeană întocmit de economiştii americani: Harold van B. Cleveland, Charles P. Kindleberger şi Ben T. Moore138.

MenŃionarea oficială a termenului de integrare economică mai consacră şi o altă premieră, înlocuirea diferitelor cuvinte care încercau să substituie conceptul însuşi precum: cooperare, combinare, apropiere sau solidaritate economică. Procesul de integrare economică a cunoscut în timp modificări, majoritatea economiştilor au fost de acord că există elemente comune ale cadrului de acŃiune a procesului integrării cum ar fi139:

Modul în care integrarea economică acŃionează asupra diviziunii muncii şi specializării intra şi internaŃionale;

Libertatea şi mobilitatea circulaŃiei bunurilor, serviciilor sau factorilor de producŃie;

Tratamentul diferenŃiat sau discriminatoriu privind originea şi destinaŃia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producŃie. Însă economiştii nu adoptă aceleaşi puncte de vedere când încearcă să definească integrarea economică.

B. Balassa consideră că procesul de integrare cuprinde “diverse măsuri pentru abolirea discriminărilor între unităŃi economice naŃionale”... care se caracterizează prin “absenŃa discriminărilor dintre economiile naŃionale”140.

J. Tinbergen descrie procesul de integrare ca fiind “centralizarea optimală a politicii economice”141.

E. Hass142 consideră că “integrarea este explicată printr-un proces de contaminare cu caracter politic şi funcŃional. Interconectarea sectoarelor economiei moderne va crea presiuni tehnice pentru extinderea numărului de sectoare transferate la nivel supranaŃional. Iar la randul lor instituŃiile supranaŃionale vor genera

135 Miron, Dumitru, FolcuŃ, Ovidiu, Op.cit., p.10. 136 Dodescu, Anca, Conceptul de integrare – o abordare economică exhaustivă, în Analele UniversităŃii din Oradea, ŞtiinŃe economice, Tom XIII, Oradea, 2004, p.161. 137 Hilgerdt, F., apud. Dodescu, Op.cit, p.162. 138 Machlup, Fritz, A History of Thought on Economic Integration, Macmillan Press, London, 1977, p.10. 139 Miron, D., Drăgan, G., Păun, L., Ilie, F., Cibian, M., Economia integrării europene, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, p.5. 140 B. Balassa apud. Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca, 1995, p.170. 141 J. Tinberger apud Marga, Andrei, op.cit. p.171. 142 Hass apud. Wiener, Diez, Economia europeană, Ed. Codecs, Bucureşti, 2005, p.3.

121

noi dezvoltări instituŃionale”. J. Pelkmans defineşte integrarea economică ca fiind procesul de “eliminare a frontierelor economice dintre două sau mai multe economii”143. Tot el defineşte frontieră economică ca fiind “orice demarcaŃie peste care mobilitatea efectivă sau potenŃială a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producŃie, precum şi a fluxurilor de comunicaŃii este relativ scăzută”144.

A.Marchal spune despre integrarea economică că reprezintă: ”fuziunea progresivă a economiilor naŃionale pe toate planurile (economic, social şi politic) şi consolidarea solidarităŃii economice care domneşte sau trebuie să domine între diversele elemente ale unui ansamblu”145;

F. Perroux consideră integrarea economică drept un proces, un ansamblu de realizări dinamice, în care forŃele de expansiune sunt singurele decisive, scăpând schemelor statice ale concurenŃei. De asemenea, introduce conceptele de integrare verticală şi integrare orizontală. Primul concept însemnând punerea la un loc a mai multor operaŃii efectuate de aceeaşi firmă iar cel de-al doilea, punerea la un loc a mai multor operaŃii efectuate de firme diferite încorporate aceleiaşi unităŃi economice146.

F. Baudhuin apreciază integrarea economică ca fiind realizarea unei unificări complete între economiiile anterior distincte, înŃelegând prin aceasta nu numai o unificare vamală, ci şi o liberalizare a tuturor operaŃiilor comerciale sau financiare, astfel încât, posibilităŃile de iniŃiativă în ansamblul teritoriului, să fie pentru fiecare de competenŃa Ńărilor în cauză, identice cu cele existente anterior în fiecare teritoriu147.

În fine, Philips consideră că integrarea economică este procesul prin care se urmăreşte obŃinerea unui progres susŃinut, implică solidaritate şi reciprocitate şi este concepută într-o optică pe termen lung (în care comportamentele influenŃează la rândul lor formele de piaŃă, aşa încât, “rezultatele finale obŃinute într-o perioadă scurtă conduc pe termen lung la comportamente noi şi, prin acestea, la noi forme de piaŃă”.

Aşadar, procesul de integrare presupune derularea unor acŃiuni simultane pe două planuri: cel al creşterii interdependenŃelor componentelor sistemelor economice naŃionale, respectiv cel al constituirii unui ansamblu de relaŃii specifice între state astfel încât, părŃile ce alcătuiesc întregul să funcŃioneze coerent şi cu avantaje reciproce.

În altă ordine de idei, Uniunea Europeană se confruntă cu mari greutăŃi, dintre care enumerăm: criza profundă multidimensională economică, politică, socială, morală ş.a.m.d.; sărăcia şi şomajul; trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.

Pentru ca să reuşească să-şi îndeplinească obiectivele148 fiecare dintre actori (comunitari, naŃionali, regionali, locali) trebuie să-şi îndeplinească rolul care îi revine prin politica de coeziune.

143 Pelkmans, Jacques, Integrarea Europeană, Metode şi Analiză Economică EdiŃia a II-a, Ed. Institutul European din România Bucureşti, 2003, p. 2. 144 Idem. 145 Marchal, Andre, L’integration territoriale, Presses Universitaires de France, Paris, 1965, p.7. 146 Perroux apud. Dodescu, Anca, Op.cit., p.162. 147 Baudhuin, Fernand, Dictionnaire de l'economie contemporaine, Marabout service, 1977, p.146. 148 Vezi Strategia Europa 2020:o strategie europeană pentru creştere durabilă şi favorabilă incluziunii.


- Ca proces, integrarea presupune totalitatea măsurilor destinate să contribuie la suprimarea discriminărilor dintre agenŃii economici aflaŃi în Ńări diferite. - EvoluŃia procesului de integrare a cunoscut de-a lungul timpului o varietate de trepte şi forme, de la cele mai simple până la cele mai complexe. Astfel, una dintre formele cele mai simple de integrare economică interstatală a fost zona comerŃului liber (Free Trade Area) Următoarea formă este uniunea vamală (Custom Union), prin care statele care o formează decid să înlăture progresiv taxele vamale şi concomitent adoptă o politică vamală comună faŃă de terŃi printr-un tarif vamal comun. PiaŃa comună reprezintă o formă superioară uniunii vamale prin faptul că se asigură libera circulaŃie a bunurilor economice, persoanelor şi capitalurilor dintre Ńările membre. Uniunea economică vine să le completeze adăugând la caracteristicile existente şi pe aceea a armonizării politicilor economice naŃionale în vederea eliminării discriminărilor datorate disparităŃilor manifestate în Ńări diferite. - Principalele cauze ale integrării economice sunt: internaŃionalizarea factorilor de producŃie, multilateralismul tot mai amplu în practica relaŃiilor economice internaŃionale, adâncirea diviziunii mondiale a muncii, concurenŃa tot mai puternică pe plan mondial, cauze politice. - Cea mai avansată formă de integrare economică internaŃională de până acum este Uniunea Europeană. - Scopurile principale ale Uniunii Europene erau: crearea unei uniuni vamale, prin care urmau să fie eliminate toate barierele tarifare sau de altă natură din calea dezvoltării schimburilor comerciale dintre membrii ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi obŃinerea unui acord cu privire la stabilirea unui tarif extern comun, astfel încât toate bunurile importate de CEE – indiferent de locul de pătrundere pe acest teritoriu – să fie supuse aceloraşi taxe şi tipuri de controale. Un scop similar a fost şi stabilirea unei politici comerciale comune faŃă de Ńările terŃe; formarea unei pieŃe europene unice (sau comune), în cadrul căreia să se promoveze libera circulaŃie a persoanelor, capitalului, bunurilor şi serviciilor; stabilirea unei politici agricole comune. - Uniunea Europeană se confruntă cu mari greutăŃi, dintre care enumerăm: criza profundă multidimensională economică, politică, socială, morală ş.a.m.d.; sărăcia şi şomajul; trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. - Pentru ca să reuşească să-şi îndeplinească obiectivele fiecare dintre actori (comunitari, naŃionali, regionali, locali) trebuie să-şi îndeplinească rolul care îi revine prin politica de coeziune.


Integrare economică, multilateralism, zone libere de comerŃ, uniune vamală, piaŃă comună, Uniunea Europeană.


- Integrarea economică. Puncte de vedere. Trăsături specifice. - Premise ale integrării economice. - Etapele integrării economice. - Este integrarea o necesitate? - Avantajele şi dezavantajele integrării.

123


1. Ca proces integrarea economică conduce la inexistenŃa discriminărilor, care ar putea apărea între economiile naŃionale ale statelor.

Răspuns: Adevărat sau Fals 2. Integrarea suprastatală presupune faptul ca drepturile suverane ale statelor sunt cedate unor organisme suprastatale, statul menŃinându-şi atribuŃiile de a supraveghea aplicarea reglementărilor suprastatale.

Răspuns: Adevărat sau Fals 3.Ordinea cronologica (în timp) care a condus în final la atingerea integrării economice interstatale a cunoscut etapele: a. uniuni vamale, uniuni ecomomice, zone de comerŃ liber, piaŃa unică, b. zone de comerŃ liber, uniuni vamale, crearea de pieŃe interne unice (piaŃa comună), uniuni economice, c. uniune economică, uniune vamala, zone de comerŃ libere, piaŃa unică internă. 4. Cea mai avansată formă de integrare economică regională o constituie: a. Uniunea Europeană, b. Acordul de ComerŃ Liber Nord American (NAFTA), c. ASEAN.


Machlup, Fritz, A History of Thought on Economic Integration, Macmillan Press, London, 1977. McCormick, John, Să înŃelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă, Ed. Codecs, Bucureşti, 2006. Marga, Andrei, Filosofia unificării europene, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca, 1995. Marchal, Andre, L’integration territoriale, Presses Universitaires de France, Paris, 1965. Miron, Dumitru, FolcuŃ, Ovidiu, Economia integrării europene, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008. Pelkmans, Jacques, Integrarea Europeană, Metode şi Analiză Economică EdiŃia a II-a, Ed. Institutul European din România Bucureşti, 2003. Rădulescu, Irina Gabriela, Integrare economică regională, Ed. UniversităŃii Petrol-Gaze din Ploieşti, Ploieşti, 2007. Wiener, Diez, Economia europeană, Ed. Codecs, Bucureşti, 2005.

125

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE Unitatea de învăŃare 1: 1) nu; 2) nu; 3) fals; 4) a; 5) nu Unitatea de învăŃare 2: 1) adevărat; 2) adevărat; 3) adevărat; 4) d Unitatea de învăŃare 3: 1) a; 2) a; 3) d; 4) adevărat Unitatea de învăŃare 4: 1) a; 2) adevărat; 3) adevărat; 4)fals; 5) nu Unitatea de învăŃare 5: 1) c; 2) b; 3) b; 4)b Unitatea de învăŃare 6: 1) fals; 2) a; 3) d; 4)c Unitatea de învăŃare 7: 1) c; 2) adevărat; 3) adevărat; 4)a Unitatea de învăŃare 8: 1) a; 2) adevărat; 3) adevărat; 4)fals Unitatea de învăŃare 9: 1) d; 2) fals; 3) fals; 4)a Unitatea de învăŃare 10: 1) adevărat; 2) b; 3) c; 4)a; 5)b; 6)adevărat Unitatea de învăŃare 11: 1) adevărat; 2) adevărat; 3) b; 4)a

probleme globale ale economiei mondiale

Documents