COLECTIVUL DE REDACłIE: Coordonator: GINA BULICA ALINA BIRGEAN ELENA LINGURARU MĂRIOARA BEJINAR EMMA GOLDIŞ Design & grafică: EMMA GOLDIŞ Design coperta: RUBEN BEJINAR CONTACT:

Comunitatea Bisericilor Baptiste din Timişoara „Lucrarea cu Femeile” Str. Zăvoi nr. 12, Timişoara

E-mail: gbulica@gmail.com emma.goldis@gmail.com www. baptist-tm.ro Telefon: 0720 034 257 (Gina Bulica) 0745 334 462 (Emma Goldiş)

DIN CUPRINS:

• Editorial: Slujirea altora...

• Slujirea cu bucurie

• Slujind pe alŃii prin mijlocire

• O dragoste mai presus ...

• Chemate la slujire

• Mărturii

• Recenzii de carte

• Despre sănătate

Maria – revista trimestrială a femeilor din Comunitatea Bisericilor Baptiste din Timiş

2

EDITORIAL

SLUJIREA ALTORA, PREGĂTIREA NOASTRĂ PENTRU ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Trăim, fără îndoială, vremurile de pe urmă, perioadă inaugurată odată cu întruparea Domnului nostru Isus Hristos, şi care se va încheia la revenirea Sa în slavă. Fiecare zi ce trece ne apropie tot mai mult de acest eveniment glorios. Înaintaşii noştri, creştinii din primul secol, erau şi ei în mod acut conştienŃi de responsabilitatea de a fi oameni care aşteaptă venirea Zilei Domnului, ba chiar o grăbesc prin purtarea lor sfântă şi evlavioasă (2 Petru 3:11-12). Într-un astfel de context, în care Apostolul Petru realizează că „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”, el scrie bisericii din primul veac unul dintre cele mai frumoase îndemnuri la trăire şi slujire (1Petru 4:7-11), pe care este atât de necesar să ni-l însuşim şi noi, femei care-L urmăm pe Domnul în această parte de Ńară, la început de mileniu trei. Ce îndemnuri are Petru pentru creştinii care conştientizează cât de importantă este pregătirea pentru evenimentul crucial al întâlnirii cu Domnul? Poate că ne-am aştepta ca Apostolul să-i încurajeze pe fraŃi şi pe surori la mai multă introspecŃie, să-şi pună lucrurile în rânduială şi apoi, retraşi într-o seninătate cât mai puŃin afectată de ce este în jur, să stea pasivi şi să aştepte. În schimb, el le spune că în anticiparea venirii Domnului este imperios necesar ca adevăraŃii creştini să trăiască la nivelul chemării pe care o au, demonstrând: � contemplare activă - înŃelepciune şi veghere în vederea unei trăiri

în intimitate cu Dumnezeu, în dependenŃă de El şi totodată în mijlocire pentru alŃii (v.7);

� relaŃii mediate de har - dragoste înflăcărată care îi acceptă pe ceilalŃi în ciuda limitărilor lor - aşa cum şi Dumnezeu ne-a acceptat pe noi în Hristos, fără a Ńine seama de imperfecŃiunile noastre (v.8) - dublată de ospitalitate jertfitoare (v.9); şi

� isprăvnicie responsabilă - administrarea sârguincioasă a darurilor pe care le avem pentru slujirea altora.

Cu alte cuvinte, cu cât se apropie momentul crucial când scopul din veşnicie al lui Dumnezeu se va împlini, cu atât noi ar trebui să fim mai aproape de El, mai înflăcărate în dragostea şi acceptarea pe care ne-o

3

arătăm unele altora şi mai zeloase în slujire. Suntem noi gata să ne dedicăm unei astfel de trăiri acum, când „sfârşitul tuturor lucrurilor” este mai aproape ca oricând? Vom renunŃa la indiferenŃă sau la sentimentul de limitare şi/sau neadecvare care adesea ne copleşesc şi ne vom pune la dispoziŃia lui Dumnezeu, ca prin Duhul Său cel Sfânt să ne dinamizeze, să ne înflăcăreze, ca să fim adevărate femei slujitoare ce prin viaŃa şi lucrarea lor grăbesc venirea Domnului? Din perspectiva prezentată de Apostolul Petru, fiecare creştin - şi asta ne include pe noi toate, surori dragi – este un ispravnic al Domnului. Ispravnicul este un administrator, o persoană de la care se aşteaptă să fie de încredere, să fie harnică şi devotată stăpânului, responsabilă în lucrul care i-a fost încredinŃat. O ilustrare a isprăvniciei care se aşteaptă de la noi este prezentată de Domnul Isus în Pilda talanŃilor din Matei 25:14-30. Dumnezeu ne încredinŃează la toate talanŃi – mai mulŃi sau mai puŃini, fiecăreia după puterea ei (v.15) - pe care să-i punem în negoŃ. Atitudinea cu care răspundem la încrederea ce ne-a fost arătată determină răsplata pe care o vom primi de la Stăpân. DiferenŃa dintre un ispravnic „bun şi credincios” şi unul „viclean şi leneş” este că cel din urmă s-a lăsat copleşit de teama că nu se va putea ridica la nivelul aşteptărilor stăpânului şi a preferat să ascundă într-un loc sigur ceea ce i s-a încredinŃat. Surori, nu vi se pare că prea adesea semănăm şi noi cu acesta? Domnul ne-a înzestrat cu anumite daruri, după cum El a considerat că putem duce, dar noi credem că ştim mai bine, că de fapt nu suntem tocmai în stare să ne ridicăm la nivelul chemării pe care ne-o lansează, aşa că ne punem talantul la păstrare, pentru a i-L înapoia aşa cum ni l-a dat. Fie în lucruri care Ńin de casele noastre, de serviciu sau de biserică, ne mulŃumim cu cât ştim, cu cât credem noi că putem face, nu dorim să înŃelegem mai mult, să facem mai mult, să creştem dincolo de ceea ce suntem, şi nu ne dăm seama că în felul acesta îngropăm talantul ce ni s-a dat. Tot ce Domnul ne-a încredinŃat nu este pentru păstrare, ci pentru punere în lucru, în slujirea altora, înspre creştere şi dezvoltare. Noi, totuşi, le lăsăm pe altele – poate mai tinere sau mai în vârstă, mai înzestrate şi educate sau mai cu experienŃă, pe care noi le considerăm mai potrivite să facă mai mult, iar noi ne limităm la un minimum care nu necesită prea mult efort sau risc, şi astfel rămânem neroditoare. Nu o asemenea atitudine aşteaptă Domnul de la noi în aceste vremuri, când „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape”! Fiecare dintre noi este chemată să fie o ispravnică bună şi „să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1Petru 4:10) în cadrul diversităŃii în unitate ce caracterizează Trupul lui Hristos (vezi Romani

4

12:3-8). Mai mult chiar, Petru ne prezintă cele două domenii mari ale lucrării creştine – slujirea cu Cuvântul şi „slujirea la mese” sau diaconia (conform Fapte 6) – ca fiind în măsură egală cerute de Dumnezeu şi totodată dependente de resursele Sale, pentru ca prin lucrarea isprăvniciei tuturor Dumnezeu să fie proslăvit. Aceasta este slujirea la care suntem chemate ca fiice ale Domnului, şi într-o astfel de slujire s-au antrenat şirul lung de femei lucrătoare - de diferite vârste şi clase sociale, unele căsătorite, altele nu – pe care Apostolul Pavel le menŃionează în Romani 16. HaideŃi şi noi să le călcăm cu credincioşie pe urme, luând seama să împlinim bine slujba pe care am primit-o în Domnul, aşa cum Pavel l-a îndemnat pe Arhip cu aproape două milenii în urmă (Coloseni 4:17). Fie ca Domnul să ne ajute la aceasta!

Gina Bulica, Coordonatoarea lucrării cu femeile în

Comunitatea Bisericilor Baptiste din Timiş Aprinde-mi, Doamne, iar făclia, Înviorează-mi Tu solia, Şi-atinge buzele cu har Din jarul sfânt de pe altar! Cuvântul Tău plin de iubire S-aducă vânt de înnoire În sufletul trudit pe drum De-atâta volbură şi fum, Iar Duhul Tău să mă îmbrace În haina de curaj şi pace.

Păzeşte-mi temelia tare, CredinŃa-n Tine, salvatoare! Să nu mă-nşel şi să rămân La spuză, trestie şi fân, Să nu clădesc peste surcele Zidirea visurilor mele; Ci să clădesc aur curat, Argint de slavă, încercat Şi cărămizi nepieritoare, Pentru viaŃa viitoare.

O, Doamne, adu zorile,

Pe cărare florile; Păzeşte-mi temeliile, Aprinde-mi iar făcliile!

Valentin Popovici Preluată de pe www.harfaevangheliei.org

5

SLUJIREA CU BUCURIESLUJIREA CU BUCURIESLUJIREA CU BUCURIESLUJIREA CU BUCURIE

Iuliana Bugnărug Biserica Baptistă Betel, Timişoara

Astăzi se munceşte mult, poate prea mult! În sufletele multora

există frustrare, nelinişte, neîmplinire, oboseală, zădărnicie, şi parcă asta se simte şi în lucrarea pe care o facem. Dumnezeu vrea, însă, să slujim cu bucurie în fiecare moment al zilei - El nu ne-ar fi poruncit să ne bucurăm întotdeauna (1Tes. 5:16), dacă nu ar fi posibil acest lucru! Textul din Matei 11:25-30 ne prezintă secretul slujirii cu bucurie pe care ni L-a descoperit Mântuitorul.

1. PoŃi sluji cu bucurie numai dacă îŃi cunoşti bine Stăpânul! ÎnŃelepciunea şi priceperea omenească, căpătate în urma

speculaŃiilor intelectuale şi a studiilor, nu sunt suficiente pentru a ne cunoaşte Stăpânul, avem nevoie ca Fiul să ni-L descopere. O astfel de revelaŃie, însă, este dată numai acelora care sunt gata să renunŃe la independenŃa lor arogantă şi să se facă asemenea copilaşilor: smeriŃi, slabi, dependenŃi, fără prejudecăŃi (Matei 11:25-27).

Dacă am şti cât de bun este Dumnezeu şi cât de mult bine ne aşteaptă dacă-L slujim, ne-am smeri ca să-L cunoaştem şi ne-am bucura, apoi, slujindu-L întotdeauna.

2. PoŃi sluji cu bucurie doar dacă ai sufletul odihnit! Este o muncă a trupului şi o muncă a sufletului. Îngrijorările,

temerile, tensiunile, grijile, stress-ul ne chinuiesc şi ne ostenesc sufletul, de aceea este necesar să venim mai întâi la Domnul Isus, pentru a primi odihna sufletească (Matei 11:28). Dacă în Vechiul Legământ odihna era la sfârşitul celor 6 zile de lucru, în Noul Legământ prima zi a săptămânii este cea de odihnă, şi de-abia pe urmă vin zilele de lucru.

PoŃi sluji cu bucurie, doar dacă ştii că ai problemele sufleteşti rezolvate şi te odihneşti în Cristos, de aceea începe cu odihna în El.

3. Nu poŃi sluji cu bucurie de unul singur! PoŃi sluji cu bucurie doar dacă o faci împreună cu Cristos (Matei

11:29). A lua jugul, înseamnă a sluji în supunere faŃă de Autoritatea Lui. Dacă celălalt loc al jugului este ocupat de Cristos, atunci mergem în direcŃia pe care El o arată şi singura noastră opŃiune este aceea de a ne supune şi de a ne bucura, apoi, de rezultatul unei alegeri înŃelepte. Este cu adevărată o bucurie să te potriveşti la jug cu Domnul Isus. Numai atunci experimentezi adevărata odihnă şi libertate. Dacă privim doar la noi şi la truda noastră, atunci nu

6

recunoaştem prezenŃa lui Cristos alături de noi şi cădem pradă frustrării. Ai parte de bucurii nespuse doar în prezenŃa Lui (Ps. 16:11).

4. PoŃi sluji cu bucurie doar urmând modelul lui Cristos! Modelul Domnului Isus este singurul demn de urmat (Matei

11:29); ori de câte ori alegi să slujeşti conform altora, vei ajunge să o faci scrâşnind din dinŃi. Atunci când slujim după planul Lui, nu după al nostru, când recunoaştem că smerenia şi blândeŃea sunt alternative mai înalte decât alergarea ambiŃioasă, atunci experimentăm bucuria.

Domnul Isus a slujit nu pentru că oamenii au meritat-o, ci pentru că unul dintre scopurile venirii Sale în lume a fost să întrupeze un nou model de slujire, motivat nu de meritele celui slujit, ci de ascultarea de glasul şi voia Tatălui (Marcu 10:42-45).

La fel şi noi, putem urma învăŃăturile Lui şi atunci ne vom bucura de parcă am avea toate comorile (Psalm 119:14).

5. PoŃi sluji cu bucurie dacă te debarasezi de sarcinile lumii şi porŃi sarcinile lui Cristos!

Poverile lumii sunt grele, pentru că noi nu suntem creaŃi ca să le purtăm, însă continuăm să ne încăpăŃânăm să le purtăm de unul singur. Chemarea Domnului Isus este să le lăsăm la o parte şi să venim la El. Doar sarcina Lui este uşoară, pentru că la purtarea ei participă şi Domnul Însuşi, alături de noi. Mai mult chiar, pentru sarcinile care vin de la El Dumnezeu ne dă resurse, ne dă puterea necesară să le putem purta. Cel ce dă sămânŃă celui ce seamănă, ne va da şi nouă provizie îmbelşugată de har pentru sarcinile încredinŃate nouă, ca să putem aduce roadă în neprihănire (2 Cor. 9:10).

6. Slujeşti cu bucurie când ştii că efortul tău contează! Chiar dacă nu vedem imediat roade, putem să ne bucurăm în

nădejde. Ştim că Cel care a făcut promisiunea poate să o şi împlinească, şi că este credincios. Până şi atunci când Domnul Isus a mers la cruce El s-a bucurat în nădejde (Evrei 12:2). HaideŃi să facem la fel şi noi, să lăsăm poverile lumii şi să ne bucurăm pline de speranŃă în El. Dacă şi un pahar cu apă pe care-l dai în Numele lui Cristos contează, cu cât mai mult va fi răsplătită slujirea ta timp de unul, doi sau mai mulŃi ani, dar cea de o viaŃă? Domnul ştie cum să răsplătească toată osteneala noastră.

În concluzie, nimeni şi nimic nu ne poate împiedica să slujim cu bucurie, să trăim mereu sub un cer deschis şi senin, atunci când ne cunoştem bine Stăpânul, avem sufletul odihnit, nu ne plângem de singurătate, ne debarasăm de poverile inutile puse cel rău şi avem credinŃă şi speranŃă că efortul nostru contează în ochii Domnului.

Dacă vom trăi şi sluji astfel, bucuria ce ne va umple viaŃa va fi imaginea în oglindă, a bucuriei din ceruri! Dumnezeu să ne ajute să răspundem cu bucurie, la toate oportunităŃile de a sluji!

7

Aş vrea să fiu...

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost În ziua mea pierdută; ÎnŃelegând al vieŃii rost, Aş vrea să fiu străjer în post, şi chiar plătind al jertfei cost, Eu să rămân în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri Şi nicicând înainte; Prin lumea plină cu plăceri, Să fiu aşa cum Tu-mi ceri, Să nu m-abat spre nicăieri, Din drumul vieŃii Sfinte.

Aş vrea să fiu ce alŃii nu-s Şi nici nu vor să fie; Mergând în viaŃă spre apus, Să nu mă las de valuri dus Ci să mă-nalŃ mereu mai sus, Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricând De cei ce trec prin lume Sub greul crucii suspinând, Dar şi de cei căzuŃi din rând, Rămaşi în urmă, sângerând - RăniŃii fără nume. Aş vrea să fiu un simplu glas Care să strige-ntr-una Că din al mântuirii ceas, Secunde doar au mai rămas Şi cei ce azi nu vin pe vas, Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat La care El să-i spună Când se va-ntoarce ca-mpărat, Privind la tot ce am lucrat Cu-acei talanŃi ce mi i-a dat: “O, bine, slugă bună!”

Şi aş mai vrea să fiu ceva: O rază lucitoare -

Şi străbătând în lumea rea Să duc lumină undeva, Să încălzesc pe cineva

Şi să mă-ntorc în Soare…

Petru Dugulescu

Preluată de pe www.poezie-crestina.trei.ro

8

CHEMATE LA SLUJIRE (1 Petru 4:10)

Noi toate, împreună, suntem slujitoare ale aceluiaşi Stăpân, ale Aceluia care ne-a iertat, ne-a răscumpărat, ne-a purtat până acum cu mână tare şi încă vrea să ne mai poarte. Scriptura asociază dragostea de Dumnezeu cu cea faŃă de aproapele nostru (Matei 22:37-40), astfel că putem spune că slujim Stăpânului nostru atunci când ne slujim aproapele. Într-adevăr, atunci când Îl iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu siguranŃă că lucrul acesta se va reflecta în slujirea ta faŃă de cei din jur.

Slujirea nu are de-a face doar cu lucrarea în biserică, nu trebuie să fim mari “lidere” ca să-i slujim pe alŃii. Ca femei creştine, soŃii şi mame, de multe ori ni se pare că este imposibil să ne mai înrolăm şi în alte lucrări. Privim la alte surori care slujesc mai mult decât putem face noi în Casa Domnului, şi parcă ne vedem atât de mici! Aş vrea, însă, să vă încurajez şi să vă spun că şi îngrijirea copiilor şi a soŃului constituie slujire, dacă le facem ca pentru Domnul. Asemenea femeii din Proverbe 31, vei fi numită fericită de fiii tăi, lăudată de soŃul tău, atunci când înŃelegi ce înseamnă slujirea din dragoste, nu din obligaŃie. Mai mult chiar, trăirea în credincioşie este esenŃială, pentru că “femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (v.30).

Suntem chemate să slujim cu râvnă, să ne dăm toată silinŃa în ceea ce facem. 1Timotei 6:1-2 ne spune că în serviciul în care Dumnezeu ne-a aşezat, fie că slujim celor credincioşi sau celor necredincioşi, este necesar să o facem în aşa fel ca Numele lui Dumnezeu şi ÎnvăŃătura să nu fie vorbite de rău. Suntem chemate să fim un exemplu atât pentru unii, cât şi pentru ceilalŃi.

În ceea ce priveşte lucrarea creştină, suntem chemate să slujim cu reverenŃă şi cu modestie. Dumnezeu ne-a creat pe toŃi după chipul şi asemănarea Lui. Tot El este Acela care ne dă, prin har nu prin merit, daruri cu care putem să îi slujim pe cei din jur (1Corinteni 12:4-7). De aceea trebuie să slujim cu modestie, să nu ne îngâmfăm şi să ne vedem ca fiind mai presus de ceilalŃi.

9

Nu în ultimul rând, suntem chemate să slujim cu dragoste. Atunci când sunt plină de dragostea Lui, voi învăŃa să slujesc indiferent de contextual în care mă găsesc, chiar dacă uneori va fi mai greu, sau va trebui să am de-a face cu persoane care nu sunt aproape de inima mea. Domnul Isus este modelul nostru suprem, iar dacă El a fost gata să ne slujească, şi noi ar trebui să facem la fel. Slujeşte cu darul care a fost pus în tine – dacă ai darul rugăciunii, foloseşte-l rugându-te pentru alŃii; dacă iubeşti dărnicia, priveşte în jurul tău să vezi pe cine poŃi ajuta; dacă ai darul încurajării, foloseşte-l, e atâta nevoie să ridici pe cei căzuŃi, să-i întăreşti pe cei în suferinŃă.

Doamne, dă-ne o inimă care iubeşte slujirea, şi ajută-ne să rămânem în Tine, pentru că numai atunci vom putea aduce roadă care să rămână, pentru slava Ta (Ioan 15:5,7-8)!

Daniela Novacov

Biserica din Gottlob

„Slujirea care nu te costă nimic, nu este bună la nimic"

John Henry Jowett

„Ideea noastră despre jertfă (sau slujire) este să ne fie smuls cu forŃa ceva ce nu vrem să dăm şi ca urmare să suferim multă durere şi agonie din această pricină. Însă ideea Bibliei despre jertfă (sau slujire) este să dăm din dragoste ce avem noi mai bun"

Oswald Chambers

10

SLUJIND PE ALłII PRIN MIJLOCIRE

În calitatea pe care o avem de creştini răscumpăraŃi, împăcaŃi cu Tatăl prin sângele ispăşitor al Fiului Său şi aflaŃi într-un continuu proces de sfinŃire, suntem nespus de încurajaŃi ştiind că Marele nostru Preot, Isus Cristos, trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7:25). De asemenea, simŃim o mare mângâiere aflând din Cuvântul Domnului că însuşi Duhul Sfânt, atunci când nu ştim cum să ne rugăm, mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite (Rom.8:26). Cunoaşterea acestor adevăruri ne pune picioarele pe stâncă, ne aşează la adăpost, ne conferă siguranŃă şi protecŃie. Cât de multă mângâiere simŃim, de asemenea, atunci când un semen de-al nostru, un păcătos iertat ca şi noi, îndrăzneşte să se apropie de tronul harului rostind numele noastre înaintea Domnului ! Îndoiala se risipeşte, poverile sunt mai uşor de purtat, inimile se încurajează şi se întăresc atunci când fraŃii şi surorile mijlocesc pentru noi. Cu siguranŃă, apostolul Pavel cunoştea acest simŃământ, de aceea le cere credincioşilor deseori să-l amintească în rugăciuni, ba chiar îi îndeamnă să lupte în rugăciunile lor pentru el. La rândul lui, el îi asigură că îi poartă neîncetat în rugăciunile sale. Rugăciunea de mijlocire este o parte însemnată a slujirii pe care o facem pentru alŃii, în Numele Domnului. Femeile care au pe inimă rugăciunea sunt chemate să slujească altora după darul pe care l-au primit (I Petru 4:10). Aflăm din Cuvântul Domnului că trebuie să mijlocim pentru cei din familiile noastre, pentru toŃi fraŃii, pentru bolnavi, pentru cei ce se ostenesc în lucrul Domnului... nu se anunŃă o lucrare uşoară, dar Cuvântul nu se opreşte aici. Ni se cere să mijlocim pentru naŃiune, pentru conducători şi chiar pentru duşmani. Într-un cuvânt, pentru toŃi oamenii (II Tim.2:1) Prin rugăciunea de mijlocire noi îi aducem pe alŃii în faŃa Domnului, intervenind în favoarea lor. Într-o zi, când Domnul Isus se afla în Capernaum, s-au strâns atât de mulŃi oameni să-L asculte, încât nu se mai putea intra în casa în care era El. CâŃiva oameni au adus pe un paralitic pentru a fi vindecat. Fiindcă nu puteau ajunge altfel la Isus, au spart acoperişul casei şi i-au dat drumul prin spărtura făcută. Cum am aprecia noi un asemenea demers? Curaj nebun, inventivitate, un act disperat, intrare prin efracŃie ? Domnul Isus le-a văzut credinŃa (Marcu 2:5). El a dăruit acelui om vindecare deplină, fizică şi spirituală.

11

A mijloci pentru cineva nu înseamnă a te ruga sporadic, formal sau de conjunctură pentru acea persoană, ci a o aduce în faŃa Domnului Isus cu credinŃă, cu pasiune, cu insistenŃă, fără a te lăsa descurajat, unindu-te cu alŃii în rugăciune, întărind rugăciunea cu post... dar fără a renunŃa. Pentru a sluji pe alŃii în acest fel trebuie să avem îndrăzneala de a ne ruga Tatălui în Numele Domnului Isus, păzind poruncile Lui şi rămânând în El. Atunci vom înŃelege că şi El rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat (I Ioan 3:24) şi atunci vom şti, prin credinŃă, că rugăciunile noastre sunt auzite, înŃelese deplin şi ascultate la timpul potrivit de un Tată iubitor.

Daniela Sala Coordonatoarea lucrării cu femeile din Biserica „Betel”,

Timişoara

Motive de rugăciuneMotive de rugăciuneMotive de rugăciuneMotive de rugăciune

Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceŃi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulŃumiri pentru toŃi oamenii...

(1 Timotei 2:1)

� MulŃumim Domnului pentru lucrarea cu femeile din Comunitatea de Timişoara; Îi cerem protecŃie,

binecuvântare şi motivare la implicare a cât mai multor surori. Ne rugăm pentru: � Conducerea ComunităŃii, ca Domnul să-i călăuzească şi să-i

împuternicească în lucrarea care le-a fost încredinŃată; � FraŃii păstori din bisericile noastre, ca să fie plini de Duhul

Sfânt şi protejaŃi de atacurile celui rău, iar pentru bisericile din judeŃul nostru să fie vii şi sănătoase din punct de vedere spiritual;

� Surorile din bisericile noastre care sunt bolnave, în special pentru Rodica Paul, Ana Lavric şi Gina Bulica, şi cerem ca Domnul să le dea sănătate.

� Sora Jadranka din Serbia, de 32 ani, învăŃătoare cu copiii în biserica din Vrsac, care este internată în spital în Belgrad cu scleroza în plăci.

� Misiunea din aprilie în Kazakhstan - Domnul să dea prin har toate resursele care sunt necesare şi să pregătească inimile femeilor care vor participa, ca să primească mesajul ca din

12

partea Lui. Vă încurajăm să vă rugaŃi pentru Gina şi pentru Alina, ca Domnul să le întărească din punct de vedere fizic şi spiritual pentru lucrarea pe care o vor face acolo, şi El să poarte de grijă şi de partea materială a acestei lucrări. Iată câteva nevoi specifice din Kazakhstan, pentru care am fost solicitate să ne rugăm:

o Partidul islamic încearcă să impună în parlament

votarea unei legi prin care islamul să devină religie de stat în Kazakhstan şi singura recunoscută legal. Dacă această lege va fi votată, evanghelizarea şi orice fel de activităŃi de natură evanghelistică vor deveni ilegale.

o Pentru Janna, mama a patru copii, rămasă recent văduvă. SoŃul ei a fost misionar printre kazaci, dar a suferit un infarct, care i-a fost fatal. Sănătatea Jannei este precară şi povara creşterii copiilor este copleşitoare.

o Pentru Anara, organizatoarea conferinŃei din Aprilie, şi pentru familia ei. Anara şi soŃul ei, Madi, vor termia studiile la Seminarul Baptist din Chişinău în iunie şi se vor întoarce acasă. Să ne rugăm pentru sănătatea fizică a Anarei şi a copiilor şi pentru călăuzirea şi protecŃia lui Dumnezeu la întoarcerea în Kazakhstan.

Mărioara Bejinar,

Coordonatoarea Departamentului de Rugăciune

� Rugăciunea este cheia dimineŃii şi zăvorul serii.

Mahatma Gandhi

� Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei. Sfântul Augustin

� Rugăciunea nu este un lucru de scurtă durată. Nu este o voce

ce plânge neauzită şi acoperită de tăcere. Este o voce care ajunge la urechea lui Dumnezeu.

E.M.Bounds

13

Mărturii... Lili Iosub

Rugăciunea este renunŃarea la orice pretenŃii de putere asupra

ta însăŃi şi încredere în puterea lui Dumnezeu de a transforma circumstanŃele în care suntem; este o dovadă a credincioşiei lui Dumnezeu de a răspunde la rugăciune, şi în mod sigur nu este o dovadă a capacităŃii şi meritelor noastre. Aceasta pare o definiŃie teoretică a puterii rugăciunii, dar Îi mulŃumesc Domnului pentru privilegiul pe care mi l-a dat de a o putea experimenta în mod real. O să vă mărturisesc cum a lucrat El în viaŃa familiei mele.

ParinŃii mei s-au căsătorit în urmă cu 37 de ani; atunci tati a promis că o să-l primească pe Domnul Isus în inima lui, dar aşa cum mărturiseşte acum: la început sărăcia, apoi prietenii, părinŃii, bunăstarea, au fost suficiente motive să-l Ńină departe de promisiunea făcută. Mami, însă, era un copil de Dumnezeu născut din nou. Aşa că au pornit împreună în căsnicie; au fost bucurii pentru tati sau binecuvântări pentru mami, apoi greutăŃi, încercări, momente grele, descurajări… momente în care doar rugăciunea ne-a dat putere să zâmbim şi nădejde să mergem mai departe.

În toate momentele prin care am trecut, mami se ruga şi de mici ne-a învăŃat şi pe noi (pe fratele meu şi pe mine) să ne rugăm, şi a continuat neobosită să se roage de-a lungul anilor, pentru toate: pentru noi şi familiile noastre, şi în special pentru mântuirea lui tati.

Anii au trecut, noi am plecat la şcoală, dar peste tot pe unde TATA (cum obişnuiesc eu să Îi spun lui Dumnezeu) a îngăduit să fim, rugăciunea mamei ne-a urmărit, ne-a fost sprijin şi, aşa cum ştiam că face mami, am depins şi noi de rugăciune în cele mai mici detalii ale vieŃii noastre, dar şi în cele mari, cum era mântuirea lui tati. Aşadar, la toate grupele de tineri, peste tot pe unde am fost, nu am uitat să ne rugăm pentru marea necesitate din viaŃa tatălui nostru, dar şi pentru nevoiele noastre personale. Astfel am ajuns să-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeul rugăciunilor mamei şi El a devenit şi Dumnezeul nostru - fiecare personal am avut harul şi nespusa bucurie de a deveni copii de Dumnezeu, născuŃi din nou şi mântuiŃi prin sângele Domnului Isus. Când a venit vremea căsătoriei, TATA ne-a binecuvântat cu parteneri minunaŃi de viaŃă, alături de care am continuat să depindem de rugăciune şi să putem plânge pentru nevoia mântuirii lui tati. Domnul a binecuvantat familiile noastre cu copii, şi la rândul nostru ne-am învăŃat copiii să depindă de rugăciune şi să se roage pentru mântuirea bunicului lor.

14

Domnul ne-a chemat în lucrarea Lui pe fiecare personal, aşa că cercul celor care ni s-au alăturat în mijlocire pentru mântuirea lui tati a cuprins şi bisericile din zonele unde TATA ne-a aşezat să-I slujim. MulŃumesc Domnului pentru toŃi cei care ne-au sprijinit şi ne susŃin în rugăciune. Au fost, totuşi, momente când credinŃa mea în ceea ce de mântuirea tatălui meu era mai mică decât “grăuntele de muştar” din Matei 17:20 , “dar puterea Lui în slăbiciune este desăvârşită” (2 Corinteni 12:9) şi cred din toată inima că Dumnezeu a facut o minune în viaŃa lui.

În ianuarie 2008 tati a trecut printr-o operaŃie care a durat 10 ore şi nici chiar medicii nu credeau că va reuşi, dar Domnul în Mila Sa ne-a ascultat rugăciunile. Apoi a urmat recuperarea, chimioterapia, radioterapia şi în august 2008, venind la control, diagnosticul a fost metastază cerebrală. A urmat o nouă operaŃie la cap, iarăşi recuperare, chimioterapie, radioterapie. Cu toate că ne rugam pentru mântuirea lui şi Îl puteam vedea pe Dumnezeu la lucru şi în control în toate încercările prin care îl trecea, încă nu ajunsese timpul hotărât de Dumnezeu pentru mântuirea lui tati. El a venit când noi, ca oameni, ne aşteptam mai puŃin, când fizic se simŃea destul de bine şi era evident că nu frica morŃii îl determină să se apropie de Dumnezeu. În ianuarie 2009, pe când se pregătea să meargă la un control, tati i-a mărturisit fratelui meu şi apoi nouă că vede cum Dumnezeu a făcut o minune în viaŃa lui şi vrea să Îl urmeze şi în apa botezului. La scurtă vreme după aceasta am aflat rezultatul RMN-ului cerebral: metastaze multiple, deocamdată neoperabile, astfel că trebuie din nou să facă chimioterapie. Cred, însă, că Domnul poate avea grijă şi de sănătatea lui tati, aşa cum a avut grijă de sufletul lui – ştiu că numai Dumnezeu poate lucra într-un chip aşa de minunat.

Scriptura ne învaŃă să ne rugăm neîncetat (1 Petru 1:5-7; Marcu 11:24; Matei 7:7-8; Psalmul 55:1-2ª; Psalmul 71:20). Singurul lucru care dă rezultate întotdeauna este rugăciunea! Pentru a ajunge la bucurie, este necesar să trecem uneori şi prin durere. În asemenea momente, nu uita că ai de partea ta puterea lui Dumnezeu, deci nu renunŃa, pentru că atât timp cât te rogi, mai există speranŃă. Dacă te rogi susŃinut, vei vedea cum lucrurile încep să se schimbe. Înainte chiar de a primi răspuns la rugaciune, te vei bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu, doar pentru faptul că te-ai rugat şi ai petrecut timp în prezenŃa Lui, acolo unde încep toate transformările care rămân.

Priveşte la Dumnezeu ca fiind Sursa a tot ceea ce ai nevoie cu adevărat şi nu te îngrijora cu privire la modul în care El îŃi va purta de grijă. Un lucru este sigur: rugăciunea dă rezultate. Responsabilitatea ta este să te rogi. Răspunsul, este treaba lui Dumnezeu !

15

O dragoste mai presus de raŃiune

Dumnezeu nu te iubeşte pentru că ai fi fără pată, nici pentru că ai fi o

persoană perfectă, ci pur şi simplu fiindcă exişti! În lumea în care trăim, unde binele se confundă cu răul, adevărul cu minciuna, întunericul cu lumina, organizaŃia creştină Alege viaŃa şi-a propus să aducă în faŃa femeilor din România un film care să evidenŃieze modul în care Dumnezeu se raportează la femei, chiar şi la cele care sunt marginalizate de societate pentru diferite motive. Chiar dacă sunteŃi tinere, în floarea vârstei sau mature, mame, soŃii, fiice, sau singure, acest film vă va da speranŃă în mijlocul circumstanŃelor cu care vă confruntaŃi, fiind o mărturie despre puterea de vindecare a inimilor zdrobite şi eliberarea pe care numai dragostea lui Dumnezeu o poate da. Acest film, care imortalizează întâlnirea Magdalenei cu Domnul Isus şi impactul pe care aceasta l-a avut asupra vieŃii ei, se adresează acelora dintre noi care adeseori se simt învinse, istovite sau murdare; celor care îşi poartă poverile grele zi de zi, în mâinile goale; acelora care au obosit să mai lupte cu greutăŃile; celor care sunt trudite de păcat sau se târăsc încă prin mocirla lumii acesteia; acelora cărora li se pare că stau cu picioarele pe nisipuri mişcătoare; celor care sunt încovoiate sau rănite; celor care simt că viaŃa lor este o gravă dezamăgire; celor care sunt încă prea mândre pentru ca să accepte ajutorul lui Dumnezeu. Vizionând acest film, ele vor înŃelege că nici o femeie nu este atât de păcătoasă, de neînsemnată sau marginalizată, încât Dumnezeu să nu-i întindă o mână şi să o salveze din prăpastia în care se află, oricât de adâncă ar fi aceasta. Nimic nu este prea dificil pentru Dumnezeul nostru care ne dă tăria să supravieŃuim acestei lumi. Magdalena: Eliberată de ruşine este un film care trebuie văzut de mamele, surorile, fiicele, prietenele noastre. HaideŃi să nu pierdem această ocazie de a le facilita o întâlnire cu Domnul nostru, pentru a putea afla despre miracolul mântuirii pe care El o oferă tuturor celor ce-L caută: să le ajutăm să înŃeleagă că Domnul Isus a venit şi pentru femeile păcătoase, înlănŃuite în decizii dubioase sau cu visuri sfărâmate. ÎmpărăŃia Lui nu este un “cartier” exclusivist, ci este deschisă pentru toate cele care au înŃeles că sunt păcătoase, pentru

16

acelea care au cunoscut decăderea si eşecul moral şi sunt gata să-L primească în inima lor, lăsându-L să le-o schimbe. Dacă vom invita cât mai multe femei la vizionarea acestui film şi le vom da, mai apoi, ocazia să cunoască cât mai multe din planul Lui pentru viaŃa lor în cadrul unui grup mic de studiu, ele vor putea înŃelege că Domnul Isus ne cunoaşte aşa cum suntem şi mai mult decât atât, ne iubeşte aşa cum suntem. Nu trebuie să apelăm la “cosmetică” pentru a ne înfăŃişa înaintea Lui. Magdalena este cel mai viu exemplu al acestei iubiri necondiŃionate, nemărginite pe care Dumnezeu o are pentru femei. Vom putea descoperi, aşa cum a făcut-o şi ea, blândeŃea Domnului Isus şi modul în care priveşte El oamenii. Nu privaŃi femeile pe care le cunoaşteŃi de acest miracol. Nu pierdeŃi acest minunat prilej de a contribui la mântuirea câtor mai multe femei! HaideŃi să le încurajăm şi să le ajutăm să creadă chiar şi atunci când toŃi se îndoiesc, să spere şi atunci când toŃi sunt disperaŃi, să iubească chiar dacă toŃi ceilalŃi urăsc.

MAGDALENA SUNTEM NOI !!!

În cele ce urmează, vă redau modul în care producătorul, Nardine Production din Orlando, Florida (SUA), prezintă un rezumat al mesajului filmului:

Magdalena: Eliberată de ruşine este povestirea Mariei Magdalena.

Deşi avem puŃine date istorice care fac referinŃă la viaŃa ei, atât învăŃaŃii credincioşi, cât şi cei seculari admit că ea a fost o ucenică a lui Isus. Povestea ei continuă să-i intrige pe oameni, fie că este abordată în cărŃi, filme sau discuŃii. Cu toate acestea, au fost prea puŃine încercări de a povesti ce s-a întâmplat din perspectiva ei.

Magdalena: Eliberată de ruşine oferă privitorului o perspectivă unică asupra a ceea ce Maria din Magdala, cunoscută şi ca Maria Magdalena, ar fi putut trăi şi experimenta în timp ce a stat alături de Isus în lucrarea Sa publică. Maria Magdalena este atât personaj, cât şi narator al acestei dramatice reprezentări a vieŃii lui Isus. Magdalena: Eliberată de ruşine ilustrează cum Isus a apreciat valoarea femeii, punând accentul pe mărturiile istorice ale interacŃiunilor

17

pe care le-a avut cu acestea, văzute prin ochii Mariei Magdalena. Femeile din fiecare cultură împărtăşesc nevoi, griji, speranŃe şi temeri comune, dar şi adevărul trist că multe dintre ele au suferit sentimentul de a fi subapreciate din cauza genului lor. Filmul abordează aceste subiecte profunde într-un mod în care nu s-a mai făcut până acum.

Puşa Linguraru, Coordonatoarea Departamentului de Caritate - Evanghelizare

Noua coordonatoare a Departamentului de Caritate - Evanghelizare

Elena Linguraru, sau Puşa, cum o

cunoaşte toată lumea, s-a născut în data de 7 februarie 1968, în Lugoj. Ea este membră a Bisericii Baptiste “Harul” din Lugoj din 22 iunie 2002, când împreună cu soŃul ei, Dan, l-a mărturisit pe Domnul în apa botezului. Puşa şi Dan au doi copii, Andreea (17 ani) şi Cătălin (10 ani), elevi la Colegiul NaŃional „Coriolan Brediceanu” din oraş. Puşa lucrează la Şcoala cu clasele I-VIII nr.2 din Lugoj, conducând o clasă din ciclul primar. În

biserica din Lugoj, ea este implicată în lucrarea cu femeile, întâlnindu-se în fiecare miercuri cu surorile-mame pentru rugăciune, studiu biblic şi alte activităŃi împreună cu copiii. Inima Puşei vibrează cu multă căldură pentru cei care se confruntă cu diferite nevoi, dar şi pentru cei care încă nu au ajuns să-L cunoască pe Domnul, de aceea s-a simŃit chemată să se implice în departamentul de caritate-evanghelizare. Ea Îl slujeşte cu multă credincioşie pe Domnul şi caută să crească tot mai mult în cunoaşterea Lui. Timpul liber îl petrece împreună cu familia şi îngrijindu-şi, cu mare plăcere, florile.

18

Recenzii de carteRecenzii de carteRecenzii de carteRecenzii de carte

„O INIMĂ CA A MARIEI ÎNTR-O LUME CA A MARTEI” Găseşte intimitatea cu Dumnezeu în ciuda agitaŃiei vieŃii Autor: Joanna Weaver Editura: Societatea Biblică din România, 2008 ISBN 978-973-8983-28-1 Cartea este o analiză echilibrată a pasajelor din Evanghelii în care sunt menŃionate cele două surori, Maria şi Marta ( Luca 10: 38-42, Ioan

11:1-46, Ioan12:1-8) scoŃând în evidenŃă dragostea lor sinceră pentru Domnul şi modul în care Acesta foloseşte împrejurări ale vieŃii pentru a le încuraja la o trăire mai devotată Lui. Când am citit această carte mi s-a părut ca o mâncare în care bucătarul şi-a pus la dispoziŃie cu generozitate toată experienŃa culinară: pe lângă textele biblice luate în discuŃie, cartea abundă în experienŃe personale ale autoarei, sfaturi practice, povestioare cu tâlc, citate din autori creştini cunoscuŃi. Joanna Weaver ne cheamă să ne formăm o „inimă ca a Mariei” care se bucură de părtăşia cu Dumnezeu şi îi acordă primordialitate. Cu toate acestea, ea nu neglijează orientarea slujitoare a Martei ci, cu multă înŃelepciune şi pragmatism, schiŃează un model echilibrat de combinare a calităŃilor Mariei şi ale Martei. Acesta ar putea fi cuvântul cheie al cărŃii – echilibru în viaŃa de credinŃă între ceea ce autoarea numeşte „intimitatea din sufragerie” şi „slujirea din bucătărie”. Cartea este structurată pe 12 capitole, incluzând şi un ghid de studiu aplicabil atât individual, cât şi în grup. Poate fi cumpărată din librăriile creştine sau comandată la editură (www.sbro.ro, tel. 0259-426080, RDS: 0359- 800836) unde, la 10 cărŃi comandate primiŃi una gratis.

Alina Birgean Coordonatoarea Departamentului de Studiu Biblic

19

Despre sănătate...

Vreau să mă bucur de primăvară!

Aşteptăm cu nerăbdare primăvara, cu verdele crud al ierbii proaspete, cu mugurii fragezi ce înveselesc ramurile copacilor desfrunzite de toamnă... şi în loc să ne bucurăm, ne simŃim obosite, epuizate, fără chef de nimic, somnolente şi confuze. Diagnosticul? Simplu: astenie de primăvară.

Astenia de primăvară reprezintă o stare de disconfort fizic şi psihic, ce se instalează de regulă pe la începutul lunii martie. Primele sale manifestări sunt de ordin fiziologic; apoi ele se combină cu trezire dificilă (chiar şi după 7-8 ore de somn), oboseală, lipsa energiei necesare activităŃilor din timpul zilei, pasivitate şi diminuarea puterii de concentrare. Cauzele sunt multiple: epuizarea resurselor de vitamine şi minerale ale organismului în timpul iernii, frigul, expunerea scăzută la lumină naturală, efortul fizic şi intelectual, sedentarismul, etc.

Ce putem face? În primul rând este necesară o detoxificare a organismului, urmată mai apoi de o refacere a resurselor sale energetice. O combinaŃie cu rezultate excelente este cea dintre urzică, păpădie, coada calului şi coada şoricelului, folosită sub formă de ceai – 3 căni pe zi, timp de 3 săptămâni - sau tincturi din aceleaşi plante, câte 20 de picături din fiecare, de 3 ori pe zi, la fel, timp de 3 săptămâni.

Indiferent sub ce formă folosim aceste remedii, consumul zilnic de lichide trebuie să fie de minim doi litri. Când spun lichide, mă refer în primul rând la apă, în special apa plată sau cea de izvor, şi la ceaiuri sau sucuri naturale. ÎncepeŃi ziua cu un pahar de apă. AtenŃie, însă, savuraŃi apa, luând-o înghiŃitură cu înghiŃitură. După aceste trei săptămâni, se recomandă un supliment alimentar cu multiminerale şi multivitamine, zilnic, timp de alte 2 – 3 săptămâni. Dacă rezervele de vitamine şi minerale se pot reface prin aport de suplimente alimentare, pentru asigurarea necesarului de enzime este esenŃial să consumăm zilnic crudităŃi, legume şi fructe, în cantitate cât mai mare. Este benefică pentru organism o cură cu salată verde, spanac, ceapă verde, ridichi, urzici, lobodă, păpădie, etc. E bine de ştiut că păpădia şi brusturele, două plante care se găsesc din belşug în jurul nostru, pe lângă efectul detoxifiant ne ajută şi la prevenirea şi tratarea cancerului.

20

Pe lângă toate aceste aspecte legate de nutriŃie, este foarte importantă şi mişcarea. Poate că timpul sau costurile nu ne permit să mergem în mod regulat la o sală de sport, însă toate putem merge pe jos. O plimbare în aer liber, în fiecare zi, timp de 20-30 de minute, este o adevărată binecuvântare pentru întregul organism. Specialiştii susŃin că un număr de 10.000 de paşi făcuŃi zilnic sunt echivalentul unui program de întreŃinere la sală. Ideal ar fi să ne plimbăm într-o zonă mai puŃin poluată şi să ne răsfăŃăm plămânii cu aerul curat, cu miros de primăvară. Oxigenul îşi are rolul lui bine definit în funcŃionarea întregului organism.

Dacă starea de melancolie persistă şi după detoxificarea organismului şi refacerea rezervelor de minerale şi vitamine, avem la îndemână şi alte plante, cum ar fi lucerna şi ovăzul, care sunt foarte eficiente în stările de epuizare intelectuală. Lucerna conŃine triptofan, un aminoacid din care organismul nostru sintetizează serotonina, binecunoscutul „hormon al fericirii”.

Sănătatea este un dar minunat pe care ni l-a dat Dumnezeu şi trebuie să o preŃuim şi să o întreŃinem, folosind cu înŃelepciune toate resursele pe care le avem la dispoziŃie.

Camelia Eugenia Câmpan Biserica Maranata, Arad

Specialist în medicină naturistă şi biorezonanŃă

Sănătatea e comoara cea mai preŃioasă

şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel

mai prost păzită.

E. Augier

Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, cu toate acestea

trebuie să "te osteneşti" pentru a o păstra.

Hubbard

21

AnunŃuriAnunŃuriAnunŃuriAnunŃuri

• Ne-am propus ca în anul acesta să medităm împreună la semnificaŃia slujirii creştine, de aceea tematica pe care o vom aborda în cadrul întâlnirilor la nivel de comunitate şi în revistă va fi legată de acest aspect atât de important al umblării noastre cu Domnul. Vă propunem, dacă Domnul vă pune pe inimă, ca şi în cadrul întrunirilor surorilor din biserica dumneavoastră să meditaŃi împreună la acest subiect şi sperăm că articolele din acest număr vor fi o sursă de inspiraŃie pentru dumneavoastră.

• Cu ocazia zilei de 8 martie, vă încurajăm să organizaŃi în cât mai multe biserici, cu aprobarea fraŃilor păstori, întâlniri speciale pentru femei, la care să le invitaŃi şi pe prietenele dumneavoastră. Aceasta este o ocazie specială în care putem să-I dăm slavă Domnului pentru că ne-a creat femei şi că ne face parte de mult har. De asemenea, este o oportunitate pentru prietenele noastre să audă mesajul Evangheliei.

• 21 martie - ConferinŃa pentru femeile vorbitoare de limba romana din Voivodina, Serbia. Vorbitoare – Gina Bulica, Alina Birgean.

• 20 – 27 Aprilie - Misiune în Almati, Kazakhstan – organizarea unei conferinŃe de instruire pentru femei slujitoare din Kazakhstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kytgyzstan şi Tajikistan. Vorbitoare – Gina Bulica, Alina Birgean.

• Pe site-ul ComunităŃii Bisericilor Baptiste din judeŃul Timiş,

www.baptist-tm.ro, găsiŃi informaŃii despre lucrarea cu femeile, recenzii de carte, anunŃuri, evenimente şi alte resurse creştine pentru femei. Întâlnirile pe departamente vor fi anunŃate pe site şi pe grupul de discuŃii women4ministry@yahoo.com. Vă rugăm să nu neglijaŃi participarea la aceste întâlniri atât de importante pentru buna desfăşurare a lucrării.

• Vă rugăm să luaŃi legătura cu noi prin e-mail

(emma.goldis@gmail.com), sau la telefon (0745 33 44 62) dacă doriŃi să vă înscrieŃi într-unul din grupurile de slujire (rugăciune, studiu biblic, caritate-evanghelizare).

22

Floare de colŃ Blatul: 6 ouă, 8 linguri de zahăr, 2 linguri de apă, 5 linguri de nucă măcinată, 3 linguri de făină, 1 lingură cacao. Se bat albuşurile bezea, se adaugă pe rând gălbenuşurile, cele două linguri de apă, zahărul, făina şi cacao, iar la sfârşit se adaugă şi nuca. Se pune un praf de copt stins în puŃin lapte călduŃ. Se dă la cuptor aproximativ 25-30 de minute, la temperatură medie. Crema 1: 6 albuşuri se bat spumă şi se adaugă pe rând 12 linguri de zahăr. Bezeaua se pune pe abur, şi se bate până se întăreşte. Înainte de a lua crema de pe abur, se pun câteva picături de lămâie şi se lasă la răcit. Când crema este rece se adaugă 100 gr nucă cocos. Toată compoziŃia se amestecă cu 250 gr margarină Rama/unt frecat spumă. Crema 2: 6 gălbenuşuri, 8 linguri de zahăr, o budincă de vanilie, 300 ml lapte se fierb pe abur până se îngroaşă. Se lasă la răcit apoi se amestecă cu 250 gr Rama /unt frecat spumă. Aşezare: la bază se pune blatul, peste blat se aşează crema 1, apoi fructe (vişine stoarse - se apasă puŃin pentru a intra în cremă), peste fructe se aşează crema 2, apoi se ornează cu frişcă.

ReŃetă trimisă de Ani Constantin, Biserica Baptistă Chişoda