disparitia lui richard taylor

ARNAUD CATHRINE

Dispariflia luiRichard Taylor

Roman(e)

Traducere din limba francezæde Cristina Patricia Gheorghe

+CATHRINE Disparitia lui Richard 7cc 11/23/09 10:47 AM Page 3

Nefericirea lui Susan Taylor

Nu pofli sæ øtii niciodatæ. Niciodatæ. Cei care væ vorspune contrariul mint. Cei care væ vor spune contrariulsunt din specia agenflilor imobiliari. Imaginafli°væ doar:vizitafli zeci de apartamente (însærcinatæ în øase luni,întâlniri fixate dupæ o zi de muncæ, la apusul soarelui,mergefli sæ væ facefli o pærere pe întuneric, iar Richard,care rareori ajunge acasæ înainte de nouæ seara, nu eniciodatæ acolo ca sæ mæ însofleascæ, de°a dreptul singuræîn fond, de°a dreptul singuræ), zeci de apartamente de lacel mai sordid la cel mai inaccesibil (cei care væ spun cæpreflurile vor scædea mint; bineînfleles cæ cei care væîndrugæ asemenea aiureli sunt liniøtifli la casa lor, ei øi°augæsit o casæ acum zece ani, când încæ o mai puteai gæsi),zeci de apartamente unul mai mic decât celælalt (însærci-natæ în øase luni fiind, trebuia sæ mæ gândesc la cea micæ,cel puflin trei camere; sigur, am fi putut la fel de bine sæne stabilim la Brighton, dixit mama lui Richard — mamalui Richard, care locuieøte la Brighton), zeci de aparta-mente… øi începefli sæ o luafli razna. Atunci când, ca prinminune, dafli — dupæ øase luni de peregrinæri zadarnice(adicæ tot atâta timp cât i°a luat øi pântecului meu sæ seumfle) — peste un apartament locuibil, acceptabil,iatæ°væ gata de orice, inclusiv de a trimite într°un viitorîndepærtat ideea unui loft cu terasæ øi altele. Atunci când


øaizeci de metri pætrafli væ aøteaptæ cu braflele deschise ladoar o oræ distanflæ de locurile voastre de muncæ res-pective, într°un cartier rezidenflial, în liniøte deplinæ, færæcâini sau motoare, vefli spune færæ doar øi poate: bingo!Pæcat însæ de Richard, care încæ nu l°a væzut. Pæcat øi deluminæ, însæ fie ce°o fi, sæ°i dæm bætaie, deoarece preflurilenu vor mai scædea. Dovada? Existæ destule cupluri sufi-cient de retardate încât sæ dea trei sute patruzeci de miide lire sterline pe øaizeci de metri pætrafli, iar preflurile nuvor mai scædea; peste cinci ani va fi pur øi simpluimposibil sæ mai stai în centrul Londrei, peste cinci aniva trebui sæ te instalezi într°un cartier deprimant dinBrighton, la doi paøi de mama lui Richard. Øi atuncispunefli: bingo!

Richard a înfleles. Richard s°a arætat foarte conciliant.Mama lui, nu. El, da. Totul s°a întâmplat foarte repede.Øi cu micufla, la fel. A venit cu trei sæptæmâni mai de-vreme. E de°ajuns sæ væ spun cæ aproape s°a næscut întrecutii. Richard øi°a dat toatæ silinfla sæ desfacæ blestematelede cutii ca sæ aranjeze camera micuflei. Mama lui ne°achemat la Brighton ca sæ vadæ copilul, nu s°a deplasat, aøfi putut pune pariu cæ va fi aøa. În afaræ de asta, totul s°apetrecut mai degrabæ bine, pe fugæ desigur, însæ la o sæp-tæmânæ dupæ ce mæ mutasem øi næscusem, eram încæmiratæ cæ lucrurile decurseseræ în favoarea noastræ øi cædusesem la bun sfârøit acest maraton, lucru greu de ima-ginat acum ceva timp.

Sæ fie oare fructul misterios al generafliei noastre? Mi-cufla doarme noaptea. Micufla e bine dezvoltatæ pentruvârsta ei øi, de altfel, nu observ în anturajul meu decâtcopii bine dezvoltafli. E musai cæ s°a întâmplat ceva, îi

12 ARNAUD CATHRINE


spuneam alaltæieri searæ javrei care îi serveøte drept ma-mæ lui Richard, e musai cæ s°a întâmplat ceva de toflicopiii sunt bine dezvoltafli øi dorm nopflile, pe când eu îiaud încæ pe pærinflii mei øi pe mama lui Richard — maiabitir decât tofli — væitându°se la amintirea înfricoøæ-toarelor nopfli în care nou°næscuflii sufereau de insomnieøi zbierau ca din guræ de øarpe. „Pe vremea mea, mamelealæptau“, îmi aminteøte adesea mama lui Richard, însperanfla bolnavæ cæ mæ va face sæ mæ simt vinovatæ.N°am niciun chef sæ am sânii mamei lui Richard, mægândesc eu de fiecare datæ când mæ atacæ în privinfla asta.Ca sæ nu mai vorbim de øolduri… Pentru cæ, pe deasupra,am pierdut toate kilogramele în plus. Luasem foartepuflin în greutate, ce°i drept. Impecabile øoldurile, sânii,totul, ca øi cum nu s°ar fi întâmplat nimic; destule cons-trângeri pentru un copil; da, o mare bucurie, micufla, darzæu, viafla merge înainte! La o lunæ dupæ ce am terminatde clocit puiul meu proaspæt ieøit din gæoace, m°am în-tors la lucru. Nu puteam sæ mai concep încæ o sæptæmânæîn apartament: a fost alegerea mea, sunt o femeie activæ;øi totuøi o prevenisem pe mama lui Richard, care n°apierdut ocazia sæ…, în fine, eram mulflumitæ. Mulflumitæde cea micæ. Mulflumitæ de apartament. Øi de Richard. Øide øoldurile mele. Øi de sâni. Eram mulflumitæ.

Apoi, a sosit ea. Era într°o joi, în aprilie trecut. Probabilvizitase apartamentul în timpul zilei. N°o væzusem ve-nind. Am fost puøi în fafla faptului împlinit: se mutase.O puicuflæ la vreo treizeci de ani. Celibataræ înræitæ. N°amnimic împotriva acestui lucru la stadiul de idee abstractæ…Eu însæmi îmi spun uneori cæ… În fine, sæ n°o apucæmîn direcflia asta. O puicuflæ de treizeci de ani, aøadar.Amabilæ. Surâzætoare. Jennifer Wilson, încântatæ. Nu

Dispariflia lui Richard Taylor 13


intenflionam sæ simpatizez cu ea mai mult de atât, sera-tele între vecini nu sunt de mine, le las în seama mameilui Richard la Brighton, dar, în sfârøit: mi°e vecinæ depalier, atâta timp cât lucrurile merg bine; o vecinæ depalier, nu°i nimic ræu în asta.

Øi totul a început încæ din prima searæ. Micufla dor-mea. Eu urmæream un episod din Absolutely Fabulous.Richard îøi citea ziarul. Amândoi tolænifli în cearøafurinetede øi prietenoase, într°o atmosferæ complet liniøtitæøi propice odihnei… Øi iatæ cæ încep gemetele. Øi încurând strigætele. Urletele. Richard îøi îndreaptæ privireaspre mine: „Auzi øi tu ce aud eu?“ „Aud ce auzi øi tu: øi°opune“, n°am spus°o chiar aøa, nu îmi mai amintesc exactcum m°am exprimat. Richard nu e de acord, zice: „Dar…e singuræ… Se masturbeazæ“. Camerele noastre au unperete comun. Îi auzim trupul izbindu°se de perete, ace-laøi perete de care ne sprijinim noi, el citindu°øi ziarul, euurmærind træznæile din Absolutely Fabulous. Øi ea care semasturbeazæ într°un vacarm de nedescris… Douæzeci deminute mai târziu, puicufla a adormit. Sæ trecem peste øisæ speræm ca nu cumva în viitor sæ avem parte øi devreun gogo dancer care sæ îøi adauge rægetele la fanfara cedeja ne aduce aminte, mie øi lui Richard, de stânjeni-toarea absenflæ a sexualitæflii ce a intervenit între noi dupænaøterea micuflei; øi ar mai trebui sæ adaug cæ am con-ceput copilul într°un moment de excepflie, special pentrua ræmâne însærcinatæ, deoarece plæcerile sexuale îøiluaseræ de mult tælpæøifla din cuibul nostru.

Ar trebui sæ fac øi eu ca puicufla, cam asta îmi treceprin cap înainte sæ adorm, pe când mæ gândesc la calmulîngrijorætor al lui Richard; sæ fac øi eu ce face puicufla cândRichard nu e acasæ, øi apoi mæ furæ somnul.

14 ARNAUD CATHRINE


Poate cæ nu e în fiecare searæ aøa, dar în orice caz, peaproape. Multe, foarte multe nopfli ca asta.

Pentru început: Richard øi cu mine, aliafli împotrivaderanjului provocat, strigæm, în concert, uneori suficientde tare încât sæ acoperim gemetele puicuflei, strigætele saleînfundate øi totuøi suficient de ræsunætoare. Nu înceteazæniciodatæ, întotdeauna merge pânæ la capæt, puicufla. Øicând ne întâlnim întâmplætor — destul de rar, nu øtiu nicimæcar dacæ lucreazæ — când ne întâlnim întâmplætor, îøiaranjeazæ bretonul øi îøi miøcæ buzele, ca øi cum ar vreasæ estompeze roøeafla rujului. De nerecunoscut, puicufla.De fapt sunt douæ puicufle: puicufla care se masturbeazæøi ne face viafla un calvar øi puicufla care îøi vede de viaflaei liniøtitæ øi ne fluturæ câte un zîmbet timid atunci cândne e mai tare poftæ sæ îi cerem socotealæ øi, dacæ s°ar iviocazia, sæ o strângem de gât. Îfli taie cheful, dar deranjulprovocat ræmâne.

Aøadar, ca sæ încep: unifli, eu øi Richard, în fafla certi-tudinii poluærii fonice. Împreunæ. Cât despre micuflæ, eadoarme. Chiar sforæie. Cam prematur ca sæ sforæie, darasta e altæ problemæ.

Numai cæ, iatæ. Aproape în fiecare searæ e la fel… Autrecut trei luni øi se pare cæ alianfla forflelor noastre îøipierde din vigoare, aproape cu aceeaøi rapiditate cu carescula lui Richard a încetat sæ mai facæ pe podul mobilpentru a mæ trimite în al nouælea cer. Da, strigætele luiRichard înceteazæ. Uneori chiar cred cæ stæ cu urechea lapândæ, despæturind ziarul, apoi læsându°l pur øi simpludeoparte, invocând o obosealæ teribilæ øi ghemuindu°sela celælalt capæt al patului pentru a profita de ceea ce nueste o poluare fonicæ, ci, færæ îndoialæ, o încântare. Îl



privesc pe ascuns miøcând din bazin, în timp ce el mæ credeabsorbitæ de Ab Fab. Nu cumva se masturbeazæ øi el?! Nu:ar avea bunævoinfla sæ se ducæ la toaletæ ca sæ termine.

Un groaznic moment de singurætate pentru mine. Îmispun: nu înfleleg ce se întâmplæ. Însæ, de fapt, înflelegfoarte bine ce se întâmplæ: o puicuflæ i°a aprins simflurilelui Richard, dar færæ doar øi poate cæ lui nici prin cap nu°itrece sæ mæ pofteascæ la focurile de artificii.

Trei, patru, cinci luni trec. Aøa. Richard se întoarce dince în ce mai târziu, susfline cæ BBC°ul îl acapareazæ. Seculcæ din ce în ce mai devreme, se fline din ce în ce maideparte de mine în pat. Øi Jennifer Wilson zbiaræ.

Micufla, în ceea ce o priveøte, e drægælaøæ, chiar dacæmutriøoara sa liniøtitæ mæ cam scoate din særite. Oare øtieea ce spectacol se dæ în fiecare searæ în spatele ziduluidespærflitor? Satisfacflia lui Jennifer Wilson care o vaîngropa în curând pe a noastræ…

16 mai trecut.Richard nu s°a mai întors.

Nu mi°am dat seama de nimic. Cu o searæ în urmæ,avuseseræm parte de o seratæ încântætoare în companiaRebeccæi Swift, o colegæ de°ale lui Richard. Chiar amsimflit o uøoaræ apropiere din partea lui Richard.

16 mai.

Richard i°a scris o scrisoare mamei lui. Pe care ea mi°acitit°o.

Ultima urmæ de la el.

16 ARNAUD CATHRINE


Puicufla nu se mai masturbeazæ.Serile sunt din nou liniøtite.De o liniøte înfiorætoare.Ea locuieøte încæ în apartamentul de lângæ. Nu: Richard

nu e acolo. Ar fi fost prea simplu. Richard a plecat. Iarpuicufla tace mâlc.

Sunt singuræ øi îi ofer sânul meu perfect micuflei, iarea strâmbæ din nas.



Lamentaflia lui Jean Taylor

O lovituræ. De neuitat. Dumnezeu øtie totuøi cæ øtiamîncæ înainte de a înflelege. Da, asta se întâmplæ des: o in-formaflie crucialæ ræmâne blocatæ într°un ambuteiaj dæunæ-tor înflelegerii celuilalt. În cazul de faflæ, a fiului meu.

Infirmiera a læsat scrisoarea pe noptiera mea la sfâr-øitul dupæ°amiezii. Scrisoarea asta atroce, logoreeaasta îngrozitoare eu o øtiam pe de rost, cunoøteam fie-care cuvânt cu o exactitate exasperantæ. Ultima meaurmæ de la el.

Eram aøadar internatæ, o cæzæturæ banalæ pe cândieøeam de la duø (nu mai folosesc cada, n°aø putea sæ maiies din ea, øi nici Tom, astfel cæ ne°am hotærât sæ ne rezu-mæm la duø øi funcfliona de minune, dar apoi am cæzutcând mæ aøteptam mai puflin, când mæ obiønuisem dejacu folosirea duøului øi nu a cæzii, mama tuturor perico-lelor), o cæzæturæ banalæ, aøadar, øi totuøi, fracturæ de colfemural, spitalul din Brighton, o durere groaznicæ, iarRobin a sosit în mai puflin de douæ zile, în timp ce dragamea Katherine øi°a petrecut cele mai frumoase zile lacæpætâiul meu, însæ din partea lui Richard nimic, nicimæcar un telefon, de neiertat, mi°am zis eu într°un primelan de tristefle øi de furie, eram oare pe punctul de adescoperi în fiul meu ceea ce vedeam deja în alte familii?


era Richard dintre aceia care îfli mænâncæ din palmæ,întorcându°fli spatele cu indiferenflæ de îndatæ ce pieleafli s°a zbârcit øi începe sæ fie nevoie de grijæ, de atenflie;desigur cæ am îmbætrânit, desigur cæ nu e uøor sæ ai omamæ în vârstæ, dar e vorba totuøi de o fracturæ de colfemural, un dus°întors Londra–Brighton nu e cine øtie ce,øi ce tristefle în lipsa aparatului de radio, cu atât mai multcu cât Katherine era cu mine, iar Robin îøi luase øi eacâteva libere ca sæ vinæ sæ mæ vadæ, cele douæ fete alemele, dar nu øi Richard, ce tristefle! Øi apoi: infirmiera carelasæ scrisoarea pe noptiera mea la sfârøitul dupæ°amiezii;îmi vede ochii sclipind, o menghinæ se desface, dar nu ceacare îmi provoacæ fractura asta îngrozitoare, ci o men-ghinæ din inimæ, øi atunci mæ hotæræsc sæ pæstrez scri-soarea pentru mai târziu, atunci când vizitele vor fi luatsfârøit øi la fel øi masa prea puflin îmbietoare: voiam sæsavurez scrisoarea lui Richard al meu, mæ simfleam dejagata sæ°l iert, Richard nu se deplasase, însæ eram gata sæ°liert fiindcæ îmi scrisese, aflase de mine prin surorile sale,iar acum urma sæ savurez scrisoarea asta; o mamæ estecapabilæ sæ ierte øi sæ uite la nesfârøit, o mamæ e întot-deauna gata sæ°øi salveze copilul øi sæ invoce toatecircumstanflele atenuante din lume pentru a dovedinevinovæflia sa. Øi îmi vine în minte iubita care aøteaptæun semn, care îøi iese din minfli când nu primeøte nimic,øi atunci când îl primeøte totuøi, semnul acesta, fie el chiarøi invizibil ochiului gol, øi dezamægitor, ea îøi revine, caîn urma unei anestezii imediate øi salutare. Aøadar,scrisoarea lui Richard. Urma sæ o savurez din vârfulpatului meu de spital.

36 ARNAUD CATHRINE


Tokyo. Da, mamæ, ai citit bine. Tokyo. Peste cinci zile.Gatwick, terminalul C, escalæ la Copenhaga. Absurdæ escalala Copenhaga.

Pe moment, nu am înfleles. Øi nimeni altcineva în loculmeu n°ar fi fæcut°o. Brighton, Londra, Tokyo — fie ea øiînaripatæ, imaginaflia unei mame nu merge pânæ acolo.

Tokyo, mamæ. Ieri mi°am væzut chipul în oglindæ øi amrealizat cæ am treizeci de ani. Am treizeci de ani, o viaflæafectivæ jalnicæ, captiv aøa cum sunt în ghearele tale øi încele ale lui Susan, øi brusc m°a lovit ca o certitudine, darce zic eu? ca un cuflit: Tokyo.

Mamæ, cum ai putut læsa sæ se ajungæ aici? Aøadar, iatæ,eu nu zic nimic, niciodatæ, nimeni nu zice nimic niciodatæîn familia asta, dar la cei treizeci de ani ai mei uite cæ zic:Tokyo. Desfac contractul, nu respect cele trei luni depreaviz, mæ car, mamæ. Rebecca are dreptate: un laø.

Dar eu nu cunosc nicio Rebecca, m°am gândit ime-diat, prea uøor sæ°mi trânteascæ o Rebecca aøa, penepusæ masæ, dupæ ce îmi dædusem toatæ silinfla calucrurile sæ meargæ cu searbæda de Susan, o poamæ,înghiflisem destule, drægufla de Susan, da, da, drægufla,o idioatæ, îmi cælcasem destul pe inimæ ca sæ°l væd pe fiulmeu cæsætorindu°se cu o fatæ demnæ de numele æsta. Øiacum, Rebecca.

N°a spus°o niciodatæ aøa, n°ar îndræzni, dar o gândeøtecu tærie: ai dat naøtere unui laø. Øi îfli interzic sæ tesmiorcæi, nu da apæ la øoareci, încæ zece ani în ritmul æstaøi n°aø mai fi avut pe urmæ curaj sæ fac nimic, nici sæ amvreun destin. Tokyo.



Nu înflelegeam nimic din blestemata asta de scrisoare,am formulat prefl de o clipæ ipoteza unui coømar sau aefectului nociv al morfinei care m°ar fi putut face sædelirez, o mamæ poate sæ meargæ departe cu negareapentru a amâna momentul în care trebuie sæ acceptesemnificaflia cuvintelor, a acestor cuvinte; nu cunosc nicioRebecca, m°am gândit eu, øi aceastæ certitudine m°aapærat la început, aøa cum iubita respinsæ se drapeazæ înfurie înainte de a se læsa atinsæ øi copleøitæ de durere, însentimentul nedreptæflii, înainte de a se abandona øi dea°øi duce viafla ca moartæ, furia te fline în picioare pentruînceput, furia te fline în viaflæ, øi atunci mi°am spus: nucunosc nicio Rebecca, ca øi cum asta ar fi putut anulaororile de sub ochii mei øi legitima ipoteza deliruluiprovocat de medicamente, nu cunosc nicio Rebecca, cinee aceastæ Rebecca, Rebecca nu existæ.

Tokyo, mamæ. Îfli mai aminteøti ziua morflii tatælui tæu?semnele pe care mi le fæcea cu disperare — niciodatæ nu l°amvæzut aøa vivace ca în ceasul morflii sale — privirile îngro-zite pe care mi le arunca: „Devino ceea ce eøti“, a murmuratel solemn, iar tu ai oftat iritatæ. Cum de n°am øtiut sæ citescprintre rânduri øi sæ înfleleg avertismentul cuprins în aceascurtæ maximæ? Cum tu nu pæræseai nicio clipæ camera, atrebuit sæ îøi disimuleze lecflia de viaflæ în filosofia luiNietzsche, puflin Nietzsche øi tu nu fli°ai dat seama de nimic:ia°fli tælpæøifla, asta voia sæ spunæ! Nu face ca mine! În ziuamorflii bunicului, Tokyo exista deja. În ziua morflii sale, amcitit în ochii sæi Tokyo.

Fiul meu a scris asta! Iar eu mæ întrebam de zor cineputea fi aceastæ primejdioasæ Rebecca. Mæ întrebam de

38 ARNAUD CATHRINE


asemenea cum de putea fiul meu sæ°l amestece pe tata înafacerea asta.

Tokyo. Øi îfli interzic orice formæ de øantaj. Ce ai fæcutca sæ merifli asta? tu nu merifli absolut nimic, mamæ, eøtide multæ vreme dincolo de orice merit. Rebecca are dreptate.Tokyo. Øi n°ai de ales.

Fiul meu.

Profit de internarea ta în spital ca sæ evadez. Øi nudramatiza situaflia: fracturæ de col femural, e normal lavârsta ta. Doar e ceva friabil, se sfærâmæ. Trebuie sæ spuncæ o sæ°fli revii. Øi nu, nu e adeværat, infirmierele nu sunttoate niøte incapabile, aøa cum i te°ai plâns lui Katherine.Ele îfli strâng rahatul. Mie mi se par mai degrabæ curajoase.E drept cæ te las în momentul în care ai fi avut nevoie defiul tæu… Anii negri încep, mamæ. Infirmierele vor fi eroinepânæ la capæt, misiunea din serviciul public le obligæ. Darîn ceea ce mæ priveøte, sunt ca øi mort. Tokyo. Ciao. Cerøesco uncie de destin, o færâmæ, ræmæøiflele, adicæ optzeci minustreizeci, egal cincizeci de ani færæ tine. Îfli ræmân fetele tale.Scumpele tale fete amabile øi devotate. Apucæ°te aøadar sæle chinui pe bietele nevinovate vorbindu°le despre fiul tæunerecunoscætor. Copiii sunt næscufli ca sæ plece, o sæ te vaiflitu, øi vei fi plânsæ, øi o sæ°fli placæ asta, fiindcæ mila, pare°se,nu te°a mânjit niciodatæ, laøului tæu de fiu îi e milæ de tinede treizeci de ani, dar asta nu fli°a stors nici cea mai mæruntælacrimæ. Tokyo. Pronunfl încæ o datæ dintr°un impuls oare-cum sadic, îfli dau dreptate. Øi sæ nu°fli treacæ prin cap sæmæ caufli.



„Ce se întâmplæ, Miss Taylor?“ m°a întrebat infirmieracu un calm insuportabil, øi atunci i°am fæcut semn spregâtul meu, deøi era evident: mæ sufocam, i°am fæcut semnspre gâtul meu, gâtul meu încleøtat øi incapabil sæ lase acircula cea mai slabæ suflare. „Sigur e din cauza emofliei,Miss Taylor“ øi privi spre scrisoare cu un surâs care sevoia subtil. Am încercat sæ dau din cap în semn denegaflie. „Afli mai avut crize de astm pânæ acum, MissTaylor?“, iar eu am clætinat din nou din cap. „Mæ numescMaureen, Miss Taylor, iar acum cæ ne cunoaøtem, mæputefli striga Maureen.“ I°am aruncat o privire pieziøæ.Ce°mi pæsa mie sæ°i cunosc prenumele, eram pe cale sæmæ sufoc, mæ doare°n cot de prenumele tæu, mucoasæidioatæ, salveazæ°mæ, asistenflæ respiratorie, imediat,n°am cerut ajutor psihologic, vreau sæ respir øi mæ gân-desc la ceea ce spune deseori Tom când îi povestesc de-spre manifestærile psihosomatice care îmi distrug viafla:„Trebuie sæ asculfli cuvintele“, spune el; când mi seîntâmplæ sæ mæ vait de dureri de spate: „Ai tras destul“,afirmæ el, iar apoi adaugæ: „Trebuie sæ asculfli cuvintele“,ei bine, iatæ cæ mæ sufocam, la propriu øi la figurat, flineamscrisoarea de la fiul meu de°a curmeziøul pieptului, øiatunci am privit°o insistent pe asistentæ ca sæ meargædupæ ajutor imediat. „Calmafli°væ, Miss Taylor, totul vafi bine, avefli o crizæ de panicæ, v°a scæzut tensiunea, e ocrizæ de panicæ, trebuie sæ væ liniøtifli.“ Øi mi°a luat mânaca sæ o mângâie aøa cum faci cu un câine epileptic. „Edoar o spaimæ trecætoare, repeta ea. Vrefli sæ væ citesc euscrisoarea, Miss Taylor?“, iar eu am scuturat cu chiu, cuvai din cap ca s°o împiedic, nici nu se punea problemaca ea sæ arunce mæcar o privire fugaræ pe scrisoarea astaîngrozitoare care mæ fæcea sæ mæ sufoc, aerul începea sætreacæ prin gâtul meu din nou, încet, ca un sughifl.

40 ARNAUD CATHRINE


„Vedefli, Miss Taylor, tensiunea începe sæ urce, spaimadispare, totul va fi bine, Miss Taylor.“ Øi primele cuvintepe care am fost în stare sæ le rostesc au fost: „Soflul meu“,„Fetele mele“, apoi întreaga frazæ: „Chemafli°i imediat peTom, Robin øi Katherine.“ „Dar fifli înflelegætoare, MissTaylor. Programul de vizite s°a încheiat.“ „Chemafli°iimediat pe Tom, Robin øi Katherine“, am strigat eu, øi dedata asta era evident cæ suflarea îmi revenise øi cæ nu mæputea împiedica o amærâtæ de infirmieræ sæ°i væd pe°aimei, pe cei care îmi mai ræmæseseræ fideli mæcar, era ourgenflæ, dacæ ai øti, idioato, ce scria în scrisoarea aia,Tokyo, mamæ, Tokyo, e suficient de important ca sæ°i chempe Tom, Robin øi Katherine, e un caz de urgenflæ maximæ,aproape la fel ca anunflul unui deces, fiul meu tocmai amurit înaintea mea, a hotærât sæ iasæ din viafla mea, trebuiesæ asculfli faptele, cuvintele doar le însoflesc, sau invers,nu conteazæ, sæ meargæ sæ°i cheme pe°ai mei, din milæ mæ-car, øi mi°am læsat capul sæ alunece într°o parte, precummuribundul care îøi dæ sufletul într°o pozæ voit abandonatæ.

Richard era un bæiat închis. Vorbesc despre el la trecut,ca øi cum Richard ar fi murit, intenflionat vorbesc despreel la trecut: Richard a murit pentru mine fiindcæ a hotærâtsæ iasæ din viafla mea, existæ lovituri care nu se pot uita.Richard era un bæiat închis øi de altfel ura sæ spun astadespre el, nu înflelegea ce voia sæ spunæ cuvântul æsta,„închis“; Richard era un taciturn, neøtiind niciodatæprea bine cum sæ°øi manifeste sentimentele, de teamaridicolului sau de ce oare? Richard nu se temea de tæcere,nu, prefera de mii de ori tæcerea, cæci a manifesta unataøament oarecare, asta nu se putea, atunci o lua pedrumuri ocolite, nu øtiam mare lucru despre el, dardragostea unei mame se mulflumeøte øi cu tæcerea unui



fiu la început (insist, la început). Aveam impresia cæ îlcunosc pe de rost øi i se putea întâmpla de altfel sæ spo-rovæiascæ cu o energie neobositæ, pe care nu i°o cunoø-team, incapabil sæ exprime cel mai mærunt sentiment, aøaera fiul meu, dar gata întotdeauna sæ îmi deschidæochii, sæ mæ contrazicæ; era aøadar un bæiat închis, careavea momentele sale de furie împotriva mea, numaiîmpotriva mea, în ceea ce le privea pe surorile sale, petatæl sæu, doar o privire încruntatæ la adresa lor, dar eu…ce putusem eu sæ fac altceva decât sæ°l gæzduiesc timp denouæ luni øi apoi sæ°l eliberez. Privitor la asta, mi s°a pærutîntotdeauna cæ Richard încerca la nesfârøit sæ se deba-raseze de mine, sæ°mi porunceascæ sæ nasc odatæ, øi, dacæe sæ vorbim færæ secrete øi ocoliøuri, Richard m°a bænuitdintotdeauna cæ aø fi refuzat tæierea acestui nenorocit decordon ombilical, deøi eu nu fæceam altceva decât sæ îliubesc øi sæ°i vreau binele øi sæ doresc sæ°i fiu de folos înviaflæ, dar e evident cæ la un moment dat Richard aconsiderat cæ nu°i mai eram de niciun folos, ba chiar cæîl încurcam øi — asta chiar cæ e cel mai ræu lucru pe carel°am putut gândi despre cineva — øi°a dat seama cæ, dinnefericire, era fiul meu. Richard refuza orice recunoaøterea datoriei (øi orice manifestare de iubire, a°øi manifestaiubirea însemnând a recunoaøte cæ fæcusem ceva pentruel, mæcar cæ îl crescusem, puflinul æsta, øi apoi cæ o su-portasem, o primisem øi mæ stræduisem s°o iubesc pepoama lui de Susan, pe care el însuøi øi°a ales°o, între noifie zis), Richard era un bæiat închis øi nerecunoscætorcæruia nu i s°a pærut de folos sæ°mi spunæ cæ mæ iubeøte,øi iaræøi îmi vine în minte îndrægostita care aøteaptæ cuînfrigurare un semn de la mitocanul ei iubit øi, aøa cumdeseori se spune despre femei, „o dovadæ de iubire“: sepoate spune cæ le°am aøteptat, dovezile de iubire, am øi

42 ARNAUD CATHRINE


primit câteva semnale timide øi ruøinate, cu ocaziavreunei aniversæri, când se cuvenea, cum s°ar zice, cândprotocolul familial o cerea; o aniversare nu°i potolea însæpudoarea: Richard oferea micul sæu cadou nu foartescump, sub privirile neræbdætoare ale lui Susan care, abiasositæ, nu visa decât sæ plece, n°am sæ înfleleg niciodatæce i°am fæcut øi æsteia, mi s°a întâmplat sæ mæ simt vino-vatæ gândindu°mæ cæ trebuie sæ fi citit decepflia de pechipul meu încæ de la prima întâlnire, cæci presimflisemîncæ de la prima noastræ întâlnire cæ Susan era o fatædræguflæ, dar nimic mai mult, øi færæ îndoialæ cæ era ama-bilæ, dar øi suficient de øireatæ pentru a citi pe chipul meuamara decepflie de la prima noastræ întâlnire; øi totuøi îmiamintesc cæ mæ prefæcusem, mæ prefæcusem chiar bine,bine ai venit în familie, eøti ca øi fiica mea, bla, bla, bla,dar nu, Susan m°a urât dintotdeauna; prin urmare, existachestia asta între Richard øi mine, problema nurorii, dargândindu°mæ mai bine, cred cæ nu°fli pofli suporta noradacæ nu îfli suporfli fiul øi, într°o oarecare mæsuræ, nu°l maisuportam pe Richard, ce vreau sæ spun e cæ exista cevaîntre noi ce nu mai puteam suporta øi care se declanøasede multæ vreme deja. Era aøa greu sæ°mi spunæ cæ mæiubeøte? Aøa greu? Dovezile de iubire, totuøi… Dar do-vezile de iubire expiræ! Mamele nu trebuie luate dreptfraiere, infimele semnale sub formæ de cadouri aniversarecu care mæ mulflumeam pe moment ca sæ nu urlu precumo lupoaicæ trædatæ, desigur, mæ mulflumeam cu ele pemoment, vedeam în ele dovezile mele de iubire, dardovezi atât de patetice expiræ, treizeci de ani e un termende expirare legitim, zic eu, dovezile de iubire expiræ øiræmâne o gauræ cæscatæ în locul lor, speranfle sfærâmate,aøteptarea asta iluzorie, într°un cuvânt, iubirea; fiulmeu nu mai era fiul meu, îmi dau seama de asta, cel puflin



øi°a dorit, la un moment dat, sæ nu mai fie fiul meu, sausæ nu devinæ fiul meu, pofli s°o spui cum vrei, rezultatule acelaøi, contrar spuselor lui Tom care fline mereu sæliniøteascæ apele, Tom care suferæ de o regretabilæ slæ-biciune de judecatæ; Tom n°are nevoie de dovezi deiubire, se comportæ ca øi cum ar avea totul, se mulflumeøtesæ socoteascæ, Tom socoteøte mult øi se împacæ cu în-lænfluirea de greøeli grosolane, printre altele, în ceea ce°lpriveøte pe Richard, de exemplu, dar nu e decât un exem-plu, Tom socoteøte cæ nu observ în anumite seri parfumulvulgar øi ameflitor al femeilor pe care le°a tævælit, dar nue decât un exemplu, viafla e simplæ pentru Tom; Tomhotæræøte, iar realitatea se supune, realitatea i se pareîntotdeauna gata sæ se supunæ, în timp ce pe mine reali-tatea nu mæ pæcæleøte, realitatea e un parfum greflos careascunde cu greu acest vechi øi pætrunzætor miros despermæ, dar nu conteazæ, e alegerea mea, nici eu n°amstat la locul meu, în niciun caz, afecfliunea mea pentruTom (cea care m°a determinat sæ aleg sæ°mi sfârøesc viaflaalæturi de el) nu mi°a inspirat niciodatæ nici cel mai micscrupul, ba chiar el mi°a arætat calea, se poate spune chiar,færæ ironie sau scrupule, c°am umblat ceva la viafla mea,în fine, fiecare cu ale sale, vorbeam de Richard sau maidegrabæ de Tom, care n°a vrut sæ admitæ cæ exista o pro-blemæ cu fiul æsta, cu fiul æsta închis. „Dar ce vrei sæ spuicu asta?“, repetæ el adeseori øi parcæ îl auzi pe fiu°sæu,„închis“ e totuøi un termen foarte clar, o næpârcæ, o pri-vire tulbure øi alunecoasæ, o privire despre care se poatespune cæ ascunde în asemenea mæsuræ esenflialul încât ecapabil de orice, într°o zi sau alta, Tokyo, mamæ, Tokyo. Olovituræ. De neuitat.

44 ARNAUD CATHRINE


„Maureen, cheamæ°i imediat pe Tom, Robin øiKatherine.“ Øi asta a øi fæcut, nu avea de ales. Ca dinîntâmplare, Susan a reuøit sæ mæ sune chiar înainte desosirea alor mei, øi plângeam în timp ce îi citeam celecâteva rânduri îngrozitoare. Mare stupoare la capætulcelælalt, Susan nu înflelegea explicit, informaflia nu ajungeala ea, aøa ceva se întâmplæ des, informaflia ræmâne blo-catæ într°un ambuteiaj dæunætor înflelegerii celuilalt, øi,dacæ ar fi fost lângæ mine, aø fi strâns°o de bunævoie înbraflele mele pe gâsculifla asta, dar ea nu era lângæ mine,iar fractura mea mæ împiedica sæ fac orice miøcare, ori-cum ar fi, soarta ne aruncase brusc de aceeaøi parte abaricadei, aøadar nu puteam decât sæ mæ simt aproapede deznædejdea ei, de incredulitatea ei buimacæ, biata fatænu înflelegea nimic, øi chiar atunci au sosit Tom, Robin øiKatherine, în timp ce infirmiera luase o figuræ contrariatæ,ca øi cum ar fi fost nevoitæ sæ cedeze capriciului uneibætrâne nebune, am întins scrisoarea alor mei, care s°austrâns în jurul ei øi au descoperit la rândul lor, îngrozifli,cuvintele ce°mi erau adresate, øi se putea citi pe chipullor aceeaøi stupoare, ca øi cum ar fi fost luafli prinsurprindere de o explozie de lavæ acolo unde nici nubænuiau cæ exista vreun vulcan.

Tokyo. Da, mamæ, ai citit bine. Tokyo. Peste cinci zile.Gatwick, terminalul C, escalæ la Copenhaga. Absurdæ escalala Copenhaga.

Øi asta a fost tot. A fost sfârøitul.



disparitia lui richard taylor

Documents