MOTTO: ”O SINGURA LUME UN SINGUR VIS-

NOI OAMENII AVEM O SINGURA LUME IN CARE TRAIM, PAMANTUL CASA NOASTRA! SI UN SINGUR VIS: O LUME MAI BUNA PENTRU COPIII NOSTRI! …DOAR IMPREUNA PUTEM REUSI!”

DIVERSITATEA CULTURALA IN ACTIVITATILE CU PRESCOLARII

ARGUMENT

Accelerarea progresului în secolul nostru a produs schimbǎri majore în toate domeniile vieţii noastre. Este vorba de schimbǎri în lumea profesiunilor, a domeniului demografic, a stilului de viaţǎ, a relaţiilor dintre oameni, dintre oameni şi mediu.

Ritmul rapid al schimbǎrilor a determinat constituirea unei problematici complexe a lumii contemporane, cǎreia omenirea trebuie sǎ-i facǎ faţǎ.

Trăim într-o lume traversată de conflicte interetnice şi de crize identitare. Lucrul este atât de evident încât el nu mai trebuie demonstrat. Tragicele evenimente din 11 septembrie 2001 se încadrează în aceeaşi fenomenologie.

După prăbuşirea sistemului mondial bipolar, omenirea trăieşte în cadrul procesului globalizării efectele contradicţiei dintre integrarea politică pe baza solidarităţii de interese şi dezintegrarea statală pe criterii identitare, dintre omogenizarea economică şi pulverizarea culturală. Globalizarea modelului societăţii deschise şi libere a facilitat contactul intim al unor culturi diferite. Încrucişarea lor a generat uneori fenomene periculoase precum crima organizată, fundamentalismul religios sau terorismul. Ele pun astăzi în discuţie întregul sistem de securitate şi stabilitate al lumii. Fără a nega substratul lor economic şi social, este totuşi imposibil să nu observăm că motorul care pune în mişcare factorii de destabilizare amintiţi este mai puţin foamea cât alienarea indusă de sentimentul implicării forţate în experienţe moral-culturale eşuate,

precum şi teama că acceptarea complicităţii cu protagoniştii unor asemenea experienţe.

În ultimii ani, în atenţia organizaţiilor internaţionale, dar şi a fiecărei ţări în parte, a liderilor politici de diferite specialităţi a stat abordarea problematicii lumii contemporane.Noua problematică a presupus declanşarea unei multitudini de programe şi proiecte. Acestor provocări li s-a răspuns cu educaţii specifice cunoscute sub denumirea de « Noile educaţii ». Acestea au menirea de a răspunde prin intermediul sistemelor educaţionale, problemelor lumii contemporane de natură economică, politică, ecologică, sanitară, etc. Prin conţinuturi noi, specifice aceste « noi educaţii » presupun activităţi de formare – dezvoltare morală, intelectuală, tehnologică, estetică, psiho-fizică a personalităţii umane.

« Noile educaţii » cuprind : educaţia ecologică, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia pentru tehnologie şi progres, educaţia faţă de mass-media, educaţia demografică, educaţia sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia nutriţională, educaţia sexuală, educaţia fizică, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia interculturală etc.

Copiii sunt viitorul omenirii. De modul în care îi creştem şi îi educăm depinde lumea de mâine. Poate fi o lume a progresului şi concordiei sau o lume măcinata de conflicte si distrugeri.

Deseori ne punem in trebarea cum ii putem stimula pe copii,cum ii putem motiva pentru a deveni cetateni responsabilisi creativi,daca nu tocmai prin calitatea relatiei pedagogice a carei bogatie este dimensiunea ei intraculturala.

Educaţia pentru viitor înseamnă, în concepţia Comisiei UNESCO pentru educaţie în secolul XXI:

- A învăţa să cunoşti

- A învăţa să înveţi

- A învăţa să fii

- A învăţa să trăieşti împreună

MOTTO: „NU TREBUIE SĂ FIM SINGURI, CI TREBUIE SĂ FIM ÎMPREUNĂ!”

DIVERSITATEA CULTURALA

Diversitatea culturală înseamnă bogăţie şi ar trebui păstrată întocmai, dar această diversitate nu trebuie să submineze şansele unei vieţi civice în cadrul unei civilizaţii coerente, consolidată de solidaritatea membrilor săi.

O cultură nu se limitează doar la elementele de suprafaţă: literatură, muzică, dansuri, obiceiuri culinare şi vestimentaţie, ci are în vedere şi concepte privin prietenia, frumuseţea, modestia, ideile despre creşterea copiilor, modele de luare a deciziilor, desoluţionare a problemelor, distribuţia rolurilor în relaţie, preferinţă pentru cooperare şi competiţie, etc.

La intersecţia dintre culturi apare interculturalitatea.Interculturalitatea este inainte de orice respectul diferentelor. Ea poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor. Interculturalitatea în spaţiul românesc se referă la un ansamblu de valori multiculturale, la relaţii interetnice, la diversitatea etnoculturală, la dialogul intercultural şi la interferenţele culturale reciproce manifestate într-un spaţiu în care convieţuiesc de veacuri români, maghiari, germani, slovaci, etc. In Romania sunt recunoscute oficial 18minoritati conlocuitoare dar se stie ca exista reprezentanti ai fiecarui popor din lume ,care astazi traiesc pe plaiuri mioritice!

Convieţuirea împreună cu alte etnii ne dă posibilitatea să ne cunoaştem şi să ne obişnuim unii cu alţii, să luăm ce e mai bun de la fiecare şi să ne ajutăm reciproc.Respectarea traditiilor celuilalt a fost si a ramas o trasatura constanta in viata comunitatilor multiculturale.Cu timpul traiul comun i-a apropiat pe oameni,traditiile propii primind si oferind influente. În acest spirit trebuie să creştem copiii şi să-i învăţăm că toţi suntem cetăţeni ai Europei şi ai lumii. Această nevoie tot mai presantă de interculturalitate nu înseamnă negarea sau eliminarea propriei culturi, ci doar lărgirea si imbogatirea valorilor fiintei umane.

Termenii ca majoritar, minoritar, nu trebuie să aibă un sens peiorativ, nu trebuie să fie o armă în mâna noastră, nu trebuie să aruncăm asupra celuilalt povara identităţii ,,nu trebuie să fim “mono” ci trebuie să fim ,,inter”, nu trebuie să fim ,,eu şi celălalt” ci “eu împreună cu celălalt”.

Inter înseamnă: proces, continuare, deschidere, comunicare, grup, adică tot ce ne defineşte ca oameni. Comunicarea este cheia spre cel de lângă tine.

Copiii cu vârste cuprinse între 2-5 ani sunt cei care sunt cei mai ,, inter”. Nu ştiu vorbi încă bine dar se înţeleg cu toţi copiii indiferent de etnie. Se joacă împreună, râd şi se distrează împreună, fac abstracţie de culoarea pielii, de ţinută vestimentară.

Diversitatea culturală între comunităţile etnice conlocuitoare se manifestă în mai multe domenii:

-Datini, obiceiuri şi tradiţii naţionale

-Gastronomie

-Vestimentaţie şi obiecte autentice

-Folclor şi creaţii populare/Mestesuguri specifice

Diversitatea culturală,trebuie sa fie construită pe doi piloni, si anume:

protejarea si stimularea cunoasterii si aprecierii pentru propria cultură, pentru rădăcini si pentru identitate;

încurajarea deschiderii si interesului real pentru celelalte culturi, într-un spirit de tolerantă si respect reciproc.

Conceptul de diversitate culturală se bazează pe schimburi si pe fluxuri:

schimb de oameni;

schimb de idei;

schimb de bunuri si servicii culturale.

Nu se poate vorbi de o cultura diferita decat cunoscand-o.

Pentru a folosi vocabularul artei contemporane, „diversitatea culturală nu este o natură moartă, ci este un happening”.

TRADITII SI DATINI PE MELEGURI ROMANESTI

Sărbătoarea tradiţională de pe meleagurile noastre, datând de pe vremea geto-dacilor, Mărţişorul constituie o contribuţie specific românească la zestrea de tradiţii şi obiceiuri cu care trăim în Uniunea Europeană. Dragobetele si Calusarii sunt deasemeni traditii romanesti.

Cea mai importantă sărbătoare a turcilor, din punct de vedere al unităţii lumii turce, sărbătorită annual şi de turcii dobrogeni este Nevruzul. Aceasta este şi cea mai veche sărbătoare a lor, datând de peste 5000 de ani.Musulmanii suniţi leagă momentul de Nevruz de naşterea lui Ali, fiul profetului Mohamed.Această sărbătoare începe cu o curăţenie generală, iar lumea aruncă în foc hainele vechi şi-şi cumpără altele noi, aceasta simbolizând că necazurile şi supărările se aruncă odată cu hainele cele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc.Se gătesc totodată peste şapte feluri de mâncare, pentru că şapte este un număr cu noroc. Se fac foarte multe prăjituri, mâncăruri din carne de oaie, bucate tradiţionale specifice.Se vopsesc şi ouă roşii care semnifică speranţa, bucuria, lumina. Oamenii ciocnesc ouăle pentru că este un vechi proverb care spune că “Până ce coaja oului nu va cădea la pământ, nu va sosi primavăra”. Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primavară, şi colindă din casă în casa să aducă Nevruzul, adică vestea primăverii. Sunt răsplătiţi cu dulciuri, prăjituri, şi bănuţi, iar aceste mici daruri se numesc “nevruzie” Nu sunt uitaţi nici morţii. În aceste zile se face curăţenie la morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni şi se dă de pomană săracilor.Simbolurile Nevruzului sunt grâul încolţit, care semnifică noul an, focul prezent şi în casele oamenilor care aprind lumânări în cele patru colţuri ale camerelor. De asemenea, tinerii fac focuri în jurul cărora dansează şi recită versuri despre această sărbătoare.Cele mai importante sărbătoari religioase ale turcilor sunt Ramazam Bairam şi

Kurban Bairmam. In Dobrogea, sărbătoarea se mai numeşte Seker Bairam (bairamul dulce), deoarece pe masa fiecărui musulman se găsesc baclavale însiropate cu miere şi umplute cu nucă, sarailii, halva şi cozonaci, suc şi limonadă, fistic, rahat, halviţă.Conform tradiţiei, credincioşii işi urează "Bairam Kairl Bolsun!". Dimineaţa, la ora 7:47, după un post negru de 30 de zile, toţi bărbaţii de cult islamic sunt prezenţi la slujbă, care se oficiază până la ora 8:10, iar la această ceremonie religioasă (Bairam Tas) nu participă decât bărbaţii din comunitate.Potrivit vechii tradiţii musulmane, după slujbă, bărbaţii merg la cimitirul musulman, unde se pomenesc toţi morţii, în primul rând persoanele decedate în ultimul an. Aceleaşi tradiţii, respectate de musulmani, cer ca toţi credincioşii să meargă mai întâi la oamenii în vîrstă şi la cei bolnavi, să le sărute mina şi să le ureze ca la sărbătoarea de anul viitor să ii găseasca sănătoşi. Sărbătoarea, care ţine trei zile, este un prilej de împăcare între credincioşii de cult islamic. Cele 30 de zile de post de dinaintea sărbătorii, nu au nici o relevanţă dacă musulmanii nu se împacă între ei de Ramadam Bairam.Peste 70 de zile după această sărbatoare, urmează pentru musulmani Kurban Bairamul (Ziua Sacrificiului, Crăciunul islamic), iar în ultima săptămînă dinaintea Ramadam Bairamului copiii merg şi colindă casele membrilor comunităţii, iar textele sacre (Luna Ramadamului Sfânt, Slujba de Seară, Rămas Bun) se încheie cu urarea "Să ne dea Allah sănătate, ca la anul să vă urăm Ramadam Sfânt".Un alt eveniment important în viaţa oricărui credincios musulman este obligaţia de a efectua un pelerinaj la Mecca, lucru specific şi comunităţii turce din România.

PATRIMONIU BRAILEAN- TRECUT SI PREZENT

MINORITATI CONLOCUITOARE IN BRAILA

Publicistul Nicolae Carandino scria în memoriile sale că ceea ce astăzi se consideră partea istorică a oraşului, de la Dunăre până la bulevardul Al. I. Cuza, era locuită, în majoritate, de greci şi de evrei. Existau şi pătrunderi ale românilor, îşi făcuseră vad spre zona centrală cei veniţi din alte părţi ale ţării, în special transilvănenii. La aceştia se adăugau armenii şi, în parte, bulgarii. Ruşii

lipoveni îşi aveau cartierul lor, Pisc, în afara oraşului şi în apropierea Dunării. Brăila românească era cea cuprinsă între bulevardul Cuza şi cel al Dorobanţilor.

Rusii-lipovenii din Braila constituie grupa de populaţie cel mai puternic încadrată în economia de schimb, implicând o vie circulaţie a mărfurilor, datorită ocupaţiei lor principale: pescuitul şi în trecut comercializarea peştelui.Această situaţie nu a rămas fără urmări în ceea ce priveşte aspectele artei populare. Puternicul schimb de mărfuri şi de bani ducând la dispariţia timpurie a industriei casnice textile, a determinat transformarea portului şi a ţesăturilor de casă.Interiorul lipovenesc, în general, este lipsit de textile autentice lipoveneşti, ţoalele, cergile şi rarele ştergare ce se întâlnesc, fiind ţesute de româncele şi bulgăroaicele din satele vecine.Excepţie fac doar diferitele soiuri de perdeluţe( pilina) lucrate de lipovence cu multă măiestrie din pânză albă, cu care îmbrobodesc colţul cu icoane, le pun la fereastră sau acoperă hainele din cuier

MONUMENTE-SIMBOLURI ALE DIVERSITATII RELIGIOASE IN BRAILA

In Braila gasim Biserica Greacă “Buna Vestire”, Biserica „Sfinţii Mihail şi Gavril” din Brăila, fostă moschee în secolul al XVII-lea, transformată în 1831 în biserică ortodoxă, ; Biserica Sfântul Nicolae, Mitropolia Ruşilor Lipoveni, singura Metropolie de rit vechi din Europa, Parohia Romano – Catolică “Adormirea Maicii Domnului” construitã în anul 1855 în stil romanic, Biserica Evanghelică, Biserica bulgară “Înălţarea Domnului”, Templul Coral al Comunităţii Evreieşti din Brăila şi Biserica Armenească.

MOTO:” Copiii sunt egali nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru că sunt diferiţi ”

EDUCATIA INTERCULTURALA

CONCEPT

In 1991, Fernand Ouellet definea educaţia interculturală drept „orice efort sistematic vizând să dezvolte la membri i grupuri lor majoritare, ca şi la ai

celor minoritare: a) o mai bună cunoaştere a situaţiei culturii în societăţile moderne; b) o mai mare capacitate de a comunica între persoane de diferite culturi; c) atitudini mai bine adaptate contextului diversităţii culturilor şi grupurilor dintr-o societate dată, graţie în special unei mai bune înţelegeri a mecanismelor psihosociale şi a factorilor socio-politici susceptibili de a stăpâni heterofobia şi rasismul; d) o mai bună capacitate de a participa la interacţiunea socială, creatoare a identităţilor şi a umanităţii comune”.

CE OFERA EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ?

·Presupune o nouă abordare a orizontului valorilor;·Deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate;

·Este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a unor consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;

·Este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor;

·Presupune educaţie socială şi civică, învăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia într-o societate multiculturală.

CARE SUNT ETAPELE PROCESULUI EDUCAŢIEI INTERCULTURALE?

1. Disocierea (a te imagina din afară)2. Viziunea asupra lumii (a înţelege lumea în care trăieşti)3. Cunoaşterea (a fi informat asupra altor realităţi)

4. Gândirea pozitivă (a vedea pozitiv diferenţa)5. Valorizarea atitudinilor şi comportamentelor pozitive.

OBIECTIVE IN EDUCATIA INTERCULTURALA

- Acceptarea celui de langa tine ca pe tine insuti;

- Dezvoltarea capacitatii de comunicare cu semenii

- Stimularea curiozitatii pentru tot ceea ce este diferit de el ca persoana si acceptarea noului;

- Educarea tolerantei si alungarea fricii fata de altul;

- Formarea conduitei morale, religioase si civice;

- Formarea intelegerii identitatii de sine, a cunoasterii de sine si a

apartenentei la neam;

- Dezvoltarea capacitatii de a pune in discutie propriile norme;

- Formarea unei atitudini trainice de respect si de prietenie;

- Consolidarea de relatii armonioase intre copii de etnie, cultura, religie

diferita;

- Cunoasterea obiceiurilor si traditiilor apreciind specificul propriu

fiecarei etnii;

- Sensibilizarea promovarii relatiilor interetnice pozitive si a necesitatii

convietuiri armonioase.

CARE SUNT BENEFICIILE EDUCATIEI INTERCULTURALE?

-reducerea factorilor de tensiune şi conflict în zone multiculturale;

-eliminarea ideilor preconcepute, a miturilor precum şi a diversiunilor interetnice prin aprofundarea cunoaşterii reciproce autentice;

-înlăturarea stereotipiilor legate de etnie şi confesiune prin contactul direct, nemijlocit, cu elementele caracteristice celuilalt;

-pregătirea unor generaţii capabile de promovarea şi dezvoltarea unor relaţii armonioase între comunităţile etnice şi confesionale;

-crearea unui cadru firesc de dialog între copii de diferite naţionalităţi şi confesiuni;

EDUCATIA INTERCULTURALA FATETA A EDUCATIEI PERMANENTE A FIECARUIA:EDUCATOR.PARINTE,COPIL

România doreşte ca, indiferent de sex, rasă, etnie, religie, toţi copiii să se bucure de dreptul la educaţie alături de celelalte drepturi. Accesul la educaţie pentru grupurile dezavantajate constituie o preocupare, atât în lume cât şi în ţara noastră.

Învăţarea interculturală este mai uşoară pentru oamenii care au fost formaţi în a-şi dezvolta capacitatea de gândire critică, deoarece aceştia ştiu să-şi pună întrebări, să reflecteze, să-şi evalueze punctele tari şi să-şi conştientizeze stereotipurile, reuşind astfel să găsească cea mai bună soluţie în confruntarea cu alţi oameni de altă cultura. Învăţarea interculturală presupune învăţarea pe parcursul întregii vieţi, începând de la vârste cât mai fragede. Odată ce, de mic, copilul ştie că nimeni nu este mai presus de nimeni şi fiecare persoană din această lume trebuie tratată ca egală, indiferent de diferenţele aparente sau nu, este posibil să devină un adult tolerant cu toţi cei din jur, care va accepta şi se va îmbogăţi din varietatea culturii oamenilor de pe întreg globul pământesc. Din această cauză educatorii trebuie să ofere copiilor experienţe de învăţare care să le faciliteze familiarizarea cu cât mai multe aspecte specifice diferitelor culturi.

Ca membrii ai Uniunii Europene trebuie să înţelegem interculturalismul ca „un instrument pentru ameliorarea egalizării şanselor şi a inserţiei optimale a populaţiilor străine, europene sau nu, în viaţa economică tură şi/sau altă religie. promovarea toleranţei a bunei înţelegeri şi egalităţii de şanse între membrii aceleiaşi comunităţi. Acest program educaţional intercultural trebuie început încă de la grădiniţă, pentru că şi aici există copii din diferite alte state

alături de copiii minorităţilor din România. Educaţia poate să îmbrace mai multe forme, să ia mai multe direcţii: etnică, religioasă, profesională, rasială. Educatoarele trebuie să fie persoane deschise spre toţi copiii, să fie tolerante indiferent din ce familii provin copiii grupei din punct de vedere etnic, religios, rasial , social, etc.

Pentru cadrele didactice este esential sa creeze relatii pozitive in interactiunea dintre semeni,sa favorizeze dezvoltarea personala cat si a relatiilor constructive din grup,pentru a trai sentimentul propriei identitati.

CUM SE REALIZEAZĂ CONCRET ACEST PROCES ÎN INSTITUŢIA DE ÎNVĂŢĂMÂNT?

Integrarea este asimilarea unui elev în educaţia de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculei existente în şcoala respectivă.

Incluziunea reprezintă adaptarea şcolii pentru a oferi servicii educaţionale speciale, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor de învăţare şi de participare a tuturor elevilor la toate activităţile. Incluziunea se măsoară prin creşterea gradului de participare şi reducerea gradului de excluziune, sub orice formă s-ar putea manifesta.

Cunoasterea si întelegerea celuilalt este un proces progresiv si complex.Primele contacte intre oamenii de culturi diferite sunt însotite de sentimentul de insecuritate, de frica, de adversitate deschisa fata de celalalt.

Datorita învatarii relationale, pe masura ce contactele devin frecvente, indispensabile(datorita unor circumstante, locuri de munca, etc) acceptarea si întelegerea celuilalt devin comportamente de bun simt.

In majoritatea cazurilor, educatorii sunt de acord ca daca nu li se insufla diferenta de rasa, copiii nu percep diferentele culturale ca bariere. Ei se joaca cu oricine, indiferent de culoare sau port. Cu toate acestea, conform barometrului relatiilor interetnice realizat in 2009 in cadrul programului S.P.E.R., copiii romi nu ar trebui sa se joace cu copiii romani, cred 23.1% dintre majoritari, iar 18,7% inca mai cred ca acestia nu ar trebuie sa invete in aceeasi

clasa. In plus, unele din cele mai comune expresii folosite de romani, inclusiv in interactiunea cu copiii, sunt „Te ineci ca tiganul la mal” (85%) sau „Daca nu esti cuminte te dau la tigani” (75%). Am fi falsi daca nu am recunoaste bariere de comunicare, prejudecăţi şi inhibiţii atunci când vine vorba de comunitatea rromă in oricare din comunitatile din Romania.

Diferentele intre copii,culturi,stiluri de viata si invatare sunt firesti,pozitive.De aceea nu trebuie fortati sa devina copii ai unui model predefinit.

MOTO: „A ÎNVĂŢA DE LA ALŢII, CARE SUNT ALTFEL DECÂT TINE NU ÎNSEAMNĂ DECÂT SĂ ÎNVEŢI CA OM”

GRADINITA MULTICULTURALA

Sentimentul apartenentei la o comunitate multiculturala se formeaza din primii ani ai vietii, altfel spus, in cei ,,sapte ani de acasa”, care includ, firesc, anii petrecuti in gradinita. Iata de ce revine educatoarelor, in ansamblu, misiunea de a dezvolta in forme si continut activitati de educare si formare multiculturala a copiilor. Interculturalitatea trebuie considerata o parte componenta a realitatii zilnice din gradinita, si nu o tema sau activitate adaugata.

Gradinita este cea dintâi chemata să–i înveţe pe copii , aparţinătorii de etnii, culturi diferite , să trăiasca impreună în acelaşi univers cultural.

În ţara noastră există comunitaţi pluriculturale, cu etnii eterogene , in rândul cărora se manifestă tensiuni interetnice , interconfesionale.

Învăţământul românesc a adoptat un demers intelectual care să se centreze pe scopuri terapeutice , prin care să se stingă unele conflicte si sa se prevină altele.

Strategiile vor fi dimensionate si aplicate de instituţiile şcolare în colaborare cu diferite organizaţii si fundaţii culturale , religioase prin acţiuni complementare.

Primul pas in formarea acestor comportamente îl constituie elaborarea de către cadrul didactic educator , invăţător , profesor, a unei strategii de cunoaştere completă si complexă a colectivului de copii din clasă;

Se stie că , prin familie sunt conservate si transmise urmaşilor obiceiurile , tradiţiile socio-culturale, mentalităţile , prejudecăţile.Asimilarea de către copii a cutumelor familiale se produce , in general, fără a fi comunicate verbal , doar în virtutea situaţiei de coabitare.

Comportarea atitudinala a părinţilor , exprimată spontan in situaţiile de viaţă curentă, dominată de tradiţii si mentalităţi , exercită cea mai puternică influentă asupra conduitei morale a copilului .El percepe nemijlocit reacţiile părinţilor şi le asimilează ca atare.

Pentru aceasta, cadrul didactic trebuie să dea dovada de tact si diplomaţie în desfăşurarea unui dialog cu părinţii , să-i invite la lectorate în cadrul cărora să le expună probleme ale societăţii contemporane, precum şi modele de comportament adecvate , să iniţieze dezbateri care să aibă ca scop, adoptarea de către aceştia a unei atitudini de toleranţă si de cooperare, să-i invite pe părinţi să asiste, să participe si chiar să se implice in viata colectivului de elevi, indiferent cât de mare e diversitatea.

Pentru dispariţia reticenţelor pe care elevii de diferite confesiuni le manifestă unii faţă de alţii , le putem propune copiilor să-şi intocmească un arbore genealogic de-a lungul a cinci generaţii, menţionând sub numele fiecăruia religia de care apartinea.La sfarşitul arborelui genealogic întocmit cu ajutorul părinţilor , copiii vor răspunde la intrebarea: “Aveţi mai puţină consideraţie sau îi iubiţi mai puţin pe acei membrii ai familiei voastre care aparţin altui cult?”

Conştientizând că în sânul unei familii există membrii de confesiuni diferite , de etnii diferite , toleranţa se va contopi cu armonia.

În gradinita, înca de la vârsta premergatoare scolaritatii, copiii descopera treptat diferentele si asemanarile inrercategoriale:

- la 2-3 ani fac distinctia dintre sine si ceilalti, îsi dezvolta identitatea de sex, învata culorile si încep sa le asocieze culorii pielii;

- la 3 ani observa diferentele rasiale si în perspectiva vor fi influentati de normele sociale;

- la 4-5 ani copiii dau semne de întelegere asupra diferentelor rasiale existente;

- la 5 ani încep sa se identifice cu altii si sa se recunoasca pe sine ca fiind o parte a grupului;

- între 5 si 7 ani aprecierea adultului îi determina imaginea despre performantele sale, locului în grup si diferentelor sale fata de ceilalti.

CUM ESTE O GRADINITA INTERCULTURALĂ?

· Are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi prezervarea unităţii şcolii;

· Realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii;

· Invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor;

· Presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi;

Respectarea principiilor interculturalităţii în grupa de copii:

-ne va ajuta să răspundem nevoilor fiecărui copil, să le recunoaştem aptitudinile, să le asigurăm medierea de care aceştia au nevoie şi să veghem ca fiecare să fie recunoscut în cadrul grupului;

-să descoperim, să apreciem şi să ajutăm la valorificarea aptitudinilor copiilor născuţi în medii defavorizate;

-ne va iniţia în învăţarea care pune bazele pe cooperare, în organizarea de proiecte colective, în desfăşurarea unor jocuri de simulare, a unor interpretări de roluri;

-ne va obişnui să mediem conflictele, să descoperim prejudecăţile şi stereotipurile şi să percepem cunoaşterea din mai multe puncte de vedere;

-ne va atenţiona asupra neînţelegerilor care pot surveni între persoanele de limbi, culturi sau religii diferite şi ne va ajuta să le depăşim;

-ne va ajuta să dezvoltăm strategii inovatoare în faţa problemelor interculturale care pot apărea şi să cooperam cu ceilalţi parteneri din comunitate.

TEHNICI DE COMUNICARE IN INTERCULTURALITATE

E.Cory, în studiul,,Talking about differences children notice”( a vorbi despre diferentele pe care le observa copiii), sugereaza:

- raspundeti prompt întrebarilor copiilor , daca ocolim raspunsurile , acestia vor deduce ca ceva nu este bine în ceea ce priveste întrebarea sau persoana la care se refera aceasta;

- raspunsurile sa fie simple, legate de experienta copiilor si nivelul lor de cunoastere;

- introduceti diferentele prin asemanari: toti oamenii râd, plâng, se bucura, numai ca exista maniere diferite de manifestare.

ATITUDINI INTERCULTURALE IN GRADINITA

- purtarea discutiilor individuale ori de cate ori apar probleme-antrenarea părinţilor în activităţile şi proiectele realizate la grupă ;- desfăşurarea cursului pentru părinţi « Educaţi aşa » ; - familiarizarea părinţilor cu : drepturile copiilor, responsabilităţile părinţilor, normele de comportare, prin intermediul lectoratelor cu părinţii, etc.

Educaţia în spiritul interculturalităţii este o atitudine, o stare de spirit, un sistem lărgit de practici, teorii cu deschidere spre pluralism cultural care traversează întregul sistem educaţional. Copilul nu poate fi lăsat singur în acţiunea sa de descoperire a similarităţilor şi diferenţelor umane care îl

înconjoară în universul său mic, astfel încât în grădiniţă educatoarea trebuie să creeze un mediu adecvat de învăţare şi valorificare a diversităţii ca resursă didactică.

Este bine ca toţi copiii să vină în contact şi să cunoască şi aspecte legate de alte culturi, dar pentru o bună convieţuire, pentru a se preveni şi evita conflictele interetnice şi de altă natură este necesară implementarea educaţiei interculturale încă de la grădiniţă, prin promovarea toleranţei, a bunei înţelegeri şi egalităţii de tarea diferenţelor enice (limbă, obiceiuri, tradiţii) etc.

Vom considera interculturalitatea ca o parte componentă a realităţii zilnice din

grădiniţă şi nu o temă sau o activitate adăugată. De asemenea trebuie să acordăm

atenţie organizării spaţiului care să permită învăţarea prin colaborare,

comunicarea şi nicidecum marginalizarea unor copii. Am căutat să deschidem

spaţiul grădiniţei către comunitate şi specificul ei, organizând întâlniri, excursii

şi serbări cu specific intercultural,dar nu in detrimentul majoritatii,urmarindu-se

realizarea obiectivelor de egalizare a sanselor in educatie.

Competenţa interculturală presupune atât din partea cadrului didactic,cât şi

copiilor,părinţilor un ansamblu de elemente interiorizate şi încadrate funcţional personalităţii,care să permită şi să susţină reacţii fireşti, adecvate în diferite contexte educaţionale, percepţii ale diversităţii culturale şi etnice fără etichetări categoriale nefondate, de tipul prejudecăţilor şi stereotipurilor sau tensionărilor.

Dobândirea acestei capacităţi se realizează prin suprapunerea mai multor tipuri de influenţe grupate în trei dimensiuni:

cognitivă - care cuprinde elemente simple,fundamentale din domeniul psihologiei sociale,antropologiei culturale,sociologiei etc. reînterpretate, adaptate şi armonizate în funcţie de necesităţile proprii;

instrumental – metodologică - pedagogia interculturală apelează la acelaşi ansamblu de metode activ-participative, la aceleaşi strategii de învăţare prin cooperare,prin descoperire pe care le utilizează orice formă de pregătire modernă şi eficientă.

Nu există o metodologie anume pentru a asigura o educaţie interculturală, ci doar mijloace care sunt capabile de a dezvolta o dinamică interculturală şi o înţelegere interculturală. Nu trebuie să înlăturăm tot ceea ce a fost până acum,ci trebuie să acordăm prioritate şi să dezvoltăm acele dimensiuni capabile să promoveze drepturile omului şi trebuie,totodată,să lărgim perspectivele solidarităţii,făcându-le mai concrete şi mai puţin limitate.

expresivă (relaţional-comportamentală) - aceasta constând în efortul susţinut şi responsabil al nostru,al educatoarelor, de autoconstrucţie interioară şi în disponibilitatea transferării unor astfel de atitudini de deschidere către diversitate,către întregul spaţiu educaţional(preşcolari, părinţi, personal de sprijin etc).

MOTTO: "Semeni fapte bune şi culegi deprinderi, semeni deprinderi şi culegi un caracter, semeni un caracter şi culegi un destin."(Proverb chinezesc)

STRATEGII DIDACTICE PENTRU VALORIZAREA DIVERSITATII CULTURALE IN GRADINITA

Diversitatea culturală este o realitate necesară a fi fructificată şi în mediul preşcolar. Pentru a satisface cu succes scopurile unei educaţii interculturale la nivelul vârstei preşcolare, curriculumul trebuie să asigure un loc cert diversităţii în structurile sale, să-i facă vizibili pe minoritari şi să dezvolte capacităţi interculturale în rândul tuturor. În acest demers, noi, educatoarele trebuie să apelăm la diverse strategii de redimensionare interculturală a unităţii noastre de învăţământ.

În învăţământul preşcolar, familiarizarea majorităţii cu limba, cultura, tradiţiile minorităţilor, revine educatoarelor. Ele trebuie să fie persoane deschise spre toţi copiii, indiferent din ce familii provin aceştia din punct de vedere etnic, religios, social, etc. În atingerea obiectivelor propuse apelăm la metode specifice educaţiei moderne bazate pe cooperare, comunicare, echitate si care presupun respectarea mediului natural de viaţă si cunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale dar si ale minoritatilor.

In educatia transmisa copiilor se recunoaste diversitatea culturala ca factor pozitiv care conduce la o imbogatire reciproca. De aici importanta educatiei culturale care –a desprins cu claritate. Am pornit de la cum decoram spatiul, am descoperit cum putem adapta activitatile de zi cu zi si cum putem implica familia astfel incat copiii sa se simta cat mai bine unii cu ceilalti.

Cum putem sa-i familiarizam pe copii cu limba?

In primul rand le facem cunoscut copiilor ca nu suntem toti la fel.Avem fiecare o identitate.Exemplificam prin faptul ca unii copii vorbesc acasa alta limba decat romana.Astfel ii putem ruga pe copiii respectivi sa ne spuna cateva cuvinte in limba lor materna.

Educaţia interculturală se poate realiza prin activităţi curriculare si extracurriculare.

În activităţile curriculare , de exemplu, am propus teme despre familie , meserii, obiceiuri si tradiţii , prietenie , pentru a face primii paşi în atingerea obiectivelor educaţiei interculturale.

Datinile , obiceiurile si tradiţiile au rolul lor , verificat de-a lungul istoriei , în permananţa culturală a unui neam.

Activitatile alese si jocurile liber creative desfasurate pe arii de stimulare ( joc de rol, biblioteca, jocuri de constructii, arta si jocuri de masa), cu o diversitate de materiale dau posibilitatea copiilor sa-si promoveze diversitatea culturala pregatind mancaruri specifice, colectand obiecte de artizanat etc. In cadrul activitatilor de educarea limbajului copiii au prilejul sa invete versuri populare intelegand graiul zonei respective, sa-si povesteasca intamplari. Activitatile extracurriculare dau posibilitatea sa se manifeste liber si sa se cunoasca intre ei prin organizarea de vizite, excursii, intalniri cu reprezentanti ai comunitatii si sa organizeze jocuri distractive.

Părinţii copiilor care aparţin naţionalităţilor ne-au invitat în casele lor unde am admirat obiecte de artă populară, autenticitatea costumelor şi frumuseţea lor, ne-au servit cu mâncăruri tradiţionale, am ascultat cântece şi basme populare

Cu ocazia Zilei Europei - 9 mai – ne-am propus să organizăm în grupă un « Colţ al Europei » în care să fie expuse materiale (imagini, pliante, postere, lucrări ale copiilor) prin inermediul cărora copiii să cunoască şi mai multe aspecte legate de tradiţii, obiceiuri, port, artă culinară, religie, preocupări, modul în care sărbătoresc anumite evenimente, etc. popoarele europene. În funcţie de demersurile noastre activitatea copiilor, din diferite grădiniţe ale Europei. Am observat care sunt preocupările acestora, activităţile pe care le desfăşoară, cum arată grădiniţele din alte ţări, etc. Astfel au putut ajunge la concluzia că toţi copiii Europei ca şi ai lumii întregi au aceleaşi vise : prietenie, pace, iubire, înţelegere, speranţă într-o viaţă mai bună, mai frumoasă.

Prin derularea unor proiecte ne dorim să formăm anumite valori şi să conturăm atitudini viitoare în privinţa educaţiei interculturale implicite, aducând astfel următoarele beneficii copiilor:

-dezvoltare şi evoluţie personală;

-conştiinţă şi încredere în forţele proprii;

-abilităţi de comunicare cu copii minoritari;

-lărgirea orizontului de cunoaştere;

-deprinderea toleranţei şi a înţelegerii;

-conştientizarea faptului că fiecare are de adus o contribuţie valoroasă;

-cunoaşterea şi înţelegerea diferenţelor etnice, culturale şi sociale;

-libertatea de a-şi exprima propriile opinii, etc.

De asemenea, în cadrul acestor proiecte noi educatoarele avem un rol important în crearea unei atmosfere prietenoase, pline de respect, atât între copii, cât şi între părinţi. Copiii vor învăţa să fie deschişi, să cunoască activitatea, tradiţiile şi obiceiurile altor copii, să fie toleranţi, să respecte unicitatea şi diversitatea de opinii.

PROIECTUL TEMATIC „ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA”

Obiectivele proiectului:

Să cunoască câteva formule de politeţe şi norme de comportare civilizată necesare şi utilizate în orice ţară din Uniunea Europeană

Să cunoască cântece şi jocuri ale copiilor din alte ţări

Să cunoască câteva ţări ale Uniunii Europene ( începând cu vecinii) şi a unor elemente definitorii ale acestora: numele ţării, drapelul, limba

Să cunoască tradiţii, obiceiuri legate de diferite sărbători specifice diferitelor ţări

Să cunoască obiective turistice ( naturale şi create de om) din diferite ţări

METODE INTERACTIVE CARE FACILITEAZA O EDUCATIE DE TIP INTERCULTURAL

In general utilizarea metodelor interactive in grupa de copii ,in cadrul tuturor tipurilor de activitati instructiv-educative,intr-o imbinare armonioasa si benefica cu metodele traditionale,asigura activitati de cooperare intre copii,in echipe sau grupuri mici,in consecinta aceste metode se preteaza pentru a evidentia elementele de interculturalitate;.

”Metoda bulgarelui de zapada ”-in cadrul careia copii in perechi si ulterior pe grupuri si echipe pot dezbate si prezenta ,concomitent sau consecutiv, informatii despre diferentele culturale dintre zonele istorice din Romania,cu referire la portul popular si jocuri populare specifice fiecarei zone.

”Metoda ciorchinelui”-poate fi un corolar final al informatiilor detinute de copii despre patrimoniul cultural al Brailei ,imbogatit de fiecare minoritate conlocuitoare din zona cu valorile culturale proprii!

”Metoda celor patru colturi” poate oferi copiilor o modalitate interesanta de a aprofunda si impartasi in paralel si comparativ cunostiinte despre patru tari europene, familiare Romaniei prin diferite contexte istorice: Moldova Basarabeana, Franta,Bulgaria si Romania.

Alte metode active ce pot sustine activitati interculturale sunt: Explozia stelara, Stiu /Vreau sa stiu/Am invatat, Amesteca/Ingheata/Formeza perechi, Schimba perechea, RAI, Metoda cubului, Palariile ganditoare etc.

-Spre exemplificare detaliez metoda ,, Bula dublă” ,, Piramida şi diamantul”.

1.La cererea educatoarei de a numi 4 etnii se desprind din grup 4 copii şi ocupă cele 4 pătrate roşii, menţionând etniile alese.

La cererea educatoarei de a găsi trei diferenţe ale celor 4 etnii De la baza piramidei se desprind copiii care au găsit diferenţele şi ocupă cele trei pătrate galbene.

La cererea educatoarei de a găsi 2 asemănări, 2 copii se aşează pe pătratele albastre propunand realitati viabile.

La cererea educatoarei de a numi o sărbătoare comună tuturor copiilor ( 1 Iunie) sau a oamenilor din Europa ( Ziua Europei) toţi copiii se aşează în pătratul alb şi strigă ,, Eu împreună cu celălalt”.

2.Pentru a-i familiariza cu popoarele din lumea întreagă în cadrul educaţiei transfrontaliere se poate utiliza metoda interactivă de grup metoda ,, Bula dublă” . Tehnica ,, Bula dublă” grupează asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, procese, fenomene, idei, concepte.

Bula dublă este reprezentată grafic prin 2-3 cercuri mari în care se aşează simbolurile care reprezintă asemănările dintre cei 2 termeni cheie.

3. Jocul Diamantul ,,naţionalităţilor” (etniilor)

Obiectivul jocului ,, Diamantul naţionalităţilor” este dezvoltarea capacităţii de a ,,sintetiza” principalele probleme, informaţii idei ale educaţiei interculturale ,,Eu împreună cu celălalt”.

8 copii se aşează în pătrate de culoari diferite unde se găsesc imagini cu copii îmbrăcaţi în costum popular românesc şi a altor etnii, si definesc noţiunea de unicitate dar si de,, împreună”-eu împreună cu celălalt , ca si colaboratori ai crearii aceluiasi spatiu cultural si de viata.

MOTO:„Comunicarea este cheia spre cel de lângă noi.”

DIVERSITATEA CULTURALA- PROVOCARE SAU DAR AL VIETII?

Aceste activităţi ne-au dat posibilitatea să ne obişnuim unii cu alţii, să luăm ce e mai bun de la fiecare şi să învăţăm să ne apreciem reciproc, să valorificăm tezaurul lor cultural şi astfel să devenim oameni mai deschişi în comunicarea cu sine şi cu semenii noştri ca cetăţeni români ai Europei şi ai lumii.

Intr-o Europa unita deosebirea cuvintelor nu este o piedica in calea comunicarii,nici a cunoasterii sau a dobandirii unor cunostiinte in plan intelectual,pentru ca exista un limbaj comun:muzica,dansul,pictura,respectul fata de sine si de ceilalti,iubirea,toleranta,dorinta de a cunoaste si a respecta toate valorile cultural-umane create de-a lungul secolelor de fiecare popor in parte.

Toate la un loc dau sens existentei noastre.

.