1.Diversitatea etnica dobrogeana 2.Costumul popular dobrogean 3.Traditii si obiceiuri dobrogene 4.Despre Dobrogea 5.Despre Tulcea Diversitatea etnica dobrogeana Dobrogea este asezata intre Dunare si Marea Neagra, intr-o regiune care a oferit omului dintotdeauna cele maiprielnice posibilitati de trai. Cercetarile efectuate in ultimele decenii, aupermis constatari de un mare interes privind inceputurile activitatii omenesti. Cercetarile arheologice au facut posibila cunoasterea unor culturi materiale, pe acest teritoriu, unele cu trasaturi proprii ariei de la Gurile Dunarii, multe, in stransa legatura sau inrudire cu triburile gentilice de loa nordul fluviului. Indoeuropenii. Populatie care vine de la rasarit si miazanoapte in mil. III i.e.n. Triburi de pastori din Asia apuseana si Europa rasariteana. Urme de cultura materiala ilustreaza viata unor triburi diferentiate etnic si lingvistic:traci si iliri. Urmeaza apoi un urias proces de emigrare, cunoscut sub numele de "colonizarea greaca". Grecii apar in sec.VII, i.e.n la Histria, sec. VI - Tomis, sec. V- Callatis. Cea mai veche colonie greceasca de pe litoralu7l romanesc este histria, pe malul lacului Sinoe. Sub Antonius Pius (138-161 e.n.) la Dunarea de Jos se gasesc numeroase enclave de veterani si negustori - romani sau romanizati- convietuind cu getii bastinasi. Pecenegii, neamuri turcice venind din asia, apar in estul tarii noastre la sfarsitul sec. IX. Prima data trec in sudul Dunarii anul 934. Alaturi de pecenegi, apar prin anul 1059 sauromatii (maghiarii). Uzii, tot de neam turanic li se adauga pecenegilor in 1064. Ei trec Istrul si reusesc sa patrunda pana in regiunea Tesalonicului si Grecia. Cumanii, sunt aliati ai bizantinilor, la Lebunion, neamuri turcice care au aparut prin Moldova intre 1067 - 1071, mai inainte locuind in regiunera Crimeii. In jurul Marii Negre isi stabilesc comptoare comerciale -negustori italieni, venetieni si genovezi. In nordul Dobrogei, izvoarele mai tarzii ii mentioneaza pe dicieni. Documentele indica aici cand stapanirea muntenilor cand pe cea a moldovenilor. In anii1384 apare prima populatie de origine turca, mai inrai locuind in Nordul si sudul Basarabiei. In sec. XVII - 1790 - 1830: tatarii. Acestia urmareau sa se stabileasca in zona malurilor, a lacurilor si a marii. Prin anii 1512- 1514, izvoarele vorbesc despre acei tatari "dobricenses" - tatari dobrogeni - adusi di Crimeea. Pe masura dezvoltarii economice, s-au asezat in Dobrogea, in targuri si orase, unele grupuride supusi crestini si de alte credinte din Imperiu:evrei, greci, ragusani, bulgari. In 1812 cete mari de emigrati bulgari se stabilesc din Basarabia, in Tulcea si Constanta. Acestia se ocupau cu cresterea animalelor si cultivarea legumelor.

1

Dintre neamurile musulmane asezate in Dobrogea, in sec. XIX, sunt amintiti rusii si germanii. Rutenii, ucrainieni din tinuturile austriece, s\au asezat mai ales in Delta in anul 1850, statisticile estimand circa 1000 de familii. In aceeasi regiune s-au stabilit si lipovenii, in vremea lui Petru I si Ecaterina a II-a. Numarul lipovenilor n-a fost insa pre mare: 770 de familii la mijlocul sec. al XIX- lea. In timpul tarului Alexandru I, germanii din tinuturile ruse emigreaza spre sudul Basarabiei. Din 1840 pana in 1891, timp de 50 de ani, svabii au venit spre Dobrogea in trei perioade distincte. Armenii, veniti in urma turcilor, erau mesteri in arta bijuteriilor si buni negustori. Albanezii, sunt buni executanti si paznici. Apar in anul 1784. Diversitatea etnicului dobrogean, aflat intr-o permanenta schimbare, nu numai ca nu a estompat, dar a pus in evidenta cu si mai mare tarie, vechimea si perenitatea romanilor pe aceste meleaguri. Costumul popular dobrogean Portul popular reprezinta un document de viata si trebuie considerat ca atare.Strans legat de existenta omului ,costumul popular a reflectat in decursul timpului ,asa cum reflecta si astazi ,mentalitatea si conceptia artistica a poporului.Costumul popular s-a dezvoltat odata cu istoria ,fiind expresie a traditiilor inchegate de-a lungul veacurilor .Formele de viata sociala politice in care a trait poporul roman in general si taranimea romana in special -isi gasesc o oglindire plastica in felul de a se imbraca si mai ales in felul de a ornamenta artistic vestimentatia. In confectionarea imbracamintii creatorul popular s-a supus anumitor <<canoane>> care stau la baza formei(a croielei),a structurii costumului ,a compozitiei ornamentale ,a amplasarii acestora in spatiu si a coloritului .Relatiile bine stabilite intre aceste valori - in perfect de acord cu scopul practic al costumului - sunt rezultatul unei indelungate expeirente si supuse unor discipline riguroase care se integreaza in traditie si confera costumului popular calitatea de << creatie autentica >> cu valoare de document.Peste intrega intindere a tarii noastre portul popular se incradeaza intr-o unitate de stil generala ,reprezentand tipologia costumului romanesc ,ale carei caractere intrunesc trasaturile esentiale de vestimentatie purtata de tarani pe suprafata Romaniei. De la o regiune la alta insa, costumul a primit - pe parcursul istoriei -aspecte diferite .Notiunea de costum traditional autentic se refera la creatia populara structurata pe anumite elemente de stil ce s-au perpetuat in zonele constituite etnografic. In sudul tarii noastre ,realitatile istorice oglindite in etnografie ne-au dus la conturarea unei intinse regiuni de cultura populara cu elemente comune care leaga portul popular dunarean.Costumul popular din Dobrogea se inscrie prin toate elementele ce le detine in stilistica spatiului dunarean.Privind costumul popular ,in urma cu doua decenii ,aceasta zona a fost considerata ,ca o pata alba pe harta etnografica a tarii noastre.Nu se cunostea costumul romanesc autohton ,fiind considerat inexistent.Pentru a contribui la elucidarea costumului popular din Dobrogea Muzeul <<Deltei Dunarii >>a organizat o cercetare a costumului din asezarile judetului Tulcea ,completata fiind cu studiul materialului de port popular existent in depozitul muzeului.Cautat cu persevsrenta si rabdare ,costumul bastinas apare scos bucata cu bucata din lazile batranelor .

2

informarile orale completeaza uneori ,lipsa materialului real.Costumul iese la iveala intreg,originar si adevarat vorbind de secolul trecut si abia intrat in secolul nostru.prima forma dateaza de la afarsitul secolului trecut si o consideram originara prin puritatea croielii si a decorului traditionar .Este camasa dreapta ,cu doua pestelci cu <<pisc>>,la femei si camasa tot dreapta cu pantalonii largi ,incretiti(inchisi la culoare) si braul rosu la barbati.Acest costum completat cu imbracamintea contemporana a capului, il consideram prototipul portului popular rormanesc din zona de nord a Dobrogei.Costumul femeiesc din Tulcea se incadreza in tipologia portului popular cu doua <<catrinte>> forma de port ce apartine campiei dunarene - avand si o larga raspandire in Transilvania si Oltenia de nord. O filiera mai restransa leaga costumul dobrogean de cele trei zone etnografice invecinate: Ilfov, Ialomita si Braila, inrudite prin unele elemente comune. Portul barbatesc, avand aceeasi componenta pe intreg teritoriu tarii, prezinta aici unele particularitati cu carecter local. Costumul popular dobrogean Portul popular reprezinta un document de viata si trebuie considerat ca atare.Strans legat de existenta omului ,costumul popular a reflectat in decursul timpului ,asa cum reflecta si astazi ,mentalitatea si conceptia artistica a poporului.Costumul popular s-a dezvoltat odata cu istoria ,fiind expresie a traditiilor inchegate de-a lungul veacurilor .Formele de viata sociala politice in care a trait poporul roman in general si taranimea romana in special -isi gasesc o oglindire plastica in felul de a se imbraca si mai ales in felul de a ornamenta artistic vestimentatia. In confectionarea imbracamintii creatorul popular s-a supus anumitor <<canoane>> care stau la baza formei(a croielei),a structurii costumului ,a compozitiei ornamentale ,a amplasarii acestora in spatiu si a coloritului .Relatiile bine stabilite intre aceste valori - in perfect de acord cu scopul practic al costumului - sunt rezultatul unei indelungate expeirente si supuse unor discipline riguroase care se integreaza in traditie si confera costumului popular calitatea de << creatie autentica >> cu valoare de document.Peste intrega intindere a tarii noastre portul popular se incradeaza intr-o unitate de stil generala ,reprezentand tipologia costumului romanesc ,ale carei caractere intrunesc trasaturile esentiale de vestimentatie purtata de tarani pe suprafata Romaniei.De la o regiune la alta insa,costumul a primit - pe parcursul istoriei -aspecte diferite .Notiunea de costum traditional autentic se refera la creatia populara structurata pe anumite elemente de stil ce s-au perpetuat in zonele constituite etnografic.In sudul tarii noastre ,realitatile istorice oglindite in etnografie ne-au dus la conturarea unei intinse regiuni de cultura populara cu elemente comune care leaga portul popular dunarean.Costumul popular din Dobrogea se inscrie prin toate elementele ce le detine in stilistica spatiului dunarean.Privind costumul popular ,in urma cu doua decenii ,aceasta zona a fost considerata ,ca o pata alba pe harta etnografica a tarii noastre.Nu se cunostea costumul romanesc autohton ,fiind considerat inexistent.Pentru a contribui la elucidarea costumului popular din Dobrogea Muzeul <<Deltei Dunarii >>a organizat o cercetare a costumului din asezarile judetului Tulcea ,completata fiind cu studiul materialului de port popular existent in depozitul muzeului.Cautat cu persevsrenta si rabdare ,costumul bastinas apare scos bucata cu bucata din lazile batranelor .

3

informarile orale completeaza uneori ,lipsa materialului real.Costumul iese la iveala intreg,originar si adevarat vorbind de secolul trecut si abia intrat in secolul nostru.prima forma dateaza de la afarsitul secolului trecut si o consideram originara prin puritatea croielii si a decorului traditionar .Este camasa dreapta ,cu doua pestelci cu <<pisc>>,la femei si camasa tot dreapta cu pantalonii largi ,incretiti(inchisi la culoare) si braul rosu la barbati.Acest costum completat cu imbracamintea contemporana a capului ,il consideram prototipul portului popular rormanesc din zona de nord a Dobrogei.Costumul femeiesc din Tulcea se incadreza in tipologia portului popular cu doua <<catrinte>> forma de port ce apartine campiei dunarene - avand si o larga raspandire in Transilvania si Oltenia de nord.O filiera mai restransa leaga costumul dobrogean de cele trei zone etnografice invecinate:Ilfov,Ialomita si Braila ,inrudite prin unele elemente comune.Portul barbatesc ,avand aceeasi componenta pe intreg teritoriu tarii ,prezinta aici unele particularitati cu carecter local. Dintre elementele comune ce leaga costumul dobrigean de intreaga campie dunareana ,amintim : camasa dreapta - numita in literatura de specialitate <<dalmatica>> - panza invargata (<<panza cu chenar>>)sau << chirachie>>tesuta din bumbac si borangic ,croiala camasii cu sstemele de intercalat clinii dar mai ales un ornament aplicat la tivuri numit :<<bibiluri>>,<<coltisori>>,<<bagatele>>,etc. sub forma de feston sau dantela , realizata cu acul .Toate aceste elemente ,alaturi de tehnicile de cusatura ce ne amintesc sistemele broderiei bizantine si o deisebita atentie acordata celor mai mici detalii apartin de asemenea spatiului dunarean. Un alt element comun este catrinta ,numita <<boscea >> , <<ota>> sau << pestelca >>ce prezinta in aria mai restransa a zonelor : Dobrogea , Braila ,Ialomita si Ilfov o formula de ornamentatie neintalnita in alta parte a tarii.Din portul barbatesc remarcam caciula rotunda ,camasa dreapta ,braul foarte lat ,care se omporta rosu dar si alb ca si culoarea <<seina>>si pantalonii largi ,de o croiala specifica determinata de conditiile climatice.O pronuntata unitate prezinta hainele confectionate din dimie ,in variatele lor forme intre care :<<ipingeaua>> numita in Drobogea si <<manta>>(haina specifica de stepa) sau <<gheba>> si << abalusa>> scurta ,reprezinta cele mai raspandite piese confectionate din dimie ,din Dobrogea.Pe intrega zona de pe cursul Dunarii,incepand de la Daieni si pana la Somova ,se mai pastreza inca in lazile batranelor costumul autentic dobrogean care in aceasta zona a fost purtat de intreaga populatie.Preocuparea noastra se indreapta inspre aceasta zona a campiei dunarene (ambele judete dobrogene) unde apare cel mai autentic costum dobrogean.Costumul femeiesc purtat de populatia bastinasa din dobrogea se compune din urmatoarele piese: - pe cap se poarta tulpanul(in peioada mai veche ,fesul)care-i sustine parul peste care se pune marama de borangic.Aceasta a fost inlocuita inca din secolul trecut cu naframi dreptunghiulare , purtand diverse denumiri . -camasa lunga se imbraca direct pe corp iar peste poalele camasii se leaga cele doua <<pestelci,alese dreptunghiulare,una in fata si alta in spate,fixate de talie cu baierele. Imn unele cazuri isi mai incingeau mijlocul cu bete ,peste pestelci. -incaltamintea femeilor in tinuta de sarbatoare <<la lume>>erau <<imineii>> purtati cu ciorapi impletiti ,sau bumbac .La lucru purtau si opinnci legate cu <<vanari>> peste peste <<obiele>>.

4

-mentionam mare frecfenta a fustei ,(tesuta din lana )purtata peste poale albe .Pestelca se purta numai in fata la costumul cu fusta . Costumul barbatesc se compune din urmatoarele piese : -palarie de pasla sau pai vara si caciula iarna; -camasa , pantaloni , brau , bete sau curea si ilic Incaltamintea barbatilor erau <<condurii>> la costumul de sarbatoare si opincile la munca . In timp racoros se poarta haina de <<aba>> sau pieptare si cojoace din blana de ovina. Costume populare traditionale Dobrogene Trasatura caracteristica a acestei regiuni este faptul ca alaturi de populatia romaneasca-cuprinzand in acest grupsi pe macedo-romani- se gasesc si patru minoritati nationale: lipoveni, bulgari, turci si tatari, care alcatuiesc grupuri etnice deosebite. Diferite prin limba, obiceiuri, ocupatii si port, aceste grupuri etnice amintesc despre trecutul istoric al regiunii.Ele pastreaza aspectele unui specific etnic caracteristic originii lor.Elementele vechi apar in croiala diferitelor articole de port si in special la costumul de sarbatoare. Materialele din lana, matase si bumbac, fireturile din aur si argint, compunerea costumului si compozitia ornamentala deosebesc puternic creatiile acestor minoritatide cele din restul tarii. Iesirea Dobrogei din cadrul vechiului Imperiu Otoman a dus la slabirea legaturilor grupului turco-tatar local cu populatia turceasca din Asia mica.O data cu aceasta , materialele orientale care intrau in componenta vechiului costum oriental au devenit din ce in ce mai rare .Matasurile vargate, tesaturile luxoase ca brocartul si atlazul, cordoanele cu filigran de argint, margelele si sidefurile sau pisla fina au inceput astfel sa fie tot mai putin intrebuintate.Integrarea in grupul majoritar al populatiei locale a contribuit la parasirea vechiului costum caracteristic.Astazi acest costum se pastreaza in lazile batranesti, fiind folosit la manifestatiile artistice.Semnificatia sa sociala aproape a disparut , el avind astazi mai ales un interes documentar. Salvarii din stamba sunt purtati azi doar de femeile in virsta, in schimb <<feregeaua>> purate pe cap de turcoaice s-a purtat intr-o oarecare masura, fiind legata de religie.Batrini mai poarta salvari , briu si fes de culoare alba, din lana nevopsita. Costumul femeiesc prezinta trei variante: costumul cu pasali(rochie), costumul cu ieteclic(fusta) si cel cu salvari, corespunzator celor trei grupe din sinul populatiei :tatari, crimeeni, tatari nogai si turci. Cel mai unitar si care da o imagine a bogatiei costumului tataresc este cel cu ieteclac in care apar si produse ale industriei casnice textile.Ca piese componenete importante sunt:ilicul(saltar) in diferite variante din catifea, cusut cu fir de aur sau argint;pieptarul (aldina salmon) si fusta(ieteclic) confectionate din pinza alba cu broderi multicoloreexecutate la gherghef. Ornamentele sunt tipic orientale: garoafa, chiparosul, sacsiia sunt dispuse in doua straturi suprapuse. Broderia nu lasa spatii goale, coloritul este viu: rosu , verde, violet. Costumul acesta se completeaza cu legaturi pe cap copmpusa dintr-o pinza din borangic colorat-verde, violoet- si o marama fina din pinza inpodobita cu flori brodate in gherghef.Cordonul in filigran(cancoi cusac)

5

Incinge mijloacele femeilor.Papuci(terlic) impletiti din lana si care se incalta peste ciorapii din lana(omicli sorap) au de asemenea elemente decorative. Lipoveni constituie grupa de populatie cea mai puternic incadrata in economia de schimb, implicand o vie circulatie a marfurilor, datorita ocupatiei lor principale:pescuitulsi , in trecut, comercializarea pestelui.Aceasta situatie nu a ramas fara urmari in ceea ce priveste aspectele artei populare.Puternicul schimb de marfuri si de baniducand la disparitie timpurie a industriei casnice textile a determinat transfor-marea portului si a tesaturilor de casa.Interiorul lipovenesc, in general este lipsit de textile autentice lipovenesti , toalele, cergile si rarele stergare ce se intalnesc, fiind tesute de romincele si de bulgaroaicele din satele vecine.Exceptie fac doar diferitele soiuri de perdelute (pilina) lucrate de lipovence cu multa maiestriedin pinza alba, cu care impodobesccoltul cu icoane, le pun la fereastra sau acopera hainele din cuier Costumul lipovenescbarbatesc de astazi, atit cel de lucru cit si cel de sarbatoare, este costumul orasenizat de uz general.Vechiul costum lipovenesc se poate reconstitui doar pe baza unor piese izolate pastrate de oameni mai in virsta.Nici acestia nu le poarta ca pe un costum intreg, ci separate si numai la anumite ocazii. Astfel s-au pastrat putine exemplare de pedeuca, o haina lunga de stofa de culoare albastru inchiscare se poarta pe deasupra ca un caftan si care a devenit o haina de ceremonie pe care o imbraca batrani cand merg la biserica.Din vechiul costum barbatesc mai pot fi aminte camasile largi(rubarsca) cu incheietura intr-o parte a gatului, colorate in tonuri vii:rosii, albastre, verzi. Peste mijloc camasile se incingeau ca un briulet farte ingust(pois) lucrat din lana in diferite culori si terminat la capete cu cativa ciucuri lasati sa atirne pe sold.Acesta este tot ce a mai ramas din vechiul costum barbatesc.In transformarea atat de puternica a acestui costum a jucat un rol important si natura ocupatie-pescuitul-care necesita un tip special de haina de protectie, confectionata din piele sau din pinza imperme-abilizata cu ulei din in fiert. Costumul femeiesc in uz mostenit ceva mai multe elemente din vechiul port, mai in croiul fustelor largi cu poale lungi ai al bluzelor scurte.Costumul vechi femeiesc de sarbatoare era lucrat tot din material de fabrica, mai ales matasuri, catifele si stofe subtiri de lana.Caracteristica fundamentala a costumului lipovenesc era dat de culoare.Fustele(iupca) si bluzele de diferite tipuri(cofta, cufaica, cutaveica), dintre care unele se purtau vara iar altele iarna, erau facute din materiale di culori vii.Uneori fusta era de culoare galben-rosie, iar bluza de alta(verde, violet), combinarea culorilor constituind o preocupare esentiala.Fustele se incing cu un briu de lana ingust de 1-2 cm, terminat cu ciucuri, si de care este prinsa o pungulita. In ansamblu costumele din Dobrogea, costumul lipovenesc aduce nota sa proprie, caracteristica prin pete mari de culoare.El a pastrat in forma sa veche specificul portului din tinuturile rusiei centrale, de unde au venit lipoveni. Costumul orasenesc a inlocuit in mare masura vechiul port local bulgaresc. Legaturile cu populatia lipoveneasca se observa in unele articole de imbracamint. In general vechiul costum barbatesc este aprope disparut.Forme mai complete se regasesc in costumul femeiesc de sarbatoare. Ca element caracteristic ale portului barbatesc sunt:flanela, asemanataore camasilor simple taiate dintr-o bucata;cojoacele lungi si simple(imurluc), mantaua lunga din stofa cafenie ornamentata cu gaetane din lana alba de-a lungul cusaturilor caracteristice

6

populatiilor din Marea Neagra.Ea este asemanatoare cu mantaua moldoveneasca si cu ipingeaua olteneasca. Reconstituind costumul barbatesc de sarbatoare, frecvent in secolul al XIX-lea, gasim piese originale bogat ornamentate precum si altele, imprumutate.Camasa incheiata intr-o parte,asemanatoare cu cea lipoveneasca , salvarii(poturi) largi, braul(poes) din lana neagra cu ornamente din lana rosie, terminat cu ciucuri, obielelede lana alba, ilicul(geamantan) cafeniu sau rosu si vesta cu maneci care se poarta peste ilic, caciula cu fund lasat si opincile din piele de porc completeaza costumul. Costumul femeiesc de sarbatoare, in afara de camasa alba foarte putin ornamentata pe maneci, mai cuprinde rochia cu ciupag-rochie de matase colorate in dungi rosi si galbene sau din stofa subtire intr-o singura culoare:rosu, verde, albastru sau chiar imprimata cu floricele multicolore, si haina scurta facuta din catifea, atlaz sau stofa asemanatoare cu cazaca lipovencelor.Singura piesa bogata ornamentata este priste-lca.Ea se poarta deasupra rochiei.Tesatura rosie sau neagra este impodobita cu cusaturi din variate, dispse vertical sau la poale in zigzag, oferind tot felul de stilizai geometrice ale elementelor inconjuratoare:melci, vase cu flori, ochiul boului etc.In culori deschise si mai ales alb. Singurul grup de populatie Dobrogeana care are un costum pastrat in toate elementele sale este cel macedonean.Avand o coeziune socila extrem de puternica si o indeletnicire diferita de cea a restului populatiei, anume pastoritul-care ii furnizeaza lana, materie prima esentiala-macedoneni au pastrat un costum ce prezinta forme noi derivate din elementele lui traditionale. Caracteristica dominanta a costumului este culoarea intunecata a tesaturilor din lana albastru inchis sau negru.Ornamentele din gaetane si din alesaturi din razboi au aceleasi culori simple:rosu inchis, albastru inchis, galben, rosu si foarte putin verde.Fireturile din argint lumineaza intr-o oarecare masura intunecimae costumului . Peste camasa alba cu mineci largi peste care se pune pe fata kiptaru, se poarta rochia(cinduse) din lana neagra cu pieptul foarte rascroit.Vesta scurta(libade) ornamentate cu gaitane rosi si fireturi din argint si catrinta(poale), cu alesaturi in razboi dispuse in vergi verticale colorate, sunt singurele piese ornamentaet. Ciorapi inpletiti din lana(pirpoti), cu diferite vergi orizontale colorate, sunt caracteristice portului macedonean. Pantofii(papute) si fesul(caciula) din pasla rosie tivite cu fire de argint(hinafe), prinse sub barbie cu o banda de margele, peste care se poarta o basma neagra, completeaza costumul femeiesc de sarbatoare. Rochia(plisiran) cu poale scurte, bluza si catrinta, confectionate din catifea rosie,verde, albastra si ornamentata cu fire de argint si gaetane caracterizeaza costumul de sarbatoare al fetelor. Pastrând aceeasi tonalitate intunecata, costumul barbatesc are componentele :ilicul(giumedanii) inchis intr-o parte, vesta cu maneci(duluma) tivite cu gaetane negre, rosii, cafenii si argint si salvari largi asemanatori cu cei bulgaresti. Sarica neagra din lina mitoasa tivita cu gaetane rosii de-a lungul cusaturilor este folosita ca haina pentru vremea friguroasa. Costumul taranesc e un monument in sensul propriu al cuvintului.El nu sta in casuta sociologica sau etnografica a imbracamintei, ci in linie cu piramidele egiptene, cu catedrale franceze ci cu digurile olandei.El are acest drept pentru ca este o proba adusa la maturitate a existentei unei civilizatii inchegate.El este una din marturiile vizibile

7

tangibile ale civilizatiei satului de pe pamantul nostru.Costumul rominesc ne scoate din domeniul artei si ne duce in acela al istoriei. Obstea taraneasca a strabatut , odata cu costumu, istoria.Si-apastrat limba si fiinta nationala, capacita-tea de a dainu, inclinarea de a gandi si a crea.Costumul, cantecul, baladaacompaniazamiracolulpermanentelor istorice.Civilizatiile sunt cel putin seculare.Ca sa fie rotunde, mature, aduse la suprema lor expresie, mileniul este un pas minimal. Daca costumul largeste orizontul istoric, el arunca tot atitea lumini in directia caracterului si trasaturilor mintii poporului care ia dat nastere. Costumulpopular este pentru poporul roman un certificat de aptitudini.Marturie a unei civilizati stravechi, el este indemn pentru o noua civilizatie, indreptata de asta data spre exterior, spre transformarea naturii, spre crearea de bunuri materiale la dimensiunile unei colectivitati largi si nesfarmitate. Mesajul lui de demnitate, pricepere si gandire abstracta ramine insa etern valabil. Traditii si obiceiuri dobrogene Ursitoarele. . . Prin unele parti ale Dobrogei batranii spun ca exista trei Ursitoare, care traiesc laolalta intr-o casa, ingrijindu-se de "candelele" vietii omenesti. Un lucru important de precizat este faptul ca acestea se hranesc cu carne pe care o fura. Obisnuiesc sa coboare in casa pe hornul acesteia, pentru a veghea la capataiul nou-nascutului impreuna cu mama copilului. In zona mai nordica a Dobrogei, a treia seara dupa nastere, mama copilului pune pe masa paine, sare, malai, o jumatate de sticla de vin, doua lumanari si cateva fire de busuioc, si l;e lasa asa pentru ca Ursitoarele sa aiba cu ce se ospata. A doua zi, moasa este cea care ia aceste bucate. Tot in aceasta zona, moasa trebuie sa viseze in aceasta noapte pentru a-I putea talmaci viitorul pruncului nou-nascut. Dupa unele credinte Ursitoarele se numesc: Ursitoarea – care este cea mai mare dintre ele, fiind cea care tine fusul si furca, Soarta - cea care-I prezice destinul pruncului si Moartea, cea care curma firul. Uneori se spune ca acest fir este dat de catre Dumnezeu Ursitoarelor, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand pe el toate intamplarile pe care le va avea omul si de la care dansul nu se va putea abate cu nici un chip. Mai toate popoarele cum ar fi sarbi, cehi, albanezi, rusi, croati, sloveni detin cate o denumire pentru Ursitoare , desi traditiile sunt cu totul diferite, in functie de istoria poporului respectiv. Despre noroc . . . " Norocul fiecarui muritor traieste intr-o lume, o lume a noroacelor. Cand se naste omul, acolo I se naste si norocul lui, cat traieste omul ii traieste si norocul, pana la moarte, cand se sting amandoi." Din mos-stramos si in regiunea Dobrogei se considera ca: - Sunt norocosi cei ce vad in noaptea Ajunului deschizandu-se cerul; - Este norocos cel caruia ii ploua la nunta; - Cel care are mai multe cuiburi de randunele la casa; - Cel caruia ii iese par alb prea de timpuriu; - Cel ce are pecingeni; - Cel ce are doi colaci in crestetul capului, adica parul rasucit in doua parti, in chip de cruce; - Cel ce se trezeste dimineata cu fata in sus, sau doarme cu mainile peste cap;

8

In seara de Sfantul Vasile se pun afara , pe prichiciul ferestrei, atatea coji de ceapa, menite pe numele celor din casa, cati insi sunt in casa. In fiecare coaja de ceapa se pune cate putina sare si asa se lasa pana a doua zi, cand se cauta ca sa se vada in care coaja este mai multa apa sau in care s-a umezit sarea prea mult, pentru ca sa se vada astfel cine va avea mai mult noroc peste an. Se opreste in ziua de Pasti un ou rosu, se acopera cu o fasie de ceara pe la mijloc, ca sa se poata lega, si apoi se atarna in cui , in casa, si la un an, la celalalt Pasti, se sparge; daca se gaseste cu viemi, cel ce l-a pus va fi un om norocos; daca nu va avea viermi va fi fara noroc; La Sanziene, se culeg flori cu scai, se tund de puf in ntregime, si se atarna de streasina casei, unde se lasa pana a doua zi dimineata. Cand se ia scaiul , puful este gasit crescut. Dupa cum acesta a crescut mai mult sau mai putin, asa se va considera si norocul omului, mai mic sau mai mare. Cu toate ca norocul este o particica din "scrisa" sau "data" omului , poporul are credinta ca uneori se poate aduce, se poate mari si deci, se poate si micsora daca nu se tine seama de unele lucruri. Cand o persoana doreste sa-I ureze noroc in viata unei alte persoane utilizeaza expresii ca: - " Hai, noroc sa dea Dumnezeu !" - "Intr-un noroc!" - "Noroc si bine!" - "Hai noroc si sanatate / Ca-s mai bune decat toate!" Oleleul – Dobrogea Obiceiul colindatului cu masti se pierde in negura vremilor, fiind de fapt rezultatul practicilor magice precrestine dinaintea Anului Nou, peste care s-a "grefat" sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului. In Dobrogea mai exista inca si astazi "oleleul". Se aduna o ceata de baieti si barbati tineri care pleaca la colindat . Unul dintre ei este costumat: pe cap poarta o masca rosie, cugura mare,dinti mari, cu coarne legate intre ele cu ardei rosii, iuti, iar pe de-asupra imbracamintei poarta o suba mare, mitoasa, facuta din blana de oaie. Toata costumatia este menita sa inspaiminte. Oleleul pleaca la colindat, copiii ies pe la porti si pe strada sa il vada si se tin dupa grupul de colindatori. Din cind in cind, oleleul se intoarce spre copii si se face spre ei. Cei mici tipa si fug extrem de incintati... Oleleul si ceata lui merge cu colinda numai si numai la casele oamenilor instariti si foarte gospodari, nu din poarta-n poarta! Sunt primiti cu voiosie si mindrie mare de catre gazde, li se dau bani, sint pusi la masa si li se da de mincare si de baut. Tot anul care urmeaza, baiatul care a intruchipat oleleul nu intra in biserica, nu se spovedeste si nu se marturiseste.

9

Am ramas foarte uimita ca nu am gasit nici macar o singura poza pe net cu "oleleul"... si-mi pare tare rau ca nu pot sa va arat oleleul care mi-a incintat copilaria... stateam spinzurata pe gard cu orele asteptind sa il vad trecind... In Dobrogea, ca peste tot in tara, sarbatorile de iarna incep pe data de 6 decembrie, de Sfantul Nicolae, cand cetele de colindatori incep sa-si pregateasca repertoriul si isi repeta colindele. Pana nu demult, aceste colinde erau diferite, fie ca erau pentru pescari sau agricultori, iar in textele folclorice erau prezentate anumite momente din viata sociala. De Craciun, mergeau cu colindatul numai feciorii si barbatii tineri, iar fetele nu mergeau la colindat niciodata, ele stateau si asteptau colindatorii. In dimineata de Craciun se practica mersul cu Mos Ajunul, iar copii care mergeau la colindat tineau in mana un betisor pe care-l numeau colindita, cu care atingeau lucrurile din casa. Colindita se spune ca era purtatoare a fortelor magice bune. Daca unii colindatori nu erau primiti, atunci aveau dreptul sa-i scoata poarta celui care se impotrivea. Cu plugusorul se mergea in ajun de Anul Nou, iar cu sorcova si cu capra in prima zi a noului an, si nu de Craciun asa cum se intampla acum. In zona Dobrogei, obiceiurile de Craciun si de Anul Nou nu se deosebesc foarte mult de cele din Lunca Dunarii sau din Moldova, desi unele caracteristici specifice exista. Este vorba de aceleasi obiceiuri care s-au manifestat in Dobrogea altfel decat in Moldova sau in Transilvania. De exemplu, exista un obicei al colindatului cu masti, "mosoiul" de la Luncavita, care a devenit o emblema nu numai a Luncavitei, dar si a Dobrogei. Fiecare element al acestor traditii are o explicatie. Exista ideea ca, la inceput de an, cerul si pamantul se desfac, iar fortele raului se lupta cu cele ale binelui, cele din urma fiind tot timpul invingatoare. De aceea se folosesc pocnetele de bici, sunetul talangilor sau mastile care intruchipeaza raul, tocmai pentru a se alunga spiritele rele. Un alt obicei cu masti din aceasta zona care se aseamana cu unul din sudul Moldovei, este "Oleleul" care se practica in zona Macinului. Ceata de feciori face un cerc si bate cu talangile in pamant, in fata casei sau a portii

"Dobrogea, la o nouă aniversare" – deputat Elena Liana Naum

10

Dreptul de a ne uni toţi românii într-un singur stat nu ni l-au dat războaiele sau tratatele, ci realitatea cea mai vie. "Graniţele noastre nu au fost cuceriri, ci de restabilire a unui drept natural pe care toate popoarele europene l-au realizat, de la cele mai mari până la cele mai mici", afirma Lucian Blaga.

Fiecare naţiune e îndreptăţită să spere că va fi sortită să exprime, de la locul ei terestru, adevăruri de necontestat, precise, clare. În 1878, Dobrogea, prin mărimea unităţii sale de voinţă şi de înfăptuiri, şi-a ales acest destin, hotărând să meargă mai departe în istorie, alături de ţara care-i reprezintă eternităţile. Pentru dobrogeni, ziua de 23 noiembrie reprezintă începutul unei noi istorii, continuitatea generaţiilor care o alcătuiesc şi aprofundarea caracterului care-i stă la bază.

Locuit din cele mai îndepărtate vremuri ale existenţei omenirii pe aceste meleaguri de grupuri şi societăţi umane ascunse sub anonimat, pământul dobrogean a cuprins populaţii ce se înrudeau prin cultură şi forme de civilizaţie cu populaţiile ce trăiau pe teritoriile vecine cu el. Atunci când apar pentru prima dată în lumina istoriei scrise, pe la sfârşitul secolului VI înaintea lui Christos, locuitorii ţinutului dintre Dunăre şi Marea Neagră sunt identificaţi ca geţi, "cei mai curajoşi şi mai drepţi dintre traci", după cum spunea Herodot, adică de acelaşi neam cu dacii din Câmpia Dunării, din Moldova şi din Transilvania.

În decursul istoriei, pe pământul Dobrogei, s-a produs o adevărată sinteză etnică românească. Aici s-au amestecat românii autohtoni cu cei veniţi de pe malul stâng al Dunării, atât din Ţara Românească sau Muntenia, cât şi din Moldova şi cu păstorii transilvăneni sau moldoveni coborâţi cu turmele.

Dobrogea are o veche tradiţie istorică, ale cărui începuturi de locuire umană se manifestă odată cu procesul de antropogeneză, adică din epoca paleolitică. Perioada medievală se manifestă prin evoluţia civilizaţiei româneşti, integrată iniţial Ţării Româneşti, până la sfârşitul domniei lui Mircea cel Bătrân, după care Dobrogea, timp de 400 de ani, a fost sub administraţie otomană. Numeroase monumente de arhitectură relevă şi această amprentă specifică epocii medievale. Dobrogea se va afirma, de-a lungul secolelor, în indisolubilă legătură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale şi spirituale, ca o placă turnantă şi ca o punte de confluenţă a civilizaţiilor, nod important de comunicare, dar şi comercial între Orient şi Occident.

În urma războiului de independenţă din 1877, Dobrogea revine la patria-mamă, statul naţional român, iar prin Tratatul de la Berlin - 1878, se consacră cucerirea independenţei de stat a României. Acest moment constituie adevărata renaştere ce se va înfăptui după

11

războiul de independenţă şi instalarea administraţiei româneşti, la 23 noiembrie 1878, în străvechea provincie a lui Burebista şi Mircea cel Bătrân. De atunci şi până astăzi, această dată este aniversată şi animată de sentimentul solidarităţii naţionale, anul acesta împlinindu-se 125 de ani de la marele eveniment istoric.

Revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc a însemnat un prim moment important spre consolidarea statului naţional român şi spre unificarea celorlalte provincii aflate sub o dominaţie străină. Dobrogea reprezintă o zonă geografică specifică. De aici se deschid orizonturile de apă către toate colţurile lumii, de aici porneşte civilizaţia armonioasă a mai multor etnii, aici se intersectează culturi, religii, tradiţii şi obiceiuri. Totodată, însă, Dobrogea reprezintă şi o prioritate strategică din punct de vedere geopolitic. În prezent, staţionarea trupelor aliate pe parcursul războiului împotriva terorismului au constituit un moment forte în invitarea de aderare a ţării noastre la NATO. Acum, când lupta antiteroristă continuă, prin punerea la dispoziţie a bazelor militare aflate în judeţul Constanţa, spaţiul danubian pontic îşi demonstrează, încă o dată, importanţa care concordă cu aspiraţiile de integrare a României în structurile euroatlantice.

Această zonă a fost şi este mereu actuală, prin poziţionarea, dar şi prin atitudinile sale întotdeauna hotărâte şi certe şi reprezintă un model de convieţuire şi de armonie, fapt ce poate servi drept exemplu şi îndemn spre prosperitate şi stabilitate. România nu putea fi întreagă fără teritoriul pe care a propovăduit şi a vieţuit Sfântul apostol Andrei, cel care avea să devină ocrotitorul ţării noastre.

Dobrogea e unică în felul ei, e un loc care a găzduit culturi, a generat o vie şi frumoasă istorie, din cele mai vechi timpuri, a creat clădiri şi mai ales lăcaşuri de cult dintre cele mai diverse, iar dobrogenii se pot mândri că, încă din cele mai vechi timpuri, şi-au manifestat fermitatea caracterului şi a deciziilor, înfăptuind, astfel, un vis de aur al tuturor conaţionalilor noştri: formarea cadrului statal românesc.

Orasul Tulcea

"Cetate veche este de la Dunare sau Istru, / Cu ziduri tari: intransa nu-i lesne de patruns; / Aëgyssus a cladit-o si-i zice tot Aëgyssus" - confirma Publius Ovidius Naso.

Cea mai veche harta unde apare Dacia (Tabula Peutingeriana, sec. II-II) plaseaza intre Noviodunum (Isaccea) si Histria numai orasul Ad Stoma, cam pe locul fortificatiei amintite; alte marturii nemaifiind, luam de buna metafora poetului, in general bine informat, adaugand ca la "portile Deltei" romanii aveau instalata o baza a flotei Dunarii de Jos.

Ca radacinile vietuirii, la Tulcea, sunt mai adanci, o dovedeste urma asezarii hallstattiene (sec. XI-VII î.H.) de pe Dealul Taberei; "coborata" dupa obiceiul roman mai in apropierea cailor de acces, fortificatia a fost consolidata in sec. II-III, stapanita de bizantini (sec. VIII-IX), folosita de genovezi (sec. X-XIII), intrata in componenta formatiunii politice autohtone prefeudale condusa de Balica, de Dobrotici (de unde, probabil, Dobrogea) si, incepand cu 1390, de Mircea cel Batran "... cu darul lui Dumnezeu stapanind si domnind... si de amandoua partile de peste toata Dunarea pana la marea si cetatii Darstorului stapanitor".

12

Din 1416 otomanii controleaza Dobrogea, localitatea devine Hora-Tepé (Hora colinelor, sapte la numar sustin bastinasii gandind la Roma) sau Tulcea a existat un guvernator Tula-bey), apare la 1595 in relatarile lui Pado Giorgio, este amintita de Evlia Celebi (1650), Matteo Gondola (1674), La Mottraye care o vede in 1711 "... un sat asezat pe o inaltime strajuit de un mic fort cu sapte turnuri"; i s-a mai spus si orasul morilor - "pe o colina de pe tarm ne apare o priveliste din cele mai placute: este vorba de o armata de mori, zorind care mai de care mai repedee, parca grabite sa termine mai ccurand" scria Boucher de Perthes (Voyage á Constantinopole, Paris, 1853).

Inca din 1848 germanul Ungeweiter semnala "un mic santier de vase fluviale de 300 de t"; urbanizarea se intrevede insa dupa 1860 cand Tulcea este resedinta de sangeac (provincie) si prinde contururi definitive in urma Razboiului de independenta (1877-1878).

13

Dacia.nemuritoare

Costumul popular românesc

În acest amurg al mileniului II, când valorile artei tradi•ionale a etniilor Europei s-au retras, treptat, în colec•iile muzeale, ori au îmbr•cat noi forme de expresie în atelierele artizanale, "ambasadorii" unei str•vechi civiliza•ii a b•trânului continent - românii - traverseaz• Atlanticul. Ei sunt înve•mânta•i în spelendidele lor costume populare de s•rb•toare, pe care le poart• cu distinc•ie. Ei se mândresc •i sunt pe deplin con•tien•i de contribu•ia, pe care au avut-o str•mo•ii lor, la crearea •i îmbog••irea patrimoniului universal al umanit••ii.

C•ci, România este vatra uneia din cele mai vechi civiliza•ii ale antichit••ii clasice europene, cea traco-dacic•, mo•tenitoare, la rândul ei, a înc• •ase milenii de civiliza•ie agrar• a neoliticului •i a epocii bronzului. Spa•iul carpato-danubiano-pontic a p•strat printre cele mai importante vestigii istorice, lingvistice •i etnografice ale romanit••ii r•s•ritene.

Arta popular• româneasc• •i numeroasele me•te•uguri care conlucreaz• la crearea ansamblului vestimentar tradi•ional •i-au tras seva din straturile celor 85 de secole de civiliza•ie ••r•nesc•, fertilizate de-a lungul istoriei de influen•e benefice venite din arii culturale, decantând, în timp, coordonatele unei estetici proprii.

Extrem de divers, costumul celor 90 de zone etnografice cuprinse în provinciile istorice române•ti: Maramure•, Bucovina, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Cri•ana, ce înconjoar•, de jur împrejur, inima ••rii, Transilvania, se prezint• unitar •i inconfundabil cu ve•mântul etniilor vecine sau conlocuitoare: secuii, germanii, maghiarii, turco-t•tarii, armenii, evreii, sârbii, lipovenii, bulgarii, ucrainenii, •iganii. Reducerea la geometric a imaginii obiectelor din mediul înconjur•tor a dat na•tere unei tradi•ii estetice, unei maniere originale de a percepe natura •i a o exprima în tipare plastice inedite. Decorul, discret, este amplasat cu un rafinat sim• al m•surii, în câmpuri ornamentale bine delimitate, care subliniaz• liniile croiului - bazat pe principiul t•ieturii în foi drepte - dar •i pe cele ale corpului omenesc c•ruia îi confer• un aspect sculptural, de mare distinc•ie.

http://209.85.135.104/search?q=cache:kwbVtMaKgsEJ:ww...ul+popular+românesc+din+Dobrogea&hl=ro&ct=clnk&cd=4 (1 of 3)18.04.2008 00:34:19

Dacia.nemuritoare

Pe fondul alb se deta•eaz• motivele ornamentale dispuse dup• regulile de baz• ale ornamenticii populare: repeti•ia, simetria, alternan•a •i dinamica mi•c•rii. St•pânind legile contrastului •i ale armoniei, v•dind un gust al echilibrului clasic, creatoarea popular• •tie s• asigure unitatea compozi•ional• a costumului, realizând acorduri cromatice deosebit de rafinate, cu un minim de mijloace de expresie.

A•a cum remarca poetul filosof Lucian Blaga, în Trilogia culturii, "în asem•nare cu cromatica altor popoare, cea românesc• reprezint• cazul rar al unei arte populare de natur• clasic•, în sensul c• e m•surat• discret... Prin func•ia pozitiv• a golului, a câmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta popular• româneasc• reprezint• în r•s•rit o insul• de duh european... duh al m•surii." Culorile vii nu sunt niciodat• stridente, iar culorile potolite nu sunt niciodat• mohorâte.

Urm•rind evolu•ia costumului popular din anumite zone etnografice, ca de exemplu Arge• sau Muscel, constat•m c• de-a lungul veacurilor el a suferit influen•a costumului medieval al vechilor re•edin•e domne•ti de la Curtea de Arge• •i de la Câmpulung Muscel, aflate în strâns• leg•tur• cu casa imperial• a Bizan•ului. Firele de aur •i argint introduse în •es•tur•, "alti•ele" •i "râurile" cusute cu m•tase, paietele aurii •i maramele de borangic dau costumelor femeie•ti din aceste zone o elegan•• •i o fastuozitate aparte. •i costumul b•n••ean, din vestul ••rii, •i-a înc•rcat decorul sub influen•a stilului baroc, îmbog••ind fondul original, f•r• s•-l altereze.

http://209.85.135.104/search?q=cache:kwbVtMaKgsEJ:ww...ul+popular+românesc+din+Dobrogea&hl=ro&ct=clnk&cd=4 (2 of 3)18.04.2008 00:34:19

Dacia.nemuritoare

Înso•ind omul în toate împrejur•rile vie•ii sale, de la na•tere pân• la moarte, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu func•ii practice, de ap•rare contra intemperiilor, ci •i un purt•tor de semne •i simboluri, un limbaj de comunicare, transmi•ându-ne atitudinea creatorului fa•• de societatea în care tr•ie•te •i-•i modeleaz• opera.

Cuno•ti o •ar•, un popor, pornind de la oameni •i de la obiectele pl•smuite de ei, al•turi de limb•, obiceiuri •i tradi•ii, costumul popular constituie o emblem• de recunoa•tere, o marc• a identit••ii etnice, un document cu cert• valoare istoric• •i artistic• totodat•. Asem•narea costumului popular de ast•zi cu cel purtat cu genera•ii în urm• de str•mo•ii daci, reprezenta•i pe monumentele antichit••ii clasice, dintre care cele mai vestite sunt Columna lui Traian de la Roma •i Trophaeum Traiani de la Adamclisi, în Dobrogea, dovede•te persisten•a milenar• a unor piese de port, care, într-o form• evoluat•, apar •i în zilele noastre.

Transpunând cu fir de arnici, în decorul ve•mântului de s•rb•toare, armonioasa alc•tuire a universului s•tesc, în care spiritul •i m•iestria se îngem•neaz•, mâna ••r•ncii brodeaz•, pe pânz• zigzagurile •i meandrele unei grafici ancestrale, r•mas• în memoria nesf•r•itului sir de femei care au deschis ochii asupra lumii în leag•n d•ltuit cu semnul soarelui, au citit fiorul dragostei m•rturisit în crest•turile unei furci de tors. Tot ele au •esut •iruri de pomi ai vie•ii în gr•dinile scoar•elor de zestre •i au cusut, cu migal•, stelele cerului pe seninul c•m••ii de nunt•, p•strat• apoi cu grij• pentru marea trecere în rândul str•mo•ilor. •i în vremea noastr• tradi•ia realizeaz• echilibru dintre util •i frumos în ambiantul modern.

Expansiunea rapid• a tehnicii industriale, declan•at• de revolu•ia electronic•, ne-a propulsat într-o nou• er• a civiliza•iei, în care cultura popular•, cu marea ei putere de adaptabilitate, î•i croie•te noi drumuri.

A•a cum constata renumitul etnolog american de origine român•, acad. Paul Petrescu, în prefa•a volumului Portul popular de s•rb•toare din România, "...nu cultura popular• •i nici portul popular au nevoie de ajutorul învior•tor al tehnicii vremilor noi, ci oamenii tehnicii noi au nevoie într-un anume fel, de cultura popular•." Pretutindeni în lume, produsele unicat sau de serie mic•, create de me•terii populari •i artizani, ce p•streaz• specificul diferitelor culturi se bucur• de un interes larg, la accentuarea c•ruia contribuie filmele etnografice •i expansiunea turismului.

O ilustrare concret• a acestui interes îl constituie demonstra•iile de m•iestrie ale creatorilor populari din România invita•i în capitala Statelor Unite ale Americii, cât •i colec•ia vestimentar• pentru cele patru anotimpuri ale anului 2000, preg•tite de Asocia•ia Na•ional• a Me•te•ugarilor din România, •i S.C. A. Romartizana, pentru a fi prezentat• în spectacolul de mod• intitulat: "De la costumul popular tradi•ional la vestimenta•ia contemporan•".

http://209.85.135.104/search?q=cache:kwbVtMaKgsEJ:ww...ul+popular+românesc+din+Dobrogea&hl=ro&ct=clnk&cd=4 (3 of 3)18.04.2008 00:34:19

Basme si mitologia romaneasca - www.zamolxis.ro - Costumul popular

Costumul popular

Cuno•ti o •ar•, un popor, pornind de la oameni •i de la obiectele pl•smuite de ei, al•turi de limb•, obiceiuri •i tradi•ii, costumul popular constituie o emblem• de recunoa•tere, o marc• a identit••ii etnice, un document cu cert• valoare istoric• •i artistic• totodat•.

Asem•narea costumului popular de ast•zi cu cel purtat cu genera•ii în urm• de str•mo•ii daci, reprezenta•i pe monumentele antichit••ii clasice, dintre care cele mai vestite sunt Columna lui Traian de la Roma •i Trophaeum Traiani de la Adamclisi, în Dobrogea, dovede•te persisten•a milenar• a unor piese de port, care, într-o form• evoluat•, apar •i în zilele noastre. C•ci, România este vatra uneia din cele mai vechi civiliza•ii ale antichit••ii clasice europene, cea traco-dacic•, mo•tenitoare, la rândul ei, a înc• •ase milenii de civiliza•ie agrar• a neoliticului •i a epocii bronzului. Spa•iul carpato-danubiano-pontic a p•strat printre cele mai importante vestigii istorice, lingvistice •i etnografice ale romanit••ii r•s•ritene.

Arta popular• româneasc• •i numeroasele me•te•uguri care conlucreaz• la crearea ansamblului vestimentar tradi•ional •i-au tras seva din straturile celor 85 de secole de civiliza•ie ••r•nesc•, fertilizate de-a lungul istoriei de influen•e benefice venite din arii culturale, decantând, în timp, coordonatele unei estetici proprii. Extrem de divers, costumul celor 90 de zone etnografice cuprinse în provinciile istorice române•ti: Maramure•, Bucovina, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Cri•ana, ce înconjoar•, de jur împrejur, inima ••rii, Transilvania, se prezint• unitar •i inconfundabil cu ve•mântul etniilor vecine sau conlocuitoare: secuii, germanii, maghiarii, turco-t•tarii, armenii, evreii, sârbii, lipovenii, bulgarii, ucrainenii, •iganii. Reducerea la geometric a imaginii obiectelor din mediul înconjur•tor a dat na•tere unei tradi•ii estetice, unei maniere originale de a percepe natura •i a o exprima în tipare plastice inedite. Decorul, discret, este amplasat cu un rafinat sim• al m•surii, în câmpuri ornamentale bine delimitate, care subliniaz• liniile croiului - bazat pe principiul t•ieturii în foi drepte - dar •i pe cele ale corpului omenesc c•ruia îi confer• un aspect sculptural, de mare distinc•ie. Pe fondul alb se deta•eaz• motivele ornamentale dispuse dup• regulile de baz• ale ornamenticii

00:36:06http://209.85.135.104/search?q=cache:PKNna9-FXxcJ:www...mul+popular+românesc+din+Dobrogea&hl=ro&ct=clnk&cd=5 (1 of 2)18.04.2008

Basme si mitologia romaneasca - www.zamolxis.ro - Costumul popular

populare: repeti•ia, simetria, alternan•a •i dinamica mi•c•rii. St•pânind legile contrastului •i ale armoniei, v•dind un gust al echilibrului clasic, creatoarea popular• •tie s• asigure unitatea compozi•ional• a costumului, realizând acorduri cromatice deosebit de rafinate, cu un minim de mijloace de expresie. A•a cum remarca poetul filosof Lucian Blaga, în Trilogia culturii, "în asem•nare cu cromatica altor popoare, cea românesc• reprezint• cazul rar al unei arte populare de natur• clasic•, în sensul c• e m•surat• discret... Prin func•ia pozitiv• a golului, a câmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta popular• româneasc• reprezint• în r•s•rit o insul• de duh european... duh al m•surii." Culorile vii nu sunt niciodat• stridente, iar culorile potolite nu sunt niciodat• mohorâte. Firele de aur •i argint introduse în •es•tur•, "alti•ele" •i "râurile" cusute cu m•tase, paietele aurii •i maramele de borangic dau costumelor femeie•ti din aceste zone o elegan•• •i o fastuozitate aparte. •i costumul b•n••ean, din vestul ••rii, •i-a înc•rcat decorul sub influen•a stilului baroc, îmbog••ind fondul original, f•r• s•-l altereze. Înso•ind omul în toate împrejur•rile vie•ii sale, de la na•tere pân• la moarte, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu func•ii practice, de ap•rare contra intemperiilor, ci •i un purt•tor de semne •i simboluri, un limbaj de comunicare, transmi•ându-ne atitudinea creatorului fa•• de societatea în care tr•ie•te •i-•i modeleaz• opera. Transpunând cu fir de arnici, în decorul ve•mântului de s•rb•toare, armonioasa alc•tuire a universului s•tesc, în care spiritul •i m•iestria se îngem•neaz•, mâna ••r•ncii brodeaz•, pe pânz• zigzagurile •i meandrele unei grafici ancestrale, r•mas• în memoria nesf•r•itului sir de femei care au deschis ochii asupra lumii în leag•n d•ltuit cu semnul soarelui, au citit fiorul dragostei m•rturisit în crest•turile unei furci de tors. Tot ele au •esut •iruri de pomi ai vie•ii în gr•dinile scoar•elor de zestre •i au cusut, cu migal•, stelele cerului pe seninul c•m••ii de nunt•, p•strat• apoi cu grij• pentru marea trecere în rândul str•mo•ilor.•i în vremea noastr• tradi•ia realizeaz• echilibru dintre util •i frumos în ambiantul modern. Not•: [1] http://www.romanian-folklife.ro/

00:36:06http://209.85.135.104/search?q=cache:PKNna9-FXxcJ:www...mul+popular+românesc+din+Dobrogea&hl=ro&ct=clnk&cd=5 (2 of 2)18.04.2008