diplomat club

Diplomat ClubCurierul vieþii diplomatice, mondene

ºi al lumii afacerilorFondat în anul 1992

Ambasadorul Italiei îşi încheiemandatul cu sentimentul

misiunii îndeplinite

Anul 2012 este un an al schimbărilor înevoluţia politică a Uniunii Europene, cuefecte majore pentru viitorul ei economic şiorientările sale în relaţiile internaţionale.Evenimentul cheie, care a dat semnalul celmai puternic pentru o schimbare necesară înpolitica europeană, a fost eşecul lui Sarkozyîn alegerile prezidenţiale şi instalarea luiFrançois Hollande, de orientare socialistă, capreşedinte al Franţei. Holland a câştigatmajoritatea voturilor promiţând populaţieielaborarea unei altfel de politici decât cea aausterităţii, reducerii locurilor de muncă şide înrăutăţire a nivelului de trai. Promisiuni-le au fost reconfirmate în cursul campanieielectorale pentru locurile din parlamentulfrancez, frontul socialist propulsând pe pri-mul plan preocuparea pentru o politică decreştere economică, crearea de noi locuri demuncă, realizarea unei mai bune repartiţii abogăţiei sociale şi ameliorarea administraţieiţării.Evoluţia evenimentelor din centrul şi estulEuropei indică şi ele o tendinţă favorabilăschimbărilor politice şi economice. În Poloniaşi Cehia opinia publică manifestă o evidentănemulţumire faţă de politica economică aUniunii şi solicită o drastică reanalizare asituaţiilor create de criza datoriilor de stat şigăsirea posibilităţilor de a stimula dezvoltareaeconomică. În Slovacia, recentele alegeriparlamentare au acordat majoritatea voturilorpartidului social-democrat, ceea ce a permisrevenirea lui Robert Fico în postul de prim-ministru. În opinia sa „consolidarea finanţelorpublice este imposibilă fără creştere economi-că şi crearea de locuri de muncă”. În Româ-nia, căderea guvernului Ungureanu şi câştiga-rea de către opoziţie a majorităţii în parla-ment, sunt procese ce vin în întâmpinarea

dorinţei populaţiei, extenuate de măsurile deausteritate, de a se adopta o altă agendăpolitică şi economică care să fie capabilă sărepornească motoarele economiei.A considera că aceste schimbări duc spre oEuropă de stânga, ar fi o apreciere simplistă,pentrucă partidele de dreapta continuă săguverneze în multe ţări europene. Schimbărileîn curs sunt expresia necesităţii de a se punecapăt aplicării unilaterale a strategiei auste-rităţii, care a agravat problemele economice şisociale, în loc să le amelioreze. Măsurile deausteritate aplicate până acum au dus la elimi-narea de locuri de muncă, creşterea şomajului,la micşorarea veniturilor populaţiei, lacontracţia pieţelor.În locul unui „dogmatism al austerităţii”,numeroşi experţi în problemele economicecer revenirea la politici capabile să echi-libreze măsurile de austeritate şi respectareadisciplinei financiare cu strategii deîncurajare a creşterii economice.În acelaşi timp, oamenii politici şi experţiieconomici atrag atenţia asupra necesităţii de aflexibiliza măsurile anti-criză în funcţie desituaţiile concrete din fiecare ţară. Ştiinţa şipractica economică au pus în evidenţă faptulcă o soluţie economică poate da rezultatepozitive într-o ţară şi aceeaşi soluţie aplicatăaltei ţări poate duce la rezultate negative. Caşi în cazul medicaţiei umane, nu poţi trata înacelaşi mod un „obez” şi un „anemic”. La fel,în economia reală, măsurile ce pot avea efectepozitive pentru o economie dezvoltată dinvestul european, pot fi toxice pentru oeconomie dezechilibrată din estul european.În consecinţă, recomandarea aplicării acelora-şi măsuri economice tuturor ţărilor ce facparte din Uniune, aşa cum preconizeză actua-lul proiect al „pactului de stabilitate” europea-

nă, este discutabilă. Marea Britanie şi Cehia,două ţări diferite ca mărime şi forţă economi-că au refuzat să adere la aceste măsuri şi la„regula de aur”, pentru a se pune la adăpost deeventualele consecinţe negative.Schimbările politice, necesare în perspectivăpentru a redresa economia,implică o drasticăameliorare a modalităţilor de conducere atreburilor europene. Una din piedicile privindfuncţionarea eficientă a organismelor europe-ne este pericolul estompării diferenţelor dintrebirocraţia de la Bruxelles şi gândirea şipractica oamenilor politici. Preocupareaexcesivă a comisiilor pentru reglementări pelinia „uniformizării” practicilor economiceeuropene a contaminat într-o măsură şi peoamenii politici.Uniunea nu este o „maşinărie” ce trebuie doaralimentată cu cărbuni, electricitate sau petrol.Uniunea înseamnă pentru moment 27 de stateşi naţiuni, iar în viitor ar putea fi formată dinmai multe state, fiecare cu propria sa istorie şicultură. Această diversitate de comunităţiumane şi de traiectorii istorice, obligă peconducătorii politici ai Uniunii să-şi îndrepteatenţia spre abordări nuanţate şi să fiepreocupaţi să atenueze discrepanţele econo-mice dintre vestul şi estul Uniunii. În acestcontext, remarcăm iniţiativa diplomaţieiromâneşti de a organiza la Bucureşti întâl-nirea liderilor europeni, în frunte cu domnulJosé Barroso şi reuniunea grupului „PrieteniiCoeziunii”. Cu acest prilej, în cursul discuţiei,partea română a subliniat rolul important pecare îl are nivelul finanţării politicii de coezi-une, ca instrument pentru recuperarea decala-jelor de dezvoltare între statele membre şiîntre regiuni.În actuala fază a dezbaterilor politice, ideilepentru depăşirea actualei crize economice şi

Mutaţii necesare în politica europeanăProf. dr. Sergiu TĂMAŞ

ADRESA POªTALÃStr. Rabat 15, Sector 1

0722.500.355021.230.88.88

[email protected]@gmail.com

ADMINISTRAÞIAStr. Rabat nr. 15, etaj 1Bucureºti, sector 1

Tel./Fax:Mobil:

Tel./Fax:

2012Nr. 4-7(241-244)Anul XX

Ambasadorul Italiei, Excelenţa Sa MarioCospito îşi încheie cu succes misiunea ce i-a fost încreduinţată. El s-a dedicat cuhotărâre şi energie dezvoltării relaţiiloritalo-române, menţinerii lor la un nivelridicat. Şi a reuşit pe deplin.Activitatea desfăşurată în ţara noastrăcontinuă cu eficienţă o carieră diplomaticăîncepută cu 27 de ani în urmă, imediat dupăobţinerea licenţei în ştiinţe politice,specialitatea economie internaţională, laUniversitatea din Pisa. Domnia Sa aparcurs apoi, diferite trepte ale acesteicariere. După numirea sa în funcţia deConsul la Durban, Republica Africa de Sud(1987), este numit, patru ani mai târziu,Prim-secretar la Misiunea din Copenhaga(1991). În perioada 1999 – 2001 activeazăîn calitate de Consilier economic şicomercial la Ambasada din Ottawa. În2008 îi este incredinţată misiunea deAmbasador al Italiei la Bucureşti.În perioadele intermediare, când nu a

activat peste hotare, Mario Cospito a lucratla Secretariatul Direcţiei Generale AfaceriEconomice (DGAE) ocupându-se decolaborarea economică şi financiară cuţările Europei de Est şi din fosta UniuneSovietică (1995). Lucrează apoi în cadrulBiroului 1, Afaceri Europene al DGAE,ocupându-se, îndeosebi, de FondurileStructurale Europene şi de dosarelecomunitare din diverse domenii (1997).Începând cu 2001 este Consilier pentruAfaceri Internaţionale al Vice-MinistruluiComerţului Exterior în cadrul MinisteruluiActivităţilor Productive unde se ocupă denumeroase sectoare ale politicii economiceinternaţionale, pregătind şi participând lafoarte multe evenimente internaţionale. Seocupă, de asemenea, de relaţiile cu Orga-nizaţia Mondială a Comerţului (OMC), cuUniunea Europeană şi cu unele organismeeconomice multilaterale.În interviul pe care a avut bunăvoinţa săni-l acorde, Excelenţa Sa Mario Cospito a

răspuns cu sinceritate deplină întrebărilornoastre care au vizat o gamă largă deprobleme.Sosit în România ca Ambasador, el con-sidera ca pe una dintre priorităţile manda-tului său, propulsarea ţării noastre întreprimii 10 parteneri economici ai Italiei. Cuperseverenţă, Ambasadorul s-a aplecat şiasupra celorlalte relaţii care leagă cele douăţări: raporturile politice, diplomatice, cultu-rale. Şi dacă astăzi România şi Italia,

(Continuare în pag. 8)

„A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea” aşasună cunoscuta sintagmă shakespeareiană.care, raportată la situaţia actuală a UE, ocaracterizează perfect. Despre marile pericolecare ameninţă însăşi existenţa organizaţieicomunitare am avut prilejul să discutăm cu dr.Aurelian Dochia, cunoscut economist, fostdirector BRD şi consultant pentru BancaMondială, actualmente analist financiar.Pătrunzătoarea şi nuanţata analiză a caracteris-ticilor crizei cu care se confruntă UE efectuatăde interlocutorul nostru duce, inevitabil, laconcluzia că Uniunea se află la o răscruce şi căse impun măsuri energice, viabile şi posibil depus în practică menite să îndepărteze pericolelecare o ameninţă. Redăm in extenso intere-santele aprecieri făcute de domnia sa.Care sunt provocările cu care se confruntă


Lumea actuală îşi află sursa şi devenireaîn obţinerea libertăţii de către două marinaţiuni: aceea americană, constituităfiresc prin uniunea iniţială a treisprezececolonii britanice de pe coasta estică,atlantică, a Americii de Nord, coloniieliberându-se prin război şi revoluţie deo metropolă monarhică dominândlumea noua de la distanţă de un ocean.Apoi, naţiunea franceză a căreiprefacere de la condiţia unei populaţiiaservite unei minorităţi aristocratice,acţionând dacă nu tiranic, oricumdiscreţionar, asupra celui mai mare(atunci) şi mai puternic stat al Europei,la starea de popor liber şi suveran, aînsemnat Marea Revoluţie – suita deseisme politice, juridice, morale,

militare sfâşietoare. Putem fi siguri cădin epoca imperială romană şi până aziomenirea a inregistrat drept principaletrepte ale drumului său către un viitorcare nu va fi, poate, altceva decât acelPunct Omega, imaginat de PierreTeihard de Chardin – sau relevatconştiinţei creatoare a acestuia – nu maimult decât şase - şapte schimbăriabsolute: adaptarea de către Constantincel Mare a Creştinismului ca religieiniţial acceptată şi apoi oficială aImperiului Roman, Renaştereaculturală, ştiintifică şi artistică aprincipatelor italiene, Reforma,Iluminismul, Revoluţia industrială şi însfârşit, Revoluţia ştiinţifică a secolului

Iluminismul în acţiuneDouă mari sărbătoriaflându-şi originea în

secolul XVIII: 4 şi 14 iulieCaius Traian DRAGOMIR

Karen BABOIANArmand OPREA

(Continuare în pag. 28 )

E.S. Mario COSPITOAmbasadorul Republicii Italiene


Europacomunitarăla răscruce

Interviu cudr. Aurelian DOCHIA

Analist financiar

SperanţaSperanţaschimbăriischimbării

Armand OPREA

Comentatori, analişti de specialitate apre-ciază că societatea românească esteconfruntată cu o intensă criză politică ceîncă îşi aşteaptă rezolvarea. Şi dacălucrurile stau aşa, şi în adevăr aşa stau, nuar fi de prisos să ne amintim că în ultimiiani – cel puţin în ultimii 8 – peisajul politicromânesc nu a cunoscut o criză de oasemenea amploare şi anvergură, ale căreiecouri au depăşit graniţele ţării. Superficialprivind lucrurile, s-ar părea că în centrul eis-a aflat situaţia preşedintelui ţării – în jurulcăruia s-a desfăşurat o crâncenă bătălieurmând să se hotărască dacă acesta vapărăsi sau nu scaunul prezidenţial. În fond,însă, evenimentele nu au vizat un ompolitic, fie el chiar o personalitate de vârf asocietăţii, ci un întreg sistem, un adevăratregim, cu tarele, disfuncţiile, derapajelesale instituţionale şi constituţionale, cuconsecinţele politice, economice, sociale,morale ale acestuia. Măsurile luate deguvern în vederea suspendării preşedinteluişi organizării unui referendum menit să îihotărască soarta au stîrnit o puternicăreacţie pe plan intern şi, din păcate, pe planextern. Opoziţia, în diferitele ei ipostaze –colective sau individuale, publice saupersonale – a dezlănţuit o campanie vio-lentă învinuind guvernul, puterea că auorganizat o “lovitură de stat”, un “puci anti-constituţional”, că au încălcat principiiledemocraţiei constituţionale, atributele sta-tului de drept urmărind acapararea totală aputerii.O analiză onestă şi riguroasă a situaţieiarată, cu forţa evidenţei, că această,,lovitură


Pagina 2

Diplomat Club

Istorie:Acad. Dan BERINDEIJustiţie:Av. Paula IACOBRelaţii internaţionale:Prof. univ. dr. Nicolae MAREªIdei contemporane:Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAªArtã:Gheorghe ANGHELBusiness:ªtefan VARFALVIFemina:Erem Melike ROMANDrept internaţional:Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Medicină:Dr. Radu CIUDINEcologie:Prof. univ. dr. Mircea DUÞUEditor culturã:Lidia BRÂNCEANUTehnoredactare:Beatrice BÎZDOACÃ

UULLTTRREEXX IIMMPPEEXX SSRRLLCont LEI BCR sector 1:RO23RNCB5010000020550001Cont USD BCR sector 1:RO23RNCB5010000020550002ISSN 1220—904X

DIRECTOR FONDATOR: EDITOR COORDONATOR:

Maria BABOIANDIC BABOIAN

Adresa poºtalã: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, BucureºtiTel./ Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64

Înregistratã la OSIM cu nr. ISSN 1220-904X

DIRECTOR: Karen BABOIANREDACTOR ŞEF: Armand OPREA

XX şi, apoi, Revoluţia ca tranziţieextinsă către democraţie şi drept înultimele decenii ale secolului XX şiînceputul de secol XXI, şi, altfel spus –şi poate mai corect – încetarearăzboiului rece în calitate de condiţiegeneralizată a lumii.Relaţia dintre cunoaştere şi iluminism,dintre abordarea empirica a realului,tratarea raţională a formelor de existenţăa lumii, iar apoi sinteza acestor douădintre variantele mecanismelorconştiinţei de inserare în univers esteimposibil de neglijat în indiferent ceîncercare de a te raporta istoric lacondiţia ontologică a omului. Copernic,Kepler şi Galilei au deschis căile noi -cele ale fiinţării noastre actuale, caintelect capabil de acces în lumeaastronomiei şi fizicii – ale istorieigândului şi descoperirii. Bacon,Descartes, Leibniz au făcut în universulfilozofiei, marea deschidere de facturăspiritual – ratională. Parinţii Iluminis -mului au fost consideraţi, cel puţin înlumea anglo-saxonă, John Locke şiIsaac Newton; nu este nimic eronat înaceastă apreciere. Problema care sepune este însă dacă, restrâns lacunoaşterea obiectivă şi ştiinţă,Iluminismul ar mai fi avut rolul istoricpe care, neîndoielnic, a ajuns a-l deţine;este sigur însă că dezvoltarea cunoaşteriişi progresul raţiunii au convins omul devaloarea a două idei care, în sineincorecte, permit ele singure, să sedobândească, pentru orice formă afiinţării umane, legitimitatea, îndreptă -ţirea şi caracterul ei incontestabil. În joceste faptul că omul se simte apt ca, pecalea raţiunii să releve şi să adopte celemai potrivite, lui însuşi, soluţiiexistenţiale. De asemenea, conformafirmaţiei lui Immanuel Kant, omul nutrebuie să fie niciodată redus la condiţiade a exista doar ca mijloc, având a fi,invariabil, tratat şi drept scop. Kant, însăîncheie epoca mare de reflecţie umanistăîn Iluminism. Momentele precedente,având, totodată, şi cea mai strălucitoareelocvenţă au fost acelea ale scrierilor luiJohn Locke (,,Al doilea tratat asupraguvernământului civil’’,1789) şi maiales ale lui Jean–Jacques Rousseau(,,Despre Contractul social’’ 1762).Dacă Locke a arătat utilitatea şi posibi -lita tea de succes a reflecţiei socio-politico-istorice, Rousseau a oferit lumiimarea operă manifest a existenţei demo -crate, în condiţiile dreptului şi legitimi -tăţii în societatea omenească, în statele,guvernările şi naţiunile create deoameni. Ce rămânea să se împlinească,dincolo de realizarile acestor mari filo -zofi, cercetatori, gânditori, oameni deştiinţă, oameni de drept ( precum unBeccaria sau, anterior, un Grotius)?Evident, constituirea unor state aflatesub suveranitatea naţiunilor pe care lecuprindeau, organizau şi reprezentau,fără a gândi însă la acest act precum lainstituirea unor paradisuri terestre, unorutopii, unor structuri fabuloase, perfecte,

fără eroare sau disarmonie. Umanul secerea întrupat în tot ceea ce putea fi, fărăa i se cere valoarea supraomenească aperfecţiunii. Când omul refuză a maiaccepta o stare de lucruri pe care,oricum nu o mai îndura, dar care seînconjurase de sisteme de proţecţieinumane şi deci inacceptabile, el recurgela cel mai sensibil, mai incomensurabil,mai greu de pus într-o formă oricândverificabilă, dintre drepturi şi anumedreptul la revoluţie. Este un drept pecare numai viitorul îl confirmă sauinfirmă, un drept care nu se instituie întrecut, ci exprimă nevoia de viitor, unviitor suspendat, anulat de aceia careajung să fie consideraţi exclusiv caelemente, factori, fiinţe ale trecutului. Orevoluţie porneşte, mai totdeauna, dincauze economice, dar niciodată nu-şideclară intenţia de a face doar schimbărieconomice; atunci când se produce, eaare consecinţe geopolitice aflate multdincolo de obiectivele sale iniţiale. Cumşi când să se invoce? Sfârşitul ei nu esteposibil inainte de a fi generat cel putinunele schimbari socio-istorice majore;adevăratul ei final are loc abia la secoledupă ce s-a declansat. Revoluţia Ame -ricană este, poate (subliniez,,poate’’)încheiată abia odată, cu totală desegre -gare rasială în Statele Unite.Marea Revoluţie Franceză îşi aflaîmplinirea doar prin instituirea celei de aCincea Republici. (Să fie oare încă laînceputul lor unele revoluţii precum ceaislamică sau, de ce nu, cea comunistă ?Totul depinde strict de inteligenţacomunităţii umane, dar mai ales decapacitatea fiinţei noastre de a convieţuifratern şi non – discriminativ, deabandonul voinţei dominatorii)Revoluţia Americană a fost revoluţie sauun război de independenţă, aşa cum s-ascris: un razboi civil în interiorulImperiului Britanic? Evident, a fost şiuna şi alta. Nu intenţionez, în cele ceurmează, să fac istoria revoluţiei şi arăzboiului care s-a internaţionalizat prinparticiparea la conflict a unor coloniifranceze, spaniole şi olandeze (între1778 si 1780). Important este faptul că,în 1776, coloniile de altădată au decis înfavoarea libertăţii lor statale şi, implicit,naţionale. În epocă, în noile stateamericane se spunea că Europa a creatideile de libertate, democraţie, drept, iaramericanii le-au pus în practică. Înprima jumătate a anului 1776 hotărâreaobţinerii independenţei câştiga tot maimult teren, inclusiv în Congresul Conti -nental constituit la Philadelphia înseptembrie 1774. La 2 iulie, 1776Congresul Continental votează pentruindependenţa fostelor colonii, iar douăzile mai târziu, la 4 iulie, adoptăDeclaraţia de Independenţă. Ceea ce aurmat ar putea fi o istorie în foarte multevolume. Este însă acum, şi mereu, desubliniat măsura în care hotărârile din 2şi 4 iulie ale reprezentanţilor poporuluiamerican au instituit un model univer -sal, demonstrând faptul că, în cele dinurmă, un popor nu poate fi făcut să fiealtceva decât ceea ce el alege să fie, dacăştie întradevăr să aleagă şi îşi aducealegerea în concretul istoriei. Proba

Iluminismului ca idee socio- politică şiistorică era făcută. Ea afirma democraţia(iniţial doar pentru albi), egalitatea(pentru averi egale), fraternitatea (incazul comunităţii de interese).Nu mulţi ani mai târziu, pe seama tot aunor probleme financiare – mai curândchiar decât economice, precum fuseseprovocarea sistemului de taxare incoloniile americane, devenite StateleUnite, - în 14 iulie 1789, aşa cum preabine se ştie, Bastilia este spulberată,odata cu,, Vechiul Regim”, nobiliar şiclerical, francez şi, în general, european.Istoria Marii Revoluţii Franceze esteîncă şi mai lungă şi mai aventuroasădecât cea a Revoluţiei şi Războiului deIndependenţă, american. Evident este căactul din 14 iulie, la acel început derevoluţie, nu se dovedeşte decât unulextrem de limitat, în raport cu enormaagitaţie a voinţei naţiunii franceze înefortul ei de a-şi institui propriasuveranitate. Cât de mult a însemnat atâtîn plan filozofic, istoric, uman, cât şi caacţiuni şi simboluri Marea Revoluţie sepoate citi într-un singur fapt: existăcâteva sute de imnuri naţionale în lume.Fiecare dintre noi, dacă nu este undegenerat, iubeşte mai mult decât oriceimn statal pe acela al naţiunii sale. Darexistă oare un imn mai cunoscut, mairecognoscibil şi mai adoptat ca unsimbol, nu supranaţional, nici măcarinternaţional, dar, oricum, transnaţionalca Marseillaise? De ce aceasta? Pentrucă America a oferit un prim modeliluminist de existenţă istorică, darFranţa, prin revoluţia ei, a făcut desuet,eventual compromiţător, orice alt mo -del, cu excepţia celui iluminist.Marile revoluţii nu se limitează la a fimari revoluţii – ele se transformă înfactori ai schimbării geopolitice a lumii.Statele Unite au trecut de la treisprezecestate la o uniune de cin cizeci şi unu destate – de la federaţie, la o mare puterealcătuind un stat unitar în adevărul sauadevărat.Între timp au exterminat bizonii şi omare parte dintre indienii autohtoni, şiau adus din Africa, inclusiv pe corăbiifranceze – cu escala la Nantes – sclavinegri. La conacul lui George Washing -ton sunt prezentate, şi acum, încă,locuinţele, tip dormitoare comune, alesclavilor marelui preşedinte democrat.Forţele armate ale Primei RepubliciFranceze şi ale Primului Imperiu aucucerit Europa, i-au dat acesteia formapolitică pe care Împăratul, sau Franţa audorit-o, chiar dacă în sens geograficlucrurile s-au dovedit trecătoare. Esteindiscutabil însă, că lumea s-a schimbattotal prin ceea ce poporul Franţei,dincolo de sfâşieri omeneşti, de crimepolitice şi dezastre, a realizat ca progresşi normalitate, dacă nu tandru omeneas -că, în mod sigur istorică, îndrăzneaţă,lipsită de timiditatea aducerii la limită aproiectului unei naţiuni inalienabile. Fieca, într-un Ierusalim divin să se uiteerorile omeneşti ale progresului oame ni -lor şi, dincolo de voinţa aflării demnităţiiumane, restul să fie numai tăcere, măcarîntrucâtva, după capacitatea noastră de aierta.

(Urmare din pag. 1)

Iluminismul in acţiune...

Semnatarii articolelor sunt direct răspunzători de corectitudineaşi exactitatea celor redactate în materialele publicate.

Redacţia a utilizat materiale şi informaţii de la Preşedinţie,Guvern, ministere şi instituţii centrale.

Materialele publicate in revistă nu pot fi reproduse fără acordulscris al Redacţiei.

Revista “Diplomat Club” poate fi citită şi în variantăon-line pe web-site-ul www.issuu.com/european-news

financiare nu lipsesc, dar aplicarea lorîntârzie datorită lipsei de unanimitate înadoptarea deciziilor. Blocajul decizional esteparţial politic şi parţial geopolitic. Sfârşitul „guvernării Merkozy” a UniuniiEuropene a redeşteptat în multe ţări speranţaîntr-o posibilă reorientare a politicii europenede la politica de austeritate, recomandată înmod susţinut de Germania, la măsurile de sti -mu lare a dezvoltării economice. S-a creat ositua ţie în care ordinea de zi a discuţiilor lavârf ale principalilor şefi de stat europeni, numai este stabilită la Berlin şi se întrevede înaceastă schimbare voinţa Franţei, Italiei şiSpa niei de aş spune cuvântul în conducereaUniunii. Rezistenţa pe care o manifestă Angela Merkella propunerile vizând depăşirea fazei auste ri -tă ţii excesive este expresia situaţiei salepolitice dificile, a presiunilor politice internela care este supusă. În ultima instanţă, reacţiilecancelarului sunt dictate de dorinţa de amenţine avantajele economice pe care le areîn acest moment Germania, ţara cu cea maibună evoluţie economică din Uniunea Euro -pea nă, datorită exportului. În acelaşi timp,Germania dă semne de reticenţă faţă deapelurile care îi solicită să-şi împartă prospe -ri tatea cu ţările europene aflate în dificultate.În viziunea ei, aceste ţări sunt mai puţindisciplinate în plan economic şi,ca atare, suntdatoare să-şi revizuiască poziţia, adoptând înactivitatea lor economică disciplina şi ordineagermană. În acest context, după cum neinformează publicaţia „Der Spiegel”, experţiigermani pregătesc o ripostă la „strategia decreştere”, care se inspiră din reformeleaplicate în Germania de est după reunificare şicare ar urmări să facă Europa „mai germană”.Proiectul ar propune, între altele, orientareamăsurilor de redresare către intreprinderilemici şi mijlocii, înlocuirea concedierilor cusalarii mai mici, crearea de zone economicespeciale după modelul chinez. Pentru ţăriledin sud-estul european se mai propunereducerea fiscalităţii pentru marile firmeoccidentale, învestiţii în energia regenerabilă,flexibilizarea dinamicii forţei de muncă.Aceste propuneri scot în evidenţă cât de multapasă pe umerii decidenţilor istoria naţiuniloreuropene, istorie marcată de concurenţăeconomică, dar şi starea prezentă puternic in flu -enţată de hegemonia economică incontes tabilăpe care o exercită Germania, decisă să nu ce de -ze primul loc, obţinut prin disciplină şi ordine. Nodul gordian al schimbărilor din Uniunea

Europeană rămâne însă în continuare situaţiacritică în care se află economia Greciei.Căutarea unor soluţii capabile să ducă larămânerea acestei ţări în zona euro şi evitareaprăbuşirii sale economice n-a dat până acumrezultatele aşteptate, ceea ce agravează crizadatoriilor şi blochează relansarea activităţiloreconomice. Prăbuşirea Greciei ar pune subsemnul întrebării întregul proiect a unităţiieuropene şi credibilitatea monedei euro, caatare, o asemenea situaţie nu este acceptabilă. Situaţia critică a Greciei şi problematicaachită rii datoriilor altor state europene, ce auprovocat actuala situaţie cvasi-haotică dineconomia europeană sunt, în ultima instanţă,consecinţa unei evoluţii nesănătoase araporturilor dintre state şi sistemul bancar lanivel global. Politicile neo-liberale fundamen -taliste, care în anii 1980 au liberalizat excesivpieţele, au permis băncilor să speculeze nunumai în planul creditelor şi economiilorcetăţenilor, dar şi în relaţiile lor financiare custatele. Astăzi, urmările acestui comporta -ment se simt nu numai în agravarea crizeifinanciare, ci şi în instalarea unei stări numităde unii analişti „dictatura băncilor”.Grupul european anti-lobby de supravegherefinanciară (Finance Watch) remarca faptul căstatele au pierdut momentul 2008 cândbăncile falimentare erau îngenunchiatedatorită propriei lor lăcomii, alimentată despeculaţii ce sfidau bunul simţ. Statele, în locsă pună sistemul bancar la punct, înconformitate cu gravitatea încălcării reguli -lor de prudenţă şi securitate financiară, augăsit de cuvinţă să-l salveze injectând sumeimense din fondurile publice. În prezent,sistemul bancar salvat de către state în 2008,exercită presiuni asupra acestora cerând sărezolve imediat problema datoriilor acumu la -te, în loc să accepte o modalitate de renego -ciere financiară, acceptabilă pentru creditorişi debitori, pe termen lung. Consecinţa cea mai gravă a acestei presiuniexercitate de bănci este transferarea greu tă ţi -lor crizei economice şi financiare asupracetăţenilor. Schimbările politice necesareastăzi, pentru relansarea creşterii economiceîn Europa şi la nivel global, trebuie să aibe învedere eliminarea reticenţei politicienilor faţăde trecerea la măsuri menite să temperezecomportamentul agresiv al capitalului finan -ciar. Partidele şi guvernele care vor reuşi săreaducă băncile în limitele unor activităţicomerciale corecte, astfel încât sistemulfinanciar să lucreze în folosul cetăţenilor şi nuîmpotriva intereselor acestora, vor întăriîncrederea populaţiei în rolul politicii de aacţiona în serviciul societăţii.

(Urmare din pag. 1)Schimbări necesare...

Întâlnirea de lucru a ministrului Aface ri lorExterne, Andrei Marga, cu GrupulAmbasadorilor statelor arabe acreditaţi laBucureşti a prilejuit o evaluare a stadiuluişi perspectivelor relaţiilor Ro mâ niei custatele arabe, ministrul evo când caracterultradiţio nal al acestora şi precizând cămenţi ne rea dinamicii as cen dente a coope -ră rii româno-arabe pe multiple planuri areprezentat şi conti nuă să reprezinte oprioritate a politicii externe a României.În cadrul discuţiilor ambele părţi şi-au

exprimat interesul pentru intensifi careadialogului politic. Deasemenea, a fostacordată atenţia cuvenită consolidăriicom ponentei economice şi comerciale arelaţiilor bilaterale, inclusiv prin creşte reanivelului investiţiilor arabe în România.A fost remarcată cu satisfacţie de cătreŞeful diplomaţiei române tendinţa ascen -

dentă a cooperării economice româno-arabe, tendinţă reflectată, între altele, înnivelul volumului schimburilor comer -ciale ale României cu ţările din regiune,care a înregistrat, în anul 2011, o valoare

de peste 4 miliarde de dolari, cu o creşterede peste 45% faţă de anul precedent.Legăturile cu statele arabe implică şi laturaumană, relaţiile umane, aspect subliniat încursul convorbirilor. A fost astfel menţio -nat faptul că unul dintre pilonii relaţiilorromâno-arabe este constituit de legăturileinterumane stabilite de-a lungul timpuluiprin prezenţa unei importante comunităţiromâneşti în regiune, precum şi prinexistenţa miilor de specialişti arabi formaţiîn instituţiile de învăţământ din ţara

noastră.În mod firesc, întâlnirea a prilejuit şi unschimb de opinii cu privire la evoluţiileregionale, reiterându-se disponibilitateaRomâniei de a-şi oferi experienţa înprocesul de democra tizare, construcţie şireconstrucţie instituţională a statelor dinregiune.

În ceea ce priveşte procesul de pace înOrientul Mijlociu, şeful diplomaţiei ro mânea reafirmat susţinerea ţării noastre pentrusoluţia celor două state, încu ra jând reluareanegocierilor directe între părţi.

Pagina 3

Ministrul Andrei Marga s-aîntâlnit cu Grupul

Ambasadorilor statelorarabe acreditaţi la Bucureşti

Sosit la Bucureşti într- o vizită de lucru,ministrul pentru Afaceri Euro pe ne şinegociator şef cu UE al RepubliciiTurcia, Egemen Bağiş a avut întrevedericu oficiali de rang înalt din Ministerulromân al Afacerilor Externe. Discuţilepurtate au relevat, încă o dată, nivelulexcelent al relaţiilor bilaterale, ambelepărţi exprimându-şi interesul pentrudezvoltarea şi consolidarea acestora prinimplementarea Parteneriatului Strategicdintre România şi Republica Turcia.

Un subiect important pentru Turcia -perspectiva sa europeană - a prilejuit unaprofundat schimb de opinii, partearomână reiterând susţinerea României înprocesul de aderare a Turciei la UE.Nu au fost uitate teme de actualitate depe agenda regională şi internaţionale.Discuţiile au reconfirmat necesitateasusţinerii în continuare a perspectiveieuropene a statelor din Balcanii de Vestpentru consolidarea stabilităţii şi secu -rităţii în zonă.De asemenea, a fost discutată evoluţiaevenimentelor din Africa de Nord şiOrientul Mijlociu.Cu ocazia vizitei, oficialul turc a semnat,alături de omologul său român, LeonardOrban, un memorandum de înţelegere

între România şi Turcia în domeniulAfaceri lor Europene.Acest act prevede ca România sătransmită Turciei din experienţa sadobândită în nego cierile pentru aderareasa la UE. Ajutorul dat de partea românăse referă şi la alinierea la legislaţiaintracomunitară pe care Turcia trebuie oefectueze, în cazul acceptării ei camembru al U.E. Turcia a deveni indispensabilă din punctde vedere politic în procesul de pace

din Orientul Mijlociu sau în rezolvareadosarului nuclear Iranian. Atât Turciacât şi Uniunea Europeană se confruntăcu ameninţarea teroris mu lui şi a extre -mis mului islamic. Turcia poate ajuta laintegrarea celor aproximativ 20 de mi -li oane de musulmani ce trăiesc în UEîn societăţile găzdă cu ajutorul tradiţieisale sufiste moderate şi a secularis mu -lui. Dispunând de cea mai numeroasăarmată, o armată bine utila tă şi binepregătită, Ankara poate con tri bui lasecuritatea europeană şi nu numai.În acest moment Turcia este şi o mareputere economică. După India şi China,este a treia ţara cu cea mai mare creştereeconomică din lume. Este membră alOECD, WTO/OMC şi a G-20. Având

un sistem financiar şi o economie stabilăşi solidă, Turcia nu a fost afectată deactuala criză.Evocând toate aceste atuuri, ministrulpentru Afaceri Europene şi negociatorşef cu UE al Republicii Turcia, EgemenBağiş, a precizat: „Nu pot să spun că înUE există vreo ţa ră care să poatăîmpiedica Turcia să adere la Uniune;există numai oameni politici şi noi ştimfoarte bine că scopul acestora nu arelegătură cu UE, ni ci cu ţara lor, ci estedirect legat de perio ada de campanieelectorală. Turcia a mani festat multărăbdare şi a aşteptat 45 de ani pentru aîncepe negocierile în vederea ade rării.Nevoia Turciei de aderare la UE scadecu fiecare zi care trece, în timp ce nevoiaUE legată de Turcia creşte cu fiecare zice trece. Românii au un proverb foartefrumos care spune: ‘Nu mor caii cândvor câinii’”. Domnia sa a mai declarat că deşi esteţară candidată la UE, Turcia nu a fostinvitată la nicio reuniune la nivel înalt şi,că deşi face parte din Uniunea Vamală,cetăţenii turci au nevoie de viză.Ministrul turc, deşi presat de timp, avizitat Universitatea de Sud Est „Lumi -na”, unde a fost întâmpinat de rectoruluniversităţii, prof. dr. Filip Stan ciu, depreşedintele Lumina Institu ţii de învăţă -mânt Fatih Gürsoy şi de Regip Gökcelartizanul şi construc torul instituţiilor deînvăţământ „Lumina”.Încântat de ceea ce a văzut, ministrul turca conferit preşedintelui Gürsoy o pla chetăde onoare, drept recompensă pentrusuccesul instituţiilor de învăţă mânt pecare le conduce şi care repre zintă „dialo -gul şi prietenia dintre Româ nia şi Turcia”.Pe tot parcursul vizitei, oaspetele a fostînsoţit de Excelenţa Sa Ömür Şölendil,Ambasadorul Turciei, care a oferit orecepţie în onoarea înaltului demnitar.Cu această ocazie, ministrul i-a oferitcunoscutului fotbalist Gheorghe Hagiun tricou şi o minge cu însemneleechipei turceşti de fotbal Fenerbahce.

Bucureşti: Întrevederile ministruluiturc pentru Afaceri Europene

Înalt funcţionar cu o bogată experienţă încadrul administraţiei centrale, noul Amba -sador al Republicii Franceze în România,Excelenţa Sa Philippe Gustin a îndeplinit.succesiv funcţii importante în stat.Domnia Sa şi-a început cariera ca profesorîn Haute-Saône, în 1979, apoi s-a alăturatOficiului franco-german pentru tineret.Devine profesor în sistemul demanagement al predării limbii franceze înGermania.În 1988 este numit director adjunct alInstitutului Francez din Budapesta. Treiani mai târziu, în 1991, obţine diploma dedoctor în istorie socială la Universitateadin Franche-Comté. În 1993,obţine unCapes interne în istorie, iar după un an, în1994, în geografie. În iulie 1995 obţine unmasterat în limba franceză la Universitateadin Normandia,După efectuarea unui stagiu de pregătireîntre anii 1994 – 1995, în cadrul Ministe -rului francez al Afacerilor Externe, ocupădin 1995 până în 1997 funcţia de AtaşatCultural al Ambasadei Franţei din Austria,şi cea de director al Biroului de cooperare

lingvistică, educativă şi universitară. Înperioada 1997 – 1998 participă la cursurilepregătitoare pentru intrarea la ŞcoalaNaţională de Adminis traţie iar din 1999urmează cursurile Şcolii, pe care o terminăîn 2001( promoţia Nelson Madela). Elpreia atribuţiile de sub-prefect al localităţiiCosne Cours sur Loire. În 2003 devinesecretar general al prefecturii din Mayotte.

În 2005 intră în Ministerul de Interne alFranţei, Departamentul de libertăţi publiceşi afaceri juridice, în calitate de şef alBiroului de Drepturi şi proceduri deîndepărtare.Este numit în 2006 director de cabinet alprefectului din Isère, iar în anul următorpreia funcţia de consilier în cadrulcabinetului ministrului Agriculturii şipescuitului, fiind responsabil cu dezvoltarerurală, a pădurilor, a zonei muntoase, acailor şi a teritoriilor de peste mări.În iunie 2007, este numit consilier lacabinetul ministrului economiei, finanţelorşi a forţei de muncă, responsabil cu res -truc turarea economică.În aprilie 2008, preia, în plus şi funcţia dedirector adjunct la cabinetul secretaruluide stat responsabil cu industria şi consu -mul. Devine şi Purtător de cuvânt alGuvernului.În iunie 2009 este Director la cabinetulministrului Educaţiei naţionale şi purtătorde cuvânt al guvernului, iar în noiembrie2010, Director la cabinetul ministruluiEducaţiei naţionale, tineretului şi vieţii.

Phillipe Gustin, noul Ambasadoral Franţei în România

Ministrul pentru Afaceri Euro pe ne şi negociator şef cu UE al Republicii Turcia,Egemen Bağiş împreună cu Excelenţa Sa Ömür Şölendil, Ambasadorul Turciei larecepţia oferită de acesta din urmă în onoarea oaspetelui (de la dreapta la stânga)

Ministrul Aface ri lor Externe, Andrei Marga în convorbire cu Decanul CorpuluiDiplomatic al Statelor Arabe acreditate la Bucureşti, E.S. Mohammed El Dib,Ambasadorul Republicii Libaneze

Pagina 4

În perioada 27 iulie - 8 august 1862,prin decret al Domnitorului AlexandruIoan Cuza, era creat DepartamentulTrebilor Străine – precursor al ceea cenumim astăzi Ministerul AfacerilorExterne.Anul 1862 are o dublă semnificaţie:este anul înfiinţării MAE şi anulînfăptuirii unirii administrative deplinea celor două principate – Moldova şiŢara Românească, al constituirii Adu-nării Legiuitoare şi a Guvernuluinoului stat român şi al stabiliriicapitalei la Bucureşti. Din 1870 noulstat format se va numi România.Odată cu Unirea Principatelor Românesub Domnitorul Alexandu Ioan I,putem vorbim de statul român modern,iar diplomaţia română a acţionat dinacel moment pentru stabilirea de relaţiicu celelalte state ale lumii, în scopulrecunoaşterii Unirii, al menţineriiintegrităţii teritoriale şi în direcţiaobţinerii independenţei de stat.

Aflată sub conducerea lui AlexandruIoan Cuza şi din 1866 sub PrincipeleCarol I, devenit, mai apoi, RegeleCarol I, România evoluează rapid, îşiproclamă independenţa, îşi învingevecinii de la sudul Dunării, este recu-noscută internaţional de Congresul dela Berlin din 1878, şi devine un regatmodern, profund ancorat în spaţiulvalorilor europene.În prima parte a secolului XX şi maiales după alipirea la Regatul Românieia Basarabiei, Bucovinei şi Transilva-niei, diplomaţia românească a acţionatcu mult curaj şi demnitate, pentrureprezentarea intereselor vitale aleRomâniei ca stat naţional, suveran şiindependent, unitar şi indivizibil. Înmomentele extraordinar de dificile alecelui de-al Doilea Război Mondial,soldat cu pierderi teritoriale ca şi, ulte-rior, în timpul războiului rece, sub unregim comunist impus, aparatul diplo-matic a contribuit, în limitele posi-bilului istoric, la prezervarea unorinterese şi deziderate perene ale Româ-niei moderne ca subiect de dreptinternaţional.Să amintim aici şi numele unor distinşi

diplomaţi de excepţie: Vasile Alecsan-dri, Costache Negri, Ion Ghica, MihailKogălniceanu, Ion C. Brătianu, TakeIonescu, Alexandru Vaida-Voevod,Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu,Vespasian V. Pella sau ConstantinKaragea, - ale căror idei vizionare auclădit fundamentul diplomaţiei româ-neşti de azi.Alături de aceste nume celebre înistoria diplomaţiei noastre s-au aflatmulţi alţi diplomaţi români care şi-auservit cu credinţă şi loialitate patria.După război au avut loc epurări, uniidintre aceştia au ajuns în închisorilecomuniste în care mulţi au murit..A fost nevoie de decenii pentru ca Ro-mânia să-şi refacă prestanţa, influenţaşi viziunea diplomatică, permiţândieşirea noastră din izolare după anii‘60-’70 ai secolului trecut, în condiţiiledificile ale războiului rece, fapt posibilîn special prin profesionalismul,activismul şi dedicarea diplomaţilor

noştri, astfel cum s-au manifestat ele înorganismele regionale şi internaţionale.Începând cu 1989, a fost necesarărefacerea a ce putem numi „elita diplo-matică”, persoane capabile să aducăRomânia la o situaţie de normalitate înrelaţiile cu alte state având ca scopintegrare europeană şi euroatlantică.După douăzeci de ani România, princontribuţia corpului său diplomatic, areuşit să devină ceea ce şi-a dorit: o ţarăimportantă,cu un loc bine definit încentrul Europei, deplin integrată înfamilia europeană şi euro-atlantică.

***Un asemenea eveniment cum este celal împlinirii a 150 de ani de Diplomaţieromânească se cuvenea aniversat pemăsura însemnătăţii sale. În acestspirit, MAE a elaborat un semnificativ.program.În incinta Ministerului, în holul săliiGafencu, a fost vernisată o expoziţiededicată lui Alexandru Ioan Cuza. Aufost prezentate documente inedite pusela dispoziţie de Muzeul Naţional deIstorie a României şi Arhiva Diplo-matică a MAE. Expoziţia adusă cutitlul de împrumut de la Muzeul

Naţional de Istorie a României, cuprin-dea: tronul domnitorului Al.I. Cuza,tunica de ofiţeri de lăncieri, sabia cubriliante, rubine şi smaralde, decoraţiaturcească “Ordinul Medgidie” şidecoraţiile “Ordinul Mântuitorului”,“Ordinul Osmanie” (conferit cuprilejul vizitei la Constantinopol) şi“Ordinul Sfântul Mauriciu şi Lazăr”.Cu această ocazie, Romfilatelia şiMAE au lansat emisiunea filatelică„150 de ani – Ministerul AfacerilorExterne”.Programul dedicat aniversării a 150 deani de Diplomaţie românească, acontinuat cu organizarea la MuzeulNaţional de Istorie a României a uneiimportante expoziţii foto-documentare.Panglica inaugurală a fost tăiată deministrul Afacerilor Externe, AndreiMarga şi de directorul general alMuzeului Naţional de Istorie aRomâniei, dr. Ernest Oberländer Târ-noveanu, în prezenţa unor foşti miniştride Externe, a Corpului diplomaticacreditat la Bucureşti, a unor repre-zentanţi ai mediului academic şi ajurnaliştilor.Expoziţia recreeză, prin fotografii şiobiecte, momente care au marcatevoluţia diplomaţiei româneşti. Suntexpuse decrete regale de numire, foto-grafii, rapoarte şi telegrame diploma-tice, precum şi o serie de obiecte depatrimoniu care au aparţinut diplomaţi-lor români. Toate acestea ilustreazăsugestiv instrumentele de lucru speci-fice activităţii diplomatice, precum şiatmosfera de epocă, în contextul istoricdat.„România modernă s-a întemeiat peclarviziunea şi curajul de a lua deciziimajore la nivel diplomatic, în momentecheie ale existenţei statului naţionalromân. Diplomaţii români au avutdemnitatea de a apăra interesul naţio-nal, chiar cu preţul vieţii, şi determi-narea de a lupta pentru ca naţiunearomână să-şi salveze fiinţa atunci cândrealităţile istorice ne-au fost potrivnice.Lor li se cuvin recunoştinţa şi preţuireanoastră”, a subliniat, în discursului său,ministrul Afacerilor Externe, AndreiMarga.„Expoziţia prezintă naşterea uneiinstituţii esenţiale, precum şi aspectedeterminante din viaţa oamenilor careau slujit Ministerul Afacerilor Externe.În bună măsură, constituirea statuluimodern român, afirmarea lui pe scenapolitică europeană şi a lumii suntrezultatul muncii acestei instituţii, suntrezultatul muncii unor diplomaţi demare valoare şi devotament faţă decauza naţională” a spus dr. ErnestOberländer Târnoveanu.Dintre evenimentele pe care MAE ur-mează să le organizeze pentru aniver-sarea celor 150 de ani ai Diplomaţieiromâne moderne,pot fi mernţionate:realizarea unui film care ilustreazăevoluţia Diplomaţiei româneşti, înparteneriat cu TVR; o serie de confe-rinţe şi sărbătorirea acestui momentistoric cu ocazia „Zilei Diplomaţiei”.

Am marea plăcere de a văura bun venit la sărbători-rea zilei de 3 mai - ziuaConstituţiei.În această seară aniver-săm adoptarea Constitu-ţiei Poloniei din 1791.Adoptată la 4 ani dupăConstituţia Statelor Uniteale Americii, ea a fostprimul document de acesttip din Europa. Constitu-ţia a realizat schimbăriimportante în Polonia, creând unul dintrecele mai democratice şi mai moderne siste-me politice din acea vreme.Acest document rămâne una dintre pietrele detemelie ale statului polonez şi ale identităţiinoastre naţionale moderne. Pentru noi, po-

lonezii, documentul constituie o sursă con-stantă de mândrie, înţelepciune şi inspiraţie.Constituţia de la 3 mai nu este numai o piatrăde temelie în istoria politică şi socială polo-neză, dar este, totodată, o contribuţie impor-tantă la patrimoniul comun european, unadintre componentele care stau la baza cultu-rii politice şi democratice din Europa.

Astăzi, la aproape 8 anide la aderarea la UniuneaEuropeană, Polonia esteun puternic şi importantmembru al Comunităţiieuropene. Anul trecut, întimpul preşedinţiei polo-neze a Consiliului Uniu-nii Europene, am recon-firmat angajamentul nos-trul pentru o Europăprosperă şi de succes.Este momentul oportun

pentru a menţiona faptul că relaţiile dintreRomânia şi Polonia au o importanţădeosebită pentru viitorul Europei. Amdezvoltat legături bilaterale strânse şi intenseîntre ţările noastre în cadrul parteneriatuluistrategic. Cooperarea noastră economică este

înfloritoare şi se reflectă în volumul recordatins de schimburile comerciale anul trecut.Consider că există potenţialul necesar pentrua îmbunătăţi contactele interumane şi pentrua învăţa mai multe despre ţările noastre. Aşdori să le mulţumesc astăzi tuturor priete-nilor noştri din România pentru sprijinul şicontribuţiile lor valoroase.

Constituţia din 1791,piatră de temelie a

statului polonezMarek SZCZYGIEŁ

Ambasadorul Republicii Polone

Diplomaţia românească- 150 de ani -

Grazyna Bernatowicz, sub-secretar destat din MAE polonez a făcut o vizităîn ţara noastră. În discuţiile purtate laMinisterul român al AfacerilorExterne, domnia sa a reconfirmatsprijinul Poloniei pentru aderareaRomâniei la spaţiul Schengen. Au fostdiscutate probleme comune ambelorţări, situaţia zonei Balcanilor, şievoluţia vecinătăţii estice a UniuniiEuropene.Partea română cât şi oaspetele polonezşi-au arătat satisfacţia pentru nivelulexcelent al cooperării bilaterale româ-no-polone în contextul ParteneriatuluiStrategic dintre cele două state, înspecial în domeniul economic, alpoliticii de securitate şi al coordonăriipe problematica afacerilor europene.În cadrul consultărilor, a fost trecut înrevistă stadiul implementării Planuluide Acţiune al Parteneriatului Strategicşi s-a convenit continuarea dialoguluiîn vederea actualizării acestuia. Deasemenea, a fost reiterat obiectivul co-

mun de menţinere a unui ritm susţinutal dialogului sectorial, atât la nivelpolitic, cât şi tehnic.A fost subliniat interesul României dea întăriri şi diversifica cooperarea eco-nomică, luând în considerare că volu-mul schimburilor comerciale în anul2011 a ajuns la 3,2 miliarde euro, celmai ridicat nivel din ultimii 22 de ani.Cei doi demnitari au arătat că stadiulexcelent al relaţiei româno-poloneeste reflectat inclusiv în buna coordo-nare a celor două ţări, între capitaleleacestora cât şi la Bruxelles, în ceea cepriveşte temele aflate pe agenda euro-peană.În cadrul discuţiilor a fost evidenţiatăconvergenţa poziţiilor României şiPoloniei pe majoritatea temelor euro-pene, precum guvernanţa economică,noua perspectivă financiară, politicade coeziune, reforma Politicii Agrico-le Comune, guvernanţa şi respectivextinderea spaţiului Schengen, extin-derea UE, vecinătatea estică, etc.

Polonia îşi reconfirmăsprijinul pentru aderareaRomâniei la Schengen

Ministrul Afacerilor Externe, Andrei Marga, directorul general al MuzeuluiNaţional de Istorie a României, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu si MirceaGeoană

Pagina 5

This year wece lebrate six -ty four yearsof Indepen -den ce of theState of Is -rael. We ce le -bra te thisliving dreamwhich is therebirth of theJewish peo -ple in its na -tio nal homeland, with Jerusa -lem at its heart.Israel is a mosaic of culturesand customs matched by therichness of our historicalland scape. Our country is astrong democracy that valuesjustice, peace and hu ma nity,which were first expressed bythe prophets of Israel to be anintegral part of our nation’ssense of mission. Israel is an active player inthe world’s economy. It ranksamong the leading countriesworldwide in the NASDAQlist of high-tech companies.Israel’s main asset is itshuman capital, a resource ofcreativity and excellence. Inthis respect, our country is acentre of high tech industryand scientific innovation,where many of the world’slar gest companies have esta -blished R&D centers, encom -passing wide range ofadvanced technology sectors. The State of Israel even takespart in the international effortto aid others by sharingknowledge, experience andtechnology.Our country enjoys longstan -ding friendly relations withRomania. As our Prime Mi -nis ter, Mr. Ben jamin Netany -ahu states, “Every Israeli iseither of Romanian origin, orhas a Romanian friend.” Weare strategic partners, weshare the same principles andvalues and a long tradition ofcooperation in many impor -tant fields. A recent important stage inour excellent bilateral rela -tions was the first Govern -ment to Gover n ment meetingthat was held in Jerusalem inNovember 2011 and gatheredtop Government offi cials. Onthis occasion a Joint De cla ra -tion was signed, emphasizingour historic partnership andthe aim to further strengthenthe cooperation in diversesectors.In the economic sector, Israelis present in Romania with asigni ficant number of wellestablished companies in awide range of fields. There isa constant growth of foreigntrade and investments, theIsraeli ones surpassing threebillion dollars. In the future

we would li -ke to expandthe co lla bo ra -tion bet weenour twocoun tries par -ti cu larly infields such asICT, biotech -nology, cleantech, ho me -land secu ri ty,agro and wa -

ter tech no lo gies, as well as topromote each others’ tourismmar kets. For example, in the agricul -tural sector, Romania andIsrael are complimen tary toeach other. Ro mania is rich innatural resources and expe -rien ce and Israel has theadvanced agro-technology.The Governments of our twocountries should continue tofurther enhan ce the coope ra -tion and advance ment ofinnovations through ini tia -tives such as joint projects,joint research and develop -ments and encourage partici -pation of agro-te chnologycompanies in agricul turalevents and exhibi tions.The special bond between ourtwo countries is also remar -kably reflec ted in the culturaldomain. Israeli and Roma -nian artists from variousdisciplines take part everyyear in cultural events of bothcountries. Last year Israelwas well presented in theprestigious George EnescuFestival, this year thedistinguished Israeli writerAmos Oz was in Bucharest,leading Israeli dance andtheatre companies are onceagain present at Sibiu Inter na -tional Theatre Festival, musi -cians are invited to importantJazz Festivals and Israelimovies are screened at Roma -nian Film Festivals all aroundthe country. Looking ahead, I believe thatthere is enormous room andpotential for further collabo -ra tion between Israel andRomania. In this respect, weshould encourage the younggenerations to widen theirknowledge of each others’cultural, history and linguisticcharacteristics. On this happy note, I take theopportunity to express mysincere thanks to the Govern -ment of Roma nia for its con -tinuing and unfailing supportto the Embassy of Israel, aswell as to the Jewish commu -nity whose contribution to thestrengthening of the ourcountries’ relations should behighly commended.

Speech delivered at theRomanian Athenaeum

(Bucharest)

Aflat la capătul a peste patru ani de mandatambasadorial, Excelenţa Sa Ljupco Arsov -ski, Ambasadorul Macedoniei, ne-a îm păr -tăşit câteva gânduri în legătură cu misiuneadomniei sale în România. Se spune că timpul zboară şi este adevărat.Am venit în ţara dumnea voas tră la începutulanului 2008 şi-mi pare că a fost ieri.După patru ani şijumătate analizândrăspunsurile la între -bările - unde amvenit?, cu cine m-amîntâlnit?, cu cine amstabilit noi contactede prietenie? ce amfăcut pentru Mace -donia?, ce am făcutpentru relaţiile cuRomânia? - pot săconstat că bilanţuleste, în totalitate,pozitiv. Iată de ce:Am sosit în România,o ţară prietenă, o ţarăpe care o cunoşteamde când eram copil.Acum 48 de an, în1964, împreună cupărinţii mei am vizitatBucureştiul, locuindla fostul Hotel “Lido“ de pe bule vardulMagheru, am vizitat minunata Con stanţa şiapoi, la Sinaia, am cunoscut semeţii munţiBucegi. Treizeci de ani mai târziu, în calitatede ministru adjunct am condus negocierilepentru Convenţia con sulară dintre Repu -blica Macedonia şi România. După aceea,împreună cu minis trul Afacerilor Externe am

făcut o vizită oficială în Ro mânia.Republica Macedonia şi România au stabilitrelaţii diplomatice în ianuarie 1995. Amba -sa dele noastre, care timp de 17 ani au func -ţionat în capitalele Skopje şi Bucureşti, şi-auintensificat cu fiecare zi activitatea, înspecial în plan eco no mic iar comunicarea,ce funcţio nează excelent între Ambasadori şiceilalţi funcţionari diplomatici, evident şi cu

Ministerul Afacerilor Externe dar şi cu alteinstituţii guvernamentale şi neguverna -mentale, confirmă că este vorba despre ţăriprietene care au planuri de viitor identicesau asemănătoare şi multe momente comuneîn dezvoltarea lor istorică.România este o ţară cu multe caracte ris ticicomune nu doar cu Macedonia ci şi cu alte

state din vecinătateasa. Oa me nii suntp r i e t e n o ş i ,obiceiurile creştine,comune, multe denu -miri ale localităţilorsunt identice cu celedin Macedonia, însă -şi bucătăria este ase -mă natoare. Acesteaau fost câteva dintremotivele principalepentru care inte gra -rea mea în viaţa so -cială românească afost rapidă şi uşoară.Serviciul diplomatica avut, în general,coordonate cunos cu -te. Priorităţile meleau fost: să consolidezexcelentele relaţiibila terale, în special

prin schimbul de vizite la toate nivelurileinclusiv la cel mai inalt, să promovez ofertaeconomică macedoneană şi să continuicooperarea culturală.Un loc special l-a ocupat menţinera con -tactelor cu macedonenii care, ca minoritateacceptată, lucrează şi trăiesc în România,participând activ la acţiunile Asociaţiei

Macedonenilor din România care are filialeîn întreaga ţară, fiind reprezentaţi de undeputat în Parlament. M-au aşteptat înda to riri pe care le-amîndeplinit cu mare bucurie. În aceşti patru ani, schimburile econo mices-au dublat iar criza economică mon dială ainfluenţat doar puţin coope ra rea noastră. Au

Gânduri la sfâr∆it de misiune

The celebration ofIsrael’s 64th

Independence DayDan BEN-ELIEZER

Ambassador of the State of Israel We have greatpleasure towel come youto the cele bra -tion of 18years of free -dom for SouthAfrica and itscitizens.The 27th ofApril is animportant dayof reflectionand celebration for all thepeople of South Africa and ourfriends across Africa and theworld.On this day we celebrate theattainment of freedom, demo -cra cy, national reconciliation,unity and the restoration ofhuman dignity.We celebrate a Freedom Daythat brought together black andwhite.It marked the liberation ofblacks from subjugation and ofwhites from guilt and fear,leading to the formation of oneSouth African nation, united inits diversity, colorfulness andvibrancy.We are celebrating a freedomand democracy that were obtai -ned through the blood, sweat,tears, and sacrifices of scores offreedom fighters, ordinary SouthAfricans and freedom lovingpeople in Africa and the world.Each Freedom Day, we re mem -ber that scores of South Africanswho laid down their lives so thatwe could be free.Indeed, we have every reason tocelebrate Freedom Day. Just afew years ago, we lived in acountry whose system of gover -n ment was declared a crimeagainst humanity by the UnitedNations.When we cast our votes togetherfor the first time on the 27th ofApril, 1994, we began the workof making our country the bestplace to live in, for all SouthAfricans. President NelsonMan dela out lined this type ofsociety in his InaugurationAddress on 10 May 1994. He stated:“We enter into acovenant that we shall build thesociety in which all SouthAfricans, both black and white,will be able to walk tall, withoutany fear in their hearts, assuredof their inalienable right tohuman dignity - a rainbownation at peace with itself andthe world.”With these words, PresidentMandela committed successivedemocratic governments to worktowards unity, recon cili ation andthe improvement of the qualityof life of all South Africans.We are proud of the substantialprogress we have made togethersince 1994. In comparison tomany countries that have dete -riorated after liberation, we havedone exceptio na lly well, againstall odds, in only 18 years.

We have esta -blished a solid,sound, stable,f u n c t i o n a lcon stitutionaldemocracy.In South Afri -ca, we havemade theachievementof in clu sivegrowth andprosperity our

main goal as we move towardsthe second phase of our transi -tion, following the defeat of co -lo nial oppression and Apartheid. Our participation in BRICS isdesigned to help us achieveinclusive growth, sustainabledevelopment and a prosperousSouth Africa.In President Zuma’s State ofthe Nation Address in February,he identified the triple cha llen -ge of poverty, unemploymentand inequality as requiring oursingle-minded attention. Wehad, in 2010, launched ourNew Growth Path framework,to help us achieve inclusivegrowth and create jobs. Weiden tified six jobs drivers tohelp us achieve the much nee -ded growth lea ding to employ -ment. These are infrastructure deve -lop ment, agriculture, miningand beneficiation, manufac tu -ring, the green economy andtourism. President Zuma sin -gled out infrastructure develop -ment as a key vehicle for im -pro ving the quality of life andof providing a more focusedaccess to basic services, com -pe titi ve ness and employment.South Africa is on course tospend in excess of EUR 86billion on infrastructure byMarch 2014.Our infrastructure drive isabout providing housing, sani -tation, public transport andrunning water in the urbanareas for millions of SouthAfricans.Accordingly, as a nation, werenew, on this historic day, ourpledge to build a better life forall, working in partnership withall sectors of our society. As werenew our pledge on this 18thanniversary of our freedom, wealso take pride in the progresswe have made since 1994,towards a better life for all anda more united society. Werenew our pledge knowing thatfor millions of our people,today is better than yesterdayand tomorrow will bring morejoy than today.Finally, I would like to thankboth Ursus and the Hilton Hotelfor their kind assistance.I thank all of you for cele bra -ting Freedom Day with us thisevening.Speech delivered at the Hilton

Hotel, on the occasion of thecelebration of South Africa

Freedom Day - 18 yearsof freedom for South

Africa and its citizensPieter SWANEPOEL

Ambassador of South Africa

Nunţiul Apostolic Monseniorul FranciscoJavier Lozano, Decanul Corpului Diplo -matic înmâ nându-i Excelenţei Sale LjupcoArsov ski, Ambasadorul Macedoniei, pla -toul de argint cu semnăturile membrilorcorpului diplomatic


La sfârşit de misiune� Excelenţa Sa doamna Sanaa Esmail Atallah, Ambasadorul Republicii Arabe Egipt� Excelenţa Sa doamna Dagmar Repcekova, Ambasadorul Republicii SlovaceLe urăm mult succes în noua misiune ce le va fi încredinţată !

La început de misiune� Excelenţa Sa domnul ALEKSANDAR FILIPOV, Ambasadorul Republicii

Bulgariei.� Excelenţa Sa domnul ILIA GIORGADZE, Ambasadorul Republicii Georgia� Excelenţa Sa domnul SAAD MOHAMED SAAD AL-KOBAISI, Amba sa dorul

Statului Qatar� Excelenţa Sa domnul MUNTHER SAID QABBA’AH Ambasadorul Regatului

Haşemit al Iordaniei� Excelenţa Sa domnul TEOFIL BAUER, Ambasadorul Republicii UcrainaLe urăm bun venit !

Pieter Swanepoel

Pagina 6

28 mai este unadin cele mai ma -ri sărbători alearme nilor. În1918 în aceastăzi, Consiliul Na -țional Armean aproclamat in de -pen dența Repu -blicii Armenia.Oricât de greleerau vremurile –încă nu se sfârșise primul războimondial, segmentul oriental alpoporului nostru încă purta luptepe viață și pe moarte împotrivatătarilor din Caucaz, ca şi împo -triva cotropitorilor turci, armeniifuseseră deportați și masacrați înpropria lor țară, Armenia seumpluse de refugiați chinuiți defoame și boli, tifosul și holerasecerau mii de vieți – în 28 mai,după o întrerupere de 600 de ani,a fost restabilit statul armean.Oricare erau condițiile, oricât denedreaptă era soarta ce ne fusesehărăzită, crearea statului inde pen -dent a deschis în fața popo ru luinostru poarta supraviețuirii șirenașterii. După atâtea pierderi,aceasta era o mare șansă pentrupoporul nostru. Armenia a intratîn familia națiunilor lumii. Și,privind din perspectiva istoriei,problema se rezumă la faptul căaceastă independență a durat doardoi ani. Ea a pus însă bazeleArmeniei de astăzi, trecând princei 70 de ani de regim sovieticcând, deși semi-independentă,țara noastră și-a păstrat totușiatributele statalității: granițeadministrative, drapel, imn,stemă, limbă de stat, Constituțieproprie și, paralel cu aspectelenegative ale regimului sovietic, s-au dezvoltat anumite ramuriindustriale, agricultura, ocrotireasănătății, educația, științele,tehnica, literatura, cultura și arta.Așadar, Armenia de astăzi repre -zintă continuarea primelor douărepublici. În acest sens, putemspune că acum marcăm cea de a94-a aniversare a RepubliciiArmenia: o vârstă respectabilăchiar și la scară internațională,ceea ce pe bună dreptate ne dămotiv de mândrie.Păstrarea statului creat pe o micăparte din Patria noastră istorică afost posibilă datorită bravurii,tăriei, hărniciei și talentuluineasemuit al fiilor poporuluinostru, datorită sângelui vărsatpentru țară. Să-i cinstim pe arme -nii căzuți în primul și al doilearăzboi mondial, pe vitejii ce s-aujertfit pentru ţară. Patria asupraviețuit și s-a dezvoltat gra țieunității noastre, grație efortu ri lorși sacrificiilor comune alearmenilor din țară și din afara ei.Și astăzi, mai mult ca oricând,este nevoie de unitatea noastră.Unitate pentru viitorul nostru,pentru împlinirea aspirațiilornoastre naționale. În lumea deastăzi în plină globalizare ob ser -văm două feno me ne para lele: pede o parte, o integrare cât mai

mare a siste me -lor poli tice șieco no mice, aedu cației și cul -turilor, iar pe dealtă parte, osubliniere aparticularitățilornaționale. Înacest context, po -poa rele tind săstabilească legă -

turi trainice și multilaterale cudiasporele lor, să se ajute reci procstatele-mamă urmărind ocro tireadrepturilor conațio na lilor lor cetrăiesc în străinătate. Iar cândspunem drepturi, înțele gem iden -ti tate națională, adică limbă, cre -dință și tradiții stră moșești.Se spune că noi avem o diasporăveche, organizată și influentă,ceea ce este adevărat. Însă uneorisunt întrebat: am înțeles noi pedeplin provocările noilor vremu -ri, oare le-am transmis cum secuvine generațiilor tinere pre cep -te strămoșești, le-am pregătit așacum trebuie pentru schimbul degenerații? Oare tinerii se simtîndeajuns de armeni, știu îndea -juns armeana, cunosc îndeajunstrecutul și prezentul nostru, suntconștienți de istoria, cultura șiarta noastră, sunt mândrii deidentitatea lor armenească? Lă -sân du-ne în voia indulgenței șiautoamăgirii, oare nu rămâ nem înurma celorlalte națiuni? Într-adevăr, când privești în jur și veziagitația generală, când vezi cumacționează alții, chiar și marilenațiuni care își numără bob cu bobconaționalii trăitori în străinătate,când vezi că cei din afaragranițelor primesc, cu miile,cetățenia țării-mamă, îți puiinevitabil asemenea între bări.După părerea mea, dacă ne vomcunoaște cum trebuie istoria șivalorile, vom avea dreptul să nemândrim, convinși fiind derezistența și înzestrarea popo ru luinostru, de uriașul nostru aport lacivilizația universală, din Caucazpână în Cappadocia, din Pontpână la Mediterana, din Mesopo -ta mia până în Balcani. Conștien -ti zarea acestui fapt ne vaconsolida și îmbogăți iden ti tateaarmenească, dând persoa neinoastre o valoare în plus care, încondițiile competiției de astăzi,este garanția succesului colectivși personal.Istoria a ridicat în fața poporuluinostru uriașe probleme, de așanatură, încât depășirea lor facedin viața fiecăruia dintre noi omisiune aparte. După opinia mea,aceasta este atât o datorie, cât șiun noroc: sensul vieții noastrearmenești devine mai profund, iaracțiunile noastre capătă oîncărcătură supli mentară.Așadar, îi doresc fiecăruia dintrenoi tărie a Spiritului Armenesc,precum și cultul Limbii, Credin -ței și Patriei noastre.Trăiască Armenia, Patria tuturorarmenilor!

Ziua IndependenţeiZiua IndependenţeiRepublicii ArmeniaRepublicii Armenia

Hamlet GASPARIANAmbasadorul Armeniei

The National Dayof Russia is ourcountry’s youngeststate holiday. OnJune 12 1990 theSupreme Councilof the RussianSoviet FederativeSocialist Republicadopted a Decla -ration on naţionalsovereignty, whichdid not only sym -bolize a change in political regime,but also laid the foundation forcontemporary Russia’s state systemand drew the lines for the country’sfurther development. This Decla ra -tion confirmed the continuity ofRussia’s development, whose writ -ten history numbers 1150 years,marked the generational successionand put an end to class and civilconfrontation.The encouragement of civil andeconomic liberties became one of thegovernment’s main tasks. Buildingan efficient state and a civil society,consolidating the business sector’ssocial responsibility, figh ting co rrup -tion and terrorism, mo dernizingnaţional defense facilities, strengt -hening law enfor ce ment andconsolidating Russia’s interna tio nalprofite are all priorities for our na -tion. Di rect gubernatorial elec tions,free party regis tra tion and a new pro -cedure for parlia men tary elec tionsrepresent an evidence of oursociety’s growing political cul ture.Russia is strong economically. Wemanaged to protect our citizens fromthe first wave of economic crisis,staving off massive pau pe ri zation ofthe nation. We continue to create thenecessary premises for raising livingstandards of tens of millions offamilies in the complex context ofglobal recession. The macro eco no -mic indicators are stable, while thecountry is set to continue sustainablegrowth. The previously announcedeco no mic modernization, technolo -gi cal renova tion, upgrading oursciences and education, industry andagriculture to modern standards areall meant to tackle the nation’sfunda mental objectives such asfighting poverty and raising theliving standards of the population.Implementation of the militaryreform and the extensive statearmaments program is also amongthe absolute priorities for the nearfuture. All the necessary deci sionsregarding a switch to professionalarmy have also been adopted.Modernization calls for a strongpartnership of Russia with theworld’s leading powers and inter na -tional organizations. We have joinedthe WTO. Another great achie ve -ment is the creation of a CustomsUnion with Kazakhstan andByelorussia. We have significantlyexpanded our common market,increasing its attractiveness for tradeand investments. The RussianFederation takes an active part in theworks ofG8, G20 and ShanghaiOrganization of Cooperation. We areprepared for a deeper integrationwith the European Union, the APEC,the BRICS and other organizations,what we need is openness and trust

on the part of ourpartners.The goals we pur -sue in our externaipolicy continue tobe of strategic andlong-term character.Our priorities re -main to be prag ma -tism, openness,mul ti-vector policyand consistent pro -motion of our inte -

rests in the polycentric world whichis still in the making. Russia is set toconsolidate global security, repu diateconfrontational approa ches, efficien -tly oppose the proliferation ofnuclear weapons, terrorism, drugsand enhan ce the efficiency ofcoordinated collective actions rely -ing on the firmness of the funda -mental norms of internaţional law, inparticular the UN Charter. Fosteringconfidence among the states, affir -ming the prin ciples of equal rights,partnership, solidarity and reciprocalrespon sibi lity can become a bridgeto elabora ting a positive in ter na tio nalagenda. The Russian Federationadvocates the creation of a modernsecurity and siability architecturewhich would allow every member ofthe international commu nity feel atease being positive that the otherstates would never build up theirdefense potenţial undermining thesecurity of their neighbours andpartners.Russia is prepared for a friendly andmulti pron ged cooperation withRomania. The centuries-old historyof relations between our nations isrich in heroic episodes, com monfight for liberation and free develop -ment. We are grateful to thoseRomanian soldiers who contributedto the defeat of fas cism. Weappreciate the fact that Romanianauthorities take care of memorials toSoviet soldiers. Certainly in ourhistory there were tragic periods anddifficult moments which are stillsubject to historical discussions.Right now we are fixed upon thefuture, trying to elaborate a positiveagenda. One of the focal points ofthis agenda is aimed at extending theknowledge young Romanians andRussians have about our countries,overcoming the stereotypes anddifferences, elaborating a program ofconcrete measures and its systematicimplementation. Toge ther we can doa lot for the welfare of our nations,particularly in the economic,scientific and cultural fields. Theseefforts would undou b te dly result inthe intensification of a dialoguebetween our two nations. We believethat the time has come for Russia andRomania, two big countries withtheir special interests in the BlackSea zone, to step up efforts aimed atbuilding modern, independentrelations relying on the two states’authentic national interests.I would like to congratulate allRussians present in Romania and ourfriends on the National Day ofRussia and wish you all well-being,prosperity and good luck in yourwork for the common good of ourMotherland.

Russia celebrateshis National Day

Oleg S. MALGINOVAmbassador of the Russian Federation

La 25 Mai, Ar -gen tina îşi săr bă -toreşte Zi ua Na -ţio nală. Exactacum două sutedoi ani, Ia „Re -vo luţia din Mai”,un grup de pa -trioţi deschi deacalea spre inde -pen den ţa ţării.După cum seştie, Argentina se află, din punctde vedere geo gra fic, la vârful desud al conti nen tului American,acoperind, dacă luăm în consi -derare zona continentală, maimult de 2,8 milioane kmp, iardacă adău găm zonele maritime,suprafaţa ei ajunge la peste de3,7 milioane kmp. Având aproximativ 40 milioanede locuitori, populaţia Argen -tinei este adesea considerată a fidrept un amestec, “meltingpot”, de diferite grupări etnice.De fapt, acest amestec sedatorează, în principal, maimultor valuri de imigranţi, cupre ponderenţă italieni şispanioli, şi a altor naţionalităţidin Europa, care, începând cusecolul al XVI-lea şi până astă -zi, s-au amestecat cu populaţiilelocale de aborigeni. Fenomenul imigraţiei a fostfacilitat de faptul că în Consti -tu ţia naţiunii noastre estepermisă primirea tuturor per -soa nele de bună credinţă caredoresc să se stabilească în ţară.Această tradiţie se re gă seşte,dealtfel, evidenţiată în programul“Patria Grande“ ce permiteintrarea în America de Sud aoricăror persoane, acesteaavând dreptul la muncă şi lastudiu, dacă doresc să se sta -bilească pe teritoriul nostru.Ţinând seamă de aceste preve -deri legale, Argentina s-a definitca fiind o ţară a şanselor egale,fără nici un fel de discri minarerasială, de culoare sau dereligie.În ceea ce priveşte politica exter -nă, Argentina susţine respectareadeplină a dreptului internaţional.Ea susţine multi la teralismul cafiind cel mai eficient instru mentde promovare a păcii şi securi tă -ţii şi de câştigare a lupteiîmpotriva sărăciei şi a excluzi -unii, a bolilor, a traficului de dro -guri şi a degradării mediului. Deaseme nea, promo varea şi apă ra -rea drepturilor omului, a devenito politică de stat, care întăreşteidentitatea noastră naţională şipoziţia de lider în comunitateainterna ţională.Argentina şi România se bucurăde relaţii bilaterale excelente,bazate pe mai mulţi factoripozitivi, cel mai important fiindlipsa conflictelor între ţărilenoastre. În acest sens, trebuie săsubliniem faptul că ambele ţări

sunt mem breale comunităţiiţă rilor latine, căsunt atât deasemănătoare înmulte domenii.În plus, legătu -rile în dome -niile economicşi comercial seconstituie dreptun important

po tenţial de cooperare, înspecial în agricultură, în viticul -tu ră, în sectoarele legate deproducerea uleiului, în ştiinţă şitehnologie precum şi în multealte domenii. În plus, pestepatruzeci de pro iecte de coo -perare în ştiinţă şi tehnologie aufost elaborate de academicienişi cercetători din Argentina şiRomânia.Până acum, anul 2012 a fost ex -celent pentru cooperarea bilate -ra lă. Astfel, Argentina a partici -pat la Târgul de vinuri „Goodwine”, organizat la Bucureşti.Mai mult, a avut loc turneul înRomânia al formaţiei argenti ni -ene Narcotan go, primi tă cumultă căldură de publicul româ -nesc. Un alt punct impor tant afost editarea în limba română –finanţată de Programul Sur dinArgentina - a celei mai impor -tante lucrări din domeniul psi -ha na litic apărută in Argentina şiscrisă de Dr. Horacio Etche -goyen.Nu putem lăsa la o parte par tici -parea, cu succes, a filmelorargentiniene la festiva lurileromâneşti de film.Argentina este mândră de pres -ti giul pe care tangoul, dansulnostru naţional, l-a câştigat înRomânia. Muzica şi şarmul săui-au atras pe români şi i-auîndem nat să cunoască şi săviziteze Buenos Aires, capita lamondială a tangoului. Permiteţi-mi să menţionez, deasemenea, că sportul şi turismulsunt mijloace puternice de con -so lidare a prieteniei întrepopoa rele noastre şi care, cusiguranţă, trebuie să fie promo -vate în continuare.În sfărşit, merită să menţionămprezenţa din ce în ce mai nume -roasă a comunităţii cetăţenilorargentinieni, care, în calitate derezidenţi în România, sunt oputernică punte vie de legăturăce conectează ambele naţiuni.Aniversarea Argentinei devineastfel o oportunitate excelentăpentru a ne imagina viitorul ca oreţea de relaţii mult mai pro -funde cu România şi o integraremai strânsă în toate domeniilede activitate. Trebuie să acţionăm în con ti -nuare pentru realizarea acestuideziderat comun. Traiască Argentina! Trăiască România!

Argentina - 202 anide independenţă

Claudio Perez PALADINOAmbasadorul Republicii Argentina

En 1880, quand la Répu -bli que se fut enfin impo -sée, les députés furentconfrontés à la nécessitéd’offrir à la Nation unefête collective dont il fallutfixer la date. Les débatsfurent longs et passionnéset, si le 14 juillet l’emportaenfin, ce fut en raison de ladouble signification de ladate. Si le 14 juillet 1789fut la journée où le peuplefrançais - en l’occurrence parisien, conquitsa liberté par la prise de la Bastille, le 14juillet suivant, en 1790 célébra la fête lafédération, ce qui atténue la violence dusymbole au profit d’une célébrationmodérée, une fête de la Nation fédérée, unie,associant l’ensemble des parties pour unprojet commun. 132 ans plus tard, le messa -ge des députés de notre IIIème Républiquemérite d’être médité et mis en perspective auregard de la situation actuelle en Europe, enFrance ou en Roumanie. L’Europe qui nepourra sortir de la crise économique etmonétaire qu’elle traverse que par plusd’intégration politique si elle veut continuerà jouer un rôle dans un monde de plus enplus globalisé. La France, qui a su fairel’admiration de ses voisins par l’efficacitédémocratique de ses institutions à mettre enœuvre l’alternance politique et qui doitaujourd’hui relever le défi du retour à lacroissance. La Roumanie qui, depuis sonentrée dans l’Union européenne, a indénia -

ble ment fait d’importants efforts pourintégrer l’acquis communautaire et a dû dansle même temps consentir à des effortscourageux pour assainir ses comptes publicsavec en toile de fond une recherche destabilité politique. Que ce soit en Europe, enFrance ou en Roumanie, les recettes poursortir de la crise actuelle sont les mêmes quecelles mises en œuvre par les Républicainsde la IIIème République. Il s’agit toutd’abord de définir ce projet commun quipermettra l’adhésion de l’ensemble desparties et c’est sans doute là la tâche la plusardue qui incombe à nos élites politiques enEurope, en France ou en Roumanie. Pour lesaider dans la définition de ce projet com -mun, ces élites politiques doivent et peuventen permanence s’appuyer sur les valeursuniverselles de la révolution françaiserappelées dans la déclaration des droits del’homme et du citoyen qui sont toujoursaussi modernes et autant d’actua li té: égalitédes droits et des chances, liberté d’expre -ssion, liberté d’entreprendre, droit à uneéducation et à un système de santé dequalité, droit à des services publics efficaces«L’ignorance, l’oubli ou le mépris des droitsde l’homme sont les seules causes desmalheurs publics et de la corruption desGouvernements» nous rappelle le préam -bule de la décla ra tion des droits de l’homme

et du citoyen de 1789.Leur respect s’impose ànous tous, simple citoyenou déci deur public, c’estce qui fonde un Etat dedroit.En 4 mois, j’ai pu mesurerla réalité du couple franco-roumain. Ce qui fait lecharme d’un couple, cesont ses différences. Etcomme dans tous lescouples, il y a des hauts et

des bas et j’ai la faiblesse de croire que noussommes actuellement dans une phased’embellie. J’ai indiqué dés mon arrivée queje ferai du développement des relationséconomiques entre la France et la Roumaniema priorité. Sans développement économi -que, sans croissance, nous ne pouvons passereine ment envisager de mener correcte -ment d’autres politiques de coopérationbilatérale. Sans le dynamisme économiquedes entreprises françaises en Roumanie,nous ne pourrions nous retrouver ici en ce 14juillet avec le même éclat. Je tiens une foisencore à les remercier de leur générosité etde leur attitude citoyenne tout au long del’année pour accompagner les différentsprojets de l’ambassade de France. Pourdévelopper les relations économiques entrenos deux pays, c’est à moi qu’il revient,Monsieur le Président, Monsieur le Premierministre, de défendre auprès de vous et devotre Gouver ne ment les intérêts desentreprises françai ses, sans pour autant me

substituer à elles. Je dois vous remercier icipour l’oreille attentive de vos ministres. Il nese passe pas un jour sans que je ne rencontredes chefs d’entreprises françaises installésici à Bucarest ou en province. Ils aspirent engénéral à développer leurs investissementsen Roumanie. Pour cela, ils ont besoin d’êtrerassurés sur l’avenir, vous le savez bien,l’incertitude est l’ennemie des investisseurs.Ils ont besoin aussi de main d’oeuvrequalifiée et ils déplorent tous l’inadéquationentre les formations dispensées dans lesystème éducatif et les besoins réels dumonde du travail. D’où l’importance denotre coopération bilatérale dans le domaineglobal de la formation.Mes derniers mots seront des remerciementsdestinés à tous ceux, dont beaucoup sont iciprésents ce soir, qui m’ont reçu dans ce paysau cours des quatre derniers mois. Qu’ilssoient Roumains, Français ou étrangers, jesouhaite tous les remercier pour la qualité deleur accueil. J’ai beaucoup à apprendre, unnouveau pays, un nouveau métier, unenouvelle vie. Qu’ils sachent tous, du mi -nistre à l’ambassadeur, du chef d’entrepriseaux personnels de cette ambassade, de maprofesseur de roumain à mon maître d’hôtelma vérité: je suis un ambassadeur heureux.Vive la République, Vive la France, Vive laRoumanie, Vive l’amitié franco-roumaine.

Pagina 7

Le 14 juillet, une journéeinoubliable pour la France

Philippe GUSTINAmbassadeur de France

America sărbătoreşte 236 de ani de laDeclaraţia de Independenţă

Mark GITENSTEINAmbasadorul Statelor Unite ale Americii

Este întru totul justificat şi potrivit faptulcă tema aleasă anul acesta de echipaamba sadei este: o seară în faimosulCentral Park din New York.Frederick Law Olmstead, arhitectul pei -sagist care a proiectat parcul, a proiectat şispaţiile verzi din jurul clădirii CongresuluiSUA. El a dorit ca Central Park să fie ocelebrare a democraţiei. Anterior, în spe -cial în Europa, aceste terenuri erau folositeca terenuri regale de vânătoare. Ca şiDecla raţia de Independenţă, transfor mareaCen tral Park într-un spaţiu public accesibiltuturor, a constituit un mesaj că toţisuntem creaţi egali.Acel mesaj are ecou peste secole. Multepersoane din Washington citesc acum ocarte numită “De ce eşuează naţiunile”. Îneditorialul său din New York Times, TomFriedman explică ideea cărţii: “instituţiilesunt principalul factor care diferenţiazăţările”. Atunci când creează instituţii eco -no mice şi politice “cuprinzătoare, ţărileprosperă”, iar atunci când puterea esteconcentrată în mâinile câtorva persoane,ele eşuează.În mijlocul acestei noi furtuni politice dinRomânia, mulţi mă întreabă care va fiviitorul acestei ţări. Dumneavoastră creaţiacum tocmai acel tip de instituţii care leoferă românilor puterea de a-şi folositalentul pentru a făuri această naţiune. Iarromânii încep să conştientizeze că acesteinstituţii nu aparţin unui anumit partidpolitic, ci poporului român, şi vor lupta casă le apere.Căci pericolul abuzului de putere la nivelcentral sau local există întotdeauna. Şitocmai cetăţenii acestei ţări sunt cei careau de suferit atunci când aceste instituţiisunt puse în pericol. Naţiunile careeşuează sunt cele ale căror instituţii suntslabe sau manipulate, cele în care statul dedrept este banalizat. În cazul României,trăinicia acestor instituţii va decide dacăprosperaţi şi dacă copiii voştri vor hotărî sătrăiască aici.România a făcut paşi importanţi înainte:guvernul anterior a realizat reformeinstitu ţionale în ceea ce priveşte adminis -trarea bugetului şi, făcând mari sacrificii,aţi adoptat măsuri de austeritate dificile.De aceea, perspectivele economice ale Ro -mâ niei se îmbunătăţesc, lucru demon stratde creşterea economică din acest an, primade la criza financiară din 2008. Oricât degreu de crezut poate fi, date fiind dificul -tăţile cu care vă confruntaţi, chiar şi înaceastă perioadă foarte dificilă din punct devedere economic pentru Uniunea Euro pea -nă, economia României continuă să aibăunul dintre cele mai bune parcursuri.Ca urmare a reformelor instituţionale,bogăţia ţării pe cap de locuitor s-a dublatîn ultimii şapte ani, iar în primii şase ani aiacestui secol, străinii au investit înRomânia câte 10.000 de RON pentrufiecare bărbat, femeie şi copil.Actualului guvern merită să i se acordeincrederea necesară pentru acceptarea“condiţiilor” impuse de FMI. De aseme -nea, în planul său în 15 puncte expus laînceputul primăverii, prim-ministrul Pontaa promis reforme ambiţioase.Dar misiunea de viitor este copleşitoare.Nivelul investiţiilor străine directe dinRomânia a scăzut la mai puţin de un sfertdin valoarea din 2008. Singura soluţie estecontinuarea aplicării lecţiilor lui Fried -man: continuarea democratizării ţării, con -

so li da rea pieţelor şi asigurarea împărţiriibene fi ciilor obţinute în urma acesteicreşteri între toţi românii, nu doar întrecâteva persoane.Continuarea reformelor instituţionale estevitală, oricât de dificilă poate părea, iarprincipalele partide din România par să fiede acord că este nevoie de acest lucru.Orice regres va fi sever pedepsit de nemi -loasele pieţe internaţionale şi toţi româniivor avea de suferit.Depăşirea moştenirii comunismului estedificilă, însă există ţări din Europa de Estşi regiuni din România, care merg mai

de par te. Polonia, de exemplu, nu a intratde loc în recesiune, iar PIB-ul său pe capde locuitor este cu 50% mai mare decâtcel al Româ niei. Polonezii obişnuiţi, nudoar cei extrem de bogaţi, contribuie laprogresul ţării creând o guvernarefavorabilă mediu lui de afaceri şi priva -tizând companiile de stat.În Timişoara, Sibiu şi Cluj, rata şomajuluieste mai mică de 3%, ceea ce dovedeşte căşi aceste oraşe au urmat acea cale.În definitiv, nicio economie nu poateprospera şi nicio democraţie nu poatesupravieţui în lipsa unui angajament fermfaţă de statul de drept şi a respectuluipentru instituţiile democratice. Nimeni nuse poate îndoi că România are procuroricurajoşi şi consecvenţi şi judecătorineînfricaţi. Pentru ei, nimeni nu este maipresus de lege.Adoptând Mecanismul de Cooperare şiVerificare şi strategia anticorupţie a guver -nului anterior, guvernul actual a promis săextindă şi să consolideze programul deluptă împotriva corupţiei.Sunt conştient că forţele care doresc“întoarcerea la situaţia de dinainte”, carese opun acestor reforme, sunt puternice şineobosite. Promisiunile de continuare aprogreselor au nevoie de aliaţi, alţii decâtFMI, UE sau comunitatea diplomatică.Dum neavoastră trebuie să vă doriţi acestsucces mai mult decât membri comunităţiiinternaţionale.Există un grup de români care nu vor maitolera “starea de fapt”.Oriunde merg în România, mă întâlnesc

cu tineri. Mulţi dintre ei fie au trăit înstrăinătate şi s-au întors pentru a-şi lansapropriile firme, fie lucrează pentru com pa -nii occidentale sau “sunt activi” peinternet.Pe aceşti tineri i-au implicat ambasadeleSUA, Marii Britanii, Germaniei, Spanieişi Canadei într-un program pe care l-amnumit “Restart România”. Am creat unwebsite şi le-am cerut tuturor românilorinteresaţi să propună idei de utilizare ainternetului în lupta împotriva corupţiei.100.000 de români au răspuns aceleichemări, oferind idei inteligente, pe carele-am finanţat, de a lupta împotriva uneimultitudini de probleme, de la furtul delemn din pădurile dumneavoastră, până lamita din spitale şi parcatul ilegal. Aceşticetăţeni reformatori folosesc internetulpentru a ataca ceea ce dumneavoastră nu -mi ţi mentalitatea corupţiei. Adresele ace -lor website-uri sunt afişate pe ecranul dinspatele meu. Vă încurajez să le accesaţi.Atunci când Romanian American Fund aîncercat aceeaşi idee pentru reformareasistemului educaţional, peste 40.000 de

români au răspuns apelului.Aceşti 140.000 de “restarteri”, cum îinumim noi, sunt agenţi ai schimbării carevor susţine aceste reforme şi vor sprijiniaceste instituţii. Aşa cum ne spunea Alexisde Tocqueville la câteva decenii de laRăzboiul de Independenţă, implicareacetăţenilor este sursa de energie vitală ainstituţiilor democratice.Thomas Jefferson, autorul Declaraţiei deIndependenţă, a scris despre Ziua Inde -pen denţei cu câteva zile înainte de moar -tea sa. Citându-l pe un martir al libertăţiidin Războiul civil englez din 1865, el aspunea: “Marea majoritate a oamenilor nus-au născut purtând şa pe spate, aşa cumnici cei câţiva privilegiaţi nu s-au născutpurtând cizme şi pinteni, având dreptul dea-i stăpâni.“Această idee a fost cu adevărat revolu -ţio nară pentru acele vremuri şi areprezentat o sursă de inspiraţie pentruacele suflete curajoase care şi-au riscat“vieţile şi onoarea sfântă” semnândDeclaraţia de Independenţă. Aceeaşiidee a impulsionat curajul şi imaginaţiarevoluţionarilor dum nea voastră în 1989:oamenii au dreptul inalienabil de a nu ficonduşi de o elită puternică, fie ea co -mu nistă sau nu, repre zentată de mogulisau “băieţi deştepţi”, aflată în slujbapropriilor interese. Din acest punct devedere, revoluţionarii dumnea voas tră nusunt diferiţi de ai noştri.Dumnezeu să-i binecuvânteze!Dumnezeu să binecuvânteze România!Dumnezeu să binecuvânteze America!

Pagina 8

depăşind unele dificultăţi trecătoare, se află,potrivit aprecierii Domniei sale, într-oadevărată “lună de miere”, credem că nu sepoate face abstracţie de contribuţiaAmbasadorului la această fericită ipostază.Excelenţa Sa Mario Cospito este un optimistcare vede dezoltarea României într-operspectivă favorabilă. Cu obiectivitate,remarcând aspectele pozitive Domnia sa nuomite nici minusurile şi dificultăţile cu carese confruntă ţara noastră, expunându-şi – înlimite strict circumscrise de funcţia saoficială – opiniile asupra posibilităţilor de ale depăşi.Aceste consideraţii sunt pe deplin justificate.Ele nu sunt făcute cu aroganţă sausuperioritate, ci determinate de dorinţapozitivă de a contribui, atât cât îi stă înputinţă unui Ambasador, la bunul mers alfenomenelor sociale şi, în primul rând, ladezvoltarea bunelor relaţii între cele douăţări. Asemenea aprecieri nu pot să nu fie bineprimite de autorităţi, dar şi de membrisocietăţii româneşti. Ele nu pornesc numaidin temeiuri oficiale ci izvoresc şi dinsentimentele pozitive pe care Ambasadorulle nutreşte faţă de ţara şi poporul pe care aavut prilejul să le cunoască şi preţuiască încei patru ani ai misiunii sale.Nu peste mult timp veţi sărbători « ZiuaNaţională a Italiei », prilej de bucurie, desatisfacţie pentru realizările obţinute. Dinpăcate, bucuria vă este umbrită de uneleevenimente triste sau neplăcute. Ţaradumneavoastră a fost grav lovită de unputernic cutremur. Cetăţenii italieni au avutde suferit şi de pe urma unui atac cu bombă.Aş adăuga şi dificultăţile economice careafectează societatea italiană. Poate ar trebuisă amintim şi de unele tendinţe separatistepromovate de “Liga Nordului”. La aceastăsituaţie complexă vă rugăm să vă referiţi încontinuare.Italia trece acum prin momente dificile.Cunoaştem cu toţii situaţia economică aSpaniei. Italia are şi ea o problemă, în primulrând, în ceea ce priveşte datoria sa publică.Din păcate, în ultimele trei săptămâni,acestor dificultăţi li s-au adăugat şi uneleepisoade mai speciale. Întra-devăr, înlegătură cu acel eveniment pe care l-aţi citatşi dumneavoastră, atentatul cu bombă,trebuie să spun că există anumite nemul ţu -miri sociale în Italia, în acest moment, care,în unele cazuri, pot să conducă şi la acest gende episoade violente. Ceea ce pot să vă afirmcu tărie este că, spre deosebire de altemomente dificile ale istoriei noastre, acumpopulaţia Italiei, într-un procent de 99,99%,crede în principiile democraţiei şi convie ţui -rii civice paşnice. Practic, nu există nici unfel probleme de această natură.În ceea ce priveşte această Ligă a Nordului şitendinţa ei separatistă, vă pot spune căzâmbesc un pic pentru că nu întotdeauna eaa avut un impact foarte mare. De fapt, LigaNordului a făcut parte dintr-un guvern care acondus Italia timp de 12 ani din ultimii 20.Or, dacă cineva vrea să se separe nu maipoate să participe la guvernarea unei ţări. Şivă pot da ca exemplu IRA din Irlanda. Nusunt, de fapt, condiţii pentru separatismdeoarece acesta apare în momentul în careexistă diferenţe lingvistice, religioase saurasiale. Dar, în Italia acest tip de diferenţe nuexistă. Amintindu-ne toate acestea, noi sărbătorimdin tot sufletul Ziua noastră Naţională. Autrecut 66 de ani de când, în 1946, Italia s-aproclamat Republică.Vom întâmpina aceastăZi conştienţi fiind de evenimentele care auavut loc în ultima vreme, şi pe caredumneavoastră le-aţi amintit. O vomsărbători fiind conştienţi de faptul că Italia şiitalienii, în genere, au nevoie să reflectezefoarte mult asupra modului în care trebuie sădepăşească aceste momente dificile. Suntsigur că Italia şi poporul italian vor reuşi.

Nu trebuie să uităm că Italia rămâne unadintre ţările cele mai industrializate, are unbogat patrimoniu artistic şi arheologic pecare nici o altă ţară din lume nu-l are, şi dinacest motiv, are şi foarte mulţi turişti. În afaragraniţelor ei trăiesc milioane de italieni.Avem, deasemenea, multe ţări prietene, cumeste şi România. Practic, sunt întrunite toatecondiţiile pentru ca noi să ne revenim.Atunci când imnul naţional al Italiei se vacânta pretutindeni cu prilejul Marii noastresărbători, suntem siguri că mândria italianăva ieşi la suprafaţă, încă o dată. Acum, să nu mai vorbim de lucruri triste, ci,dacă vreţi, despre lucruri mai plăcute. Anualavem evenimenete sportive importante. Încurând începe Campionatul Mondial deFotbal iar în iulie Olimpiada 2012. Trebuiesă vă spun că sportivii italieni s-au pregătitfoarte bine şi tocmai din cauza acestordificultăţi cu care ne confruntăm vor

participa cu şi mai mare pasiune la acesteevenimente şi prin urmare vom câştiga.Aţi făcut studii economice, cunoaşteţi binesituaţia din Europa, în general, şi pe cea dinEuropa de Est, în special. Cum aţi perceputsituaţia României înainte de a sosi laBucureşti şi cum o vedeţi acum, când man -datul dumnea voas tră se apropie de sfârşit ?Întradevăr, sunt licenţiat în economie şi mi-am dedicat foarte mult din timpul meustudiului economiei ţărilor europene. Înultimii 20 de ani, după căderea comunis -mului, Europa de Est a făcut paşi mari îndirecţia dezvoltării ei. Gândiţi-vă că înaintede 1990 schimburile comerciale între ţărileUniunii Europene şi cele din Est erau foartelimitate. În momentul actual, pentru ţaradumneavoastră cât şi pentru celelalte ţări dinEuropa de Est aceste interschimburireprezintă 70% din comerţul lor. Sunt ţări,cum este şi Cehia, unde colaborarea cu ţărileUniunii Europene este de 50%. Din păcate,evoluţia statelor care au devenit membre aleUniunii Europene nu a fost omogenă.Polonia a fost mai norocoasă şi pot spune căîn acest moment are cele mai mariperspective dintre toate aceste ţări. La unmoment dat şi România o luase pe drumulcel bun, în perioada 2001 – 2007, chiar 2008.Când am ajuns eu în România, în 2008,creşterea economică era de 8%, deci aproapeca şi a Chinei şi Indiei. Criza a lovit puternic şi România. Dar văd cădatele indică faptul că anul acesta va fi ocreştere de 2-2,5% iar pentru anul viitor chiarde 3,5%. Acestea sunt procente pe care noi leaveam pe vremea “miracolului industrialitalian”. Cu toate acestea, trebuie sămenţionez că sunt multe lucruri care ar fibine să fie făcute în România. În ţaradumavoastră au venit multe societăţicomerciale, inclusiv italiene, dar eu nu văd odezvoltare omogenă a ţării, ci una care areloc pe componente, adică pe bucăţele.S-au dezvoltat Bucureştiul, Banatul, apoiunele oraşe cum ar fi Clujul, Constanţa, dar

tot estul ţării are în continuare dificultăţi, maiales în mediul rural. Aşadar, este nevoie să sefacă mult în acest sens. Guvernele, parla -mentele fac tot ceea ce pot, dar, de pildă,trebuie accesate foarte bine fondurilestructurale europene pentru a se construi dru -muri, autostrăzi, aeroporturi, a se dezvoltaagricultura, turismul, etc.Credeţi că declinul economic din ultimii aniare determinări politice?România a suferit, ca şi Spania, din cauzacrizei imobiliare, lucru care, de pildă, nu s-aîntâmplat în Italia. Întradevăr, preţurile eraumult prea exagerate. Peste această problemăs-a suprapus faptul că băncile nu mai aveaubani lichizi, pentru că aproape 83% dinbăncile româneşti au fost cumpărate debăncile străine iar dificultăţile apărute îneconomiile Austriei, Spaniei, Greciei, Italieiau dus, inevitabil, la acestă criză. Aşadar nueste o criză determinată de conducerea

politică. Din contră, trebuie să recunoaştemanumite merite ale guvernării Boc, care în2009 – 2010 a luat măsuri necesare pentruevitarea unui dezastru economic. Cuvântul politic nu vine din latină ci dingreacă şi înseamnă administrarea bunuluicomun. Deci, având în vedere acest fapt,politica ar trebui să fie cea care, printr-o bunăguvernare, să relanseze economia, bazându-se pe economia reală, pe ceea ce fac fizicsocietăţile. Trebuie să folosim aceastărelansare fără a uita, însă, bunăstareacomună, aşadar fără a uita necesităţile vitaleale spitalelor, copiilor, bătrânilor. Aceastaeste singura posibilitate pe care o avem noi,nu numai Europa ci şi România. Pentru căpoţi să iei măsuri de austeritate, închizândspitale, şcoli, neconstruind dumuri, dar lafinal vom avea un deşert, deşi toate calculeleşi conturile politice vor apărea a fi în regulă.Aceasta este direcţia politicii europeane şisper că politicienii italieni, români, germa -ni… vor ştii, întradevăr, să aibă grijă deeconomie, dar şi de societate.Credeţi în Europa unită?Cred, cred foarte mult, iar mâine când vomavea şi recepţia cu ocazia zilei naţionale oparte din intervenţia mea va fi despre Europaunită. Italia, România, Franţa, Germania,Spania fac parte din Europa şi pot să înfrângătoate provocările care vin din globalizare,numai unite. Fiecare, singură, nu! Germa nia,poate să câştige chiar azi această bătălie, săse relanseze, fără să dea bani sau fără să ajutesistemul, dar de una singură nu va câştigarăzboiul. Aşadar, Europa trebuie să fie unită.Va mai trece ceva timp până vom ajunge laStatele Unite ale Europei, dar acesta estesingurul drum pe care îl avem de parcurs. În preocupările Ambasadei Italiei se aflărelaţiile politice, diplomatice, eco no mice,culturale, dintre cele două ţări. Care au fostobiectivele dumea voas tră în legătură cupropulsarea, dezvoltarea acestor relaţii pediferite planuri?În acest moment pot spune că Italia şi

România trăiesc o adevărată lună de miere.Atunci când am ajuns eu aici, în 2008, situa -ţia nu era chiar aşa. Dar relaţia dintre celedouă ţări este atât de bine înrădăcinată încâtşi momentele de dificultate pot fi, şi au fostdepăşite. Şi întradevăr, le-am depăşit, însensul că guvernele şi parlamentele audialogat între ele. Acum, raporturileeconomice, politice şi sociale dintre Italia şiRomânia sunt perfecte. Faptul estedemonstrat şi prin vizita făcută, în anul 2011,de preşedintele consiliului de miniştri, SilvioBerlusconi, care, împreună cu miniştri carel-au însoţit, a participat la un summitinterguvernamental. A urmat vizita preşe din -telui României, la început de iunie, în Italiacu ocazia sărbătorii noastre naţionale, iar înluna septembrie vizita preşedintelui Napo -lita no la Bucureşti.Din punct de vedere economic am atins unmaxim, în sensul că în 2011 s-au realizat 12milioane de euro ca nivel al interschimbuluicomercial. Numărul societăţilor italieneprezente în România creşte continuu şi nuexistă nici un semnal că acestea se vorretrage. În acelaşi timp, numărul cetăţenilorromâni din Italia creşte tot mai mult. Cifraoficială este de 1 milion dar, în realitate,numărul lor este mult mai mare. Italia a luat,anul trecut, două măsuri foarte importane. Înprimul rând, am liberalizat munca, într-unmoment în care traversam o criză economicăfoarte puternică. Este uşor să iei o astfel dedecizie atunci când toate merg bine şi estenevoie de muncitori! În al doilea rând, a fostrecunoscut cultul Ortodox în Italia.Din punct de vedere cultural aş aminti faptulcă Italia a fost invitată de onoare la TârgulInternaţional de carte Gaudeamus care a avutloc la Bucureşti, iar zilele acestea România afost invitată de onoare la Târgul de Carte dela Torino. Aş putea să vorbesc ore în şir despre relaţiilepozitive dintre Italia şi România,dar măopresc aici.Italienii au fost întotdeauna bine primiţi înţara noastră, mulţi dintre aceştia chiar sta bi -lindu-se definitiv aici. Dar, cum văd italieniipre zenţa acelui milion de români în ţara lor?În anul 101, Traian a invadat Dacia, iar ladistanţă de aproape 2000 de ani, după ceRomânia a intrat în Uniunea Europeană în2007, românii sunt cei care au «invadatItalia» Evident că la început a existat un felde ajustare pe acest curs, dar acum percepţiagenerală este bună, asta şi pentru ca româniine ajută în sectoare importante ale vieţiinoastre cotidiene. Acum, când avem atâteaprobleme grave în urma seismului care alovit de curând Italia, sunt convins că foartemulţi români vor veni să ajute lareconstrucţia clădirilor.Am putea spune că atunci când douăpopoare încep să se cunoască se trece de lanoţiunea de «străin» la cea de «vecin decasă». Acest lucru s-a întâmplat nu numai curomânii sosiţi în Italia, dar şi cu italieniiveniţi în România. Mesajul pe care aş dorisă-l transmit venind din partea unui Ambasa -dor care îşi încheie mandatul în Româniaeste ca instituţiile publice româneşti ar trebuisă facă eforturi mai mari pentru ca italienii săcunoască şi ceea ce aveţi dumneavoastră maibun din punct de vedere cultural. De pildă, înacest moment, aveţi cei mai buni regizori încinematografie, care sunt destul de cunoscuţiîn Italia, aveţi o serie de artişti foarte impor -tanţi în domeniul muzicii şi dansului. Aveţi sio serie de specialişti apreciaţi în domeniulfilozofiei. Zilele trecute am vorbit cu domnulministru Marga despre posibilitatea unorîntâlniri între filozofii români şi cei italienipentru că şi asta ajută la o cunoaştere maibună între cele două popoare.Permiteţi să mutăm din nou accentul de pezona culturală pe cea economică. Aţi amintitfaptul îmbucurător că investitorii italieni vinîn ţara noastră. Există situaţii de care ei selovesc în activitatea lor? Ce ar trebui schim -bat pentru ca lucrurile să se desfăşoare încondiţii mult mai bune?Cu siguranţă, există asemenea situaţii.Pentru a răspunde la întrebarea dumnvoastră

revin la ceea ce spuneam anterior – globa -lizarea. Este ca şi cum v-aţi duce undeva casă faceţi turism. Poate să fie soare, mare,frumos, dar după aceea vă duceţi într-unhotel şi vă tratează urât, vă dau mâncare carenu este chiar cea mai bună. Atunci ce faceţi?Nu vă mai duceţi acolo data viitoare. Ceea cevreau să spun este că România a primit foartebine, până acum, pe întreprinzătorii străini.Aceştia veneau aici şi pentru mâna de lucrumai ieftină. Dar acum condiţiile ţării încep sădevină tot mai europene. A început săcrească şi preţul mâinii de lucru, şi dacă vreţisă menţineţi România pe acelaşi curs trebuieîmbunătăţite condiţiile, să eficientizaţi totceea ce înseamnă administraţie publică, sămodernizaţi infrastructurile. În Italia, care nueste o ţară foarte dezvoltată din punct devedere al infrastructurii, cu trenul de la Romala Florenţa se face doar o oră. Ca să ajungi laSibiu, deci cam la aceeaşi distanţă, trebuie5-7 ore. În România, nu birocraţia esteproblema căci şi noi avem birocraţie.Pentru ao depăşi ne-a ajutat foarte mult utilizareainformaticii. Şi dumneavoastră ar trebuie săfaceţi paşi înainte în acestă direcţie. DacăRomânia avansează în sectoarele amintitesunt convins că ea va rămâne o ţară com -petitivă iar societăţile străine vor continua săvină. Nu uitaţi că în jurul dumneavoastră seaflă ţări care nu sunt membre ale UniuniiEuropene – Serbia, Ucraina, Moldova,Turcia. Aceste ţări sunt concurenţii dvs.În acest moment există 31.500 societăţiitaliene înregistrate în România, un număr pecare nu-l avem în nici o altă ţară din lume, şiconsider că acestea vor continua să vină. Dar,repet, ca persoană care a locuit aici 4 ani dezile, că trebuie să faceţi eforturi pentru a vămoderniza. Dacă veţi face acest lucru,societăţile italiene, vor continua să vină înRomânia, aceasta şi din cauză că ne simţimbine aici, şi că între noi există şi o legăturălingvistică, româna fiind pentru italieni olimbă foarte uşoară. Eu nu am studiat-o niciodată, dar îmi estefoarte uşor să o înţeleg şi chiar să o vorbesc,atunci când nu avem subiecte aşa de formalecum este acest interviu. Relaţiile economice dintre cele două ţări auavut de suferit ca urmare a crizei econo -mico-financiare? Ce aţi făcut pentru a limitaefectele acestei crize?Aceasta este o întrebare foarte bună.Deseori mă întâlnesc cu investitori italienicare vin să-mi vorbească despre problemelelor. Ei m-au informat că deşi criza începuseîn 2008, societăţile italiene care au făcutinvestiţii în România şi care au angajatpersonal, nu intenţionau să reducă numărulangajaţilor, în condiţiile în care criza ar fidurat puţin. Dar ea nu s-a terminat aşa cumse spera. Durând atât de mult este neapăratănevoie de sprijin şi din partea statului, atât acelui italian cât şi a celui român. Deseoriam vorbit cu foşti prim miniştri, dar amvorbit şi cu actualul prim ministru şi amcăzut de acord că trebuie găsite forme deajutor şi de asistenţă pentru a ajutasocietaţile să depăşească aceste momente,deoarece pentru ele, această criză începe sădevină mult prea puternică. Şi dacă nureuşim să vedem cât de curând acealuminiţă de la capătul tunelului mă tem că oserie din aceste societăţi ar putea avea, înviitorul apropiat, dificultăţi. Am înţeles că în curând vă veţi încheiamisiunea în ţara noastră. Cu ce sentimentepărăsiţi România ?Este a patra ţară în care ajung cu titlu dediplomat şi din fiecare ţară am plecat plinde nostalgie, dar convins că împreuna cuechipa pe care am avut-o în cadrulambasadei cât şi afară, şi mulţumită lor amfăcut o treabă bună. Evident, atât îninteresul României cât şi al Italiei. Îmidoresc şi sper ca această treabă să continuela fel de bine. Spre deosebire de investiriletrecute,în unele ţări cum ar fi Canada sauAfrica de Sud, ţări foarte depărtate deItalia, România este foarte aproape şi cusiguranţă vor exista posibilităţi de revenireîn ţara dumneavoastră.

E.S. Mario Cospito alături de premierul Victor Ponta cu ocazia recepţiei oferite deZiua Naţională a Italiei

(Urmare din pag. 1)

Ambasadorul Italiei...

Pagina 9

Se împlinesc 202 ani de la proclamareaindependenţei politice şi sociale în maimulte ţări latino-americane: Argentina şiBolivia -25 mai; Columbia - 20 iulie;Ecuador - 8 august, Chile şi Mexic - 18septembrie şi Venezuela - 19 aprilie.La Reşedinţa şefului de misiune alAmbasa dei Republicii Bolivariene aVenezuelei la Bucureşti, doamna ZulayCoromoto Prieto de Rodriguez- Insăr -cinat cu Afaceri a.i., a avut loc aniver -sarea proclamării independenţei acesteirepublici.La eveniment au paticipat reprezentanţiai mediului academic, o delegaţie oficialăa Institutului de Relaţii Internaţionale şiCoo perare Economică, prof. dr. AntonCa ra gea directorul Institutului, membrico mu nităţii diplomatice de limbăspaniolă, prieteni ai Venezuelei, repre -zen tanţi ai mas -media.Cu această ocazie, diplomatul venezue -lean a ţinut un amplu discurs amintindde circumstanţele istorice ale declaraţieide independenţă a Venezuelei.19 aprilie, este o zi importantă în istoriaVenezuelei. În acea zi a anului 1810 aînceput o nouă etapă a istoriei ţării. Atunci,Comandamentul Caracasului, cu spijinulunei părţi a populaţiei din sectoare socialeimportante, din armată, din batalioanele deveterani cât şi din miliţii, membri impor -tanţi ai clerului şi intelectuali, i-au înlăturatde la putere pe Guvernator, pe Căpitanulgeneral Vicente Emparan şi pe ceilalţifuncţionari spanioli, trimiţându-i în exil.Mişcarea revo lu ţionară s-a produs fără vio -lenţă. Ea a avut în cele din urmă un impactputernic asupra cercurile politice, econo -mice, sociale şi cul tu rale, nu numai dinVenezuela, ci din întreaga Americă de Sud.

Evenimente pregătitoarePremergătoare evenimentelor din 19 aprilie,au fost conspiraţia lui Gual şi Espana, din1797, şi expediţia de eliberare a luiFrancisco de Miranda din, din 1806.La mişcarea condusă de Gual şi Espana înCaracas şi La Guaira, au participat oamenidin toate clasele sociale, cu excepţia man tu -anilor (aristocraţilor), această mişcare avândla bază un proiect revoluţionar, egalitarist,republican şi democratic, cu posibilitatea dea se extinde pe întregul continent.Liderii mişcării, Manuel Gual şi Jose Maria

Espana erau doi intelectuali. Primul era fiulunui distins militar care luptase cu cincizecide ani înainte la apărarea oaşului La Guaira.Cel de al doilea, Jose Maria Espana, fuseselocotenent de justiţie în Macuto. Amândoiactivau în administraţia colonială. Conspi -raţiei i s-au adăugat şi spanioli republicanicare organizaseră cu puţin timp în urmă orevoluţie asemă nă toare la Madrid şi carefuseseră arestaţi, fiind trimişi apoi caprizonieri ai Statului, în America. Din acelgrup s-a distins Juan Bautista Picornell, carea luat repede legătura cu Gual şi Espana.Ideile acestora s-au concretizat înOrdonanţe care îşi propuneau, în numeleSfintei Treimi, să redea poporului sudamerican libertatea. Între obiectivelefundamentale ale acestui program figurau:instaurarea unui nou guvern în toatedepartamentele Venezuelei şi proclamareadrepturilor omului (egalita te, fraternitate,libertate, precum şi dreptul la proprietate).De asemenea, mişcarea îşi propunearăspândirea revoluţiei în celelalte regiuniale Americii de Sud. Un document impor -tant al revoluţiei lui Gual şi Espana a fost„Proclamaţia asupra drep turilor omului”,tipărită în insula Guadalupe.Mişcarea a fost insă descoperită înainte de aîncepe. Revoluţionarii spanioli au reuşit săfugă în insulele Antile. Manuel Gual aplecat în Trinidad, unde a şi murit, se credecă otrăvit, în anul 1800. Jose Maria Espana,care fugise şi revenise, a fost prins şiexecutat în Plaza Mayor din Caracas, în1799. Cu toate că această conspiraţie a fostînnecată în sânge, ea a zdruncinat societateacolonială şi a provocat nelinişte în rândularistocraţiei din Caracas, aceasta văzându-şiameninţată poziţia dominantă în societate.

O nouă tentativă de eliberareÎn 1806, liniştea vieţii coloniale venezue -lene a fost din nou zdruncinată, cândFrancisco de Miranda a pornit de la NewYork, într-o expediţie de eliberare aVenezuelei. Dispunea de trei corăbii, iarmajoritatea echipajului, ofiţeri şi soldaţi,erau nord- americani. Miranda a încercat sădebarce în Ocumare de la Costa, dar a fostîmpiedicat de mai multe corăbii spaniole şiobligat să se refugieze în Trinidad. Câtevaluni mai târziu a încercat din nou să debarceîn Coro, dar, deşi a reuşit să pună piciorul pepământ, a fost nevoit să renunţe la planul

său deoarece populaţia părăsise oraşul.Totuşi, având la bordul corăbiei „Leander”o tiparniţă, a tipărit broşuri care chemau pevenezueleni la luptă pentru libertate şiindependenţă. A difuzat de asemeneacelebra „Scrisoare către spaniolii-ame -ricani” a iezuitului peruan Juan PabloViscardo, prin care aceştia erau che maţi săapere drepturile lor şi ale urmaşilor lor.După eşecul expediţiei sale, Miranda aplecat în Trinidad, apoi în Anglia, de unde acontinuat să promoveze ideea indepen -denţei Venezuelei şi a Americii Latine.În timp ce mişcarea condusă de Mirandaavea ca obiectiv preluarea puterii înVenezuela, din afară, pentru a-i dobândiindependenţa, conspiraţia mantuanilor(aristocraţilor) din 1808 încerca să punămâna pe putere din interior, adică printr-olovitură de stat. În acel moment ei deţineauputerea economică, controlul asupracoman da mentului armatei, a ConsulatuluiRegal şi al Agriculturii şi îşi doreau putereapolitică într-o Venezuelă independentă saucel puţin autonomă. Invadarea Spaniei in1808 de către francezi şi capturarea regeluiCarlos IV şi a succesorului său FernandoVII, au creat un vid de putere favorabilmantuanilor din Caracas. Astfel, la aflareaveştii că în toate provinciile spaniole seorganizau junte care pregăteau rezistenţaîmpotriva inva da torilor, în vederea preluăriiputerii politice în toate zonele, mantuanii îicer căpitanului interimar al Venezuelei,Juan de Casas, să orga nizeze o juntăasemănă toa re celor spa niole, în care ei săocupe locurile principale. Cu alte cuvinte,era vorba de o revoluţie internă care nupretindea o schimbare socială. În cele dinurmă, conspiraţia din 1808 a eşuat,deoarece Căpitanul general nu a răspuns

cererilor mantuanilor, ba chiar mai mullt,i-a arestat pe cei mai exaltaţi şi i-aîndepărtat pe cei moderaţi. Un alt factorcare a contribuit la eşecul mişcării, a fostsprijinul acordat de ofiţerii miliţiilor, dis puşisă lupte împotriva mantuanilor în cazul încare aceştia ar fi insistat în cererile lor.

Evenimentele din 19 aprilie 1810Aşa cum spuneam la început, la 19 aprilie1810 conspiraţia mantuanilor reînvie, deaceastă dată fiind sprijinită masiv deveterani şi de miliţii, de notabilităţi dinrândul intelectualilor, de o parte a clerului,de alte sectoare ale societăţii, şi de unimportant nucleu al populaţiei.Odată eliminată orice rezistenţă venită din

Peninsulă, notabilităţile din Caracas auelaborat o Constituţie ce promova oconducere similară celei din Spania, menităa conduce destinele Provinciei.Un moment semnificativ în desfăşurareaevenimentelor istorice este acela în careCăpitanul general Vicente Emparan, vrândsă câştige timp,dar fiind nehotărât asupradrumului de urmat, a suspendat sesiuneaComandamentului, îndrepându-se cătreCatedrală. La porţile acesteia, un revolu -ţionar, Francisco Salias, i-a ieşit în cale şiluându-l de braţ, l-a obligat să se întoarcă laComandament. Fapta lui Salias a fostaplaudată de mulţime şi de grupul deconjuraţi. În faţa îndrăznelii lui, soldaţii dingarda căpitanului general au făcut oîncercare de a prelua armele, dar un ordindat de ofiţerul venezuelean care-i conducea,i-a ţinut pe loc. Emparan s-a întors la Co -man da ment, împreună cu primarii şi nota -bilităţile, in timp ce mulţimea pătrundea înpiaţă. Au venit apoi la Comandandamentavocatul Juan German Roscio, canoniculJose Cortes Madariaga şi alţi reprezentanţiai populaţiei şi ai clerului care s-au alăturatcelorlalţi. Presat de factorii de putereprezenţi în Co man dament, Emparan a rostitcuvintele care însemnau începutul sfârşitu -lui, cel puţin din punct de vedere juridic, alregimului spaniol din Venezuela. Adresân -du-se, din balconul Comandamentului,mulţimii adunate în piaţă, el a întrebat-odacă doreşte ca el să continue să conducă.Răspunsul venit din partea mulţimii a fostunul negativ. La rândul său, Emparan aspus: „Nici eu nu mai doresc”. Comandamentul a luat apoi hotărâri asupra

a ceea ce urma să se numească „Junta Su -premă Conservatoare a Drepturilor luiFernando VII”.În aceeaşi zi de 19 aprilie a anului 1810 afost redactat Actul prin care se decideainstalarea noului Guvern. Actul preciza căGuver na torul şi Căpitanul general,Intendentul Armatei şi al Casei Regale,Subinspectorul de artilerie şi Audiotorul deRăzboi, Asesorul general, ca şi AudienţaRegală nu mai deţin puterea, iar instituţiilerespective au fost suprimate. În consecinţă,Comandamentul din Caracas cu cei doiprimari Jose de Llamozas şi Martin, cuPonte în frunte, îşi asumă puterea,încorporându-i şi pe reprezentanţii cleruluişi ai poporului, conducerea armatei fiindîncrendinţată colonelului Nicolas de Castroşi căpitanului Juan Pablo Ayala. Actul din19 aprilie a fost semnat de toţi cei prezenţila Comanda men tul extraordinar din acea zi,incluzând, cu rol secundar, pe cei doifuncţionari spanioli demişi. Documentul a fost citit apoi în diferitelocuri din Caracas, de către Fausto Viana şiJose Tomas Santana, care au consemnat căpopulaţia a reacţionat strigând: „TrăiascăRegele nostru Fernando VII, noul Guvern,Prea Ilustra Adunare şi Deputaţii Poporuluipe care îl reprezintă”.Într-adevăr, revoluţia s-a desfăşurat fărăvărsare de sânge. Funcţionarii demişi aufost apoi conduşi La Guaira şi închişi înfortăreaţă, sau încătuşaţi, la bordulcorăbiilor, până la expulzare.Aşa cum povesteşte intendentul Basadre, întimp cât se afla în detenţie, a putut apreciafelul în care revoluţionarii au compus şi aupus în circulaţie cântece alegorice despreIndependenţa lor, prin care chemau toatăHispanoamerica să constituie o cauzăcomună şi... „să-i ia pe locuitorii Caracasu -lui drept model de conducere a revolu ţiilor”. Se pare că deja intonau cântecul care multmai târziu avea să fie declarat ImnulNaţional al Venezuelei:„Unită prin fire de Cer ţesute/ Toată Americae o Naţiune”, „Şi dacă despotismul mai ridicăglasul/Urmaţi exemplul dat de Caracas“.În concluzie, deşi în ziua de 19 aprilie 1810nu a fost declarată in mod juridic Inde pen -denţa Venezuelei, in plan politic s-a produso schimbare radicală care a culminat cuDeclararea Independenţei din 5 iulie.

19 aprilie 1810, zi de cotitură în lupta pentruIndependenţa Venezuelei

Coromoto PRIETRO de RODRIGUEZ Însărcinat cu Afaceri a.i. Ambasada Republicii Bolivariene Venezuela

În acelaşi cadru plăcut al Reşedinţei şefuluide misiune al Ambasadei Venezuelei a avutloc aniversarea a 228 de ani de la naştereamarelui erou şi patriot, Simon Bolivar,figură marcantă pentru întreg continentulSud -American, una dintre cele maiputernice figuri din istoria lumii politice, şicare a condus mişcarea de independenţă aşase naţiuni. La dezbaterea despre persona -li tatea marelui om de stat au participatmembri ai Institutului de Relaţii Interna ţio -nale şi Cooperare Eco no mică, prof. dr.Anton Caragea (directorul IRICE), istorici,membri ai corpului diplo matic. Deschizând evenimentul aniversar doam -na Coromoto Prieto de Rodriguez a apre -ciat că ideile lui Simon Bolivar trăiesc încăîn Venezuela, dar şi în întreaga Americă

Latină şi pot deveni un motor al acţiunii deindepen denţă pentru lumea întreagă, aşacum au fost şi în secolul al XIX-lea.Domnia sa a evocat personalitatea istorică

a liderului latino-ame rican, menţionând căRevoluţia lui Bolivar a pus bazele nu doarale indepen denţei naţi unilor latino-americane, dar şi al unui nou echilibru

geopolitic în secolul al XIX-lea, în care,America de Sud eliberată de sub domi -naţia colonială a început un lung drumspre afirmare mondială.Azi, Venezuela, crede în continuare înidealurile lui Simon Bolivar, idealuri deunitate latino-americană, de reformesociale, de independenţă şi bunăstare apopoarelor, idealuri poate uitate de unii. Domnul Anton Caragea a subliniat căacest eveniment organizat de AmbasadaVenezuelei permite publicului românescsă reia contactul cu marea operă a unui omce reprezintă nu doar valorile Venezueleisau ale Americii Latine, dar si valorileumanitătii.Lupta lui Bolivar precum şi lupta unormari personalităţi contemporane este

dedicată construirii unei societăţi maibune, mai drepte. „Nu trebuie să fie uitatăideea fundamentală a oricarei societăţi şianume că la baza progresului nu stăcapitalul sau valoarea banilor ci valoareaoamenilor şi fericirea lor. Căutareafericirii, un concept drag secolului al XIX-lea, trebuie să redevină un concept politicimportant. ” a spus profesorul Caragea. Însemn de mare apreciere a sprijinului con -stant oferit Ambasadei Venezuelei pentrudezvoltarea relaţiilor între poporul vene -zue lean şi cel român, diplomatul vene -zuelean a oferit prof. dr. Anton Cara gea untablou al marelui lider Simon Bolivar.Intrevederea s-a încheiat cu un dejun oferitde Ambasada Republicii Bolivariene aVenezuelei pentru prietenii români aimoştenirii cu valenţe universale a luiSimon Bolivar.La încheierea seminarului, a fost depusă ocoroană de flori la monumentul mareluierou Sud American. Acest monument se află la intersecţiastrăzii Teheran cu calea Dorobanţilor, vis avis de Televiziunea Română.

Venezuela de astăzi, demnă continuatoare a idealurilor lui Simon Bolivar

Seminar aniversar dedicat marelui patriot şi om politic

Pagina 10

Memorialistica diplomatică românească acunoscut o amplă evoluţie după 1990. Defapt, suntem martorii unei dezvoltări multaşteptate în această direcţie. Dovadă:zecile, dacă nu mai bine de o sută delucrări apărute pe această temă în toatăţara. Am salutat aceste demersuri publi -cistice cu o cordialitate aparte, dova dă celecâteva eseuri inserate în presă despre uneledin ele sau participarea la lansările care auavut loc. Scriindu-le, am plecat de la premisa cămărturiile respective vor deveni surseindispensabile pentru cei care se vorapleca şi vor scrie, sper, o istorie bazată perealităţi şi fapte ale diplomaţiei româ neşti.Demersul este cu atât mai necesar cu câtRomânia se află printre puţinele ţăricivilizate cu contribuţii importante înmaterie, dar care încă nu are elaborat unasemenea compendiu. Dau din nouexemplul polonezilor (mai apropiaţi caaspiraţii şi manifestare de români) înplanul respectiv. Isto ri cii polonezi aupublicat o asemenea carte de referinţă(circa 2.000 de pagini), în trei volumedense, şi pe care au tradus-o în limbi decirculaţie internaţională, în urmă cutreizeci de ani (Historia dyplomacjipolskiej - Istoria diplomaţiei poloneze,vol. I-III, PWN, Warszawa, 1982). Pânănu vom ajunge la o ase menea performan ţăimperios necesară, greu vom putea vorbidespre contribuţia românească în aceastădirecţie, mai ales că unele dintre lucrărilememorialistice la care mă refeream au uncaracter mult prea perso nal, abordând cuun subiec tivism ieftin acti vi tatea autorilorşi a misiunilor con duse. Deseori, semna -tarii lor se referă la aspecte insignifiante pecare le-au gestio nat în planurile politic,economic, militar, cultural bilateral,oglindind co pios mani festări proto co lare,mult prea secundare: descrieri turistice,fotografii cu soţii, copii, vorbiri despreşoferi etc. Aceasta ne dovedeşte, dacă maiera necesar, că hârtia este peste măsură derăbdătoare. Mă bucur să sublinez, încă dela început, apariţia a două lucrări dereferinţă, la sfârşitul anului 2011 şiînceputul anului 2012, demersuri cu oabordare totalmente diferită faţă de masacelorlalte tipărituri. Valoarea celor douăcărţi este aşa de mare încât istoriadiplomaţiei româneşti din anii ’70-’90 aisecolului trecut va avea un material dereferinţă realmente preţios, iar contribuţiaautorilor poate deveni o sursă deimportanţă majoră pentru elaborarea unuiimportant capitol al istoriei noastrepolitice şi diplomatice. E vorba despremărturiile lui Ştefan Andrei, în convor -birea avută cu Lavinia Betea apărute subtitlul «I se spunea Machiavelli» şi desprecele semnate de Mircea Maliţa şi Dinu C.Giurescu, nume de referinţă în diplomaţiaşi istoria românească, purtând inspiratultitlu «Zid de ace, turnuri de frăţie»Comparând cele două lucrări cu majo -ritatea celor apărute înaintea lor, remarcdezvăluirea şi relatarea subtilă făcută decei doi miniştri de Externe a meca nis me lorşi manifestărilor politico – diplo ma tice aleRomâniei, cunoscută fiind impli ca reaautorilor, care si- au pus umărul şi mintealor iscoditoare la edificarea po li ticiiexterne din acei ani. De ce am amintit de mărturiile şi valoareajudecăţilor emise de Stefan Andrei şi

Mircea Maliţa? În primul rând, datorită faptului că ambiiau cunoscut mai bine decât oricine - dininterior - tot ceea ce s-a petrecut în planintern şi extern timp de mai bine detreizeci de ani. Cât au fost de ”machia -velici” sau dacă n-au fost - nu mai areimportanţă. Cert este că puţine persoanedin acea generaţie au bagajul de infor maţiişi de trăiri al celor doi protagonişti. Iar aniitrecuţi de la petrecerea eveni men telorasigură o distanţă de timp necesară pentrua privi sine ira et studio înapoi. Cei treiautori, aici adăugându-se şi istoricul DinuC. Giurescu, înfăţişează în lucrărilemenţionate, modul în care a funcţionatmecanismul puterii în România, încontextul internaţional extrem de complexal timpului postbelic, când o parte dincititori trăit-am supt vremuri am spune. Cu bucurie, constatăm că în ciuda vici si -tudinilor îndurate, în ciuda apelor tulburiîn care ne-am scăldat, au fost şi românicare au gândit şi acţionat la ieşirea dingravul impas creat de biruitorii întruniţi laYalta şi Potsdam, „cei trei mari” hotărândsoarta naţiunilor şi con ve nind tristele zonede influenţă la sfârşitul celei de a douamari conflagraţii mondiale.

Potrivit demonstraţiei academicienilorMaliţa şi Giurescu, aceşti români, cu numeşi prenume, sunt: Ion Gheorghe Maurer,Gheorghe Gheorghiu Dej, Petru Groza,Corneliu Mănescu, dacă ar fi să ne referimla cei mai importanţi dintre ei, care ne suntdescrişi prin faptele şi de claraţiile lor, calideri politici, ca oameni, în lumini şiumbre. Portretele pe care le-a făcutdistinsul academician Mircea Maliţaacestora, reliefându-i în plină, conştientă şiconstantă acţiune, dau o certă valoaredocumentară lucrării. Nu numai portretele,ci şi acţiunile generate şi conduse de ei, înunele fiind parţial implicat chiar fostuldemnitar român, Maliţa, ne arată cum s-apetrecut de fapt ”fenomenul româ nesc” înplan extern. Politologii viitori, generaţiile viitoare vorcunoaşte de acum şi mai nuanţat faptul căîn acea perioadă, liderii români au avutputerea şi mintea necesare pentru a seplasa cu discernământ, în primul rând,între aliaţii de odinioară, în fapt printreadversari aproape ireconci lia bili, pentru adepăşi pericolele gene rate de războiul receîn care, fără a fi în vreo măsură consultaţi,eram implicaţi. Maurer i-ar fi spus lui Dejîn timpul crizei rachetelor amplasate deruşi în Cuba, în 1962. Ghiţă, ai să citeşti înziare că te afli în război cu America. I-aivăzut, auzit, ăştia nu sunt în toate minţile.

Discuţia dinte cei doi avea loc chiar laMoscova, când liderii români se opriserădin periplul lor, după peripeţii în timpulzborului (despre care aflu pentru primaoară) într-un survol de-asupra URSS-ului,care cu puţin n-a devenit tragic, în drumulspre casă, venind dintr-o vizită efectuată înAsia. Cât au putut rămâne de şocaţi mem -bri delegaţiei române, în frunte cu Dej şiMaurer, de manifestarea voluntaristă a luiHruşciov şi Kosîghin pe plan extern, aflămprin descrirea amănunţită făcută de MirceaMaliţa. Să nu uităm că atunci diplomaţiaromânească avea încă drept călăuzăpolitica sovietică la care însă urma să serenunţe definitiv. Într-un asemenea context, Mircea Maliţa,adjunct al ministrului Afacerilor Externe,diplomat cu un anumit şlif şi stagiu preţiosîn relaţiile internaţionale, inclusiv la ONU,ajunge să surprindă în ce a constat filosofiapoliticii externe româ neşti, şi mai alestrecerea acesteia de la primii paşi dedeschide re/des tin dere la/şi prin conciliere. Autorul minţii socotitoare ne arată căliderii români, cei a căror contribuţie neeste înfăţişată pe larg, au surprins şi augăsit ”firave zone de lumină” pentruieşirea din labirintul respectiv. ScrieMircea Maliţa: ”Nu poţi naviga în ceaţă,dar în «luminişuri» poţi trăi şi chiaracţiona”. Noi găsim ”luminişuri” în caresă trăim - afirmă academicianul. ”Undeceniu al deschiderii este un astfel deluminiş” – pentru domnia sa. În obse -dantul deceniu - am luat din lite raturăsintagma: ”s-a încercat apărarea lui (aluminişului), consolidarea lui, lărgirea lui,includerea unor prieteni solidari. Dosoftei,a scris la vremea sa psalmul: Zid de pace,turnuri de frăţie. O generaţie întreagă, cuoameni ale căror minţi vedeau prin ceaţă şiacţionau cu câteva raze de lumină, a lucrattăcut şi iscusit luminişul deschiderii. Zidde pace împrejur, dorinţa de colaboraresemnalată mai larg în exterior”. Aşa suntrezumaţi paşii făcuţi. Metaforă şi realitate.Inţe le gem astfel lucrurile şi mai bine!In mai puţin de 200 de pagini MirceaMaliţa ne pune în faţă acţiuni româneşticurajoase, inteligente, pline de migală,descrise pentru prima dată cu multăacribie şi cu o pană ascuţită. Citind mărturiile domnului Maliţa vedemcă, dacă ştiai să îţi formulezi, cu sprijinulcolaboratorilor şi după discuţiile pe care leaveai la vârf, un mandat de manifestarebine cântărit, dacă erai înzestrat cu hardiplomatic, găseai forme şi formule pentrua ieşi din impas. O lecţie de diplomaţie de mare clasă, amspune, ne-o lasă în paginile cărţii, cel careorganizase la Universitatea din Bucureştişcoala de tineri diplomaţi, cei chemaţi săschimbe, la jumătatea anilor 60, ”gardaveche” din Bulevardul Repu blicii nr. 33,azi Carol, şi care au început, încet şi sigur,apărarea intereselor româneşti, subconducerea lui Mănescu, Macovescu,Ştefan Andrei. Astfel, aflăm cum la începutul lui februa -rie 1967, după ce România, singura ţarăsocialistă din ”lagăr” sta bilise relaţii diplo -matice cu Republica Federală a Germa -niei, Moscova a hotă rât convo ca reaConsfătuirii miniştrilor Afacerilor Externeai ţărilor participante la Tratatul de laVarşovia. Conducerea sovietică ar fi doritca în cadrul respectiv să admo nesteze

puternic Bucureştiul pentru gestul de a ieşidin front în abordarea relaţiilor cuRepublica Federală a Germaniei. Secredea că o critică mai dură, ”tovă ră -şească” i-ar putea tempera Românieicurajul dovedit. Conştientă de cele ce sevor întâmpla la întrunire, căci nu erausingulare asemenea înfruntări, condu ce reastatului român a încercat, la început, sătemporizeze ţinerea consfătuirii motivândcă ministrul român ar fi ocupat. Insistenţasovietică, făcută la nivelul Kosîghin-Ceauşescu nu a putut fi stăvilită. În situaţiadată, Bucureştiul a hotărât desemnarea lui

Mircea Maliţa drept conducător aldelegaţiei române la Consfătuire. La faţa locului, diplomatul român aconstatat că şeful Partidului Muncito rescUnit Polonez, Władysław Gomuł kaîncerca încă de la început să dea semnalulcritic, cel dorit de sovietici şi aplaudat depolonezi (depozitarii Trata tu lui), cât şi deceilalţi membri in corpore. Atunci, repre -zen tantul român, expert în diplomaţiemultilaterală, a solicitat, în plin discurs,potrivit practicii diplomaţiei multilate rale,un ”punct de ordine”, prilej pentru a-lîntrerupe pe liderul polonez. În afara luiGromîko şi Rapacki, ceilalţi din sală nuştiau de folosirea ”găselniţei” respective îndiplomaţia multilaterală, pentru a punecapăt criticii. Ne putem închipui con -sternarea trezită de solicitarea ministruluiMaliţa. El avertiza că dacă se va continuape acest ton, delegaţia română ar puteapărăsi sala. Şeful Externelor, Adam Ra -packi, dar şi alţi lideri participanţi erauconştienţi că aşa ceva se şi putea întâm pla.În situaţia creată de diplomatul român,organiza torii şi toţi ceilalţi par ticipanţi, deteamă că România ar putea părăsiîntrunirea (era la modă acest fapt, amplucomentat în vest), trec la folosirea unui tonurban în desfăşurarea lucrărilor. Am dat numai acest exemplu de mani -festare din zecile de poziţii româneşti,inclusiv cele legate de Primăvara de laPraga, din 1968, când România s-a mani -fes tat totalmente independent faţă de ho tă -rârile unanime ale membrilor Tratatu lui. În carte găsim multe alte mărturii inediteprivind contactele avute la nivel guverna -mental cu SUA (inclusiv la nivel înalt, cuparticiparea lui Mircea Maliţa, ca actorprincipal), cu China, cu Republica Demo -cra tă Vietnam (în plin război cu Ame rica),cu Israelul şi statele din Orientul Mijlociuetc. De la apariţia acestei lucrări, istoriadiplomaţiei româ neşti din acel deceniu şidin cele care vor urma nu va putea fiînţeleasă şi scrisă fără a apela la cartea de

referinţă menţionată. În această lucrare avem descrisă faţadiplo matică a politicii româneşti, comple -tând, într-un anumit fel lucrarea destoi ni -cului istoric american Larry Watts:Fereşte-mă, Doamne, de prieteni..., nu pedimensiunea războiului clandestin alBlocului Sovietic cu România, prezentatăde acesta, ci strict pe cea politică şi diplo -ma tică, cu nuanţe şi interpretări insolite,meşteşugit puse în pagină, la fel de cre -dibile, cei doi deschizând un nou capitol înoglindirea fenomenului româ nesc legat dedestinderea relaţiilor internaţionale. Diplomaţia actuală atât de ştearsă, înprimul rând datorită celor care au condus-o după 1995, ar trebui să reflecteze asuprapierderilor pe care România le-a suferit,inclusiv a celor materiale, dacă o vomcompara cu manifestările din deceniuldeschiderii pe care îl cunoaştem, prinfaptele şi demer surile concrete în care s-amanifestat aceasta. Acum, când nu putematrage fondurile care ni se cuvin de dreptprin cotizare şi angajamentele reciproce cuUniunea Europeană, desigur că devine demare actualitate să vezi cum odinioarăprin acţiuni diplomatice concrete, uneledatorate chiar relaţiilor personale avute dediplomaţi români cu factori interna ţio nalide răspundere, s-au adus totuşi sume im -por tante nerambursabile (via orga nismespecializate ONU), în România, ceadornică de emancipare în perioada res -pectivă. Aceasta şi prin contribuţia unoroameni capabili din eşalonul al doilea.Vezi înfiinţarea la Bu cu reşti a cunoscuteiinstituţii CEPECA şi a altora, care maifuncţionează şi azi. A se vedea, de asemenea, manifestărilediplomatice la cel mai înalt nivel, ca săamintesc doar de vizita lui Nixon laBucureşti, dar şi a atâtor alţi mari lideriinternaţionali din perioada respectivă.Contribuţiile economice externe asi gu rateatunci prin atragerea de fonduri interna -ţionale sunt cuantifica bile şi în zilelenoastre. Regreţi când constaţi că în ultimiiani diplomaţia românească nu a fost înstare să redobândească moşteniri istoriceale poporului român şi să le gestioneze înfavoarea tinerei generaţii. Un exempluedificator este situaţia moştenirii FundaţieiGojdu, totalmente – sperăm nu ireversibil– ratate. Am cedat sau am vândut penimica toată valori inco men surabile încele două decenii. Ca să nu mai amintimde modul defectuos în care s-a negociatdiplomatic Tratatul cu Ucraina şi nu nu -mai. Le ştiu mai bine cei chemaţi săgestio neze dosarele respective şi care,după opinia mea, nu şi-au făcut profe -sionist datoria. După prezentarea de matematician pe careMircea Maliţa o face concilierii, cainstrument la îndemâna diplomaţieiromâneşti din acei ani, în care relaţiileasimetrice erau în vogă, distinsul diplo matprezintă generaţiei de azi decalogul care îiva purta, probabil, numele, amin tind deimportanţa activismului şi ino vaţieifolosite în practica diplomatică.Textul respectiv poate fi şi trebuie citit azinu numai ca un îndemn, dar trebuie pus lainimă de tânăra generaţie de diplomaţi.Putem spune cu convingere că Zid de pace,turnuri de frăţie – nu este o minima mo -ralia, ci o carte de referinţă, un vademecumpentru practicienii de azi şi de mâine.

Despre diplomaţia românească recentă, din interiorul ei

Dr. Nicolae MAREŞ

Pagina 11

România a găzduit în Palatul Culturii şiEducaţiei al Universităţii "Spiru Haret"din inima Bucureştiului, ConferinţaAcade mi că şi Diplomatică, România-Kazah stan - 20 de ani de relaţiidiplomatice. Un parteneriat strategic.

Conferinţa a fost dedicată celei de a 20-aaniversări a stabilirii relaţiilor diplomaticeîntre România şi Kazahstan, aniversare cuatât mai semnificativă cu cât această ţarăeste astăzi cel mai important partenereconomic şi politic al României din zonaAsiei Centrale.Profesor dr. Aurelian Bondrea, RectorulUniversităţii Spiru Haret, a urat, din parteacomunităţii academice, bun venit înalţiloroaspeţi exprimând dorinţa ca relaţiaRomânia-Kazahstan să cunoască o perma -nentă dezvoltare. În cuvântul său prof.dr.Emil Constantinescu, fost preşedinte alRomâniei, s-a referit la principalele mo -mente ale relaţiilor dintre cele două ţări,care au făcut din Kazahstan un importantpartener strategic al României în AsiaCentrală. Astfel, au fost menţionate:organizarea la Bucureşti a ConferinţeiInternaţionale de susţinere a PreşedinţieiKazahstanului la OSCE ( 24 februarie2010), conferinţă care a exprimat sprijinulromânesc pentru agenda de reformare aOSCE propusă de Kazahstan, şi orga ni -zarea, cu ocazia aniversării independenţeiKazahstanului, a Conferinţei Academice,Kazahstan: 20 de ani de independentă şiprogres, care a relevat extraordinarelerezultate obţinute de această ţară în planuldezvoltarii economice şi politice, deve -nind astăzi un furnizor de securitate lanivel regional. A urmat apoi discursul Ministrului Cul -turii, care a prezentat salutul Guvernuluiadresat Conferinţei, reiterând sprijinulacordat de către guvernul României găz -dui rii EXPO 2017 la Astana, capitala Ka -

zahstanului, prin organizarea la Bucu reş tia expoziţiei “Astana-capitala viito ru lui”.La fel, mesajele Ministrului Economiei şicel al Parlamentului României, prezentatede vice-preşedintele Comisiei de Cultură aParlamentului-deputatul Ahmed Aledin,

au subliniat atitudinea constantă a Româ -niei în susţinerea proiectelor interna ţio naleale Kazahstanului, precum şi a găzduiriiEXPO 2017 la Astana.Directorul Institutului de Relaţii Interna -ţio nale şi Cooperare Economică, prof. dr.Anton Caragea, a arătat că România urmă -reşte cu simpatie şi interes dezvoltareaimpresionantă a Kazahstanului. Domnia

sa a exprimat în nenumărate rânduri spri ji -nul pentru organizarea la Bucureşti aConferinţei OSCE sub Preşedinţia Kazah -stanului, celebrarea în mod festiv a celor20 de ani de independenţă ai acestei ţăriprin organizarea Conferinţei Interna ţio na -le: Kazahstan 20 de ani de independenţăşi progres şi, în final, susţinerea candi da -turii oraşului Astana, ca organizator alEXPO 2017.Înaltul Reprezentant al Ministerului Afa -cerilor Externe al Kazahstanului, SerzhanOralbayevich Abdykarimov a răspuns

apoi, cu emoţie, sentimentelor de prietenieexprimate de partea română, subliniind căpartea kazahă priveşte cu seriozitate şisatisfacţie dezvoltarea relaţiei cu Româ -nia, deoarece ţara pe care o reprezintă areîn România cel mai important partenerpolitic în această zonă a lumii. Nu trebuie uitat că România este princi -pa lul partener economic al Kazah sta nu -lui în regiune, este ţara care a beneficiatde cele mai mari investiţii ale Kazah sta -nu lui din intreaga lume şi este princi -palul partener politic şi diplomatic inEuropa, a subliniat Serzhan OralbayevichAbdykarimov-Ministru adjunct al Aface -rilor Externe al Kazahstanului.În alocuţiunea sa, fostul preşedinte IonIliescu, a arătat că organizarea unei con fe -rinţe de amploare pentru a marca cei 20 deani de relaţii diplomatice dintre Româniaşi Kazahstan este o mărturie nu doar a dez -voltării puternice a relaţiilor diplomatice şieconomice dintre cele două ţări, dar şi acapacităţii României de a mobiliza eficientelita intelectuală şi de a găzdui evenimentede răsunet internaţional menite să mar che -ze apropierea dintre Uniunea Europeană şizona Asiei Centrale.În aplauzele celor prezenţi la evenimentprof.dr. Anton Caragea a citit decizia deacordare a Medaliei de onoare pentru acti -vi tate diplomatică extraordinară Ministru -lui Afacerilor Externe al Kazahstanului, dr.Yerzhan Kazykhanov.Insigna, medalia şi decretul de acordare aînaltei distincţii au fost înmânate Minis tru -lui Adjunct al Afacerilor Externe alKazahstanului, Serzhan OralbayevichAbdykarimov pentru a fi oferite, în semnde înaltă apreciere Ministrului AfacerilorExterne al Kazahstanului.Cuvinte de caldă apreciere au fost adresategazdelor şi părţii române de către TalgatKaliyev, Insarcinat cu Afaceri a.i. al Am -ba sadei Republicii Kazahstan în România,pentru eforturile depuse.Dupa Conferinţă, universitari şi diplomaţiau vizitat expoziţia de carte dedicataKazahstanului, deschisa la Palatul Culturiişi Educatiei, ocazie cu care a fost prezen -ta tă lucrarea «In Inima Eurasiei» elaboratăde presedintele Kazahstanului- NursultanNazarbayev.Conferinţa Academică şi Diplomatica:România-Kazahstan - 20 de ani de relatiidiplomatice. Un parteneriat strategic, afost unanim apreciată ca o manifestarediplomatică a unei prietenii de excepţiecare a reunit doi preşedinţi, doi miniştrii şiopt secretari de stat, intr-o manifestare asolidarităţii şi prieteniei dintre cele douăţări.

Conferinţă dedicată relaţiilor dintreRomânia şi Kazahstan

On July 1, Canadiansand friends of Canadain Romania celebrate145 years since theCon fe deration of fourCana dian provincesgave birth to Canada.This year also marksthe 30th anniversary ofthe most importantamen da ment to ourCons ti tution. In 1982, Canada included the Charter ofRights in the Constitution. Thus rightswhich have always been the basis of ourdemocracy have become constitutionalrights: the respect for the rule of law,protection of rights and freedoms, pro -mo tion of Canada’s multiculturalheritage.Canada of course, has much changedduring the past 145 years.From a small country with four pro vin -ces, Canada has grown, first geogra -phically, but also to become a worldeconomic leader, a member of the G8 andG20 and a strong advocate of humanrights and democracy in the world. Despite the current economic downturn,Canada has maintained solid economicgrowth thanks in great part to its strongbanking system and good economicfundamentals. Our workforce is educated, but wecontinue to put more effort into insuringthe skills needed in the global economy.We welcome each year a large number ofimmigrants from every country of theworld, from all walks of life, who bringwith them skills and knowledge neededby our economy.Romania can count many accompli -shments in the years since adopting itsown new Constitution after 1989. The greatest accomplishment is thatRomania is now a peaceful and, as itshould be, a very vocal democracy. The relations between Canada andRomania are constantly growing. BothCanada and Romania promote the valuesof the rule of law, combatting discrimi -nation and protecting cultural minorities.Canada and Romania share commonviews on many matters.We work together in NATO. Romania’scontribution to NATO missions, inparticular in Afghanistan, has been verygenerous. In October 2011, a large delegation fromCanada took part in the NATO Parlia -mentary Assembly held in Bucharest.These meetings show that the Euro-Atlantic alliance is much broader than amilitary alliance.Canada and Romania are both activemembers of la Francophonie where wework together.As a result of the decision taken by theheads of states and governments of themembers in la Francophonie at theSummit in Montreux, Switzerland, Cana -da and other mem bers of la Francophoniecreated GADIF. This group has as a

primary objective topromote the values ofla Franco phonie andthe French language. The Romanian govern -ment is closely associa -ted with GADIF andtakes an active part inorganizing its activities. I would like to mentionthe official visits athigh level between

Canada and Romania and especially therecent visit of the Speaker of the House ofCommons from Canada together with agroup of Canadian parliamentarians.There is a wide range of exchanges bet -ween our two countries, at all levels. Aspecial contribution is brought by theimportant Romanian community inCanada estimated at about 200,000people. They are actively participating inbuilding our countries.Some of the best known members of thisdynamic community are boxer LucianBute, composer Michael Pepa, CalinRovinescu Air Canada President, and alsorestorer Reuben Schwartz who in 1928brought “Pastrama” to Canada as thefamous “ Smoked Meat” of Montreal.Our commercial relations have also bene -fitted from numerous contacts establishedbetween our two countries in the long run.I note that Romanian private companieshave come to Canada to show their goodsand services at various events such as theWorld Water Congress in Montreal, theProspectors and Developers AssociationConvention in Toronto, or the Global Pe -troleum Conference in Calgary last week.Canadians also help Romania grow. Atthe entrance you will have seen thelogos of some Canadian firms whichwork in Romania. I thank them forjoining and ge nerously sponsoring thisspecial celebration.The two business communities can forma solid base for much larger trade andinvestment exchanges. Both business communities will winwhen the Comprehensive Economic andTrade Agreement, that Canada and theEuropean Commission are now negotia -ting is complete. Last year I said that a good trade invest -ment environment equals prosperity. Investors depend on predictability. Thatpublic stock markets react to any news iswell known. I was very happy to hear that Romania’sgovernment wishes to remove bottle -necks, improve predictability and deci -sion making, and facilitate trade andinves tment exchanges. I am confidentthat it will follow through on thisengagement.I wish to express our special thanks toeverybody which has contributed andsupported the organization of today’sevent, our sponsors and the team ofvolunteers.

Spech delivered on the Canada Day2012 at Athénée Palace Hilton

145 years since the birth of Canada and 30 years sincethe inclusion of the Charter of Rights in his Constitution

Philippe BEAULNEAmbassador of Canada

Ambasadele Germaniei, Austrieişi Elveţiei, au organizat la Bu cu -reş ti, în sala de festivităţi aLiceului Caragiale o informaredespre multitudinea de faţete aleţărilor de limbă germană şi alelimbii germane, la care auparticipat consilierii pe problemede cultură ai acestor Ambasade.Din partea Am basa dei Germa -niei, a fost prezent Josef Karl, dinpartea Ambasadei Austriei,Jürgen Heissel, şi din parteaAmba sa dei Elveţiei, MarcBruchez. Moderator a fost con si -lie rul de specialitate al Biroului

Central pentru Învăţământ înStrăinătate (ZfA) pentru Sudulşi Estul României, MonikaNiena ber. Cei trei consilierii aufăcut ele vilor prezenţi scurteprezen tări ale ţărilor. În afaratemei centrale axate pecivilizaţie, s-a discutat pe temalegăturilor isto rice, culturale şieconomice cu România. Aufost abordate şi posibilităţile deschimb şi pro gramele deformare. Elevii care învaţăgermana ca limbă străină auarătat un mare interes pentruoferta bogată.

Informare a Ambasadelor Germaniei, Austriei şi Elveţiei la Liceul Caragiale din Bucureşti

Pagina 12

Disoluţia statului federal iugoslav are cauzemultiple care ţin atât de ordin intern cât şiextern. Dezmembrarea s-a produs încontextul mai larg al prăbuşirii sistemuluicomunist din Europa de Est şi Centrală.In cazul fostei Iugoslavii, căderea comunis -mului a însemnat posibilitatea rezolvăriiproblemelor interne, fără prea multe inter -ferenţe externe.Cât de mult a fost folosită această posibi -litate s-a văzut pentru că, pe măsura evo -luţiei evenimentelor, a apărut şi necesitateainter venţiei externe. În fapt, cădereacomunis mului a fost o “perdea“ în spatelecăreia fiecare parte îşi pregătea mijloacelenecesare unei separări avantajoase.Ce comunism putea să cadă în Iugoslaviaanilor `90? Un comunism aparte care nu arespectat de la început regulile “ clasicilormarxişti “.

Modelul iugoslavPentru a înţelege esenţa destrămării Iugo sla -ve şi a firavei legături cu căderea comu nis -mu lui este necesară o scurtă incursiuneistorică în spaţiul fost iugoslav.Cu o suprafata de 255.804 kmp şi o popu -laţie de 23.724.919 locuitori, Iugoslavia afost unul dintre cele mai puternice state dinBal ca ni şi din rândul ţărilor socialiste. Sfâr -şitul celei de a doua conflagraţii mondiale apro pulsat în fruntea statului o personalitatecare avea să rămână, cu plusuri şi minusuri,în istoria balcanică şi mondială - Iosif BrozTitoTito a construit în Iugoslavia un model alsocialismului, dezavuat de Moscova, daragreat, cu anumite rezeve de Occident.Un asemenea model fusese, la vremearespectivă calificat de Lenin drept ”anarho-sindicalism”Mijloacele de producţie se aflau în pro -prietatea colectivelor de munca şi nu în cea aintregului popor. Bunuri şi servicii la nivelmic şi mijlociu se aflau în sfera proprietăţiiprivate.Peste un milion de iugoslavimunceau în străinătate şi trimiteau acasăimportante sume care deveneau surseînsemnate de venit pentru bugetul statului.Turismul era o altă sursă importantă de venit.Toate acestea au făcut din Iugoslavia un statprosper, diferit de celelalte ţări socialiste.“Erezia “anarho-sindicalistă” pe plan eco no -mic, a atras la iniţiativa lui Stalin, exco mu -nicarea Iugoslaviei din mişcarea comunistăinternaţională.Efectul a fost contrar aşteptărilor. SUA şialte puteri occidentale au folosit momentulpentru încurajarea şi a altor ţări socialiste săadopte poziţii independente pentru a “fisurablocul communist ”Pilda iugoslavă era tentană, dar curajulliderilor comunişti europeni era totuşiextrem de limitat datorita supravegheriiatente a Moscovei. Totul a mers în condiţiibune pentru popoarele iugoslave până lamoartea lui Tito, după care incet, dar sigur,totul a inceput să se destrame.Trebuie precizat însă că evaluările despreposibila destrămare nu au apărut după 1980,ci mai devreme.

Premise ale dezvoltăriiÎn 1971, pe 17 iulie, Biroul Naţional de Esti -mări al CIA a prezentat un materialAdministraţiei prezidenţiale a SUA, intitu lat“Iugoslavia: o estimare informa tivă“ careaprecia situaţia din această ţară că extrem dedificilă, cu precizarea că, pe termen scurt,Iugoslavia va mai rămâne unită, însăproblemele naţionale urmau să o ducă ladezintegrare.Experţii americani legau stabilitatea iugo sla -vă de abilitatea lui Tito, care reuşise în EstulEuropei comuniste crearea unui stat stabil

intern şi extern, diferit de vecini.Interesant este faptul că analiştii americani,au indicat, la vremea respectivă, şiprincipala cauză a viitoarei dezmembări, şianume tulburările interetnice.Mai mult, au definit şi principalele elementeinflamabile din spatiul iugoslav: animo zi -tatea tradiţională dintre croaţi şi sârbi, şidintre regiunile bogate şi cele sărace. Un altaspect interesant este faptul că încă de la aceadată, exista previziunea că provincia Kosovo“este o posibilă zonă secesionistă”, lucru în -tâmplat după aproape 50 de ani. Una din va -riantele disoluţiei elaborate de experţi, aveaîn calcul şi armata, apreciată ca “una din celemai moderne şi capabile din Euro pa“.Posibilitatea unei lovituri militare nu lua încalcul,însă, strategia lui Tito care construisearmata artribuindu-i cu un rol special,păstrarea unităţii statului,Din această cauză dezintegrarea a începutmult mai târziu, respectiv în 1991, cândarmata naţională s-a descompus în patru“armate”, fiecare comunitate etnică rechizi -ţio nând tot ce era militar pe teritoriul său.Raportul CIA, a mai cuprins şi o analizăfoarte minuţioasă a situaţiei din acest spaţiubalcanic aflat în dispută ideologică cuUniunea Sovietică. Din păcate, la scurt timpdupa moartea lui Tito, Iugoslavia a intratintr-un derapaj economic din care nu-şi vamai putea reveni, deşi au fost multe încercăride salvare de la colaps. Scenariile americaneau rămas în raftul studiilor clasate ce priveauBalcanii ca zonă cu posibile probleme. Situ -aţia reală a avut o altă evoluţie influenţată, înprincipal, de naţionalism şi, într-un anumefel, de căderea comunismului.

Un naţionalism agresivDificultăţile create de problemele econo -mice şi cele specifice naţionalismului audevenit greu de controlat. Practic, conduce -rea de la Belgrad nu mai putea răspundesituaţiei din republici, marcată tot maievident de un naţionalism din ce în ce maiagresiv. Raif Dizdaravic, fost ministru deExterne al Iugoslaviei şi unul din preşedinţiiprin rotaţie după moarte lui Tito, aprecia căseminţele naţionalismului au fost sădite înConstituţia din 1974. Prevederile noului actau slăbit structura federală, fără a aducereformele economice necesare. Naţionalis -mul a fost încurajat când a început “ orienta -rea spre descentralizare care a dat timprepublicilor, dar nu şi economiei”Vechile steaguri şi imnuri naţionaliste aufost interzise sub Tito, dar dacă nu puteau fivăzute sau auzite,asta “ nu înseamnă că aufost şi uitate “. Visul unei singure Iugoslaviia început să se destrame sub presiuneanationalismului renăscut. La doi ani după moartea lui Tito, datoriaexternă a Iugoslaviei se ridica la 20 miliardede dolari. A fost o surpriză pentru lideriirepublicilor care vedeau din ce în ce maimult că forma de conducere de la Belgrad numai face faţă situaţiei din ţară.Lauwrence Eagleburger, viitorul secretar destat şi Ambasador american în acea perioadăîn Iugoslavia, a sprijinit înfiinţarea unuigrup, “Prietenii Iugoslaviei“, care a mijlocitobţinerea unui împrumut de la FondulMonetar International şi Banca Mondială,acordat printr-un “Structural AdjustementPrograms “ cu rol de salvare a economieiiugoslave de la o prabuşire totală.În realitate, acest program nu a fost decât oîncercare de control a deciziei la nivelmacro, dovedită, în final, neputincioasă înfaţa valului naţionalist care se contura din cein ce mai puternic. Republicile bogate îşi exprimau tot mai multopoziţia faţă de deciziile de la Belgrad

privind distribuirea fondurilor către repu -blicile sărace.Statul intră într-o criza de legimitate, dublatăde reapariţia tensiunilor entice şi a recesiuniieconomice. Liga comuniştilor îşi vedeaprestigiul ştirbit, executivul federal nu găseasoluţiile practice pentru gravele problemeeconomice, totul favorizând reactivareanaţionalismului. Batălia care a început, nu seva desfaşura pe spatiul etnic sau religios cipe cel teritorial şi economic.

Rolul factorilor identitariÎncet, încet, reapar doi factori identitari,etnia şi religia. Animozităţile de naturăetnică şi religioasă pregătesc evoluţiileviitoare cu un scop din ce în ce maiprevizibil, separarea.În această perioada reapar termeni vechi cuforţă nouă. Unul dintre aceştia este exclu -derea, care avea în vedere populaţiile decredinţă musulmană dar şi pe cele creştinedespărţite acum de graniţa grafologică dintrealfabetul latin şi cel chirilic.Excluderea a folosit la început argumenteleunui concept aparent tolerant - etno-plu -ralismul- lansat de “rasismul culturalist “ înFranţa şi care însemnă recunoaşterea dife -ren ţelor între etnii. Fiecare comunitate arepropria valoare manifestată însă într-un local ei. Aceasta a fost deviza croaţilor la înce -putul războiului care îşi găsea justificareaprin sloganul “ Croaţia pentru croaţi”.Deviza avea să devină de circulaţie şi pentrusârbi şi musulmani care îşi doreau spaţiullor, indiferent de preţ.Într-o lucrare intitulată “ReinventareaBalca nilor“ Marius Babias aprecia că marjade folosinţă a conceptului etnopluralismu luiera largă pentru că acesta “ascundea vechiulrasism colonial european sub o mascămodernizată“. Ceea ce a permis ca la înce -putul disoluţiei Iugoslaviei etnoplu ra lis mulsă joace un rol de mobilizare în acţiunea deseparare şi atât.Mai târziu apare un alt concept lansat, dedata aceasta,de UE şi anume cel deintegrare, care a devenit obiectiv prioritarîn politica externa a statelor balcaniceuşurând” dizo l va rea” separării în integra -rea euro peană. Dez membrarea a avutrădăcini serioase în antagonismele econo -mi ce care au frământat Iugoslavia dupămoartea lui Tito dezvoltând crize econo -mice care au favorizat revenirea fărăprecedent a naţionalismului. În mod fals s-a ajuns la concluzia că epurarea etnică ar fisingura soluţie pentru atingerea identităţiide sine. Destrămarea Federaţiei a provocato serioasă criză de identitate, mai ales încazul familiilor mixte. În acest contextapare mo mentul în care naţiona lismul seidentifică cu etnia, furnizând justificăriideo logice schimbă ri lor forţate ale com po -nentei demo gra fice, sociale şi culturaleîntr-un teritoriu ce trebuia divizat.Purificarea etnică nu este o atitudineinventată în Balcani, ci încununează, nega -tiv, tendinţe din Europa şi din lume.Destrămarea comunismului iugoslav aavut rolul de a masca temporardiferenţele na ţionale, favorizând luptapentru sepa rare, fără menajamente, înforme violente.Intervenţia internaţională a aparutatunci când interesele occidentale erauamenin ţate de posibilitatea apariţieiunei noi hărţi, cu un stat islamicconstruit în mijlocul Europei de lumeamusulmană.Sfârşitul anului 1991 marchează începutulunei etape întunecate în istoria popoarelorfostei Iugoslavii greu de explicat genera -ţiilor viitoare.

Istorie contemporană

Destrămarea iugoslavă (I)dr.Vasile LECA

Fost Ambasador

Într-o lume a accentuării interdependenţelorîntre noile dimensiuni ale globalizării (eco no -mică, politico-diplomatică şi cultural-umană),intensificarea şi eficientizarea procesului deintegrare europeană şi de cooperare economicăla scara spaţiului sud-est european trebuieprivită în două ipostaze: sub aspectulcomplementarităţii acestuia în raport cuprocesul de integrare în structurile euro-atlantice şi ca obiectiv al accelerării reformeieconomice şi a democratizării vieţii social-politice, pe fundalul particularităţilor naţionaleşi regionale.

Coordonate ale procesului de extindere aUniunii Europene

Extinderea Uniunii Europene spre Sudul şiEstul continentului se înscrie în contextul maiadânc al filosofiei reunificării conti nentuluieuropean, în virtutea conceptului „Europaunită şi liberă”, dar şi al obiectivelor comunede politică externă şi de securitate definite prinTratatul de la Maastricht. Atragerea ţărilor sud-est euro pene spre construcţia economică şiinstitu ţională a Uniunii Europene este unimperativ deter minat de necesitatea asigurăriista bi lităţii şi securităţii regionale, pe un solidfundament economic, generat de procesul demo dernizare a structurilor direct productive şide amplificare a fluxurilor comerciale, inves ti -ţionale, tehnologice şi informaţionale.Intensificarea procesului de asociere şi deintegrare în Uniunea Europeană a repre zentat,în acelaşi timp, şi un obiectiv major al însăşiţărilor din spaţiul sud - est european.În concordanţă cu prevederile Tratatului Co -munităţii Economice Europene referitoare lapregătirea statelor candidate, ComunitateaEuropeană avea dreptul să încheie acorduri cuterţe ţări sub forma asocierii sau a proce durilorspeciale de cooperare.Extinderea Uniunii Europene către Estul şiSud-Estul european s-a intensificat începândcu anul 1998 şi a reprezentat unul dintreelementele de substanţă ale arhitecturiieuropene. De altfel, acest obiectiv a ocupat unloc central în cadrul Reuniunii ConsiliuluiEuropean de la Helsinki (decembrie, 1999).Acest complex fenomen continuă să fie, însă,dificil. Potrivit unor analize ale Comi sieiEuropene – în noile ţări candidate din Europade Sud-Est (îndeosebi din spaţiul ex - Iugoslav)nu sunt, încă întrunite toate con diţiile propice.Aşa de pildă, nu este îndeplinită o cerinţămajoră cum ar fi înfăptuirea actului de justiţiede o manieră independentă, competentă şiresponsabilă şi aceasta mai ales în climatulevidentelor provocări reliefate de corupţie,criminalitate, terorism, traficul cu persoane sauconsumul de droguri.În pofida acestor impedimente, continuănegocierile de aderare, în special cu Croaţia şiTurcia,ţări considerate a fi avansate în ceea cepriveşte reformele necesare şi dezvoltarearelaţiilor economice şi culturale cu U.E., încon diţii de stabilitate politică şi demo cratizarea vieţii sociale, dar şi cu Serbia şi Macedoniaşi, mai nou, Muntenegru. Dacă în ceea cepriveşte Croaţia şansele aderării sunt reale, înrelaţiile cu Turcia se manifestă încă reticenţedin partea unor state membre ale UE. La lucrările Consiliul Uniunii Europene pentruAfaceri Generale, cu ocazia sesiunii din lunadecembrie 2010 privind modalităţile şitermenele de aderare la U.E. a unor ţări dinBalcanii de Vest. se preconiza că aderareaCroaţiei va avea loc în 2013; referitor la Serbiaşi Macedonia, nu se avansa o dată oficială aaderării.Comisia Europeană, în colaborare cu in sti tuţiifinanciare specializate - Banca Euro peană deInvestiţii (BEI); Banca Europeană pentruReconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi nu

numai - încearcă să evalueze modalităţieficiente pentru acor darea de asistenţă fi nan -ciară ţărilor din Balcanii de Vest (Albania,Bosnia-Herţe govina, Croaţia, Macedonia,Muntenegru şi Serbia) pentru dezvoltarea şimodernizarea infrastructurii de transport,realizarea de proiecte energetice şi pentruprotecţia me diu lui, precum şi pentru efi cien -tizarea între prin derilor mici şi mijlocii. În derularea procesului de cooperare regio nalăşi de integrare europeană se reliefeazăelemente semnificative privind aderareaCroaţiei şi accelerarea procesului de asociere aSerbiei la Uniunea Europeană. Putem apreciacă aprobarea de către Parla mentul European(19.01.2011) a „Acordului de Stabilitate şiAsociere” cu Serbia - urmat de ratificareaacestuia de către „cei 27”, - deschide perspec -tive de inten si fi care a schimburilor comercialeşi de cooperare, cu prioritate în domeniilemediului şi infra struc tu rii de transport şi deaccelerare a refor me lor, care să conducă lademocratizarea ţării.Realizarea unor zone de comerţ liber şiintegrarea progresivă a Serbiei pe piaţa internăa Uniunii Europene vor redimen siona, fărăîndoială, relaţiile economice - bi şi multila -terale - şi vor stimula procesul de atragere ainvestiţiilor străine directe.În măsura în care extinderea UE spre Sud-Estreprezintă un obiectiv comun, pro ble ma carese pune cu acuitate rămâne înde pli nireacriteriilor de aderare, în condiţiile unor exi gen -ţe sporite, în mersul con struc ţiei euro pe ne. România, după cum se ştie, a depăşit de multfaza de preaderare, actualmente fiind membrăcu drepturi depline a Uniunii Europene. Caspaţiu de sinteză a valorilor Occidentuluieuropean si a Răsăritului Bizantin – cum spuneNicolae Iorga - şi care aparţine spaţiuluibalcanic nu ca entitate ci ca proximitategeografică, România poate valorifica, prinpoziţia sa geostrategică, la o noua scară, unimportant potenţial de valori materiale şispirituale care pot intra cu mai mareaudienţă, în circuitul cooperării regionale şiinteregionale.Intensificarea relaţiilor de cooperare aleRomâniei în spaţiul sud-est european ca şi înspaţiul geoeconomic şi strategic Danubiano -Pontic şi, prin extensie Euro mediteranean(cu deschidere spre lumea Africii şi aOrientului Mijlociu) presupune statuarea şidezvoltarea unor proiecte realiste şi durabilecare să evolueze de la concept la abordăripragmatice. Desigur, aceasta implică luareaîn considerare a unor elemente de referinţă:proximitatea geografică, în contextulapartenenţei la aceeaşi civlizitaţie şi cultură,evident, în funcţie de anumite particularităţiale mer sului istoriei ca şi a identităţiinaţionale; complemen tari tatea economiilorpe anu mite segmente; potenţialul economicşi cultural uman, cu deschidere spre uni ver -salitate; imperativul intensificării fluxu rilorcomerciale şi tehnologice; impactul unuisolid fundament economic al secu ri tăţiiregionale; sporirea puterii de nego ciere aansamblului regional la scară europeană şiglobală.

Valenţe ale Parteneriatului EsticDimensiunea estică reprezintă, la început desecol XXI, o componentă deosebit de impor -tantă a Politicii Europene de Vecinătate.„Declaraţia privind Parteneriatul Estic”,adoptată cu ocazia Consiliului European de laPraga (martie, 2009) reprezintă un element dereferinţă în cadrul strategiei „Europa 2020”.Pentru a accelera procesele de reformă în ţărileestice şi dezvoltarea coope rării cu acestea afost organizat Summit-ul privind Parteneriatul

Spaţiul geoeconomicsud-est european

în strategiaUniunii Europene

Dr. Marcel MOLDOVEANU


Pagina 13

Aflat într-o vizită oficială la Bucureşti, JiřiSchneider, prim adjunct al MinistruluiAfacerilor Externe al Republicii Cehe, a fostprimit în vizită de curtoazie de cătreMinistrul Afacerilor Externe Andrei Marga.La discuţiile purtate au participat Luminiţa

Odobescu, secretar de stat în M.AE. şiExcelenţa Sa Jiři Šitler, Ambasadorul Repu -blicii Cehe, care de altfel l-a însoţit pe oas -pete pe tot parcursul vizitei sale în România. Discuţiile au relevat excelenta colaboraredintre cele două ţări. Secretarul de stat ceh aconfirmat încă o dată sprijinul constant pecare ţara sa îl acordă aderării României laspaţiul Schengen. O primă rundă de convorbiri a avut loc întrecei doi miniştrii la Summit-ul NATO ce aavut loc la Chicago între 20 şi 21 mai, laBucureşti acestea fiind continuate cudiscutarea unor subiecte de actualitate de peagenda bilaterală, cum ar fi: dezvoltareacooperării economice, creşterea investiţiilorşi a schimburilor comerciale. Cooperarea îndomeniul cultural şi educaţional, au fost alteteme de discuţie.După întâlnirea cu ministrul Marga, au urmatconsultări cu secretarii de stat LuminiţaOdobescu şi Bogdan Aurescu.În cadrul discuţiilor cu secretarul de statLumi niţa Odobescu au fost abordate prin -cipalele dosare aflate pe agenda europeană,cu accent pe procesul de extindere a UE şi peevoluțiile recente din Parteneriatul Estic.Astfel, cei doi oficiali au reiterat sprijinul pu -ter nic pentru continuarea procesului deextindere, cu respectarea criteriilor de ade -rare, și pentru susţinerea reformelor în statelecandidate.În ceea ce priveşte Parteneriatul Estic, au fostsalutate progresele înregistrate. Cei doi aureliefat importanta promovării unor proiecte,concrete cu beneficii directe, care săcorespundă necesitaţilor şi aşteptărilorstatelor partenere. În context, a fost subliniatşi rolul important care revine societăţii civileîn dinamica transformărilor de la nivelulsocietăţilor respective. Părţile au agreatnecesitatea susţinerii, în continuare, a pro -gre selor importante realizate de RepublicaMoldova în parcursul european.Au mai fost abordate și chestiuni legate demăsurile de creștere economică la niveleuropean și de coordonarea în ceea ceprivește pozițiile celor două state în cadrulnegocierilor privind noua perspectivă a UE.A urmat întrevederea cu secretarul de statBogdan Aurescu, la care cei doi demnitari auapreciat că Summitul al NATO de la Chicagoa marcat un moment important în procesulde adaptare a Alianţei la mediul de securitateactual, în spiritul Conceptului Strategic

adoptat la Lisabona in 2010. În opinia celordoi interlocutori, deciziile Summit-ului vormarca pe termen lung evoluţiile pozitive dincadrul Alianţei. Secretarul de stat BogdanAurescu a apreciat că, după Summitul de laChicago, nivelul de securitate al întregii

Alianţe, inclusiv al Romaniei, a crescut.Ambele părţi au exprimat satisfacţia pentrudeclararea, la Chicago, a capa bilităţii interi -mare a apărării antirachetă a Alianţei, unprim pas important pe linia asigurării pro -tecţiei antirachetă a tuturor teritoriilor,

populaţiilor şi forţelor europene ale NATO.Oficialul român a informat interlocutorul cehcu privire la stadiul implementării Acorduluibilateral cu SUA, care reglementează parti -ciparea României la dezvoltarea, în etape, a

sistemului de apărare antirachetă în Europa.Cei doi demnitari au avut şi un schimbsubstanţial de evaluări pe tematica regională,cu un accent special pe problematica estică.Cu acest prilej, au abordat şi posibilităţileconcrete de cooperare în domeniul Politiciide Securitate şi Apărare Comună (PSAC),inclusiv în ceea ce priveşte identificarea unor

proiecte pe linia PSAC la care să participe şipartenerii UE.După încheierea convorbirilor de la Minister,oaspetele ceh, alături de Luminiţa Odobescuşi Ambasadorul Republicii Cehe, au popositîn parcul Izvor, unde primul adjunct alministrului Afacerilor Externe al RepubliciiCehe, a tăiat panglica oficială, inaugurândastfel Aleea Václav Havel, fost preşedinte alRepublicii Cehe, luptător pentru pacelibertate şi democraţie. Cu această ocazie aufost plantaţi, de către oficialii prezenţi, câţivatei. Manifestarea s-a desfăşurat sub patrona -jul primarului general al Bucureştiului şi alministrului ceh al Agriculturii, Petr Bendl,care a pus la dispoziţie răsadurile a 40 de tei.Tot cu această ocazie, a fost dezvelită oplachetă omagială pe care sunt înscrisecuvintele „Această alee de tei a fost sădită la 24 mai2012 ca un dar din partea cehilor încinstea lui Václav Havel (1936- 2011) şi atuturor luptătorilor pentru libertate şidemocraţie” Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră Or să cadă râuri – râuriMihai EminescuDăruită de Uniunea pepinierelor dinRepublica Cehă Implicat în această frumoasă acţiune,directorul general al Administrației Lacu -rilor, Parcurilor și Agrementului București, adeclarat: „Ca în fiecare an sărbătorim încalitate de membri EUROPARC, pe 24 mai- Ziua Europeană a Parcurilor, de aceea amales să inaugurăm aleea Václav Havel alăturide Excelenţa Sa, Jiří Šitler „ „Am ales teiul ca pom important în sim -bolistica cehă, dar şi în tradiţia românească(poetul M. Eminescu), fiind un punct delegătură între ambele noastre popoare.Suntem recunoscători oraşului Bucureşti,Primăriei Municipiului București, Adminis -trației Lacurilor, Parcurilor și AgrementuluiBucurești, în special, care au oferit proiec -tului nostru o locaţie atât de bună, ca cea dinParcul Izvor” – a declarat Amba sadorul ceh.Acţiunea Ambasadei Republicii Cehe a făcutparte din organizarea Zilei Cehe în cadrulZilelor Horticulturii, manifestare desfăşuratăîn perioada 24-27 mai la Universitatea deAgronomie din Bucureşti.A fost prezent fostul preşedintele EmilConstantinescu. Domnia sa împreună cu

membri Corpului diplomatic, şi oficiali dinPrimăria Municipiului Bucureşti a ajutat lasădirea câtorva răsaduri. Au asistat la eveniment un număr impresio -nant de mare de cetăţeni cehi, participanţi laZilele Horticulturii, reprezentanţi mass –media. ş.a.

K.B.

Primirea de către ministrul Afacerilor Externe Andrei Marga, a primului adjunct al ministrului

Afacerilor Externe al Republicii Cehe, Jiri Schneider

Şefii Serviciilor de Statpentru Frontiere şi pentru

Luptă Anti-Drog dinTurkmenistan, la Bucureşti

În ultima săptămână a lunii aprilie a avutloc vizita şefului Serviciului de Stat pen -tru Frontiere, general locotenent MyratIsmailov şi a şefului Serviciului de Statpentru Lupta Anti-Drog din Turkme -nistan, Aman GarayevCei doi oaspeţi au fost primiţi la Minis -terul Român de Externe. În discuţiilepurtate a fost subliniată atenţia prioritarăpe care România o acordă dezvoltăriirelaţiilor bilaterale cu Turkmenistan şi afost evocat nivelul excelent al dialoguluipolitic bilateral.Discuţiile s-au referit la demersurileautorităţilor de la Bucureşti şi Aşgabadpentru a marca, la 21 iulie, împlinirea a20 de ani de la stabilirea relaţiilor diplo -matice dintre România şi Turkmenistan.Partea română a subliniat importanţa re -flec tării, în acţiuni şi proiecte concrete, aDeclaraţiei Comune semnate de Preşe -din ţii Traian Băsescu şi GurbangulîBerdâmuhamedov la Aşgabat, la 22iulie 2009. A fost propusă convenireaunui Plan de Acţiune, care să fie semnatcu prilejul unei viitoare vizite la cel maiînalt nivel şi care să reflecte o viziunecomună şi pragmatică asupra cooperăriibilaterale.

Partea română a subliniat oportunitateacooperării în domeniul afacerilor inter -ne, în cadrul căreia Serviciul de StatTurk men pentru Frontiere şi Serviciulde Stat pentru Luptă Anti-Drog ar puteaavansa propuneri concrete.Delegaţii turkmeni au manifestat interespentru continuarea schimbului de expe -rien ţă cu instituţiile române cu com pe -tenţe în problematica gestionării şi acontrolului frontierelor.A fost salutată participarea Turkmenis ta -nu lui, în ultimii ani, la dialogul interna -ţional privind securitatea energetică şideschiderea acestuia pentru participareala proiectele de diversificare a alimen tă -rii cu energie a Europei. A fost apreciatăîn particular disponibilitatea Turkme nis -tanului de a furniza gaze naturale pentruCoridorul Sudic.Discuţiile au abordat şi aspecte legate deagenda regională, cu accent pe eforturilede stabilizare a Afganistanului. Oaspeţiiturkmeni au indicat importanţa pe careautorităţile de la Aşgabad o acordă di -ver sificării asistenţei ce vizează stabi li -zarea Afganistanului, inclusiv cu privirela combaterea terorismului şi a traficuluide droguri.

Dragi veterani, stimaţi şefi ai misiunilor di plo -matice, conaţionali, prieteni!Acum 67 de ani ţările coa li ţiei antihitleriste auîn vins fascismul. Na ţiunile, unite, au spus„Nu” răs pân dirii ideologiei asupri rii omuluide către om, dis trugerii naţiunilor, ca tas tro feiglobale. Victoria noastră comună a oferitEuropei posibilitatea de a găsi o cale spre paceşi dezvoltare. Marea Victorie ne-a unit prinmulte suferinţe, prin jertfele a milioane deoameni pe fronturile de luptă dar şi în spa te leacestora. Victoria ne-a arătat că noi putem fi

uniţi atunci când soarta omenirii se joacă pe osingură carte.Din păcate, războiul rece a despărţit po poa -rele. S-au făcut şi se fac şi în prezent încercăride a da uitării lecţiile celui de-al Doilea Răz -boi Mondial, încercări de a rescrie istoria lui,de a ridica alte ziduri între noi, în locul ce lorpe care am început să le dărâmăm în anii `90. Suntem datori să acţionăm astfel încât vii toa -re le generaţii să păstreze vie memoria eveni -men telor acestui război, dar şi Ziua Victo riei,a cărei a 67-a aniversare o sărbă torim astăzi.Totodată, avem şi datoria să depunem eforturipentru a lăsa viitoarelor generaţii o lume încare le vor fi garantate securitatea, dezvol tareaşi dreptul la viitor, şi nu un continent divizat,brăz dat de rachete şi radare. Ziua Victoriei

repre zintă o datorie faţă de eroii căzuţi. Dacăamin tirile oame nilor despre faptele eroice aleacestora sunt încă vii, în seam nă că lumea nu-şi poate permite o miopie politică ca cea dinanii `30 ai secolului XX. Punerea la îndoială acauzelor războiului şi a vinovaţilor de declan -şa rea lui este o insultă la adresa memorieimilioanelor de oameni care şi-au pierdut viaţaîn lupta pentru eliberarea Europei de sub jugulfascist, în lagărele de concentrare, în camerelede gazare ale Holocaustului. Uita rea lorînseam nă renaş te rea şi încurajarea idei lor

naziste care apar în oraşele europene, favori -zând profanarea mo nu mentelor eroilor anti -fas cişti. Nu este permis ca în relaţiile in -ternaţionale să do mi ne tendinţele he ge moni -ce, intoleranţa naţio nală şi rasială. Aş dori să exprim sincera mea recu noştinţăfaţă de autorităţile române pentru atenţia pecare o acordă mormintelor a peste 65 de miide militari sovietici căzuţi în luptă, îndiferitele judeţe ale ţării. Felicit încă o dată pe toţi cei prezenţi la săr bă -toarea noastră - prieteni veterani, membri aicoaliţiei antifasciste şi ai rezistenţei, cu oca ziaZilei Marii Victorii, a zilei care a schimbatfaţa lumii.

Oleg S. MALGINOVAmbasadorul Federaţiei Ruse

ZZiiuuaa VViiccttoorriieeii îîmmppoottrriivvaannaazziissmmuulluuii

Pagina 14

În perioada în care funcţiona ca directorîn Ministerul Afacerilor Externe,scriitorul şi publicistul Nicolae Mareş,colaboratorul nostru, a publicat pentruprima dată în revuistica românească, înpaginile revistei „Diplomat Club” (nr. diniulie 1994) un eseu despre manifestareadiplomatică a scriitorului Eugen Ionescu– fost diplomat român în Franţa. NicolaeMareş a conferenţiat, inclusiv la MAE,despre activitatea desfăşurată de autorulvolumului Nu, ca ataşat cultural şi depresă în cadrul Legaţiei române de laVichy, despre modul în care acesta s-amanifestat, timp de aproape trei ani, înfuncţia respectivă sub cerul mediteraneanpentru propagarea valorilor culturaleromâneşti.Recent, Editura Fundaţia România deMâine a publicat lucrarea insolită, EugenIonescu - Diplomat român în Franţa,însoţită fiind de documentele aflate înArhiva Ministerului Afacerilor Externeprivind activitatea desfăşurată de mareledramaturg român de mai târziu, membrual Academiei Franceze, redând posterită -ţii acei ani trecuţi în tristă uitare.A se reţine că Nicolae Mareş subliniazacă Eugen Ionescu a avut capacitatea de asusţine şi apăra în anii 1942-1944, înFranţa, cu profundă convingere, cauzaromânească dintr-o postură patriotică,angajantă. Înfruntând vitregiile acelorvremuri grele, caracteristice perioadelorde război, literatul bucureştean a găsitresursele interioare pentru a susţineinteresele pe plan mai larg ale ţării deobârşie, şi de a promova din răsputericultura şi prestigiul României, împotrivaunei propagande iredentiste, extrem devirulente, dusă de Budapesta. Fără a-iinvidia pe confraţii săi scriitori, poeţi,critici, eseişti, din postul diplomatic pecare îl deţinea, secretarul cultural şi depresă, Eugen Ionescu s-a zbătut pentru ale răspândi convingător opera, la fel şi pecea a înaintaşilor săi, deja clasici; a uitatdefinitiv de aprecierile făcute la adresaunora dintre contemporani în « falsultratat de critică literară » intitulat Nu. Eugen Ionescu a plecat în calitatea încre -dinţată de autorităţi - de diplomat cultural- de la importantele realizări înfăptuite decultura românească de-a lungul seco le lor,valori pe care chiar francezii cu care seafla în contact le sprijineau, promo vândastfel pe meleaguri franceze tot ceea ceera peren în patrimo niul naţional. Steagulde cultură – cum definea Nicolae Iorgaaceste înfăptuiri – va deveni drapelul cucare va defila cu mândrie şi demnitateEugen Ionescu în paginile revistelorfranceze din sud, şi pe unde hertziene, laMarsilia, Nisa, Montpelier, Toulouse,ulterior şi la Paris. Pe flamurile luitricolore figurau numele lui Arghezi şiBlaga, la fel şi ale lui Camil Petrescu,Tudor Vianu, Nae Ionescu, Dan Pavel etc. Autorul acestui nou şi interesant volumde memorialistică propune cititorului,spre cunoaştere, un capitol încă puţin cu -nos cut al vieţii lui Eugen Ionescu: acti -vitatea pe care a desfăşurat-o, începânddin iunie 1942, când este numit secretarde presă („diurnist”) la Legaţia din Vichyşi până în octombrie 1944, când esterechemat în ţară. Au contribuit la falsacunoaştere a activităţii diplomatului şiunele „prejude că ţi recurente” (cum binele-a zis Nicolae Manolescu) precum celedin cartea Alexandrei Laignel Lavastine

„Cioran, Eliade, Ionesco, L`oubli dufascisme”. Mai degrabă rechizitoriupolitic, această enciclopedie de falsuri şide judecăţi arbitrare culminând cu tezahalucinantă că autorul „Rinocerilor” aveatot interesul să le ierte lui Cioran şi Eliadesimpatiile legionare din anii tinereţii atâtavreme cât el însuşi avea de ocultat „lesannées vichy sso sses” (sintagmă-stigmataplicată cola bo raţioniştilor).Degeaba a pus lucrurile la punct fiicascriitorului, Marie France Ionesco.Degea ba s-au străduit cunoscători ailucrurilor, bunăoară Nicolae Manolescu,să demon stre ze că „nimic din ceea ce afăcut (Eugen Ionescu n.n) în timpul cât afost ataşat de presă în Franţa ocupată, nu

probează renunţarea la convingerile saleantifasciste ori vreo brumă de simpatiepentru mediul diplomatic controlat de ceidoi Anto nes cu”! (Demers căruia i seadaugă substan ţia lele argumentaţiii aleMartei Petreu.) Încă o dată, clişeeleotrăvite, mai ales atunci când poartăştam pila bon pour l`orient, au avut câştigde cauză. Şi-a asumat misiunea de a restabiliadevărul şi Nicolae Mareş în cartea sa„Eugen Ionescu diplomat român înFranţa”. El însuşi diplomat de carieră,domnia sa nu este la prima incursiune, elfiind autorul unei substanţiale sintezedespre activitatea lui Lucian Blaga laAmbasada din Varşovia şi, într-un sensmai larg, despre diplomaţia culturală.„Ar fi, credem, un sacrilegiu- scrie Nico -lae Mareş - ca aproape trei ani din viaţaunui scriitor de talia lui Eugen Ionescu săfie daţi uitării. Şi ce ani dramatici, plini deun zbuciuminterior in tens, pentru viitoruldramaturg şi eseist !”. Au fost o sinecură,am spune azi, judecând după câtevastânjenitoare exem ple în materie. Dar nuşi pentru cel în cauză, de vreme ce, aşadupă cum demonstrează Nicole Mareş,acesta „nu a privit postul de secretarcultural şi de presă pe care îl deţinea, cape o sinecură şi nici ca pe un refugiucălduţ şi, mai ales, sigur, în străinătate.”În egală măsură, nici alegerea non-conformistului scriitor pentru acest postnu putea fi doar urmarea unui concurs deîmprejurări: „Probabil că printre măsurileluate de la Bucureşti a fost trimitereascriitorului Eugen Ionescu, bun cunos -cător al realită ţilor culturale fran ceze,personalitate capabilă să stabileascăcontacte cu parso na lităţi marcante dinFranţa, să acţioneze pentru eficientizareamuncii de propa gandă românească şi,mai ales, pentru contracararea celeiiredentiste maghiare.”Prin poziţia sa deschis anti-hitleristă,

Eugen Ionescu va intra în vizorulGestapo-ului dar şi al serviciilor secretevichyste. Mă refer la legăturile sale cumilitanta anti-hitleristă Gabrielle Gabrini,ca şi la contactele pe care le-a antamat,încă de la venirea în Franţa, cu revista„Cahiers du Sud”din Marsilia, undeactivau antinazişti recunoscuţi printrecare şi scriitorii români Ilarie Voronca şiBenjamin Fundoia nu. Fructificând inteli -gent calitatea de itinerant pe tot sudulFranţei, Eugen Ionescu va stabili relaţiicordiale şi rodnice cu prestigioasepersonalităţi ale vieţii culturale şi alemediului universitar din ţara gazdă, pecare le va consacra bunei promovări avalorilor reprezentative ale culturiiromâneşti: Tudor Arghezi, Pavel Dan, I.Petrovici, G. Brătianu, Camil Petrescu,Lucian Blaga sau Tudor Vianu. Erau, iaracest lucru trebuie spus apăsat, valoriautentice şi nu doar afini ai diplomatuluiaşa cum, din păcate, s-a practicat înanumite cercuri ale pseudo-diplomaţieiculturale de (să sperăm!) până mai ieri. Şiîn alegerea partenerilor francezi, tânăruldiplomat a adoptat o manieră care nuaduce cu practicile din ziua de azi. EugenIonescu a mers la sigur optând pentrupersonalităţi reprezentative. Un adevărat“prieten al României” pe care s-a bazatambiţiosul diplomat pentru a-şi pune înact proiectele fiind Paul Henry. Fostdirector, timp de 13 ani al Institutuluifrancez de la Bucureşti, autoral uneilucrări despre Napoleon al III—lea încare vorbeşte şi despre Unirea Principa -telor acesta era, într-adevăr, un buncunoscător şi un competent pledant „cu oputere de iradiere mai mare, prin lucrărilesale de specialitate”. Cât priveşte celălaltobiectiv, contracararea propagandei ire -den tiste şi şovine, misiunea lui EugenIonescu nu era uşoară dat fiiind faptul căinfluente personalităţi ale emigraţieimaghiare solicitau deschis sprijinul luiRooswelt, Mussolini sau Ciano. Unmodel de analiză severă şi de răspunspercutant îl avem în Raportul 999 din 1mai 1943 pe care l-a redactat EugenIonescu privind articolul iscălit deLadislas Galdi asupra „culturii române,privită ca vasală a culturii slavo-bizan -tine-bulgare”. Cât priveşte condiţiile încare se putea mişca diplomatul românconsider edificator acest pasaj din raport:„Este inutil să subliniem aici absurditateatezelor propagandei maghiare. Ar fiintere sant s-o puteam face în altă parte.Din nefericire, cenzura publicaţiilorfranceze nu îngăduie o polemică româno-maghiară, însă nu poate împiedicaapariţia revistei „Nouvelle Revue deHongarie” la Buda pes ta şi difuzarea ei înFranţa prin interme diul serviciuluimaghiar de presă.” Împre ju rare la careputem adăuga răspunsurile, să lespunem”rezervate”, primite din parteacentralei de la Bucureşti, fapt ce îngreunamisia diplomatului. Întregesc în chipfericit remarcabia carte a lui NicolaeMareş, documentele incluse în volum,aflate în arhivele diplomatice şi aduse, înpremieră, la lumină, din care putemalcătui un pasionant scenariu, o demon -straţie inclusă în fapte, a ceea ce senumeşte lecţia de diplomaţie culturală alui Eugen Ionescu. O lecţie din carediplomaţii noştri au şi, cu siguranţă, voravea multe de învăţat.

Felicia MARINESCU

Eugen Ionescu - Diplomatromân în Franţa

DIPLOMAÞIA MILENIULUI

Lamartine - ministrulde Externe al Franţei

Lamartine – cunoscut poet, publicist şi istoric – s-a remarcat ca ministru de Externe alGuvernului Provizoriu francez. Simpatizant al politicii externe şi al diplomaţiei girondinilorel a practicat moderaţia în opţiunile externe ale Franţei, evitând orice conflict extern şineimplicându-se în sprijinirea mişcărilor revoluţionare din alte ţări.

Proclamarea republicii în februarie 1848 – prilej de îngrijorare pentru GuvernulProvizoriu

Caracterizat prin moderaţie – uneori dincolo de limitele impuse de acest comportament –Guvernul Provizoriu a intrat pur şi simplu în panică în momentul proclamării republicii înfebruarie 1848.Republicanii moderaţi din Guvernul Provizoriu îşi manifestau îngrijorarea faţă de ecourileproclamării Republicii Franceze în Cabinetele monarhice de pe Continent.Lamartine determinase Guvernul Provizoriu să accepte practicarea unei diplomaţii princare să fie menţinută pacea în exterior cu orice preţ. Or, proclamarea Republicii Francezeîn februarie 1848, era un act considerat drept o abatere de la linia directoare acceptată deGuvernul Provizoriu pe plan extern.

Neamestecul în treburile altor ţări – principiu al politicii externe a GuvernuluiProvizoriu

Lamartine şi-a exprimat îngrijorarea că prin proclamarea Republicii, Franţa ar putea deveniţinta unei intervenţii militare externe.În circumstanţele amplificării mişcărilor revoluţionare în Europa, proclamarea RepubliciiFranceze constituia un semnal în direcţia radicalizării solicitărilor democratice, ceea ce nuputea fi acceptat de către apărătorii monarhiilor de pe Continent.Guvernul Provizoriu – la sugestia ministrului de Externe Lamartine – a ajuns la concluziacă cea mai potrivită opţiune era “proclamarea neamestecului în treburile altor ţări dreptprincipiu fundamental al politicii şi diplomaţiei franceze în acel moment”.

O susţinută activitate pentru promovarea principiului neamestecului în treburilealtor ţări.

Guvernul Provizoriu francez a aprobat promovarea unei activităţi diplomatice susţinutepentru a face cunoscut – şi mai ales credibil – principiul proclamat al neamestecului întreburile altor ţări.Prin demersurile sale diplomatice, Franţa urmărea să convingă monarhiile Continentului căea “nu va accepta vreun amestec în ţările lor” şi că “opţiunile republicane franceze dinfebruarie 1848 nu vor fi motiv de îngrijorare pentru Cabinetele monarhice din alte ţări”.Lamartine l-a convocat pe Lordul Normanby pentru convorbiri, în cursul cărora l-a asiguratcă proclamarea Republicii nu va schimba orientarea politicii externe şi a diplomaţieifranceze. În cursul convorbirilor cu ambasadorul Angliei la Paris, Lordul Normanby,ministrul de Externe al Franţei i-a solicitat să transmită la Londra propunerea GuvernuluiProvizoriu de a încheia o alianţă cu Anglia.Mesaje liniştitoare a transmis Lamartine şi altor reprezentanţi diplomatici, acreditaţi laParis. Ambasadorii monarhiilor europene în Franţa au fost asiguraţi că trecerea la formarepublicană de guvernământ nu va determina schimbarea orientărilor politicii externe aFranţei, care va menţine şi chiar va dezvolta relaţii de cooperare cu celelalte puterieuropene.

Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Prezenţa consulară Ministerul Federal de Externe al Germaniei, a decis, în urma verificărilorperiodice, să fie reprezentat în ţara noastră prin două consulate. Este vorba despre Consulatul din Timişoara, şi Consulatul General de la Sibiu. La momentul oportun, Consulatul General de la Sibiu va fi transformat în

Cnsulat, având astfel acelaşi statut cu cel de la Timişoara.Ambasada de la Bucureşti şi cele două consulate vor susţine, împreună, în modeficient, intensa colaborare româno-germană şi vor asigura calitateabinecunoscută a serviciilor oferite de reprezentanţele Germaniei în străinătate.

Pagina 15

Am vizitat repetat Nemeea; arheologialocului nu este excesiv de bogată, deşiunele urme ale stadionului pe care aveauloc Jocurile Nemeene (alcătuind împreunăcu Olimpiadele, cu Jocurile Istmice şi celePitice sistemul de concursuri sportive sacre,ale Antichităţii clasice elene) desfăşurate incinstea lui Heracles, eroul, semizeuldevenit zeu, (şi soţul Hebei, divinitateagreaca a veşnicei tinereţi), acceptat înOlimp, în cele din urmă, până şi de geloasaHera, de ce totuşi, foarte celebrele,, munciale lui Heracles/ Hercule’’ încep prinucidera leului din Nemeea nu este foarteclar, precum nici motivul pentru care acelleu trebuia să fie omorât, pielea luiajungând să alcătuiască îmbrăcămintea, săzicem haina tradiţională, mitică a eroului.În Nemeea se mai află acum un mic muzeuarheologic donat oraşului odată cu pieselecolecţiei expuse, de către un colecţionarfilantrop, american. Nimic nu ne lămureşteasupra răspunsurilor la întrebările pe carele-am schiţat mai sus. De altfel, dacăvânarea, ori sacrificarea leului din Nemeeaa fost sau nu primul act eroic heraclidic nueste sigur, câtă vreme ordinea muncilorimpuse eroului de către Eurysteus,semifratele semizeului născut din iubirealui Zeus pentru Alcmena pare să fi foststabilită canonic, relativ târziu. Pare, însă,clar faptul că oamenii vremurilor an ticeaveau o anumită încrâncenare îndrep tatăîmpotriva leilor. Omul, prin însăşi poziţiasa iniţială în lume, abstracţie făcând deiudaism, de iudeo–creştinism apoi, dar şi denumeroase alte religii, s-a socotit pe sine ofiinţă inferioară. S-a încălcat (încărcat),altfel spus, un trist complex de inferioritate,de tip, probabil, adlerian. A ucide un leupare să fi reprezentat un mod al răzbunăriislăbiciunii fiinţei noastre. Totemismul îşigăseşte astfel o explicaţie simplă: divini -tăţile Egiptului - multe dintre ele – autrasături animaliere ceea ce merge foartebine cu totemismul primar în preistoric.Este totuşi sigur – şi simplu de înţeles – căomul a apărut, biologic vorbind, într-o lumeostilă, în care natura de prădători a multoranimale îi punea între nenumărate alteameninţări, existenţa într-o primejdie greude infruntat. În Vechiul Testament, Iacob selupta cu îngerul într-un anumit sens, el a datlupta cu Dumnezeu, şi a devenit, astfel,Israel. În mai toate celelalte religii, omul îşiaflă dreptul la existenţă luptând cu animaleredutabile sau cu monştri imaginari. Zeiisunt invincibili, chiar şi atunci cândîmpotriva lor intervin titanii. Având învedere condiţia iniţială, terestră, a omului,dar şi complexul lui, uciderea unui leu decătre Hercules este, la limită, scuzabilă -aceasta cu atât mai mult cu cât, în afaracrimelor comise într-o criză de nebunie sauîntru apărarea unei fiiniţe iubite –Deianeira- el nu face decât să se opună unormonştri siniştri.Continui să subliniez, totuşi, că omul a avutfaţă de leu o atitudine exagerat de lipsită debunăvoinţă şi chiar încărcată de o nedreaptă( prostească?) agresivitate. În superbul primpoem epic al literaturii universale,în,,Ghilgames’’ deci, eroul care dă numeleoperei spune după un trist eveniment:,,amurit prietenul meu Enkidu, cu care amucis împreună lei’’ Poate avea dreptate:,, aiubi înseamnă a urâ împreună aceleaşilucruri’’(Sartre, de fapt, pare să se refere înaceastă frază la a urâ oameni dar ne lăsămtentaţi de o extrapolare). Nenumaratesculpturi, bazoreliefuri indeosebi mesopo -

ta miene ori persane,arată regi ai celebrelorstate ale vremii şi zonei Orientului Mij lo -ciu, vânând lei. S-ar spune că o lupta cu unleu era ca şi cum ai fi îndrăznit să intri intr-o încleştare cu Îngerul. La mai mult decâtatât, deci, la o ispravă mai serioasă, pare sănu îl fi dus mintea nici pe Hemingway care,în schimb, nu mai avea scuza fragilitatiicondiţiei umane în relaţia cu natura, cuanimalul de pradă, cu viaţa, în general.În prima perioadă a comunismului româ -nesc de stat (deci 1946 – 1964), literaturacontemporană occidentală a fost practicinterzisă în ţară. În schimb, se cultiva intens– şi cu adevarat profund - cultura Occiden -tului clasic, şi în general a ţărilor cu o mareistorie, dar aceasta nu este important pentruceea ce va urma (cei interesaţi pot vedea unvolum aparent uitat,, Noi şi neobarbarii’’)Când în 1964, începe traducerea intensă câtşi importul cărţilor în limbile de origine dinscrierile noi ale Vestului, majoritatea –probabil totalitatea – celor interesaţi dingeneraţia mea, parcurg într-un ritm cvasi-halucinat şi în spiritul unei deplineadmiraţii toate marile opere ale primeijumatăţi a secolului XX, ale sfârşitului desecol XIX, precum şi cele care apăreauchiar atunci, în acei ani de inceput a celei dea doua părţi a secolului trecut.Atunci nu am observat, tocmai ce ar fitrebuit sesizat în primul rând că,,MobyDick’’ de Herman Melville (este drept, cevamai vechi: 1851) că,,Ursul’’ de WilliamFaulkner, că nuvelele cu subiecte africane –de safari - semnate Hemingway, că vânăto -rile de oposumi descrise în,, Sartoris’’ nusunt altceva decât sălbăticii care dezo no -rează sensibilitatea şi raţiunea umană. Amadmirat, în epocă romanul lui Melville,pentru că nu înţelegeam bine nici opera luiDickens şi nici,,Mizerabilii’’ lui Hugo,sau,,Les Rougon–Macquart’’ de Zola. Dece capitanul Ahab trebuia să omoare obalenă gigantică: de ce un urs enormtrebuia neapărat vânat? Ce căuta prinAfrica înarmat ca pentru un razboi cuextratereştrii agresivi un alcoolic patentoricât geniu narativ ar fi avut?Pe când în Europa se scria,, La chanson deRoland’’ şi,,Nibelungenlied’’, în Japoniaapăreau,, «Însemnările de căpătâi» ale luiSei Shonagon, a căror nobleţe este inega la -bilă şi astăzi. De la opera despre viaţa luiGhilgames până astăzi, în nenumărateexemplare, în toate limbile lumii, şi în toateţările, se află,, Vechiul Testament’’ în careProfetul Isaia spune,, o Odraslă va ieşi dintulpina lui Isai Duhul Domnului se vaodihni peste El, duh de înţelepciune şi depricepere, duh de sfat şi de tărie. Atuncilupul va locui împreună cu mielul, viţelul,puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fiîmpreună şi le va mâna un copilaş; vaca şiursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vorculca împreună. Leul va mânca paie caboul’’( 11,1 – 7) Iar apoi:,, Cine înjunghieun bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ceucide un om; cine jertfeşte un miel este cacel ce ar rupe gâtul unui câine’’(66,3).Încotro ne duce inteligenţa culturii unuiOccident pretenţios? În ce profunzime aconştiinţei – sau inconştientului nostru - aurămas anume cuvintele marelui Profet?Citez, cu jenă, cuvintele lui GeorgeClemenceau, primul ministru atat deîndatorat Statelor Unite pentru intervenţialor într-un moment de răscruce al PrimuluiRăzboi Mondial; de ce totuşi Clemenceauspune că această ţară este singura care a

Caius Traian DRAGOMIR

Leul din Nemeea şi Moby Dick cuunele consideraţii în completare

despre,,Etica protestantă şispiritul capitalismului’’

PRIVIRE ASUPRA UNEI LUMI VIITOARE

Prestigiosul cotidian Washington Post (înediţia sa din 2 iunie 2012) a publicat un arti -col, deosebit de instructiv pentru înţelege -rea actualei stări a lumii, semnat de vetera -nul diplomaţiei globale, Henry Kissinger.Deşi a împlinit recent 89 de ani, Kissingereste o prezenţă activă în dezbaterea actu alăa problemelor critice ale relaţiilor inter na -ţionale. Opiniile sale atrag atenţia, deoarecea avut o carieră guvernamentală şi diplo -matică spectaculoasă. Între 1973-1977 aîndeplinit funcţiile de secretar de stat alStatelor Unite şi de consilier în proble melede securitate naţională pe lângă preşedinţiiNixon şi Ford. Alături de Brzezinsky esteun membru de frunte al Trilateralei. Prinactivităţile îndepli nite, Kissinger este unartizan al ordinii mondiale din a doua partea secolul XX.În numeroase situaţii, sugestiile şi soluţiilepropuse de Henry Kissinger au fost diferitede cele ale curentului dominant. Amintimcă, în 1971, a iniţiat apropierea dintre SUAşi China, reuşind în urma unor tatonări, încadrul cărora un rol important l-a jucat şidi plomaţia românească, să realizeze întâl -nirea preşedintelui Nixon cu Mao Tze Dun.Articolul din Washington Post, întitulat„Syrian intervention risks upsetting globalorder”, atrage atenţia asupra consecinţelorimprevizibile ale unei intervenţii militare aputerilor occidentale în Siria cu scopul de aschimba regimul politic de la Damasc. Înopinia sa, declanşarea unui război în aceas -tă regiune ar putea răsturna dramatic ordi -nea internaţională.Printre argumentele aduse în sprijinul tezeisale, autorul articolului invocă PaceaWestfalică din 1648, care a pus capătrăzboiului de 30 de ani. Prevederile tra ta te -lor semnate atunci delimitau sfera de acţi -une a politicii interne de politica interna -

ţională. Statele erau considerate suverane înce priveşte politica internă, iar politicainternaţională limitată la problematicainteracţiunilor dintre state. În contextulaces tor delimită ri, conceptele de interes na -ţio nal şi de echilibru al puterilor urmă reausă limi teze recursul la forţă pentru re -zolvarea litigiilor dintre state. Diplo ma ţiaeuropeană a avut meritul de a extinde spi ri -tul westfalian în întreaga lume, sperând caspiritul păcii să învingă spiritul războ iu lui.Istoria n-a confirmat aceste speranţe.Ordinea globală a continuat să se confruntecu numeroase crize ce produc suferinţeoamenilor, iar recursul la arme pentrurezolvarea diferendelor interne din cadrulunui stat şi în cazul conflictelor dintre statecontinuă să producă victime în rândul po -pu laţiei. În acest context, diplomaţia inter -naţională a căutat să promoveze noi instru -mente pentru reducerea acestor suferinţe,cum sunt principiile drepturilor omului şi alintervenţiilor umanitare, în cazul unorgrave încălcări ale acestor drepturi.Referindu-se la cazul particular al Siriei,Henry Kissinger consideră că o intervenţiemilitară din motive umanitare sau strategicear trebui să satisfacă două condiţii: (a) săexiste un consens privind modul de guver -nare după rezolvarea crizei şi (b) obiectivulpolitic urmărit să fie explicit şi sustenabil.Dacă cele două condiţii nu sunt îndeplinite,o implicare militară este ris can tă şi poateprovoca o altă tragedie umană, cu efecte lanivel global. Situaţia din regiune este însădeosebit de complexă, întrucât sistemulwestfalian nu s-a aplicat pe deplin în lumeastatelor musul mane. Exceptând Turcia,Egiptul şi Iranul, care s-au constituit pebaze istorice, majoritatea departajărilorfronta liere din această zona au fost trasate(după prăbu şirea imperiului otoman şi după

încheierea celui de al doilea război mondi -al) în mod arbitrar, fără a lua în considerareparticu lari tăţile etnice sau religioase locale.În cazul izbucnirii unor conflicte interne înţările din această zonă, apelurile puteriloroccidentale de a se negocia o înţelegere sauun aranjament paşnic privind transferul deputere nu sunt urmate, pentru că toatepărţile aflate în conflict doresc să supra vie -ţuiască şi să deţină puterea.În aceaste situaţii, intervenţiile externe dinmotive umanitare în problemele interne aleunui stat ridică anumite întrebări. Are dreptun stat să intervină în conflictele de naturăreligioasă ale altui stat ? Este admisibil, dinaceleaşi motive, ca unele state să intervinăpentru a schimba regimul politic al ţării încare au loc conflicte religioase? În acest articol şi în alte luări de poziţie,Henry Kissinger lasă să se înţeleagă căsistemul westfalic s-a erodat. Conceptele denaţiune şi suveranitatea naţională sunt îndeclin. Rolul forţei în raporturile interna -ţionale în loc să se diminueze este în creşte -re. Mai mult, în numele interesului strate gic,disensiunile politice sau etnice din cadrulunei societăţi, devenită „ţintă geopolitică”pentru alta, sunt stimulate din exterior înnumele democraţiei, al spriji nu lui acordatsocietăţii civile pentru ca, în final, ţintageopolitică să fie destabilizată şi conflictulintern internaţionalizat.Ordinea mondială este, evident, într-unamplu proces de tranziţie. Cum va arătaaceastă ordine în a doua jumătate a seco lu -lui XXI rămâne o chestiune deschisă. Caaceastă perspectivă să fie una pozitivă, artrebui respectată una din ideile cu careHenry Kissinger îşi încheie articolul şi anu -me că nu orice interes strategic trebuie săducă la un război şi să nu mai lase locacţiunii diplomatice.

IDEI ªI REALITÃÞI CONTEMPORANE

Henry Kisinger despreordinea mondială

Prof. dr. Sergiu TÃMAª

Începute încă din luna februarie, prin come -mo rarea morţii regelui George al VI-lea,manifestările dedicate împlinirii a 60 de anide la urcarea pe tron a Reginei Elizabeta a II-a, jubileul de diamant al Majestăţii Sale, aucontinuat în luna martie, cu unturneu în Regatul Unit. În acelaşitimp, membri familiei regale auvi zi tat statele din Common -wealth.Festivităţile propriu – zise, dedi -cate jubileului, au început pe 2iunie, data încoronării reginei şiau durat patru zile. Primul eveniment a avut loc lacelebrul hipodrom Epsom. Au ur -mat alte evenimente: un „biglunch” oferit invitaţilor şi unspec tacol extraordinar cu partici -pa rea a 1000 de ambacaţiuni, în frunte cuBarja regală vopsită cu roşu şi auriu, care oavea la bordul ei pe Regina Elizabea a II-a,membri familiei regale, mulţi invitaţi.Spectacolul a fost unic. O asemenea desfă -şurare de amploare nu a mai fost întâlnită dinsecolul XVII.A urmat aprinderea a 2012 felinare, de laTonga, din Pacific, până la Londra, acestultim felinar fiind aprins chiar de regină.Un concert extraordinar a avut loc în faţa pa -la tului Buckingham, cu participarea celebri -lor interpreţi Paul McCartney, Tom Jones,JLS, Robbie Williams, Kylie Minogue,

Annie Lennox, Alfie Boe, Jessie J, ShirleyBassey, Cliff Richard şi Ed Sheeran.În ultima zi de sărbătoare a fost oficiată oslujbă la catedrala Saint-Paul. Odată ceremo -nia terminată, regina a făcut o plimbare pe

străzile Londrei, în caleaşca regală, apoi aieşit la balconul palatului regal, Buckingam,în ovaţiile sutelor de mii oameni veniţi dintoate colţurile lumii. La Bucureşti jubileul a fost sărbătorit printr-o recepţie oferită de Ambasadorul britanicMartin Harris, la care au participat PrinţulCharles, premierul Victor Ponta, guverna to -rul BNR, Mugur Isărescu, consilierulprezidenţial Cristian Diaconescu, precum şialte personalităţi. Ambasadorul britanic, a declarat: „Suntextrem de mândru să găzduiesc o sărbătoarede mare anvergură, la o săptămână după

festivităţile absolut extraordinare organizatela Londra şi peste tot în Marea Britanie. Lunaiunie a început cu o atmosferă electrizantă şisper că sezonul de vară va continua în acelaşiritm, pe toată perioada Jocurilor Olimpice şi

Paraolimpice. Este un an cuadevărat GREAT pentru britanicişi pentru prietenii noştri din toatălumea!”Regina Elisabeta a II-a este,din 1952, când avea 26 de ani şipână azi, monarh al Marii Bri ta -nii şi Irlandei de Nord, preluândsuccesiunea la tron, după moar -tea tatălui său, George al VI-lea. Născută pe 21 aprilie 1926, laLondra, Elisabeta este măritată,din 1947, cu Prinţul Philip alGreciei şi Danemarcei, de ve nit

între timp Duce de Edinburgh. În 2007 ausărbătorit nunta de diamant. Ei au impreunapatru copii.Prinţul Charles, este primul în ordinea suc -ce si unii la tron, urmat de William şi Harry,fiii săi. Regina este recunoscută drept conducătorsu prem şi în: Australia, Canada, NouaZeelan dă, Jamaica, Barbados, Bahamas,Grenada, Papua Noua Guinee, InsuleleSolomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, SfântulVincent şi Grenadine, Antigua şi Barbuda,Belize şi Sfântul Kitts şi Nevis, unde estereprezentată de un guvernator general.

Sărbătoare regalăSărbătoare regalăJubileul de diamant al Reginei Elizabeta a II-a


Pagina 16

Sărbătorirea Zilei Africii la Ministerul Afacerilor ExterneÎn prezenţa Ministrului român al AfacerilorExterne, Andrei Marga şi a reprezentanţilorGrupului de ţări africane - E.S. HabibChawki Hamraoui, Ambasadorul Algeriei,E.S. doamna Sanaa Atallah, AmbasadorulRepublicii Egipt, Decan al grupului de ţăriAfricane, domnu Ibrahim Ghait, Secretar I,Ambasada Libiei, E.S. doamna Faouz ElAchchabi, Ambasadorul Regatului Moroc,domnul Gideon Johanna, Secretar I,Ambasada Nigeriei, E.S. Yasir AbdelsalamAhmed, Ambasdorul Sudanului, E.S.-doammna Mahbouba Chebbi, AmbasadorulTunisiei, E.S. Pieter A. Swanepoel, Amba sa -dor al Africii de Sud - a avut loc aniversareaZilei Africii. Evenimentul a fost un succes,care s-a datorat în bună măsură excelenteicolaborări dintre Ambasadele şi Ambasa -dorii ţărilor africane şi sprijinului acordat deMinisterul Afacerilor Externe. Au făcutposibilă organizarea acestui eveniment pringăzduirea spaţiului sălii şi holului Gafencu.Din Grupul Africa – acreditat în Romania la25 mai 2012, fac parte: Algeria, RepublicaDemocrată Congo, Egipt, Libia, Maroc,Nigeria, Sudan, Tunisia şi Africa de Sud.

Grupul a decis să onoreze astfel memoriaunora dintre fondatorii acestei zile. Mai mult de 130 de şefi a misiunilor şiorganizaţiilor internaţionale au răspunspo zi tiv la invitaţia departici pare. Au susţinut alocuţiuni mi -nis trul Afacerilor Externe,Andrei Marga, Ambasa do -rul Repu bli cii Arabe Egiptla Bucureşti, doamna Sa -naa Esmail Atallah, Decanal Corpului diplomaticafri can, Gheorghe Lupeş,pre şe dintele Asociaţiei deprie tenie România-Africa,Ionuţ Costea, preşedinteleExim bank, Mbela Nzuzi,reprezen tanta comunităţiiafricane din România. Ministrul român, profe so -rul Andrei Marga, a subli niat în intervenţia sacă deschiderea spre Africa este un punctimportant în agenda sa de lucru. Domnia saa mai adăugat că: ”Peste 50.000 de tineri africani au studiat

de-a lungul timpului în România. Un bunexemplu sunt bursele Eugen Ionescu, acor -date de MAE prin intermediul AgenţieiUniversitare a Francofoniei, dar reflectăm şi

la alte oportunităţi, pentru a amplificaaceastă tradiţie a ofertelor de studiu pentruţările africane.”Referindu-se la domeniul economic şi rela -ţiile României cu ţări din Africa, ministrul a

menţionat că relaţiile cu statele africanereprezintă o componentă importantă a poli -ticii externe româneşti, iar statutul europeanal României contribuie şi mai mult la

dezvoltarea dialogului po -li tic şi economic: ”Ra por -turile economice şi comer -ciale între Româ nia şi sta -te le africane s-au consoli -dat. În anul 2011, schim -burile româno-afri cane aucrescut cu peste 30% faţăde anul anterior, ajungândla valoarea de 2, 22miliarde do lari.(...) În ca -litate de prieteni ai Africii,dorim să contri buim cât sepoate de activ şi de efi ci entla eforturile comuni tă ţiiin ter naţionale de a sprijiniinstaurarea păcii şi evo lu -

ţiile demo cra tice, precum şi dezvol ta readurabilă la nivelul conti nentului afri can.”Ambasadoarea Republicii Arabe Egipt laBucureşti, Excelenţa Sa Sanaa EsmailAtallah, a reliefat relaţiile istorice dintre Ro -

mâ nia şi statele africane, insistând asupraidentificării de noi forme de colaborare, datefiind varietatea resurselor naturale, umane şitransformările democratice de pe continentulafrican. Reprezentanta comunităţii africane MbelaNzuzi a menţionat sprijinul autorităţilorguvernamentale pentru integrarea cu succesîn societatea românească doamna Nzuzi avenit din Republica Democratică Congo. Eaa devenit, în scurt timp, cunoscută publiculuiromânesc ca prezentator TV. Mbela a vorbit cu convingere, celor prezenţidespre rolul important jucat de femeile dinAfrica, care luptă pentru dezvoltarea socie -tăţii, democratizarea lumii africane. Au fostmenţionate nume ca Winnie Mandela şiMiriam Makeba, care a fost Prima Doamnăa cântecului din Africa de Sud şi care îşimerită pe deplin apelativul de Mama Africa.Pentru a fi mai convingătoare Mbela Nzuzi ainterpretat un cântec din portofoliul luiMiriam Makeba, fiind îndelung aplaudat.În încheierea evenimentului, a fost vernisatăo expoziţie cu obiecte africane, puse ladispoziţie de ambasadele participante.

Cu o suprafaţă de 30.065.000 kmp.,Africa, al treilea continent al planetei,are o populaţie ce numără în prezentpeste 1.033.000.000 de oameni, ceacereprezintă 14,95% din populaţiaglobului, din care 40% trăieşte la oraşe,speranţa de viaţă fiind de 53,8 ani.Creştinismul este practicat de 45%, dinpopulaţie, islamul, de 40% iar religiiletradiţionale vechi de 15%. Pe acestcontinent se vorbesc mai mult de 2.100de limbi şi dialecteÎnvecinat la nord cu Marea Mediterană,cu Canalul de Suez, Marea Roşie şiPeninsula Sinai la nord-est, cu OceanulIndian la sud-est şi cu cel Atlantic lavest, acest continent este traversat decele două Tropice, al Racului şi alCapricornului, precum şi de Ecuator.Pornind de la nord spre sud,întâlnim dela climat sub-tropical la cel tropical, apoila cel ecuatorial, pentru ca în sud climasă fie temperată.Formele de relief sunt diverse, de lacâmpiile de coastă, la podişuri asemeneacelor care se află în Africa de Sud, ladepresiuni, munţi şi deşerturi precumcel al Saharei (9 millioane de km2),Kalahari, cel Nubian sau cel Etiopian,savane unde trăiesc cele mai interesanteanimale sălbatice, etc. Munţii cei maicunoscuţi sunt Atlas (în nordulcontinentului) care traversează Marocul,Algeria şi Tunisia, vârful cel mai înaltfiind Toubkal de 4.167 m, Kilimanjaro(peste 5.850 m), Kenya şi Elgon, de5.199 m.Cel mai lung fluviu din lume se găseşteîn Africa, Nilul, având o lungime de6.670 km, iar cel mai mare lac esteVictoria, cu o suprafaţă de 6.950 km2.Exploatarea resurselor minerale (aur,crom, platină, petrol, gaze naturale,minereu de fier, plumb, cupru, mercur,sare gemă, marmură, fosfaţi, cărbune,diamante), contribuie substanţial, cu32%, la realizarea PIB-ului Africii,restul provenind din comerţ,transporturi, telefonie şi din sectoarelede producţie, mâna de lucru fiind încă

ieftină. Inflaţia medie este de 8%, iarpentru anul 2012, creşterea economicăestimată este de 6%.Agricultura se practică mai ales pecâmpi ile fertile de coastă, în afară decereale cultivându-se cacao, cafea,alune, măsline şi citrice.În domeniulcreşterii animalelor găsim turme de oi,capre, bovine şi cămile.Africa a devenit în ultimul timp unconti nent turistic. Destinaţiile cele maicăutate sunt oraşele Cairo, Cape Town,Casablanca, Sharm el Sheikh,Marrakech, Tunis. Tamanrasset (oadevărată oază din O mie şi una denopţi), Johannesburg, Fes, etc.

Africa face progrese pe plandemocratic

Acum doar câţiva ani, continentulafrican era sinonimul instabilităţiipolitice, schimbările anticonstituţionalefiind frecvente. Ele nu erau fermcondam nate la nivel intern, cât şi extern.Astăzi în Africa, lucrurile s-au schimbatsemnificativ şi putem constata cărevoltele împotriva ordiniiconstituţionale au devenit din ce în cemai rare. Aceasta, în mare măsură, dincauza schimbărilor la nivel social şieconomic,a modificărilor profunde şi aprogrese lor pe care le cunoaşteomenirea în ultimul deceniu.Organizaţiile internaţionale condamnăcu tărie schimbările anticonstituţionale.Cităm în acest sens Uniunea Africană,care, în actul său constitutiv, la articolele4 şi 30, “condamnă şi respingeschimbările anticonstituţionale deguvern” şi consideră că “participareaguvernelor care acced la putere prinmijloace anticonstituţionale laactivităţile Uniunii nu este permisă”.Spre exemplu, statul Mali a fostsuspendat prin aplicarea acestei măsuri.Fireşte, drumul este încă lung în ceea cepriveşte parcursul democratic, dartrebuie s-o recunoaştem: continentulafrican se află pe drumul cel bun,exemple ale tranziţiei spre democraţie şiale schimbării guvernelor doar prin

alegeri, constituind regula şi nuexcepţia.Primăvara arabă este un alt exemplu detranziţie, de o altă manieră, pe care-lcunoaşte continentul african.

Economia AfriciiO propunere economică mult mai

viabilă decât înaintePublicaţia “The Economist” a menţionatcă în anul 2000 etichetase Africa cuexpresia “continentul fără speranţă”; înprezent, însă, consideră Africa “unadintre economiile cu cea mai rapidăcreştere din lume”. Africa a devenit opropunere economică mult mai viabilădecât înainte. Fondul MonetarInternaţional (FMI) estimează că, pânăîn 2015, şapte state africane ar puteaajunge în topul primelor zece economiicu creştere rapidă la nivel global, eleputând avea, în 2030, o clasă de mijlocmai numeroasă decât cea din India.Cheltuielile de consum ale Africii vorcreşte, estimativ, de la 860 miliarde dedolari în 2008 la 1,4 trilioane de dolari în2020. Aceasta înseamnă că, în decurs decinci ani, aproximativ 200 din cele 900milioane de africani vor deveniconsumatori ai bunurilor de largconsum. Există deja peste 300 milioanede telefoane mobile pe continent, iarpiaţa telefoniei mobile este departe de afi saturată. Urbanizarea a atins 40 %,dar, până în 2025, majoritatea africanilorva locui în oraşe, deter minând astfel ocreştere a cererii de dezvoltare ainfrastructurii, a transportului, aafacerilor şi a serviciilor finan ciare,consumului de curent electric, apă,hrană şi îmbrăcăminte.In mijlocul crizei economice globale,economiile africane stabile, au cunoscuto creştere permanentă.Pe baza succeselor economiei acestuicontinent putem considera că investiţiileîn Africa sunt o opţiune solidă.

EnergiaContinentul african se bucură de o marevarietate de resurse naturale care îl ajutăsă se auto-susţină, să dezvolte maricentre industriale şi să exporte surplusulde resurse. Africa produce petrol, înspecial din zăcămintele aflate în Nigeria(peste 2 milioane de barili/zi), Angola

(aprox. 1,8 milioane barili/zi), Libia(peste 1,5 milioane barili/zi – estimat2010), Algeria (peste 1,3 milioanebarili/zi), Egipt (aproximativ 740.000barili/zi) şi din alte ţări producătoare, cumare potenţial.Continentul are o producţie substanţialăde gaze naturale, iar ţări ca Algeria,Egipt şi Libia au linii de export cătreEuropa. Algeria este cel mai mareproducător de gaze naturale din Africa şise află printre primii zece producătoridin lume. Rezerve substanţiale de gazenaturale se mai găsesc în Nigeria(5.291,85 miliarde m3), Algeria (4.502,38 mld. m3), Egipt (2.186,06 mld. m3),Libia (1.548,37 mld. m3), Angola(309,79 milioane m3), noi explorăriavând loc zilnic.Rezervele imense de petrol şi gazelocali zate, în principal, în regiunile denord, sud şi vest sau rezervele decărbune din regiunile de vest şi de sudale continentului pot face ca Africa să-şisatisfacă în mod convenabil necesităţilede ener gie electrică numai dincombustibili fosili. Din păcate, foartepuţine investiţii de capital, în mare partedin fonduri publice, dedicate sectoruluienergetic sunt folosite pentru generareade elec tricitate. Prin urmare, resurseleprovenite din investiţii de capital, maidegrabă decât cele din ajutoarele în bani,îi pot oferi Africii pârghia de care arenevoie pentru a acorda prioritatesatisfacerii nevoilor locale, cum ar fienergia electrică.Pe de altă parte, energiile regenerabileale Africii sunt pe cât de diverse, pe atâtde bogate:Resursele geotermale din Valea MăriiRoşii, Valea Marelui Rift şi între coastaatlantică de sud-est a Nigeriei şi coastaatlantică de sud-vest a statului Camerunrămân în mare parte nevalorificate;Deşi hidroenergia reprezintă cea maimare sursă de electricitate într-o serie deţări africane, potenţialul acesteia rămâneîn mare parte neutilizat. Din păcate,preferinţa investitorilor pentru barajemari împiedică adoptarea unei noistrategii a generării de hidroelectricitate,care implică utilizarea de micro-hidrocentrale elec trice eficiente din

punct de vedere financiar, uşor deconstruit şi prietenoase cu mediul.Unele dintre cele mai mari cursuri deapă din lume se găsesc, de altfel, înregiunile Africii. Africa este înconjurată de OceanulIndian de-a lungul coastei de est şi deOceanul Atlantic de-a lungul coastei devest, ceea ce implică existenţa unorcurenţi oceanici şi vân turi foarteputernice. Această potenţială energie eoliană, dacăar fi valorificată, ar fi suficientă pentru aacoperi toată nevoia de electricitate aAfricii. Marea Roşie are şi ea unpotenţial bun din acest punct de vedere,Egiptul construind pe ţărmurile sale unadintre cele mai mari cen trale eoliene dinAfrica şi Orientul Mijlociu, care se aflăîn curs de extindere.Energia mareo-motrică produsă deturbinele instalate în ocean de-a lungul a2000 km pe coasta Marocului până înSenegal ar putea acoperi întreaganecesitate energetică a Africii.Energia solară este de departe cea maiabundentă resursă energetică în Africa,energie care, odată valorificată, aracoperi cu succes toate nevoilecontinentului. Există o serie de proiecteîn derulare, printre acestea regăsindu-seunul care îşi propune să producă energiesolară din deşerturile nord-africane şi s-o exporte în Uniunea Europeană prininterme diul unei conducte ce va ficonstruită sub Marea Mediterană pentrua facilita transportul acestei resurseregenerabile din Africa de Nord cătreEuropa.

AgriculturaContinentul african oferă o bază vastăde resurse pentru toate formele depractică agricolă. Acest lucru esteposibil datorită formelor variate deteren, de la câmpii de-a lungul ţărmuluimării până la dealuri înalte, munţi, văisau savane. Continentul african are oclimă atât temperată, cât şi tropicală. Deaceea, în Africa, mediul climatic permitecultivarea pământului tot timpul anului.Conform Organizaţiei Agriculturii şiAlimentaţiei (FAO) a Naţiunilor Unite,

Africa azi


Pagina 17

Almost fifty years ago, on 25 May1963, the Organisation of the AfricanUnity (OAU) was formed in AddisAbaba (Ethiopia).This was the firstAfrican Organisation after indepen den -ce, founded by thirty-two countries, towhich 21 States gradually joined overthe years, with African leaders such asJulius Nyerere (first President ofTanzania in 1961), Kenneth Kaunda(first President of Zambia in 1964),Kwame Nkrumah (first President ofGhana in 1960), and many others toname but only a few such as MartinLuther King, Steve Biko, SylvesterWilliams, Marcus Garvey and NelsonMandela, who wanted to see blackpeople, regardless of borders, beingtreated with respect and dignity and,who wanted to see Africa taking itsrightful place in global affairs, andmade this firm commitment at the startof the Organisation “The purpose of theOrganisation of African Union shall beto promote unity and solidarity of theAfrican States and to intensify their co-operation and efforts to achieve a betterlife for the peoples of Africa”. The lateSouth African Oliver Tambo, of whomthe name of the new building shelteringthe Department of International Rela -tions and Co-operation (DIRCO) hasbeen dedicated, as well as theJohannesburg International Airport,who was the President of the PoliticalMovement, African National Congress-ANC, presently in power since the firstdemocratically elected Black President,Mr. Nelson Mandela, in April 1994-stated on this 25 May 1963 watershedDay, as regards the OAU “The OAU isone of the most hopeful symbols ofAfrican aspiration to carve a properplace for our Continent in the world”.The purpose of the OAU was about tobring change and freedom to manyAfrican countries and thus, restoredignity to the African people. On 9 July2002, the OAU was disbanded by itslast Chairperson, then South AfricanPresident Thabo Mbeki, and replacedby the African Union (AU). Each year,Africa provides an opportunity toacknowledge the achievements of thepeople and Governments of Africa, and

to re-affirm the support of the UnitedNations for their efforts to build a betterlife and a promising future to each andevery one on the African continentbecause most African countries do theirbest to consolidate peace and security intheir country, in rejecting unconstitutio -nal changes or coup d’état. The historic Global African DiasporaSummit took place, in Johannesburg,South Africa, on 25 May 2012. Thismilestone event was attended bydelegations from member states of theAfrican Union and her Diaspora,including the Caribbean Community(CARICOM), the MERCOSUR (TheSouthern Common Market), the Com -mu nity of South American Nations(UNASUR) and the Arab League.African leaders drew on the outcomesof the Africa Diaspora Ministerialconference co-organised by SouthAfrica, the AU and the CARICOM, aswell as the important contribution ofConferences of Intellectuals fromAfrica and the Diaspora, held in Sene -gal in 2004, and in Brazil in 2006. TheAfrican continent values the significantrole the African Diaspora played in thestruggles against colonialism and apart -heid. It continues to perceive the Dias -pora as vital in the pursuit for a peacefuland prosperous Africa. The AfricanDiaspora consists of people from Afri -can origin living outside the continentbut who are willing to con tr i bu te to thedevelopment of the continent.When presiding over the opening of theGlobal African Diaspora Summit, onthis 25 May 2012, President JacobZuma stressed that “Africa is no longerthe Dark Continent, but it is rising”...“The new story must say the rising newAfrica, will lead to the eradication ofAfro-pessimism and prejudice and theexposure of the achievements that havebeen scored by black people across theoceans over the years”. It was, also andprecisely, what the South AfricanAmbassador, accredited to Romania,H.E. Pieter Swanepoel, emphasised atthe beginning of an article drafted, atthe request of the Romanian daily NineO’ Clock, on 27 April 2012 (SouthAfrican Freedom Day): “Eleven years

ago, on a famous cover depicting animage of chaos and war in Sierra Leone,The Economist Magazine, scornfullywrote off Africa as ‘The hopeless con ti -nent’. In doing so, it reflected a viewthat was pervasive at the time: thatAfrica was condemned inexorably toviolence, corruption and failure. SinceThe Economist regrettably labeled Africain this way a decade ago, “A profoundchange has taken hold […] On thecontrary, there has been a lot to beenormously hopeful about Africa. Aroundtwo thirds of governments in Africa aredemocratically elected, com pa red withjust eight in 1991[…] The IMF estimatesthat by 2015 seven African countriescould rank in the top ten fastest growingeconomies globally and by 2030 have alarger middle class than in India” (2011issue ‘Africa Rising’). As a matter of fact, it can proudly besaid that, despite a number of falsestarts in previous decades, there is nowa growing consensus that Africa’s timehas come as a result of determinedleadership, political will and effectiveinstitutions to support African leaders increating the right conditions for deve -lop ment. According to the InternationalMonetary Fund, region wide the GDPgrowth has averaged 5.5% between2000 and 2010, a stark reversal of thestagnation of previous years. Signifi -can tly, Africa’s growth acceleration hasbeen widespread, with 27 of its 30largest economies expan ding morerapidly after 2000, with the poorestpeople in Africa, seeing significantincreases in real consump tion. Thereare long-term trends that suggest thatthis economic momentum can besustained. By 2050, the conti nent willbe home to one in five of the planet’syoung people, and will have the world’slargest work force -1.2 billion. In thatyear, one in four workers in the worldwill be African, compared with one ineight from China, thus reversing today’sbalance. They will, also, be highly com -petitive, as labour costs in places suchas China continue to increase. There isno doubt, though, that Africa’s econo -mic takeoff is well underway. And thereare compelling reasons to believe that it

is likely to continue for decades tocome.The Summit has been attended by over64 current and former Heads of Stateand Government as well as Represen -tatives from the Diaspora, under thetheme “Towards the Realisation of aUnited and Integrated Africa and itsDiaspora”. The African DiasporaSum mit is the culmination ofassociation -a long history of unity instruggle- between the people of Africaand its Diaspora. They, altogether, havebeen united a people of African descentagainst slavery, colonialism and neo-colonialism. This struggle has, there fo -re, created leaders and brilliant thinkerssuch as amongst others the above-mentioned, Julius Nyerere, KennethKaunda, Kwame Nkrumah, MartinLuther King, Steve Biko, SylvesterWilliams and Marcus Garvey, withoutforgetting the late South African,Oliver Tambo, and the formerPresident Nelson Mandela, whocontinue to guide and inspire thepresent African people. The thread, ofthe 25 May 2012 opening session, wasa vision of a uni ted and strong Africabased on partner ships between Govern -ments and all segments of society, inorder to support cohesion and solidarityamong st coun tries on continent and theDiaspora.Africa is a dynamic continent under -going fundamental transformation.Even during the world economic crisis,Africa’s economies continued toexpand, and growth forecasts remainpositively strong. Despite Africa’sdifficulties, shortcomings and challen -ges, there is good reasons to beoptimistic for the future of the AfricanContinent’s well-being as, a newgeneration and a new breed of Africanleaders are emerging with the strongwill of making democracy to prevailwith maintaining peace, stability anddevelopment, in making sure that civilwars, intractable conflicts, genocideand military dictatorships have no-place in modern-day Africa. Also andimportantly, it has to be highlightedthat the rebirth of Africa is inseparablyinterwoven with the emancipation of

African Women. The leadership inAfrica cannot ignore the enormouscontribution of women of Africa, whohave made, along the years, thesustenance of the continent intellec tua -lly, socially and politically. Theircreative energy, unflinching resilienceand organisational skills will indeedensure that this century belongs toAfrica. Such consideration has beenstressed in a few words, and soeloquently, by Ms. Mbela Nzuzi, one ofthe Guest Speakers during thecelebration of Africa Day, on 25 May2012, in Bucharest, on the premises ofthe Ministry of Foreign Affairs(MAE): “I would like to say few wordsabout an important part of the Africansociety: The African woman…TheAfrican woman has an important rolefor the development of the society.There is a saying which stipulates thatwhen educating a woman, we educatethe whole society as the Africanwoman is the one who takes care of thefamily dedicating her life for itswellbeing. In African history we havemany women who have worked hardfor equality, for human rights and fordifferent issues related to thedevelopment of the society in large. Iwill name Ms. Miriam Make ba whowas South Africa’s first lady of songand so richly deserved the title ofMama Afrika. She brought Africanmusic to other continents withpowerful messages calling for unity,peace and freedom. Mrs. WinnieMan dela is also a South Africanwoman, a politician, who has heldseve ral government positions andheaded the African National CongressWomen’s League”. In many minds all over the world, andquite appropriately, there is no doubtthat one can support what SouthAfrican President Zuma stated, on 25May 2012, at the opening of the GlobalAfrican Diaspora Summit which tookplace, in Johannesburg, and called onthe African continent to write a newstory that “Africa is no longer thedark Continent, but it is rising”.

Michèle PIETERSENCharge d’Affaires a.i.

aproximativ 60 % din forţa de muncăafricană este angajată în agricultură,con tribuind la obţinerea a circa 21 % dinProdu sul Intern Brut al continentului. Formele de teren şi condiţiile climaticepermit cultivarea şi produc erea decereale, casava, alune, cacao, cafea,măsline, citrice, fructe, cât şi practicareapiscicul turii şi creşterea animalelor. Recent, pentru a-şi diversifica expor -turile agricole şi a-şi spori câştigurile învalută, ţările africane au început săproducă fructe şi legume netradiţionale,care cresc în climat temperat. Ţările celemai dezvoltate se află în zone cu climattemperat, unde sezonul agricol estelimitat doar la lunile de vară. Pe de altăparte, în celelalte zone din Africa,culturile sunt posibile tot anul, conti -nentul având un climat tropical. Spre

exemplu, 90 % din importurile de fasoleverde ale Uniunii Europene, provin dinţările africane. Pentru a impulsiona afacerile, guverneleţărilor africane s-au angajat recent înprivatizarea întreprinderilor de stat, auemis legi mai puţin restrictive şi aufurnizat stimulente pentru export.Importanţa sectorului agricol, ca motorpentru dezvoltare şi reducerea sărăciei, afost demonstrată prin revoluţia verde, înAsia, în spe cial în India şi China. NiciAfrica nu poate să ocolească această calede dezvoltare. Dovezi recente furni za tede către Institutul de Cercetări pentruPolitica Internaţională asupra Alimenta -ţiei (IFPR) au dovedit că pro mo vareaunei mai ample dezvoltări agricole va fiesenţială pentru reducerea sărăciei,încurajarea unei dezvoltări eco nomicegenerale şi atingerii primului obiectiv alDirecţiei de Dezvoltare Mile nară vizândînjumătăţirea populaţiei sărace.

Liderii africani au recunoscut necesi -tatea efectuării unor investiţii masive înagricultură ca un stimul fundamental alrealizării unei rate de creştere de 6 % înProdusul Intern Brut. Este un dezideratadoptat de către noul Parteneriat pentruDezvoltarea Africii (NEPAD) prin Pro -gramul Complex de Dezvoltare Agrico -lă în Africa (CAAP). Ca parte a acestuiangajament în vederea Direcţiilor deDez voltare Milenară (MDG) şi a Pro -gra mului Complex de Dezvoltare Agri -colă (CAAP), liderii africani au solicitato alocare bugetară de 10 % pentru agri -cultură, aşa cum se susţine în Declaraţiade la Maputo. Din punct de vedere alalimentaţiei, creşterea populaţiei permi -te sporirea afacerilor. Întrucât populaţia globului creşte rapidestimându-se că va ajunge la peste 9miliarde în următorii 100 de ani, în lumeexistă o preocupare majoră privindalimentaţia, cu alte cuvinte privind

posibilitatea producerii unei cantităţisuficiente de hrană. Dispunând de 60 %din suprafeţele arabile pe plan mondial,Africa deţine cheia pentru aceastăprovocare.

Africa şi bogăţia ei culturalăLeagăn al omenirii, Africa, prea desvăzută ca “exotică” şi definită prin“emoţie”, continuă să ne fascineze, aşacum a făcut-o mereu, prin diversitatea eiculturală, bogăţia patrimoniului şiuriaşul potenţial uman.Vorbind despre tradiţia africană (folclor,mituri, legende), să evocăm aici riturileseculare, artele dinamice şi funcţionale,care pun accentul pe fizic (exemplulbijuteriilor şi măştilor e revela tor înacest sens), sculpturile din lemn, dan su -rile ceremoniale (dovada graţiei, puterii,inteligenţei, frumuseţii şi agilităţii,calităţi foarte apreciate de popoareleafricane), precum şi picturile deco rative,deseori abstracte şi geometrice, toate

aceste manifestări artistice fiind mărtu -ria unei perfecte armonii cu natura.Glisând spre modernitate, se cuvine săamintim accentul pus pe reevaluareaidentităţii culturale prin „La Negritude”,ansam blul valorilor culturale ale Africiinegre, curent iniţiat şi promovat descriitorul senegalez, iniţiator al mişcăriifrancofone, Leopold Sedar Senghor.Nu putem cita toate personalităţile Afri -cii contemporane al căror talent îmbogă -ţeşte patri moniul cultural universal;totuşi, cei 4 laureaţi ai Premiului Nobelpentru Literatură,Wole Soyinka, NaguibMahfouz, Nadine Gordimer, John Max -well Coetzee, starurile muzicii,MiriamMakeba şi Yossou N’Dour, precum şicunoscuţii regizori Mohammed Lakh -dar-Hamina, Youssef Chahine, JamieUys, Souley mane Cisse şi FeridBoughdir, rămân simboluri ale unuicontinent infinit de bogat în resurse,definit şi prin unitatea în diversitate.

Africa Day celebrated in South Africa

(Urmare din pag. 16)

Africa azi

Pagina 18

Noul ambasador al Georgiei, Excelenţa SaIlia Giorgadze, şi-a depus la Palatul Cotro -ceni scrisorilor de acreditare.Oficialul georgian, a făcut o vizită şi laMinisterul Afacerilor Externe unde, dupădepunerea copiilor scrisorilor de acreditare, aavut convorbiri cu secretarul de statLuminiţa Odobescu care l-a felicitat pentrudesemnarea în funcţie. De ambele părţi s-aexprimat interesul pentru consolidarea

cooperării în plan economic, o atenţie spe -cială fiind acordată spaţiului Mării Negre.Ambasadorul a accentuat necesitatea des chi -derii unei linii comerciale Batumi-Constan ţa.A fost reiterat sprijinul României faţă deobiectivul Georgiei de a se integra în NATO,apreciind progresele făcute de aceasta.Totodată, a fost subliniat nivelul foarte bun alrelaţiilor româno-georgiene, caracterizate

printr-un dialog politic sistematic şi desubstanţă.Guvernul României a recunoscut la 27august 1991, după ce aceasta îşi declaraseindependenţa în acelaşi an, exprimându-şidisponibilitatea de a dezvolta relaţiiprieteneşti şi de colaborare, pe baza CarteiONU şi a principiilor dreptului internaţional.Pe parcursul celor două decenii ce au trecutde atunci, relaţiile între România şi Georgia

au evoluat amplu în toate domeniile. Astăzi,parteneriatul dintre Bucureşti şi Tbilisi areperspective noi de aprofundare, susţinuteferm de opţiunile autorităţilor georgienepentru integrare europeană şi euro-atlantică.Un obiectiv important rămâne punerea învaloare a poziţiei Georgiei ca ţară de tranzita resurselor energetice din Caucaz şi AsiaCentrală în cadrul proiectului Interconec to -

rului Azerbaidjan-Georgia-România-Unga -ria (AGRI), în care România şi Georgia suntpartenere.România sprijină dezvoltările democratice,precum şi aspiraţiile europene şi euro-atlantice ale Georgiei, în plan bilateral şi încadrul Noului Grup de Prieteni ai Georgiei,dar şi în cadrul altor iniţiative şi formate decooperare, atât sub egida UE şi NATO, cât şila nivel regional.Semnalele trimise de Bucureşti au fostsemnificative. Astfel, în urma alegerilordemocratice din 4 ianuarie 2004, ministrulromân de Externe a fost primul oficial derang înalt, aparţinând comunităţii demo cra -tice internaţionale, care a întreprins o vizităla Tbilisi. Totodată, în anul 2005, România acoordonat o misiune internaţională deasistenţă democratică în Georgia, organizatăsub egida Comunităţii Democraţiilor. Maimult, la Summit-ul NATO de la Bucureşti,din 2008, Georgia a obţinut perspectivaaderării la Alianţa Nord-Atlantică.România se pronunţă constant pentrurespec ta rea independenţei, suveranităţii şiintegri tă ţii teritoriale a Georgiei înfrontierele ei internaţional recunoscute.Ţara noastră are o contribuţie semnifi -cativă la Misiunea de Monitorizare aUniunii Europene (EUMM) în Georgia,contingentul românesc fiind cel mainumeros. România va rămâne şi pe maideparte acelaşi susţinător al Georgiei îneforturile sale de integrare europeană şieuro-atlantică, gata în orice moment săîmpărtăşească partenerilor georgieni dinexperienţa sa.

Dialog politic de substanţăInteres acordat cooperării româno-georgiene

21 iulie este o zi importantă pentru rela -ţiile româno - turkmene. Este ziua în carecele două ţări au semnat, acum 20 de ani,actul de stabilire a relaţiilor diplomatice.România a recunoscut independenţaTurk me nistanului la 20 decembrie1991,fiind între primele ţări care auîntreprins acest demers. Un an mai târziu,în august 1992, a fost inauguratăAmbasada României la Aşgabad. Unmoment important al dezvoltării relaţiilordiplomatice româno-turkmene a fostdeschiderea Ambasadei Turkmenista -nului la Bucureşti, în anul 2010, unicamisiune diplomatică a Turkmenistanuluiîn regiune.În cei 20 de ani, relaţiile bilaterale s-audezvoltat rapid, având un trend ascen -dent, bazat pe contactele, înţelegerile şiacor durile semnate pe plan politic,

economic, cultural şi juridic. Contactele politice frecvente la cel maiînalt nivel dintre cele două state sunt oconfirmare a calităţii dialogului politicactual şi a tendinţelor consecvente deconsolidare a ansamblului relaţiilorbilate rale. În acest cadru se înscrie şivizita de lucru în ţara noastră a prim-adjunctul ministrului de Externe alTurkmenista nului, Vepa Hadjiev. Oficia -lul turkmen a fost primit de ministrulAfacerilor Externe, Andrei Marga.Întâlnirea a avut loc cu prilejuldeschiderii celei de a treia runde deconsultări politice bilaterale româno-turkmene la nivel de secretar destat/adjunct al ministrului de Externe.Ministrul Andrei Marga l-a felicitat pedemnitarul turkmen cu ocazia aniversăriicelor 20 de ani care au trecut de lastabilirea relaţiilor diplomatice întreRomânia şi Turkmenistan, moment cereprezintă un bun prilej de a face un bilanţal realizărilor şi de a explora noi căi deacţiune în plan diplomatic.În cursul discuţiilor, a fost subliniată im -por tanţa pe care părţile o acordă dez vol -tării dialogului politic bilateral, cu accentpe necesitatea adoptării unui Plan deAcţiune pentru transpunerea în practică aDeclaraţiei prezidenţiale comune adop -tată în iulie 2009 la Aşgabad. Elaborareaşi aplicarea Planului de Acţi une sunt înmăsură să consolideze per spec tiveleample de cooperare, Turkme nis tan fiindun partener cheie al României în AsiaCentrală. Oficialul român a evidenţiat necesitatea

dezvoltării contactelor atât la nivel gu -vernamental, cât şi pe linie parla mentară.Andrei Marga a salutat participareaTurkmenistanului la dialogul privindsecuritatea energetică pe coridorul MareaNeagră - Marea Caspică, precum şiperspectiva ca acestă ţară să alimentezecu gaz conducta trans-caspică, ca verigăimportantă a Coridorul Sudic, la careRomânia participă cu proiectele Nabuccoşi AGRI. Semnată la 22 iulie 2009 de către preşe -dinţii ambelor ţări, Declaraţia comunăsipulează stabilirea unui ParteneriatStrategic în domeniul energetic, menit săvalorifice atât potenţialul Turkmenista nu -lui necesar asigurării securităţii energe -tice europene prin participarea laCoridorul Sudic, cât şi poziţia strategică aRomâniei, tradiţia acesteia în producţia

de utilaje petroliere şi experienţaspecialiştilor români în industria de ţiţei şigaze. Dezvoltarea unor linii de acţiune în acestdomeniu prioritar este susţinută de douăinstrumente de lucru: comisia mixtăinterguvernamentală pentru cooperareeconomică şi un grup de lucru pentruenergie, care se reunesc anual, începânddin anul 2010.În domeniul relaţiilor economice cuTurkmenistanul, al doilea partenereconomic al României în Asia Centală,este de semnalat că volumul total alschimburilor comerciale bilaterale a junsîn 2011 la 60,24 milioane dolari,înregistrând o creştere cu 191 % faţă deanul precedent.Componenta educativă este susţinută prinacorduri sectoriale. România oferă anualun număr de 25 de burse pentru studenţiiturkmeni. La 20 iulie 2012, a fost semnatun nou Program interministerial decolaborare în domeniul educaţiei pentruperioada 2012-2017, care va asiguraconti nuitatea accesului studenţilor turk -meni la instituţiile de învăţământ superiordin România.Primul adjunct al Ministrului de Externeturckmen, abordând tema cooperării înplan cultural a mulţumit pentru supli -men tarea numărului de burse acordateanual de statul român tinerilor dinTurkme nistan. De asemenea, a fostsalutată finalizarea negocierilor pentruun nou Program interministerial decolaborare în domeniul educaţiei pentruperioada 2012-2017.

Perspective ample decooperare cu un

partener cheie - Turkmenistan

La 15 iulie 2012 s-au împlinit 20 de ani de lastabilirea relaţiilor diplomatice dintreRomânia şi Republica Kazahstan. Româniaa recunoscut independenţa Kazahstan-ului la16 decembrie 1991. Apoi din iulie 1992, cuocazia vizitei oficiale a ministrului deExterne român în Kazahstan, a fost semnatProtocolul privind stabilirea relaţiilordiplomatice între cele două ţări. Misiuneadiplomatică a Republicii Kazahstan înRomânia a fost deschisă în septembrie 2003,fiind ridicată la rang de Ambasadă în 2012.Între cele două ţări sunt acum stabilite relaţiide parteneriat, definite de Declaraţia Comu -nă de Parteneriat şi Cooperare, semnată lanivel prezidenţial, în septembrie 2003. Relaţiile dintre România şi Republica Ka -zah stan s-au dezvoltat în cele două decenii înmod amplu, cuprinzând domeniile econo -mic, energetic, cultural, educaţio nal. Dialo -gul politic la cel mai înalt nivel se desfăşoarăîn cele mai bune condiţii pe baza unei agendebilaterale dense şi a unui număr semnificativde contacte oficiale de nivel, atât pe linie gu -ver na mentală, cât şi diplomatică. Privită prin prisma agendei politico-econo -mice, cooperarea cu Republica Kazahstanreprezintă o direcţie de acţiune privilegiatăpentru România.Componenta energetică este un element cen -tral al cooperării economice bilateralegăsindu-şi expresia atât în pondereaimporturilor de petrol din Kazahstan înschimburile comerciale bilaterale, cât şi înactivitatea pe piaţa energetică românească acompaniei de stat KazMunaiGaz.Cooperarea dintre România şi Kazahstan îndomeniul energetic prezintă şi o altă faţetăimportantă: cele două ţări, fiecare la rândul eidispun de un potenţial de tranzit (România),sau, respectiv, de furnizor (Kazahstan), ceeace reprezintă o contribuţie importantă la

consolidarea securităţii energetice europene,prin deschiderea marilor coridoare energe -tice pe ruta Asia Centrală - Marea Caspică -Marea Neagră (proiectele Nabucco, AGRI,Pan European Pipeline) şi, în continuare,prin România, spre Europa Centrală.Republica Kazahstan este cel mai importantpartener economic al României din AsiaCentrală, schimburile comerciale bilateraleînregistrând o dezvoltare dinamică. În 2011,volumul total al schimburilor comerciale aleRomâniei cu Kazahstan-ul a atins 3,36

miliarde dolari, marcând o creştere cu 76%faţă de anul 2010.Un potenţial semnificativ de cooperare esteoferit de valorificarea, pe piaţa kazahă, aexperienţei companiilor româneşti înurmătoarele domenii de activitate: producţiade echipamente de foraj şi extracţie petro lie -ră, echipamente IT, dezvoltarea comunica ţii -lor, producţia de energie electrică, securiza -rea frontierelor etc.Schimburile culturale, contactele interumane

şi cele din domeniul educaţiei vin să seadauge oportunităţilor de cooperare dintrecele două ţări. Cooperarea inter-universitară,inclusiv proiectul inaugurării, în RepublicaKazahstan, în viitorul apropiat, a unorlectorate de istorie, limbă şi civilizaţie româ -nească sunt deasemenea premise suplimen -tare pentru susţinerea unei dezvoltări ample şidiversificate a cooperării sectoriale bilate rale.Între Ministerele de Externe din cele douăţări a fost convenită,contactelor şi acţiunilor,prin desfăşurarea de consultări la nivel de

secretar de stat/adjunct de ministru deExterne, care să treacă în revistă perspecti -vele de finalizare a programelor sectoriale înderulare, precum şi a celor de extindere acooperării bilaterale, susţinute de un cadrujuridic extins. În acest sens, este avută învedere elaborarea unui plan-cadru decooperare pentru perioada următoare, vizândsusţinerea, din punct de vedere instituţional,a schimbului de opinii şi de experienţă peteme de interes reciproc.

O agendă bilaterală densă, semnificativecontacte cu Kazahstanul

Două decenii de relaţii diplomatice ale României

Pagina 19

O importantă manifestare culturală, pecare din păcate nu am putut să oprezentăm în numărul trecut alpublicaţiei noastre, a avut loc laînceputul lunii aprilie. Este vorbadespre vernisajul expoziţiei „Afinităţielective – O privire belgiană asupracul turii româneşti”, găzduită de Re -şedinţa Exce lenţei Sale Philippe Beke,Ambasadorul Belgiei. În acest demerscultural, domnia sa l-a avut alături pedr. Jean de Maere, expert cunoscut înmaterie, istoric de artă, director al

Centrului de Documentare pentruPatrimoniu Flamand, preşe din te alCINOA, Director al Universităţii deVară Transyl va nian-Heritage - Daia,Sibiu, un îndrăgostit de Româ nia. Pentru a creea ambianţa necesară,Am basa dorul nu a stat mult pe gân -duri atunci când i s-a propus reor ga -nizarea totală a spaţiului, chiar şi acelui privat (se trecea chiar prin baiaambasadorială). Lipsită de mobilierulşi tablourile ce-o împodo beau, timpde trei zile Reşedinţa ambasadorialădin bulevardul Dacia nr. 58 a devenit„o adevărată galerie de artă româ -nească contemporană”. Amba sa dorulspunea „Aşa cum schimburile de ideipot genera gânduri noi, întâlnirilemultidisciplinare în artă pot da naştereunor noi curente. Pentru Romaniaexistau mai multe referinţe, fie înliteratură, ca de exemplu teatru absurdal lui Ionescu, fie în pictură, actualamişcare contemporană”.Nu este pentru prima oară când oreşedinţă ambasadorială se transfor -mă în expoziţie. Au făcut-o, nu cumult timp în urmă, chiar veciniidanezi, pentru lansarea unui brand dinindustria mobilei, proaspăt intrată pepiaţa românească.Însă, cazul de faţă este unic, deoarece

o Ambasadă străină ne prezintă nouă,românilor, propriile noastre realizări,văzute însă prin alţi ochi. Casa, a cărei

arhitectură inspirată din stilurileEmpire şi Art Deco cu nuanţe de ArtNouveau, o realizare din anii `20 aisecolului trecut, a arhitectului Con -stan tin Nănescu, a fost martoră tăcutăa acestui happening cultural. Interio -rul casei, a colaborat pare-se cu orga -ni zatorii, lăsându-se modelat conformcu ideile originale ale domnului deMaere, creându-se astfel un spaţiunou, multifuncţional, în care s-a pututorganiza, nu numai expoziţia în sine,dar şi vizionarea în format video a

unor producţii cinematografice şiteatrale româneşti - Cocoşul decapitatşi Mănuşile Roşii (adap tare dupăromanele omonime ale lui EginaldSchlattner) în regia lui Radu Gabrea,mult premiatul 4 luni, 3 săptămâni şi2 zile, operă a regizorului Cristian

Mungiu, spectacolul Eu, Rodin şiFaust pus în scenă de Teatrul RaduStanca din Sibiu. Au avut loc şiconferinţe despre artă şi literatură.Pe un traseu bine stabilit de expertulJan de Maere, invitaţii prezenţi înnumăr mare la vernisaj şi cei, campuţini dealtfel, care au venit să vadă

expoziţia în următoarele zile, şi-aubucurat sufletul privind obiectele deartă expuse, alese cu grijă, lucrări aco -

pe rind etape, stiluri şi modalităţi dife -rite de exprimare artistică de la clasicla modern. Lucrările expuse fac partedin zestrea Mu zeului de Artă Con -temporană, a Muzeului Naţional deArtă al României şi a MuzeuluiBrukenthal de la Sibiu ai cărordirectori, Mihai Oroveanu, RoxanaTheodorescu şi Alexandru Lungu aucolaborat, în beneficiul vizitatorilor. Au fost prezenţi pe simezele„galeriei” artişti cunoscuţi, precumHoria Bernea, Victor Brauner, MaxHerman Maxy, Paul Neagu, IonŢuculescu, Alexandru Cînean, ŞtefanCâlţia, Gheorghe Ilea, Gili Mocanu,Ovidiu Simionescu, Andras Szabo,Tara, Roman Tolici, Dorel Topan,Iuliana Vîlsan, Ecaterina Vrana,Csaba Zemlenyi. Au conferenţiatMihai Oroveanu - Arta românească înstrăinătate în secolulXX, TheodorPaleologu - Literatura română deavangardă în perioada interbelică,prof. Adrian Nicolescu - MichelSteriade, ecrivain belge d’origineroumaine, Jan de Maere - Art and theBrain şi Art as physiology of the brainJan de Maere, spunea:” Născută însecolul XIX, România, ca şi ţarălatină, aparţinea deja Europei prinsufletul său, prin cultura sa şi prinmentalitate. Doina, cântată de femeiledin Maramureş seara când seîntorceau de la câmp, răsună încă însatele liniştite din nordul ţării, satecare nu şi-au uitat tradiţiile. Cu o identitate culturală sigură, Ro -mânia îşi caută modele şi valori noi.În ultima perioadă, este evidentă

ambiţia de a conjuga eforturile aca de -mice culturale, economice şi politicepentru a impulsiona prosperitatea so -cietăţii într-un cadru european şi de aaccepta această provocare fărăautocom pătimire”.Această acţiune a Excelenţei SalePhilippe Beke se înscrie în programulambasadorial de promovare a culturiişi în special a celei româneşti. Ea nuar fi putut avea loc fără sprijinulsponsorilor - societăţi cu capital bel -gian - care şi-au manifestat intere sulde a participa la acest eveniment.„Datorită Excelenţei sale, domnulamba sa dor Philippe Beke, eveni men -tul «Afinităţi Elective» reprezintă unomagiu la adresa României şi a talen -te lor sale artistice, dar şi la adresapeisajelor româneşti atât de diversi fi -ca te, purtătoare ale memoriei ances -trale” a spus domnul de Maere.Îi mulţumim domnului Ambasadorpentru această manifestare de amploa -re cu speranţa că acţiuni de acest felvor mai fi posibile. Totodată, credemcă şi ambasadele ţării noastre potfolosi drept exemplu acest model dediplomaţie culturală.

E.S. Philippe Beke, Ambasadorul Belgiei — promotor al

Diplomaţiei culturale

Exce lenţa Sa Philippe Beke, Ambasadorul Belgiei, dr. Jean de Maere, expertşi istoric de artă şi Mihai Oroveanu, directorul Mu zeului de ArtăContemporană (de la stânga la dreapta)

dr. Jean de Maere explicând primului grup de vizitatori traseul expoziţiei

Reşedinţa ambasadorului Belgiei transformată pentru 3 zile în galerie de artă.

Jumătate de secol de relaţii diplomatice

româno-algerieneAcum 50 de ani, la 14 aprilie 1962, România şi Algeriapuneau bazele relaţiilor diplomatice bilaterale. În aceastăîndelungată perioadă, cooperarea, atât la nivel politic şieconomic, cât şi la nivel cultural şi ştiinţific între cele douăţări a cunoscut o dezvoltare semnificativă, Algeria ocupândunul dintre primele locuri în rândul partenerilor comercialiai României în Africa. Aniversarea coincide cu celebrarea a50 de ani de la dobândirea independenţei Algeriei.În dorinţa de a marca această dublă aniversare, în cadrulZilelor Culturii Arabe, Ambasada Republicii Algeriene

Democratice şi Populare, cu sprijinul MinisteruluiAfacerilor Externe şi al Ministerului Culturii şiPatrimoniului Naţional, a organizat un spectacol susţinut deansamblul de dansuri tradiţionale „ Balet” al OficiuluiNaţional al Culturii şi Informaţiei din Algeria. Format dindouăsprezece fete şi tot atâţia băieţi, patru muzicieni şi uncoregraf, ansamblul condus de maestrul coregraf SahraKhimd, a fost premiat la numeroase manifestări culturaleinternaţionale care au avut loc la Paris, Lyon, Strasbourg,Marsilia şi Lille, precum şi la târguri internaţionale dinFranţa şi Liban. Pe scena bucureşteană, ansamblul aprezentat dansuri populare din mai multe regiuni aleAlgeriei, dansatorii evoluând în superbe costumetradiţionale multicolore. Spectacolul a fost onorat de prezenţa în număr marea membrilor Corpului diplomatic între care s-a aflatşi Excelenţa Sa Victor Mircea, AmbasadorulRomâniei la Alger. Au participat oficiali români dinMinisterul Afacerilor Externe şi cel al Cultuirii şiPatrimioniului Naţional, membri ai comunităţii

algeriene, prieteni ai Algeriei. În deschiderea evenimentului Excelenţa Sa HamraouiHabib Chawky, Ambasadorul Algeriei la Bucureşti, a rostito alocuţiuneSpectacolul aniversar dedicat celor 50 de ani de relaţiidiplomatice dintre România şi Algeria va fi urmat de o seriede manifestări culturale organizate pe parcursul anului2012, de către Ambasada Algeriei la Bucureşti şi AmbasadaRomâniei la Alger.

* * *În cadrul acestei duble aniversări, Ambasada RepubliciiAlgeriene Democratice şi Populare, Excelenţa SaHamraoui Habib Chawky şi soţia domniei sale, au invitatprietenii Algeriei la un concert de muzică instrumentalăalgeriană susţinut de doi tineri muzicieni: domnişoaraRokia Kasbadji şi Rafik Merzouga un tânăr de 25 de ani,instrumentrist talentat, originar din Alger, care cântă la uninstrument puţin folosit, în ţara sa, „ Kanoun”. Merzougaeste inginer de afaceri. El are un Masterat în administrarea

afacerilor, obţinut la Universitatea din Alger. Cei doi tineri au reuşit cu prisosinţă, să convingă invitaţiiAmbasadorului Algeriei de profesionalismul lor, fiindrăsplătiţi cu puternice aplauze. L a încheierea concertului, care a avut loc în sala Magnoliaa hotelului Crown Plaza, oaspeţii au fost invitaţi la un dineuorganizat pe pajiştea hotelului.

În cadrul programului ambasadorial care urmăreşte să facăcunoscute în ţara noastră valorile culturale şi tradiţiileRepublicii Islamice Pakistan, Excelenţa Sa Rab NawazKhan, Ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, secondat demembri Ambasadei pe care o conduce, în colaborare cuMinisterul Culturii şi Patrimoniului Naţional, CentrulNaţional de artă „Tinerimea Româna”- instituţie publică decultură,de interes naţional, unică în felul ei şi cu MuzeulNaţional al Satului „Dimitrie Gusti”, au organizat, în sala„Tinerimea Română”, concertul trupei Fareed Ayaz &Brothers, condusă de muzicianul Fareed Ayaz AbuMuhammad.Este, credem noi, pentru prima dată când pe o scenă dinRomânia au răsunat sunetele muzicii Qawwali, acest gen demuzică devoţională, tradiţională, specifică Pakistanului dar

deopotrivă şi nordului Indiei, făcând parte din patrimoniulcultural al acestor ţări.Qawwali sunt de fapt cântece spirituale islamice, care aducofrandă lui Dumnezeu. Această muzică are dreptfundament poezia mistică a vechilor sufi, ale căror textepoetice exprimă concepte precum iubirea divină, durerea

despărţirii, uniunea. În timp, această muzică a devenitexpresia populară a devotamentului musulman, un vehiculpentru mişcarea islamică misionară din India, consolidândcredinţa musulmanilor. Cu voci puternice, cu sunete percutante, cu aplauzeleexplozive ale membrilor grupului, care dau mai mult ritm

muzicii, timp de peste o oră şi jumătate cei şapte muzicieniau interpretat cu măiestrie piesele muzicale, fără însă a sefolosi de note, demonstrând astfel că muzica se găseşte însufletul lor. Aplauzele spontane ale sălii, din timpul concertului, s-auînfrăţit de multe ori cu aplauzele ritmate ale grupului.La finalul spectacolului trupa a fost îndelung aplaudatăpentru profesionalismul ei. Spectacolul a avut un caracter restrâns, el fiind dedicat, îngeneral, membrilor comunităţii diplomatice acreditată laBucureşti. Interesul faţă de spectacol a fost impresionant,diplomaţii fiind prezenţi în număr foarte mare. Versurile melodiilor au fost interpretate în limbile specificezonei, adică Urdu, Hindi, Punjabi, Turcă,Persană, Arabă,ceea ce a făcut ca mulţi dintre cei prezenţi să înţeleagămesajul transmis.

Pagină realizată de Karen BABOIAN

Muzică Qawwali la Bucureşti

La invitaţia preşedintelui Comisiei pentrupolitică externă a Senatului României, pre şe -din tele, Comisiei pentru politică externă aCon siliul Reprezentantilor al Republicii Irak,dom nul dr. Humam Hamoudi a făcut, în frun -tea unei importante delegaţii din care au maifăcut parte, dr. Nada Al Joubory, dr. AdeelahHamoud Hussein, and dr. Arkan Zebari, dr.Mohammed Jamshied şi Mr. Ahmed AbdelAziz.Membri delegaţiei au fost foarte interesaţi săafle date despre organizarea administrativă aBucureştiului. În acest sens ei au a avutîntâlniri de lucru cu oficiali din cadrulPrimăriei Municipiului Bucureşti, cu Primarulgeneral al Capitalei, dr. Sorin Oprescu.Oaspeţii irakieni au aflat, chiar din guraPrimarului general, care a fost strategiaorganizării administrative a Capitalei noastre.“Bucureştiul, a arătat domnia sa, chiar dacăeste Capitala ţării, nu a fost pregătit, din punctde vedere al infrastructurii, pentru un număratât de mare de locuitori. Primul lucru pe caremi l-am propus a fost să realizez un echilibruîntre cele 6 zone ale Capitalei. Oraşul esteîmpărţit în 6 sectoare, unele fiind maidezvoltate, mai bogate, în timp ce altele aurămas în urmă”, Oaspeţii, văzând planurile viitorului Bucu reş -ti, au dorit să afle cum a atras şi cum va atragede acum înainte Primăria Capitalei, fondurilenecesare realizării importantelor obiective,une le chiar foarte costisitoare, pe care Prima -rul general le are în plan.

Dr. Sorin Oprescu a precizat că aceste fondurivor veni prin creşterea numărului de investiţiirealizate în parteneriatul public privat:„Investi ţiile pe care le realizăm acum, a spusEdilul Capitalei, sunt concesiuni temporare pe15-25 ani. Ele permit atragerea de capitalstrăin. Există multe surse, dar trebuie folositecât mai eficient”. „Bucureştiul a atras înultimii ani investiţii în valoare de aproximativ700-750 milioane de euro, atât directe, cât şiprin parteneriate.” Referindu-se la problemeleoraşului, domnia sa a precizat că are în planextinderea Capitalei într-o zonă metropolitanăadiacentă, rezolvare proble mei transoportuluiurban, asigurarea de locuinţe oamenilor fărăposibilităţi, dar şi oferirea pro tecţiei socialecopiilor şi bătrânilor.Membri delegaţiei, şi-au arătat deschidereafaţă de semnarea unor acorduri de parteneriatîn ceea ce priveşte investiţiile pentru întărirearelaţiilor dintre Bucureşei şi Bagdad. Plăcut surprins de Capitala României, dr. Hu -mam Hamoudi, i-a destăinuit primaruluiOpres cu, că, în scurtul timp petrecut la Bucu -reşti, oraşul a avut un impact puternic asupraîntregii delegaţii. Ei au fost surprinşi dearmonia arhitectonică, de modul în care esteîmbinat vechiul cu noul, echilibrul existentîntre trecut şi prezent şi mai ales de multitu di -nea spaţiilor verzi. Delegaţia a fost impresio -nată de infra struc tura oraşului. “Bucureştiularată ca un ade vă rat oraş european,” a subli -niat dr. Hamoudi.Au mai fost discutate asprecte legate de mediu

şi de sistemului sanitar. La finalul între ve derii,Humam Hamoudi şi Primarul general au făcuto vizită la Arena Naţională,, com pa rată deoaspeţi cu Colosseum-ul de la Roma. O altă întâlnire importantă a membrilor dele -ga ţiei irakiene a avut loc la Universitatea dinBucu reşti, unde s-au întâlnit cu studenţii şicadrele didactice ale catedrei de limbă arabă. A avut loc un un dialog deschis între oaspeţi şiprofesorii, masteranzii şi studenţii secţiei delimbă arabă. La discuţii au fost prezenţi: prof.dr. George Grigore, şeful catedrei de limbăarabă, binecunoscut arabist, poet şi traducător,prof. dr. Liviu Franga, decanul Facultăţii deLimbi Străine, dr. Liviu Papadima, prorectorulUni ver sităţii Bucureşti, alte cadre didactice dincadrul secţiei care s-au arătat extrem de inte re -saţi de mediul cultural irakian în condiţiile evo -luţiilor socio-politice actuale din spaţiul arab. Domnul Humam Hamoudi, şeful delegaţieiira kiene, a observat şi apreciat în mod deo se -bit interesul studenţilor români pentru culturaara bă, precum şi activitatea secţiei de arabă îndome niul promovării culturii arabe în Româ -nia. A fost evidenţiat interesul tinerilor faţă dede mediul cultural irakian în condiţiile evo lu -ţiilor socio-politice actuale din spaţiul arab. Membrii delegaţiei irakiene au apreciatînaltele standarde la care se predă limba arabăla Uni versitatea din Bucureşti, precum şiperformanţa studenţilor şi masteranzilor de ase exprima într-o limbă arabă impecabilă.Încântaţi de realizările secţiei de arabă,parlamentarii ira kieni s-au angajat să oferezece burse de studiu, la Bagdad, pentrustudenţii cu rezultate excelente la învă ţătură.Pe tot parcursul vizitei în ţara noastră,delegaţia a fost însoţită de Excelenţa sa,Mohammed Saeed Al-Shakarchi, Ambasado -rul Irakului în Româania.

Acest studiu urmăreşte evoluţia evenimentelordin 2011 care au avut loc în ţările lumii arabe,din Magreb până în peninsula Arabă, cu revolteprofunde în Tunisia, Libia, Egipt şi Yemen, careau răsturnat regimurile politice existente,provocând o schimbare istorică în lumeatradiţională arabă, prima de acest tip de laapariţia statelor arabe independente, după celde al Doilea Război Mondial. Relaţiile comer -ciale şi de cooperare economică între Româniaşi ţările arabe au cunoscut o dezvoltare foarterapidă în anii 1960 -1980, niciodată întâlnităînainte în istoria relaţiilor externe ale României.După 1990, această dinamică s-a diminuat multşi din cauza încetinirii dialogului ce era susţinutconstant şi eficace în domeniile politic, econo -mic şi parlamentar. Secolul XX s-a încheiat odată cu sfârşitulsistemului socialist din Europa, în care am trăitaproape 50 de ani. Între ţările socialisteeuropene şi statele arabe, de la apariţia acestoraîn viaţa politică şi economică a lumii, a existato strânsă legătură şi conlucrare. Sistemulsocialist european a contribuit, în mare măsură,la destrămarea colonialismului prin suţinerea,pe multiple planuri, a luptei popoarelor arabe, şinu numai, în procesul pentru obţinereaindependenţei de stat a marii majorităţi a ţărilorarabe, cu excepţia Egiptului. Au conlucrat şicooperat în organismele internaţionale,preponderent la ONU, pentru consolidareasuveranităţii şi independenţei lor naţionale,pentru dezvoltarea economică şi socială prinvalorificarea bogăţiilor naturale în interesnaţional, inclusiv în formarea de cadre propriiîn domeniile economic, industrial, al învăţă -mântului, în formarea de specialişti pentrudiferitev ramuri.De asemenea, au fost stabilite relaţii bune deconlucrare şi între liderii statelor socialiste şi aimultor ţări arabe, înlăturaţi apoi de eveni -mentele de la sfârşitul lui 1989 în Europacentrală şi de est şi din anul 2011 în ţărilearabe.Motivele îndepărtării de la putere eraucam aceleaşi: lideri îmbătrâniţi în funcţii, oparte corupţi, autoritari şi depăşiţi de eveni -mentele epocii în care trăiau şi conduceau

destinele ţărilor lor. Unii dintre ei îşi pierduserăpopularitatea şi simpatia maselor, după zeci deani de conducere. În jurul lor se dezvoltasenepotismul, o nouă clientelă politică şi econo -mică coruptă, legată de interese obscure. Întreaga populaţie, şomerii sărăciţi şi tineriilipsiţi de perspective au ieşi în stradă.În ţările arabe, bogate în zăcăminte petrolierecare aduc venituri fabuloase din exportul depetrol, a luat amploare sărăcia şi şomajul, odatăcu explozia demografică; dezvoltarea econo -miei stagna, iar familiile conducătoare ale regi -mu rilor politice se îmbogăţeau necontenit.Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au rămasnedemocratice. Nicăieri nu a fost o concentrarede putere aşa de mare ca în aceste zone undedominau regi murile autocrate. În atmosfera demultiple nemulţumiri s-au declanşat protesteleîn masă, în decembrie 2010, mai întâi înTunisia, împotriva preşedintelui Ben Ali,extinzându-se, în 2011, şi in alte ţări arabe. Auavut loc acţiuni violente şi sângeroase, alteledoar ca avertis mente. Aparent, protestele aufost spontane până când reacţia guvernanţilor s-a manifestat brutal. A apărut şi intervenţiastrăină care a în cer cat instaurarea democraţieide tip occidental.Lupta pentru petrol genera şi genereazăagresiuni greu de controlat, cu pierderi de vieţiomeneşti şi materiale, costisitoare din toatepunctele de vedere. S-a observat că popoareledin ţări arabe cu mai puţin sau fără petrol, cumar fi Iordania, Maroc, Liban şi Tunisia au avutparte de mai multă linişte decât cele cu subsolulbogat în petrol, cum a fost cazul Irakului şiLibiei, exceptând Regatul Arabiei Saudite.SUA a criticat nuanţat lipsa de democraţie înţările producătoare de petrol. În perioada 1990- 2003, Consiliul de Securitate al ONU a impusrestricţii serioase asupra Irakului, producător şivânzător de petrol, creându-se impresiadeţinerii de arme de distrugere în masă, pretextpentru intervenţia militară şi lichidareapreşedintelui Saddam Hussein. Nu e mai puţiinadevărat că acesta întreprinsese multe acte denesăbuinţă, culminând cu invadarea statuluivecin, Kuweit.

Factorul comun existent în ţările arabe, înspecial în cele care au avut loc revolte şischimbări de regim în 2011, l-a reprezentatmodificările sociale ce s-au produs de-a lungulultimelor decenii odată cu creşterea demo gra -fică rapidă, în condiţiile în care situaţia econo -mică s-a degradat de la an la an, accentuându-se lipsa locurilor de muncă, creşterea şomajuluişi scăderea veniturilor, în timp ce preţurile laprodusele alimentare au crescut, odată cu gene -ra lizarea corupţiei, nepotismului şi îmbogăţiriiclanurilor, agravându –se astfel procesul desărăcire a unor pături sociale largi. La toateaacstea s-a adăugat şi lipsa de securitatepersonală cu impact asupra populaţieimusulmane, beneficiară prin tradiţii religioase aunei viaţi liniştite.În anul 2011, evenimentele s-au exrins înîntrea ga lume arabă. În unele ţări au avut locrevolte profunde, cu înlăturarea regimuluivinovat, iar în alte ţări au fost doar avertismentecare au dus la debutul soluţionării operative aproblemelor dificile. De menţionat Marocul,Iordania şi Regatul Arabiei Saudite, unde nu aufost înregistrate acte de violenţă.Se pare că la început de mileniu avem de a facecu o ruptură istorică produsă în lumea tradi -ţională arabă, prima de acest fel de la apariţiastatelor arabe pe harta politică, economică şichiar geografică a lumii după al Doilea RăzboiMondial. Este vorba despre o transformare cuurmări şi efecte resimţite, mai devreme sau maitârziu, în domeniile politic, economic şi social înîntreg spaţiul arab, ca urmare a noii conjun cturiinternaţionale şi a activării unei generaţii detineri educaţi, fie în Occident, fie în universităţinaţionale, care au încercat să determine o nouăorientare spre obţinerea unor revendicărieconomice şi sociale, într-un mod original, darcu tendinţa respectării tradiţiilor istorice.Fostul ambasador american in Irak şi în altecapitale ale lumii, Christopher Hill, fostsecretar de stat adjunct la Departamentul destat, declara: din Maghreb şi până în PeninsulaArabă, istoria arabă s-a unit spre o nouădestinaţie. Noua generaţie de lideri pare aaştepta să intre pe scena istorică. El a dezminţit

că SUA ar inspira sau conduce revoltele arabe.De la obţinerea independenţei ţărilor arabe, înurma celui de al Doilea Război Mondial, cuexcepţia Egiptului, nu s-au mai consemnatrevolte în lanţ, de amploare, în atâtea state dinregiunea arabă, şi mai ales în cele cu regimrepublican.Revoltele ce s-au derulat ca un tăvălug dinvestul lumii arabe până în Golf au adus în viaţapolitică şi socială grupări, organizaţii şi partidede toate nuanţele, de la cei cu concepţii laice,naţionale, neutre, moderat islamice, până lamusulmani fundamentalişti şi chiar extremişti,care se confruntă pentru câştigarea de adepţi înscopul orientării evenimentelor şi a vieţiipolitice şi sociale din ţările lor.Noua generaţie, tineri sub 30 ani, a devenitmajoritară în ţările arabe. A ieşit în stradă, înlupta politică şi socială, contopindu-se cupopulaţia sărăcită şi cu clasa de mijloc.Împreună, au declanşat şi au participat larevoltele de masă începute în Tunisia, îndecembrie 2010, unde de fapt a apărut scânteiaaşa-zisei revoluţii de iasomie, rostogolindu-seîn lanţ din Maghrebul Arab spre estul Orien -tului Mijlociu până în Golful Arab, pentru aînlătura liderii autocraţi, cât şi clasa susţină toarea lor împotriva regimurilor dicta toriale şi pentruinstaurarea unei democraţii, neiden ti ficate încăde aceste mase amorfe ca şi pentru dezvoltareaeconomică şi socială a ţărilor lor care să ducă laieşirea din sărăcie a populaţiei. Important este faptul că pentru prima dată înistoria ţărilor arabe au apărut şi femeile înrevoltele de stradă. În majoritatea acestor ţări,tradiţia nu permite accesul femeilor la viaţapolitică şi socială, ele fiind excluse de laprocesul luării deciziilor, de la dreptul de a semanifesta public în vreo problemă cotidiană. Înultimele decenii, femeile contribuie lamodificarea statutului lor faţă de cel albărbaţilor, începând să-şi ceară drepturi politice

şi sociale.Se constată că şi în regimurile conservatoare,cu o societate islamică evidentă,au apărutprogrese de neconceput în trecut, cum ar fidreptul femeilor de a participa la alegerilemunicipale şi de a fi alese. În alte ţări, cum arfi Tunsia, Egipt şi Liban, s-a format o clasă demijloc, iar femeia are un loc onorabil însocietate. Tunsia este unica ţară arabă în carebigamia este interzisă prin lege. În Egipt şiLiban, de asemenea, libertatea femeii nu eraîngrădită în regimurile laice existente; serespectau reguli ale bunului simţ. Cu toateacestea, tradiţiile musulmane nu egalizeazădrepturile femeilor cu cele ale bărbaţilor. ÎnCoran este prevăzut că fiica moşteneştenumai jumătate din partea ce-i revine fiului,adică fratelui ei. În islam nu se considerăimportant consimţământul femeii pentrumariaj, dând dreptul bărbatului de a avea, prinlegea şaria islamică, patru soţii. Odată cuemanciparea femeii,aceste reguli se practicăfoarte rar în zilele noastre, nicidecum înrândul intelectualilor.Nu ar fi exclus ca după încheierea proceselorrevoluţionare în unele ţări arabe care şi-auschimbat regimul, forţele islamice conserva -toare să obţină majoritatea în alegeri şi săimpună anumite limite sau restricţii în privinţadrepturilor femeilor, prin legile islamice carevor fi adoptate.În procesul desfăşurării recentelor eveniment aapărut şi implicarea externă, fie de sorginteislamică, fie vestică, ieşită la iveală prin acte deviolenţă. Când valul revoluţionar a ajuns inLibia, rebeliunea a fost susţinută armat cuimpact violent de către ţări din NATO, inclusivde Qatar. Dacă Rusia ar fi fost neutră faţă deSiria în care există o bază militară maritimărusească, la Tartus, încă din perioada războiuluirece, s-ar fi încercat intervenţii similare şi înSiria. Rusia nu doreşte să-şi piardă prezenţastrategică în zona existentă încă din perioadaluptei pentru câştigarea zonelor de influenţă,rămânând un aliat tradiţional al Siriei.În acest context se impune o analiză chiarsumară pentru fiecare ţară arabă în care au avutloc revolte, unele cu înlăturări de preşedinţi şi deregim, începând cu extremitatea vestică a lumiiarabe, decembrie 2010, până în Golf, în Yemen,după care revoltele s-au diminuat ca intensitatela finele anului 2011, cu excepţia Siriei în careîncă mai continuă lupte sângeroase.În numărele viitoare ale revistei noastre vompublica continuarea studiului, care va analizasituaţia din unele ţări arabe.

Pagina 20

Serial D.C.

Lumea arabă la început de mileniuAurel TURBĂCEANU

fost ambasador

Delegaţia ConsiliuluiReprezentanţilor din Irak

Iran cultură şi civilizaţieÎn ultima decadă a lunii iunie a avut loc la Bucureşti “Săptămâna Culturală a RepubliciiIslamice Iran“. Organizată de Ambasada Republicii Islamice Iran în colaborare cu MuzeulNaţional al Ţăranului Român şi Biblioteca Naţională a României, manifestarea a cuprins oserie de evenimente menite să aducă mai aproape de publicul român cultura, arta şispiritualitatea persană. O primă acţiune s-a desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român, unde aauvt loc un scurt dar interesant spectacol muzical. Pe scena cinematografului din incintamuzeului, au urcat membri formaţiei Soor, şi Ashar Saed un tânăr muzician, care auinterpretat piese din folclorul iranian.

În curtea interioară a Muzeului, sub un imens cort a fost amenajată o frumoasă şi interesantăexpoziţie de fotografie –, denumită sugestiv „Iran, istorie şi modernitate”, o expoziţie de artătradiţională şi artizanat – ceramică, obiecte din lemn sculptat (Monabat) vase din metalemailat pictate manual (Mina), vase din cupru cu decor în relief (Hoonar Galamzani),covoare manuale, caligrafie şi ilustraţie de carte cu foiţă de aur, miniaturi, filigran, etc.Câţiva artişti şi meşterii populari au făcut spre încântarea publicul, demonstraţii de sculpturăîn lemn, ţesut covoare la război, pictură, gravură, caligrafie. Manifestări asemănătoare au avut loc la Biblioteca Naţională a României, noul sediu.Au participat: Excelenţ Sa Bahador Ananian, Ambasadorul Republicii Islamice Iran,membri ai Corpului Diplomatic, oameni de cultură, prieteni ai Iranulu.

Pagina 21

Slovenia se află în Europa Centrală şi seînvecinează cu Croația, Ungaria, Austria șiItalia., având ieșire la Marea Adriatică.Istoria ne dezvăluie că pe teritioriul Slovernieide azi trăiau, încă din Antichitate, triburi ilireși celtice. În secolul II-I îH, romanii cucerescacest teritoriu, care devine parte a provincieiIllyricum, a Imperiului Roman. Dar întresecolele VI şi VII triburi ale slovenilor, aparți -nând slavilor meridionali, se stabilesc pe acestteritoriu. Ei se amestecă cu populația autoh -tonă (romani, iliri, celți).În anul 745 se constituie Marele Ducat al

Karantaniei (Karinthiei), Ducat slav, primulstat proto-sloven și primul stat slav stabil. Eleste dependent de Bavaria (circa 750), apoi deRegatul Francilor (circa 788), temporar supusde unguri (907-955).În secolul XIV, mare parte a acestor teritorii aufost ocupate de Habsburgi, devenind parte aImperiului austro-ungar. În 1848 a apărutideea Sloveniei unite, iar în 1918, dupădezintegrarea Austro-Ungariei, slovenii

formează Regatul sârbilor, croaților șislovenilor, În 1929 devine Regatul Iugoslavia.Odată cu sfârşitul celui de-al Doilea RăzboiMondial,pe 29 noiembriue 1945, Slovenia adevenit o parte a Republicii SocialisteFederativă Iugoslavia, iar la 25 iunie 1991după obținerea separării de Iugoslavia,denvine Republica Slovenia. Ea se alăturăstructurilor NATO, (29 martie 2004) şi UniuniEuropene (1 mai 2004). Desfăşurată pe o suprafaţă de 20.273 kmp,Slovenia este singura ţară din Europa carereuneşte Munţii Alpi la Nord, MareaAdriatică, pe o lungime de 50 de km, la Sud,Câmpia Panonică şi zona carstică. Peisajuleste într-o continuă şi surprinzătoareschimbare. Slovenia este o ţară verde cu unrelief divers care oferă mari oportunităţipentru vacanţe active şi atractive. Economia ţării este bazată pe tehnologiimoderne de ultimă oră şi pe o forţă de muncăcalificată, ceea ce îi asigură un PIB de 19.000dolari – pe locuitor. Populaţie ţării esteestimată la 2.051.000 locuitori.Slovenia este o ţară democratică.Capitala Sloveniei, Lublijana are aproape273.00 de locuitori. Este un oraş mic, darfermecător, cu multe clădiri istorice şi oatmosferă ce emană vitalitate Oraşul merită

vizitat, la fel ca întreaga Slovenie, pentrufrumuseţea lor şi emoţiile provocate.Lublijana este o destinaţie turistică minunatăîn care bogate tradiţii culturale se amestecăbenefic cu modernismul zilelor noastre.. Simbol al oraşului Ljubljana este un dragonputernic. Această putere simboli zează, curaj şimăreţie şi poate fi văzut oriunde te-ai afla.Castelul Ljubljana,, construcţie medievalăimpozantă este simbolul oraşului. Ridicată încoasta muntelui, la înălţime, clădireacastelului priveşte spre oraş, oferindvizitatorilor, o privire panoramică a oraşului.

Clădirea are un trecut tumultos ea avândsuccesiv rol de bastion apărare, arsenal, spitalmilitar şi chiar de închisoare. Astăzi, completrenovat este un loc popular destinat nunţilor şiunor evenimente culturale. Al doilea oraş camărime este Maribor, ales Capitala EuropeanăCulturii 2012. În Maribor la fel ca şi în oraşelepartenere - Ptuj, Slovenj Gradec, MurskaSobota, Velenje, Novo Mesto au loc festivalurişi evenimente din diverse domenii artistice şi

culturale. Viaţa culturală a oraşului esteintensă. Personalităţi ale muzicii autohtone şiinternaţionale, concertează aici.Ca urmare a desemnării oraşului Maribordrept Capitală Europeană a Culturii – 2012, îndecursul anului au fost pregătite peste 5000 deevenimente multe dintre ele având loc în aerliber, sub acţiunea brizei calme de vară,solicitând şi incitând turistul la distracţie şirelaxare. Deci, de ce să nu alegi Slovenia, pentru ovacanţă cu adevărat de vis? Mai ales căpreţurile sunt încă foarte mici? Dar nu numaiatât. Slovenia mai înseamnă practicarea desporturi extreme, a schiului, a parapantei. Potfi admirate construcţii medie vale, peisajespectaculare, care te fac să-ţi pierzi răsuflarea,păduri virgine, munţi înalţi, o multitudine degrote şi peşteri multe dintre ele protejate deUNESCO, care strâng anual un numărimportant de geologi şi speologi dornici să seaventureze în galerii ce duc poate spre "centrulpământului". Dar ce este mai important,turiştii pot beneficia de o ospitalitate deneegalat. Slovenia a înţeles că investiţiile majore făcuteîn turism, nu sunt bani pierduţi ci că ei se vorreîntoarce înzecit în visteria ţării şi alocuitorilor săi.

Slovenia

După mai bine de 5 ani, timp în care a condus,în calitate de Director General, destinele Birou -lui JETRO de la Bucureşti, domnul TomohiroYoden, şi-a anunţat încheierea misiunii în ţaranoastră. Domnia sa se va întoarce acasă, înJaponia, la Osaka şi va ocupa un importantpost în cadrul reprezentanţei JETRO din acestoraş.În ultimele zile petrecute în România, domnulYoden a avut o serie de întâlniri cu oficialităţilocale, cu membri ai Corpului diplomatic, cucolaboratori, cu prieteni. Scopul acestorîntâlniri nu a fost numai acela de a-şi lua rămasbun, dar şi de a-l prezenta pe succesorul său laconducerea Biroului din Bucureşti, domnulTasuku Furukawa, noul Director General.Pe toată perioada mandatului său, domnulYoden a sprijinit intensificarea cooperăriibilaterale româno – japoneze, astfel că volumulschimburilor dintre România şi Japonia acrescut cu 50% începând cu 2007, până azi. Deşi ocupat cu ultimele pregătiri şi viziteînaintea plecării, domnul Yoden şi-a găsit timppentru a acorda un scurt interviu revisteinoastre. Ce reprezintă JETRO ?Mai explicit, înseamnă Japan External TradeOrganization şi este o organizaţie guverna men -tală cu sediul central la Tokyo, un sediu subsi -diar - Jetro Osaka,un institut de dezvoltare aeconomiilor şi 36 de birouri regionale. În afaraJaponiei funcţionează 73 de birouri, în 55 deţări. Jetro are azi 1545 de angajaţi din care 824în Japonia şi 721 în afara ei, care promoveazăschimburile bilaterale de comerţ şi investiţiidintre Japonia şi restul lumii. Organizaţia s-a născut în 1958 fiind creată cuscopul de a promova exporturile japoneze.Acum, ţelul nostru pentru secolul 21 s-a schim -bat, promovându-se investiţiile directe înJaponia şi ajutorarea firmelor mici şi mediipentru ca acestea să maximizeze potenţialul lorglobal de export.Aş aminti spusele preşedintelui organizaţieinoastre, Hiroyuki Ishige care aprecia că: „Înceea ce priveşte economia globală, a existat oschimbare structurală care se află într-ocontinuă dinamică. Ţările dezvoltate, inclusivSUA si cele din Europa, s-au luptat cu diversedificultăţi, în timp ce economiile emergente, înspecial cele din Asia, au cunoscut o creştereeconomică stabilă. JETRO a muncit multpentru a ţine pasul cu aceste schimbări alepeisajului economiei globale, iar misiunea saintră acum într-o fază nouă. Noi lucrăm pentrua creşte calitatea şi flexibilitatea informaţiilorşi serviciilor pe care le punem la dispoziţie fir -me lor japoneze ce activează în Japonia dar şicelor care activează în străinătate. Deasemenea, facem eforturi pentru stimularea şiexpansiunea comerţului, a investiţiilor şicooperării econo mice dintre Japonia şi restullumii”. Jetro Bucureşti este parte a MinisteruluiEconomiei din Japonia şi activează neîntreruptpe piaţa din România de mai bine de 40 de ani.În toată acestă perioadă au fost ajutate unnumăr important de firme care au sediul socialîn Japonia. Fiind în febra plecării, căutând printre hârtii amdescoperit nişte documente foarte vechi, dinanii 68 - 70. ce conţin autorizarea firmei Jetrode a deschide un birou în Bucureşti. Actelepoartă siglele Guvernului României şi aComitetului Central al Partidului ComunistRomân de la acea dată. Ele sunt o filă de istoriea biroului Jetro Referindu-se la perioada ce a urmatRevoluţiei din 1989, domnul Yoden menţionaurmătoarele: „Numărul societăţilor japonezeactive din România a crescut. Astăzi există înţara dumneavoastră peste 90 de companiijaponeze (nu am socotit aici societăţile mici şimijlocii care nu au sedii centrale în Japonia),numărul acestora fiind cu peste 50 % mai maredecât în 2007, înainte de intrarea ţării dumnea -voastră în Uniuna Europeană. Menţio nez căaceste societăţi crează peste 30.000 de locuride muncă în 33 de fabrici. Aş dori să adaug că27.000 din cele peste 30.000 de locuri de

muncă generate de firmele japoneze, sunt însectorul auto. Această situaţie decurge dincolaborarea a doi mari producători de auto -mobile, Renault şi Nissan. Rezultatele leputem observa cu ochiul liber: miile deautoturisme „Dacia”, produse în România şirecunoscute a fi cel mai popular produsexportat. Producţia acestor autoturisme joacaun rol major pentru companiile cu capitaljaponez din Romania, care furnizează o seriede componente necesare realizării produsuluifinit”.Care sunt serviciile oferite de Jetro ?La solicitările venite de la firmele japoneze,punem la dispoziţia acestora rapoarte privindsituaţia din România. De exemplu, am realizatun raport despre mediul de afaceri iar, de

curând, am făcut un raport cu privire la situaţiainfrastructurii, a drumurilor naţionale şi aautoastrăzilor. Mai mult, am făcut acest raportşi pentru a schimba imaginea, nu tocmai bună,pe care şi-au format-o investitorii japonezi.Trebuie spus deschis că imaginea Românieieste, într-o oarecare măsură, negatviă. Acum,situaţia s-a schimbat, drumurile sunt din ce înce mai bune, iar noi cei care suntem aici levedem în fiecare zi. Este obligaţia noastră săfacem cunoscute japonezilor adevăruriledespre ţara dumneavoastră pentru a puteaatrage noi investitori. Am avut şi sper să avem şi de acum înainte ocolaborare fructuoasă cu Sistemul Cameral dinRomânia. Împreună, am organizat evenimentede marcă: Forumul de Afaceri de la Tokyoprilejuit de vizita de stat a Preşedintelui Româ -niei în Japonia, seminarii pe teme economice,cu accent pe atragerea investiţiilor străine înRomânia şi îmbunătăţirea mediului de afaceri,în contextul consolidării Acordului deIntegrare UE – Japonia.Un exemplu al bunelor rezultate pe care le-amavut în colaborarea cu firmele japoneze este şiconlucrarea cu societatea Makita - unul dintreliderii pieţei mondiale de echipa mente electricede putere, pentru uz industrial sau domestic,care ne-a contactat pentru găsirea unorpotenţiali furnizori locali.Ea avea nevoie sărealizeze în România, unele componentenecesare producerii în România de produsefinite, pe care altfel ar fi trebuit să le importe.Am căutat şi le-am propus mai multe variante.După un an de zile Makita a ştiut pe cine săaleagă. A durat mai mult pentru că au fostnecesare mai multe teste pe care au trebuit să letreacă viitorii posibili parteneri până cândprodusele executate au putut ajunge la calitateacerută de Makita. Acum, compania produce înRomânia pentru piaţa internă şi pentru cea esteuropeană De asemenea am lucrat împreună cu YazakiComponent Technology, firmă producătoarede panouri atunci când a deschis o nouăfabrică în România.De ce este atras investitorul japonez în Româ -nia şi în ce domenii activează întreprinderilejaponeze?Investitorul japonez consideră că România estemai stabilă decât multe alte ţări. Ea este o ţarăbogată, cu forţă de muncă cu o bună calificare.Dar are nevoie de mai multă predictibilitate.În ceace priveşte domeniile în care activează

întreprinderile japoneze, acestea sunt foartevariate: agricultură, industriile - farmaceutică,alimentară, textilă,a tutunului, a construcţiilorde maşini şi IT. Dacă trebuie să dăm câteva exemple,am alegepe cele foarte cunocute românilor, care aubirouri de reprezentare: Allied Telesis (IT),Bridgestone (anvelope), Brother (IT, echipa -mente pentru industria textilă), Canon (copia -toare, foto), Daikin (aer condiţionat), Epson(IT) Fujitsu (IT), Hitachi (IT, echipamenteindustriale de putere KOYO (rulmenţi), JTI(tutun) Marubeni (Amigo Coffee), Mitsubishi(ehipamente industriale, autoturisme, aercondiţionat) Pana so nic (IT, TV, Telecom,audio, foto), SMC (IT), SONY (IT, Tv, Audio,foto), Toyota (IT, echipamente de ridicat),

YKK (fermoare). Am vorbit mai înainte despre firmele japonezecare lucrează pentru Renault – Nissan. Iatăcâteva exemple: Takata – Petri România srl –Centuri de siguranţă, roţi de direcţie – Arad – 2fabrici, Deta, Sibiu Jibou (2 fabrici), YazakiComponent Technology Srl - Instrumente debord, cutii de joncţiune - Arad, SumidaRomânia SRL - Componente inductive pentruautoturisme - Jimbolia (3 fabrici ), TMD Fric -tion România srl – Plăcuţe şi discuri de frână -Caransebeş, Terapia Sa. (Industria farmaceu -tică). Cluj, Automotive Wiring Systems SRL-Cabluri - Buchin, Sews România srl – Cabluri,Alba iulia, Brad, Orăştie (2 fabrici), Deva,Haţeg Târnăveni, Sibiu-Perne airbag, PanfoodsRomânia srl, Marubeni- Cafea - Târgovişte,Flexitech - Mitsubishi and Meiji – Furtunepen tru sisteme de frânare, Calsonic KanselRomâ nia srl, Radiatoare - Ploieşti; JTI (Tutun)Bucu reşti; Makita, Scule electrice – Brăneşti;Koyo România SA.- Rulmenti –Alexandria,etc.Ce cumpără Japonia din România ?Lemn şi produse din lemn, cum ar fi grinzi,cherestea, pe care mulţi dintre cumpărătoriijaponezi le utilizează pentru amenajareacaselor de vacanţă.Dacă privim situaţia balanţei comerciale întrecele două ţări constatăm că exporturileromâneşti au crescut continuu, de la o valoareminimă de 10 milioane dolari, în 2001, la 180de milioane dolari în 2005, atingând volumulmaxim, 460 de milioane, în 2011. Putemconstata deci că soldul balanţei comerciale,este, cu câteva excepţii, continu pozitivSă revenim la persoana dumneavoastră. Deunde sunteţi de loc şi ce urmează să faceţidupă plecarea din această ţară ?M-am născut într-o localitate din partea vesticăa Japoniei, între Kyoto, Osaka şi Kobe.La întoarcerea acasă voi lucra în sediul centralal JETRO, din Osaka, unde voi coordona undeparatment ce are o privire globală asupraeconomiei, dar voi continua să dau mareatenţie României, de care sunt foarte legat. Am stat 5 ani în România, îmi place ţaradumneavoastră şi o părăsesc cu sufletul greu.Această perioadă, a fost cea mai lungă pe caream petrecut-o în afara graniţelor Japoniei, darşi cea mai frumoasă. Îmi place Nord-ulBucureştiului, cartierul Dorobanţi, mănânc cu

Domnul Tomohiro Yoden şi domnul Tasuku Furukawa, noul Director General al Jetro Bucureşti(de la dreapta la stânga)

Misiunea JETRO - Să prezentămfirmelor japoneze adevărul despre realităţile româneşti


Pagina 22

A devenit deja o tradiţie ca, în fiecare an,personalităţi din diferite domenii aleculturii, omagiate pentru opera şiactivitatea lor, la un număr rotund de ani, săse regăsească în calendarul evenimentelorculturale organizate de Muzeul NaţionalCotroceni.După anul 2011, când instituţia a sărbătoritdouă decenii de la înfiinţare, iar pe simezamuzeului s-au regăsit lucrările unormaeştri, precum Aman, Iser sau Schweitzer- Cumpăna, care au marcat prin opera şiactivitatea lor arta plastică românească,anul 2012 se deschide cu o mare expoziţieretrospectivă dedicată bicentenarului CarolPopp de Szathmari.Expoziţia dedicată celor 200 de ani de lanaşterea lui Szathmari continuă seriaexpoziţiilor de patrimoniu organizate deMuzeul Naţional Cotroceni, care aduc înatenţia publicului opera unor artiştimarcanţi ai artelor plastice româneşti şi,astfel, pun în valoare nepreţuitulpatrimoniu al muzeelor şi instituţiilor decultură, colaboratori fideli ai unorasemenea evenimente de anvergurănaţională.Considerat a se situa printre cele patru maripersonalităţi artistice româneşti din secolulal XIX-lea, printre primii 10 fotografi aiEuropei, realizatorul primului reportajfotografic de război din lume, în timpulRăzboiului Crimeii(1853-1856),realizatorul primei hărţi a ţării şi a primeisteme a României, unul dintre precursoriifotojurnalismului, pictor şi acuarelist înacelaşi timp, Szathmari a rămas în istoriaartei româneşti drept unul dintre cei maiimportanţi artişti documentarişti, atât capictor, dar mai ales ca fotograf, un modeleuropean sau, mai simplu, un adevăratcetăţean al lumii. Chiar dacă activitatea luiSzathmari s-a dovedit plurivalentă, picturaşi fotografia au reprezentat, cu precădere,domeniile de excelenţă ale artistului.Acesta este şi motivul pentru care expoziţiade la Muzeul Naţional Cotroceni poartătitlul Retrospectiva Carol Popp deSzathmari – pictor si fotograf.Spirit deschis către orice formă de artă,călător prin ţară şi lume, pasionat în egală

măsură de valoarea etnografică şi spiritualăa zonelor pe care le-a vizitat şi imortalizat,Szathmari nu a fost numai martorul cucreionul, pensula şi obiectivul defotografiat al evenimentelor celor maiînsemnate din epoca în care se făureaRomânia, ci „a simţit şi a iubit poporul

român în toate manifestările lui”, aşa cumafirma istoricul şi criticul de artă GeorgeOprescu.Dragostea faţă de istoria acestui popor, faţăde oamenii simpli, cei mulţi şi sinceri, faţăde ţăranul sfios şi rezervat, răzbate dininteresul puternic al artistului pentru tot cee viu şi semnificativ în jurul lui, transpuseîn arta sa cu o evidentă căldură şi pasiunepentru realitate, sunt trăsături cu totul noi înarta noastră din aceea vreme pe careoperele prezentate în expoziţie le pun înevidenţă.Activitatea de fotograf a lui Szathmari seîntinde pe o perioadă de mai multe decenii.El era dependent de aparatul de fotografiat,despre care se spune că la acea vreme deînceput ar fi cântărit între 14 şi 20 dekilograme, neavând senzor de mişcare saude distanţă, fiind ataşat unui trepied, iarpentru o expunerea mai rapidă afotografiilor şi multiplicarea acestora,folosea colodiul umed.De-a lungul timpului, arta, dar şi stăruinţasa l-au adus în anturajul multor perso -nalităţi al căror destin s-a împletit cu cel alpoporului român.Toate aceste personajeistorice, se regăsesc, graţie artei lui, în

expoziţia de la Cotroceni, şi la câte marifrământări ale istoriei arta lui nu a fostprezentă: revoluţia paşoptistă, venirea ladomnie a lui Cuza, care a recunoscut oficialfotografia ca artă (în semn de apreciere faţăde statutul demn şi riguros conferit arteifotografice de Szathmari), punând-o alăturide genurile artistice consacrate, domniaunui principe străin sau Războiul pentruIndependenţă care i-a deşteptat artistului unentuziasm teribil, schiţele realizate încampania din Bulgaria servind ca punct deplecare pentru cronicari şi gravori străini,pentru reporteri de război trimişi de marilereviste europene.Pictor şi fotograf oficial al domnitorului Al.I. Cuza şi al lui Carol I, un apropiat al altordomnitori pentru care a realizat numeroaseportrete oficiale - Al. D. Ghica, G. Bibescu,B. Ştirbei - Szathmari rămâne martorulartistic al evoluţiei societăţii româneşti dinsecolul al XIX-lea şi al evenimentelormarcante ale epocii în care a trăit şi creat cupensula, creionul şi obiectivul aparatului defilmat. Pentru o mai bună dreptate a istorieitimpului şi memoriei oamenilor, expoziţiaretrospectivă de la Cotroceni Carol Poppde Szathmari – pictor şi fotograf, reuneşteîn spaţiul patrimonial cantacuzin peste 400de opere (picturi, fotografii, litografii,acuarele şi desene) de o însemnătatedeosebită pentru opera acestui artist şipentru exprimarea varietăţilor preocu -părilor şi a genurilor artistice abordate,unele dintre opere fiind expuse pentruprima data.La vernisajul expoziţiei, prof. AdrianSilvan Ionescu, concluziona: Întreprinzatorşi muncitor, maestru al unei multitudini deexprimări, genuri şi tehnici artistice careinclud miniatura, litografia, acuarela,portretele în ulei şi pictura de peisaj, călătorpasionat, manifestând un interes particularpentru etnografie şi teme de arhitectură,Szathmari a înţeles marele avantaj alfotografiei, acela de a prinde momentultrecător mai bine şi mai repede decât altemijloace artistice”.

Dr. Adina RENŢEA Director al Muzeului Naţional Cotroceni

Carol Popp de Szathmariun artist plurivalent

Festivalul italianCa în fiecare an, italienii din Peninsulă,ca şi cei din întreaga lume au sărbătoritla 2 iunie Ziua Naţională a ţării lor. La Bucureşti, reşedinţa AmbasadeiItaliei a găzduit o recepţie oficialăprilejuită de acest eveniment. “Astăzi, spunea Excelenţa Sa MarioCospito, celebrăm Sărbătoarea Naţionalăa Republicii Italiene. Dedicăm celebra -rea memoriei victimelor recentuluicutremur din Emilia-Romagna şi nealăturăm suferinţei rudelor acestora.Dar, citând imnul nostru naţional, “toţiitalienii trebuie să fie strâns uniţi” înaceste momente dificile. Rolul celebrăriiSărbătorii Republicii trebuie să fie acelade a ne da impulsul necesar pentru adepăşi greutăţile din aceste zile şidatorită valorilor democratice şi desolidaritate socială pe care le evocă. Cuseninătate şi încăpăţânare vom reuşi săînfruntăm şi să învingem şi această

provocare. Trăiască Italia, trăiascăitalienii”.La ceremonie au fost prezenţi premierulVictor Ponta, membri ai guvernului,membri ai Corpului diplomatic,oamenide afaceri italieni şi români, repre -zentanţi ai mediilor culturale,membri aicomunităţii italiene din România.Pentru a marca această sărbătoare, înperioada premergătoare şi în cea care a i-a urmat, Ambasada Italiei, InstitutulItalian de Cultură şi Institutul Italian deComerţ Exterior şi-au propus să pre -zinte, şi în acest an, publicului român,într-o scurtă perioadă de timp, tot ceeace este mai reprezentativ pentru Italia,prin organizarea “Festivalului Italian”,aflat la cea de a patra ediţie.La conferinţa de presă dedicată Festiva -

lului, ce a avut loc la reşedinţa Exce -lenţei Sale Mario Cospito, AmbasadorulItaliei, domnia sa a prezentat succintcalendarul Festivalului, care a cuprinsacţiuni desfăşurate în întreaga ţară. Suntmanifestări instituţionale şi culturale deo mare diversitate ce îmbină într-un modfericit muzica, teatrul, pictura, foto gra -fia, arhitectura, gastronomia- degustarea produselor tipice italieneşti, moda –organizarea săptămânii vestimentaţiei şimodei italiene, expoziţia dedicatăfloriculturii italiene, educaţia, lansareade cărţi, concerte de muzică clasică şi dechitară.Ca noutate faţă de ediţiile trecute, anulacesta a mai avut loc: ziua uşilordeschise la Şcoala italiană “Aldo Moro”,o conferinţă pe teme de arhitecturăorganizată în colaborare cu Facultatea deArhitectură Bucureşti, prezentarea unuiproiect de cooperare socio-educativă la

Panciu, judeţul Vrancea, prin inaugu ra -rea centrului educativ Pinochio, viziona -rea în HD a unui concert în direct de laTeatrul Scala din Milano. “Am dorit îndeosebi să repropunemunele iniţiative tradiţionale de promo -vare comercială, cu sprijinul preţios albiroului local al Agenţiei pentru Interna -ţio nalizare (fostul ICE), fără a neglijaevenimentele culturale, propuse în cola -borare cu Institutul Italian de Cultură şiunele instituţii româneşti de prestigiu.Trebuie reamintit şi efortul lăudabil de aoferi asistenţă socială făcută în Româniade numeroasele noastre a ONG-uri şi deAsociaţiile ca tolice. Acestui efort i-amdedicat o carte care va fi prezentată întimpul Festiva lului”, a concluzionatAmbasadorul italian.

Acum 20 de ani, Mafia italiană „semna”ordinul de asasinare a doi magistraţi italieniiPaolo Borsellino şi Giovanni Falcone, a cărorluptă împotriva acestui flagel al secolului 20,care se continuă şi în zilele noastre, nu arămas fără rezultate. Cei doi magistraţi au fostprintre cei mai acerbi opozanţi ai grupărilormafiote, italienii spunând că ei au reprezentatdiada de aur a luptei antimafia. Dar cine sepoate opune Mafiei? Cosa Nostra i-apulverizat prin două atentate cu bombă. Niciacum, după două decenii de la asasinareacelor doi eroi, aceste crime nu au fostelucidate. Italienii şi nu numai ei, aşteaptăscoaterea la lumină a adevărului şi pedepsireacu asprime a celor care le-au comandat. Acestadevăr, pe care unii îl cunosc, este ascuns,poate, de anchetatori care, aruncă vina peserviciile secrete şi pe raţiunea de stat. Celedouă crime odioase au zguduit opinia publicădin Italia dar şi pe cea internaţională. Atentatele au survenit în urma unei mărturiidepuse de către unul dintre şefii Mafiei,Tommaso Buscetta: primul membru impor -tant al Cosa Nostra care a divulgat sectreteleOrganizaţiei, încălcând astfel „regula de aur”

a Mafiei,. NU VĂD, NU VORBESC, NUAUD”. Mărturiile sale au dus la chemarea înboxa acuzaţilor a 474 de colaboratori şimembri activi ai Cosa Nostra. TommasoBuscetta a cedat cu greu în faţa magistraţilor.

Giovanni Falcone a fost acela care, cunos cândcutumele Mafiei, a reuşit „imposi bi lul”,obţinând o parte din secrete. Rezultatul mun -cii magistratului a fost Procesul Maxi, care adurat aproape un an, din cauza numărului

mare al acuzaţilor. Dintre cei 474, 360 au fostcondamnaţi şi încarceraţi pentru crimă. Dinpăcate 114 persoane au reuşit să scape deînchisoare, ei fiind condamnaţi în absenţă. Falcone a fost ajutat în munca sa de instru -

men tare a procesului, de Paolo Borselino, şide alţi magistraţi. Borselino absolvise, lanumai douăzeci și doi de ani,în 1962, Facul ta -tea de Drept din Palermo, cu magna cumlaudae, devenind, în 1963, cel mai tânăr

magistrat din Italia. După o intensă pregătirejudiciară, în 1980, obţine arestarea primilormafioți anchetați de el, fiind necesară punereasub protecţie a familei. Tot în 1980 s-a creeato structură judiciară, în care cei doi magistraţiau colaborat cu alţi magistraţi, care aveauacelaşi ţel, lupta anti Mafia, ei lucrând cot lacot, şi punând toate datele la un singur loc.La 19 iulie 1992 Paolo Borsalino şi oameniidin escortă cad la datorie, ucişi de o mânăcriminală. Era cu câteva sptămâni după aten -ta tul ucigaş care a dus la decesul colegului săuGivanni Falcone, a soţiei sale şi a întregiiescorte.Pentru a cinsti memoria celor doi aprigi lup -tători împotriva Mafiei, la 19 iulie, Amba sadaItaliei a organizat o ceremonie de come mo -rare a celor doi judecători italieni cu ocaziaîmplinirii a 20 de ani de la uciderea lor decătre Mafia. Au participat, alături de Exce -lenţa Sa Mario Cospito, AmbasadorulRepublicii Italiene, Titus Corlăţean, minis trulJustiţiei, Andrei Chiliman, primarul Secto -rului 1 al Capitalei, alţi oficiali români, unnumeros număr de conaţionali, mass-media.În faţa Consulatului Italian, în incinta par cu luiKiseleff după intonartea imnurilor italian şiromân a fost descoperită o placă come -morativă. Momentul a fost urmat de o scurtăceremonie religioasă şi de plantarea unuistejar. Pe placa comemorativă sunt înscrise, în

italiană şi în română, următoarele:Cu prilejul celei de-a 20-a celebrări adispariţiei tragice a judecătorilor GiovanniFalcone şi Paolo Borsellino, AmbasadaItaliei la Bucureşti îi comemorează pe cei doimagistraţi care şi-au închinat viaţa Statului şiapărării celor mai înalte valori ale justiţiei şidreptăţii.Comemorarea, pe lângă faptul că aduce unomagiu celor doi eroi italieni, care prin jeretfalor şi-au adus contribuţia pentru ca Italia sădevină o ţară mai bună, capătă o importanţădeosebită şi pentru România. Ea oferă unprilej de reflecţie asupra însemnă tăţii pe carelupta împotriva criminalităţii organizate odobândeşte azi pentru dezvol tarea oricăreisocietăţi. Prin aceste simboluri, destinatecetăţenilor români, se doreşte reafirmareaprofundei prietenii care leagă ţările noastre şia voinţei Italiei de a susţine procesele deconsolidare instituţională şi de reformă asistemului judiciar în România. Rememorareacuceririlor juridice şi investi ga tive rezultatedin experienţa celor doi judecători italieniFalcone şi Borsellino poate deveni, prinurmare, un prilej de îmbo găţire civică reci -procă între Italia şi România. Din aceste motive, Ambasada Italiei aconsiderat că este fundamental să nu se ratezeîntâlnirea cu istoria plină de o încărcăturămorală atât de puternică, a afirmat ExcelenţaSa Mario Cospito.

Doi eroi ai ItalieiMagistraţii Falcone şi Borsellino

Pagina 23

Trecem, poate, în fiecare zi prin faţaclădirii impresionante, construită în stilneoromânesc, placată în cărămidă, aflatăpe şoseaua Kiseleff, la intrarea în PiaţaVictoriei, şi care găzduieşte, din februa -rie 1990, Muzeul Ţăranului Român.Oare câţi dintre noi i-am trecut, măcar odată, pragul? Câţi dintre noi ştiu câteceva despre istoria acestei clădirimonument? Să ne întoarcem puţin în timp.În iulie 1906, Regele Carol I semnează,la propunerea ministrului Cultelor, MihaiVlădescu, decretul de numire în funcţiade director al viitorului Muzeu deEtnografie, de Artă Naţională, ArtăDecorativă şi Artă Industrială, a luiAlexandru Tzigara – Samurcaş. Muzeula funcţionat pe locul fostei monetării astatului (de unde vine şi numele actual alstrăzii din dreapta clădirii) din 1912 pânăîn 1952, când toate obiectele de artă sunttransferate în Palatul Ştirbey, de pe CaleaVictoriei. Timp de 25 de ani, Muzeul vafuncţiona acolo.În 2011 s-au împlinit 70 de ani de lafinalizarea construcţiei acestui edificiu,proiectat de arhitectul Nicolae Ghika –Budeşti, în stil neoromânesc şi care,pentru o bună bucată de timp a condus şilucrările de construcţie. Proiectul repre -zin tă însă gândirea Directorului fonda tor,istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş, clădirea fiind concepută de labun început drept Muzeu de Etnografieşi Artă Naţională. El a dorit să înalţe „unpalat al artei pământene“, dispus aseme -nea unei incinte monastice. Rolul său afost decisiv în edificarea clădirii. Lucră -rile au mers însă încet, fiind întrerupte şireluate de nenumărate ori, grevate delipsa finanţării. Edificarea Muzeului afost sursa unui conflict perpetuu întredirector şi arhitect, ambii fiind persona li -tăţi puternice, nedispuse la concesii, şiale căror viziuni asupra proiectuluidifereau adesea. În perioada în care Muzeul a funcţionatîn Palatul Stirbey, în locul său a fostinstalat Muzeul Lenin – Stalin, devenit,ulterior, Muzeul de Istorie a PartiduluiComunist. După evenimentele din 1989,mai precis, în februarie 1990, clădirearevine la menirea ei iniţială, instituţiarefondată purtând numele de MuzeulŢăranului Român.De aproape doi ani, conducerea acestuilăcaş de cultură a fost preluată de unprofesionist: Virgil Ştefan Niţulescu, fostsecretar de stat şi secretar general înMinisterul Culturii, fost inspector guver -na mental, preşedinte al Comite tu luiNaţional Român al Consiliului Inter na -ţional al Muzeelor (ICOM).De curând, am avut plăcerea de a purta oconvorbire cu domnia sa, rugându-l să nevorbească despre provocarea pe careviaţa i-a pus-o în faţă, aceea de a fi con -ti nuatorul operei lui Horia Bernea, sub alcărui directorat (1990 – 2000) clădirii i-afost redată destinaţia originară. Cu ce sentimente aţi preluat condu cereaacestui edificiu de cultură?M-am simţit legat de acest muzeu, maimult decât de oricare alt muzeu dinRomânia, în afară de cele două în caream lucrat (Muzeul Judeţean Ialomiţa şiMuzeul Naţional de Istorie a României),datorită vitalităţii extraordinare pe care odegajă tot ceea ce se întâmplă aici:expoziţiile, evenimentele, tot ceea ce facoamenii legaţi de acest muzeu, locul însine, binecuvântat, parcă, de bisericuţadin Bejan. Aşadar, nu m-am simţit nici oclipă străin în Muzeu, mai ales că aveam,deja, câţiva buni prieteni aici şi că m-ambucurat şi de amiciţia a doi dintreoamenii care au dispărut şi care auînsemnat imens de mult pentru această

instituţie: Horia Bernea şi Irina Nicolau.Pe de altă parte am simţit o uriaşă res -pon sabilitate. M-au precedat în funcţienişte oameni care au marcat culturaromână, precum Alexandru Tzigara-Sa -mur caş, Tancred Bănăţeanu, HoriaBernea sau Irina Nicolau, ori nişteintelectuali contemporani remarcabili,precum Dinu C. Giurescu sau VintilăMihăilescu. Chiar dacă este un ţel greude atins pentru mine, încerc să mă ridic,atât cât pot, la înălţimea predecesorilormei şi îndrăznesc să spun, la cea amultora dintre colegii mei. Pe de altăparte, nu mă simt deloc demoralizat.Cred că Muzeul Naţional al ŢăranuluiRomân este cel mai important muzeu deantropologie culturală al României şi, caoricare altă instituţie de calibrul său, arenevoie de oameni care să munceascăpermanent, cu devoţiune, profesiona lismşi bucurie pentru el. Sper să îmi duc lacapăt mandatul de cinci ani pe care l-amprimit, după concursul prin care amocupat postul de director general, şi săreuşesc să păstrez renumele pe caremuzeul îl are, pentru mulţi dintre românicare cred că acesta este cel mai valorosmuzeu al României.

Ce aţi adus nou în activitatea Muzeuluişi ce elemente de continuitate există înproiectele dumneavoastră?Sunt, din firea mea, un om careconstruieşte. Nu îmi place să demolez.Există, în cultura română, două modelediferite. Unul este cel al cronicarilor, dela sfârşitul de Ev Mediu şi din zoriiEpocii Moderne care nu au afişat orgoliideşarte, înţelegând că nu sunt decât nişteverigi dintr-un lanţ care începe înaintealor şi va continua după ei. Aceşti oameniau preluat cronicile de la predecesorii lorşi le-au dus mai departe, spre a fi conti -nuate de urmaşi. Celălalt model a fostinstaurat de regimul comunist şi are, dinpăcate, adepţi până în zilele noastre.Oamenii aceştia cred că lumea ar trebuisă înceapă cu ei, drept pentru care, maiîntâi demolează tot ceea ce au găsit,concep, din cuţite şi pahară, proiectemăreţe şi lasă, în urma lor, un imensşantier, din care nu rămâne nimic bineîntocmit. Îmi place să cred că fac partedin prima categorie de oameni, dreptpentru care am continuat proiectele pecare le-am găsit în muzeu, încercând,doar, să le aduc îmbunătăţiri, şi am iniţiatcâteva, între care, probabil, Zilele Mu -zeului Ţăranului este cel mai important,cu speranţa că vor fi continuate de ceicare vor urma la conducerea muzeului.Aţi fost sprijinit în noua dumneavoastrăactivitate de Ministerul Culturii şiPatrimoniului Naţional, ţinând seamă şide faptul că o bună perioadă v-aţi des -făşurat activitatea în cadrul acestuia?Răspunsul la această întrebare conţineunele imponderabilităţi. Sunt un omnemulţumit din fire, de ceea ce face şi deceea ce se face în jurul său. Aşadar, nu

sunt mulţumit de sprijinul oferit deMinister. O parte din colegii care sunt, caşi mine, directori de instituţii însubordinea Ministerului, consideră căMuzeul nostru ar fi fost favorizat. Mie numi se pare aşa. Este adevărat că, pentrumine este, poate, ceva mai uşor să înţelegce se întâmplă acolo. În ultimii 30 de anidin viaţa mea, mai mult de nouă amlucrat acolo, iar în ceilalţi ani, m-am aflatîn instituţii legate, într-un fel sau altul, deminister. Înţeleg că avem un buget decriză, dar cultura este la fel de importantăpentru o naţiune, ca apă rarea, educaţiasau infrastructura. Fără cultură, Românianu va mai însemna nimic, în viitorulapropiat, iar muzeele joacă un rol imensîn identitatea noastră. Am impresia căunii dintre cei care au avut decizia, în aniidin urmă, nu au înţeles acest adevărelementar sau, poate, dacă l-au înţeles,nu le-a păsat. Nu mi se pare normal săsimt că sunt sprijinit în Minister, doarpentru că am lăsat loc de bună ziua,atunci când am plecat de acolo. Activitatea Muzeului presupune deschi -dere faţă de realizările unor instituţiisimilare, din ţară şi de peste hotare. Ces-a făcut în domeniul colaborării cu

acestea? Nu suficient de mult. Din păcate, Muzeulnu a reuşit să stabilească relaţii suficientde solide cu alte muzee similare, nu aparticipat îndeajuns la viaţa muzeală aţării. Este un capitol pentru care maiavem foarte mult de muncit. Deasemenea, Muzeul nu a reuşit să intre,încă, în marile muzee similare dinEuropa, cu expoziţii temporare de înaltnivel. O activitate eficientă implică şi existenţaunor specialişti de înaltă calificare. Cumse prezintă instituţia pe care o conduceţi,sub acest aspect?Muzeul are profesionişti în multe dintredomeniile de care are nevoie. Nu întoate, deoarece am fost nevoiţi săreducem aproape un sfert din personalulinstituţiei, în urmă cu doi ani. Alteposturi au rămas libere şi nu avem voiesă le ocupăm. Oricum, salariile suntfoarte mici, absolut neofertante, pentrumulte categorii de personal. Pe de altăparte, în unele compartimente avemcâţiva dintre cei mai buni specialişti dinţară, dar mă gândesc, cu teamă, lamomentul în care vor ieşi la pensie ori îşivor găsi un loc de muncă mai bun, pentrucă fie că nu voi avea cu cine să îiînlocuiesc, fie că posturile vor fi, încontinuare, blocate.Ţinând seama de profilul revistei„Diplomat Club” am fi interesaţi derelaţiile de colaborare stabilite cuAmbasadele ţărilor reprezentate laBucureşti.Avem relaţii excelente cu mai multereprezentanţe diplomatice şi instituteculturale străine la Bucureşti. Numai înultimii doi ani, am organizat, împreună

cu acestea, expoziţii, festivaluri demuzică şi film, lansări de carte,conferinţe şi diverse alte evenimente.Lista lor este destul de lungă, dar cred căar trebui menţionate: Austria, Cehia,China, Elveţia, Franţa, Germania, India,Italia, Japonia, Mexic, Moldova, Nor -vegia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit,Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia,Thailanda, Ucraina şi Ungaria.Ce proiecte aveţi pentru a schimbaimaginea, cam prăfuită, a muzeului, de aaduce infrastructura clădirii la nivelulcerinţelor actuale, de a asigura specia -liştilor, muzeografilor condiţii civilizatede muncă. În ipoteza începerii unorasemenea lucrări, cum vor afecta eleposibilităţile de acces ale vizitatorilor?Ultimele modificări în expoziţia perma -nentă datează din 2004, dar, în mare, ea arămas neschimbată din 2000. Sigur căeste nevoie de modificări. Mulţi dintrecei care au vizitat muzeul – specialiştisau nespecialişti – mi-au spus că nu arveni să îl vadă şi a doua oară, deşi li s-apărut foarte interesant. Oamenii aunevoie de ceva nou. Numai că acest cevanou este dificil de realizat, dacă vrei săpăstrezi calitatea înaltă a expo zi ţieipermanent actuale. Cu siguranţă, atuncicând, spre sfârşitul acestui an, vomîncepe lucrările de restaurare la corpulvechi al clădirii principale, vom fi nevoiţisă facem modificări şi în expoziţiapermanentă. În orice caz, Muzeul nu seva închide complet accesului public.Evident, sunt de făcut multe altemodificări, cum ar fi, de exemplu,separarea circuitului publicu lui de cel alpersonalului din muzeu şi o mai bunăsecurizare a zonelor în care este expuspatrimoniul muzeal.Care a fost cea mai importantă realizarea Muzeului în anul 2011 şi care esteviziunea dumneavoastră asupra pers -pec tivelor acestuia?Îmi este greu să numesc o singurărealizare. Cred că, în plan strict cultural,faptul că Muzeul a reuşit să devină maivizibil pentru mai multe categorii depublic este, în sine, o realizare. Am făcutacest lucru printr-o creştere susţinută agradului de ocupare a sălilor de expoziţiitemporare, cu activităţi foarte diverse. Pede altă parte, am continuat ceea ce amînceput în 2010, organizarea ZilelorMuzeului Ţăranului, ediţia din anultrecut fiind marcată de două vernisajeimportante: expoziţia Pe aripile timpu -lui, organizată împreună cu Muzeul deEtnologie din Geneva, şi expoziţiaPiatra şi lutul, care a marcat reintrarea încircuitul expoziţional a complexuluimuzeal de la Hereşti, din judeţul Giur giu,aflat, de asemenea, în administrareaMuzeului nostru, după mulţi ani în care,din diverse motive, nu s-a mai investitaproape nimic în acel superb monu ment.Cea de a doua expoziţie încă poate fivizitată, până la sfârşitul lunii august2012. În ceea ce priveşte perspectiveleMuzeului, cred că acesta trebuie săajungă să însemne ceva mai mult, nudoar pentru elita intelectuală a Bucu -reştilor, ci şi pentru mulţi dintre oameniicare, poate, nu au nivel foarte ridicat deeducaţie, dar au foarte multă nevoie decultură. În plus, cred că ar trebui să găsimcăile prin care să ne apropiem mai multde vârstnici, pentru că Muzeul a ajuns săfie identificat aproape în exclusivitate cuaspiraţiile tinerilor. Cred că MuzeulŢăranului trebuie să ofere, în fiecare zi,câte ceva, pentru fiecare categorie depublic în parte. Probabil, însă, că cea maimare provocare căreia va trebui să îifacem faţă va fi noua expoziţiepermanentă, despre care, încă nu ştimnimic. Este extrem de dificil să reuşeştisă păstrezi spiritul unei alcătuiriexpoziţionale, aşa cum este expunereapermanentă de la noi şi, în acelaşi timp,să reuşeşti să aduci ceva nou în atenţiaunor oameni care aşteaptă să vadă maimult din imensul patrimoniu, prea puţinpus în valoare, al Muzeului nostru. Săsperăm că înţelepciunea ne va călăuzi săgăsim cea mai bună soluţie!

Karen BABOIAN

O veche dar mereu actualăinstituţie de cultură

Convorbire cu Dr. Virgil Ştefan NIŢULESCU,directorul Muzeului Ţăranului Român

Visit Thailand2012

În ultima săptămână a lunii iunie,la Muzul Naţional alSatului „Dimitrie Gusti” a avut loc manifestarea VisitThailand 2012: Expo foto şi Festival culinar thaiandez. Deşiafară erau aproape 40 de grade, invitaţii la vernisaj şiFestival, nu s-au lăsat aşteptaţi, ei venind în număr foartemare. Gazdă bună şi primitoare, Excelenţa Sa doamnaTasanawadee Miancharoen, Ambasadorul RegatuluiThailandei, a avut o vorbă bună pentru fiecare. Domnia sanu a lăst nimic la întâmplare, totul fiind foarte bineorganizat. Doamna a fost secondată de personalulAmbasadei, de personalul Muzeului şi de cei ai Autorităţiide Turism al Thailandei.

Timp de nouă zile Bucureştenii s-au putut delecta cudiversele specialităţi culinare puse la dispoziţie deorganizatori .Manifestarile de acest gen organizate de AmbasadThailandei de-a lungul anilor în România sunt menite să

atragă cât mai mulţi români să viziteze „Ţara surâsului”.Rezultatele acestor acţiuni au avut succesul scontat, astăziromânii considerând Thailanda drept una dintre cele maiintersante şi plăcute destinaţii de vacanţă, ceea ce se poatevedea din numărul din ce în ce mai mare al celor care îşipetrec concediul în această ţară.

E.S. doamna Tasanawadee Miancharoen, Ambasa -dorul Regatului Thailandei şi doamna Paula Popoiu,directorul Muzeului Naţional al Satului deschid oficialFestivalul şi expoziţia de fotografie

Membri ai Corpului diplomatic de vorbă cu doamnaPaula Popoiu

Fiica Excelenţei Sale, într-o ricşă, vehicul foartefolosit în oraşele supra aglomerate ale Asiei

Pagina 24

Cântece şi dansuri populare româ -neşti şi turceşti, interpretări ale unormelodii aparţinând unor artişti dincele două ţări, momen te poetice aufăcut parte din programul „ GaleiCulturale româno –turcă”, organi za -tă de Lumina Ins tituţii de Învă ţă -mânt pe scena Sălii Palatului dinBucureşti. Fatih Gürsoy, preşedinte Instituţiilorde Învăţământ „Lumina”, a mulţu -mit oaspeţilor pentru interesulmanifestat faţă de acestă GalăCulturală şi pentru sprijinul acordat.Domnia sa a reliefat importanţaculturii, spunând că aceasta este „cartea de identitate a oricăreinaţiuni, scrisă de-a lun gul istorieisale şi în care se regăsesc reuni tetoate valorile acesteia, din trecutpână în prezent”. La spectacol au participat peste4000 de invitaţi. Au răspuns afir ma -tiv invitaţiei organizatorilor, parla -men tari, oficiali ai MinisteruluiEdu caţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului, ai Ministerului Culturii şiPatrimoniu lui Naţional, şefi aimisiunilor diplomatice acreditate înRo mânia. Au participat, deaseme -nea, cadre din Primăria Sectorului2, ale Inspectoratului Şcolar alMunici piului Bucureşti, ale Inspec -to ra tului Şcolar al Sectorului 3, aleInspecto ra tului Şcolar Ju deţean Iaşi,ale Jandarmeriei, Poliţiei Române şiPrefecturii Judeţului Iaşi.Peste 300 de elevi au evoluat pescena Sălii Palatului. De la mic lamare şi de la o naţionalitate la alta,elevi ai Lu mina Instituţii de Învă -ţământ, s-au pregătit timp două luni,conduşi de o echipă formată din ca -dre didactice ale aceleiaşi Instituţii.Prestaţia acestor copii minunaţi,mun ca lor, a fost încununată deaplau zele publicului.

Spectacolul internaţional din acestan realizat sub slo ganul “Culturile,mână în mână” a debutat cu unshow de percuţie; 41 de elevi cu 41de tobele, au realizat un momentsonor de excepţie în timp ce pe unecran se derulau imagini vi deo alepregătirii Galei din acest an. Eleviiturci au interpretat cânte ce şi dan -suri populare din diferite zone aleRomâniei şi iar elevii români auinterpretat cânte ce şi dansuri popu -

la re turceşti, demonstrând că şi- aucâştigat dreptul de a reprezenta Ro -mâ nia la Olimpia da internaţio nalădin Turcia.În spectacol au fost anun ţaţi primiicinci elevi calificaţi la ca tegoria“Poezie în limba maternă”. medaliade aur revenindu-i elevei Ece Ergin.Pe scena Sălii Palatului au fostprezenţi şi elevii câştigători aiprobelor eliminatorii ale celei de aX-a ediţii a Olimpiadei Internaţio -nale de Limbă Turcă. Ei au fostmedaliaţi, în aplauzele publicului.Medaliile au fost înmânate de cătreNeculai Onţanu, Primarul sectorului2, Excelenţa Sa, Ómür Şölendil,Ambasadorul Re publicii Turcia înRomânia şi de Directorul Ge neral al

Instituţiilor de Învăţământ Lumina,Fatih Goktaş.Manifestarea nu ar fi fost completăfără expoziţia din holul Sălii Pala -tului unde tinerii elevi ai LuminaInstituţii de Învăţământ au etalatobiecte tradiţionale rea li zate ma -nu al, ale ambelor etnii. Au fostexpuse obiecte de port popular, s-au putut asculta melo dii populareinterpretate de ele vi şi s-au pututdegusta specialităţi culinare tradi -

ţio nale.Organizatorii Galei Cultu rale româ -no-turce, au încercat şi chiar aurealizat, fructi ficarea potenţialeibogăţii a multiculturalismului. Galaa contribuit la apropierea dintre celedouă popoare şi ţări, având dreptmijloc de promovare cultura, spor -tul şi activitatea stiinţifică. Comunitatea turcă din ţara noastrăeste recunoscută oficial iar colabo -ra rea din tre cele două etnii se bazea -ză pe res pectul faţă de culturidiferite, toleranţă faţă de diversitateşi colaborarea pe multe planuri. Prezentatorii Galei au fost AndreeaMarin Bănică, Ambasador al Bună -voinţei pentru UNICEF România şivedeta turcă Ilker Gultekin.

Sărbătoarea prietenieiromâno-turce

Gală culturală la Sala PalatuluiÎn cadrul deosebit oferit de Palatul Muzeului de Geologie, aavut loc, la finele lunii aprilie, deschiderea oficială aexpoziţiei de sprijin pentru candidatura orasului Astana laEXPO 2017: Astana-capitala viitorului.La ceremonia de deschidere au fost prezenţi membri aiParlamentului şi Guvernului României, membri ai CorpuluiDiplomatic acreditat la Bucureşti, academicieni şi alţioameni de cultură.În cuvântul sau, prof.dr.Anton Caragea, Directorul Insti -tutului de Relaţii Internaţionale şi Cooperare Economică, asubliniat faptul ca expoziţia este destinată a exprima sprijinuloficial al Parlamentului şi Guvernului României pentru

candidatura oraşului Astana ca organizator al EXPO 2017,pentru relaţia strategica România-Kazah stan. Astana merităsă fie gazda EXPO 2017, deoarece este capitala din AsiaCentrala care cunoaşte cea mai rapidă creştere economică şidemografică, este simbolul schimbării geopolitice ce puneAsia în centrul dezvoltării economice şi politice mondiale,beneficiind de voinţă politică şi de un buget de 20 demiliarde de euro pentru desfăşurarea expoziţiei în cele maibune condiţii. Alegerea Astanei este una practică, de bun simţ şi de succes,a concluzionat prof. dr. Anton Caragea.Deputatul Viorel Palasca, preşedintele Grupului Parla men tarde Prietenie România-Kazahstan, a transmis spri jinulParlamentului pentru alegerea Astanei. ″Vă asigur de totsprijinul nostru, de altfel unul traditional, pentru ca oraşulAstana să capete o nouă şi meritată recunoaştere interna -ţională odată cu organizarea Expoziţiei Interna ţio nale din

2017, într-o capitală modernă, dinamică ce îmbină într-omanieră excepţională valorile arhitectonice şi mai alesprezintă spiritul creator şi novator al locuitorilor RepubliciiKazahstan″. În final, deputatul a adresat calde aprecieri domnului TalgatKaliyev, Însărcinat cu Afaceri a.i. al Kazahstanului înRomânia şi domnului prof. Anton Caragea, pentru orga -nizarea impecabilă a acestui important eveniment bilateral.Deputatul Ahmet Aledin, Vice-preşedintele Comisiei Par la -mentare pentru Cultură a exprimat sprijinul de careKazahstanul şi candidatura Astanei se bucură în ParlamentulRomâniei. puterea şi opoziţia laolaltă sunt de acord asupradezvoltării relaţiei strategice România-Kazahstan. Senatorul Trifon Belacurencu a adresat cuvântul de salut alSenatului României apreciind că “decizia României de asprijinii candidatura oraşului Astana pentru EXPO 2017 este

doar un episod al acestei relaţii de colaborare şi prietenie”.Totodată, şi domnia sa a exprimat aprecierea inaltului forpentru eforturile desfaşurate de şeful misiunii kazahe înRomânia şi de prof. dr. Anton Caragea pentru organizareaacestui eveniment.Au mai luat cuvântul Sali Negiat-subsecretar de stat alGuvernului României, prof. dr. Mircea Constantinescu-Di -rector al Academiei Diplomatice Europene şi alţi dem nitariprezenţi,care şi-au arătat sprijinul hotărât pentru dezvoltarearelaţiei bilaterale România-Kazahstan şi sprijinirea tuturoriniţiativelor bilaterale de dezvoltare a dialogului. Un moment special l-a reprezentat discursul primarului

Nicoale Ontanu, care a anunţat decizia oficială de a danumele Astana unei străzi din Bucureşti, decizie salutată culungi aplauze. La fel de calduros a fost primită scrisoarea presedinteiComisiei de Cultură, Raluca Turcanu, anunţând decizia sade-a contribui la dezvoltarea relatiei bilaterale România -Kazahstan. În final, domnul Talgat Kaliyev şi-a exprimatemoţia ge ne rată de solidaritatea şi de respectul de careKazahstanul se bucură în România. Aceasta solidaritate şidorinţa de a construi o relaţie de succes sunt garanţia cădialogul între cele două ţări se va dezvolta. Relaţia politicăperfectă de astăzi şi investiţiile Kazahstanului în România, învaloare de 3 miliarde de dolari, nu sunt decât un început. Mulţumind pentru sprijinul acordat candidaturii Astanei laEXPO 2017, domnul Talgat Kaliyev a prezentat un filmdespre eforturile extraordinare depuse pentru a găz duiexpoziţia internaţională în cele mai bune condiţii, apreciind

că EXPO 2017 la Astana va fi un succes deosebit.La finalul manifestării oaspeţii au putut să admire cele 20 detablouri uriaşe, reprezentând minunile arhitectonice alecapitalei Kazahstanului, Astana şi au ciocnit un pahar deşampanie rară adusă special pentru această ocazie.Imagini din expoziţie au fost transmise de 6 posturi deteleviziune (TVR Cultural, TVR Info, TVR 1, Naţional TV,N24 Plus şi Travel Mix ) Date referitoare la această expoziţieau fost prezentate în zeci de articole de presă, mărturie înplus a prestigiului extraordinar de care Kazahstanul sebucură in societatea românească. Expoziţia Astana-capitala viitorului, unul dintre cele maiimportante evenimente culturale organizate în România înanul 2012, a fost vizitată de peste 18.000 de bucu reşteni, înperioada 23 - 27 aprilie, fiind o marturie a viului interes faţăde capitala Kazahstanului.

Expoziţia Astana-capitalaviitorului, cucereştepublicul românesc

După celebrele chipsuri din porumbexpandat, nacios, după tortillia,tacos, buritto sau guacamole, mân -căruri tradiţionale me xi cane, dansulpopular mexican este primit cu

aplauze în ţara noastră. În anul 2006 autorităţile locale dinora şul mexican Teletes, statul Pue -bla stabilesc crearea grupuluitradiţional de dans AZTLÁN. Slo -

ga nul grupului este: “prin dansînvăţăm şi ne cunoaştem cultura” şiare drept scop promovarea şi difu -zarea tradiţiile populare mexicane înlume.

Sosiţi la Bucureşti la invitaţia Am -ba sadei Mexicului, membri grupu -lui au susţinut patru specta co le desuc ces: la Muzeul Civilizaţiei Popu -lare Tradiţionale ASTRA-Si biu, la

Primăria Municipului Me diaş, laPalatul Naţional al Copiilor, Bucu -reşti şi la Muzeul Naţional al Satului“Dimitrie Gusti”, Bucureşti. Grupul a interpretat cu măiestriedansuri din statele mexicane: StatulMexic: dansurile “Águila blanca”,“Huracán”, “Ritual al fuego”; Sta tulPuebla: dansurile “Que chula esPue bla”, „Jarabes poblanos”,“Quet zales”; Statul Veracruz: dan -surile “El tilingo”, “La bamba”,“Za pateado vera cru zano”; StatulGuerrero: dansurile “La mala gue -ña”, “El gusto guer rerense”, “Lasama rillas”; Statul Jalisco: dansurile“La negra”, “El jarabe tapatío”,“Laculebra”. Organizatorii spectaco -lelor au fost: Ambasada Mexiculuiîn parte neriat cu Muzeul CivilizaţieiPopu lare Tradiţionale ASTRA-Sibiu, Primă ria Municipului Me -diaş, Pa la tul Naţional al Copiilor,Colegiul Na ţio nal “Iulia Haşdeu”din Bucureşti, şi Muzeul Naţional alSatului “Dimitrie Gusti”.

“Prin dans învăţăm şi necunoaştem cultura”

Spectacole de dans mexican în România

Pagina 25

De.patru ani,revista „Viaţa medicală” –săptămânal al personalului medico –sanitarreuneşte, la fine de mai, un grup important depersonalităţi din lumea medicală, prinorganizarea Galei acestei publicaţii. În.ciudatuturor greutăţilor de organizare, omul dinspatele acestui eveniment, un vaşnic luptător,doctorul Mihai Mihailide a reuşit, la fel ca şiîn anii trecuţi, să găsească fondurile necesarepentru ca nivelul elevat al acestei reuniuni săse menţină sau chiar să fie depăşit. Nu estelucru uşor. „Gala Viaţa medicală“ nu este un

simplu spectacol. Timp de 8 ore partici pan -ţilor li s-a oferit un „bouillon de culture”.Astfel au avut loc vernisaje, lansări de carte,două spectacole, unul, oferit de TeatrulMetropolis, celălalt, oferit de TeatrulNaţional de Operetă „Ion Dacian“, urmate deun. spectacol de gală - punctul culminant alreuniunii fiind înmânarea premiilor.Începută în 2009, la împlinirea a 20 de ani deapariţie şi la publicarea a peste 1000 denumere, ma nifestarea a devenit tradiţională,

con tinuân du-se şi azi. La această ultimăediţie au participat ca parteneri AcademiaRomână şi Academia de Ştiinţe Medicale.Alături de organizatori s-au aflat şi Fundaţia„Dr. Victor Babeş“, compania AstraZeneca,Fundaţia Socie tăţii pentru Studiul Neuropro -tecţiei şi Neuro plasti cităţii, companiileArgon med, Boiron, Farmexim, HippocratesCommunication, Octapharma, Ronda Medi -cal, dar şi Spitalul Municipal de UrgenţăMoineşti şi Colegiul Medicilor din Munici -piul Bucureşti, fără al căror aport material,gala nu ar fi putut avea loc.Organizată, şi în acest an, în sălile deconferinţă Brâncuşi, Madgearu şi Titulescudin cadrul Centrului de presă Romexpo, lareuniunea „Vieţii Medicale” au luat partemedici din toate specialităţile, din Bucureşti,din provincie sau din străinătate.

Au fost atribuite trei categorii de premii:„Tro feul de cristal“, acordat unor persona li -tăţi din domeniul medicinei; „Pana de aur“,acordată acelora care au colaborat efectiv, peo perioada mai lungă, la revista „Via ţamedicală” şi premiul „Dr. Georges Dumi -tresco“, acordat pentru excelenţa în artaplastică. Au fost premiaţi cu „Trofeul de cristal”: Aca -de mician Constantin Popa- pentru întreagaactivitate medicală, de cercetare ştiinţifică,publicistică şi editorială, pentru contribuţia

sa la edificarea Institutului Naţional deNeuro logie şi Boli Neuro vasculare, prof. dr.Emanoil Ceauşu, prof. dr. Mircea Covic şiprof. dr. Florin Mihălţan –pentru competenţăşi devotament în îngrijirea bolnavilor,promovarea cercetării ştiinţifice, colaborareapublicistică de excepţie la «Viaţa medicală»,prof. dr. Jean Askenasy, prof. dr. Dan Der -mengiu, prof. dr. Horia Traian Dumitriu, dr.Mircea Dumitru,dr. Marinela van denHeuvel-Olăroiu şi asistent medical principal

Lucreţia Titircă - pentru competenţă şi devo -tament în îngrijirea bolnavilor, promovareacercetării ştiinţifice, publicarea unor lucrăride referinţă la Editura «Viaţa MedicalăRomânească». „Pana de aur“ a fost conferită conf. dr.Corne liu Zeana, dr. Constantin Bogdan, dr.Maria Dragotă, dr. Raluca Bulea, MadeleineKaracaşian, Anca Florea. Premiul „Dr. Georges Dumitresco“ a fostacordat familiei de medici Elena şi DanPaulian..Gala s-a constituit într-un bun prilej deapreciere a activităţii deosebite a slujito -rilor medicinei din ţara noastră, iar masivaparti ci pare a reprezentanţilor corpuluimedical a exprimat solidaritatea mem -brilor acestuia în faţa greutăţilor cu care eise confruntă.

O manifestare de prestigiuîn lumea medicală

româneascăPrima ediţie a festivalului “Bloomsday înBucureşti” a avut loc sâmbătă, 16 iunie, înfaţa localului „The James Joyce Pub &Restaurant” deschis de ceva timp în PiaţaValter Mărăcineanu, de către omul deafaceri irlandez Aidan Joyce. Organizat de Ambasada Irlandei, subauspiciile Excelenţei Sale Oliver Grogan,Ambasadorul acestei ţări, şi cu sprijinulPrimăriei Municipiului Bucureşti, acesteveniment cultural este unic în felul lui. Numele Festivalului este dat de personajulprincipal, Leopold Bloom, al celebreiopere literare „Ulyse”, a scriitorului irlan -dez James Joyce. Festivalul este în fapt oreaducere în memorie a scriitorului şi aoperei sale. Este un prilej pentru cei carenu au avut timp să citească romanul, darcare vor să intre în atmosfera zilei de 16iunie, zi pe parcursul căreia se desfăşura în

1904, la Dublin, acţiunea romanului, săasculte pasaje semnificative, în timp ce

degustă o bere irlandeză Guinnesses.„Bloomsday” se sărbătoreşte în fiecare anîn peste 60 de oraşe din întreaga lume.Anul acesta, Bucureştiul s-a alăturatpentru prima data, acestor oraşe. Invitat special al Festivalului, actorul IonCaramitru a citit pasaje din lucrarea luiJoyce, iar tineri muzicieni de laConservatorul din Bucureşti au interpretatpiese asociate romanului.Şi-au dat concursul şi actorii Ilinca Goia şiDorin Andone de la Teatrul NaţionalBucureşti “I. L. Caragiale”. Manifestarea a fost deschisă de ExcelenţaSa Oliver Grogan, care, aprecia că„cititorii români sunt familiarizaţi cu operalui Joyce, iar noi încurajăm publicul largsă se alăture acestei manifestări culturalepentru a afla şi mai multe despre acestscriitor irlandez renumit”.

BBlloooommssddaayy llaa pprriimmaa ssaa eeddiiţţiiee îînn BBuuccuurreeşşttii

În contextul celebrării a 150 de ani dediplomaţie românească, şi a aniversării aşase ani de parteneriate exclusuive, FundaţiaLauder a organizat la Palatul Cotroceni şi laMinisterul Afacerilor Externe - Sala Gafen -cu, cu sprijinul acestor două instituţii,Conferinţa „2Day Ambassador”, având catemă: „Ce înseamnă să fii Ambasadorastăzi”Scopul Conferinţei a fost promovareastudiului diplomaţiei, a relaţiilor şi afacerilorinternaţionale, în rândul elevilor de liceu aiFundaţiei, dar nu numai. Au participat laConferinţă elevi ai liceelor LauderYavne(Budapesta), Lauder de limbi straine/ebraică (Sofia), dar şi ai Colegiilor NaţionaleMatei Basarab, George Coşbuc şi MihaiViteazul din Bucureşti, elevi ai liceului dinOrt Benjamina(Israel), şi ai ColegiuluiWalburg din Olanda.Elevii care au ales să se specializeze în diplo -maţie şi relaţii internaţionale au beneficiat deParteneriatele academice exclusive, agreatecu şase ani înainte cu: MAE(Institutul Di plo -matic Român), cu Lauder School of Govern -ment, cu Diplomacy & Strategy şi cuRaphael Recanati International School -Israel, acesta din urmă oferind un cursacreditat de diplomaţie şi relaţii internaţio -nale elevilor de la liceul Lauder-Reut.Iulian Fota, consilier prezidenţial, şefulDepartamentului Securităţii Naţionale,

Cristian Diaconescu, consilier prezidenţialpentru Relaţii Internaţionale, Mark Giten -stein, Ambasadorul SUA în România, HerselArezoo, adjunctul misiunii diplo matice aStatului Israel în România, Jonathan Davis,Vicepreşedintele Departamentului pentruRelaţii Externe şi decan al Raphael RecanatiInternational School- Israel, dr. AssafMoghadam, lector senior şi cercetator alLauder School au ţinut scurte alocuţiuni pemarginea temei propuse de organizatori. Bogdan Olteanu, Viceguvernator al Băncii

Naţionale a României, dr. Lucian Anghel,preşedintele Bursei de Valori Bucureşti,Cătălin Păuna,0 senior economist WorldBank şi Valentin Lazea, actual economist sefla Banca Naţională a României, au vorbitelevilor despre implicaţiile economice alecontextului afacerilor internaţionale. Mode -ra tori au fost Emil Hurezeanu Şi Daniel

Apostol.Într-o atmosferă festivă, la finele Conferinţei,în prezenţa reprezentanţilor misiunilordiplomatice ale Israelului, andei, Bulgariei şiUngariei, elevii au avut privilegiul să le fieînmânate „Certificatele în diplomaţie şirelaţii internaţionale” chiar din mâna aceluiacare acum se află la conducerea diplomaţieiromâneşti, ministrul Afacerilor Externe,prof. Andrei Marga. Domnia Sa i-a felicitatşi încurajat pe tinerii care doresc să aleagă înviaţă calea diplomaţiei, concluzionând:” Înperioada actuală, a globalizării, profesia dediplomat devine una dintre profesiile cheie înceea ce priveşte interacţiunea între ţări,culturi şi comunităţi”.În cuvântul său, Preşedintele FundaţieiLauder-Reut România, doamna Tova BenNun-Cerbis a mulţumit Administraţiei Prezi -den ţiale, consilierului prezidenţial IulianFota, pentru găzduirea şi susţinerea acesteiConferinţe.„Astăzi este o zi extraordinară, emoţional, şiplină de satisfacţii. Este normal ca elevii săfie încântaţi de o zi ca aceasta, în căutareaunui drum care cere curaj, efort, şideterminare. Astăzi inaugurăm un programunic în învăţământul liceal: Conferinţa “2Day Ambassador”, dedicat promovăriidiplomaţiei şi studiului relaţiilor interna -ţionale, printre elevii de liceu din România şidin străinătate”, a adăugat domnia sa.

150 de ani de diplomaţie românească

Fundaţia Ronald S. Lauder Romania aorganizat prima ediţie a Conferinţei

aniversare “2Day Ambassador”

trecut direct de la primitivism la decadenţă?Evident că aici nu este în joc doar o problemăculturală sau de civilizatie. Max Weber avorbit în celebra sa carte,,Etica protestantă şispiritul capitalismului’’ despre cultul pentrumuncă specific protestantis mului care estecel ce dă valoare capitalismului şi, am puteasă adăugăm, chiar nobleţe. Este însă chiarasa? Modernitatea lumii, pe care o numeamcândva liberă, constă în dispreţul pentruviaţă, atât de superb exaltată ca importanţă,valoare şi perspective, de Isaia? Munca esteun element determinant al vieţii umane. Ceeste însă agresiunea umană împo triva restuluiformelor vieţii, dar şi împotriva omuluiînsuşi? Spiritul capitalismului nu se reduceînsă la valorizare (câtă va fi fiind) a muncii.El are, în centrul său, fără legătură cu orice

formă de protestantism, principiul maximali -zării profitului, ori maximalizarea profituluinu este chiar maximalizare fără luarea înposesiune a statului. Principiul maximalizăriiprofitului şi principiul democratic, în cioc ni -rea lor inevitabilă, reprezintă o adevaratăpro blemă a lumii actuale. La limitaexploatării statului de către capital estetotalitarismul – nu are importanţă dacă acestaapare pentru a alcatui o forţă aptă sa distrugăstatele con cu rente sau să creeze unmaximum de excedent în profitulcorporatist. S-a spus cândva că o a treia cale,între capitalismul pur şi stalinism, nu esteposibilă. Acum putem fi siguri; numai o atreia cale este viabilă. Ce legatura are acestfinal cu ansamblul textului acestui eseu? Unafoarte simplă: inumani ta tea este aceeaşi – învânătoarea de lei, în uciderea unei balene sauîn maxima lizarea profitului în contulexistenţei, libertăţii, egalităţii fraterne aoamenilor- ea se şi exprimă unitar simultanşi identic sub raport geopolitic.

plă cere mâncarea românească, şi în mod spe -cial sarmalele în foi de varză cu mămăliguţă. La finalul convorbirii, domnul TomohiroYoden, ni l-a prezentat pe colegul său,domnul Tasuku Furukawa, noul DirectorGeneral al Jetro Bucureşti. Vin de la biroul Tokyo, unde m-am ocupat cuproblematica ţărilor din Europa, în special aţărilor din Europa Centrală de Vest.Voi fi aici pentru trei sau patru ani. Sper să potcălători prin ţară şi să mă pot convingepersonal de realizările românilor pentru a puteatransmite, japonezilor, care încă mai suntnehotârâţi şi neîncrezători în această ţară, căimaginea acesteia văzută de la faţa locului nuse potriveşte cu imaginea, aş spune deformată,a realităţilor din România.

Karen BABOIANArmand Oprea


Leul din Nemeea...(Urmare din pag. 21)

Misiunea JETRO...

Madeleine Karacaşian alături de Nelly Matevosian ministru consilier al Ambasadei Armeniei

Dr. Ovidiu Popescu, dr. Mihai Mihailide, împreună cu doi colegi de breaslă.

Pagina 26

În Sala Mihai Viteazul, a MuzeuluiNaţional de Istorie a avut loc simpozionul„Muzeul Naţional de Istorie la 40 de ani.Momentul ZERO – 8 mai 1972”.După cel de-al Doilea Război Mondial, ideeaînfiinţării unui muzeu naţional de istorie,reprezentativ pentru ţară, a fost discutată demulte ori începând cu 1968. S-a creat astfelun cadru real, corespunzător pentruorganizarea Muzeului Naţional de Istorie,prin Hotărârea nr. 1448 din 03/07/1968, aConsiliului de Miniştri al RepubliciiSocialiste România (urmată de HotărâreaConsiliului de Miniştri al RepubliciiSocialiste România privind înfiinţareaMuzeului de Istorie al Republicii SocialisteRomânia, din 20 martie 1970). Pentruconstituirea patrimoniului muzeului se aveaîn vedere transferarea tuturor pieselor devaloare republicană, sau, în caz excepţional,a copiilor acestora aflate în muzeele dinCapitală şi provincie, în colecţii particulare şi

ale altor instituţii: Academia Română,Biblioteca Centrală de Stat, ArhiveleStatului, ministere etc.Pentru sediul muzeului s-a ales clădireaPoştei Centrale din Bucureşti (din CaleaVictoriei nr. 12). Amenajarea s-a făcut înritm accelerat (partea tehnică fiind încredin -ţată Trustului „Carpaţi” şi Întreprinderii deStat „Decorativa”). Din comisia de

organizare a Muzeului Naţional de Istoriefăceau parte 35 de personalităţi din domeniulistoriei şi reţelei muzeografice, dar şireprezentanţi ai conducerii P.C.R. Preşedintea fost numit academicianul ContantinDaicoviciu, printre membri găsindu-se numede seamă ale ştiinţei istorice din România:Emil Condurachi, Constantin C. Giurescu,Mihai Berza, Andrei Oţetea, DumitruBerciu, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, ŞtefanPascu etc. Realizarea expoziţiei de bază a Muzeului deIstorie al R.S.R. a fost o chestiune foartecomplexă. În cadrul acesteia trebuiau expuseobiecte cu o mare relevanţă istorică dar, maipresus de aceasta, trebuia să coabitezeadevărul istoric cu cerinţele ideologice.Organizarea expoziţiei permanente apresupus amenajarea, proiectarea şirealizarea a peste 50 de săli, cu o suprafaţaexpoziţională de 15 000 m.p.; au fostinstalate 1 500 sisteme de expunere în care

au fost prezentate cca. 50 000 de valori demuzeu; au fost întocmite 300 de texteexplicative de săli şi vitrine; alcătuite 64hărţi, 80 de grafice, 9 000 de etichete. Primaformă a expoziţiei permanente a fostorganizată în 40 de zile! S-a lucrat aproapezilnic câte 14 – 16 ore. Expoziţia permanentăa Muzeului de Istorie a R.S.R., aşa cum arezultat, era întinsă în 50 de săli (de la

Paleoliticul Inferior, până la epocacontemporană), la care se adăugau CabinetulNumismatic, Lapidarium-ul şi TezaurulIstoric. Luni, 8 mai 1972, în prezenţa conduceriistatului, era deschis pentru public cel maimare şi mai important muzeu de istorie dinRomânia. În cele patru decenii de existenţă, MuzeulNaţional de Istorie a cunoscut mai multemomente de cotitură. Unul dintre acestea aavut loc în anul 1978, când, pe 23 ianuarie, afost deschisă expoziţia aşa numită, „Doveziale dragostei, înaltei stime şi profundeipreţuiri de care se bucură tovarăşul NicolaeCeauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, aleamplelor relaţii de prietenie şi colaboraredintre poporul român şi popoarele altorţări”, cunoscută sub numele de „ExpoziţiaOmagială”. Aceasta ocupa 10 săli la etajul aldoilea al muzeului, întinzându-se pe cca. 2500 m.p. şi era o adevărată „odă” la adresacuplului Ceauşescu. Evident că, odată cudeschiderea acesteia, spaţiul acordat epociicontemporane (perioadei comuniste înspecial) s-a extins foarte mult, în comparaţiecu celelalte perioade istorice.Evident, un alt moment important a fost dupădecembrie 1989, când expoziţia de bază afost din nou reorganizată, fiind închisă şi,apoi, demantelată expoziţia „Omagială” şiregândite celelalte segmente, pentru acorespunde realităţilor istorice şi nuinfluenţei politico-ideologice.În anul 2002, expoziţia de bază a fost strânsă,muzeul urmând să fie supus unui ampluproces de renovare, consolidare şi reame -najare. Din păcate, în anul 2006 lucrările aufost sistate şi momentul redeschideriiîntregului muzeu a devenit o întrebare la carenu se ştie, încă, răspunsul. Organizareasimpozionului aniversar, a fost gândită a fiun bun prilej pentru readucerea în atenţie aimportanţei acestei instituţii pentru culturanaţională, cu speranţa că lucrurile se vorpune din nou în mişcare şi că nu peste multtimp publicul se va putea bucura de toatecomorile aflate în patrimoniul MuzeuluiNaţional de Istorie a României.

Moment aniversar pentru MuzeulNaţional de Istorie al României

40 de ani de la înfiinţare

Fotograful KacperKowalski şi zborul său

deasupra PolonieiPentru a marca a 221 aniversare a legiferării„Constituţiei de la 3 Mai, AmbasadaPoloniei la Bucureşti, în cooperare cu BancaNaţională a României şi Primăria Capitaleiau organizat la sediul central al BănciiNaţionale, o impresionantă şi deosebităexpoziţie de artă fotografică poloneză. Dupăce a poposit în mai multe capitale şi oraşe

importante ale lumii, lucrările, ce fac partedin ciclul „ Poland has a LOT to offer (Zbordeasupra Poloniei)” au poposit, pentru scurttimp, în Sala de Marmură a BNR. Cele 18fotografii color, de format mare, reprezen -tând peisaje din Polonia, sunt opere ale

artistului fotograf Kacper Kowalski - laureatal premiului World Press Photo 2009.Realizate cu un sistem fotografic sofisticatinstalat pe o parapantă, imaginile au fostluate de la o înălţime de 150 de metri. Kacper Kowalski s-a născut în 1977 laGdansk, în apropierea mării. Deşi a cunoscut

succesul internaţional, nu a părăsit Polonia.„Uneori, spune Kowalski, cred că ar fifrumos să trăiesc undeva ca în California, darar fi plictisitor pentru fotografie - în fiecare zieste aceeaşi vreme şi acelaşi peisaj. Aici, înPolonia, unde încă mai trăiesc, în fiecare

săptămână vremea este diferită, lumina estediferită, diferite sunt şi anotimpurile...”În afară de premiul amintit, el a mai fostonorat cu premiu oferit de revista NationalGeographic şi cu premiul internaţional defotografie Pilsner Urquell (IPA).A studiat arhitectura, obţinând o diplomă dearhitect. Este un pasionat de parapantă, fiind

campion pilot şi instructor licenţiat. Aceastăpasiune i-a deschis calea către fotografiaaeriană,către succes. Vernisajul expoziţiei a avut loc în prezenţaAmbasadorului Poloniei la Bucureşti,Excelenţa Sa Marek Szczygieł şi a

Guvernatorului Băncii Naţionale MugurIsărescu. Au mai fost prezenţi, PawelMerchel – directorul companiei aviaticepoloneze LOT în România şi sponsor alproiectului, reprezentanţi ai CorpuluiDiplomatic, membri ai comunităţii poloneze. În aceeaşi zi, Ambasadorul Poloniei,

Excelenţa Sa Marek Szczygieł,a oferit orecepţie la Hotel Intercontinental la care auparticipat numeroşi reprezentanţi ai CorpuluiDiplomatic, politicieni, reprezentanţi aioamenilor de afaceri, ai mass media, ca şimembri ai comunităţii poloneze.

Excelenţa Sa Marek Szczygieł, Ambasadorul Poloniei şi Guvernatorul Băncii NaţionaleMugur Isărescu

fost mai puternice rela ţiile şi dorinţa ca prinmuncă să se dezvolte afacerile şi, înainte detoate, comerţul. Au fost realizate câ tevaForumuri de afaceri pentru că aceste douăţări au fost dintotdeauna des chise colabo ră -rii, făcând loc succesului economic şi pro -gre su lui. Iar noi, ca Ambasadă, am incu ra jatoamenii de afaceri şi am susţinut cu puterecooperarea între cele două state prinsusţinerea activităţilor Camerelor de Comerţşi prin punerea în legatură directă a oame -nilor de afaceri din cele două ţări. Acum 4ani, Guvernul Macedoniei cu acordul şiaprobarea Guvernului român, l-a numit pePreşedintele Camerei de Comerţ Prahova,Aurelian Gogulescu, ca primul consul ono -rific al Republicii Macedonia cu sediul laPloieşti. De atunci, Ambasada, dar si eupersonal am avut, atât cu Camera deComerţ Prahova cât şi cu domnul Gogu -lescu, o cola bo rare excepţională, iar latoate întâlnirile am folosit prilejul de astabili sau continua legăturile de afaceri şide a realiza proiecte concrete. De curând,Radu Mihăescu a fost numit în funcţia deconsul onorific cu sediul la Timişoara ceeace înseamnă că în planul afacerilor amacoperit întreaga Românie. Prin acţiunilesale, noul consul din Timi şoa ra realizeazăcontinuitatea coope rării econo mice. Vizita preşedintelui României în Macedonia,

în anul 2010, şi vizita de răspuns apreşedintelui macedonean Gjorge Ivanov înRomânia, în anul 2011, au confirmatconexiunea pozitivă dintre cele două ţări,apropierea dintre cele două popoare,continuând relaţiile culturale istorice.Bogatul cadru juridic a fost consolidat cudouă noi acorduri interstatale, iar cele douăministere, ale Afacerilor Externe au noiacorduri de cooperare. Ministrul meu alAfacerilor Externe a fost anul trecut în vizităoficială în România şi aşteptăm ca şiomologul său român să viziteze Macedoniaanul acesta. Cooperarea parlamentară este,de aseme nea, importan tă. O delegaţie desenatori şi deputaţi, condusă de senatorulTitus Corlă ţean a fost, în anul 2010, înRepublica Mace do nia. Din păcate, în 2011, am pierdut, un dragprieten, deputat al minorităţii macedoneneîn România, domnişoara Liana Dumitrescu.Noi am continuat să punem în practică şi săextindem ideile şi dorinţele sale, pentru ocrescândă consolidare a relaţiilor dintrepoporul român şi macedonean, îndeplinindastfel o parte a muncii sale, pe care împre -ună o planificasem.Vorbind despre domeniul cultural aş amintică în cei patru ani au fost traduse multe cărţidin macedoneană în română şi invers. Filmemacedonene au fost prezentate la festivaluri,atât în Bucureşti cât şi în întreaga ţară. LaRadio România Cultural a fost prezentată,pentru prima oară, piesa radiofonică a

dramaturgului Goran Stefanovski, scriitor şiacademician, a cărui Antologie de texte afost, în toamna anului trecut, tradusă în limbaromână. În 2008 am promovat cultura ma ce -do neană prin manifestarea “Zilele Go ce Del -cev”. Cu acestă ocazie un grup de pro fesorişi academicieni din Macedonia au discutatdespre relaţiile româno-mace do ne ne în isto -ria recentă a culturii, a muzicii reli gi oase şi ameşteşugurilor populare. Acestea sunt doarcâteva acţiuni care dovedesc mun ca intensăcare consider că va continua în viitor. Plec din România cu amintiri minunate şiavând convigerea că buna cooperare se vaconsolida permanent pentru că, mai mult casigur, cooperarea dintre Republica Macedo -nia şi România are viitor.La recepţia de rămas bun ce a avut loc laRestaurantul Capşa din Bucureşti, a răspunsprezent un impresionant număr de colegi dinCorpul diplomatic, ceea ce dovedeşte, încă odată, stima şi prietenia de care s-a bucuratExcelenţa Sa Ljupco Arsovski, ca de altfel şisoţia domniei sale. Cu această ocazie, Nunţiul Apostolic înRomâ nia, Monseniorul Francisco JavierLozano, Decanul Corpului diplomatic dinRomânia i-a oferit Ambasadorului, în dar,tradiţionalul platou de argint pe care erauîncrustate semnăturile colegilor săi. Excelenţa Sa va avea acum mai mult timpliber, pe care îl va dedica, aşa cum ne po -vestea domnia sa, nepoţilor săi, el fiind unproaspăt bunic.

(Urmare din pag. 5)

Gânduri la sfârşit...

Pagina 27

În perioada 20-28 mai, Opera Română aorganizat la Cluj prima ediţie a OperelorNaţionale, manifestare de anvergură deosebitde interesantă şi demnă de apreciat mai alesîn condiţiile în care finanţarea culturii se aflăîn mare suferinţă. Pentru că a aduce producţiişi ansambluri din ţară devine acum oadevărată aventură pe care managerul RareşTrifan şi-a asumat-o şi a realizat-o într-omanieră cu totul remarcabilă, programulincluzând 7 reprezentaţii, cărora li s-au

alăturat şi alte evenimente atractive. Şi pentru că Opera Română a fostinaugurată.în 1920, cu Aida, lucrareaverdiană a deschis „serialul”, în regiasemnată cândva de Anghel Ionescu-Arbore,cu o scenografie pe cât posibil reîmpros -pătată, la pupitru aflându-se maestrul PetreSbârcea, iar în rolurile principale SorinaMunteanu (invitată de la Bucureşti), AndradaRoşu (colaboratoare a aceluiaşi teatru dinCapitală), Marius Budoiu şi Oleg Ionese. Un moment aparte a fost proiectarea.filmareaoperei Tosca de Puccini în versiunea de laCovent Garden, cu Angela Gheorghiu înrolul titular, care mă aşteptam să atragă unpublic mult mai numeros, A doua zi, pe scenăa urcat ansamblul Operei din Timişoara,oferind Adriana Lecouvreur de Cilea, înregia şi scenografia italianului Mario deCarlo, într-o viziune unanim apreciată încăde la premieră, eleganţa şi fastul decorurilorşi costumelor, dar şi atmosfera creată,tensiunea dramatică, încărcătura trăiriloremoţionale, firescul adesea impresionant,reuşind să entuziasmeze şi de această dată. Şisub aspect muzical, calitatea şi frumuseţea,unitatea şi echilibrul, expresivitatea şiimplicarea au fost aduse la coteleperformanţei, într-un „întreg” artistic cu unimpact deosebit de puternic.Soprana.Carmen Gurban (de la Cluj) aconturat o eroină de neuitat, cântând cueleganţă, sensibilitate şi dramatism, aproapeconfundându-se cu Adriana, vocea şi talentulsău scenic aparte răspunzând impecabiltuturor acestor cerinţe. Implicându-se, larândul său, în drama personajului întrupat,Călin Brătescu s-a întrecut pe sine, punându-şi în valoare glasul generos, condus cuinteligenţă şi expresivitate, devenind unMaurizio credibil.şi rezolvând cu siguranţă şimuzicalitate o partitură extrem de dificilă şisolicitantă. Mirouslava Yordanova (dinBulgaria) a fost cuceritoare în Principesa deBouillon, frumoasă, temperamentală, dar maiales cu o voce amplă de mezzosoprană, cu ofrazare perfect adecvată stilistic, iar DanPatacă a investit personajul Michonet cucăldură şi cu o undă de tristeţe, avândpermanent o atitudine firească, profundumană şi tocmai de aceea sinceră şiconvingătoare. Întreaga distribuţie, corul şiorchestra au făcut.şi de această dată,o.demonstraţie de măiestrie, reuşind, subbagheta experimentatului David Crescenzi,un spectacol care, astfel, s-a situat în top-ulpreferinţelor celor mai exigenţi muzicieni şimelomani.Continuând „parada” ansamblurilor invitate,Opera din Bucureşti a propus EvgheniOneghin de Ceaikovski, în versiuneasemnată de Ion Caramitru, deosebit deapreciată.ca spectacol în sine, atât pentruimaginea inspirată (decoruri Maria Miu,

costume Viorica Petrovici), cât şi pentruatmosfera specific rusească pe care osugerează. În ce priveşte abordarea perso -najelor, s-a dovedit „variabilă” – Ionuţ Pascuare alura, atitudinea distantă, rece şi uşorironică, ideale pentru Oneghin, pe care l-arealizat destul de expresiv, vocea sa amplăsunând parcă mai bine ca altădată, chiar dacădeficienţele persistă şi deranjează; cu un glascalitativ, condus cu îngrijire (uşor strident înacut), Crina Zancu a abordat rolul Tatiana cu

aplombul binecunoscut, dar jocul şi întreagasa evoluţie au rămas departe de timida,retrasa şi introvertita tânără pe care a gândit-o Puşkin şi a împlinit-o în muzicăCeaikovski, până şi în celebra arie „ascrisorii” agitându-se mult, cu o exuberanţămai apropiată de Rosina. Un foarte bunLenski a fost clujeanul Cristian Mogoşan,care a.găsit modalitatea de a alternasecvenţele de anvergură vocală cu cele înmezza-voce, întrupând un tânăr când timid şistângaci, când exploziv şi vehement. BasulPompei Hărăşteanu ştie, în Gremin, cum să-şi cânte aria, subliniind sensurile cuprinse întext, frazarea şi sensibila redare atrăgândaplauze frenetice. La rândul.lor, Maria Jingaa întrupat o sprinţară şi agreabilă Olga, Ana-Maria Comşa a convins în Larina, ca şiFlorin Diaconescu în Triquet, ceea ce nu aşspune despre Andreea Iftimescu (de la Cluj),

care este prea tânără şi prea stângace pentru...bătrâna doică Filipievna, în ciuda glasului cutimbru plăcut. Corul a sunat frumos şi s-aintegrat cu dezinvoltură mişcării scenice,intervenţia pasageră a baletului a fostsusţinută adecvat, dar orchestra. dirijatăde.Iurie Florea. nu s-a ridicat la nivelulcerinţelor, pentru că a sunat fără relief, anostşi plat, apărând şi decalaje şi chix-uri şi solo-uri discutabile ca sonoritate. Şi totuşi,entuziasmul sălii a dovedit că spectatorii auapreciat producţia în întregul ei.Pe scena Operei Maghiare am asistat la unexcelent Elixirul dragostei de Donizetti,realizat recent.de teatrul-gazdă în inspirataregie semnată de Kurthy Andras într-undecor parcă decupat din cartea de poveşti(conceput de Szekely Laszlo) şi costumemulticolore (Piliny Marta) – toţi de laBudapesta. Voioşia este molipsitoare şipentru că interpreţii sunt şi foarte buni actori,pentru că şi corul se implică efectiv înconturarea unor personaje convingătoare şidiverse, cântând cu acurateţe, pentru căbalerinii au graţie. Cât despre solişti, au fostcuceritori şi permanent „în rol”, construind

relaţii credibile şi pregnant definite, totulîntr-o evoluţie alertă, cursivă, fără nimicconvenţional, demonstrând un talent scenicaparte, dublat de sinceritate şi profesio -nalism, expresivitatea fiind „cuvântul deordine”. Şi sub aspect vocal au realizat undemers echilibrat şi foarte reuşit, pentru căYolanda Covacinschi beneficiază de un glasluminos şi maleabil, condus cu siguranţă şistrălucire, chiar dacă emisia uşor „deschisă”determină unele stridenţe în special în acut,tenorul Tony Bardon „intră” în personajulNemorino cu o voce lirică şi suplă, frazarefrumoasă şi lejerităţi perfor mante, punctulsău forte fiind interpretarea de o naturaleţedezarmantă; baritonul Sandor Balla îşi puneîn valoare glasul generos şi amplu, dar şiumorul şi inteligenţa, construind un Belcoreţanţoş dar simpatic, în timp ce bas-baritonulSandor Arpad etalează un material vocalgeneros, bine reliefat în deplină concordanţăcu ceea ce este, în fond, Dulcamara, înGianetta a apărut Barabas Zsuzsa, iarbalerina Viorica Bogoi într-un excelenttravesti gen Commedia dell’Arte. Totul cusprijinul orchestrei care a sunat cuceritor,reconfir mându-şi calitatea sub conducerealui Horvath Jozsef, dirijor de certăperspectivă. Spectacolul.a stârnit.(de aceastădată) pe bună dreptate ovaţii şi o stare „debine” publicului care a invadat sala.Opera din Iaşi a fost singura care a prezentatdouă producţii, dorind să aducă pe scenă şi oseară de dans mai specială – Bal -, conceputîn urmă cu câţiva ani de coregrafa YvetteBozsik din Ungaria, interpreta principală –balerina Beatrice Rancea –, devenită, anultrecut, managerul Operei moldave, propu -nân du-şi să revigoreze ansamblul de balet şisă aducă pe acea scenă conceptul de teatru-dans. „Povestea”, pornind cumva de lacelebrul film omonim semnat de EttoreScola, se opreşte asupra unor personaje careîşi trăiesc dragostea, visele, speranţele şineîmplinirile fie în atmosfera unui posibilbar, fie pe o (posibilă) plajă, pe un colajmuzical amalgamat, cuplurile se nasc şi sedestramă, partenerii se provoacă, se înfruntă,se resping sau se atrag, mişcarea speculând şiposibilităţile oferite de scaunele multicolore

care devin adevărate personaje, există şitrepte şi o suprafaţă înverzită pe care jocul sereînoadă, în timp ce eroina principală îşicaută zadarnic dragostea sau partenerul dorit,iar cel care o iubeşte constant, mereu respins,o urmează fără speranţă, finalul aducându-iîn prin plan, „împărţind” acelaşi scaun, ambiiplângând amarnic – ea pentru că s-a resemnatcu disperarea neîmplinirii, el (GheorgheIftinca) pentru că, chiar şi aşa, a fost acceptatde iubită. O clipă de viaţă transpusă în dans,interpretată cu profesionalism şi multăinvestire, cu rigoare şi relaţionare precisă,apreciată şi de cei (nu prea mulţi) aflaţi însală.În seara următoare, Beatrice Rancea a apărutîn ipostază de regizor al operei mozartieneDon Giovanni, păstrând acum, cu câtevaexcepţii, distribuţia de la premieră, omogenă,echilibrată, cu solişti bine aleşi pentrurolurile respective (excepţie făcând tenorulRicardo Nori, un Don Ottavio fără voce, decare încerc să nu-mi mai amintesc...). Înscenografia Vioricăi Perju, decorurifuncţionale şi sugestive, precum şi costumeîn general elegante, caracterizând sugestiv

eroii, compun oima gine reuşită,plasată într-o epocăincertă dar oricumdemult apusă. Iarsoliştii au intrat înrol cu talent şi de -zin voltură, „sim -ţind” datele defini -torii ale persona -jului întrupat, aşa

încât Ciprian Marele, cu o apariţie suplă,elegantă şi cuceritoare, expresiv şi mereuvivace, a fost un Don Giovanni cu glasbaritonal incisiv şi convingător, în Leporello,bas-baritonul Octavian Dumitru l-a secondatcu gestică şi atitudini plastice, dar şi cu ocalitate vocală deosebită, cu umor şispontaneitate, Donna Anna a găsit în CristinaSimionescu o soprană cu experienţă, siluetasa foarte feminină fiind dublată deparcurgerea sigură a partiturii adaptatetimbrului mai liric, Simona Titieanu s-adovedit o opţiune inspirată în Donna Elvira,în primul rând în plan vocal, cu o sonoritatedramatică şi cu o coloratură bine rezolvată, întimp ce Florentina Onică a fost o irezistibilăZerlina, plină de viaţă, isteaţă, cochetă şi

exuberantă, punându-şi în valoare glasulfrumos, interpretarea, frazarea fină şi suplă,partener fiindu-i Iulian Ioan Sandu, foartepotrivit în Masetto, susţinându-şi partitura cuo voce bună şi amplă, iar în Comandor l-amascultat pe Horia Sandu (de la ONB); subbagheta lui Adrian Morar (de la Operaclujeană), orchestra a sunat chiar foarte bine,micile decalaje trecând aproape neobservate,reuşind o permanentă relaţie cu corul pus lapunct, cu baletul şi evident cu soliştii, mulţidintre spectatori regretând însă renunţarea laansamblul final, aplaudând însă entuziastîntreaga realizare..În Zilele Clujului, deşi a plouat mai toatăseara, pe scena amplasată în Piaţa Unirii auevoluat, în aer liber, orchestrele Academieide Muzică (sub bagheta tânărului CristianSandu, oferind secvenţe din opera Elixiruldragostei, dintre solişti - parte încă studenţi -remarcându-se cu deosebire tenorul ŞtefanKorch, o reală promisiune pentru viitor),Filar monicii (apreciatul dirijor JozsefHorvath optând pentru pagini de Brediceanu,Sarasate, Dvorak, Monti sau Brahms) sauOperei Maghiare (în Gala de operă acom -paniindu-i, cu Zsolt Janko la pupitru, pesoliştii. Carmen Gurban, Cristian Mogoşan,Veress Orsalya, Sandor Arpad, în ariile şiduetele din opere (Carmen, Turandot, HaryJanos) şi operete (Sylvia, Giuditta, Victoriaşi al ei husar) sau dintr-o zarzuela, au plăcutmult, finalul aducând, conform „tradiţiei”,Brindisi din Traviata, spre încântarea celorcare, îndurând capriciile vremii, au confirmatdin plin că draostea pentru muzica bunărămâne o constantă a publicului clujean, careprobabil, măcar în parte, se regăseşte şi însala de operă sau de concert.Dacă Festivalul a debutat cu Aida,întâmplător sau nu a propus, în final, o altăoperă verdiană, închizând cumva „cercul” cuNabucco 12 (Nabucodonosor) „un specta -col de Alexander Hausvater”, „muzica deGiuseppe Verdi” (decoruri Dobre-KothayJudit, costume Viorica Petrovici). Oproducţie mult discutată şi controversată încăde la premiera din iarnă, când a „beneficiat”însă de o conjunctură socio-politică extremde favorabilă unui impact puternic, speculatdin plin de mass-media. Ca şi în prima

montare semnată, în 1986, de ViorelGomboşiu, regia aduce imagini cu trimiterela perioada holocaustului, a hitlerismului, cuatrocităţile bineştiute trăite de „poporulevreu”, la suferinţele căruia se referă şilibretul operei, inspirat de povestea biblică aasupririi de către Nabucodonosor, regeleBabilonului. Şi totuşi, partitura verdiană seintitulează Nabucco … Desigur, acum s-aadăugat şi acel 12, pentru că… s-a prezentatîn anul 2012. Pe scenă apar şi soldaţi cumitraliere (şi Abigaille poartă o astfel dearmă) şi evrei închişi în cuşti sau duşi la„camera de gazare” (moment care determinăapariţia unor actori aparent dezbrăcaţi,purtând însă, măcar parţial, costume mulate,de culoarea pielii) şi (din nou) proiectarea pefundal a unor portrete de evrei, probabilvictime ale masacrului (dar de ce revin ciudatdoar câteva figuri, când de fapt există mii deasemenea fotografii?!), imagini din „trenurilemorţii” sau din lagăre; şi peste toate acestea,proiecţii amintind fără voie de „caleidos -copul” copilăriei noastre (cam la fel cu celeutilizate în Trubadurul bucureştean, regizatde acelaşi Hausvater). Rezultă astfel oaglomerare permanentă în scenă, dublată deaceste imagini care încarcă excesiv,

obosindu-i pe cei care, la operă, ar mai trebuisă asculte şi muzica… Pe de altă parte,Nabucco este arestat şi pus în cămaşă deforţă, iar „armata” celor care îl ajută să iasădin închisoare este alcătuită din „colegi” dela psihiatrie, într-o viziune grotescă, darbrusc nebunia „le trece” şi redevin personajeputernice şi învingătoare. Există şi inadver -tenţe sau stângăcii în menţinerea unitară aconcepţiei „întregului”, pentru că, spreexemplu, coroana aurită pe care şi-o disputăeroii principali este cu totul deplasată încontext; iar dacă fiecare parte a spectacoluluieste precedată de imaginea rugăciunii dinsinagogă (susţinută de „sonorul” înregistrat,decupat din realitate), amprentă menţinută petot parcursul operei, după ultimul acordorchestral revin în scenă toţi interpreţii,cântând, de această dată în limba română,„corul sclavilor”, în timp ce în sală un actorflutură un enorm steag… tricolor românesc,iar alţii aruncă „fluturaşi” pe care este tipărittextul cu tentă clară de îndemn la eliberare, larevoltă sau la… resemnare („suferinţa să ştima-ndura”), totul dublat de proiecţii dinspecificul „plaiului mioritic”, amestecate cufabrici sau cartiere moderne şi, culmea, cu…biserici ortodoxe! Un amalgam care evidentrupe cursivitatea celor 3 ore cu pregnanţăiudaică, intenţia vădită fiind translarea înepocă şi îndemnul la eliberare (de ce, decine?...) pe plan local. Cât priveşte laturastrict muzicală şi interpre tativă, soliştii auevoluat corect, s-au străduit şi chiar au reuşitsă contureze personajele aşa cum le-a gânditregizorul, rezolvând şi complicata folosire atrapelor (care au dat şi ceva emoţii… tehnice)şi a tuturor elementelor solicitante, într-operpetuă agitaţie scenică, dorind să dea relief,fiecare „după posibilităţi”, dificilelor arii,duete şi ansambluri, cu glasuri mai mult saumai puţin calitative, demn de subliniat fiindfaptul că, în afara sopranei Madeleine Pascu,invitată de la Opera bucureşteană pentru rolulAbigaille, întreaga distribuţie este alcătuitădin solişti clujeni. Astfel, Fulop Martin afost… Nabuco dono sor (chiar dacă, repet,Verdi l-a notat doar Nabucco), Sorin Lupu adevenit Ismaele, Călin Cozma a „preluat”rolul Zaccaria, Cristian Hodrea remarcându-

PPrriimmuull ffeessttiivvaall aall OOppeerreelloorr NNaaţţiioonnaalleeAnca FLOREA


Pagina 28

acum Uniunea Europeană? Se poate vorbidespre “o perioadă de tensiuni ridicate” aşacum, parcă puţin eufemistic, afirmă raportulConsiliului European din iunie, sau este vorbade o criză cu multiple va len ţe, în curs dedesfăşurare?Cred că este evident pentru toată lumea căEuropa trece acum printr-o criză de marecomplexitate a cărei forţă nu se putea anti ci paacum doi ani. Lucrurile s-au compli cat foartemult deşi în permanenţă s-a sperat că se vorrezolva ten si unile care apăreau din timp întimp. Liderii europeni au avut nenumărateîntâlniri, şi deciziile luate cu aceste prilejuriaveau darul să liniştească puţin pieţelefinanciare. Dar, se vedea că erau insuficiente iartensiunile de pe pieţe reveneau. În ultimăinstanţă, pentru prima dată în istoria UE estepusă sub semnul întrebării însăşi existenţa aces -teia. În nici un caz criza nu trebuie să fiesubestimată deşi este evident că de multe oriliderii politici încearcă să calmeze spiritele.Cred că această criză este foarte serioasă şi sejoacă, în momentul de faţă, chiar soartaEuropei. Criza are dimensiuni multiple, deşi nu toateţările au fost expuse în acelaşi fel, cu aceeaşiintensitate. Ea a pornit datorită expuneriisectorului public şi guvernamental. Este binecunoscut cazul Greciei care a acumulat odatorie publică mare ce a crescut permanent.Introducerea monedei euro a favorizat condi -ţiile în care Grecia se putea împrumuta, şi a fosto lipsă de prudenţă atât din partea autorităţilorcare au continuat să se împrumute dar şi apieţelor financiare cuprinse de optimism ceeace a făcut ca Grecia să se poată împrumuta cudobânzi foarte scăzute, în perioada 2000 –2009, până când criza a revelat, dintr-o dată,amploarea şi gravitatea problemelor acesteiţări. Cred că scânteia care a declanşat totprocesul a fost constatarea că majoritatearapoartelor trimise la Bruxelles erau false, iarsituaţia finanţelor publice era mult mai gravădecât se ştia în mod oficial. În alte ţări, precum Spania sau Irlanda, nusectorul public a fost cel care a creat problemeci cel privat. Aici, datorită condiţiilor deîmprumut foarte favora bile create de existenţamonedei unice, instituţiile private - firmele dindiferite domenii dar şi familiile, gospodăriile -s-au putut împrumuta cu mare uşurinţă. Aufolosit fondurile pe care le-au atras atât încreşterea consumului dar şi pentru investiţii maiales în sectorul imobiliar. Până la urmă,creditele au ajuns la scadenţă şi ar fi trebuit săfie plătite. S-a întâmplat ca acest lucru să sesuprapună peste criza izbucnită în toată lumea.Dintr-o dată aceste ţări s-au trezit cu problemefoarte mari, iar guvernele au fost nevoite săintervină pentru salvarea unor entităţi dinsectorul privat, mai ales a băncilor. Cel maicunoscut şi de amploare caz a fost cel alIrlandei, unde întregul sistem bancar era expusşi ar fi fost destinat pieirii dacă nu interveneastatul care a preluat datoria sistemului bancar.Evident că aceasta a însemnat un cost foartemare care a fost asumat de bugetul public şiastfel, dintr-o dată, ţara a devenit, ea însăşi, ovictimă a crizei datoriei suverane, aşa cum erauGrecia, Spania şi celelalte ţări din sudulcontinentului. Toate acestea sunt dimensiuni naţio nalecaracteristice fiecarei ţări. Dar, după cât sevede, ele au avut puternice reverberaţiiinternaţionale.În adevăr, aceste dimensiuni, în condiţiileeuropene, depăşesc graniţele naţionale pentrucă, datorită legăturilor care s-au creat în ultimiizeci de ani între economiile naţionale, proble -mele dintr-o ţară se răsfrâng, inevitabil, şiasupra altor ţări. Să ne gândim că tot ce numimnoi acum datorie suverană, deci împru muturifăcute de diferitele state, au fost contractate dela bănci din alte ţări. Astfel, Franţa este expusăla datoria Greciei, Germania este şi ea expusă ladatoria Greciei, şi aceste legături au potenţialulsă creeze un fel de avalanşă în cazul în care aparprobleme într-o parte sau alta. Nu ştii niciodatăcât de departe vor merge efectele atunci cândapare incapacitatea de plată din partea Greciei aSpaniei sau a oricărei alte ţări aflate îndificultate. Tocmai de aceea liderii europeni s-au văzut obligaţi să elaboreze programe, săcaute măsuri prin care să amâne un astfel de

deznodământ care ar fi produs efecte în lanţ încelelalte economii. Prima ţară care a intrat într-un asemenea program a fost Grecia. Se ştie căaceasta a început să primească fonduri de la“Troica” - UE, BCE, FMI. Concomitent, aînceput un program de reformă care să încercereechilibrarea finanţelor acesteia. Buge tulpublic avea un deficit foarte mare, balanţa deplăţi era foarte dezechilibrată. Acest programavea două componente: pe de o parte, fluxul decapital care intra în ţară menit să ajute Grecia săfacă faţă necesităţilor de plată imediată; pe dealtă parte au fost agreate măsuri de austeritatecare să reducă cheltuielile publice şi să reducă,în timp, deficitele gemene, atât cele de pe planintern cât şi cele de pe plan extern. Fără acestereduceri intrarea de fonduri nu ar fi avut nici unsens. Grecia trebuia să-şi corecteze excesele.Dar, s-a descoperit că înfăptuirea acestormăsuri este mult mai greu de realizat decât secredea. Pe hârtie este uşor, dar în practică semanifestă o rezistenţă socială foarte puternică.Povara austerităţii nu se împarte egal la toatălumea, şi de multe ori, cei care suportă cel mai

greu măsurile de austeritate sunt şi cei care simtcă nu ei ar trebui să plătească. Aşadar, aplicareaacestor programe este extrem de dificilă dinpunct de vedere social şi politic. Lucrurile nu s-au limitat la Grecia. Foarte repe -de, pe urmele Greciei au intrat Irlanda şi Portu -galia. Şi dacă pentru aceste ţări progra mele desusţinere erau fezabile, pentru că dimensiuneaeconomiilor lor nu erau aşa de mare încât sănecesite fonduri dincolo de posibilităţile UE şiFMI, lucrurile s-au complicat foarte mult cândîn vizor au intrat ţări foarte mari precum Spaniaşi Italia. Este evident că pentru ele nu s-ar fiputut găsi soluţii de finanţare de dimensiunicorespunză toare. Datoria publică a Greciei erade 360 miliarde euro în timp ce a Italiei este1800 - 1900 miliarde euro. Este clar că ele nusunt comparabile. Atunci, liderii europeni aupornit o nouă rundă de discuţii ca să găseascănoi soluţii care, în ultimă instanţă, depăşescsfera alocării de fonduri, adică acele soluţiiparţiale cu care s-a operat în prima fază a crizei.Tot mai clar este că UE, pentru a supravieţui,trebuie să ia decizii la nivel instituţional, trebuiesă-şi modifice structurile şi forma de existenţă,inclusiv tratatul care stă la baza acesteiorganizaţii. Pentru că în forma ei actuală toateaceste măsuri luate ad-hoc nu pot să facă faţăprovocărilor crizei. Trebuie să se găsească unmecanism permanent care să facă parte dinstructurile UE şi care să poată răspunde nu doarprovocărilor crizei în desfăşurare, ci chiar săpoată preveni izbucnirea altora. Discuţiile suntîn curs pentru că progresul pe calea acestortransformări la nivelul UE implică multemăsuri ce presupun cedare de suveranitate, ceeace atinge zone de mare sensibilitate politică. Şipentru care nu se ştie dacă electoratul europeaneste pregătit în momentul de faţă. Este un faptcunoscut că în multe ţări membre a apărut unfel de dezamăgire cu privire la UE şi probabilcă dacă s-ar supune la referendum, în uneledintre acestea ideea unei integrări mai avansatenu ar trece. Ceea ce se discută încă sunt doarsoluţii parţiale şi care nu implică compromisuri.După cele 18 întâlniri de urgenţă care au avutloc la nivelul UE în încercarea de a soluţionaaceastă criză, ultima întâlnire a fost cea maiimpor tantă făcând un pas însemnat înainte într-o direcţie promiţătoare. Ce elemente noi a adus Consiliul Europeandin 28 iunie şi care a fost contribuţiadiferitelor state? S-au pus ele de acord, ori aufost adoptate unele măsuri paliative, sau desuprafaţă?

Soluţiile propuse la acest Consiliu sunt foarteimportante şi ambiţioase, şi ar putea să aibă unimpact semnificativ dacă vor fi puse în aplicareşi duse la bun sfârşit. Este vorba despre deciziila nivel politic pe partea de implementare, dartoate detaliile sunt încă necunoscute şi îmi esteteamă că atunci când se va trece la aplicarea înpractică să nu se observe că există încă foartemari divergenţe privind modul în care se vaface această aplicare. Încă nu putem să spunemcu siguranţă că s-a găsit cheia soluţionăriicrizei. Cred că la nivel conceptual soluţiile seînscriu în direcţia cea bună. Principalul progresrealizat este că s-a agreat un mecanism care săfacă decuplarea între sistemul financiar - bancarşi sistemul suveran al statelor. Am văzut că seproducea un fenomen foarte periculos îneconomiile slabe din sud în care populaţia,datorită incertitudinilor ivite, a avut o reacţie deapărare, recurgând la retragerea economiilordin bănci. Şi este vorba de sume foarteimportante. Dacă acest fenomen de retragere arfi continuat ar fi îngenunchiat sistemul bancar,care nu poate supravieţui fără încrederea

deponenţilor. Este un mare pericol, provenit dela faptul că băncile la care deponenţii îşi ţinbanii sunt în pericol şi că însuşi statul, care estefoarte îndatorat, nu poate să intervină şi săsalveze băncile aşa cum s-a întâmplat în alte ţăriîn trecut. Aşadar, deponenţii au crezut că celmai sigur este să-şi retragă banii şi “să-i ţină lasaltea”. Deci, din situaţia aceasta foarte riscantăcare s-a creat nu se putea ieşi decât printr-odecuplare a sistemului bancar de cel public. Şideciziile care au fost luate la Consiliu au mersîn această direcţie. Astfel, s-a hotărât căsistemul bancar va fi tratat ca un sistem unitarla nivel european, va exista o autoritatesupremă de supraveghere a tuturor ţărilor dinzona europeană şi va exista un fond comun degarantare a depozitelor bancare, pentru că, aşacum spuneam, fondurile naţionale de garantarea depozitelor nu mai sunt credibile din cauzasituaţiei în care se află guvernele ţărilorrespective. Creându-se un fond comun la niveleuropean, grecii, spaniolii şi ceilalţi din sud aufost asiguraţi acum că depozitele lor stau bine înbănci şi nu e nevoie să le retragă. Este unprogres foarte important, dar să vedem dacă vorexista sau nu probleme în punerea în practică aacestei idei. Crearea unei autorităţi comune desupraveghere la nivel european înseamnă căbăncile naţionale şi guvernele nu vor mai aveainfluenţă asupra propriilor sisteme bancare. Seştie foarte bine că la nivel european sunt foartemulte bănci vulnerabile, care nu pot săsupravieţuiască, iar această autoritate comunăva putea lua decizia ca anumite bănci să fieînchise. Care va fi reacţia naţională când vaveni cineva şi va spune că o anumită bancătrebuie închisă? Evident că va fi o reacţie derespingere. Este foarte dificilă şi sensibilăpolitic o astfel de măsură şi eu o privesc cu oanumită reţinere, mai ales că ea trebuieimplementată până în toamnă - termen agreatde Consiliu. Aplicarea acestei decizii depindede cealaltă componentă luată în discuţie laConsiliu – crearea unui fond comun degarantare a depozitelor. Se creaza astfel uncolac de salvare pentru ţările şi sistemelefinanciar-bancare din ţările cu probleme, pentrucă pune în funcţiune acel mecanism europeande stabilitate care a fost înfiinţat cu ceva timp înurmă dar care, până acum, a avut limitări înmodul în care funcţiona: nu a făcut infuziidirecte de bani în băncile care aveau nevoie, nua cumpărat direct titluri de datorie suverană aleţărilor cu probleme. Acum, s-a reglementatacest fapt cu condiţia ca, între timp, să apară

autoritatea comună bancară europeană. Nu ştiuîncă dacă se va întâmpla acest lucru şi cât derepede. Datoriile Spaniei şi Italiei sunt deja subtirul pieţelor. Dobânzile cu care se împrumutăaceste ţări au crescut foarte mult şi în scurtăvreme ar putea să devină imposibil pentru ele sămai atragă bani de pe piaţă. Ce se va întâmplaatunci? Nu este deloc clar.Înţeleg că sunt încă semne de întrebare înceea ce priveşte aplicarea acordu rilor care aufost agreate. În adevăr, există unele discuţii privind necesi ta -tea modificării statutelor, fondul mecanismuluieuropean de stabilitate şi probabil că cel maimare semn de întrebare este cel care priveşteputerea financiară a Mecanismului european destabilitate. Practic, acesta dispune în momentulde faţă de circa 500 miliarde euro, ceea ce esteinsuficient. De unde se vor lua bani suplimen -tari - nu se ştie. Problema este ca acest meca -nism să capete statut de bancă de la BCE. Astfelva putea să dispună de mai multe fonduri şi săse împrumute din mai multe surse. Numai căasta înseamnă un pas important în privinţamutualizării datoriilor, un pas faţă de careGermania este foarte reticentă, nacceptândsoluţia mutualizării datoriei care este legată deideea de emisiune de obligaţiuni comu ne lanivel european – eurobonduri. Eu înţelegpoziţia Germaniei în felul următor: această ţarănu este dispusă să semneze un cec în alb, ceeace ar însemna că după emiterea eurobondu rilorţările din Europa de Sud, şi altele, vor aveaacces la costuri de finanţare mai scăzute, peseama Germaniei, cu garanţia explicită şiimplicită a ei. Electorul german nu priveşte cuinteres o asemenea soluţie. Mesajul transmiseste că Germania s-ar putea să fie, în viitor, deacord cu asemenea procese de integrare şimutualizare, dar înainte de asta trebuie să sepună ordine, să existe şi să funcţioneze oautoritate de supraveghere la nivel european şiîn privinţa băncilor, bugetelor, a finanţelorpublice, în aşa fel încât să nu poată nimeni săabuzeze de aceste fonduri pe care unii le plătesciar alţii le cheltuiesc. Nu se poate nega căaceastă poziţie nu are justificarea ei: nu poate finimeni obligat să plătească notele de platăfăcute de alţii. Mai ales că Germania are oexperienţă recentă, foarte grăitoare, pe care,poate, celelalte ţări o ignoră. Ea a trecut prinprocesul de reunificare în ultimii 20 de ani, iaracest proces a costat-o sume imense. Au fostintroduse taxe speciale, de solidaritate, careîncă mai sunt în vigoare. Şi procesul încă nu s-a încheiat. Deci, această ţară înţelege că la niveleuropean procesul de care aminteam nu sepoate rezolva de azi pe mâine. Este un efortsusţinut care poate să dureze de acum înaintedecenii şi pentru care trebuie să existe meca -nisme bine puse la punct şi anumite respon -sabilităţi. Toate aceste aspecte şi măsuri care se discută peplan european sunt decisive pentru că soartaUE se hotărăşte în aceste săptămâni. Deşitrebuie să fim precauţi şi constienţi decomplexitatea procesului, există mulţi carecritică cu uşurinţă. Dacă se ţine seama de toateaspectele sociale şi politice aflate în joc se poateconclude că nu există decizii uşoare. Cred cătrebuie să se dea dovadă de foarte multă răbdareşi toleranţă dacă se doreşte ca lucrurile săevolueze în direcţia cea bună. Mi se pare foarte interesantă paralela între ceeace se întâmplă acum în Europa şi ce s-aîntâmplat acum 200 de ani în SUA când au fostconstituite Statele Unite şi s-a trecut printr-unproces amplu de integrare la nivel financiar,bancar şi al finanţelor publice, deoarece existaustate independente din acest punct de vedere.Până când Alexander Hamilton nu a făcutordine, nu a realizat o integrare a acestor finanţeşi nu a creat un mecanism federal financiar,integrarea statală nu a funcţionat. Dar, acestproces a durat 100 de ani, deci trebuie săînţelegem că va dura destul şi în Europa. Ar finecesar, desigur, să avem răbdare dar, pe de altăparte, şi să înţegem că dacă nu se înaintează îndirecţia cea bună şi în ritmul necesar, toatăconstrucţia se poate dezintegra.Au existat şi există voci care spun că o uniunebugetară, financiară, fiscală nu este viabilă,nu are un suport solid. S-a vorbit, nu ştiu dacăs-a şi adoptat, despre o integrare bugetară.Politica bugetară a statelor ar trebui să fiedirijată, centralizată. Este posibilă realizareaacestui gen de integrare? Vor accepta stateleîncă o cedare a suveranităţii şi sub acestaspect?

Fără îndoială că a fost cunoscută încă de laînceput interdependenţa între meca nis melefiscale şi uniunea monetară. Dar a existat oreticenţă politică în ceea ce priveşte cedareasuveranităţii bugetelor. Soluţiile adoptate înprima parte au fost de compromis. Pactul destabilitate şi de creştere prevedea nişte regulicare impuneau limite în materie de libertatefiscală şi bugetară a statelor. Deficitul lor nutrebuia să depăşească 3%. Din păcate, acestpact nu a funcţionat. Faptul că s-a trecut cuvederea nerespectarea pactului de către uneleţări mari a făcut ca şi unele ţări mai mici săprocedeze la fel. Acum, s-au făcut paşi îndirecţia întăririi acestui mecanism, a uneicoordonări mult mai strânse în ceea ce priveştepoliticile fiscal-bugetare şi chiar economice. S-a creat acel semestru european în care toateprogramele economice ale ţărilor suntexaminate la Bruxelles. Dacă Bruxelles-ulconsideră că ceea ce îşi propune un stat estenesustenabil poziţia acestuia este pusă îndiscuţie. Nu este foarte clar cum va funcţionaaceasta în practică dar, oricum, este vorbadespre o mai mare integrare. Până se va ajungela o integrare propriu-zisă în care va exista unminister de finanţe pe toată zona euro care vadecide toată politica fiscal-bugetară pentrutoate ţările mai este mult. Având în vedereatitudinea cetăţenilor din UE mă îndoiesc că s-ar putea merge foarte repede în acestă direcţie. Germania era şi este susţinătoarea uneipolitici de austeritate foarte severe. Ea şi-aimpus, în bună parte, punctul de vedere. LaConsiliul din iunie s-a adoptat un pact pentrucreştere economică şi forţă de muncă, a căruipaternitate ar reveni preşe din telui francez. Sepune un mai mare accent acum pe creştereeconomică şi folosirea forţei de muncă îndetrimen tul politicii de austeritate care, dupăpărerea unora, ar duce la populism şi argenera pericole politice? Există o dispută în ceea ce priveşte măsurile deieşire din criză şi este clar că fără creştereeconomică această criză nu se va rezolva.Numai că nu este deloc clar ce înseamnă o poli -ti că de stimulare a creşterii. Până acum, guver -nele nu au avut decât două instrumente la înde -mâ nă pentru a stimula creşterea economică. Înprimul rând sporirea cheltuielilor guvernamen -tale. Evident că ar trebui ca guvernele să aibăbani suplimentari pentru a-şi spori cheltuielile,şi aceşti bani vor veni fie din creşterea datorieipublice, fie din mărirea impozitelor. Cealaltăsoluţie ar fi politica monetară care înseamnă căbăncile centrale încep să dea mai mulţi bani pepiaţă, ceace crează iluzia creşterii. Există uniieconomişti care consideră că numai prinpolitica de relaxare monetară, bugetară, fiscalăar putea să se genereze impulsuri pentru creşte -rea economică. Numai că este clar că existăriscuri foarte mari legate de aceste politici. Opolitică de creştere a taxelor şi impozitelor areca efect o descurajare a creşterii economiceîntrucât companiile sunt mai puţin interesate să-şi atingă maximul de venituri ştiind că vor ficonfiscate aceste creşteri prin taxe şi impozite.Deci, o asemenea politică are conotaţiile einegative. Creşterea deficitelor publice prezintă,de asemenea, probleme pentru că trebuie văzutde unde să iei bani. Pieţele financiare sunt încădispuse să împrumute ţări mari ca Franţa sauSUA, pe când cele din sud - Spania, Italia - suntdeja la limita posibilităţilor de împrumut şiorice încercare de a majora deficitele cu scopulde a ajuta economia probabil că nu va fi bineprivită de pieţe, iar costurile de împrumut vorcreşte. Iată deci unul dintre efectele negative aleunei asemenea politici. Pe de altă parte, în ceeace priveşte politicile monetare se ştie că atuncicând banca centrală încear că să stimulezeeconomia prin emiterea de bani suplimentari înpiaţă, mai devreme sau mai târziu, aceşti banise vor întoarce înapoi în inflaţie. La acelaşinivel de producţie şi cu bani mai mulţi înseam -nă o creştere a preţurilor. Impac tul inflaţionistnu se vede imediat dato rită depre siunii în carese află economia. Va mai trece un timp pânăcând o politică expansionistă a băncii centraleîşi va face efectele inflaţioniste. Pe bunădreptate deci, se manifestă reticenţe în aplicareaacestor măsuri. Germania este exponentulpoziţiei potrivit căreia întâi trebuie să se facăordine şi apoi să se vadă ce se poate face pentrustimularea creşterii economice. Alte ţări, caFranţa, pun pe primul plan stimularea creşterii.În ciuda retoricii electorale folosite de FrançoisHollande pe această idee a stimulării creşterii şia punerii pe planul doi a măsurilor de auste -

(Urmare din pag. 1)

Europa comunitară...

Pagina 29

ritate, dacă ne uităm la ce se discută în Franţaazi, reiese că, probabil, multe din promisiunileelectorale ale acestuia vor trebui date deoparte.Discuţiile privind elaborarea bugetului pentru2013 şi anii următori arată că şi Franţa va trebuisă îşi reducă cheltuielile pentru diminuareadeficitului de 4%. Ea are în plan să ajungă la0% până în 2017, dar datoria publică a crescutcontinuu la nivelul la care ar putea ajunge la100% din PIB. Deci, când vrei să pui în practicăaceste planuri de renunţare la austeritate teloveşti de contabili care spun că nu se încheieveniturile cu cheltuielile. În această situaţie vafi în scurtă vreme François Hollande. Încă nu afost rezolvată această dilemă; politic, toţi suntatraşi de ideea de a spune electoratului că nuvor mai îngheţa salariile, nu vor mai reducenumărul de angajaţi, că o să fie puse deopartemăsurile de austeritate, că nu o să mai intervinăîn programele sociale, că nu o să mai măreascăimpozitele şi taxele. Sunt promisiuni bineprimite de electorat. Dar ce faci când Ministerulde Finanţe îţi spune că nu are fonduri pentru aacoperi toate cheltuielile şi că trebuie să reducădin cheltuieli sau să mărească impozitele şitaxele? Şi nu este rezolvată această dilemă nicila nivelul Europei nici la nivelul fiecărei ţări. Consideraţi deci, că a deplasa accentul de peprogramele de severă austeritate spre preocu -pa rea pentru creşterea economică ar fi unsimplu deziderat politic cu puţini sorţi deizbândă?Discuţiile privind predominanţa progra muluide austeritate asupra celui de creştere au uncaracter politic şi poate chiar electoral în multepărţi. Ca să aduci în practică această discuţietrebuie să dispui de fonduri pe care Europa nule are. SUA au luat cele mai masive măsuri deintervenţie în sensul stimulării economiei. Încăde la începutul crizei în 2009-2010 SUA aucheltuit mii de miliarde de dolari pentrustimularea economiei prin tot felul de programeşi dacă ne uităm la rezultate nu aş putea să spuncă SUA a trecut de criză. Temporar, acesteinjecţii de bani în economie şi-au făcut efectul,dar imediat ce au încetat, economia a început săo ia la vale. Se observă că economia secomportă ca o persoană care s-a învăţat cu undrog şi daca îi iei acest drog cade în depresie.Nu ştiu dacă există o ieşire din această situaţiecontradictorie. Confruntările sunt la nivelteoretic şi ideologic, dar când ajungi la celpractic lucrurile se prezintă puţin diferit. Dinaceastă cauză iluzia că se poate ieşi mai uşor dinaceastă criză punând accentul pe creştereaeconomică este doar o iluzie. În ultimă instanţă,dacă este să ne confruntăm cu realitatea, aceastaarată că majoritatea ţărilor occidentale au fost înultimii 20 de ani într-o efervescenţă creată de ocreştere permanentă a datoriei, atât private cât şipublice. Sunt ţări în care datoria depăşeşte de 7- 8 ori nivelul PIB-ului, deci este o datorie uri -aşă, care a creat o stare de prosperitate şi o falsăidee că nivelul standardului de viaţă şi veniturileau crescut. În realitate, acest drog al datorieicreată trebuia la un moment dat să se oprească.Şi când se opreşte, economia intră în sevraj.Exact asta se întâmplă acum. Nu s-a găsit încăun tratament care să elimine suferinţa creată deacest sevraj. Pentru mulţi ani de acum încolocetăţenii acestor ţări vor trebui să trăiască multmai prost decât se obişnuiseră, până la începutulcrizei. Şi asta nu numai pentru că nu vor maiavea banii luaţi pe datorie, dar vor trebui săînceapă să dea înapoi aceşti bani. Deci,problemele de austeritate de care tot vorbim nusunt decât un aspect al acestei necesităţi. Esteclar că până la urmă nu se va putea plăti integralaceastă datorie şi că vor fi mulţi creditori carevor suferi pierderi. În Grecia deja s-a întâmplatacest lucru. S-a agreat cu creditorii ca jumătatedin datoria de 360 miliarde euro să fie tăiată.Astfel, creditorii din Grecia au suferit o pierderefoarte mare, de 180 miliarde euro. Şi încă nueste suficient deoarece nici la nivelul acestadatoria Greciei nu va putea fi plătită. Vor maiexista pierderi pentru creditori. Aceste pierderivor redistribui averea la nivel naţional, vor fiunii care vor fi în pierdere şi, după cumspuneam, nu văd cum va putea fi evitatăperioada această de suferinţă. Există încă mulţioameni care speră că se poate găsi o soluţiemiraculoasă în care să vină cineva şi să zică –gata, facem asta şi s-a terminat, facem ceva şicreăm locuri de muncă, facem ceva şi mărimsalariile. Nu există aşa ceva. Nu se crează pestenoapte locuri noi de muncă, nu se măresc pestenoapte salariile, deoarece dacă era aşa uşor numai era nimeni acum sărac în întreaga lume.

Acest tablou zugrăvit de dumnea voas tră estefoarte sumbru. Mă duce cu gândul la oformulă, neagreată de mine, dar pe caretrebuie să o amintesc. Suntem oare înprezenţa unei crize de sistem? Pentru că aşacum au mers lucrurile nu este vorba despre ocriză ciclică de producţie ca cea din1929-1933, sau ca cele din perioada 1970-1980. Este o criză profundă care antreneazătoate mecanismele finan ci are, bugetare,economice şi care a ajuns să striveascăaproape sistemul. Care este totuşi ieşirea dinaceastă criză?Depinde cum este definită criza de sistem. Eucred că nu este o situaţie nouă. Dacă ne uitămîn istoria de câteva sute de ani a capitalismului

vedem că au existat crize financiare şieconomice, unele dintre ele mai mari, altele maimici. Oricât de mult ne-am uita în urmă, acestecrize s-au manifestat cam 2-3 într-un secol.Criza actuala este comparabilă cu cea din 1929-1933. Probabil că nu in toate detaliile. Dar seştie acum că, în criza din 1929-1933, un foartemare rol l-au jucat dezechilibrele create deprimul război mondial care au făcut ca SUA săapară câştigătoarea de fapt a acestuia. Din punctde vedere economic, tot stocul de aur al lumii s-a concentrat în SUA în acel moment,principalele state europene fiind în situaţia de anu mai avea aur, deşi se bazau pe standardulaur. Paradoxal, unele au ţinut neapărat sărămână credibile menţinând standardul aur.Este foarte cunoscut cazul Marii Britanii care adorit să revină la paritatea aur de dinainte derăzboi. Ea a fost total depăşită când a revenit, înmod nerealist la acea paritate. Ca simbol alforţei sale internaţionale Marea Britanie a ţinutsă arate că lira britanică este din nou ce a fost –o monedă puternică – şi a revenit la paritatea dedinainte de război – o paritate nesustenabilă.Acest fapt a creat multe dificultăţi monedeisale. De asemenea, Germania care a pierdutrăz boiul şi care a primit tot felul de sancţiunidupă război a avut mari probleme, intrând într-o perioadă de foarte puternică inflaţie, şi defoarte mari dezechilibre economico-financiare.Iar standardul aur existent atunci nu a făcutdecât să accentueze aceste dezechilibre, deoare -ce nu a oferit flexibilitatea nece sară pentrucorecţia dezechilibrelor şi pe alte căi decât ceaa economiei reale. Putem spune că în aceaperioadă, acest standard aur a creat condiţiidiferite faţă de cele de acum întrucât nu ofereaflexi bi litatea necesară. Dar şi flexibilitatea arecosturile ei. De exemplu, ce se întâmplă dacă seschimbă parităţile? Se pot schimba parităţileîntre monede şi aceasta se întâmplă dar atragecosturi. În prezent, se schimbă paritatea întreeuro şi dolar, între euro şi yen-ul japonez, aapărut China ca o prezenţă importantă îneconomia mondială. Au loc şi acum unelereechilibrări în economia mondială. În ultimeledecenii aceasta s-a aflat într-o situaţie careducea, în mod inevitabil, la dezechilibre. ÎntreChina şi SUA s-a creat o relaţie simbiotică.SUA au cunoscut o perioadă de prosperitateextraordinară bazată pe două elemente: pemărfuri ieftine venite din China şi pe baniieftini veniţi tot din China. Pe de altă parte,China a cunoscut o perioadă de avânt economicpentru că ea exporta în SUA, în principal, şi îşicrea un excedent comercial care apoi erainvestit tot în SUA, cumpărând titluri de stat. Înacest moment, China este cel mai maredeţinător de dolari din lume, cel mai marecreditor al SUA. Şi astfel, timp de două decenii,s-au creat dezechilibre foarte mari care trebuiesă se închidă, să se reechilibreze într-un fel.Americanii trebuie să înceapă să economiseas -că mai mult la ei acasă, trebuie să aibă un

consum mai mic. Chinezii, pe de altă parte, artrebui să sprijine mai mult consumul intern, să-şi micşoreze excedentele comerciale pe care leau cu celelalte ţări ale lumii. O situaţie asemănătoare este în Europa.Germania este cea mai puternică econo mie aEuropei, dar o mare parte din dezvoltarea ei sebazează pe excedentele realizate în relaţiilecomerciale cu alte ţări. Moneda unică a facilitatfoate mult comerţul şi a întărit poziţia deexportator a Germaniei, care a realizat mariexcedente în cei 12 ani de când există monedaeuro şi este unul din marii beneficiari aiacesteia. Oricât s-ar spune acum că germaniitrebuie să plătească pentru dezechilibrele cares-au creat în sânul UE, trebuie să recunoaştem

că ei îşi plătesc şi unele avantaje obţinute dinexistenţa monedei unice. Germania nu ar fiputut să fie aşa de competitivă dacă ar fi rămasla marca germană. Euro a creat, pentru industriagermană, o competitivitate mult mai mare decâtar fi creat-o marca germană. Pe de altă parte, nuse poate nega nici faptul că ţările din sudulEuropei care acum au probleme şi-au pierdutdin competitivitate. Ele, în esenţă, au permis ocreştere a veniturilor sub forma de salarii sausub orice altă formă de venituri sociale, mairapidă decât creşterea productivităţii şi aeconomiei. Astfel, competitivitatea lor în ceeace priveşte relaţiile comerciale internaţionale s-a deteriorat. Această diferenţă dintre competiti -vitatea Germa niei şi cea a celorlalte ţări creazăunul din marile dezechilibre la nivelul UE şiunul din motivele de fragilitate a acesteiconstrucţii. Existând acest dezechilibru, oriceinjecţie de bani va fi consumată fără a se fiajuns la o soluţie stabilă, în vederea reechilibră -rii din nou a acestei construcţii europeane. Or,această reechilibrare înseamnă că ţările dinsudul Europei trebuie să facă eforturi ca să-şimărească competitivitatea, să crească producţiafără să crească salariile într-un ritm necorespun -zător producţiei. Iar pentru unele ţări acestecerinţe sunt mult mai greu de înfăptuit deoareceau o economie destul de fragilă. Grecia, deexemplu, nu are o economie care să poată fifăcută chiar peste noapte mai competitivă.Industria turismului din Grecia ar trebui să-şireducă costurile cu 50%. Este foarte greupentru ei să facă acest lucru, pentru că nu sepoate dintr-o dată să reduci costurile la jumă -tate. Este un proces de ajustare foarte dificil, darnu cred că există o altă soluţie. Nu cred că discuţia despre o criză de sistempoate să ducă foarte departe. La nivel teoreticeste reluată din când în când. Există diferiteidei, am văzut că există chiar şi oameni carereînvie criticile marxiste ale sistemului capita -list şi care spun că – iată se dovedeşte că siste -mul capitalist nu este viabil. Nu cred că aceastăabordare ar duce foarte departe pentru că nuoferă soluţii. Ea poate fi atrăgătoare şi va puteafi valorificată de anumite partide şi mişcăripolitice. Dacă ne întoarcem la contabilitate,cum spuneam mai înainte, suntem confruntaţicu altă realitate şi trebuie luate alte decizii. Există, desigur, multe pericole. Din punct devedere politic situaţia de acum crează condiţiipentru periculoase derapaje. Nu se poate uitasituaţia Germaniei din anii ‘30 care a ajuns înmod democratic la dictatură, pe fondul uneicrize care părea să nu aibă ieşire. Riscurileexistă, dar liderii trebuie să le gestioneze, fiindconştienţi de ele. Să sperăm că vor aveaînţelepciunea să o facă şi, totodată, că vor aveasusţinerea necesară la nivel social. Trebuie săfie şi la nivel social o înţelegere a situaţiei realeîn care ne aflăm şi trebuie să existe susţinerepentru a merge în direcţia corectă.

A. OPREA

de stat’’ sui generis s-a desfăşurat cuparticiparea Parlamentului legal constituitcare, în mod constituţional – fapt admis deînsăşi instituţia care veghează la respectareaConstituţiei - l-a suspendat pe preşedinte. Înmod de asemenea legal a fost organizat unreferendum la care au avut posibilitatea săparticipe toţi cetăţenii cu drept de vot. Şi, înadevăr, aceştia au luat parte într-o proporţiecovârşitoare… la,, lovitura de stat’’. Cifreleoficiale arată că numărul participanţilor a fostfoarte mare: 8.455.336, ceea ce reprezintă46,23% din totalul alegătorilor.Verdictul a fostcât se poate de clar: au răspuns DA, un numărde 7.400.508 persoane, adică 87,52%,susţinătorii preşedintelui suspendat fiind doar943.031, adică 11,5%. Un răspuns mai clar şimai categoric nici că se putea, el reprezentândcu forţă dorinţa poporului suveran, liberexprimată, de schimbare a stării de lucruri. Şiasta în condiţiile unui boicot organizat temei -nic de cel a cărui soartă era în joc, şi desuporterii săi. Înţelegerea, explicarea factorilor determi nanţiai acestui masiv vot popular presupune nudoar o privire statică, restrânsă asupra vieţiipolitice din ultimele săptămâni, ci oincursiune – fie ea restrânsă – în istoriapolitică a ultimilor ani.La finele anului 2009 se reinstala ca preşe -dinte Traian Băsescu cu întreg aparatul său deguvernământ – partidul pe care de fapt îlconducea, majoritatea parlamentară consti tui -tă prin alianţă cu un partid neales electoral, şicu un altul, “aliatul de serviciu” al mai tutu rorregimurilor anterioare, un guvern totalobedient, utilizarea instituţiilor funda men taleale statului puternic politizate. Ce a urmat, s-avăzut. Pe fundalul crizei economice au survenit, fărăconsultarea opoziţiei, a unor specialişti derenume, drastice amputări salariale, reducereapensiilor, creşterea substanţială a TVA-ului,concedieri masive, reducerea subvenţiilor deşomaj, a celor pentru copii, etc. Suferinţelorprovenite din tentativele de stabilizare aeconomiei pe seama clasei mijlocii, a celorsăraci li s-au adăugat disfuncţiile şi carenţelevieţii politice.Încălcarea principiului fundamental al sepa -rării puterilor în stat a devenit, de fapt,principiul de guvernământ. “Preşedintelejucător” (noţiune nouă şi ciudată lansată înpractica politică) a devenit omul care decideaaproape totul în stat ; guvernul era o anexă ainstituţiei prezidenţiale, preşedintele condu -cân du-l de fapt. Parlamentul, dominat demajoritatea provenită din partidul deguvernământ şi temporarii săi aliaţi, “făcealegea” nu în sensul democratic al exercităriiatribuţiilor sale constituţionale, ci impunându-şi voinţa prin adoptarea în forţă a legilor, demulte ori fără dezbateri, prin asumarearăspunderii, adoptând, nu odată, ordonanţe deurgenţă, sau uzând chiar de furtul voturilor. Aufost promovaţi, pe criterii exclusiv politice,miniştri sau alte persoane oficiale, care nu şi-au dovedit profesionalismul, ci dimpotrivă. Risipa resurselor publice prin cheltuielinejustificate, prin investiţii absurde, încondiţiile unui regim sever de austeritate s-aalăturat încurajării activităţii unor noi“baroni”, cultivării unei numeroase clientele,beneficiari din plin ai resurselor statului.Cum poate fi caracterizat un asemenea regimcare a acaparat puterea în interes propriudeterminând prăbuşirea punţilor întreguvernanţi şi guvernaţi, epuizarea speranţelorde mai bine? Care dintre cele două puteri, ceaveche sau cea nouă, a uzurpat prerogativelestatului de drept, ale legalităţii, ale uneiguvernări democratice?Evoluţia vieţii politice s-a desfăşurat pefundalul unei reale crize a valorilor. Lipsa demoraliate în politică, având între alte multecomponente utilizarea unor instituţii statale învendete politice, înflorirea corupţiei şi slabaeficienţă a justiţiei în combaterea acesteia (cucâteva arestări sau încarcerări la vârf nu s-afăcut … primăvară), traseismul interpartinic,minciuna, aroganţa politică, violenţa delimbaj, şubrezenia sistemului educaţional cuefecte tragice inerente, sunt doar uneleexpresii grăitoare ale crizei valorilor, cu

consecinţele ei multiple, resimţite în diferitemoduri de societate. Mişcările de stradă diniarnă nu au formulat doar revendicărilepolitice sau economice sesizabile la primavedere. În esenţă, ele s-au desfăşurat, conştientsau nu, pe fundalul acestei crize. Chiar dacămanifestanţii nu au conştientizat şi formulatexplicit aceasta, revendicările lor exprimau, înfond, deziluzia faţă de setul de valoripromovat în acel moment, şi dorinţa de a li serestitui şi respecta valorile unei autenticedemocraţii.Reacţiile partidului de opoziţie şi ale spriji ni -torilor regimului Băsescu au fost însoţite decele ale forumurilor comunitare de vârf, aleunor lideri politici marcanţi, ale unorCancelarii occidentale.În ultimă instanţă, preocuparea instituţiilorcomunitare faţă de respectarea statului dedrept, a independenţei justiţiei într-o ţarămem bră a UE, era o obligaţie statutară.Eficacitatea unor asemenea preocupări şiintervenţii în viaţa politică românească ar fiputut avea credibilitate şi chiar o anumităeficienţă doar în măsura cunoaşterii exacte arealităţilor ţării şi nu a perceperii lor viciată deinformaţii furnizate cu rea credinţă. De ase -menea, aprecierile forumurilor sau perso na -lităţilor occidentale s-ar fi putut bucura decredibilitate dacă ar fi existat garanţianeutilizării unor criterii partizane cum ar fiapartenenţa la o anumită familie politicăeuropeană.Evaluările occidentale ar fi fost binevenitedacă analiza nu s-ar fi oprit doar laevenimentele din ultimele săptămâni, ci s-ar fiextins şi asupra ultimilor câţiva ani. Ea ar fiavut astfel posibilitatea să pătrundă mai adâncîn meandrele sistemului politic românesc, în“tainele” justiţiei din ţara noastră. S-ar fi pututafla astfel cum a funcţionat în mod realmecanismul demo cratic în condiţiiledominaţiei absolute a unei anumite majorităţiparlamentare, ale existen ţei unei opoziţiireduse aproape la tăcere, ale adoptăriiautomate a legilor propuse de guvern. S-ar fiputut afla, în perspectiva separării puterilor înstat, cum a fost respectată independenţajustiţiei, cât de riguros s-a ţinut seama deneamestecul politicului în treburile acesteia.Nu intenţionăm să desluşim acum şi aicimisterul cecităţii politice dovedite de UE şi deunii lideri europeni faţă de modul defuncţionare al regimului Băsescu ca şimisterul dispariţiei spontane a vălului care leacoperea ochii în momentul în care noulguvern întreprindea cunoscutele măsuri. Esteo sarcină prea complexă pentru a fi elucidatăîn cursul acestui articol. Să sperăm însă, odatăcu toţi românii, că UE va respecta neabătutprincipiile care-i stau la bază şi care, întrealtele, reglementează rectitudinea relaţiilor cumembrii săi. Şi, mai presus de orice, varespecta voinţa poporului român.La ora când se încheie aceste rânduri CurteaConstituţională s-a pronunţat, într-un fel,asupra referendumului: verdictul ei definitivse amână până în 12 septembrie din cauzainexactităţilor existente în listele electoralecare vor trebui urgent remediate. Lipsa deprevedere, deficienţele de organizare, poateunele interese înguste au determinat existenţaunei asemenea degringolade. Iar urmareafirească a acestei situaţii a fost răspunsul,aparent ciudat, dar, în esenţă, pe deplinjustificat al Curţii Constituţionale. Aflareaadevărului cu privire la degringolada dindomeniul evidenţei datelor necesareconsultării populare ar trebui să atragă dupăsine şi stabilirea responsabilităţilor, ca şi aconsecinţelor administrative sau juridice.De mai bine de 20 de ani românii trăiesc cusperanţa că “mâine” va fi mai bine. Este desperat că după actuala criză politică lucrurilese vor îndrepta, lupta politică ce aproape aepuizat energiile naţiunii se va transforma înceea ce ar trebui să fie – o înfruntare întreideologii, programe, acţiuni, o preocupareautentică pentru respectarea principiilordemocraţiei, pentru dinamizarea economiei,pentru statornicirea unui standard de viaţădecent. Dar, tuturor acestor aşteptări legitimenu li se poate da satisfacţie utilizându-seustensilele unei politici de acum uzate.Speranţei de mai bine a românilor, mereu vie,nu ar trebui să i se dea răspunsuripoliticianiste izvorâte din interese de grup, cirezolvări adevărate, pe măsura bineluinaţional.

(Urmare din pag. 1)

Speranţa schimbării

Pagina 30

La început de mai, o delegaţie a Ligiiparlamentare de prietenie Japonia-Româniaa făcut o vizită în ţara noastră. Din delegaţieau făcut parte: Takashi Ishizeki, membru alCamerei Reprezentanţilor şi SecretarGeneral al Ligii, Koji Hata, membru alCamerei Reprezentanţilor şi membru alLigii, şi Masanao Shibahashi, membru alCamerei Reprezentanţilor şi SecretarGeneral Adjunct al Ligii. Oaspeţii niponi s-au întâlnit cu preşedintele Grupului parla -men tar de prietenie cu Japonia, deputatulViorel Ştefan. Au avut loc întrevederi cupreşedintele Comisiei de politică externă dinSenat şi actual Ministru al Justiţiei, TitusCorlăţean, cu Primarul general al Munici piu -lui Bucureşti, dr. Sorin Oprescu, cu Secreta -rul de Stat pentru Globalizare din MinisterulAfacerilor Externe, Bogdan Aurescu şi cuVicepreşedintele Camerei de Comerţ şiIndustrie a României, Sorin DimitriuDiscuţiile purtate şi schimburile de opinie,au fost menite să consolideze excelentelerelaţii politice şi economice dintre cele douăţări. Membri delegaţiei au oferit amănunteprivind promovarea tehnologiilor japonezede infrastructură peste hotare. Delegaţia asolicitat cooperarea României la încheiereaAcordului de Parteneriat Economic dintreJaponia şi Uniunea Europeană.Oaspeţii japonezi au subliniat că vor depunetoate eforturile pentru luarea deciziei de apermanetiza regimul de scutire de vize pen -tru cetăţenii români. Ei şi-au manifestat inte -re sul pentru dezvoltarea relaţiilor parlamen -tare şi la nivel guvernamental, respectivpentru intensificarea cooperării economice,inclusiv prin investiţii japoneze consistenteîn economia româneascăPartea română şi-a exprimat dorinţa de aspri jini încheierea Acordului de ParteneriatEconomic Japonia-UE. A fost subliniatănecesitatea creşterii investiţiilor companiilorjaponeze în economia ţării. În legătură cuproiectul de execuţie a liniei de metrou ce

leagă centrul Bucureştiului de AeroportulInternaţional „Henri Coandă” – realizat cuun împrumut în yeni – s-a subliniat impor -tanţa acestuia pentru ambele ţări şi dorinţa cael să fie considerat ca un simbol al relaţiei deprietenie dintre Japonia şi România. Toto da -tă, pentru partea română este extrem deimportantă permanentizarea, la finele anului2012, a regimului de călătorie fără vizepentru deţinătorii de paşapoarte româneşti,pentru sejur turistic şi a solicitat sprijinulinterlocutorilor în acest sens. Un punct important în cadrul vizitei a fostîntâlnirea dintre Takashi Ishizeki, şi AdrianAltarescu, preşedintele JAR (JAICA AlumniRomânia) care a făcut o prezentare aactivităţilor şi a strategiei pe termen mediu şilung ale organizaţiei, detaliind unele dintreactivităţile planificate a se desfăşura înviitorul apropiat. Prezentarea s-a bucurat deo atenţie deosebită precum şi de aprecieripozitive urmate de un schimb de opinii pemar ginea celor expuse. Au fost abordate, deasemenea, subiecte legate de colaborareadintre JAR şi comunitatea japoneză din Ro -mâ nia precum şi de creşterea vizibilităţiicom paniilor japoneze din România în cadrulme diului de afaceri şi al celui social din ţaranoastră. La întâlnire au mai participat Shin Ogawa,şeful secţiei comerciale şi Hiroshi Kudo,şeful secţiei politice a AmabasadeiJaponiei.Vizita delegaţiei Ligii parlamentare deprietenie Japonia-România a avut loc după6 ani de la ultima vizită. Întrucât schim -burile dintre parlamentarii celor două ţărisunt foarte utile pentru dezvoltarea pe maideparte a relaţiilor bilaterale, este deaşteptat ca astfel de schimburi vor continuaîntr-un ritm mai dinamic. De asemenea estede dorit, după cum s-a declarat, ca vizitelela nivel înalt să continue. În acest sens,primul ministru al Japoniei a fost invitat săviziteze România.

PPaarrllaammeennttaarrii jjaappoonneezzii îînn vviizziittăă ddee pprriieetteenniiee

îînn RRoommâânniiaa

Piaţa lucrărilor memorialistice aparţinândunor foşti diplomaţi sau oameni politici acunoscut, în ultimi ani, o relativă efer ves -cenţă determinată de apariţia multor lucrăride gen. Poate prea multe, consi de ră uniicomentatori. Şi poate că un dram de adevărse află în această apreciere care porneşte nuatât de la cantitate cât mai ales de la calitateaunor scrieri care nu se situează pe treptele desus ale exigenţei. Dar să nu ne lăsăm înşelaţinici de evaluări cantitative, nici de apreciericalitative oa re cum unilaterale şi absoluti -zante. Publi carea unor scrieri de,,nivel B’’este com pensată din plin de apariţia altoracare reprezintă stâlpi de rezistenţă ai genului,purtând semnătura câtorva personalităţi careau marcat, prin ceea ce au realizat, pozitiv oridiscutabil, dome niul lor de activitate saupoate chiar dinamica socială în ansamblu. A devenit aproape un loc comun consta ta reapotrivit căreia mărturisirile slujitoriloracestui domeniu sensibil care este diplo ma ţiase constituie în adevărate izvoaredocumentare, nu numai necesare dar, uneori,chiar indispensabile analizării şi redăriispecificului unor evenimente sau perioadeistorice complexe.Înţelegerea valorii reprezentate de scrie rilememorialistice l-a îndemnat pe fostuldiplomat Dumitru Preda să iniţieze şi săcoordoneze apariţia unei serii de,,dezvă luiri’’provenind de la oameni care au activat mulţiani în domeniul relaţiilor externe ale ţării,

sub genericul,,Memorii. Biografiidiplomatice.’’Aliniindu-se unei asemenea iniţiative,demne de salutat, domnul Valeriu Tudor neoferă un volum biografic cuprinzător şiedificator: „În misiune la Paris. Însem nărileunui diplomat român. 1985-1989’’ (EdituraCavalloti) Sejurul la Paris al diplomatului român a fostgândit de către mai marii săi din Cen trală caceva temporar, dar a durat mai mult de treiani! Vorba francezilor care, cu umorul lorspecific, constată că nimic nu este maidurabil decît caracterul tem po rar al unuieveniment. Trimis cu misi u nea urgentă şipresantă de a redresa dialo gul diplomaticromâno-francez aflat în mare suferinţă,Valeriu Tudor, ministru consilier şi primcolaborator al şefului Misiunii, şi-a îndeplinitcu prisosinţă sarcinile pentru care fusesetrimis. Dar, un şir de eveni mente, aşteptate şineaşteptate - alegerile legislative din Franţa,reche ma rea pre ci pi tată şi definitivă aAmbasa do rului, venirea unui nouAmbasador – au de terminat prelungireaşederii sale la Paris.Prezentându-şi bogata sa activitate în modsistematic, pe ani şi pe probleme, autorulvolumului nu recurge la relatări mai mult saumai puţin literare, ci la o metodă aproapetehnică: reproduce docu men te esenţiale alecontactelor, întreve de rilor, tratativelorpurtate pe plan bilateral sau multilateral.

Parcurgerea acestui in struc tiv material -primar suscită curio zi tatea cititorului caredoreşte şi poate să pătrundă nemijlocit înmecanismul complicat al rela ţiilor interna -ţionale, pe care auto rul, ca un specialist de

înaltă califi ca re, îl înfăţişează piesă cu piesă.Docu men tele prezentate relevă bogataagendă a diplomatului român. El arecontacte siste ma tice cu personalităţi politicefran ce ze de rang înalt, cu funcţionari supe -riori din Minis terul de Externe francez, cu

parla mentari, cu reprezentanţi de răspun de reai foru mu rilor internaţionale. Se ocu păintens şi de zona relaţiilor parla men tareromâno-franceze pregătind vizite ale unordelegaţii venite din România, pregăteşte şipar tici pă la întâlniri-dezba teri parlamen tarebilate ra le, creează condiţiile necesarecontacte lor între delegaţii române şi oficialiai Consi liului Europei. Activitatea sa, chiarîn acele condiţii dificile, a adus beneficii ţăriinoas tre. „Acum, după ani, scrie autorul, amsatis fac ţia că am contribuit, fie şi cu foar tepuţin, la pregătirea drumului spre admi te reaRomâniei în Consiliul Europei“.În acea vreme, relaţiile româno-franceze,erau cele dintre o ţară cu un regim dictato rialşi o mare democraţie occidentală. ImagineaRomâniei pe plan internaţional eradezastruoasă. Campaniile presei fran ceze,scrise sau audiovizuale, contribuiau din plinla deteriorarea ei. Desigur însă că sorginteaacestei stări de lucru trebuie căutată doar îninteriorul ţării şi nu în afara ei. Situaţia dinperioada 1985 – 1989 era tot mai apăsătoareşi din ce în ce mai greu de suportat de cătrepoporul român.Reflexul unei asemenea situaţii în sferarelaţiilor externe ale ţării se materializa înizolarea României, restrângerea posibili tă ţi -lor de cooperare, diminuarea posibili tă ţilorde dialog. În asemenea condiţii a trebuit să-şi desfăşoare activitatea diplo ma tul ValeriuTudor. Însemnările sale memorialisticeevocă grelele şi compli ca tele probleme cucare era confruntat, gravele întrebări căroratrebuia să le dea un răspuns plauzibil privindrespectarea drepturilor omului, libertatea

presei, aşa-numita sistematizare a satelor,migraţiile ş.a.m.d.Lectura cărţii evidenţiază cu claritatepreocuparea diplomatului român de amenţine la un nivel satisfăcător rapor tu rileromâno-franceze, a le face să funcţio neze întermeni amiabili, de cooperare şi nu deadversitate, de a depăşi inevita bilele obsta -cole şi a găsi soluţii adecvate. Cu tact, inte li -genţă şi dem nitate, el încearcă să sur mon tezedificilele probleme ivite în contactele curedutabilii săi interlocutori. El se străduie sărisipească eventualele neîn ţe legeri alerealităţilor româneşti, respinge cu fermitateafirmaţii sau poziţii clădite pe rea credinţă.Mai dificil este, probabil, să explice ceea ceera greu de explicat...Este de presupus că Valeriu Tudor se în tâl -neşte cu dilemele şi trăieşte frămân tă rileoricărui diplomat român onest din acelevremuri. El era trimis la post ca reprezen tantal unui anumit guvern, al unei anumiteputeri. Nu încape însă nici o îndoială – iarcele cuprinse în volum o confirmă – că elîncearcă permanent, îndem nat de con ştiin ţasa cetăţenească, patriotică, să găsească, înlimitele atribuţiilor şi constrângerilor sale,acele căi şi soluţii convenabile în primul rândRomâniei profunde şi nu unui grup politicdominant. Memoriile diplomatului Valeriu Tudorprivind misiunea sa la Paris se înscriu în şirulpreţioaselor mărturii ale celor care au lucratîn acest domeniu sensibil, contri buind la omai bună cunoaştere a unui crâmpeiimportant din istoria ţării.

Armand OPREA

Un diplomat român la Paris

De curând, a avut, loc la MuzeulNaţional de Istorie a României, lansareacărţii „Berisha şi Albania democratică”scrisă de jurnalistul politic Fahri Balliu,cunoscutul în România prin cele treivolume deja apărute – „Panteonul ne -gru”, „Sinistra doamnă” şi „Arhitectul”.Lucrarea prezentată a fost publicată înAlbania acum 15 ani şi a fost reeditatăde mai multe ori . Volumul a fost lansat în prezenţa Exce -lenţei Sale Sami Shiba, Ambasa dorulAlba niei, a autorului, Fahri Balliu, ascriitorului Bedros Horasan gian, cel care aprefaţat lucrarea, a traducătorului, TiberiusPuiu, a istoricului dr. Gelcu Maksutovici, adr. Luan Topciu, Minis tru-Consilier încadrul Ambasadei Repu blicii Albania înRomânia şi a dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, director gene ral al Mu zeuluiNaţional de Istorie a Ro mâ niei.Au dat curs invitaţiei făcute de Amba sa -dorul Albaniei şi de Editura LEDA, unnumăr mare de membri ai Corpuluidiplo matic, oameni de cultură, repre -zentanţi ai mass media, reprezentanţi aiminorităţii albaneze. Numeroasa pre -zenţă denotă interesul suscitat de aceastăcarte document.Cuvântul de deschidere a aparţinut di -rec torului Muzeului, care a subliniatschim bările profunde petrecute în Alba -nia, evoluţia pozitvă şi progresele aces -teia făcute în cei douăzeci de ani dedemo craţie.Scriitorul Bedros Horasangian l-aprezentat pe autorul lucrării: unjurnalist cu experienţă, patron depresă, politolog versat, cu un stagiu îndiplomaţie. Referidu-se la lucraredomnia sa spunea că, aceasta nu este osimplă monografie ci o încearcare de aface „radiografia societăţii albaneze aprimilor ani din deceniul ‘90.

„Convulsiile interne, tensiunile create devechea gardă comunistă în frunte cufoşti lideri precum Ramiz Allia siNexhmije Hoxha, sotia lui Enver Hox -ha, sunt personaje prinse în vălmaşagulevenimentelor. Care nu au fost chiarjoacă de copii. Eforturile depuse de Partidul Demo -crat - al lui Sali Berisha, preşedinte alAlba niei, în momentul redactării lu -cră rii, prim-ministru, acum când

aceas tă carte apare în limba română întraducerea cursivă şi fluentă a luiTiberius Puiu - pentru o reală demo cra -tizare a ţării se dovedesc remarcabile”, aconcluzionat Bedros HorasangianExelenţa Sa Sami Shiba a mulţumitediturii Leda pentru tipărirea încondiţii grafice excelente a lucrării,scriitorului Bedros Horasangian pen -tru interesanta şi documentata prefaţă.A avut, dease me nea, cuvinte de laudă

pentru tradu că torul volumu lui, Tibe -rius Puiu. Cuvinte calde de mulţumireau fost adresate directoru lui Muzeului,dr. Ernest Ober län der-Târnoveanu,pentru sprijinul acordat. Cu deschiderea şi jovialitatea care îlcaracterizează, Fahri Balliu a mulţu -mit tuturor acelora care au fost impli -caţi în realizarea acestui evenimentpublicistic, care se doreşte a fi o puntede legătură între cele două ţări care au

păşit aproape în acelaşi timp pe undrum nou, acela al democraţiei reale.În încheierea reuniunii, soprana deori gine albaneză, Arlinda Morava,absol venta a studiilor de canto laBucureşti a interpretat cu sensibilitatedouă piese muzicale: o doină dinfolclorul albanez şi o arie de operă.După acest micro- recital cei prezenţi aufost invitaţi să ciocnească o cupă cu vinalbanez.

O amplă analiză a societăţii albanezedupă căderea comunismului

Scriitorului Bedros Horasan gian, traducătorul Tiberius Puiu, Exce lenţa SaSami Shiba, Ambasa dorul Albaniei, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu,director general al Mu zeului Naţional de Istorie a României, jurnalistul FahriBalliu şi dr. Luan Topciu, Ministru-Consilier în cadrul Ambasadei RepubliciiAlbania în România (de la stânga la dreapta)

Pagina 31

se în Marele Sacerdot, deosebit debine cântând Iulia Mer ca, oexpresivă şi sensibilă Fenena, FlorinPop şi Daniela Mureşan-Chişboracompletând o distribuţie echilibrată,fără a depăşi nivelul onestităţii.Corul (pregătit de Corne liu Felecan)a sunat bine, iar orches tra a convinscă este foarte bună, la pupitruaflându-se Adrian Morar, sigur şieficient, coordonând cu rigoare rela -ţia fosă-scenă, uşoarele dezechilibre

rezolvându-se discret, sonoritatea deansamblu având şi strălucire şiexpresivitate, publicul răsplătind cuîndelungi aplauze o producţieprimită de mulţi cu rezervă (nu doarreferitor la montare). Un final de festival care, pe lângăreuşita organizatorică, a propus odiversitate repertorială atractivă,pro ducţiile alese de Operele Naţio -nale fiind, probabil, cele mai repre -zen tative pentru fiecare în parte,remarcându-se şi apelarea la oaspeţidin alte teatre pentru a alcătuidistribuţia potrivită; în topul prefe -rinţelor s-au situat, invariabil,

Adriana Lecouvreur oferită deOpera din Timişoara şi cuceritorulElixirul dragostei la OperaMaghiară din Cluj, urmate de toatecelelalte într-o ierarhie variabilă, înfuncţie de gustul şi gradul desubiectivitate al celor care, seară deseară, s-au bucurat să asculte muzicăminunată şi să vadă montărisplendide, frumoase, reuşite saucorecte, în interpretări excepţionalesau doar conştiincioase. Un începutde bun augur, într-un demers caresper că va continua şi în anii ce vorurma, atrăgând un public tot mainumeros.


Primul festival...

Legătura de suflet pe care directorul Muzeului ŢăranuluiRomân, dr. Virgil Ştefan Niţulescu o are cu o mare partedintre Ambasadele acreditate la Bucureşti se transformă,pe zi ce trece, într-o colaborare benefică ambelor părţi.Acest fapt este bine ilustrat de două semnificative exem -ple: organizarea, în colaborare cu Ambasadele RepubliciiFederale Germania şi a Elveţiei, a „Cinematografului devară: Germania şi Elveţia” şi vernisarea expoziţiei„Caligrafia Japoneză: meditaţii din vârful pensulei”,dedicată de autoarea lucrărilor, conf. dr. Rodica Frenţiu,tuturor victimelor cataclismului ce a lovit năprasnic, anultrecut, Japonia. Fără să fi anticipat căldurile tropicale cărora am fostnevoiţi să le facem faţă, în incinta Muzeului a fostamenajat un cinematograf în aer liber, unde, între 12 şi 15iulie, pe un ecran panoramic au putut fi urmărite producţiiartistice clasice de lung metraj, printre care şi filme mutecu muzică live intrepretată de Călin Grigoriu ca şi filme deanimaţie. Interesul faţă de filmele programate, dar mai alescăldura caniculară, i-a scos pe bucureşteni afară dincasă, cinematograful de vară fiind luat cu asalt, sprebucuria organizatorilor. Din program au făcut partepeliculele: „Omul de nisip”, Elveţia, regia Peter Luisi(2011), „Dr. Mabuse” (Partea I), Germania, regia FritzLang (1922), „Joc” – animaţie, Elveţia, regia GeorgesSchwiz gebel (2008), „Cabinetul doctorului Caligari”,Germania, regia Robert Wiene, „Omul fără umbră”,animaţie, Elveţia, regia Georges Schwizgebel (2006),„Romanţă”, animaţie, Elveţia, regia GeorgesSchwizgebel (2011) şi în final „Dr.Mabuse” (Partea a IIa), Germania, regia Fritz Lang (1922)Debutul acestui proiect germano-elveţian a fost onorat de

prezenţa domnilor Josef Karl, consilierul pe probleme cul -tu rale al Ambasadei Germaniei la Bucureşti, Mark Bru -chez, consilierul pe probleme culturale al Ambasadei Elve -ţiei, şi Virgil Niţulescu, directorul Muzeului ŢăranuluiRomân. A fost evidenţiată, cu acest prilej, exclenta colaborare întrecele două Ambasade şi Muzeu, şi s-a subliniat faptul căacesta nu se va opri aici, că ea va fi urmată de alte acţiuni. Cea de a doua manifestare, expoziţia de caligrame, ideo gra -me, pictograme „ Meditaţiile pensulei” este o conti nuarenormală a lucrării „ Caligrafia Japoneză: meditaţii dinvârful pensulei” (editura Argonaut 2012), rezultat al munciiartistice a unei împătimite a limbii şi artei caligrafieijaponeze, doamna Rodica Frenţiu conferenţiar doctor încadrul Departamentului de limbi şi literaturi asiatice,Facultatea de litere, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Na -poca. Domnia sa a participat la specializări în străinătate,laUniversité Libre de Bruxelles, Belgia [1992], Faculty ofCross-Cultural Studies, Kobe University, Ja po nia [1997-1999], The Japan Foundation Japanese Lan gua ge Institute,Kansai, Osaka, Japonia [2003], The Japan Foun dation,Tokyo, Japonia [2006-2007], The Japan Foundation,Japanese Language Institute Urawa, Tokyo [2010].În perioadele în care a făcut cursurile de specializare în

limba japoneză, în ţara soarelui răsare, doamna Frenţiu aurmat cursuri de caligrafie, ajugând aproape să-şidepăşească maestrul. Operele expuse pe zidurile albe ale sălii „Foaier” amuzeului, au fost realizate pe hârtie de orez, cu pensule dinpăr de animale şi un fel de tuş care are la bază cărbunenegru dizolvat în apă.” Linia neagră şi spaţiul alb creeazăo artă simplă, dar profundă şi subtilă, tributară tradiţiei,fără a îngrădi originalitatea”. menţiona autoarea. La vernisaj au luat parte Ambasadorul Japoniei la Bucu -reşti, Excelenţa Sa Natsuo Amemya şi secretarul peprobleme culturale al Ambasadei Japoniei, NobumitsuTakamatsu, directorul Muzeului Ţăranului Român, drVirgil Ştefan Niţulescu, doamna Nina Stănculescu,brâncuşiolog, invitată de onoare şi cum era de înţeles,autoarea, Rodica Frenţiu.„Întâlnirea mea cu pensula de caligrafie, povestea autoarealucrărilor, este o întâmplare petrecută cu nişte ani în urmă,la Universitatea Kōbe, unde mă aflam în calitate de bursieral Ministerului Învăţămîntului Japonez. Ca străin venitdintr-un cu totul alt orizont cultural, timpul acela deînceput al studiului limbii japoneze m-a aruncat într-oadevărată uimire în faţa scrierii Extremului-Orient. Stareade minunare a crescut continuu şi, o dată cu ea, şiîntrebările care nu conteneau să mă asalteze: Cum a apăruto astfel de scriere? Care este relaţia ei cu natura, cu lumeaînconjurătoare? Deşi atât de depărtată prin locul naşteriide această scriere, aş putea oare să o înţeleg undeva la unnivel mai profund al ei?Numărul de caractere învăţate la cursuri creştea şi înce -pusem să-mi doresc tot mai mult o apropiere, întrucâtvadin interior, de acest fel de scriere. Aşa am început un cursparticular de caligrafie japoneză, iar amintirea primei ore

este legată de cuvintele care mi-au fost adresate demaestrul caligraf la sfârşitul cursului: „Tu, sigur, n-ai maifăcut caligrafie japoneză niciodată?”. Invitată să ia cuvântul, doamna Nina Stănculescu, cola -boratoarea neobosită a revistei noastre, realiza toare aColţului Brancuşi, aflată acum la o venerabilă vârstă, daravând o minte sclipitoare, a spus:„Desigur, se ştie că în lumea extrem orientală scrierea esora geamănă a picturii, ba chiar e sora ei cea mareîndemnând-o pe aceasta să capete inflexiuni şi trăsăturinecunoscute scrierii europene sau din alte părţi ale lumii.Deşi această scriere, hiragana, scriere specific japoneză, efonetică, spre deosebire de caligramele chinezeşti, ductulpensulei (aceeaşi pensulă folosită şi pentru pictură cuacelaşi tuş, pe aceeaşi foaie de orez sau de bambus,mânuită de aceeaşi mână îndoindu-se din cot sau din umăr)curge de sus în jos şi de la dreapta la stânga, nu aşezatădrept şi cuminte, ci într-un dans neostoit, după ritmul uneimuzici ascunse. Astfel, sunt înfăţişate cuvinte deosebindu-se deopo trivă prin formă ca şi prin semnificaţie, într-oînlănţuire atât grafică cât şi caligrafică. Şi imaginea rezul -tată devine o scrisoare adresată cititorului în care sensi bi -litate şi raţiune, emoţie şi calcul îşi împart mărturisirea şiviziunea”.

Acţiuni ambasadoriale la Muzeul Ţăranului Român

Cinema de vară şi caligrafie japoneză

Estic, în contextul mai larg al PoliticiiEuropene de Vecinătate, cu accent peconceptul de stabilitate, respon sabi -litate comună şi secu ritate regională.Parteneriatul Estic este axat pe dimen -si unea bilaterală a cooperării, pornin -du-se de la substanţa unor actuale şipotenţiale acorduri de asociere, careau ca obiectiv con strucţia zonelor deliber schimb (prin liberalizarea schim -bu rilor comerciale), renunţarea trepta -tă la vize şi o reală circulaţie pe piaţamuncii, în condiţiile încheierii unui

„Pact de Mobilitate şi Securitate”. Unobiectiv comun al strategiei de coo -perare rămâne securitatea energeticăconcretizată prin promovarea pieţelorregionale de electricitate, eficienţaproiectelor şi valori ficarea resurselorregene rabile. O altă dimensiune aParteneriatului Estic este colaborareainstituţională - prin antrenarea res pon -sa bilităţilor guvernamen tale, precumşi ale reprezentanţilor Comisiei Euro -pene şi altor instituţii specializate,implicit ale unor organisme cu vocaţiepolitico-diplomatică (la nivel parla -men tar) şi economico-finan ciară. Oasemenea cola borare este în primulrând menită să orienteze mediul de

afaceri spre proiecte viabile, evident,prin asistenţă tehnică şi financiară lanivel comunitar şi internaţional.Consider că integrarea deplină a ţărilordin spaţiul geoeconomic şi strategicsud-est european în arhitec tura UniuniiEuropene, implicit în circuitul econo -mic mondial, incumbă ComunităţiiEuropene noi respon sabilităţi privindmai buna evaluare şi evidenţiere a unorcăi şi modalităţi viabile de soluţionarea provocărilor globa lizării, prin maibuna armonizare a opţiunilor econo -mice, politice şi diplo matice. Şi toateacestea privite în perspectiva depăşiriişocurilor exter ne, amplificate de crizaeco nomică şi financiară.


Spaţiul geoeconomic...

Manifestarea, organizată de Uni ver -si tatea de Arhitectură “Ion Min cu”din Bucureşti, în colabo rare cu DKEvents,, a fost dedicată aniversarii a120 de ani de exis ten ţă a acesteiUniversităţi şi împlini rea a 120 deani de învăţământ în arhitectură. Celebrând noutatea absolută, ino va -

ţia şi creativitatea în design şiarhitectură ROCAD 2012 a invitatsă-şi expună ultimele lor realizărispecialişti de talie internaţională.Nu au fost uitate companiile localedin domeniu, Convenţia încura jândoriginalitatea şi dinamizarea pieţeiautohtone. Cadrul ambiant a fostoferit de sălile Palatului Parla men -tului, care a fost gazdă, pentru 3zile, a celei mai ample reuniuni aarhitecţilor din ultimii 20 de ani,oferind o primire călduroasă şi dândocazia somităţilor în materie, să-şiprezinte ultimele noutăţi. Reuniunea a fost onorată de parti -ciparea unor personalităţi de taliemondială din lumea arhitecturii şidesignului, care şi-au prezentat înfaţa celor peste 1200 de arhitecţi dinţară şi din străinătate lucrările.Câştigătorii premiilor Pritzker sauai Premiului Mies van der Rohe,preşedinţi de asociaţii internaţio na lede design, specialişti şi res pon sa biliîn domeniul urbanismu lui şi con -strucţiilor au fost aplau daţi „la scenă

deschisă”. Şi-au mai prezentat lucrările şi filo -so fiile creatoare: Mario Botta,Eduar do Souto de Moura, PeterZumthor sau Gottfried Bohm,Esteve Bonell (câstigator al Pre -miului Mies van der Rohe – 1992),Gaetano Pesce, Anton Garcia Abril,

Matias del Campo, Sandra Mannin -ger, Pierre von Meiss, Peter Bohm,Rene Davids, Kostas Terizidis,Maria Voyatzaki, Anto ni no Saggio,

Elia Zenghelis.În timpul celor trei zile, partici pa nţiiau putut viziona o expoziţie dedi -cată celor mai frumoase şi mai buneproduse realizate în ultimul an. Aufost expuse şi produse ale unor

companii de top din diverse dome -nii: iluminat, mobilier, acce so rii deinterior, baie şi bucătărie, design deexterior, ecodesign şi retail. Partici -pan ţii au avut posi bi li tatea să iacontact cu forme ino vative de expu -nere a proiectelor arhitecturale, acon cep telor de pro duse şi a servi -ciilor disponibile în domeniu, prinintermediul unor sesiuni, eveni men -te personalizate, discuţii deschise cupersonalităţile invitate.Au fost promovate ultimele ten din -ţe din domeniu în cadrul unui forumspecializat la care au luat parteconstructori, investitori imo bi liari,factori decizionali şi arhi tecţi. Afost, de asemea, organizată o masărotundă cu participarea preşedinţilorde asociaţii interna ţio nale şi aomologilor lor din România.La toate aceste manifestări dedi ca tearhitecturii româneşti şi interna ţio -nale a participat activ şi un apropiatal publicaţiei noastre drd. arh.Adrian Altarescu, preşedinte alJICA Alumni România care astabilit contacte cu renumite per so -

nalităţi ale arhitecturii mondialecontemporane: prof. dr. arh. Pie rrevon Meiss - Elvetia, Dr. HonorisCausa, prof. arh. Eduardo Souto deMoura - Portugalia, prof. dr. arh.Elia Zenghelis – Grecia.

ROCAD 2012 - Convenţiainternaţională

de arhitectură şi design

Professional tours

in Bucharest

and all of Romania

See ourWeb site

www.bucharest-tourguide.ro

Call us forinformation24 h/day

Mobile: 0741 164945

Come with usin your bestholiday ever

Dream HolidayLicensed Company

Pagina 32

Volum de o rară valoare publicistică şiartistică «Alfabetul poetic», dedicat luiKavafis şi despre care, revista «Diplo matClub» a scris în numărul trecut, este rodulunei întâlniri fericite dintre editoarea şitraducatoarea Elena Lazăr, pictorul Gh. I.Anghel şi Ekaterini Sofianou, cea care,printr-un gest nobil, a făcut posibilăapariţia acestuia. Toţi şi-au unit eforturilepentru a realiza această frumoasă lucrare,fapt împlinit în 2011 la editura Omonia.Cu doi ani în urmă, Elena Lazăr l-a invitatpe Anghel într-o neobişnuită călătorie, laAlexandria, oraşul lui Ka va fis, unde s-auadunat traducători şi editori, iubitori aipoeziei acestui mare modern, pentru ocomemorare de o tristeţe stranie petrecutăchiar în casa poetului. Aflaţi în Egipt într-un oraş fabulos locuit de musulmani ceamintea doar foarte vag de atmosferacosmo po li tă din vremea lui Kavafis, ceimai sus amintiţi au visat un volum dedicatpoetu lui alexandrin. Cartea, căreia nu putem să nu-irecunoaştem meritele datorate tuturorcelor care au ostenit la realizarea uneiediţii în 12 limbi (română, franceză,italiană, spaniolă, portugheză, catalană,engleză, germană, neerlandeză, rusă,greacă, şi nu în ultimul rând traducerea înlimba latină a profesorului Liviu Fran gade la Universitatea din Bucu reşti), este unobiect în sine cu reale calităţi artistice.Grafica acestui volum de poezie estesemnată de Anca Anghel Coller o tânărăartistă de o sensibilitate aparte, care areuşit să surprindă modernitatea şirafinamentul versurilor lui Kavafis cu -prinse în pagini elaborat compuse într-oînşiruire mereu neaşteptată.Imaginile cu care s-a ilustrat cartea apar -ţin pictorului Gh. I.Anghel, cel care înultimii ani s-a oprit mereu la poetul elenpe care îl preţuieşte nespus. În cele mairecente expoziţii din Franţa, Anghel aavut cicluri întregi de lucrări(picturi şidesene) dedicate poemelor lui Kavafis,aşa cum este cel intitulat “Noaptea mea”.Pictorul transmite, prin imaginile saletulburătoare, uneori brutale, şo can te,aceleaşi sentimente apăsătoare, dureroaseşi cu mai multe sensuri, co mu nicate depărintele poeziei moderne în maniera sasimplă, directă şi mereu surprinzătoare.Personajele stilizate voit grotesc trăiescdramele general umane transpuse înimagini aparent codificate. Ambiguitateaeste omni prezentă. Sim bo lurile cu aluziifără perdea devin pentru Anghel elementede limbaj plastic ce compun pânzelegeneroase într-o manieră foarte modernă.Doar titlurile lucrărilor preluate de lagrecii antici trimit către atmosferaregatului vechilor lagizi din aceaAlexandrie care a fost o adevarată gloriepanelenică. Din păcate acestă frumoasă carte-obiecteste oarecum greu accesibilă atât dato rităpreţului său cât şi a numărului mic deexemplare tipărite.

Unda POPP

O carte-obiect dedicată lui Kavafis

diplomat club

Documents