1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra...

28

Upload: others

Post on 11-Aug-2020

3 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului
Page 2: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

P A G I N A P R E Ş E D I N T E L U I

K)irlstos - ri)(UnuuL . .

u

5VW)

is<4

7(ps

Mrmărind cu atenţie epistolele marelui apostol Pavel, apostolul neamurilor, vom reţine fără prea mare greutate faptul că ideea de bază ce preocupă pe apostol, este mîntuirea prin Domnul

Hristos, Fiul lui Dumnezeu constituind preocuparea de seamă a acestui bărbat al lui Dumnezeu. Iată cî- tevla din preocupările sufletului său :

„Dar lucrurile, care pentru m ine erau cîştiguri, le-.am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos... Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gu ­noi, ca să ciştig pe Hristos...

„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea eu moartea Lui...“ (Filip. 3, 7-10).

„Căci n-am de gînd să ştiu între voi altceva de- cît pe Isus Hristos şi pe El răstignit." (1 Cor. 2, 2).

Scriind epistola sa către Romani, apostolul Pavel subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului al X X -lea , o importantă solie :

„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, VEI FI MÎNTUIT." (Rom. 10, 9).

Am putea spune că apostolul Pavel ne prezintă aici „formula" mîntuirii : m ărturis irea .. că Domnul Isus este Domn, plus credinţa în înviere,a Sa, este e- gal, „MÎNTUIRE". Se pare o formulă foarte simplă. Fără complicaţii, aşa incit oricine s-o poată înţelege.

„Să mărturiseşti cu gura ta pe Isus c.a Domn." Să mărturiseşti cu viaţa ta că El este Domnul şi Mîn- tuitorul tău personal.

Sfînta Scriptură ni-L prezintă pe Domnul Hristos. ca fiind : ,,Domnul domnilor şi împăratul împăraţi­lor" (Apoc. 17, 14), iar apostolul Pavel declară că EI este „Capul oricărei domnii." (Col. 2, 10).

M îinile ce s-au întins fără împotrivire pe crucea Golgotei, au fost acelea care au organizat macro- cosmosul acesta stabilindu-i legi fixe. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute... Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate S2 ţin prin El” (Col. 1, 16.17), ţine să precizeze apostolul Pavel.

Domnul Hristos, n-a fost num ai Creatorul U n i­versului, ci EL ESTE de asem enea şi Susţinătorul lui. Cel prin care totul are viaţă şi fiinţă. Ca oa­meni credincioşi, ca fii ai bisericii lui Dumnezeu noi credein .acest adevăr veşnic nu numai prin credinţă, ci pentru că am fost martori şi am trăit experienţa puterii Lui mîntuitoare în sufletul şi viaţa noastră.

Ceea ce Domnul Hristos este pentru universul creat de El, trebuie să fie şi pentru noi ca credin­cioşi şi slujitori .ai bisericii şi ai Domnului Hristos. Aceasta, însemnează că El trebuie să fie în adevăr Domnul vieţii noastre. Prezenţa Lui să fie puterea care să conducă acţiunile vieţii noastre. Viaţa f ie ­căruia dintre noi să fie o împlinire a celor amintite de Pavel Galatenilor (Gal. 2, 20), ca „Hristos să tră­iască în mine (noi)“. Dacă această certitudine, acest imperativ al vieţii naastre de credinţă este o reali­tate cotidiană a noastră, a tuturor credincioşilor, a- tunci vom da Mîntuitorului nostru slava şi credincio­ş i i noastră neîmpărţită.

Cînd Dem nul Hristos, este prezent în viaţa noas­tră, atunci totul capătă noi valenţe spirituale. Căci atunci întreaga noastră viaţă se va schimba. în viaţa şi activitatea slujitorilor lui Dumnezeu se va vedea rezultatul regenerator a l „naşterii din nou", de sus. din Duh... Atunci toţi cei cu care venim în contact vor putea vedea schimbarea ce a avut loc în şi cu noi, atunci cînd Domnul Hristos, ia în stăpînire v ia ­ţa noastră.

Noi facem pe Hristos „Domn" al vieţii noastre atunci cînd El va fi primul, primul în căutările su­f letului nostru — nu „Primus inter pares“ (primul între egali). In ceea ce priveşte lucrarea m întuiri1 noastre, El trebuie să fie Cel dinţii, Cel de pe urmă şi Cel mai bun, căci El este totul în tot. Căci „în nim eni altul nu este mîntuire : căci nu este sub cer nici un alt Nume dat camenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.“ (Fapte 4 ,12).

Toate problemele v ieţii îşi .au importanţa lor. Este foarte important a ne îndeplini cu credincioşie toate obligaţiile vieţii, atît în familie, cît şi în societate. Este foarte important a lucra cu îndemînare şi con­ştiinciozitate, făcînd totul pentru ca lucrarea mîini- lor noastre să fie eficientă. Este de dorit să acordăm importanţa cuvenită oricărei lucrări pe care o avem de făcut, să le facem „ca pentru D o m n u l1, adică de- săvîrşit.

Atunci însă cînd Hristos devine totul în expe ­rienţa spirituală a vieţii noastre, .atunci cînd în a- devăr îi acordăm prioritate în toate hotărîrile vieţii noastre de slujitori şi copii ai lui Dumnezeu, aceasta însemnează, că El, Domnul Hristos, va fi PRIMA noastră „consideraţiune“ în hotărîrile noastre, în planurile ce le facem pentru prosperitatea bisericii ai cărei fii şi slujitori sîntem. Primul în ceea ce fa ­cem, primul pe cărările vieţii noastre, primul în pla­nurile şi acţiunile noastre. Aceasta pentru că „în nim eni altul nu este mîntuire.”

Aceasta era ţinta şi dorinţa apostolului Pavel, căci el mărturisea celor din Filipi : „Să-L cunosc pe El şi puterea învierii LUI, şi părtăşia suferinţelor LUI, şi să mă fac asemenea cu moartea LUI, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi." (Filip. 3, 10-11).

Atunci cînd rostim în rugăciunile noastre ,,Do ani­ne", simpla rostire nu face ca în adevăr El să fie Domn al vieţii noastre — nici chiar atunci cînd la serviciile noastre de cult î i cîntăm Domnului, nici atunci nu-L aşezăm — în viaţa noastră, — în locul ce I se cuvine. Folosind num ele Domnului în vor­birea noastră, acesta poate ajunge la un moment dat un simplu formalism, vorbire goală, lipsită de con­ţinut, dacă în adevăr El nu devine o realitate per­manentă a vieţii şi lucrării noastre. în tot ceea ce facem şi în tot ceea ce sîntem, Domnul Hristos să poată fi văzut în toată splendoarea caracterului şi iubirii Sale. Atunci, şi num ai atunci, vom putea fi adevăraţi copii şi slujitori ai Săi, atunci vom fi cre­dincioşi şi slujitori advent'şti aşa cum doreşte Bu­nul Dumnezeu.

Aceasta este şi trebuie să fie pentru noi toţi con­cepţia covîrşitoare a poziţiei de Domn şi Mîntuitor a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este şi trebuie să fie legătura f'ecărui credincios, şi cu atît mai mult, a fiecărui slujitor al lui Dumnezeu, legătură pe care trebuie s-o avem, cu „Desăvîrşitorul Mîntuirii noas­tre", Domnul Isus Hristos. La o astfel de experienţă spirituală, profundă, sinceră şi continuă, sîntem che­maţi fiecare dintre noi. Şi aceasta, ca o experienţă mereu actuală, mereu prezentă, puternică şi viabilă.

Dacă Domnul Hristos, Exem plul şi Mîntuitorul nostru trebuie să fie personificat în viaţa noastră, a- tunci această experienţă, experienţa slujirii dezin­teresate să fie pentru noi toţi, pentru noi ca slujitori ai Evangheliei, idealul vieţii no,a>tre. Căci numai a- tunci cînd experienţa vieţii noastre este experienţa comuniunii personale cu Mîntuitorul şi cu Cuvîntul Evangheliei Sale, numai atunci ne vom împlini lu ­crarea chemării noastre. Numai atunci, Domnul Hristos va fi în adevăr, pentru fiecare dintre noi, „Nădejdea Slavei".

D. POPA

t )flfl«1

nflp)

«

vw

'1wA

n

1«w«»wnw»flwnflflflflflflfl

Page 3: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Bucuria Succesului

MAR

Hristos-Domnul Bucuria succesului Nădăjduieşte în

Domnul Puterea revelaţiei M. B. Czechowski

(II)Cugetări de pe Muntele Fericirilor Via Domnului Epistola către Evrei Probleme ale Muzi­

cii Bisericeşti Casa de rugăciune

Radovanu Şapte lucruri pe care le urăşte Dumnezeu Ploaia Timpurie şi

Tîrzie întrebări şi răspun­

suri Sfîrsit de cale

în con tex tu l even im ente lor sărbătoreşti pe care ţara în ­treagă le trăieşte cu m axim ă intensita te , comemorarea a şaptezeci de ani de la răscoala ţăranilor d in 1907 şi aniversa­rea unu i secol de independenţă (1877— 1977), com unicatul cu privire la îndeplinirea Planului naţional unic de dezvoltare e- conomico-socială a Republicii Socialiste Rom ânia pe anul 1976, v ine să confirm e, să de­m onstreze juste ţea prefacerilor istorice d in patria noastră şi hărnicia inegalabilă a poporu­lui nostru.

Prezenţi pe aceste meleaguri neasem uit de frum oase şi de bogate de cind ne ştim , d in to t ­deauna, am răscolit brazda pă- m în tu lu i acestora pe care l-am udat cu sudoarea fru n ţii noas­tre şi l-am îngrăşat cu sîngele şi trupurile noastre, şi el, ne-a dăruit aurul grînelor, „plinea noastră cea de toate zilele“, pen tru care a trebuit, m ilenii neîntrerupte să apăsam p u ter ­nic cu o m ină pe coarnele p lu ­gului, iar cu cealaltă, să ne apărăm fruntariile , graiul şi fiin ţa noastră naţională.

A m traversa t de-a lungul se­colelor situa ţiun i unice şi am rămas n u arareori singuri in bătaia îngrozitoare a puhoaie­lor celor care „au v e n it şi-n ţara noastră de-au vo it pă- m în t şi apă“. Şi... la Posada (1330), Rovine (1394), Vaslui (1475), Războieni (1476), Călu- găreni (1595), Plevna, Griviţa, V id in (1877), Oituz, Mărăşeşti (1917) şi pînă la 23 august 1944, c u m veniră „se făcură toţi o apă ş i-un p ă m în t“. În fip ţi în cîmpiile mănoase străjuite de Dunăre şi Marea Neagră şi sprijin indu-ne bine de şirul Carpaţilor şi m u n ţii Moldovei, ne-am gospodărit moşia şi am fo s t to tdeauna gata să în tîm - pinăm pe prie ten i cu pîinea şi sarea dragostei noastre de oa­meni, de pace şi libertate.

N -am r îvn it niciodată la ceea ce nu era al nostru, şi chiar dacă vicisitudinile vrem urilor

ne băjeneau adesea, n -am pă ­răsit p ăm în tu l patriei şi n-a exis ta t nici u n tim p cînd să nu ex is tăm aici pe aceste m elea ­guri.

Idealurile de libertate, de pa ­ce şi vrednicie s-au transm is din generaţie h i generaţie cu ju răm în t, ca ele să fie îm p li ­nite... şi de m ai bine de trei decenii în ţara noastră se îm ­plinesc năzuinţele pen tru care au luptat, au su ferit şi au m u n ­cit moşii şi strămoşii noştri.

A şa a fo s t posibil ca după îm plin irea c i l succes a unor o- biective im portante , actualul plan cincinal să urmărească a- firm area revoluţiei tehnico-şti- in ţifice în toate domeniile v ie ­ţii economico-sociale, ceea ce reflectă, pe p lan naţional, spo­rirea în r itm uri tot m ai înalte a producţiei materiale. Aşa a fost posibil ca în 1976 să se siringă cea m ai bogată recoltă din toată istoria ţării noastre. A cest fap t este sem nifica tiv . Este demonstrarea vredniciei poporului nostru, a trud itori­lor acestui păm înt, care îşi văd astăzi îm plinirea idealurilor lor.

Adîncirea procesului de m o ­dernizare a structurii produc­ţiei, utilizarea mai bună, mai raţională a resurselor m ateria ­le, şi de m uncă d in economie şi d in celelalte activităţi, cum de fa p t ridicarea întregii acti­v ită ţi productive, creşterea v e ­n itu lu i naţional şi implicit, creşterea n ive lu lu i de trai m a ­terial şi spiritual al poporului nostru, toate acestea au consti­tu it prem ize pozitive ale îm ­plinirii prevederilor prim u lu i an, al actualului cincinal. Aşa a fo st posibil ca să avem în anul trecu t o creştere de 11,5% la producţia globală industr i­ală; de 17,2o/0 la producţia glo­bală agrico lă; aşa s-a făcut că venitu l naţional să crească (fată de 1975) cu 10 ,5% ; ven iturile băneşti ale populaţiei să creas­că cu 10,5%. Aşa a fo s t posibil ca pentru acţiuni social-cultu- rale să se cheltuiască din bu-

______ (C ontinuare in pag. 6) _____

MARTIE — APRILIE 1977 1

Page 4: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Nădăjduieşte în Domnul

R. H. PiersonP r e ş e d i n t e l e C o n fe r in ţe i G en e r a le A .Z .S .

„ N ă d ă j d u i e ş t e în D o m n u l !F i i t a r e , î m b ă r b ă t e a z ă - ţ i i n i m a ş i n ă ­

d ă j d u i e ş t e în D o m n u l !“ P s . 27,14

i s-a întîm plat vreodată să fiţi aşa de descurajat încît viaţa să nu mai aibă nici f i

sens pentru Dvs. ? Dacă s-a întîm ­plat ci mi va astfel, atunci gîndul a- cestor rînduri să fie o mingîiere pentru toţi cei ce au încercat aceste sentim ente. Unui dintre cei mai ne­înfricaţi şi mai dinamici dintre pro­feţii din vechime, recunoscut prin curajul său, s-a descurajat la un m om ent dat într-o aşa măsură, ia ­c i i s-a aşezat sub un ienuper şi se ruga Iui Dumnezeu ca să-i ia viaţa.

Profetul Ilie a stat neînfricat pen ­tru Dumnezeu în faţa unei aposta­z ii generale. Rugăciunile lu i au ză­vorit cerurile timp de trei ani şi ju ­mătate. Fugind dinaintea lui Ahab, profetul Dom nului se ascundea cînd într-un loc, cînd în altul, în timp ce judecăţile lui Dumnezeu erau a- supra poporului Israel. Apoi, aşa cum ştim, ven i m omentul hotărîtor. Ilie, în faţa a 450 de preoţi ai lui Baal, stătea pentru Domnul — şi Dum nezeu onoră -pe slujitorul Său, căci Dumnezeul cerurilor trimise foc din cer „şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pămîntul, şi a supt şi apa care era în şanţ." (1 Regi 18,8).

„Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pămînt, şi au z i s : 'Domnul este adevăratul D u m n e ze u ! Dom nul este adevăra­tul Dumnezeu !’

„Puneţi mîna pe proorocii lui Baal“, le-a zis I l i e : „nici unul să nu s c a p e !“ (1 Regi 18,38-40).

Profetul Ilie, cauza lui, a fost reabilitată. în spiritul şi puterea Celui Prea Inaît, el s-a aflat la a- pogeul activităţii sale. Dar experi­enţa aceasta a fost de scurtă du­rată.

Isabela regina idolatră şi vrăjm a­şul implacabil al profetului Ilie, jură să se răzbune pentru nim ici­rea preoţilor Iui Baal : „Să mă pe­depsească zeii cu toată asprimea lor, dacă... nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viata fiecăruia din ei“ (1 Regi 19,2).

Cînd am eninţarea acestei răzbu­nări ajunse la cunoştinţa profetului Ilie, aceasta făcu o profundă impre­sie asupra lui. EI, care a stat fără teamă în faţa monarhului mîniat, cum şi în faţa sutelor de slujitori ai lui Baal, acum, s-a speriat de a- meninţările Izabelei. Uitînd m îna eliberatoare a lui Dumnezeu, Ilie fuge plin de team ă din faţa mî- niei dezlănţuite a reginei idolatre. El merse grăbit mai departe şi tot mai departe, trecu de Beer-Seba, unde îşi lăsă slujitorul şi „s-a dus în pustie... un drum de o zi.“

Aici, într-o descurajare totală profetul se prăbuşi sub „un ienuper şi dorea să moară, zicînd : 'Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii m ei.“ (1 Regi 19,4).

Dar Dum nezeu nu-şi uită slujito ­rul în ceasurile amarnicei lui încer­cări. El trimise un înger care să-i aducă încurajare şi întărire fizică. In ceasul profundei lui descurajări, Ilie a avut pe Domnul ca un pre­ţios şi apropiat ajutor. Dum nezeu „n-a iubit m ai puţin pe slujitorul Său, atunci cînd Ilie s-a sim ţit ui­tat de El şi de oameni, decît atunci cînd, ca răspuns la rugăciunea sa, foc coborî din ceruri şi i lum ină vîr- fui m untelui Cârmei.” (P.R. p. 166).

Cred că este bine să nu uităm cele de m ai sus, pentru că „în e x ­perienţa noastră a tuturor, pot ven i m om ente de adîncă descurajare : zile cînd necazul ne va cerca, şi cînd va fi poate dificil de crezut că Dumnezeu m ai este încă A cel sen ­sibil binefăcător al copiilor Săi de pe pămînt.“ (Idem p. 162).

Iţi am inteşti de unele din ex p e ­rienţele tale cele mai amare ? Da, fiecare, orice muritor a fost încer­cat, de asem enea, clipe. Dar Tatăl nostru ceresc, nu ne-a iubit mai pu­ţin atunci cînd ne-am sim ţit pără­siţi de D um nezeu şi de oameni.

Dumnezeu nu ne-a uitat şi nu ne poate uita în clipele descurajării noastre. Ca şi pe tim pul lui Ilie, şi astăzi, El trim ite îngerii Săi pentru a susţine şi a întări pe copiii Săi. Dacă ochii noştri spirituali ar pu­tea fi deschişi în m om entele de a- dîncă descurajare, „atunci noi am putea vedea îngerii cerului zburînd repede în ajutorul celor ispitiţi, fă- cînd să dea înapoi oştile celui rău ce-i înconjoară, şi pir>îndu-le picioarele pe tem elia cea sigură.” (Idem p. 176).

Adesea, descurajarea doboară. Ra­portul biblic ne spune că Ilie „s-a aşezat", „a şezut sub un ienuper". Cînd Dum nezeu vede pe copiii Săi doborîţi de descurajare, El le spune aşa cum a spus şî lui Ilie, „Scoa- Iă-te.“ De două ori profetului i s-a poruncit : „Scoală-te !“ Apoi, rapor­tul Sfintelor Scripturi ne spune că

el „s-a sculat". De îndată ce B ie „S-A SCULAT", Dum nezeu a făcut lucruri mari pentru el. El „a mîn- cat şi a băut ; şi cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de z ile şi patruzeci de nopţi." (1 Regi 19,8).

Cînd prin harul şi puterea lui Dum nezeu ne trezim din deznădej­dea noastră, Dum nezeu va avea binecuvîntări deosebite, speciale, pentru noi, dacă ne încredem în El. Dar m ai întîi, noi trebuie să ne fa ­cem partea noastră — NOI TRE­BUIE SA NE SCULAM.

Data următoare, cînd cel rău ne va cuprinde în tentaculele descu­rajării, să nu uităm că el a proce­dat astfel şi cu alţii în decursul timpurilor. Nu fii surprins, căci băr­baţi de curaj l-au sim ţit căutînd să le nim icească viaţa. Am intiţi-vă numai de făgăduinţele de ajutor pe care El le-a făcut şi anum e : „Că momentul cele i mai mari descu­rajări, este clipa cînd ajutorul divin este cel m ai apropiat". (H.L.L. 528). Să nu lăsăm ca cel rău să ne în ­şele. Noi nu sîntem singuri.

Să privim în jurul nostru, spre a vedea dovezile prezenţei îngerilor lui Dumnezeu, care să ne ajute. Ei sînt lîngă noi. Odată cu ajutorul în ­gerilor, sculaţi-vă ieşiţi de sub in­fluenţa celui rău şi priviţi în jur la binecuvîntările pe care Dum nezeu Ie-a rezervat pentru noi. Ele sînt aici. Sînt ale noastre. Să ne fo lo ­sim de ele.

„Domnul Dum nezeu nu va aban­dona nicicînd pe cei pentru care El a murit. Noi î l putem părăsi, şi să fim înfrînţi... Dar Domnul Hristos nu poate niciodată întoarce spatele de la cei pentru care El a plătit pre­ţul răscumpărării, cu propria Sa Viaţă." (P.P. 176).

Această lecţie a încrederii în Dumnezeu, în ceasul încercării noas­tre, nu este num ai pentru cei ce o- cupă poziţii de mare răspundere în Biserica Sa. Domnul Dum nezeu este destul de puternic pentru a susţine pe orice copil al lu i Dum ­nezeu care se luptă, indiferent cît de slab ar fi acesta.

* A r t ic o lu l d e m a i su s a f o s t t r im is r e v i s t e i n o a s t r e d e c ă t re fr . R. H. P ie r ­so n , p r e ş e d in te l e C o n fe r in ţe i G e n e r a le A .Z .S . , c a r e în t r - o s c r i s o a r e a d r e s a tă fr . D . P o p a s p u n e :

, ,A n e x e z p r e z e n te i s c r i s o r i u n s c u r t m e s a j p e n tr u r e v i s ta D v s . ş i a m to a tă ■co n v in g e re a c â - l v e ţ i gă s i f o lo s i t o r !

N e fa c e o d e o s e b i tă b u c u r ie s ă - l p r e ­z e n tă m f r a ţ i l o r ş i s u r o r i lo r n o a s t r e — (R e d a c ţia ) .

CURIERUL ADVENTIST

Page 5: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

rf)n ferea vegetaţie i

T eologia este capitolul de s tud iu care are ca o- biect cunoaşterea lui

D um nezeu. Această cunoaştere ne-a adus în legă tu ră cu D um ­nezeu, av înd priv ilegiul de a-L num i Tată, eonsiderîndu-ne co­pii ai Lui.

Uneori D om nul H ristos în ­ceta lucrarea de predicare şi îşi lua tim p să stea de vorbă cu ucenicii Săi. în tr -o asem enea îm p re ju ra re le-a adresa t în ­trebarea : „Cine zic oam enii că s în t Eu, F iu l om ului ?“ Mat. 16,13.

Cu în tr is ta re ei au fost obli­gaţi să recunoască fap tu l că Israel nu-L recunoscuse ca Me­sia. M ulţi e rau gata să-L n u ­m ere p rin tre prooroci, dar în nici un caz F iu l lui D um nezeu cel făgăduit.

Ou o nouă în treb a re El le oferi ocazia să m ărturisească cred in ţa lor : „D ar voi, cine zi­ceţi că sîn t ?“ Sim on P e tru , d rep t răspuns, I-a zis : „Tu eşti Hristosul, F iu l D um nezeu­lui celui viu !“ Mat. 16, 15.16.

P u rta re a incertă a unora ce fuseseră convinşi de predica lui Ioan B otezătorul c înd le-a prezen ta t pe Mesia, dar care L -au părăsit pe Isus atunci cînd şi-au dat seam a că nu in ten ţio ­nează a p re lua tronu l lui D a- vid şi a se proclam a îm păra tu l lui Israel, nu a d istrus c red in ­ţa celor doisprezece ucenici ex ­p rim ată prin răspunsu l dat de P e tru , c red in ţă care iden tifica ­se slava F iului lui D um nezeu îm brăcată in n a tu ra om eneas­că.

„Isus a lu a t din nou cuvîntul, şi i-a zis : „Ferice de tine, Si- mone fiul lui lona ; fiindcă nu carnea şi sîngele ţi-a descope­r i t lucru l acesta, ci T atăl Meu care este în ceru ri.“ Mat. 16, 17. A devărul m ărtu ris it de a- postolul P e tru , este tem elia

credinţei tu tu ro r copiilor lui Dum nezeu, care au p rim it a- ceasta ca fiind descoperirea lui D um nezeu. Ei n u s-au potic ­n it p riv ind la n a tu ra um ană a D om nului H ristos, şi n -au re ­fuzat a crede că El este F iul lui D um nezeu. La fel se poate în tîm pla şi cu S fîn ta Scrip tu ră , acceptînd sau respingînd au to ­r ita tea ei divină.

Religia creştină este o revelaţie

A crede în Dum nezeu, este cred in ţa că El este o persoană Care poate să Se descopere. U- nica sursă u nde pu tem găsi re ­velaţii despre D um nezeu — de aceea o şi face unică în felul ei — este Biblia, C uvîn tu l lui Dumnezeu, care nu dă nici o imagine concre tă a fizicului lui D um nezeu, d a r î l portre tizează ca o persoană cu a tribu te le u- nei persoane, cu tră să tu rile de caracter respective. Biblia îl prezintă pe Autorul Scripturi­lor, nu numai ca Absolutul, In­finitul, Ideea supremă, Legea u- niversală, ci ca fiinţa care se gîndeşte la binele şi fericirea noastră, a neamului omenesc, dîndu-i celui credincios capa­citatea de a se bucura şi mai a- Ies capacitatea de a exprima bucuria prin libertatea şi pute­rea de a iubi ceea ce Dumne­zeu a descoperit prin Evanghe­lie. A iubi cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea este consecin­ţa convingerii în această des­coperire. A admite pe Dumne­zeul cel viu şi a nega posibili­tatea şi puterea revelaţiei este o flagrantă contradicţie.

O m inune s tă la baza rev e ­laţiei şi anum e : inspiraţia . „D upă ce a v o rb it în vechim e părin ţilo r noştri p r in prooroci, în m u lte r în d u ri şi în m u lte chipuri, Dum nezeu, la sfîrşi- tu l acestor zile, ne-a vorb it p rin

i , . I su f i a l u a t c u v î n t u l , ş i i - a z i s : j7 ,F e r i c e d e t i n e , S i m o n e , f i u l l u i 4ţ J o n a : f i i n d c ă n u c a r n e a ş i s î n - 7i g e l e ţ i - a d e s c o p e r i t l u c r u a c e s t a , 1 j c i T a t ă l M e u c a r e e s t e î n c e r u r i . “4 M a t . 1 6 .1 7 . \?__ ________A

Fiul, pe care l-a pus m oşten i­to r al tu tu ro r lucrurilor, şi p rin care a făcu t şi veacu ­r i le / ' (Evr. 1, 1.2) „Căci nici o proorocie n u a fost adu ­să p rin voia om ulu i ; ci oam e­nii au vorb it de la D um nezeu, m ina ţi de D uhul S fîn t“ . (2 P e ­t ru 1, 21). „Toată S crip tu ra es­te insufla tă de D um nezeu...“ (2 Tim. 3, 16 p.p.).

O minune este şi intervenţia divină de a păstra o singură Evanghelie. Vechiul Testament cit şi Noul Testament provin din aceeaşi sursă, alcătuind o singură carte, Cartea Sfîntă, carte inspirată. Noul Testa­ment nu desfiinţează Vechiul Testament. Vechiul Testament este temelia, Noul Testament fiind clădirea. Atît Vechiul Testament cit şi Noul sînt cărţi inspirate de Dumnezeu prin Duhul Sfint.

R evelaţia şi insp ira ţia nu se pot despărţi ; u n a este necesa­ră celeilalte- Unii au o idee neclară despre inspiraţie . Ei cred că S p ir itu l S fin t care in ­spiră şi controlează o persoană, folosind o u n ea ltă omenească, aceasta îşi p ierde personalita ­tea. In rea lita te persoana folo­sită de D um nezeu nu devine u n robot, om ul fiind incon­ş tien t de cele ce scrie, ci inspi­ra ţia d ivină se foloseşte de toa ­tă capacita tea şi ta len te le p e r ­soanei respective, inclusiv vo­cabu laru l său. în concluzie, ch iar dacă a fost scrisă de oa­m eni în tr -u n stil d iferit, B i­blia răm îne p e n tru noi cartea al cărei au to r este Dum nezeu. „De aceea m u lţum im fă ră în ­cetare lui D um nezeu că, a- tunci tcînd aţi p rim it C uvîn tu l lui Dum nezeu, auzit de la noi, l-a ţi p rim it n u ca pe cuv în tu l oam enilor, ci, aşa cum este în adevăr, ca pe C uvîn tu l lui D um ­nezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.“ (1 Tes. 2, 13).

MARTIE — APRILIE 1977

Page 6: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Biblia nu prezintă istoria po­porului Evreu, chiar dacă este menţionată, ci istoria răscum­părării. „La începu t era Cu- v în tu l şi C uv în tu l era cu D um ­nezeu, şi C uvîn tu l era D um ­nezeu. El e ra la început cu D um nezeu. Toate lucru rile au fost făcute prin El, şi nim ic din ce a fost făcut, n -a fost făcut fără E l.“ (Ioan 1, 1-3). P rin El, prin Isus Hristos a luat naştere poporul lui Dum­nezeu in Vechiul Testament şi prin El a luat fiinţă şi creşti­nismul. Religia creştină este inseparabilă şi de neconceput fără fondatorul ei Isus Hris­tos. Creştinismul este un nume, Isus Hristos. Dar acest nume nu este numai o persoană ca toate celelalte persoane ci El— Ilristosul, Fiul Dumnezeului celui viu, este un fapt o acţi­une avind în centru obiectul mîntuirii şi anume fiinţa noas- tră , pierdută prin păcat, nimi­cită de moarte dar care, con­form hotărîrii divine, coroana c reaţiunii lui Dumnezeu, tre­buia salvată. „în nimeni altul nu este mintuire : căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor. în care trebuie să fim mintuiţi." (Fapte 4, 12).

P rin neascultare, păcătosul s-a d epărta t de Dum nezeu. El nu a fost nim icit, crucea de pe Golgota fiind justificarea sin ­gurului m ijloc p en tru salvarea şi răscum părarea noastră, pen ­t ru resta to m ărirea parad isu lu i p ie rdu t şi a fericirii veşnice. Crucea de pe Golgota nu are altă raţiune, decît raţiunea mîntuirii noastre. Biblia nu prezintă jertfa de pe cruce ca fiind o acţiune criminală a po­porului Evreu reparată de Dumnezeu prin actul învierii, sau o imagine a ceea ce în ­seamnă sacrificiu sau o demon­straţie de suferinţe, ci mai mult, ea prezintă imaginea li­nei substituiri. Cel nevinovat murind pentru ispăşirea şi iertarea păcatelor celor v i ­novaţi. Hristos a murit nu nu­mai pentru noi, El a murit în locul nostru. ,,F iindcă a t î t de m ult a iub it D um nezeu lum ea, că a dat pe s ingu ru l Lui Fiu, pen tru ca oricine crede în El, să n u p iară ; ci să aibă v iaţa

veşnică.“ (Ioan 3, 16). „H ristos cel răstignit, C are p e n tru Iudei este o pric ină de po ticn ire şi p en tru n eam u ri o nebunie, p en ­tru cei chem aţi de D um nezeu este p u te rea şi în ţe lepciunea Lui.“ (1 Cor. 1, 23.24). In E- vanghelie este „descoperită o neprihăn ire pe care o dă D um ­nezeu. p rin cred in ţă şi oare duce la cred in ţă , după cum este scris : „Cel n ep rihăn it va tră i p rin credinţă. “ (Rom. .1, 17).

Descoperirea unei doctrine

Unii se m ulţum esc num ai cu ap a rten en ţa religioasă, cu num ele de creştin . A lţii m ai m u lt chiar, fac m are caz de im portan ţa je rtfe i D om nului Hristos. D ar foarte pu ţin i d in ­tre aceştia, fă ră a ignora im ­po rtan ţa ap a rten en ţe i relig ioa­

se şi a je rtfe i, iau am in te la doctrina ce o descoperă D um ­nezeu. „Eu p en tru aceasta M -am născu t ca să m ărturisesc despre adevăr. O ricine este din adevăr ascultă g lasul M eu.“ (Ioan 18, 37). T rebuie să fa ­cem o deosebire în tre doctrina— adev ăru l — Evangheliei şi d iferite le ten ta tiv e de a s iste ­m atiza C u v în tu l lud D um ne­zeu, de a revizui adevăru l des­coperit, ce s tă scris, oprind din el, din această doctrină, num ai ceea ce convine, ceea ce place şi nu deran jează plăcerile sau părerile personale, sau genera ­le.

O greşală care treb u ie res­pinsă, com bătu tă , este su s ţin e ­rea că B iblia n u conţine to t a ­

devăru l şi ca u rm are este ne ­voie să i'ecurgem la com pletă ­rile noastre.. De ce ? D esigur p en tru a justifica unele p rac ­tici convenţionale, care nu au un su p o rt scrip turistic , ev an ­ghelic. Ori, to t ceea ce credem , facem sau vorbim , trebu ie să poarte îm putern ic irea unu i „aşa zice D om nul“ . „Luaţi sea ­m a ca n im eni să nu vă fu re cu o am ăgire deşartă, după înv ă ţă ­tu rile începătoare şi n u după H ristos.“ (Colos. 2, 8). „D ar lu ­crurile acestea au fost scrise p en tru ca voi să credeţi că I- sus este H ristosul, F iu l lui D um nezeu ; şi crezînd să aveţi v ia ţa în N um ele Lui.“ (Ioan 20, 31). P rob lem a adăugării sau a scoaterii unor puncte de doc­tr in ă este clar dezaprobată şi sancţionată de D um nezeu, a tît în V echiul T estam ent în D eu- teronom la cap. 4, 2 c ît şi în Noul T estam ent în Apocalips cap. 22, 18.19 şi 1 Cor. 4, 6.

Descoperirea unei morale

A devăru l care v ine de la Dum nezeu, propus adeziunii noastre, este libera to r de păcat, este sfin ţitor, îm putern iceşte p en tru a tră i o v ia ţă m orală, o v ia ţă t de cred in ţă sp iritua lă . „A devărat, adevărat, v ă spun, le-a răspuns Isus, că „oricine tră ieşte în păcat, es te rob al păcatu lu i.“ (Ioan 8, 34). „Veţi cunoaşte adevăru l, şi adevăru l vă va face slobozi.“ (Ioan 8, 32). „D rep ta tea Ta este o d rep ta te veşnică, şi Legea Ta este ade- v ă ru l.“ (Ps. 119, 142). „S fin - ţeş te -i p rin adevăru l Tău : C u ­v în tu l Tău este adevăru l. “ (Ioan 17, 17). D octrina creştină aşa cum a fost p rezen ta tă de D om nul şi apostolii Săi, este inseparab ilă de m orală. Doc­tr in a se m ateria lizează prin fapte. M orala se rezum ă la două m ari porunci da te de D um nezeu p r in Moise şi con­firm ate p rin cuvin tele D om nu­lui Hristos. „Isus i-a răspuns : ,Să iubeşti pe D om nul D um ne­zeul tău , ou toa tă inim a ta, ou to t su fle tu l tău , si cu to t cu ­ge tu l tău*. Aceasta es te cea clintii, şi cea m ai m are p o ru n ­că. Ia r a doua, asem enea ei, este : ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însu ţi.11 (Mat. 22, 37-39). Deci ră spunsu l

CURIERUL ADVENTIST

Page 7: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

M I H A ! B E L I N A CZECHOWSKI

II — Viaţa şi activitatea sa pe continentul american (1851—1864)

D om nului Hristos e ste .exac t eu cele ce s în t scrise în Deut. 6, 5 .şi Lev. 19, 18.

Să iubeşti, este experien ţa pu terii transfo rm atoare a aces­tei doctrine a acestei morale. Iub irea lui Dum nezeu devine o sursă de v iaţă, de energie sp i­r itua lă in acela care prim eşte pe Ilris tos ca M intuitor perso ­nal. „Dar tu tu ro r celor ce L-au prim it, adică celor ce cred în Num ele Lui, le-a da t d rep tu l să se facă copii ai lui D um ne­zeu, născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici d in voia vreunui om, ci din D um nezeu.“ Ioan 1. 12.13.O intîlnire cu Dumnezeu

P en tru om ul duhovnicesc ca ­re a p rim it Num ele m in tu ito r al lui Isus, s tud ie rea C uvîn tu - lui lui D um nezeu, în sens sp i­r itu a l este o în tîln ire cu D um ­nezeu, cu su rsa de viaţă. Aceas­tă în tîln ire nu este rezervată num ai unei anum ite clase de profesionişti, sau caste, ci fie ­cărui credincios, fiecare avînd privilegiul de a se hrăn i sufle­teşte, de a se desfăta în Dom­nul, de a cultiva m edita ţii sp i­rituale. Ps. 63, 5-8 ; 36, 8.9. Tocmai s im ţăm în tu l întâlnirii cu D um nezeu de te rm ină pe credincios să citească Biblia cu rugăciune, altfel, în tîln irea lui va fi egală cu în tîln irile coti­diene. Biblia nu trebuie să de­v ină o carte de consultaţii oca­zionale ; Biblia nu este nici o- racol, ca să o deschidem la în ­tâmplare a tunci cînd nu ştii ce trebuie să faci c înd eşti la o răscruce. Biblia trebuie citită p en tru a cunoaşte făgăduinţele lui D um nezeu, Ferice de cine citeşte.“ (Apoc. 1. 3 p. p.), este h rana sp iritua lă ca p îinea zil­nică, ce o dă D um nezeu şi care sfinţeşte v ia ţa (1 Tes., 5, 23). D eprinderea de a te în tîln i cu D um nezeu p rin m ed ita ţie şi rugăciune va fi to tdeauna ono­ra tă de prezenţa Lui, p rin D u­hul S fîn t şi îngerii sfinţi. ,,Noi vom veni la el, şi vom locui îm preună cu el.“ (Ioan 14, 23 u. p.). C hin tesen ţa doctrinei şi m oralei Scrip turii, a Evanghe­liei, este descoperirea unei per­soane. Isus Ilris tos Domnul, iz­vorul de viaţă, este descoperi-

(Continuare. în pag. 23)

Cb n tin u ă m în n u m ă ru l de fa tă b iog rafia lui M ihai B e lina Czechowski, u rm ă r in d v ia ţa şi a c t iv ita te a lui pc co n tin en tu l a m e ­

r ican u n d e soseşte îm p re u n ă cu fa ­m ilia sa în to a m n a a n u lu i 1851.

De fapt. b iog rafia acestu i in te re ­sa n t şi c o n tra d ic to r iu s lu j i to r al lui D um nezeu, po a te fi fo a r te bine îm ­p ă r ţ i tă în t re i m a r i capitole.

Primul capitol, aşa cum am v ă zu t în n u m ă ru l t r e c u t a l rev is te i n o as ­tre. c u p r in d e p e r io ad a s tud iilo r , a ac t iv ită ţi i sa le p reo ţeş ti p înă în a- nu l 1850 cînd r e n u n ţă la ca l i ta tea sa p reo ţească , se c ăsă to reş te cu M a- r ia V irg in ia De la Voit, şi p în ă în se p tem b rie 1851. c înd d eb arcă la N ew Y ork „cu p a tru do lari în b u ­zunar, d a r cu c red in ţă în D u m n e ­zeu în in im a m ea ” ') d u p ă propi'ia lui m ăr tu r ie .

Perioada a doua este c u p r in să în ­tre an ii 1851—1864 şi cu p r in d e an ii şederii şi ac t iv ită ţi i sa le în A m erica . A ceas ta este o p e r io a d ă ce necesită o a n a liză fo a r te ob iec tivă şi a ten tă , fiind , în m o d deosebit, pe ­r ioada în c a re Czechow ski v in e în leg ă tu ră cu B ise r ica a d v en tă , cu b ă rb a ţ i i c a re ieş in d d in e v en im en ­tele a n u lu i 1844, au c o n tin u a t a c t i ­v i ta tea de e d if ica re a B isericii A d- ven te , a doc tr in e i şi o rgan iza ţie i ei, Czechow ski f i in d p rezen t aici în tr-o p e r io ad ă în p lină e fervescen ţă şi a c ­t iv i ta te a M işcării A dvente . Din a- ceastă p e r io a d ă m ai re ţin e m legă ­tu ra deoseb ită a lui C zechowski cu fam ilia J a m e s şi E llen W hite , legă ­tu ră care a fă c u t ob iectu l une i a- ten ţii deoseb ite d in p a r te a serve i D om nulu i şi de care ne vom ocupa în m od deoseb it m a i tîrziu .

Perioada a treia, cu p rin să în tre a- nii 1864— 1876 este p e r io ad a a c t iv i ­tă ţ i i sa le în E uropa , p e r io ad ă care cu p r in d e t im p u l a c t iv ită ţi i sale în d ife rite ţă r i a le b ă tr în u lu i n o s tru con tinen t şi p în ă la în ce ta rea sa din v ia ţă la Viena, în a n u l 1876.

In ad ev ă r , a şa cum pe b u n ă d re p ta te re m a rca R. L. D obrow ski, cu ocazia S im pozionu lu i M. B. Cze­chow ski de la W arşov ia din m ai 1976, „este fo a r te dificil a stabili, care d in aces te pe r io ad e t re b u ie să fie co n sid e ra tă ca f i ind cea m ai im ­p o r tan tă " . Cred că fiecărei perioade trebuie să-i acordăm importanţa majoră ce i se cuvine, ficcare în parte prezentînd evenim ente şi ac ­ţiuni care au determinat caracterul şi activitatea acestui bărbat.

In le g ă tu ră cu cea de a doua p e ­r io ad ă a v ie ţi i sale, cu n o scu tă ca p e ­r ioadă a şederii şi a c t iv ită ţi i sale in A m erica (1851— 1864), C zechow ski scria în 1862 : „P r in h a ru l lui D u m ­nezeu, am a v u t m in u n a tu l p r iv ile ­giu ca t im p de zece an i să p red ic c u ra ta şi veşn ica Sa E van g h e lie în această... ţară ." -).

N u s-au p ă s t r a t a m ă n u n te în l e g ă - . tu ră cu p lec a re a sa d in A nglia şi nici d a ta c e r tă a d e b a rc ă r i i sa le în A m erica . C zechow ski a m in te ş te in u nele sc risori a le sale lu n a se p tem ­b r ie a a n u lu i 1851. Cu p r iv ire la p e r io ad a re sp ec tiv ă C zechowski scria :

„ în lu n a sep tem b rie a a n u lu i 1851. am sosit îm p re u n ă cu soţia m ea la N ew York, av în d d o a r p a ­t ru do lari în b uzunar, d a r av în d c red in ţă în D um nezeu în in im a mea. S crisori d in p a r te a cato lic ilo r e u ro ­peni cu p r iv ire !a m ine, a ju n sese ră aici în a in tea m ea, aşa că la sosire, am fost o s înd it să sufăr... aceleaşi d iabolice in f lu en ţe ca şi la L ondra . T im p de tre i zile am cău ta t z a d a r ­nic de lu c ru în N ew York. f i ind ne ­voit ca apo i să plec la I la v e r s t r a w N. Y.. să lucrez în tr -o fab rică de c ă ­răm id ă . In p r im a zi a m lu c ra t con ­ştiincios d in zori şi p înă în noap te d a r a u r m a t apoi o n o ap te de chin. A doua zi, am în ce rca t să lucrez m ai d ep ar te , d a r d u p ă un e fo r t de c îteva ore, n u am m a i p u tu t face n imic. M u nc ito rii m -a u a ju t a t să m ă înapoiez acasă şi c îteva zile am fost fo a r te bo lnav. D upă ce m -am re s tab ilit , a m fost v iz i ta t de to v a ­răşii m ei de lucru , care v ăz în d că nu p u tea m lu c ra m ai d e p a r te la fa ­b rica de c ă răm id ă , m -au s fă tu it să plec în C an ad a şi f ir i generoase , m i-au d a t şi m ijloace le necesa re p e n tru a a ju n g e acolo. L a d a ta de1 o c to m b rie 1851 a m a ju n s la M ontreal, stră in ... în tr -o ţaiVi Străină. în d im in e a ţa u rm ă to a re , am găsit fă ră d if icu l ta te o b u n ă s i tu a ­ţie ca leg ă to r de cărţi. Şi D u m n e ­zeu, în p ro v id en ţa Sa m i-a fost aşa de b inevoito r, în e î t în t re i luni. am p u tu t să în ch ir iez u n a te l ie r şi să a n g a jez la r în d u -m i, lu c ră to r i pe seam a m ea. în să m are le in cen d iu din a n u l 1852, m -a a d u s în tr -o să ­răcie lucie, fă c în d u -m ă din n ou şo­m er. A tunci, a m p r im i t o fe r ta de a lu c ra în d om en iu l m eu, la M isiu ­nea M are i L in ii, ia r în lu n a d ecem ­brie am în cep u t a lucra ca m is io n ar p r in t r e francez ii can ad ien i din o ra ­şul C lin ton, N. Y. Acolo, am lu cra t t im p de tre i an i de zile p e n tru b i­

MARTIE — APRILIE 1971 m

Page 8: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

nele sp ir i tu a l a l acestu i popor, f i ind sp r i j in i t t im p do tre i an i de că tre M isiunea B ap tis tă A m e ric an ă ” 3)

A c t iv i ta tea lu i C zechow ski în a- cest t im p a fost pe b u n ă d re p ta te recu n o scu tă de c ă tre B aptiş ti , care, c ă tre s f îrş itu l a n u lu i 1854 îl consa ­c ră ca p a s to r b ap tis t , la Jay , N. Y. Cu aceas tă ocazie rev is ta b a p tis tă . .W atchm an and R eflec to r” pub lică o scu rtă b iografie a lui Czechowski, din care c ităm :

„S-au scurs douăzeci de a n i de cînd în U n iv e rs i ta te a d in Cracovia, Polonia, u n t în ă r p l in de năzu in ţe , de v iţă nobilă , un devo ta t catolic, se p re g ă tea p e n tru a deven i preot. La t im p u l p o tr iv i t a fost consa­c ra t preot. A sem enea lui M a r t in L u th e r , el descoperă o Biblie, din care se a d ap ă cu s fin te le ei a d ev ă ­ru r i şi u rm ăre ş te a face o m işca re de re fo rm a ţiu n e . A sp ru p e rsecu ta t , m erge la Rom a, apoi la Pa ris . A- j im ge la N ew York, de u n d e p leacă la Moors, în p a r te a de no rd a aces­tu i sta t, u n d e este botezat. Pe l îngă toa te acest a. f i in d fa m il ia r iza t cu l im bile s tră ine , el v o rbeşte şap te ! :m bi d iferite , p r im eş te c h em area d in p a r te a soc ie tă ţi i a m er ican e . .B ap tis t H om e M ission" , d e a lu ­c ra p e n tru ea cu un sa la r de n u ­m ai 350 de do lari şi astfel, el p re ­d ică p o p u la ţie i f ran co -can ad ien e din d is tr ic tu l C linton, av în d u n zel n eo ­bosit. Nici t ru d a , nici oboseala , nici p r im e jd ii le , n u l-au in tim id at . S u ­fle te s în t converti te . în te m e ia ză o c o m u n ita te în loca lita tea Sc io ta cu un n u m ă r de douăzeci şi şap te de credincioşi. S p ir i tu l aceste i com u­n i tă ţ i e ra sch im ba t. V iciul în toate fo rm ele lu i d isp a re şi m o ra l i ta tea tr iu m fă . El a c e ru t loc şi a p u s te ­m e l ia unei case de rugăc iun i, av în d l a p a r te r o sa lă de clasă, două d o r ­m ito a re şi o b u c ă tă r ie " . '•)

Din aceste m ă r tu r i i a le vrem ii, re iese c la r fap tu l că aici, in A m e ­rica , du p ă ce în 1850 d ezb racă h a i ­n a preo ţească , Czechow ski v in e în le g ă tu ră cu b ise rica b ap tis tă , este bo teza t şi apo i c o n sac ra t ca p as to r în b iserica b a p tis tă în an u l 1854, a şa cum re iese d in scrisorile lui, d in care a m c i ta t m a i sus.

P în ă în a n u l 1856, Czechow ski ac ­t iv ează m a i d e p a r te ca p a s to r a l b i ­sericii b a p tis te d in A m erica , cău- t în d să-şi fa că to a tă d a to r ia con­fo rm co n v in g e ri lo r şi zelu lu i său n ăvaln ic .

A n u l 1856 aduce cu sine p r im a lu a re de con tac t d in tre M ihai Be- l in a Czechow ski şi B ise rica A d ­v en tis tă de Z iu a a Şap tea . Ia tă cum red ă Czechow ski aceas tă sec ­v e n ţă im p o r ta n tă a v ie ţi i sa le :

„ In an u l 1856 a m auzit p e n tru p r im a d a tă în v ia ţa m ea g lorioasa d o c tr in ă a re v en ir i i pe c u r în d a M în tu ito ru lu i . A ceasta a a v u t loc cu ocazia u n e i a d u n ă r i ţ in u tă în c o r tu r i la P e r ry Mills, a d u n ă r i con­d u se de Ja m es W hite şi a lţii din B a tt le Creek, M ichigan. M -am b u c u ra t de d o v ad a pe care a m a u ­

zit-o, că t im p u l desp re c a re c rezu ­sem că e ra a şa de d ep ar te , ' e ra c h ia r la uşi. D u p ă ce a m e x a m in a t cu a te n ţ ie p ro b lem a , c o m p a r în d v e rse t cu v e rse t, m -am ed if ica t cu p r iv ire la a c e s t a d e v ă r glorios... C urîn d d u p ă aceea m -am m u ta t la Ohio, u n d e lu m in a pe c a re o p r i ­m isem cu p r iv ire la re v e n ire a D om ­nu lu i H ristos, c î t şi a lte su b iec te a- sem ăn ă to are , a d e v en it m a i c la ră şi m ai s t ră lu c i to a re ”. 5)

P e c înd se a f la in o ra şu l F ind ley , Ohio, C zechow ski a p r im i t a d e v ă ru l cu p r iv ire la S aba t, cu ocazia unei a d u n ă r i în co r tu r i , în v a r a a n u lu i 1857(i). îm b ră ţ iş a re a acestor a d e v ă ­r u r i sc r ip tu r is tice , l -au d e te rm in a t pe acest n eobosit c e rc e tă to r al a d e ­v ă ru lu i să c e a ră şi să fie bo teza t conform co n v in g erii ad v en te . A-

getul s ta tu lu i 55,2 m iliarde lei, şi toate acestea cînd in m a jo ­ritatea ţărilor lum ii, recesiu ­nea, şom ajul cu toate urmările lor le zdruncină economia şi a- runcă m ilioane de oam eni în lipsuri şi su ferin ţe .

N um ai în anul 1976 s-au iri­gat 236 m ii de hectare şi s-au redat c ircuitu lu i agricol, prin desecări, 170 m ii hectare. La in ­vestiţii s-a realizat u n v o lu m de 149 m iliarde lei, s itu îndu-ne, din acest p u n c t de vedere p r in ­tre prim ele state în lume.

în activitatea de cercetare ştiinţifică s-au obţinut rezulta te remarcabile, concretizate prin sporirea participării concepţii­lor noastre proprii la soluţiona­rea problem elor legate de pro­ducţie, de modernizarea activ i­tăţii noastre economice.

Rezulta tele acestea deosebit de im portante ob ţinu te de ţara noastră în dezvoltarea econo­mică a ţării, au făcu t ca să se asigure şi creşterea n ive lu lu i de trai, m aterial şi spiritual al po ­porului nostru , care constituie în esenţă, ţe lu l primordial al politicii s ta tu lu i nostru, a con­ducerii noastre de stat.

Succesele obţinute constituie dovada ju s te ţii politicii econo­m ice a conducerii noastre de stat, a rea lism ulu i obiectivelor propuse şi a capacităţii şi hăr­niciei p o p o n d u i nostru, a con-

cest pas îl ap ro p ie pe neobositu l Czechow ski de id ea lu l v ie ţi i sa le D upă bo tez e l se m u tă la B a tt le Creek.

în „B a tt le C reek M ich igan J o u r ­na l" d in d a ta de 4 d ecem b rie 1857, pag. 4, se p u tea citi u rm ă to ru l a- n u n ţ :

„Nou stab ili t , su b sem n a tu l , a m o- n o a rea a a n u n ţa pe c e tă ţen ii d in B a ttle Creek, cît şi din îm p re ju r im i, că s în t s tab ili t aici ca L EG A tO R DE CĂRŢI. N oble ’s B lock n r. 8, et. II. T o ţi acei care au c ă r ţ i de legat, rev is te , foi vo lan te , t rac ta te , etc., po t f i se rv i ţi în b aza u n e i scu rte în ş t i in ţă r i şi în te rm e n e re ­zonabile. în f ru m u s e ţa t , poleit, etc., e x ecu ta te d u p ă do rin ţă . C om enzile s în t o n o rab il solicitate . M. B e lina Czechowski."

ştiinţei noastre naţionale şi a responsabilităţii pe care o avem ca naţiune fa ţă de propria noastră istorie şi fa ţă de om e­nire.

A ceste rezulta te constituie şi u n imbold pu tern ic p en tru în ­tregul nostru popor, de a conti­nua să acţioneze cu energii spo­rite p en tru dobîndirea de noi şi m ai de seamă realizări, în con­strucţia şi edificarea unei v ieţi paşnice şi prospere pe păm în tu l scum pei noastre patrii R ep u ­blica Socialistă România.

In con tex tu l acesta al m u n ­cii, al eroism ului cotidian al m uncii, s în tem prezenţi şi noi creştinii A d ven tiş ti de Z iua a Şaptea, lucrînd cu abnegaţie şi făcîndu-ne „tot lucrul“ nostru, cu dăruire şi dragoste. Ne iden ­tificăm cu aspiraţiile neam ulu i nostru românesc ai cărui fii s în ­tem şi ne bucurăm de realiză­rile m uncii noastre şi de liber­tăţile în care ne desfăşurăm viaţa şi activitatea.

De aceea, considerăm ca o datorie ce ne-o incum bă calita­tea de cetăţeni ai patriei noas­tre, cum şi de convingerile noastre religioase, de a m unci cu dăruire, cu cinste şi abnega­ţie pen tru binele şi prosperita ­tea patriei şi poporului nostru to t aşa cum ne înch inăm cu credincioşie lui D um nezeu.

02zda.eţla.

Bucuria Succesului(U rm are d in pag. l -a )

CURIERUL ADVENTIST

Page 9: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

In lu n a ap ril ie a a n u lu i 1858, Ellcn şi J a m e s W hite p u b licau o n o tă sub t i t lu l : „C ătre b inevo ito ri" în care se re fe re a u la rev is ta „W at- c h m a n an d R eflec to r" , re v is ta care re la ta e x p e r ien ţe le lu i Czechowski. Ei so licitau p e n tru el u n a ju to r p e n tru c ă lă to r ia p e care aces ta in ­ten ţio n a s-o facă înapoi în locali­t a te a Moors, locu l pe care-1 p ă ră s i ­se, în m ij lo cu l su p o r te r ilo r lu i b a p ­tişti.

U rm ă to r i i ani, Czechow ski îi p e ­trec u lu c r în d ca ev an g h e lis t p r i n ­tre p o p u la ţ ia f ra n co -c an a d ian ă din n o rd u l s ta tu lu i N ew York, V e rm o n t şi ch ia r în C anada . L a 21 m ai 1858 se face p rec iza rea că : „C onfer in ţa a p ro b ă to t ceea ce a fost fă cu t în fa v o area f ra te lu i Czechowski. 7) R e ­v is ta „A d v en t R e v ie w “ p u b lica a- desea no te şi r e la tă r i desp re a c t iv i ­ta te a lu i M. B. Czechowski. F ra te le Ja m es W h ite m an ife s ta u n in te res deoseb it f a ţă de C zechow ski şi se re fe re a ad esea la e l ca f i in d „b u n u l n o s tru f ra te C zechow ski'1.

P u te m p re ze n ta o serie de a m ă ­n u n te în le g ă tu ră cu re la ţ i i le lu i M. B. Czechow ski cu sora şi f ra te le E llen şi Ja m es W hite . D ar sub iec ­tu l acesta v a fo rm a un cap ito l a- p a r te în b iog rafia lu i Czechowski, av în d a sp ec te fo a r te in te resan te , a s ­pecte ce necesită o ana liză a ten tă , obiectivă.

U n tim p , f ra te le M. B. C zechowski a lu c ra t a lă tu r i de u n a lt p re d ic a ­to r de o rig ine fra n ce ză şi anum e, f ra te le D an ie l T. B ourdeau . în că d in lu n a se p tem b rie a a n u lu i 1859 ei a u o rg an iza t o co n fe r in ţă p r in ­tre f rancez ii p ăz ito r i ai Saba tu lu i. Cu aceas tă ocazie e l a v o rb i t îm ­p o tr iv a fu m atu lu i, Czechow ski f i in d un su s ţin ă to r a l tem p e ran ţe i încă pe c înd se găsea în E u ro p a la R eich- ta l în 1845, ia r m a i t îrz iu ca p re d i ­ca to r bap tist.

In an u l 1860 Czechow ski se h o t ă ­ră ş te să p ă răsească m is iu n ea p e n tru fran cez i şi să se m u te la N ew Y ork. In t r -o sc risoa re a d re sa tă f ra te lu i şi sorei W hite e l e n u m e ră m otive le ce l-au d e te rm in a t a lu a o a s tfe l de ho tă r îre . P r in t r e a lte le el sp u n e :

„Poate vă m ira ţ i şi n u v ă sa t is ­face acest lucru , d a r n u p o t face altfel... N u s în t o b işnu it cu t r e b u ­ri le c îm pului. T reb u ie să a m m ij ­loacele necesa re p e n tru în tre ţ in e re a fam ilie i ; consider că a c t iv i ta te a m ea în d is t r ic tu l C lin ton , N. Y. este înche ia tă . N u pot găsi o s lu jb ă în aceste îm p re ju r im i ; ...doresc a lu - e ra efectiv p e n tru cauza Sa. D upă o m a tu ră ch ibzu in ţă , a m a ju n s la concluz ia că o ra şu l N ew Y o rk este locu l un d e noi p u tem lu c ra eu folos. Doresc să f iu c h em a t de... D um nezeu şi dacă El a p ro b ă m is iu n ea m ea şi m ă a ju tă , n u voi m u r i de foam e.” 8)

P a su l acesta, a su p ra c ă ru ia se rv a D o m nulu i a p r im i t lu m in ă în tr-o viziune, a spec t a su p ra că ru ia vom reven i în cap ito le le u rm ă to a re ale aceste i biografii, a fost p a su l care îl v a în s t ră in a de B iserica A d v e n tă şi de so ra şi f r a te le W hite. U n pas ca rac te r is tic fon d u lu i să u in d e p e n ­d e n t şi co n trad ic to r iu .

La 7 m a r t ie 1860, M. B. C zechow ­ski şi fa m il ia soseşte la N ew York.9) In august, ace laşi an, e l rap o r te az ă că lu c rează cu succes la c îtev a p ro ­iecte m is ionare , av în d şi u n oa reca re succes p r in t re polonezi, francezi, g e rm an i, suedezi şi englezi. Cu p r iv ire la a c t iv i ta te a sa el sc ria :

„A m p ro c ed a t m a i în tî i la o rg a n i ­zarea C o m u n ită ţi i şi p r in h a ru l lu i D um nezeu a m v ă zu t d rag o ste şi u - n i ta te în t r e m em b rii . Apoi, pe p ro ­p r ia m ea ră sp u n d e re , a m în c h ir ia t o cape lă c o resp u n ză to a re cu două su te de d o la r i pe an. A m a ch i ta t ch ir ia lu n ar , în an tic ipa ţie , în cep în d cu d a ta de 12 iunie. A ceastă casă de ru g ăc iu n e , d u p ă p ă re re a m ea, e r a e x tre m de necesară . C onfo rm u l ­t im u lu i a r a n ja m e n t , a v eam a d u n ă r i de ru g ă c iu n e în f ieca re m ie rc u r i seara... şi în f ieca re s îm b ă tă sea ra o a d u n a re de ru g ăc iu n e şi predică... A veam Şcoala de S ab a t s îm b ă ta d i­m inea ţa , o c lasă de biblie, a d u n a re publică , p red ică , etc. In f ieca re d u ­m in ică o le c tu ră în 1. f ran ceză po ­lonă şi engleză.

„Francezii no ştr i s în t fo a r te n e ­voiaşi ; ei s în t cam m îndri, d a r s în t to tu ş i co nv ins că un ii d in tre ei vo r p r im i se m n u l v iu lu i Dum nezeu.

„R am u ra poloneză, este şi ea b u n ă şi s in cer vo rb in d , n u a m cu v in te să-m i e x p r im re cu n o ş tin ţa f a ţă de T a tă l ceresc că u şa p re ze n tă r i i a d e ­v ă ru lu i n a ţ iu n i i m ele este deschisă aici şi că u n u l s-a convins de adevăr. F ra te le Iu liu s Stawicki... a constitu it p r im u l ro d al t ru d e i m ele de aici...

„ I ta lien ii p re ţu ie sc solia, ia r su e ­dezii s în t fo a r te m u l t in te re sa ţi . R a ­m u ra g e rm a n ă n u este în că des­chisă. E nglezii no ş tr i în să devin , de la o să p tă m în ă la a lta , m a i in te re ­saţi.” 10)

Din aceste re la tă r i ne p u tem da seam a de lu c ra re a in ten să şi n eo ­bosită pe c a re o făcea aces t b ă r ­bat. De r e m a rc a t fa p tu l că Cze­chow ski e r a m ere u în m işca re şi în ac tiv ita te . E ra u n b ă rb a t cu in i ­ţia tivă , cu p e rso n a li ta te pu tern ică , in d ep en d en t, a v ea zel de lu c ra re , dar, a şa cum v o m v ed ea m a i t î r ­ziu, îi e ra g re u să se în cad reze în o rgan izaţie , ceea ce a fă c u t ca sora W hite să-i ad reseze în re p e ta te r în - duri, solii d e av er t iza re , a f irm în d în u n a d in aces te solii: ,,V-aţi con ­dus d u p ă p ro p r ia d u m n ea v o a s tră ju d ec a tă " . A ceas tă c a ra c te r is tic ă a vieţii sa le va in f lu e n ţa m u lt a c t iv i ­ta te a sa.

A c tiv i ta te a sa la N ew Y ork n -a doved it u n a şa m a re p rogres. F r a ­tele J a m e s W h ite a e v a lu a t destu l de crit ic a c t iv i ta te a lui, a ccen tu în d necesi ta tea o rg an iza ţ ie i în M işcarea A dven tă . F ra te le J a m e s W hite scria:

„A proape în f ieca re d im in e a ţă ne v in în a te n ţ ie noi dovezi c a re cer un sis tem : F ra te le C zechow ski a re t re b u in ţă de că lău z irea u n u i corp b ine organ izat. .. Noi n u facem nici o m işca re în v reo in iţ ia t iv ă lu a tă în leg ă tu ră cu cauza n o as tră , p înă c înd n u a m p u s o rg an iza ţ ia la baza tu tu ro r ac ţ iu n ilo r noastre . “1!)

Să n u u i tă m că aceste p rec iză r i cu re fe r i re la o rgan iza ţie s în t fă ­cu te cu doi a n i m a i în a in te ca sche ­m a o rg an iza to r ică a b iseric ii să de ­v ină o re a l i ta te la se s iu n ea C onfe ­r in ţe i G e n e ra le d in 1863. E ra deci n o rm al ca să se p rom oveze u n sp i­r i t de în c a d ra re în o rg an iza ţ ie din p a r te a tu tu ro r . L a aces t capitol, M. B. C zechow ski e ra defic itar.

S-a d a t sugestia , s fa tu l, ca fr. Czechow ski să se în to a rcă la v e ­ch iu l său c îm p de lu cru , în V e r ­m o n t şi în n o rd u l s ta tu lu i N. York. C zechow ski t r e b u ia să înc red in ţeze p ro b lem ele lu c ră r i i d in N ew Y ork în m îin i „m ai ch ib zu ite '1 şi să se m u te im e d ia t la V erm ont, unde , sc ria la d a ta aceea f ra te le D. T. B o u rd e au „nevoile sa le po t fi m a i uşor sp rij in ite ." *2)

Cu o fam ilie destu l de grea, cu nevoi m a te r ia le d es tu l de îm p o v ă ­ră to a re , M. B. Czechow ski a fost to td e a u n a s t r îm to ra t . V aste le p ro ­iecte m is io n a re pe care le făcea şi pe care le p u n ea în a c ţ iu n e fă ră „o ch ib zu ită p lăn u ire " a fă cu t ca în p e rm a n e n ţă să fie p l in de d a to r ii şi aces t lucru , aceas tă p o v a ră p e r ­m a n e n tă l-a h a n d ic a p a t în ac t iv ita ­tea lui. De fap t, n ic io d a tă C zechow ­ski n -a fost u n b un a d m in is tra to r . Nici în cele a le fam ilie i sa le şi nici în a le lucrării, ceea ce i -a p rodus m u lte n e a ju n su r i şi a m ărăc iu n e .

I ,a u n a n d u p ă m u ta re a lu i înapoi la V erm ont, C zechowski scrie c ă t re R ev iew o scrisoare, care avea să fie u l t im a v es te d in p a r te a sa t ip ă r i tă în acea rev is tă . I a tă c îtev a g în d u ri d in a ceas tă scrisoare :

„F ra te W hite ,„D eoarece s în t g a ta să m ă m u t de

la E m sb u rg F a lls la M iddle G rave , Sara toga , N.Y., doresc să -m i e x ­prim , p r in Review , re cu n o ş tin ţa m ea f ra ţ i lo r A ustin , B o u rd e au şi alţii, p e n tru b u n ă v o in ţa lo r de a m ă fi m u ta t de la N. Y ork în aces t loc, încă acu m u n an. Îm i e x p r im re cu ­n o ş t in ţa m ea f a ţă de în tre a g a s im ­pa tie şi îm p re u n a s im ţire c reş tin ă pe care cu to ţi i a u m an ife s ta t-o f a ţă de m in e şi fam il ia m ea în t im p u l a n u lu i c a re a t r e c u t de la s tab il i rea n o a s tră aici, în m ijlocu l a t î to r în ­ce rcă r i şi d e scu ra jă r i . D um nezeu să-i ră sp lă tească .

R eg re t fo a r te m u lt că n u am re a ­l iza t d ec ît fo a r te p u ţin p e n tru ca ­n ad ien ii d in aces t loc, şi că n u am fost de p re a m u lt folos, d a r oricum , am lu c ra t în acest c îm p. C um însă n im ic n u este ascuns în fa ţa Dom ­nului, p o t lăsa to tu l în m îin ile Sale. El ş t ie că d o r in ţa m ea cea m ai f ie r ­b in te este de a face vo ia Sa. Iubesc aceas tă u l t im ă solie de în d u ra re , pe c red inciosu l „V eghetor a su p ra C a ­sei lu i I s rae l" şi sf în ta u n i ta te a b iseric ii ; voi lu c ra cred incios p e n ­t ru p ro sp e r i ta tea S ionului, aşa cum îm i v o r p e rm ite îm p re ju ră r i le . S p e r să-m i fie de folos to a te e x p e r ie n ­ţele p r in care a m trecu t , c ît şi a - celea ale f ra ţ i lo r m ei cu m ai m u ltă ex p e r ie n ţă decît m ine, în a ceas tă scu m p ă cauză. R u g a ţi-v ă p e n tru m ine, iub iţi f ra ţi , ca şi eu să p o t fi găsit v redn ic , îm p re u n ă cu fa m il ia m ea, ca să in t ru în veşn ica şi fe r i ­

MARTIE — A PRILIE 1977

Page 10: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

cita îm p ă ră ţ ie îm p re u n ă cu voi toţi. p r in Isus H ristos, scu m p u l n ostru M în tu ito r .“ 1:î)

Se deg a jă de a ic i s im ţă m în tu l u- ne i am ă răc iu n i, a u n e i h o tă r î r i lu a ­te ; a unei h o tă r î r i care av ea să-l pro iec teze pe d ru m u r i p rev ăzu te în p lan u r i le lui, d a r care îl v o r des­p ă r ţ i de f ra ţ i i săi.

In t im p ce lu c ra la V erm ont, Czcchow ski şi-a scris au tob iografia . O b ro şu ră in t i tu la tă : „Em oţionan te şi in s tru c t iv e dezvoltări. E x p er ien ţa a c inc isprezece an i ca p reo t şi c le ­ric rom an o -ca to l ic“ , b ro şu ră t ip ă r i ­tă !a B oston în an u l 1862. A p a r i ţ ia acestei b ro şu ri a fost a n u n ţa tă şi ia R oview -u l d in d a ta de 6 m ai 18(52. C a rt 'a p rez in tă is to ria d e ta ­l ia tă a v ieţii sa le a n te r io a ră şederii sa le in A m erica.

în 18<>0, în re v is ta R ev iew d in 10 mai, C zechow ski publică o b işn u i ­tele sa le veşti şi e x p er ien ţe a le lu ­c ră r i i sale, a m in t in d că a fost d e ­seori so lic ita t să-şi scrie e v en im en ­tele v ic ţu sale, d a r că n -a p u tu t face p înă a tu n c i acest lucru . S p e ră în să că v a rea liza aceas tă lucra re . P u b l ica re a au tob iogra fie i sale, a în ­se m n a t p e n tru C zechowski şi un su b s ta n ţ ia l a ju to r f inanc iar , p e n tru p lan u r i le pe care le avea.

U n a din u l tim ele re fe r ir i , de a- p rec iere la ad resa f ra te lu i C zechow ­ski o g ă s ;m în R ev iew -u l d in 13 oct. 1863. E d ito rii pu b licau o no tă cu p r iv ire la cea de a doua ca r te a sa in t i tu la tă „Polonia, o sch iţă a is­to rie i sa le“ . A n u n ţu l p reciza şi a- d resa lui C zechow ski — W illiam s- burg , Long Is land , N. Y.

C erce tă r ile pe care fr. Ray D am - brow ski, Po lonia, le-a făcu t în b i­blio teca Joge llo n ian ă din C racovia ,.a scos la ivea lă e x is te n ţa une i co- leciii a p a r ţ in în d lu i J a n N epom u- cen Jan o w sk i, un u n ch i a l lu i Cze­chow ski ; care con ţine c îteva sc r i ­sori o rig ina le a le lu i Czechowski, p a t r u d in e le sc rise d in W illiam s- burg , L ong Is land . D in cu p rin su l lor ni se t r a n s m i t c îteva a m ă n u n te a su p ra u l tim e lo r lu n i p e tre cu te de C zcchow ski în A m erica . E l scria p r in tre a lte le : „ în ap ro p ie re de L ak e C h a m p a in am în ă l ţa t o b ise ­r ică p e n tru u l t im ii m ei co n v ert i ţi canad ien i, a l c ă ro r n u m ă r este a s ­tăzi de 200 de m em b ri . D om nul m -a b inecuv în ta t . d a r ex is tă a ic i a n u ­m iţi e lv e ţien i care sapă m u lte gropi sub p ic ioarele mele, în e î t m -am ho- tă r î t să -m i pă răsesc m u n ca m ea de cinci an i.“ (3 Aug. 1863).

Czechowski m ai r e la ta u n ch iu lu i şi p r ie te n u lu i său, o f ig u ră de l i ­te r a t şi re v o lu ţ io n a r re m a rca b i l p r in t r e em ig ran ţi i polonezi d in P a ­ris — că n u t r e a d o r in ţa de a se în ­toarce în P o lon ia p e n tru a v iz ita pe fra ţi i şi su ro r i le sale, c ît şi p e n tru a face cunoscu t a d ev ă ru l adven t.

A şa cum a m in te a m m ai înain te , p e r io ad a de pe u rm ă , a p rezen ţe i lu i C zechowski în A m erica , a fost u m b r ită de m ar i d if icu ltă ţi f in a n ­ciare, de dezam ăgire. In tu im o n e a r- m on iza re în tre f i re a lu i in d ep e n d e n ­tă şi e fo r tu r i le de o rg an iza re a le con d u că to ri lo r M işcării A d v en te în

p erio ad a de p e u rm ă a secolu lu i al no uăsp rezece lea .

C zecho’1 ski se re fe ră to t m a i des la d if icu ltă ţile lu i f in an c ia re , desp re fa p tu l că p lec înd d in V erm ont, i-a fost su sp e n d a t a ju to ru l din p a r te a b isericii. In n ic iu n a d in sc risorile sa le Czcchov ski n u p rez in tă n ic i u n a m ă n u n t cu r e fe r i re la aceste n e ­p lăceri, m en ţio n ea z ă în să că v in d e ­rea c ă r ţ i lo r pe care le-a p u b lica t n u l-a a ju ta t p re a m u lt „atunci cînd s-a hotărît să părăsească angajarea bisericii sale“, şi să se în toa rcă în E uropa.

în A m erica , lu i C zechowski i s-au n ăscu t cinci copii. L udom ir , n ă scu t la d a ta de 14 m ai 1852 ; A na, la 9 m ai 1854 ; M ihai la 1 iunie 1856 ; V ic to r-E m anue l, 2 au g u st 18(50 şi L eon-Lopez, 15 au g u st 1863.

L a 10 ia n u a r ie 1864, col m a i m ic fiu al său L eon-L opez m o are de d ifterie . Se rv ic iu l de în m o rm în ta re este o fic ia t de că tre fr. J . N. L ough- borough. C zechow ski n u poa te p a r ­t ic ipa la în m o rm în ta re a f iu lu i său, d in cauza u n e i boli grave.

în o c to m b rie 1863, Czechow ski p r im e ş te ş tir i d e sp re s ta rea p re ca ră a f ra te lu i său din Polonia, ceea ce-1 d e te rm in ă să g răb ească în to a rc e re a sa în E uropa. I a tă m o tiv a rea aces­tei h o tă r îr i , m o tiv a re fă cu tă c h ia r de că tre M. B. Czechow ski :

„In c u rsu l p r im ă v e r ii , în aprilie , p r in h a r u l P ro v id en ţe i , voi p ă răs i A m erica în d re p t în d u -m ă sp re G e- nua, ia r de acolo p r in T oreno, la P inerilo . A colo vo i c u m p ă ra p e n tru m in e şi fa m il ia m e a u n te re n şi voi in v ita im e d ia t pe cei doi f r a ţ i o r ­fan i : F ra n c is ze k cu soţia sa şi L u - dow ik în v î r s tă de 20 de ani, n e ­căsăto rit. De asem en i, v o i in v ita şi pe p ă r in te le Jan o w sk i, cu care vom fi fe r ic i ţi să n e acom odăm ... şi de c a re să a v em grije... d în d u -i oca­zia să s lu jea scă pe n o b ila n o a s tră m a m ă —• P o lo n ia — şi să în v e ţe pe t in e r i i d in j u r u l său d esp re s lu j irea patriei... î n ce m ă priveşte , voi p re ­d ica S fîn ta E van g h e lie p r in t r e cei20.000 de f ra n ce z i p ro tes tan ţ i , a lb i- genzi, c a re locuiesc acolo şi p e n tru c a re V ic to r-E m an u e l a p e rm is să se c lădească b iseric i. U n com ite t al M isiunii A m erican e m i-a p ro m is că m ă v a sp r ij in i ." 14) C ele la lte m otive a le h o tă r î r i i lu i Czechow ski de a rev en i în E u ro p a , s în t în leg ă tu ră cu d o r in ţa lu i „de a se în to a rce în p a tr ie " . în t im p ce locu ia la W il- l iam sburg , Czechow ski e ra în legă ­tu ră cu c îtev a o rg an iza ţi i de e m i­g ran ţi , de p a tr io ţ i polonezi.

Este c e r t că h o tă r î re a lu i e ra lu a ­tă. îm p re ju ră r i l e d in v ia ţa lui, con ­cep ţiile sa le şi a t i tu d in e a sa in d e ­p en d en tă , o s ti lă sau n e în s ta re să se în cad reze u n e i o rd in i o rg an iza to r ice au a t î rn a t g re u în b a la n ţa h o tă r î r i - lor. L a 14 m a i 1864, M ihai B e lina Czechow ski se îm b a rc ă p e n tru E u ­ropa.

îm p re u n ă cu el şi cu fam il ia sa, M. B. C zechow ski a in v ita t în aceas ­tă că lă to r ie şi pe A n n ie E. B u tle r , sora lu i G eorge L. B u tle r , care avea să dev in ă m ai t îrz iu (1871—1874/ 1880— 1888) p re şe d in te a l C onferin ţe i G e n e ra le a A d v e n tiş ti lo r de Z iua a

Ş aptea . Ea a se rv i t în ca li ta te de s e c re ta ră a lu i C zechow ski şi se o- cupa şi de în g r i j i re a copiilor lor. De f a p t A n n ie B u tle r a locuit în fa m i ­l ia Czechow ski încă d in 1863, şi în f a ţa p la n u r i lo r fam ilie i C zechowski, ea se h o tă r î să-i înso ţească în E u ­ropa. „Dînsa, sc ria Czechowski, este de un an de zile în fam il ia n o as ­t ră şi va m erg e îm p re u n ă cu no i în I ta l ia ca p r ie te n ă şi g u v e rn a n tă p e n tru copii". *5)

Un sp ir i t de co n stan tă feb r il i ta te , dorn ic de a v e n tu ră şi în acelaşi t im p o n em icşo ra tă d ragoste p e n ­t ru a d e v ă r a d e te rm in a t pe Cze­chow ski să se h o tă ra scă p e n tru a- cest im p o r ta n t pas al v ieţii sale.

P le ca rea aceas ta în să a în se m n a t şi o d e sp ă r ţ i re de b ise r ica A d v e n ­t iş ti lo r de Z iua a Şaptea . N u o des­p ă r ţ i re dc c red in ţa a d v en tâ , ci n u ­m ai de b ise rică ca o rgan izaţie . O d e sp ă r ţ i re de conducă to rii ei care n -a u ră sp u n s c e r in ţe lo r şi p la n u r i ­lo r lui. D esp re acest sub iec t n e vom ocupa m ai pe la rg în n u m ere le v i i ­toare a le rev is te i noastre .

N o răsp u n z în d u -i-se fa v o rab il la c ere rea lui de a fi t r im is ca m is io ­n a r al B isericii A d ven te in Europa, Czechow ski se în d re a p tă că tre p r ie ­ten ii să i pe care îi av ea în tre A d ­ven tiş ti i de z iua în tî ia , g ru p a re m ică la n u m ă r — care n -a p r im it a d ev ă ru l cu p r iv ire la Sabat. A ceş­tia a u f i n a n 'a t p leca rea şi a c t iv i ­ta te a lu i în E uropa. In tr -o rev is tă a aces to ra ..W orld Crisis", C zechow ­ski pub lică ra p o a r te a le ac t iv ită ţi i lu i în E uropa, r a p o a r te de u n d e a- vem o se rie de in fo rm a ţii r e fe r i ­toare la ac t iv ita te a lu i pe v ech iu l con tinen t. D a r toa te aces tea le vom ana liza m a i tîrz iu .

P e n t ru u rm ă to r i i do isprezece ani, M iha i B elina Czechow ski v a lu c ra lalr^Q-serig de ţă r i eu ro p en e ca ves­t i to r al so liei rev en ir i i D om nulu i Isus H ris tos şi c h ia r al S aba tu lu i, deşi el a fă cu t aceas ta n u f ă ră d i­f icu ltă ţi .

1) M . B . C z e c h o w s k i — „ W o r ld C r is is " ,5 a p r i l i e 1864/p. 11

2) M . B . C z e c h o w s k i — „ T h r i l l i n g a n dI n s t r u c t i v e D e v e l o p m e n t s " , B o s ­t o n 1862/225

3) M . B . C z e c h o w s k i — S c r i s o a r e p u b l i ­c a t ă in r e v i s t a : „ W o r ld C r i s i s “ 26 i a n . 1864/11

4) J . W . E a t o n „ F r a n c o - C a n a d i e n i i"„ W a c h m a n n a n d R e f l e c t o r 1* /26 i a n . 1864/11 p u b l i c a t d e R . D a - b r o w s k i i n M . B . C z e c h o w s k i p a C o n t i n e n t u l A m e r ic a n , p a g . 3.

5) „ W o r ld C r is is " 5 a p r i l i e 1864, p . 116) „ A d v e n t R e v i e w " 10 s e p t . 1857, p . 1527) I d e m , 27. V I . 1858 p . 958) „ S a m a r i t e a n u l M ilo s " , f e b r u a r i e 1860,

p a g . 12 — (R . D a b r o w s k i S e j o u r n o f M . B . C z e c h o w s k i in t h e A m e r i c a n C o n t in e n t ) p . 16

9) „ A d v e n t R e v i e w " 1860, p a g . 199i d e m

10) M . B . C z e c h o w s k i „ M is i u n e a d inN e w Y o r k „ A d v e n t R e v i e w " .4 S e p t . 1860 p a g . 124-125 ( I d e m p . 7).

11) J a m e s W h i te , „ E a s t e r T o u r " A d v e n tR e v i e w , 3 S e p t . 1861 p . 108 ( Id e m /8 )

12) R e v i e w , 18 i u n i e 1861, p a g . 2 9 -3 0 /Id e mp a g . 7

13) A d v e n t R e v i e w , 26 a u g . 1862/103 ( I d e mp a g . 8 ) .

14) M . B . C z e c h o w s k i — S c r i s o a r e e ă t r eJ .N .,1 . 30 o c t . 1863

15) I d e m , 12 f e b r u a r i e , 1864

CURIERUL ADVENTIST

Page 11: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

„Ferice de cei flăm înzi şi înse ­taţi după dreptate căci ei, vor fi săturaţi.”

N e p rih ăn irea este sf in ţen ie , ase ­m ă n a re cu D um nezeu , şi „D um ne ­zeu este iu b ire .” E a este t r ă i r e a Legii lu i D um nezeu , p e n tru că ,to a te p o ru n c ile T a le s în t d re p te ”

şi „ iub irea este îm p lin irea Legii.” D rep ta tea este iub ire , şi iu b irea este lu m in a şi v ia ţa lu i D u m n e ­zeu. D re p ta te a lu i D um nezeu este în t ru p a tă în H ristos. Noi p r im im d rep ta tea , p r im in d u -L pe El.

N e p r ih ă n ire a n u se c ap ă tă nici p r in lu p te ch in u ito a re sau m u n c i istov itoare , nici p r in d a ru r i sau sacrificii, ci ea se dă în d a r o r i ­căru i su fle t c a re f lăm în zeş te şi în ­se tează d u p ă ea. „Voi, to ţi cei î n ­se taţi, ven iţ i la ape, c h ia r şi cel ce n -a re b a n i ! V en iţi şi c u m p ă ra ţ i bucate... f ă r ă ban i şi fă ră p la tă .” „N e p rih ă n ire a lo r este de la Mine,

L u^etări

D acă a i u n s im ţă m în t de lipsă în su f le tu l tău , dacă f lăm în zeşt i şi înse tez i d u p ă d rep ta te , aceas ta este o d o vadă că H ris tos a lu c ra t a su ­p ra in im ii ta le p e n tru ca să poa tă fi c ău ta t sp re a face p e n tru tine, p r in d a ru l D u h u lu i Sfîn t, ceea ce tu s in g u r n u eşti în s ta re să faci. Nu t re b u ie să c ău tă m a n e potoli se tea la n iş te p îrîiaşe , p e n tru că m are le izvor este c h ia r d e asu p ra n o a s tră şi d in apele lu i îm b e lşu ­gate p u te m să bem d u p ă voie, n u ­m ai dacă n e r id ic ă m p u ţ in m ai sus pe calea cred in ţe i.

su f le t m ăreş te p u te re a de a cu­noaşte şi de a iubi. S tr ig ă tu l n e în ­t r e r u p t a l in im ii e s t e : „M ai m u lt de sp re T in e “, şi to td e a u n a r ă s p u n ­sul S c r ip tu r i i es te : „Cu m u l t m ai m u l t”. P e n t r u că lu i D um nezeu îi p lace să facă „nespus m ai m u l t de- cît ce rem sau g înd im noi.” L ui Isus, care s -a golit pe S ine p e n tru m în tu i re a celor ce cred , I s-a d a t D u h u l S fîn t fă ră m ăsu ră . T o t a s t ­fel v a fi da t o r ică ru i u rm a ş al lu i H ris tos a tu n c i c înd to a tă in im a este p re d a tă , p e n tru ca Isus să lo ­cu iască în ea. în su ş i D om nul n o s ­t ru a d a t p o ru n ca : „F iţi p l in i de D u h ”, şi aceas tă p o ru n c ă e s te şi o fă g ăd u in ţă că ea v a fi îm p lin i tă . T a tă l a a v u t b u n a p lăce re ca în H ris tos „să locuiască to a tă p l in ă ­t a te a ” şi „în El aveţi to tu l dep lin .”

D um nezeu a re v ă rs a t iu b irea Sa fă ră m ăsu ră , ca şi p ică tu r ile de p loaie c a re răco resc p ă m în tu l. El

de pe munţi:>le

zice D o m n u l”, şi „ Ia tă N um ele pe care 1-1 vor d a : „D om nul, n e p r ih ă ­n i r e a n o a s tră .” .

Nimeni... n u po a te să dea ceea ce va potoli foam ea şi se tea su ­fle tu lu i. D a r Isus zice : „Ia tă , Eu s tau la uşă şi b a t ; dacă au d e ci­n e v a g lasu l M eu şi desch ide uşa, voi in t r a la El, vo i c ina cu el şi el cu M ine.” „Eu s în t P î in ea v ie ­ţii. C ine v in e la M ine, n u v a f lă ­m înz i n ic io d a tă ; şi c ine c red e în Mine, n u v a în se ta n ic io d a tă .”

După cum avem nevoie de hra­nă pentru susţinerea puterii noas­tre corporale, tot aşa ca oameni credincioşi avem nevoie de Hristos, pîinea din ceruri, pentru a sus­ţine viaţa spiritual-religioasă şi a ne da putere să facem faptele lui Dumnezeu. După cum corpul pri­meşte continuu mîncarea care sus­ţine viaţa şi vigoarea, tot aşa şi sufletul trebuie să comunice con­tinuu cu Hristos, supunîndu-se Lui, şi depinzînd în totul de El.

D upă cu m c ă lă to ru l obosit c au ­tă izvoru l în pustiu , şi c înd îl g ă ­seşte, îşi po toleşte se tea a rză to a re , to t aşa şi c re ş tin u l v a în se ta du p ă ap a c u ra tă a v ie ţi i şi o v a că ­pă ta . H ris tos este izvoru l de apă vie.

Cînd recunoaştem caracterul Mîntuitorului nostru, dorim să fim cu totul schimbaţi şi reînnoiţi după chipu! curăţiei Sale. Cu cît cunoaştem m ai m ult pe D um ­nezeu, cu atît m ai înalt va fi idea­lu l nostru în ce priveşte caracte­rul şi cu atît m ai serioasă dorinţa noastră de a da pe faţă asem ăna­rea cu El. Un elem ent divin se uneşte cu cel omenesc, cînd sufle ­tul se prinde de Dum nezeu şi in i­m a doritoare poate să zică : „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la Dum nezeu îmi v ine nă ­dejdea.”

Cuvintele lui Dumnezeu sînt iz­voarele vieţii. Dacă veţi căuta a- ceste izvoare de apă vie, ve ţ i fi aduşi, prin Duhul Sfînt, în com u­niune cu Hristos. Adevăruri foarte cunoscute vor f i înfăţişate într-o lumină nouă ; texte din Scriptură vă vor izbi privirile cu un nou înţeles, ca un fulger de lum ină ; veţi vedea legătura altor adevăruri ale lucrării de mîntuire, şi atunci veţi şti că Hristos vă conduce ; un învăţător div in este alături de voi.

Isus zicea : „A pa vie, pe care i-o voi da Eu, se v a p re face în el în - t r -u n izvor de apă, care va ţ îşn i în v ia ţă v e şn ică ”. C înd D uhu l S fîn t vă descoperă ad ev ă ru l, veţi s tr în g e d re p t com oară cele m ai p re ţioase e x p e r ien ţe şi ve ţi av ea d o r in ţa de a vo rb i şi a l to ra de sp re lu c ru r i le ad u că to a re de m îng îie re , care v -a u fost descoperite . C înd ve ţi v en i în leg ă tu ră cu ei, le ve ţi îm p ă r tă ş i li­ne le idei noi cu p r iv ire la c a ra c ­te ru l sau lu c ra re a lu i H ristos. Veţi

fe r ic i vilioravea o desco p erire nouă d esp re iu ­b irea Sa m ilos tiv itoa re , sp re a o îm p ă r tă ş i şi ace lo ra carc -L iubesc şi care n u -L iubesc.

„Daţi, şi v i se va d a ”, p e n tru că C uv în tu l lu i D u m n ezeu este „o f în - t în ă d in g ră d in i , u n izvor de ape vii, ce curge d in L ib an .” In im a care a g u s ta t o d a tă iu b ire a lui Hristos, d o reş te f ă ră în ce ta re un to ren t şi m a i adînc , şi dacă v e ţi da, ve ţi p r im i în tr -o m ă su ră m ai boga tă şi m ai ab u n d en tă . Orice descoperire a lu i D um nezeu p e n tru

zice : „Să p icu re ceru r i le de sus, şi să ploaie n o rii n e p r ih ă n irea . Să se desch idă p ăm în tu l, să dea d in el m în tu irea , şi să iasă to td e a u n a din el izb ăv irea .” „Cei nenorociţi şi cei lipsiM c au tă ap ă şi n u este ; li se usucă l im b a de sete. Eu, D om ­nul, îi voi a scu lta ; Eu, D u m n e ­zeul lu i Izrael, n u - i voi pă răs i. Voi face să izvorască r îu r i pe dea lu ri , şi izvoare în m ij lo cu l v ă ilo r ; voi pre face p u s t ia în iaz, şi p ăm în tu l u sca t în şuvoa ie de a p ă .”

„Şi noi toţi a m p r im it d in p l i ­n ă ta te a Lui, şi h a r d u p ă h a r .”

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de m ilă.” ,

In im a păcă to su lu i este rece d in fire, în tu n e c a tă şi l ip s ită de iub ire . Ori de cîte ori c in ev a dă pe fa ţă u n sp ir i t de m ilă şi ie r ta re n u face aceas ta de la sine, ci p r in in f lu e n ­ţ a D u h u lu i lu i D um nezeu , c a re p la ­n ează a su p ra in im ii sale. „Noi II iubim , p e n tru că El n e -a iu b it în tî i .”

Dum nezeu este izvorul oricărui har. Num ele Lui este „îndrumător şi m ilostiv .” El nu Se poartă faţă de noi după cum merităm. Nici nu întreabă dacă sîntem vrednici de iubirea Lui, ci revarsă asupra noastră bogăţiile iubirii Sale, pen­tru ca să ne facă vrednici. El nu este răzbunător. Nu caută să pe ­depsească, ci să răscumpere. însăşi asprimea pe care El o manifestă prin providenţa Sa, este m anifes­tată pentru mîntuirea celui abă ­tut. El doreşte din toată inima să uşureze vaiurile celor păcătoşi şi să pună balsamul Său pe rănile lor. Este adevărat că Dumnezeu „nu socoteşte pe cel v inovat drept nevinovat”, dar îi va îndepărta v i ­novăţia.

Cei m ilostiv i s în t „ p ă r ta ş i de f ire d u m n eze ia scă” şi p r in e i se e x p r i ­m ă iu b ire a p lină de c o m p ă tim ire

MARTIE — APRILIE 1977

Page 12: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

a lu i D um nezeu . Toţi ace ia a le că ­ro r in im i s în t u n ite cu inima^ I u ­b ir ii N em ărg in ite , vor cău ta să î n ­d re p te şi să n u osîndească. Hristos locuind în suflet, este un izvor care nu seacă niciodată. O riu n d e locu ­ieşte El, va fi un be lşug de b in e ­facere.

La s tr ig ă tu l ce lor ră tăc iţ i , la s t r i ­gă tu l v ic t im e lo r n a u frag ia te d in cauza p ăca tu lu i , c reş tinu l n u în ­tre a b ă : M eri tă ei oa re ? ci : C um pot să Ie vin în a ju to r ? în cei m ai în rău tă ţi ţ i , în cei m a i decăzuţi, el v -de su f lr. te p e n tru care H ristos a m u r i t ca să le m în tu iască , şi p e n tru care H ris tos a da t copiilor :;ai s lu jb a îm păcării.

M ilostivi s în t ace ia care d an do­vad ă de îm p re u n ă sim ţire cu cei să rm an i şi su ferinzi. Iov sp u n e : „Căci scăpăm pe să racu l care ce ­rea a ju to r şi pe o r fa n u l lip s it de sp r ij in . B inecuvân ta rea nen o ro citu - l ’ii v en ea peste m ine , u m p le a m de b u c u r ie in im a v ăduvei. M ă îm b ră ­cam cu d re p ta tea şi-i s lu jeam de îm b răcăm in te , n e p r ih ă n i re a îm i e ra r .;an ta şi tu rb a n . O rb u lu i îi e ram ochi, şi şch iopu lu i picior. Celor nenorociţi le e ram ta ta şi ce rce tam p r ic in a celui necunoscu t.”

Mulţi îşi dau seam a de lipsurile lor şi sînt nenorociţi şi neîncreză­tori ; ei îşi închipuie că n-au nici u n motiv să fie recunoscători. Cu­vinte amabile, priviri pline de iu ­bire, cuvinte de preţuire, ar fi pen- t-u mulţi din aceşti luptători s in ­guratici ca o cupă de apă rece p en ­tru un suflet însetat. U n cuvînt de simpatie, o faptă de am abilitate dezinteresată, este o expresie a iu­birii lui Hristos.

Cel m ilos tiv „va căp ă ta în d u ­r a r e ”... „Sufle tu l b in e făcă to r v a fi s ă tu ra t şi cel ce u d ă pe alţii, v a fi u d a t şi e l” . D uhu l m ilos a rc p a r te de pace dulce, ia r cel ce s lu jeş te cu dez in te re s p e n tru b inele a lto ra , v a av ea o m u lţu m ire b in ec u v în ta tă în v ia ţă . D u h u l S fîn t care ră m în e în su f le t şi este în v e ­d e ra t în v ia ţă , va îndu lc i in im ile a sp re şi va da n a ş te re la s im p atie si duioşie. Veţi secera ceea ce a ţi sem ăn a t . „Ferice de cel ce în g ri ­je ş te de cel sărac... D om nul îl p ă ­zeşte şi-l ţ in e în v ia ţă . El este fe ­ric i t pe p ă m în t şi nu-1 laşi la b u ­n u l p lac al v ră jm a ş i lo r lui. D om ­n u l îl sp ir i j in e ş te cînd este pe p a ­tu l de su fe r in ţă ; îi u şu rez i d u re ­r i le în toa te .boalele lu i.”

Cel care îşi p re d ă v ia ţa lui D um nezeu în se rv ire p e n tru copiii Săi, este leg a t de Acela, c a re a re to a te re su rse le u n iv e rsu lu i la po ­ru n c a Sa. V ia ţa sa este leg a tă de v ia ţa lu i D um nezeu p r in lan ţu l de a u r al fă g ăd u in ţe lo r n e sc h im b ă ­toare . D om nul nu-1 va lăsa în cea ­sul su fe r in ţe i şi a l s t r îm to ra r ii . , Şi D um nezeu l m eu a re să în g r i ­jească de to a te tre b u in ţe le v o as ­tre , du p ă bogă ţia Sa, în slavă, în Isus H ristos .” Şi în ceasu l s tr îm - to ră r i i finale , cel m ilos tiv v a a fla sc ă p a re a în h a r u l M în tu ito ru lu i p lin de în d u ra re , şi v a fi p r im it în locaşu rile veşnice.

„Ferice de cei cu inim a curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”

Iu d e ii e rau a şa de g r iju lii în ce p r iv eş te c u ră ţ ia cerem onia lă . în - c ît r în d u ie l i le lo r e ra u e x tre m de îm p o v ă ră to a re . M in tea lor e ra ocu ­p a tă cu reg u li şi r e s tr ic ţ i i şi cu tea m a de a n u se m în j i pe d in ­a fa ră şi n u o b se rv a u egoism ul şi ră u ta te a d in sufle t.

Isus nu pom eneşte despre aceas­tă curăţie coremonială ca fiind una din condiţiile de a intra în împărăţia Sa, ci scoate în evidenţă nevoia de curăţie a inimii. în ţe ­lepciunea care v in e de sus este „mai întîi curată.” In cetatea lui Dum nezeu nu va intra nim eni care este mînjit. Toţi cei care vor lo ­cui acolo, trebuie să ajungă aici curaţi cu inima. In acela care în ­vaţă de Ia Dom nul Isus, se va a- răta un dezgust crescînd pentru o purtare neîngrijită, pentru cuvin ­tele necuviincioase şi pentru cu­gete pătate. Cînd Hristos locuieşte în inimă, acolo va fi curăţie şi nobleţe atît în cugete cît şi în fapte.

în să cuv in te le lu i Isus „Ferice de c i cu in im a c u ra tă ,” a u u n în ţe ­les m ai adînc, —• re fe r in d u -se nu n u m a i la c u ră ţ ie în sensu l în care o în ţe lege lum ea , ad ică de a fi n ea t in s de sen zu a li ta te sau pof­tă, ci c u ra t în m otive le a scunse a le su f le tu lu i : n e a t in s dc m în d r ie şi egoism ; um il, d ez in te resa t, la fel ca un copil.

N um ai cei c a re se a se am ăn ă se po t p re ţu i u n ii pe alţii. D acă nu p r im iţ i în însăşi v ia ţa v o a s tră p r in ­c ip iu l iub ir ii p l in e de sacrif ic iu de sine, p r in c ip iu l c a ra c te ru lu i Său, n u pu te ţ i cu n o aş te pe D um nezeu . In im a a m ă g i tă d e S a tan a , socoteşte pe D um nezeu ca f i in d o f i in ţă t i ­ran ică , n e în d u p le c a tă ; în suşir i le egoiste a le f ir ii noastre , c h ia r ale lu i Sa tana , s în t a tr ib u i te C re a to ru ­lu i plin de iub ire . „Ţ i-a i în ch i ­pu it" , zice El, „că Eu s în t ca T ine .” P u r ta r e a Sa cu oam en ii este t îlm ăc ită ca f i in d e x p re s ia unei n a tu r i a rb i t r a re , ră zb u n ă to a re . T ot aşa şi cu B ib lia , te z a u ru l b ogă ţii ­lo r h a ru lu i Său. S lava a d e v ă ru r i lo r ei, care s în t to t aşa de în a l te ca şi c e ru l şi cu p r in d veşn ic ia , nu poate fi deoseb ită . P e n t r u cea m ai m are p a r te a o m en irii, H ris tos î n ­suşi este „ca u n lă s ta r c a re iese d in tr -u n p ă m în t u sc a t”, şi n u v ă d în El „nici o frum use ţe .. . care să a t ra g ă p r iv ir i le .” C înd Isus e ra în ­t re oam eni, ca d esco p erire a lu i D um nezeu în f i re om enească , Fa­r ise ii şi C ă r tu ra r i i I -au spus înfa ţă : .... a i d ra c .” P în ă şi ucen ic iie ra u aşa de o rb i ţ i de egoism ul in i ­m ilo r lor, în e î t e ra u în tîrz ie to r i cu in im a să în ţe lea g ă m o tiv u l p e n ­t ru care Isus u m b la în s in g u ră ta te în m ijlocu l oam en ilo r . N u m a i în c e ru r i e ra E l pe dep lin înţeles.

Cînd va veni Hristos în slava Sa, păcătosul nu va putea să-L privească. Lum ina prezenţei Sale, care este viaţă pentru cei care î l iubesc, este moarte pentru cei pă­cătoşi. Aşteptarea venirii Sale este

pentru ei „o aşteptare înfricoşata a judecăţii, şi văpaia unui foc”. Cînd Se va arăta El, ei se vor ruga să fie ascunşi de la faţa A c e ­luia care a venit să-i răscumpere.

D ar p e n tru in im ile ca re a u a- ju n s să fie c u ră ţ i te p r in p rezen ţa b u h u lu i Sfîn t, lu c ru r i le s tau cu to tu l a ltfe l. A ceştia pot să cu n o as ­că pe D um nezeu . Moise a fost a s ­cuns în c ră p ă tu ra stîncii c înd i s-a d e scoperit slava lu i D um nezeu ; to t aşa, n u m a i c înd sîn tem ascunşi în Hristos, p u tem să v ed em iu b irea lu i D um nezeu.

„Cine iubeş te c u ră ţ ia in im ii şi a re b u n ă v o in ţa pe buze, este p r ie ­ten cu îm p ă ra tu l .” P r in c red in ţă , noi î l v ed em aic i şi acum . în v ia ţa n o a s tră de toa te zilele p u te m să v ed em b u n ă ta te a şi m ilo s t iv irea Sa în m an ife s ta re a p u r tă r i i Sa le de grijă . îl re cu n o aş tem în c a ra c te ru l F iu lu i Său. S p ir i tu l S fîn t ia a d e ­v ă ru l cu p r iv ire la D u m n ezeu şi la A cela pe care L -a tr im is El şi îl dezvălu ie p r icep eri i şi inim ii. Cei curaţi cu inim a văd pe Dum ­nezeu într-o nouă şi duioasă legă­tură, ca Răscumpărător al l o r ; şi cînd văd curăţia, frumuseţea carac­terului Său, doresc să reflecteze chipul Său. Ei îl văd ca Tată, care doreşte din toată inima să cuprin­dă în braţele Sale un fiu care se întoarce şi inima lor este plină de o bucurie negrăită şi de slavă.

Cei c u ra ţ i c u in im a v ă d pe D u m ­nezeu în lu c ră r i le m îin ilo r Sale, în lu c ru r i le f ru m o ase care se a flă în u n iv e rsu l acesta. în C u v în tu l Său scris ei citesc în r în d u r i c la re d escoperirea în d u ră r i i Sale, b u n ă ­ta tea Sa şi h a ru l Său. A d e v ă ru r i le care s în t ascunse de u n ii s în t des­fă şu ra te fă r ă în ce ta re în a in te a a- celo ra ca re au o d o r in ţă în c reză ­toare , cop ilă rească de a cunoaş te şi de a face vo ia lu i D um nezeu . Noi p r icep em ad ev ă ru l, c înd a ju n ­gem noi în ş in e p ă r ta ş i de f i re dum nezeiască.

Cei c u ra ţ i cu in im a tră iesc ca şi cum s-a r a f la c h ia r în p rezen ţa lu i D um nezeu , în t im p u l pe care El li-1 în g ăd u ie în lu m ea aceas ta . Ei îl vor v ed a fa ţă în fa ţă în v ia ţa v iitoare , n e m u rito a re , a şa cum î l v ed ea şi A d am c înd u m b la şi v o r ­bea cu D u m n ezeu în Eden . „A cum v edem lu c ru r i le ca în tr -o oglindă, în ch ip în tu n eco s ; d a r a tu n c i vom vedea fa ţă în fa ţă .”

„Ferice de cei împăciuitori, căci ci vor fi chemaţi fiii lui Dum ne­zeu.”

H ristos este „ P r in ţu l p ă c ii” şi m is iu n ea L u i este de a a d u ce p a ­cea pe p ă m în t şi în ceru ri , p acea pe c a re p ăca tu l a n im icit-o , „Deci, f i in d că s în tem socotiţi n e ­p r ih ă n i ţ i p r in c red in ţă , a v em pace cu D um nezeu , p rin Dom nul n o stru Isus H ris tos .” Oricine consimte să renunţe Ia păcat şi îşi deschide inima în faţa iubirii lui Hristos se face părtaş al acestei păci cereşti. H a ru l Iui Hristos primit în inimă, supune v r ă jm ă ş ia ; el potoleşte lupta şi um ple sufletul cu iubire. Acela care e s te în pace cu D um ­nezeu şi cu sem en ii săi, nu poate

CURIERUL ADVENTIST

Page 13: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

să fie nenorocit. Invidia nu se va afla în inima s a ; bănuielile rele -iu-şi vor găsi loc acolo ; ura nu poaie să existe. Inim a care este în armonie cu Dumnezeu, este păr­taşă Ia pacea cerească. Spiritul pă­cii va odihni ca şi roua pe inim ile obosite şi turburate de luptă f i ­rească.

U rm aşii lu i H ris tos s în t t r im iş i în lum e cu solia păcii. A cela care, p r in in f lu e n ta l in iş ti tă şi n e ş t iu tă a unei v ieţi sfin te, va descoperi iu ­b irea lui l l r is to s ; ace la care, p r in c u v în t sau fap tă , v a conduce pe a l ­tu l să r e n u n ţe la p ăca t şi să-şi p re ­dea in im a lu i D um nezeu , este u n făcă to r de pace, u n îm păc iu ito r .

Şi „ ferice de cei îm p ăc iu ito r i , p en ­t ru că e i v o r fi c h em a ţi fi ii luj D u m n ezeu ” . Spiritul păcii este do­vada legăturii lor cu corul. A t ­mosferei cea plăcută a lui Hristos îi înconjoară. Parfumul vieţii, f r u ­museţea caracterului, descoperă lu ­mii faptul că ei sînt copii ai lui Dumnezeu. Văzîndu-i, oam enii re­cunosc că au fost cu isus. „O ricine iubeşte, este nă scu t d in D u m n e ze u /’ ,,Dacă n -a re c ineva D u h u l lu i H r is ­tos, n u e s te a l L u i” , d a r „ to ţi cei c are s în t că lău z iţi de D u h u l lu i D um nezeu, s în t fii a i lu i D u m n e ­zeu.”

<.Rt.cLaet.LCL

scopul de a duce d a ru r i le cele m ai alese ale C eru lu i, t u ­tu ro r p o poare lo r păm în tu lu i ,

D um nezeu a c h em a t pe A b ra a m d in n e am u l lu i id o la tru şi l-a în d em ­n a t să locuiască în p ă m în tu l C ana- an. „Voi face d in tine u n n e am m a ­r e ” a spus E l „şi te voi b in ecu v în - ta .“ (Gen. 12, 2). E ra m a re a onoa ­re la c a re e ra ch em a t A b ra am , — aceea de a fi ta tă l acelu i popor ca ­re t im p de v eacu ri avea să fie p ă ­z ito ru l şi p ă s t ră to ru l a d ev ă ru lu i lu i D um nezeu p e n tru om enire , poporu l p r in care to a te n e am u ri le p ă m în tu ­lu i a v eau să fie b inecuv în ta te , la v e n ire a lui M esia Cel Făgăduit. .

Cei păcătoşi pierduseră aproape cunoaşterea de adevăratul Dum ne­zeu. Mintea lor era întunecată de idolatrie. în locul orinduielilor dum ­nezeieşti, care sînt „sfinte, drepte şi bune“ (Rom. 7,12), ei se stră­duiau să pună legi în armonie cu planul inimilor lor, crude şi egoiste. Şi cu toate acestea în bunătatea Sa, Dumnezeu nu i-a nimicit. El a cău­tat să Ie dea prilej de a se cunoaşte cu El, prin intermediul bisericii. A tăcut planul ca principiile revelate prin poporul Său, să fie mijlocul de refacere a chipului moral al lui Dumnezeu in om.

L egea lu i D um nezeu t re b u ia să fie în ă l ţa tă , a u to r i ta te a L u i să fie m en ţin u tă , ia r Casei lu i Is rae l i s-a d a t a ce as tă m a re şi n o b ilă lucra re . D um nezeu i-a p u s de o p a r te p e n ­t ru ca să le p o a tă d a o în să rc in a ­re st'întă. A fă cu t din ei d epozita ­rii Legii Sale, şi avea de g înd ca p r in ei să p ă s treze în lu m e cu n o aş ­te re a de Sine. î n fe lu l acesta, lu ­m in a ceru lu i u rm a să lu m in eze în - tr-o lu m e în v ă lu i tă de în tu n e r ic , şi un glas u rm a să se audă, făc înd a - pel la to a te popoarele, de a se în ­to a rce de la id o la tr ie la D um nezeu l Cel Viu.

„Cu p u te re m are şi cu m in ă ta re (Ex. 32, 11), D um nezeu a scos din E gip t pe poporu l Său. „A tr im is pe robul Său M oise şi p e A aron , pe

care-1 a lesese. P r in p u te re a Lui, ei au fă cu t sem n e m in u n a te în m ij lo ­cul lor, a u fă c u t m in u n i în ţa r a iui Ham... A m u s t r a t M area Roşie şi ea s -a u sca t şi i -a t rec u t p r in a - d în cu ri c a p r in pustiu ." (Ps. 105, 26-27 ; 106, 9). E l i -a sa lv a t d in s t a ­rea lo r d e robie, p e n tru ca să-i p oa ­tă du ce în tr -o ţa r ă bu n ă , — pe care în p ro v id en ţa Lui, El a p re ­gă tit-o p e n tru ei ca re fu g iu d in fa ­ţa v ră jm a ş i lo r lui. El v re a să-i a- ducă la S ine şi să-i cu p r in d ă în b ra ţe le Sa le n e p ie r i to a re ; şi ca r e ­cunoaş te re a b u n ă tă ţ i i şi în d u ră r i i Sale, ei a v ea u să în a l ţe N um ele Său şi să -L facă să fie p lin de s la ­vă pe p ăm în t .

„ P a r te a D om nului, es te poporu l Lui, Iacov este p a r te a Lui de m oş­ten ire . El l-a găsit în t r -u n ţ in u t pustiu , în tr -o s in g u ră ta te p l in ă de u r le te în fricoşă toare , l -a înco n ju ra t, l -a în g r ij i t , şi l-a p ăz it ca pe lu m i­na och iu lu i Său. Ca v u l tu ru l care-şi sc u tu ră cu ibu l, zb o ară d e asu p ra puilor, îşi în tin d e arip ile , îi ia, şi-i p o a r tă pe pen e le lui, — aşa a că ­lăuz it D o m nul s in g u r p e poporu l L ui şi n u e ra nici u n du m n ezeu s t ră in cu E l.“ (Deut. 32, 9-12).

In fe lu l acesta, I s rae li ţ ii au fost aduşi la Sine , p e n tru ca ei să po a tă locui ca la u m b ra Celui P re a în a l t . F e r iţi în ch ip m iracu lo s de p r im e j ­d iile d in t im p u l p e reg r in ă r i i p r in pustiu , în cele d in u rm ă a u fost a- şezaţi în p ă m în tu l fă g ăd u in ţe i ca o n a ţ iu n e favorizată .

P r in fo losirea unei parabo le , Isa ia a po v est it cu pa tos m işcă tor, che ­m are a şi c reş te rea lu i Israel, p e n tru a s ta în lu m e ca re p re z e n ta t a l lui Iehova, ro d i to r în to t fe lu l d e fa p te b u n e :

„Voi c în ta P re a - Iu b i tu lu i m eu, desp re v ia Lui" P re a Iu b i tu l m eu a v ea vie, pe o c îm pie fo a r te m ă ­noasă . I-a săp a t p ăm în tu l, l-a cu ­r ă ţ i t de p ie tre , şi a s ă d i t în el v i ­ţele cele m ai alese. A z id it u n tu rn în m ijlocu l ei şi a s ă p a t u n tea=c, apoi t răg e a n ă d e jd e a c ă a re să-i

facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici." (Is. 5, 1.2).

Prin naţiunea aleasă, Dumnezeu intenţionase să aducă binecuvîntare întregii naţiuni. „Via Domnului oş­tirilor este Casa lui Israel ; declara profetul, şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea.“ (Is. 5, 7).

Acestui popor, i-au fost încredin­ţate cuvintele lui Dumnezeu. Ei au i’ost îngrădiţi cu preceptele lui Dumnezeu, ale Legii Sale, cu prin­cip iile veşnice ale adevărului, drep­tăţii şi curăţiei. Ascultarea de a- ceste principii, urma să fie protec­ţia lor, deoarece i-ar fi ferit de a se distruge prin obiceiuri păcă­toase. Iar drept turn al mijlocului viei. Dum nezeu a pus în m ijlocul ţării tem plul Său cel sfînt.

Hristos Ie era învăţătorul. După cum fusese cu ei în pustie, la fel, urma să fie învăţătorul şi călăuzi­torul lor mai departe. In cort şi în tem plu slava Lui sălăşluise în sfînta şechină, de deasupra tronului harului. In favoarea lor. El m ani­festase fără încetare bogăţiile iubirii şi răbdării Sale.

P r in M oise le-a fost pusă în fa ţa ţ in ta u rm ă r i t ă de D um nezeu şi li s -au fă cu t cunoscu te cond iţi ile p ros ­p e r i tă ţ i i lor. ,.Tu eşti u n popor sfîn t p e n tru D om nul, D u m n ezeu l t ă u ” a spus El ; „D om nul D um nezeu l tău, te -a ales ca să fii u n popor sf în t p e n tru D om nul D um nezeu l tău , cum ţ i - a spus.l'! (Deut. 7, 6 ; 26, 17-19).

Copiii lu i Israel aveau să ocupe te r i to r iu l pe care li-1 rîndu ise D u m ­nezeu. Acele na ţiu n i care lepădau în ch in a rea şi s lu j irea la a d ev ă ra tu l D um nezeu, u rm a u să fie deposedate. D ar e ra p lan u l lui D um nezeu ca p r in d escoperirea c a rac te ru lu i Său p r in Israel, cei aleşi să fie a traş i la El. Invitaţia Evangheliei urma să fie dusă la toate neamurile, prin învăţătura serviciului jertfelor. Hristos trebuia să fie înălţat in faţa naţiunilor, iar toţi aeeia care ar fi privit ia El, urmau să trăiască. Toţi acei care asem eni canaanitei Rahab şi moabitei Rut, — s-ar fi întors de Ia idolatrie la închinarea la ade ­văratul Dumnezeu, se puteau uni cu poporul ales. Pe măsură ce numărul lui Israel sporea, ei aveau să-şi în ­tindă hotarele, pină cînd împărăţia lor avea să cuprindă toată lumea.

D ar vech iu l I s ra e l n -a rea liza t p lan u l lu i Dum nezeu. D o m n u l sp u ­sese : „Te săd isem ca o v ie m in u ­n a tă şi de cel m ai b u n soi ; cum te -a i sch im b a t şi te -a i p re făc u t în ­t r -o co ard ă d e v i ţă să lb a t ică ?“ Is ­rae l e r a o v i ţă m ăn o asă care făcea m u lte roade. „Acum, dar, locuito ­ri ai Ie ru sa l im u lu i şi b ă rb a ţ i ai lui Iuda , ju d ec a ţi voi în tre M ine şi via M ea ! Ce aş m ai fi p u tu t face viei M ele ş i n u i-am fă cu t ? P e n t r u ce a fă c u t ea s t ru g u r i să lbatic i, c înd Eu M ă a ş tep ta m să facă s t ru g u r i bun i ? Vă voi sp u n e acum . însă, ce voi fa ­ce viei M ele ■: îi voi sm ulge g a rdu l ca să fie p ă scu tă de v i te ; îi voi su rp a z idu l ca să fie că lca tă în p i­c ioare ; o voi pustii, n u v a m ai fi c u ră ţ i tă , n ici săp a tă , sp in i şi m ă ră -

(C ontinuare în pag. 15)

MARTIE — APRILIE 1977

Page 14: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

PREOŢIA DOMNULUI IiRISTOS — PREOŢIA LUI MELHISEDEC (Cap. 7)

VERSETELE 23-24 : ..O preo ­ţie nesch im bătoare”. Aceste verse te s în t foarte c lare în în ­sem năta tea lor. P reo ţia levitică şi-a înce ta t ex isten ţa , ia r p reo ­ţii. nu -şi m ai pu teau continua lucrarea lor. Ori de cîte ori m u ­rea u n m are preot, u n a lt m are p reo t e ra n um it în locul aces­tu ia care continua m ai d epar­te lucrarea. Această schim bare era cel p u ţin în teorie, dezavan­tajoasă. p rin fap tu l că acelaşi m are preo t care era răspunză ­to r p en tru serviciile zilnice, d a to rită uno r situaţii de fo rţă m ajoră (boală, m oarte, etc.) nu -ş i pu tea desăvîrşi, com­pleta, lucrarea sa în serviciile din Ziua Ispăşirii. Este ca şi a- tunc i cînd, de exem plu, un a- vacat se angajează a susţine un proces, d a r pe p arcu rsu l desfă ­şu rării acestu i proces, da to rită unei boli sau a m orţii, el nu m ai poate continua şi este n e ­cesar ca u n a l t avocat să preia acest caz. A cest a l doilea avo­cat, poate fi to t aşa de bun ca

şi prim ul, poate ch ia r m a i bun, dar e l nu cunoaşte dosarul, nu are cunoştin ţă de m ersu l dez­baterilo r de p în ă atunci, de toa te detaliile ce adesea n u se găsesc în d-osar, aşa cum le cu ­noştea prim ul, şi în m od n o r ­m al c lien tu l este în g rijo ra t şi uneori dezavantaja t.

Acesta este tab loul pe ca re apostolul îl înfăţişează m ai sus. P reo ţia levitică n u pu tea să m ai con tinue lucrarea, da to rită abolirii, m orţii ei. D ar acum in ­t r a în acţiune o preoţie mai bună, p e n tru că n u m ai este schim bătoare. D om nul H ristos continua nes tingherit lucrarea, ca u n u l ca re cunoaşte în am ă­n u n t v ia ţa tu tu ro r celor ce au t r ă i t pe pământ. P reo ţia lui este neschim bătoare, p en tru că El ,,tră ieşte p u ru rea ca să m ijlo ­cească p en tru noi“ .

VERSETUL 2 5 : Să m în tu - iască „în chip desăv îrşit“ . Toţi cei care cred în lucrarea min- tuiloare a Domnului Hristos, ar î i fericiţi dacă porţile cerului

epistolas-ar deschide numai atît cit ei să se poată strecura înlăuntru Dar nu aceasta este concepţia Domnului Hristos cu privire Ia mîntuire. El doreşte ca porţile să fie larg deschise, date în lă­turi, iar cei mîntuiţi să poată intra ca unii care au DREPTUL să păşească înăuntru.

,.Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă d rep t la po­m u l vieţii, şi să in tre pe porţi în cetate .14 Apoc. 22,14.

Unii se apropie de D um ne­zeu cu o team ă servilă. D ar a- cest lucru nu este p lăcu t în a ­in tea lui Dum nezeu.

,,Şi voi n-*aţi p rim it u n duh de robie, ca să m ai aveţi frică ; ci aţi p rim it u n duh de înfiere, care ne face să strigăm : „Avă, adică : T ată !“

„ însuşi D u h u l adevereşte îm preună cu d u h u l nostru că sîn tem copii a i lui Dum nezeu.

„Şi dacă sîn tem copii, s in - tem şi m oşten itori : m oştenitori ai lui Dum nezeu, şi îm preună m oştenitori cu Hristos, dacă su ­ferim cu ad ev ăra t îm preună cu El, ca să fim şi proslăv iţi îm ­p reună cu El.“ Rom. 8,15-17.

Dacă cel credincios din timpul Noului Testament îşi a- nalizează poziţia sa prin con­trast cu aceea a credincioşilor din timpurile Vechiului Testa­ment, el va înţelege mai bine condiţiile şi privilegiile sale, privilegii mai bune, mai efi­ciente. Deşi cetăţile de scăpare erau o deosebită binecuvîntare şi fără îndoială că existenţa lor a scăpat multe vieţi de răzbu­narea s în g e lu i; nu se poate face o comparaţie între salva­rea oferită de aceste cetăţi şi mîntuirea oferită de şi în Dom­nul Hristos. Domnul Hristos poate şi a salvat în mod desă- vîrşit pe toţi cei ce au venit la El, au apelat prin credinţă la mîntuirea oferită prin lucrarea jertfei Sale. El trăieşte pururea ca să mijlocească în favoarea celor ce vin astfel la El.

CURIERUL ADVENTIST

Page 15: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

c ă t r e e v r e iCe se în ţelege oare prin de ­

c la ra ţia apostolu lu i P avel că El poate m în tu i „în chip desăv îr­ş it ?“

1. El, D om nul Hristos, poate ierta, poate şterge păcatele cele m ai grele, toate păcatele m ă r ­tu r is ite şi părăsite , p rin c re ­d in ţa în sîngele ispăşitor al je r tfe i Sale.

V eniţi to tuşi să ne judecăm , zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e eîrm îzul, se vor face albe ca zăpada ; de vor fi roşii ca pu rp u ra , se vor face ca lina.

„De veţi voi şi ve ţi asculta, veţi mânca d in cele mai bune roade ale ţă r i i .“ (Is. 1, 18-19).

2. El poate acorda ie r ta re şi m ântuire oricăru i păcătos ce se pocăieşte de păcatele sale, fie e l idolatru , adu lte r, hoţ, lacom, beţiv etc. (1 Cor. 6,9-11). Pozi­ţia u nu i păcătos în v ia ţă nici nu-1 va a ju ta , d a r nici nu-1 va îm piedica să v ină la m în tu ire , căci D om nul spune : „veniţi la Mine.... to ţi.“

3. E l poate m în tu i pe păcă­tos, corp, su fle t şi sp irit, fiind g a ta să cu re ţe m intea, in im a şi voinţa, m em oria, im ag ina ţia şi conştiin ţa. M ântuirea Lui este o m ântuire veşnică, p e n tru că El tră ieş te p u ru re a ca să m ijlo ­cească p en tru noi. D om nul H ristos poate deci să m în tu ias- că în chip desăvîrşit.

VERSETUL 26 : „S fîn t“ . Se cuvenea să avem un m are p reo t „sfînt, nevinovat, fără pată**. Era po tr iv it şi necesar ca noi să avem -un astfe l de preot.

E xpresia folosită aici p e n tru • „ sfîn t4* are o re fe rire deosebită la caracter. Ea denotă pe c ine­va care este consacrat, sfin ţit, ded ica t cu to tu l, pe deplin, d e ­săvîrşit. D om nul H ristos în tru ­neşte toa te aceste calită ţi. în n i­m ic El n u este nedesăvîrşit. El a p rovocat pe cei din vrem ea Lui să-L convingă că are păcat, sau să găsească păcat în El, d a r nim eni n -a înd răzn it a face a ­

cest lucru. El e ra devotat cu to tu l a tît T a tă lu i Său, cît şi oa­m enilor.

„N evinovat” — F ără de pată, inocent, n u e ra răzbunăto r, nu se gîndea a face cuiva rău , şi n ici să constitu ie u n exem plu rău p en tru cineva. In sens po­zitiv, însem na a face b ine tu tu ­ror, a p lănui şi a lucra p en tru b inele oam enilor, aşa cum ara tă se rva D om nulu i :

„O singură ţintă a avut Dom­nul Hristos în viaţă şi anume a trăit pentru a face pe alţii feri- ciţi“. Domnul a fost un exem ­plu bun vrednic de urmat.

„Fără p a tă ” , curat, ne în tina t, necorup t sau coruptibil, n ici un fe l de pată, fă ră a fi in flu en ţa t în ră u de cele d in ju r. Expresia n u sugerează num ai sfin ţen ie şi pu rita te , ci m ai adaugă de asem enea g îndu l că cel în cau ­ză a tre c u t p r in experien ţe ce aveau ten d in ţa de a lăsa o pată în v iaţa sa, în carac teru l său. d a r aşa ceva n u s-a întâmplat. „D espărţit de păcătoşi1* — D om nul H ristos avea capacita ­tea de a se am esteca cu cei p ă ­cătoşi şi to tuşi să răm ână des­p ă r ţi t de ei. El p u te a „fi sin- g u r“ în m ijlocul unei m ulţim i. Să re ţin em ce sp u n e evanghe­lis tu l Dr. Luca în legă tu ră cu acest lucru : „P e cînd se ruga Isus deoparte, av înd cu El pe ucenicii Săi“ (Luca 9, 18). Cele re la ta te de evanghelist în tex ­tu l de m ai sus sîn t categoric de clare. U cenicii n -a u ven it la Isus, în tim p ce acesta se ruga singur, nu , ci ei e rau cu El şi to tuşi separa t de ei în S in e în - suş, era singur. T o t în acest fel Dom nul H ristos era în m ijlocul celor păcătoşi şi to tu şi era se ­parat, d espărţit de ei. El se p u ­tea izola, ch ia r dacă se afla în m ijlocul m ulţim ii. El se pu tea ruga aparte , singur, în tim p ce ucenicii e rau cu El. El ş tia cum să Se situeze m ai presus de îm ­p re ju ră rile v ie ţii şi să-Şi îm ­plinească în to a tă sfin ţen ia lu ­crarea chem ării Sale.

„înălţat mai presus de ce- ruri“. De fapt şi de drept, a- cesta este Domnul Hristos în starea Sa slăvită. El este mai presus de toţ ceea ce este creat, mai presus de tot şi de toate şi deopotrivă cu Tatăl. El stă la dreapta Iui Dumnezeu Tatăl în ceruri. Un asemenea Mare Preot ne era necesar, de aceea El poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe toţi cei ce se a- propie de El.

VERSETUL 27 : — „N -are nevoie... să aducă je r tfe în fie ­care zi“. Unii com entatori, unii teologi, consideră că aici a r t re ­bui să citim „anuale** şi n u „în fiecare zi“, sau zilnic, deoarece nu avem nici u n tem ei scrip tu - ristic în care să se spună că m arele preo t aduce zilnic o je r tfă p en tru păcat. Era, în a- devăr — o je r tfă zilnică ce se cerea lu i A aron şi u rm aşilor săi să aducă, d ar aceasta e ra un dar de m încare, şi nu o je rtfă pen tru păcat. (Lev. 6, 20-22). D ificulta tea este deci cu decla­ra ţia că m are le p reo t d in ve­chim e p rezen ta zilnic o je r tfă p en tru păcat, şi că D om nul H ristos nu treb u ie să facă a- cest lucru.

A ceastă d ificu lta te d ispare însă, a tunc i cînd noi luăm în consideraţie fap tu l că orice serviciu pe care îl îndeplineau preoţii, îl oficiau ca rep re ­zen tan ţi ai m are lu i preot. Ei oficiau în locul lu i şi to t ceea ce ei făceau, e ra considerat ca fiind făcu t ch ia r d e că tre m a ­rele preot. Ei e rau de fap t — după rîndu ia la levitică — n u ­m ai a ju to a re şi ei aduceau je r tfe zilnice p e n tru păcat, deşi nu se poate face a firm a ţia că m arele p reo t păcătu ia zilnic.

Cînd C ortu l întâlnirii, sau Tabernacolul a fost rid icat la început în pustie, m are le preot a adus la îndep lin ire toa te ser­viciile ca re m ai tîrz iu aveau să fie îndep lin ite de că tre preoţi. El ap rindea lăm pile în Sfîn tu ; el schim ba p îin ile d e pe m asa punerii îna in te ; el aducea tă- niîie şi oficia la a lta r (Ex. 3a, 7.8 ; Lev. 24, 5-9 ; Lev. 1, 5). Cînd şi a lţii luau p a rte la a- ceste slujbe, ei e rau num ai n iş ­te a ju to a re a le lui, şi făceau lu crarea lo r p e n tru el. El avea d rep tu l să oficieze oricînd şi în

MARTIE — APRILIE 1977

Page 16: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

orice capacitate. Ca o ilu stra re a acestu i ad ev ă r este fap tu l că în to t tim pu l cit a d u ra t is to ­r ia serviciilor la tem plu, era o- biceiul ca m are le p reo t să o fi­cieze în s lu jba zilnică ce se fă ­cea la tem plu, în to a te zilele săp tăm înii ce preceda Z iua cea m are a Ispăşirii. Noi acceptăm deci a f irm aţia că m arele preot, în fiecare zi, în persoana preo ­ţilor, aducea je r tfe p e n tru pă­catele lor.

„ P en tru păcatele sa le“. In z iua cea m are a Ispăşirii m are ­le p reo t aducea je r tfă — în prim ul r înd — p e n tru p rop ri­ile sale păcate şi num ai după aceea p e n tru păcatele poporu ­lui. (Lev. 16, 11-15). L ucru l a- cesta era necesar, căci fiind pă ­cătos, el n u se pu tea prezenta în a in tea lu i D um nezeu în Sfîn- ta Sfintelor, p înă ce m ai întîi, n u aducea o je r tfă de ispă­şire p e n tru sine. D om nul H ristos însă, n u avea nevoie să aducă o as tfe l de jertfă , de ­oarece El era fă ră de păcat.

S -a r id ica t însă problem a cu re fe r ire la însem năta tea ex p re ­siei : „L ucrul acesta l-a făcut odată p e n tru to td eau n a44. Ce însem năta te a re oare expresia : „Lucrul acesta ?“ Oare D om nul Hristos S -a oferit odată p en tru to td eau n a p e n tru păcatele Sa­le, aşa cum făcea m are le preot, şi apoi p e n tru cele ale poporu ­lu i ? D om nul H ristos n -a avu t păcat, n -a săv îrşit n ici un pă ­cat.

S ingurele păcate pe care le avea, e rau păcatele tu tu ro r ce­lo r păcătoşi pe oare El le-a luat a sup ra Lui, aşa cum foarte m iş­cător a ra tă Isaia, evanghelistu l V echiului T estam ent :

„D ar El e ra s trăpuns p en tru păcate le noastre , zdrobit pen ­tru fărădelegile noastre. P e ­deapsa, care ne dă pacea, a că­z u t peste El, şi p r in răn ile Lui sîn tem tăm ăduiţi.

„Noi ră tăceam eu to ţii ca n işte oi, fiecare îşi vedea de d ru m u l lu i : d a r D om nul a fă ­cu t să cadă asup ra Lui ne le ­g iu irea noastră a tu tu ro r14. Isa. 53, 5.6.

El a fost făcu t păcat pen tru noi :

„P e Cel ce n -a cunoscut nici u n păcat, El L-a făcu t păcat

p en tru noi, ca noi să fim ne ­p rihăn irea lu i D um nezeu în E l“2 Cor. 5, 21.

Deci, atunci cînd El S-a adus pe Sine însuşi odată pentru tot­deauna, EI a adus această jert­fă ispăşitoare pentru toate pă­catele pe care Ie luase asupra Sa. Dar aceste păcate, au fost păcatele noastre, pe care EI îe-a purtat în trupul Său pe lemn şi ele au devenit ale Lui, pentru că El a luat asupră-Şi responsabilitatea păcatelor tu­turor păcătoşilor pocăiţi.

VERSETUL 28 : — Preoţii vechilor rîndu ie li levitice aveau slăbiciuni şi in firm ită ţi exis­ten te în n a tu ra om enească tr ib u ta ră păcatului. D om nul Hristos nu avea nim ic care să fie sub s tan d ard u l desăvîrşirii. Legea a făcu t din oam eni păcă­toşi, preoţi şi m ari preoţi. Dom ­nu l H ristos a fost făcut M are P reo t p r in tr -u n ju răm în t divin. Dacă a r fi fost invocată legea ered ită ţii în m aterie de p reo ­ţie, a tunci D om nul H ristos n -a r fi p u tu t fi n ic iodată preo t sau m are preot, p en tru că — după tru p — num ai fiii lu i Aaron puteau ocupa această slujbă. Astfel s tînd lucrurile , noi avem un M are P reo t consacrat p en ­t ru to tdeauna în această slujbă p en tru că D um nezeu a trecu t peste rîndu ie lile succesiunii preoţiei levitice, anulindu-le , a- tunci c înd a ales ca M are P re ­ot pe F iu l Său. Acest fap t este sem nificativ, a tunc i cînd avem în vedere im p o rtan ţa pe care unele biserici o p u n pe succesi­unea apostolică. Dacă acest principiu a r fi fost u rm at, Dom nul H ristos n -a r fi fost a- cum M are P reo t consacrat p en ­tru to tdeauna. Căci după a- ceastă ord ine levitică Domnul H ristos n -a r fi fost eligibil.

★ *

Mai în a in te de a n e ocupa de capitolul 8 al epistolei că tre E- vrei, să m ai răm înem p u ţin să m edităm a su p ra legii cerem o­niale a V. Testam ent.

Una din principalele lacune, principalele slăbiciuni ale sis­temului Ievitic a fost faptul că el conţinea prevederi numai pentru iertarea păcatelor din

ignoranţă, din neştiinţă. în f ie ­care caz în care era adusă o> jertfă pentru păcat, ea era in mod specific adusă pentru pă­catele săvîrşite din ignoranţă-

„V orbeşte copiilor lui Israel, şi spune r „Cînd va păcătu i ci­neva fă ră voie îm potriva v re u ­neia d in poruncile Dom nului, făcînd lucru ri care nu trebuiesc făcute, şi anum e :

..Dacă toată adunarea lui Israel a păcătu it fără voie şi fără să ştie, făcînd îm potriva uneia d in poruncile D om nului lu c ru ri care nu trebuiesc fă ­cute, şi făcîndu-se astfel v ino ­vată,

..Dacă o căpeten ie a p ăcă tu ­it, făcînd fă ră voie îm potriva uneia d in poruncile D om nului, D um nezeului său, lu c ru ri care nu trebuiesc făcute şi s-a făcu t astfel v inovată,

„Dacă cineva din poporul de rînd a păcătu it fă ră voie, fă ­cînd îm potriva uneia d in po ru n ­cile D om nului lucru ri care nu trebuiesc făcute şi s-a făcu t astfel v inova t44. (Lev. 4, 2.13.22. 27).

In fiecare caz, a şa cum am a- ră ta t, num ai păcatele săvîrşite d in ignoranţă, num ai acelea e- rau cuprinse în je rtfe le aduse p en tru păcat. Astfel, d upă ce păcătosul aducea je r tfa ce se cerea p en tru păcat, el răm ânea încă în n es igu ran ţă şi apăsare pen tru păcatele pe care el le-a săv îrşit cu b ună ştiinţă. P en tru astfel de păcate n u era p rev ă ­zu tă n ici o je rtfă . P lecînd de la C ortu l In tîln irii, povara pă­catelor lui n u era com pleta­m ente lu a tă de pe in im a lui. N um ai păcatele mici, păcate săvîrşite d in neştiin ţă , num ai acelea erau ierta te , ia r păcate le care de fap t îl zdrobeau e rau păcatele despre care el avea cunoştin ţa că le-a făcut. Că era rău şi păcat ceea ce a săvîrşit. In in im a sa el trebuie să fi sim ­ţi t că deşi păcatele făcu te d in ignoran ţă e rau deplorabile, el nu le p u tea pune a lă tu r i cu pă­catele pe care le-a făcu t în mod d e lib e ra t, ' pe care le-a pus la cale şi le -a în făp tu it. El cu certitu d in e că era conştien t de fap tu l că D um nezeu — în tr -u n fel oarecare — a trecu t peste păcatele săvîrşite d in ignoranţă.

CURIERUL ADVENTIST

Page 17: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

■Ceea ce îl ne lin iştea însă, nu e r a cuprins în legea lui Moise. D ar tocm ai păcatele acestea a - t î rn a u greu în b a lan ţa liniştii şi m în tu ir ii lui. E rau păcatele ce apăsau g reu conştiin ţa sa.

' V ia O)o(U rm are

c in i v o r creş te în ea ! Voi p o runc i .şi n o ri lo r să n u m ai p loaie peste ea. Căci El se a ş tep ta la ju d ec a tă şi c în d colo, ia tă sînge v ă rs a t ! Se a ş ­te p ta la d re p ta te şi cînd colo, ia tă s t r ig ă te de ap ăsa re .111 (Ier. 2, 21 ; Osea. 10, 1 ; Is. 5, 3-7).

D om nul p rezen ta se poporu lu i Său, p r in Moise re zu lta te le necredincioşi- ■ei. Rei'uzînd de a ţ in e leg ăm în tu l Lui, ei se d e sp ă r ţe au de v ia ţa lui D um nezeu şi b in ec u v în tă r i le Lui nu p u te a u veni a su p ra lor. U neori a- c es te a v e r t ism en te e rau a scu lta te şi b in ecu v în tă r i bogate se re v ă rsa u a- su p ra n a ţiu n ii iuda ice şi p r in ei, a - s u p r a p o poare lo r învec inate . D ar m u lt m ai deseori, ei u i tau pe D um ­n ezeu şi p ie rd e au din ved ere în a l ­tu l lo r p riv ilegiu , ca re p rez en ta n ţi a i Lui.

Ei î l je fu iau de s lu jb a pe care o c e re a de la ei ; şi je fu ia u pe sem e ­n ii lo r de că lău z irea re lig ioasă şi de u n ex em plu sfînt. Ei do reau să-şi însuşească ro ad ele viei, peste care fusese ră puşi ca ad m in is tra to r i .

L ăcom ia şi a v a r i ţ ia lo r a u făcu t ca ei să fie d isp re ţu i ţ i c h ia r de p a ­gini. î n fe lu l a ces ta s-a d a t prile j lu m ii păgîne, să in te rp re te ze g reş it c a ra c te ru l lu i D um nezeu şi legile îm p ă ră ţ ie i Sale.

Cu inim ă de tată. Dumnezeu a răbdat pe poporul Său. I-a îndem ­nat stăruitor, prin îndurări date şi îndurări retrase. Cu răbdaţe le-a prezentat păcatele şi cu răbdare a aşteptat ca ei să şi le recunoască. Profeţi şi soli au fost trimeşi pen ­tru a cere vierilor drepturile Sale ; dar în loc de a fi bine primiţi, aceşti oameni cu pricepere şi putere spirituală, au fcst trataţi ca vrăş­maşi.

V ierii i -au p e rse cu ta t şi om orît. D um nezeu a t r im is m a i d e p a r te a lţi soli, d a r aceştia a u p r im it acelaşi t r a t a m e n t ca şi cei d intîi, cu s in ­g u ra deoseb ire că v ierii au d a t pe fa ţă o u ră şi m ai adîncă.

R e trag e rea fav o are i d iv ine în c u rsu l p e r io ad e i e x ilu lu i a dus pe m u lţ i la p o că in ţă ; d a r d u p ă r e în ­to a rc e re a lor în ţ a r a făg ăd u i tă po­p o ru lu i iudeu , s -au re p e ta t g re şe ­lile g en era ţi i lo r de m ai îna in te , şi s-au pus în conflic t politic cu n a ­ţ iu n i le în co n ju ră to a re . P ro fe ţ ii t r i ­m iş i de D u m n ezeu p e n tru co rec ta ­re a re le lo r ex is ten te , au fost p r im iţ i cu aceiaşi b ă n u ia lă şi b a tjo c u ră care fusese a co rd a tă so lilor v re m u ri lo r de m ai în a in te ; şi a s tfe l d in secol în secol, păzito rii viei au sporit v i ­n o v ă ţia lor.

MARTIE — APRILIE 1977

r p en tru acestea, Moise, sau mai corect spus, în legea lui Moise nu ex ista nici o prevede­re... de ie rtare .

P en tru acest m otiv E vanghe­lia trebu ia să adreseze un se-

mnuJ u ipag. 11)

V iţa de soi b u n pe care V ieru l di­v in o săd ise pe d e a lu r i le P a les tin e i a fost d isp re ţu i tă d e b ă rb a ţ i i lu i Is rae l şi în cele d in u rm ă a fost a ru n c a tă pe s te z idu l viei ; ei au zd rob it-o şi au călcat-o în p icioare trăg în d n ă d e jd e că au n im ic it-o p e n ­t ru to tdeauna . V ie ru l a r id ic a t v i ţa şi a ascuns-o d e p r iv ir i le lor. Din nou a sădit-o , d a r de cea la ltă p a r te a zidului, a şa fel, în c ît tu lp in a n u m ai p u tea f i v ăzu tă . C oardele a t î r - n a u peste zid şi în ea p u tea u fi p r in se a ltoaie, d a r tu lp in a însăşi e ra aşeza tă dincolo de locul un d e p u ­te re a lu m ească a r fi p u tu t a ju n g e şi a r fi p u tu t face rău .

D e o d eo seb ită v a lo a re p e n tru b i­serica de pe p ă m în t a lui D um nezeu— de azi — păzito r ii v iei Sale, s în t soliile de sfa t şi de m u s tra re , d a te p r in p ro fe ţi i care au exp lica t p lan u l Lu i veşnic p e n tru noi. î n în v ă ţă ­tu r i le p ro fe ţi lo r , iu b irea L u i p e n tru u rm aş ii lu i A d a m p ie rd u ţi şi p lan u l Lu i p e n tru m în tu i re a lor, s în t c la r a ră ta te .

Is to r ia c h em ări i lu i Israel, a suc ­ceselor lui, şi a în f r în g e r i lo r lui. a read u cer i i lo r su b fa v o area div ină , a lep ăd ă ri i d in p a r te a lo r a S tăp î- nu lu i viei şi a rea liză rii p lan u lu i v e ac u r ilo r p r in tr -o ră m ă ş i ţă a leasă fa ţă de c a re a r e să se îm p linească făg ăd u in ţe le leg ăm în tu lu i, a ceas ta a fost tem a soliilor lui D um nezeu p e n ­t ru b ise rica Sa în d ecursu l v e ac u r i ­lo r care au trecu t.

I a r astăzi, so l ia lu i D um nezeu p e n ­t ru B iserica Sa, — p e n tru aceia ca re ocupă v ia Sa ca v ier i c red in ­cioşi — n u este a l ta decît cea ro s ­t i tă p r in p ro fe tu l de pe v re m u r i :

„C în ta ţi o c în ta re..A supra viei celei m ai alese.„Eu, D om nul s în t Păz ito ru l ei, „Eu o ud în f iecare clipă,„Eu o păzesc zi şi noap te „Ca să n -o v a tă m e n im en i" .

(Is.27,2-3).Israel să-şi pună nădejdea în

Dumnezeu. Stăpinul viei, chiar acum adună dintre oamenii tuturor naţiunilor, roadele scumpe pentru care a aşteptat atît de mult.

în curînd va veni la ai Săi ; ia r în aceea zi fericită, planul Său v eş ­nic pentru Casa lui Is ra e l va fi împlinit pînă la capăt. „în v re m u ­r i le viitoare, lacob v a prinde rădă­cină. Israel va înflori şi va odrăsli şi va um ple lum ea cu ro ad ele lu i“. (Is. 27,6).

H l t ia e . ţ i a

rios apel la to ţi aceia d in Is­rael, care e rau îng rijo ra ţi şi conştienţi de povara acestu i soi de păcate.

„Să ş tiţi dar, fra ţilo r, că în El vi se vesteşte ie r ta rea ’ păca­telor ;

„şi oricine crede, este ie r ta t p rin El de toa te lu c ru rile de care n -a ţi p u tu t fi ie r ta ţi p rin Legea lu i M oise“. (Fapte 13, 38-39).

In general, în legea lu i Moise erau p revăzu te je rtfe num ai p e n tru păcate le d in ignoranţă , d in neştiin ţă , d a r acum , apos­tolul P avel vesteşţe ie r ta rea ,,de toate lu c ru rile de care n -a ţi p u tu t fi ie r ta ţi p r in Legea lu i Moise. „Aici, apostolul Pavel declara ceea ce de fap t iudeii ştiau deja, că ei n u p u teau fi ierta ţi, nu p u teau fi în d rep tă ­ţiţi de toa te păcatele lor, p rin prevederile legii mozaice. Ves­tea cea b ună e ra aceea că „p rin El — p rin Isus H ristos — vi se vesteşte ie r ta rea păcatelor", şi că deci, p r in D om nul H ris ­tos, ei pu teau fi în d rep tă ţiţi „de toa te lu c ru rile .“ Je r tfe le şi da­ru rile de m încare ce se aduceau zilnic pe a lta re n u p u teau fi pe deplin justificatoare , căci aces­tea „îi sfin ţeşte şi le aduce cu­ră ţire a trupu lu i" , aşa cum p re ­cizează apostolul Pavel în E- vrei 9, 9.13. P r in con trast însă, „cu cît m ai m u lt sîngele lui Hristos, care, p r in D uhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi je r tfă fă ră pa tă lui Dum nezeu, vă va cu ra ţi cugetul vostru de fap te le m oarte , ca să slu jiţi D um nezeului celui v iu .“ (Ev. 9, 14).

Aşa cum am a ră ta t mai sus, oricît de m u lt i-a r fi ie r ta te u- nui om păcatele „din igno ran ­ţă, d in neştiin ţă", conştiinţa sa nu va fi n iciodată curată , li­n iştită . Căci adevăra te le păcate, acelea pe care el le-a făp tu it în mod deliberat, cu b ună ştiin ţă , n -au fost ispăşite, sau m ai co­rect, n -au fost cuprinse în nici o je r tfă pe care el a r fi p u tu t s-o aducă la altar. F iecare iu ­deu conştient de starea lui sp i­r itua lă şi in te resa t în problem a propriei sale m în tu iri, trebu ie să fi sim ţit foarte pu tern ic a- ceastă deficienţă şi a lîn jit foar ­te m ult după un rem ediu care să rezolve această problem ă a ­

Page 18: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

păsătoare, să ridice povara de deasupra conştiinţei sale. Şi a- cest remediu a fost adus de Domnul Hristos. El a adus în inimile şi viaţa celui credincios, o speranţă mai bună.

Ca nu cum va cineva să ră - m înă cu im presia că în V. Tes­tam en t e rau ie r ta te num ai pă ­catele d in ignoran ţă sau din neştiin ţă , să n u u ităm că în tim pul lui Moise, ca şi în p re ­zent a ex is ta t acelaşi M întuitor. Tot ceea ce apostolul Pavel susţine, ceea ce el a firm ă în e- pistola sa ad resa tă evreilor, este fap tu l că a u ex ista t m u lte lu ­cru ri de care ei n u pu teau fi înd rep tă ţiţi, (deci ie r ta ţi şi cu ­răţiţi), prin legea lui Moise, pe care ei — ca form alişti — cău­tau nu num ai s-o păstreze mai departe, dar s-o im pună b iseri­cii creştine, şi Pavel a avut m u lt de lu p ta t cu acest pu tern ic cu ren t iudaizant. El niciodată, în consensul celor de m ai sus, n -a a f irm a t că n u ex istă o ie r­ta re deplină, acordată p en tru toa te păcatele — cu excepţia unu ia s ingu r — atunci, aşa cum este şi astăzi. El a ţinut să argumenteze inutilitatea le­gii mozaice după Domnul Hris­tos, arătînd în mod logic că pentru păcatele săvîrşite deli­berat, nu existau prevederi în legea mozaică, fapt ce era o realitate. Aceasta nu însemnea­ză că Dumnezeu, care a fost prezent în darea legii mozaice, a lăsat să se facă un lucru ne- desăvîrşit, ci în mod deliberat s-a conceput astfel, pentru a în­gădui celui păcătos, să tragă concluzia ce se impune şi anu­me, să se îndrepte cu toată în­crederea spre lucrarea ispăşi­toare a Domnului Hristos şi spre activitatea Sa de Preot şi Mare Preot, cerere pentru ier­tare şi primire. Să înţeleagă mai bine că Noul Legămînt ba ­zat pe jertfa Domnului Hristos este mai bun, ia r Mîntuitorul nostru trăieşte p u ru rea ca să mijlocească p e n tru noi.

Cum erau deci ie rta te păca­tele săv îrşite cu b ună ş tiin ţă în tim purile V echiului T esta ­m en t ? P u tem spune deschis. Tot în aceleaşi condiţii ca şi astăzi. De vor fi păcatele voas­tre cum e cîrm îzul, sau roşii ca purpura , ele vor fi ie rta te (Isa. 1, 18).

Dar iertarea nu se obţinea prin simplul fapt că aducea o jertfă. Dacă Dumnezeu ar fispus : „Dacă un om comite adu lte r, făc înd astfel ceea ce este rău , a tunci, să-M i aducă ca je r tfă u n m iel fă ră cu- su r“. Dacă Dumnezeu ar fi po­runcit astfel, atunci El ar fi stabilit o scară a valorilor pen­tru păcatele săvîrşite şi păcă­toşii ar fi rămas cu ideea că păcatul poate fi iertat, dacă... plăteşti preţul păcatului res­pectiv. Faptul acesta ar fi dis­trus complet valorile morale şi ar fi produs uu rău ce nu se poate cuprinde în cuvinte. A- ceastă concepţie a fost aceea care a condus pe Tetzel în zi­lele lui Luther să vîndă indul­genţe, fapt pe care cei păcătoşi l-au convertit în libertatea de a comite păcatul, cu orice preţ. In Vechiul T estam ent, ad u lte ­ru l era pedepsit cu m oartea (Lev. 20, 10). D um nezeu nu -Ş i pu tea perm ite a da celui păcă­tos ideea că păcatu l săv îrş it p u ­tea fi t re c u t cu vederea sau că El va închide ochii fa ţă de pă ­cat. David cunoştea m ai bine acest lucru . Cînd el păcătui grav, şi c înd îşi veni în fire, s p u s e :

,.Dacă a i f i vo it je rtfe , Ţi-aş fi adus : d a r Ţie n u -Ţ i plac a r ­derile de tot.

„Jertfe le p lăcu te lu i D um ne­zeu sîn t u n d u h zdrobit : D um ­nezeule T u n u d ispre ţu ieşti o inim ă zdrobită şi m îhn ită .” (Ps. 51, 16.17).

Să n u u ităm că David spune acest lu c ru în tim pu l V echiului Testam ent. David ştia că D um ­nezeu n u va accepta u n sacri­ficiu p e n tru u n asem enea pă ­cat. D ar el ş tia de asem enea că D um nezeu n u va „d ispreţu i o in im ă zdrob ită şi un duh mâh­n it” . Păcatele, păcatele adevă­rate, erau iertate atunci, ca şi acum prin pocăinţă. Adică re­gret, mărturisire şi părăsire. A- ceastă cale a iertării stabilită de Dumnezeu, n-a fost schim­bată.

In G alateni, apostolu l Pavel rid ică o prob lem ă foarte cerce­tă to a re : „A tunci p e n tru ce este Legea ?” (Gal. 3, 19). A plicată Legii cerem oniale pu tem — in ­t r -u n .anumit sens — să ră s ­pundem cum că ea servea unui an u m it scop. Ea învă ţa pe pă ­

cătos că p la ta păcatu lu i es te m oartea. Ea învă ţa pe păcătoşi că a tunci cînd ei au păcătu it, un an im al nevinovat treb u ia să m oară în locul lor. Cu toa te a- cestea, ei treb u ie că e rau n e ­lin iştiţi de fap tu l că d upă ce îndeplineau toa te înda to ririle ce ru te de legea cerem onială, cu toate acestea, ei n u aveau toate păcatele ie rta te . C onştiin ţa le a- ducea am in te de m u lte lucruri, de m u lte păcate p e n tru care nici o je r tfă n u fusese adusă şi nici nu pu tea fi adusă. Ce a- veau să facă ei cu aceste păca­te ? Aici m esa ju l profetic le ve­nea în a ju to r . Isaia şi a lţi p ro ­fe ţi — le în d rep ta ră a ten ţia dincolo de sacrificiile aduse, dincolo de an im alele je rtfite , la M ielul lui D um nezeu care „a fost s trăp u n s p en tru păcatele noastre” , care a fost „zdrobit p en tru fărădelegile noastre. P e ­deapsa, care n e dă pacea, a că­zu t peste El, şi p r in răn ile Lui sîn tem tăm ăduiţi. Noi ră tăceam cu to ţii ca n işte oi, fiecare îşi vedea de d rum ul lui, dar Dom­nul a făcu t să cadă asup ra lui ne leg iu irea n o astră a tu tu ro r41. (Isa. 53, 5-6). P orunca lui D um ­nezeu era clară. „D upă ce îşi va da v ia ţa ca je r tfă p en tru păcat... va lua a su p ra Lui po­vara neleg iu irilo r lor... a p u r ­ta t păcatele m u lto ra şi S -a ru ­gat p e n tru cei v inovaţi” , (v. 10- 12 ).

Faptul acesta permite o apli­caţie spirituală a sacrificiilor a- duse. Păcătoşii vedeau în mod instinctiv că Fiul lui Dumne­zeu era de fapt adevăratul m ie l; dar nici un miel din turmă nu putea plăti pedeapsa vinovăţiei păcatului. Ajungînd aici, ei puteau să înţeleagă că întreg serviciul ceremonial era un serviciu simbolic şi arăta către moartea lui Mesia ce a- vea să vină, singurul care pu­tea acorda iertare de păcate.

Stabilirea ce tă ţilo r de scăpa­re d in vechiul aşezământ, au a- ju ta t de asem enea să înveţe pe poporul lu i D um nezeu p lanu l p en tru m în tu irea păcătoşilor. Dacă în vechim e cineva comi­tea u n omor, răzb u n ă to ru l sîn - gelui avea d rep tu l să răzbune crima, om orînd pe ucigaş (Num. 35, 19). Totuşi, dacă o- m orul n u era prem edita t, ci accidental, D um nezeu a stabilit

mCURIERUL ADVENTIST

Page 19: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

1

Probleme j ale muzicii bisericeşti \ ____ _________ *

u n re fug iu provizoriu . „ îţ i voi ho tărî un loc u nde va pu tea să fugă” (Ex. 21, 13). La început, acest loc a fost Sanctuaru l, d ar m ai tîrz iu au fost s tab ilite şase cetăţi de scăpare în Israel, u n ­de cel care a comis o crim ă ne­prem ed ita tă , să poată fugi. A- acest lucru s-a făcut, p en tru că d rum ul p înă la Ierusalim era foarte lung şi e ra im posibil pen tru m u lţi ca să scape de răzbunăto ru l sîngelui. Aceste cetăţi de scăpare au fost, p rin înţelegere, s tab ilite de aşa m a ­n ie ră ca să convină tu tu ro r. Deşi scăparea era num ai tem ­porară. Dacă c rim inalu l era dovedit că a ucis cu p rem edi­tare, el e ra a tunci lu a t d in ce­ta tea de scăpare şi ucis.

Acest a ran jam en t era o p re ­vedere p lină de m ilă p en tru cel care a p ăcă tu it d in nebă ­g a re de seamă, fă ră in tenţie , neprem edita t, d ar care totuşi n u era în m od au tom at ie rta t. P rezen ţa lu i în ce tatea de scă­pare era o certitud ine a scăpă­rii lui definitive. V inovat sau nevinovat, e l treb u ia să fie ju ­decat.

„Aceste cetă ţi să vă slu ­jească d re p t cetăţi de scăpare îm potriva răzbună to ru lu i sîn ­gelui p e n tru ca ucigaşul să nu fie om orît îna in te de a se în fă ­ţişa în fa ţa adunării ca să fie judecat.

„ Ia tă legile după care va ju ­deca ad u n area în tre cel ce l-a lovit şi răzbun ă to ru l sîngelui :

„A dunarea va izbăvi pe uci­gaş d in m ina răzbunăto ru lu i sîngelui, şi-l va face să se în ­toarcă în ce tatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo p înă la m o artea m arelu i preot care este uns cu un tdelem n sfîn t.“ (Num. 35.12.24-25).

C hiar după ce un om era de­c la ra t nev inovat de om or in ten ­ţionat, el n u e ra încă în sigu­ran ţă , căci răzbun ă to ru l sînge­lui îl pu tea ucide oricînd, dacă cel în cauză ieşea dincolo de gran iţe le sau zidurile cetăţii respective. A ceasta e ra legea ce conducea aceste cazuri :

..Dacă ucigaşul iese din h o ta ­ru l cetăţii de scăpare unde fu ­gise, şi dacă răzbunăto ru l

(C ontinu are pe cop. l l l - a)

Ş M M J ai în a in te de a ne re fer i str*ct *a no ţiunea de m u - zică bisericească şi la p ro ­

blem ele im p lica te în aceasta, v o m prezen ta c îteva observaţii de ordin general în legătură cu arta su n e te ­lor.

1.Despre efectele muzicii.M uzica adevăra tă are e fec te pozi­

t iv e asupra organism elor v ii în toc ­m a i ca şi ae ru l ozonat, apa de izvor şi soarele de prim ăvară . O am enii încă d in a n tich ita te au observa t aceste e fec te asupra psih icu lu i în special, dar şi asupra fiz icu lu i (ex. m işcările peris ta ltice ale intestinelor, etc) şi d rep t u rm a re au căutat să le va lor ifice în terapeutică.

Toate popoarele vech i (egipteni, evrei, greci), dădeau o m are im p o r ­tanţă m uz ic ii ca factor terapeutic alinător de su fe r in ţe fiz ice şi p s i ­hice. R apoarte scrise despre aceste preocupări găsim , în afară de B i ­blie (cazul rege lu i Saul şi harpis- tu l David), la vech ii greci cu c î ­teva secole în a in te de era creştină sau la arabi şi romani.

P itagora considera că ech ilibrul sănătăţii poate f i restab ilit cu a ju ­torul m uzicii. El, în calitate de m edic şi m u z ic ian , prescria bolna­v ilor săi re ţe te m uzicale. Se p o ves ­teşte c u m a l in iş ti t pe u n t înăr d in Taorm ina care încerca să dea foc casei p rie ten e i sale. Starea de e xc i ­taţie a t în ă ru lu i a junsese la paro ­x is m a scu ltînd o m elod ie c în ta tă la f la u t în m o d u l frig ic (m o d u l de Mi). Pitagora a ru g a t pe f la u tis t să-i cinte o m e lo d ie în altă tonalita te în r i tm spondaic, şi t înăru l s-a li­n iş t it pe deplin .

Platon, în fa im o a sa lu i teorie d e s ­pre „Ethos“ , arată că m u z ica are daru l de a tra n s fo rm a om ul. El face o clasificare a m o dur ilo r (scărilor m u zica le an tice) şi a in s tru m en te lo r după efecte le •acestora asupra t e m ­pera m en te lo r şi sen t im en te lo r o a m e ­nilor.

H ipocrat vorbeş te despre efecte le m uzic ii asupra în treg u lu i organism .

Erasistra te considera m ed icam ete le otrăvuri, şi d re p t rem ed iu p en tru sănăta te recom anda dietă, băi, cu l ­tură fiz ică şi m uzică .

A lţ i m ed ic i , cu m ar f i rom anu l Galien sau arabii Rhazes, A v icena , M ainonide şi A verroes , recunoşteau de a sem enea va loarea terapeutică a m uzicii.

In m ed ic in a m o d ern ă asis tăm la o reconsiderare a vech ilor practici de tra ta m e n t p r in m uzică . Dr. Joseph R ecam ier (1774-1832) prescria une i ducese d in Paris care su ferea de stomac, să servească m asa în sunete de ta m b u rin ă (u n in s tru m e n t de percuţie).

Dr. R o b er t H a va n S ch a u ff le r (S.U.A.) a încercat să a lcătuiască o „farm acopee m u z ica lă“ du p ă cum urm ează : In surm ena j, p o em u l s im ­fon ic P oltava de Sm etana , în furie , corul pe lerin ilo r de R. W agner, în melancolie , I m n u l bucuriei d in s im ­fo n ia I X de B ee thoven , în m an ia depresivă, R egele p itic ilor de S chu- bert, sau P re lud iu l carnavalesc de D vorak, etc.

Dr. L acro ix R„ re la tiv recent, r e ­com anda în stările de ten s iu n e n e r ­voasă, N oc turna V de C hopin sau u ver tu ra la opera Parsifa l de R. W agner. In stările cu de fic it de atenţie, o fugă de Bach, în stările în care p redom ină disperarea, R o ­m a n ţa în Fa M ajor p e n tru vioără şi orchestră de B ee th o ven sau Clar de lună de Debussy.

Ce au s tab ili t cercetările ş t i in ţ i ­fice m o d ern e în legătură cu efecte le m uzic ii asupra organ ism ulu i u m a n ? In afară de in flu en ţe le de ord in a fec t iv şi al atenţiei, s -au observat reacţii n eurom uscu lare ce pot f i u rm ă rite cu e lectrom iograful, m o d i ­ficări ale pu lsu lu i, ale presiun ii ar­teriale, m o d ificăr i ale m işcării res ­p iratorii şi ale m e tabo lism u lu i. A ceste m od ificări dep ind de r itm u l, în ă lţim ea şi t im b ru l sune te lor (su ­ne te le acute s în t iritante , cele grave s în t liniştitoare). N u e de m irare că r i tm u l este pe p r im u l loc enum era t. Cu două m i i de ani în u rm ă Platon spunea : „ r itm u l şi a rm onia p ă trund cel m a i bine în ad încul strfletu lu i şi exerc ită cea m a i pu tern ică in f lu ­en ţă asupra lu i“.

In adevăr, r i tm u l se găseşte şi la baza funcţionării organ ism ulu i o- menesc. Respiraţia , bătăile in im ii, activ ita tea glandelor, a tu b u lu i d i ­gestiv , ia tă ac tiv ită ţi r i tm ice care pot in tra în rezonanţă cu r i tm u r ile din afara noastră pe cale sonoră. A para te le m oderne (E lectroencefalo- graful) au arăta t că şi gîndirea are nişte un d e şi deci u n r i tm propriu (unde le cerebrale). A fin i tă ţ i le ce se crează în tre aceste r i tm u r i cere­brale şi r i tm u l m uz ic ii pre fera te pot in flu e n ţa foarte m u l t g îndirea noastră, gusturile noastre ar ­tistice, tem p era m en te le noastre şi chiar sănătatea noastră.

R itm u r ile obsedante, care fa sc i ­nează pe m u l ţ i tineri, s în t p ro d u ­sul m u z ic i i de dans, m uz ic ii de re ­clamă, m u z ic ii de circ sau a m u ­zicii uşoare în general. In na tură n u în t î ln im r i tm u r i „tari“ care să in tre in con flic t cu r itm u rile bio­logice ale organism elor vii. In na­tu r ă n u sîn t nici sonorităţi nocive sau v ibra ţii cu e fec te ucigătoare cu m e cazul u ltra sunete lor (peste10.000 Hz) şi al in fra su n e te lo r (sub 16 Hz).

MARTIE — APRILIE 1977. | 1 7 J

Page 20: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

A ceste v ib ra ţi i im percep tib ile p e n tr u urechea u m a n ă s în t deose ­b it de p u tern ice în e fec te le lor, produc înd îm b o ln ă v ir i şi alte su fe ­rin ţe. S -a u consta ta t urm ătoarele e f e c t e : tu lburări psihofiziologice, tu lburări ale som nulu i, m o d i ­ficări circulatorii, tu lburări asupra fu n c ţ ie i v izuale , m od ificări b ioch i­m ice asupra g landelor endocrine. Se cunosc cazuri cînd acestea au p ro ­dus surd ita te tem porară sau d e f in i ­tivă , lez iun i ale t im p a n u lu i sau p u r şi s im p lu au ucis găini aşa cu m s-a întîm plat în oraşul U dine (Italia) cu ocazia u n u i concurs de chitare e lec ­trice în aer liber. A ceş ti ucigaşi „m u z ica li“ aduc m a i degrabă u n de- serv ic iu m u z ic i i c ită v re m e s în t de ne în lă tu ra t d in em isia sunetelor ar ­t ificia le (unele in s tru m e n te e lec tro ­nice, ch itare electrice, a m p li f ica ­toare).

Dacă m ai adăugăm la cele ce s-au spus fa p tu l că m u z ica zgom otoasă şi pu tern ic r i tm a tă este în stare să o f i ­lească florile pe cînd m u z ica lin iş ­t ită de t ip clasic să le s t im u leze creşterea (în special m u z ica lui Bach), p u te m să ne fa cem o ideie, în tr -o m ăsură oarecare, despre e fe c ­tele m u z ic ii asupra organism elor v ii in general şi asupra f i in ţe i u m a n e în special.

2. Ce este muzica bisericească şi care e rolul ei în viaţa creştinului ?

D upă ce a m v ă zu t ce pu tere de in f lu e n ţă se găseşte în acele alcă ­tu ir i sonore pe care noi le n u m im m uzică , p u te m de fin i p r in analiza şi com pararea efecte lor, cam ce ar t re ­bui să f ie m u z ica bisericească.

In p r im u l r in d ar treb u i să fie o m u z ic ă b inefăcătoare organism ulu i în în treg im e , să n u lezeze tim p a n u l, să n u aducă in so m n ii şi alte su fe ­rinţe.

In al doilea rind, să aducă ech ili­b ru sufletesc , destindere psih ică iar n u tens iune , deci să n u in tre în dezacord cu r i tm u r ile biologice şi în special cu cele cerebrale, răvăşind f i in ţa sau im o b iliz în d gindirea.

In al treilea rind, să îna lţe cuge­tarea spre zone curate şi sf in te , să solem nizeze , să aducă su fle tu l în le ­gă tură cu Izvo ru l v ie ţ i i şi a l orică­ror fru m u s e ţ i de na tură veşnică.

V o rb in d despre Şcolile Profeţilor, C u v în tu l in sp ira t spune aşa : „Su ­b iectele de seam ă în ce pr iveş te s tu ­d iu l erau Legea lu i D u m n ezeu şi i n ­s truc ţiun ile da te lu i Moise, istoria sacră, m u z ica şi poezia sacră“ şi m ai departe c it im : „Arta m elod ie i sacre era cu ltiva tă cu sîrguinţă. N u se auzeau n ici va lsuri fr ivo le , nici cîn tece uşoare care să exa lte pe cre ­d incioşi şi să în d ep ă r teze a ten ţia de la D um nezeu , ci n u m a i psa lm i s fin ţi şi p lin i de so lem nita te , care onorau pe Creator înă lţîndu-1 N u m e le şi p o ­v e s tin d fap te le L u i cele m in u n a te . In f e lu l acesta m u z ica avea de scop să servească p e n tru u n lucru sfîn t, să rid ice g îndu l către lucruri curate, nobile şi înălţă toare şi să trezească în su f le t devo ţiu n e şi recunoştin ţă către D u m n ezeu

D in cele de m a i sus, reies clar, caracteristicile m u z ic i i bisericeşti. S e sub lin iază caracterul so lem n al

m u z ic i i sacre apoi daru l de a or ien ­ta g îndu l către sfere curate, nobile şi înălţă toare, de asem enea, de a trezi în su f le t d evo ţiu n e şi recunoş­t in ţă către D um nezeu . Este d e m n de rem arca t fa p tu l că aceste caracteris­tici s în t a tr ib u ite melodiei. Despre cuvin te , n i se spune că poves teau fa p te le cele m in u n a te ale lu i D u m ­nezeu.

„A rta m elod ie i sacre este cu ltiva tă cu sîrgu in ţă“ tocm ai p e n tru a se a- ju nge la acea exp res iv i ta te so lem nă care să îna lţe g îndurile şi să trezeas­că în su f le te d evo ţiu n e şi recunoş­tinţă. De aici înţelegem, u n lucru foarte im p o r ta n t şi a n u m e că m e lo ­dia sacră trebu ie să a ibă n iş te carac­teris tic i ca cele a m in tite , in d e p e n ­d e n t de tex t. C aracterul religios sau pro fan al m u z ic i i n u este d e te rm in a t de caracterul t e x tu lu i înso ţitor aşa cu m greşit se în ţe lege adesea. M e ­lodia trebu ie să f ie religioasă şi ea, adică să aibă acele e fec te b inefăcă ­toare asupra su fle tu lu i. N econcor- danţa d in tre t e x t şi m u z ică sau d in ­tre m u z ic ă şi te x t este la fe l de v in o va tă şi d e m n ă de re fu za t cînd e vorba de se rv ic iu l d iv in , ca şi în oricare a lt loc.

In litera tura m uz ica lă clasică e- x is tă piese in s tru m e n ta le religioase (deci fă ră a f i înso ţite de cuv in te sacre) sonate le da chiesa (sonate p en tru biserică) sau triosonate cu m m a i s în t n u m ite , apoi toate piesele p en tru orgă preclasice şi clasice (B u x teh u d e , Pachelbel, V iva ld i, Bach) s în t o im e n să m u z ică re lig i­oasă p e n tru in s tru m e n t care cop le ­şeşte su f le tu l p u r i f ic în d u - l m a i m u l t decît n iş te c u v in te s f in te adăugate însă la unele m e lo d ii d in genu l d is ­tractiv .

Cu regre t trebu ie să fa cem consta ­tarea că în repertoriile unora d in tre corurile noastre bisericeşti, şi-a f ă ­cu t loc o m u z ic ă stră ină de ceea ce se n u m e ş te cu u n cuvîn t, re lig iozi­ta te (mă re fer exc lu s iv la m u z ică n u şi la tex t) . A c e s t lucru s-a în tîm p la t datorită fa p tu lu i că respec tivele c în- tări s-au se lec ţiona t pe criteriu l con ­ţ in u tu lu i literar, ignorîndu-se e fec ­tele ascunse ale r i tm u lu i, m e lod ie i şi facturii componistice .

Form ele r i tm ice sincopate, in f lu e n ­ţa te de m u z ica de jazz, crom atism e m elodice, acorduri „p ica n te“ d in m uzica uşoară , fraze fr în te care nu respectă a rh itec tura şi regulile s t i ­listice consacrate de secole ale m u ­zicii bisericeşti, aco m p a n ia m en te de u n p ro n u n ţa t g ust rom anţios, se n t i ­m enta l, perioade r itm ico -m elod ice care se repe tă în m o d stereotipic, obsedant, spec ifice m u z ic i i de dans, iată n u m a i c îteva aspecte tr is te ale une i m u z ic i care s-a p ro life ra t pe neobserva te a tunci cînd s-au ignorat e lem en te le de cea m a i m are im p o r ­tan ţă : r itm , com poziţie , stil, m e lo ­die, arm onie.

In încheiere aş propune să re f le c ­tă m asupra trecu tu lu i, p r in prism a celor arăta te în p re ze n tu l articol şi să v ed e m dacă n u c u m v a ox tiv ita tea noastră m u z ica lă d in cadru l B ise ­ricii este suscep tib ilă de o sensibilă îm bună tă ţire .

s

Dacă r îndurile acestea vor con ­v inge pe cei ce se ocupă cu p ro b le ­m a selecţionării m uzic ii în C o m u n i­tă ţile noastre, aceasta f i in d o p ro ­b lem ă m ajoră în pregătirea noastră p en tru v ia ţa aceasta c it şi p en tru viaţa viitoare, scopul lor a fo s t atins.

Despre criteriile de selecţie, într-o-ocazie viitoare._______________________

Geantă Cezar

@a.ia, de. t t ig ă c iu ne

ci @.&wiu..viLtăţLL

(d a c ! 0-0 a n i i

— Coperta rev is te i noastre în fă ­ţişează noua Casă de R ugăciune o C o m u nită ţi i A .Z .S . R a d ovanu , jud . Ilfov, C on fer in ţa Bucureşti.

■ . - ..

*

C o m u nita tea R a d o va n u a lua t f i ­in ţă în aprilie 1933 şi cuprinde u n grup de fra ţ i credincioşi, ze loşi p en tru to t ceea ce este bun.

V echea Casă de R ugăciune, n u m a i corespundea nevo ilor ac tua le ale C o m u n ită ţi i şi cu concursu l b i­nevo itor al au torită ţilor locale, j u ­de ţene şi ale D e p a r ta m en tu lu i C ul­telor, noua construcţie a fo s t în ce ­pu tă în a n u l 1975 şi în anul 1976 a fo s t da tă în folosinţă.

Casa de R ugăciune a C om u n ită ţi i A.Z.S. R adovanu , este u na d in cele 22 Case de R ugăciune ce a u fo st inaugura te în u l t im u l t im p în U n i­unea noastră.

Fratele P ave l Crişan, este pa sto ­rul aceste i C o m unită ţi d in anu l 1965*

A d u c e m pe această cale m u l ţu ­m ir i lu i D u m n ezeu p e n tru b inecu- v în tările Sale, tu tu ro r celor ce au sacrificat t im p şi m ijloace p en tru această construc ţie şi A u to r ită ţ i lo r care au aprobat această lucrare.

R edacţia

CURIERUL ADVENTIST

Page 21: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

^ ^ ^ a s e lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte î i sint urî te :

3 , ochii trufaşi, limba m inci­noasă, m îin ile care varsă sînge ne ­v inovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîr- n e şte certuri între fraţi." (Prov. 6, 16-19).

B u n u l D u m n ezeu iubeşte nespus de m u l t fă p tu ra m îin ilo r Sale chiar şi pe cei m a i m a r i p ă că to ş i; dar în aceeaşi m ăsură, El urăş te păcatul, care a pric inu it m oartea in c h i ­n uri grozave a F iu lu i lui D u m n e ­zeu .

M ultora d in tre noi ne place să a u z im şi să v o rb im n u m a i despre iub irea lui D um nezeu , sub est im în d •astfel d rep ta tea L u i veşnică. Să n u p ierd em d in vedere însă fa p tu l că „dreptatea şi judeca ta s în t tem elia sca u n u lu i Său de do m n ie .” (Ps. 89,14).

Dumnezeu detestă păcatul şi răul care antrenează pe păcătos spre o m oarte veşnică, aşa cum un tată urăşte şarpele care ar ameninţa viaţa copilului său. Da, Dumnezeu iubeşte pe păcătos, dar urăşte pă­catul. Ura Sa faţă de păcat este tocm ai dovada cea mai elocventă a iubirii pe care o are faţă de pă­cătos.

î n raporturile noastre cu cei pe care îi iub im , noi ev ităm to t ce le-ar pu tea d isplace şi cău tăm să fa ce m n u m a i ceea ce le produce plăcere şi bucurie. Cu a tît m a i m u lt , ar treb u i să v eg h e m cu cea m ai m are grijă să n u o fensăm sau să în tr is tă m pe B u n u l D um nezeu , pe Care z ic em că -L iub im .

De la în cep u t trebu ie să prec izăm că ura lu i D u m n ezeu fa ţă de p ă ­cat este cu to tu l d ife r ită de a oa ­m en ilo r ; este o ură sfîn tă , o re ­acţie pu tern ică îm p o tr iva răului.

I n cartea Proverbelor la cap. 6, 16-19, So lom on declară, p r in in sp i ­ra ţie divină, că D u m n ezeu urăşte şap te lucruri, pe care dorim a le analiza pe scurt, în r îndurile ce urm ează .

X. Ochii trufaşi

In p r im u l rînd, D u m n ezeu urăşte ochii trufaşi. Desigur că aici este vorba de păcatu l m îndrie i, pe care B ib lia îl dezaprobă în te rm e n ii cei m a i categorici. M îndria este cel m a i g rav păcat, care a provocat căderea lu i Lucifer , t ra n s fo rm în d u - l în dia- vol, şi to t ea a fo s t m o t iv u l p r in ­cipal care a ru in a t v ia ţa u n o r f i ­guri p ro em in en te d in istoria B i ­bliei. C u v în tu l lui D u m n ezeu decla ­ră h o t ă r î t : „M îndria m erge în a in ­tea pieirii şi tru f ia îna in tea căde­rii.” (Prov. 16,18).

David, care cunoscuse d in e x p e ­r ien ţă urm ările ne fas te ale acestu i păcat, du p ă o pocăinţă sinceră se r u g a : „Păzeşte, Doam ne, pe robul T ă u de m îndrie , ca să n u stăp î- nească peste m ine . A tu n c i voi f i fără prihană, n ev in o v a t de păcate m a ri.” (Ps. 19,13).

De ce urăşte D u m n ezeu ochii tru faşi ? De ce este a tît de p r im e j ­dioasă m în d r ia ? P riv irea og lin ­deşte starea noastră lăuntrică. A - cela care este p l in de sine, n u m a i s im te nevo ia de a ju tor ceresc şi n u va m a i pu tea progresa în cele sp i ­rituale. I n t r - u n vas plin , n u se m a i poate tu rn a n im ic . M în tu ito ru l a spus :

„Ochiul este lu m in a tru p u lu i tău. Dacă ochiul tă u este sănătos, tot t ru p u l tă u va f i p l in de l u m i n ă ; dar dacă och iu l tă u este rău, t ru ­p u l tău este p l in de în tuner ic .” (Luca 11,34).

„Cînd och iu l este o rb it de iu ­birea de sine, a tunci n u este decît în tuneric .”

M i-a p lăcu t m ă r tur is irea sinceră a u n u ia d in tr e ta len ta ţii scriitori religioşi, care spunea : „Eu eram de m u l t t im p creştin, fă ră să f i î n ­ţeles m a rea în se m n ă ta te a sm ere ­niei. In tr-adevăr , n im ic n u este m a i greu de observat, n im ic m a i p r i ­m e jd io s şi m a i greu de în v in s ca m îndria , sub m u lt ip le le ei fo rm e .”

Şapte lucruri

pe care

le urăşte*

Dumnezeu

Mîndria generează şi alim entea­ză neînţelegerile, vrăjbile, ura şi toate celelalte rele. Mîndria se poate deghiza îmbrăcată în haina vameşului, chiar în Casa de închi­nare. Ce sînt toate acele bîrfeli care ies de pe buzele „pioase”, dacă nu „duhul fariseului ?” Ea se poate ascunde chiar în cuvinte de recunoştinţă la adresa lui Dum ne­zeu : „Iţi m ulţum esc Dumnezeule că nu sînt ca ceilalţi oameni.” De aceea să veghem să nu se strecoare în viaţa noastră mîndria sfinţeniei, care este cea m ai primejdioasă formă de mîndrie, pe care o urăşte Dumnezeu. (Apoc. 3, 17).

Unii cred că sm eren ia ar face din noi o a m en i fă ră d em nita te . D im ­potrivă , n u m a i p r in sm eren ie vo m avea adevăra ta d em n ita te a îm p ă ­răţiei Cerului, acel d u h îm pără tesc al F iulu i lu i D u m n ezeu , Care S-a sm er it p în ă la m o a r te şi încă m oarte de cruce.

Dacă v o m p r iv i zi ln ic la Cruce, ochii noştr i se vor schim ba, deoa ­rece m în d r ia şi adorarea de sine nu

pot să apară în v ia ţa aceluia care păstrează o proaspătă a m in tire a celor pe trecu te pe Golgota.

„D um nezeu a ju tă pe cel cu ochii plecaţi.” (Iov, 22,29). D upă cu m apa caută locurile cele m a i de jos ca să le um p le , to t astfe l şi D u m n ezeu caută pe cei sm er iţ i şi goliţi de sine, ca să facă să curgă p r in ei sla iw şi pu terea L u i b inecuvîn ta tă .

2. Limba mincinoasă

In al doilea rînd, B ib lia declară că D u m n ezeu urăş te l im ba m in c i ­noasă. M inciuna este pusă de Isus în aceeaşi categorie cu desfr înarea şi uciderea. (Mat. 15,19).

Comentînd porunca a noua din Decalog, serva Dom nului s c r ie : „Vorbirile false de orice fel şi orice încercare sau intenţie de a înşela pe aproapele nostru se cuprind în această poruncă. Minciuna constă într-o intenţie de a înşela. Prin- tr-un sem n cu ochiul, printr-o mişcare cu mîna, printr-o expre­sie a feţii se poate m inţi tot aşa de lămurit ca şi prin cuvinte. Orice exagerare intenţionată, orice semn sau aluzie care are de scop a produce o impresie falsă sau exagerată şi chiar expunerea fap­telor într-un mod care urmăreşte să inducă în eroare, este o m in ­ciună. Această poruncă interzice orice încercare de a vătăma repu­taţia sau cinstea aproapelui nostru prin denaturări sau aluzii răută­cioase, prin calomnii sau prin răs- pîndirea de zvonuri. Chiar dosirea intenţionată a adevărului, prin care alţii pot suferi pagubă, este o călcare a poruncii a noua din Decalog.”

Unii sp u n că n u se poate trăi fă ră să m in ţi . O sta tis tică arată că 60% d in tre soţi se m in t u n u l pe altu l şi 50% d in tre p ărin ţi m in t pe copiii lor.

U n pastor rugă pe credincioşii săi să citească p r im e le verse te d in capito lu l 14 al epistolei către Evrei în a in te de a ascu lta predica d in săp tăm îna urm ătoare, în legătură cu păcatul m inc iun ii . C ind se î n ­tâlniră, el spuse ascultătorilor săi : „Cei d in tre dum n ea vo a stră care au c itit p r im e le verse te d in E vrei ca­p ito lu l 14, să ridice m în a sus !” N u ­m eroase m îin i se ridicară. A tu n c i pastorul spuse cu tr is te ţe : „Cred că predica m ea p en tru astăzi vă este abso lu t necesară, p en tru că Epistola către Evrei n -are decît 13 capitole.”

M în tu ito ru l a declarat : „Eu s în t a d evă ru l” (loan 14,6), iar a- posto lu l P e tru co n firm ă acest lu ­cru cînd scrie despre D o m n u l : „In gura L u i n u s-a găsit v icleşug." (1 P etru 2,22).

Numai în măsura în care î l vom iubi pe El, ne vom asemăna din ce în ce mai m ult cu El, în ceea ce priveşte sinceritatea inimii, a cu­vintelor şi a faptelor noastre. Cu­vîntul inspirat s p u n e : „Tot ce fac creştinii trebuie să fie transparent ca lumina soarelui. Adevărul este de la Dum nezeu ; înşelăciunea, în oricare din m iliardele ei de forme.

MARTIE — APRILIE 197? < 9\

Page 22: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

este de la Satan, şi oricinc se de­părtează în vreun fel oarecare de linia cea dreaptă a adevărului, se vinde singur puterii celui rău. To­tuşi, nu este un lucru lesne să spui exact adevărul. Nu putem să spu­nem adevărul, dacă nu cunoaştem adevărul. Ah, cît de adesea se în- tîmplă că păreri preconcepute, scă­pări din minte, cunoaştere incom ­pletă, greşeli de judecată, ne îm ­piedecă de a avea o dreaptă în ţe ­legere a lucrurilor cu care avem de a face ! Noi nu putem să ros­tim adevărul, dacă minţile noastre nu sînt călăuzite continuu de Acela Care este Adevăr.”

P ăcatul m in c iu n ii a fo s t pedepsit d e D u m n ezeu cu moartea, în p r im a Biserică creştină (Fapte 5, 1-11), spre a serv i ca în vă ţă tu ră p en tru toţi creştin ii secolelor urm ătoare.

N ici fam ilia , nici biserica şi nici societatea n-are nevo ie de m in c i ­noşi. ci locul lor este în iazu l cu foc. (Apoc. 21,9). C u v în tu l insp ira t spune : „Cea mai mare nevoie a lu­mii este de bărbaţi şi fem ei care să nu se lase cumpăraţi sau vîn- duţi şi care in adîncul sufletului lor s în t sinceri şi cinstiţi, care nu se tem a num i păcatul cu num ele lui adevărat şi a căror conştiinţă se îndreaptă spre datorie ca acul m agnetic către pol.”

3. Mîinile care varsă sînge n ev i ­novat

Aici n u este vorba n u m a i de l i te ­ra poruncii a şasea, ci şi de sp ir i ­tu l ei. Să c it im şi urm ătoarele v e r ­se te biblice : Îs. 1,15 şi Ezechiel33,8. A p o sto lu l lo a n declară lă m u ­r i t că „oricine urăşte pe fra te le său este u n ucigaş.” (1 lo a n 3,15).

C o m en tind porunca a şasea, ser ­va D o m n u lu i spune : „Toate f a p ­te le de nedrep ta te , care aduc scur ­tarea vie ţii , sp ir i tu l u rii şi al ră z ­bunării, sau satisfacerea vreu n ei p a ­t im i oarecare, care duce la ac ţiun i vă tăm ătoare fa ţă de alţii, sau care ne fac m ăcar să le' d orim răul, sîn t o călcare a acestei p o r u n c i ; căci ,oric ine urăşte pe fra te le său este om oritor de o a m en i’. 1 lo a n 3,15. Orice n eg lijen ţă egoistă, de a în _ griji pe cei lipsiţi şi su ferinzi, orice satisfacere a plăcerii sau orice lipsă nesilită , şi orice este v ă ­tă m ă to r sănătăţii, toate acestea sîn t în tr -o m ăsură m a i m are sau m a i mică, călcări ale poruncii a şasea.”

Biblia cere ca „bărbaţii să se roa­ge ridicînd spre cer m îin i curate, fă ră m în ie şi fă ră de gîlceavă.” (1 T im . 2,8 trad. Galaction).

P. Bruegel, u n p ictor olandez, d in t im p u l R enaşterii, a rep rezen ­ta t m în îa p r in tr -u n personaj a v in d u n p u m n a l în gură şi o sticlă de o travă în m ină.

Pe bună d rep ta te s-a spus că so ­ţu l îşi poate om orî soţia, pe copii şi pe prieteni, cu o trava urii şi cu p u m n a lu l rău tă ţii sau a lipsei de iub ire duioasă, creştinească. Ah , c îte fa m ili i s în t d is truse în fe lu l a- cesta ! Cîte u rm ă r i nenorocite , de

nevindeca t, lasă sp iritu l de ceartă şi ne în ţe legere in re la ţiile cu se ­m e n i i noştri !

Un pastor m e to d is t , Dr. V a n D yke spunea : „La triburile să lba ­tice, ca n ib a lism u l este pe cale de dispariţie, dar el con tinuă să p e r ­siste d es tu l de pu tern ic la popoa­rele cele m a i c iv iliza te .”

De aceea. D o m n u l ne in v i tă as­tăzi : „C ură ţiţ i-vă m îin ile păcă ­toşilor ! „C ură ţîţ i-vă in im a !” lacov4,8. La în trebarea P sa lm is tu lu i : „Cine va pu tea să se su ie la m u n ­tele D o m n u lu i ? Cine se va ridica p înă la locul L u i cel S f în t ?” Ps. 24.3. el p r im eş te răspunsu l : „Cel ce are m îin ile n ev in o va te şi in im a curată, cel ce n u -ş i dedă su fle tu l la m in c iu n ă şi n u ju ră ca să înşele .” Ps. 24,4.

4. Inima care urzeşte planurinelegiuite

Cele trei m ari păcate pe care le -a m p re ze n ta t p înă a cu m : m'in- dria, m in c iu n a şi uciderea, îşi au sediul în in im ă, aşa cu m a spus M in tu ito ru l : „Căci d in in im ă ies gîndurile rele, uciderile, m ă r tur ii le mincinoase...” M at. 15,19.

„Omul se u ită la ceea ce izbeşte ochii, dar D om nul se u ită la in i ­mă." (1 Sam . 16,7 p.p.).

T h o m a s K em p is , care a tră it in E vu l M ed iu spunea : „Păcatul ia naştere în in im ă şi î n m in te , după care urm ea ză să consim tă voin ţa , ca om u l să treacă apoi la ac ţiune .”

Fariseilor d in t im p u l Său, D o m ­n u l le-a spus : „Pui de năpirci, cum aţi pu tea vo i să spu n e ţi lucruri bune, c înd vo i s în te ţ i răi ? Căci din prisosul in im ii vorbeşte gura. O m u l b un scoate lucruri bune din vis teria bună a in im ii lui : dar om ul rău scoate lucruri rele d in v is teria rea a in im ii lu i.” (Mat. 12.34-35).

P en tru că n -a u în ţe les acest m are adevăr, Isus a rostit, îm p o tr i ­va lor, p r in tre lacrim i, u rm ă to ru l vai : „Vai de voi, cărturari şi f a ­risei fă ţarn ic i ! P en tru că voi c u ­răţiţi partea de afară a paharu lu i şi a b lidului, dar în lă u n tru sîn t p l i ­ne de răpire şi de necum pătare . Fariseu orb ! C urăţă în tî i partea d in lă u n tru a paharului şi a b lid u ­lui, p en tru ca şi partea de afară să fie curată.” (Mat. 23,25-26).

A m spus, încă de la început, că deşi D u m n ezeu urăş te păcatul. El iubeşte in acelaşi t im p pe păcătos, dorind să f ie salvat. Deşi D om nul Isus a ur î t p lanurile ne leg iu ite din in im a lui luda , El a iu b it pe acest ucenic şi l-a iu b it p înă la capăt, o fer indu-i toate posib ilită ţile să se pocăiască de păca tu l lui.

La fel procedează Domnul şi cu fiecare dintre noi cei de azi. El cunoaşte tot ce se petrece în inima noastră şi El ştie toate prefăcăto­riile noastre. P e sem eni îi putem înşela cu pretinsa noastră cuvio- şie, însă Domnul citeşte, ca într-o carte deschisă, tot ce se petrece în forul nostru interior. Cu o delica ­tă mustrare, El nc-ar putea spune:

„Pentru ce aveţi gînduri rele îr* inimile voastre ?” (Mat. 9,4).

5. Picioarele care aleargă repedela rău

Răul, despre care este vorba în acest verset, în sem n ea ză to t ce e s te contrar Legii şi vo in ţe i lui D u m ­nezeu.

Dacă in im a noastră n u a parţine în în treg im e lu i D um nezeu , a tunci şi picioarele noastre vor m erge a- colo un d e n u este El.

Isus a spus lăm urit : „N im eni n u poate s lu ji la doi stăp în i !” (Mat.6, 24). luda a u rm a t pe D om nul cu o in im ă îm părţită , s lu jind m a i m u l t egoism ulu i şi lăcom iei de bani, care i-au condus picioarele să a ler ­ge la v ră jm a ş ii D o m n u lu i ş i s ă -L v indă p en tru tre izeci de arginţi.

P rin tre a lte cauze care îm p ie d i ­cau pe D u m n ezeu să ră spundă ce ­lor care se rugau şi posteau pe vrem ea lui Isaia, erau şi acestea : „Picioarele lor aleargă spre rău... ei n u cunosc calea păcii... aleargă pe cărări suc ite .” (Îs. 69, 7).

In contrast cu acest tab lou s u m ­bru, acelaşi p ro fe t descrie în capi­to lu l 52,7 pe aceia ale căror pi­cioare aleargă să aducă veş ti bune, care ves tesc pacea. Ei şi-au luat din t im p u l lor liber să m eargă spre a a ju ta celor în nevoie. De aceea, la reven irea Sa, D om nul le va spune : „V eniţi b in ecuv în ta ţii T a ­tălui M eu de m oş ten iţi îm pără ţia care v -a fo s t pregătită de la în te ­m eierea lu m ii.” (Mat. 25, 34).

Unde aleargă picioarele m e le şi ale tale ?

0. Martorul mincinos

Chiar ju s tiţ ia om enească c o n d a m ­nă m ă r tu r ia m inc inoasă ; cu a t it m a i m u l t ju s t i ţ ia d ivină.

In legislaţia V ech iu lu i T es ta m en t, era scris : „Să n u te u n e ş t i cu cel rău ca să faci o m ărtur ie m in c i ­noasă p en tru el.“ (E xod 23,1). Era fo rm u la tă şi pedeapsa p en tru o asem enea fa p tă ne leg iu ită : „Cînd un m ar tor m inc inos se va ridica impotrii-a cu iva ca să-l învinu iască de vreo nelegiuire, cei doi o a m en i cu pric ina să se în fă ţişeze înain tea D om nulu i, îna in tea preoţilor şi j u ­decătorilor care vor f i a tunci în s lu jbă ; judecă torii să facă cercetări am ă nun ţite . Dacă se va afla că m a r to ru l acela este u n m a r to r m i n ­cinos, şi că a fă cu t o m ăr tur is ire mincinoasă, îm p o tr iva fra te lu i său, atunci să-i face ţi cu m avea el de gînd să facă fra te lu i său. Să scoţi astfe l rău l d in m ij lo cu l tău. In f e ­lu l acesta, ceilalţi vor auzi şi se vor tem e şi n u se va m a i face o fa p tă aşa de ne legiu ită în m i j lo c u l tău." (Deut. 19, 16—20).

M ai tîrziu , C u v în tu l D o m n u lu i în tăreş te cele spuse în legătură cu acest păcat : „M artorul m inc inos n u ră m în e n epedepsit şi cel ce spune m in c iu n i n u v a scăpa." (Prov. 19,5).

20 CURIERUL ADVENTIST

Page 23: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

A d evă ra ţi i credincioşi trebu ie să f ie n iş te m ar tor i sinceri şi cinstiţi p e n tru D um nezeu , du p ă c u m este scris : „Voi s în te ţ i m a r tor ii M ei“. (Is. 43,10). C ît de p lăcu ţi l i s în t aceşti m ar tor i ai a devăru lu i ! P e n ­t r u u n ii ca aceştia D om nul H ristos p ledează astăzi în Ceruri, înaintea Tatălui. (Mat. 10,32). Să u r îm deci m in c iu n a şi să m ă r tu r is im adevăru l în orice îm p re ju ra re a vieţii.

7. Cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

Dezbinarea, cer turile şi n e în ţe le ­gerile în tre ucenicii D om nulu i Isus erau provocate de Iuda. El arunca sem in ţe le bănuielii, d iscordiei şi n e m u lţu m ir i i p r in tre tovarăşii lui ■de credinţă, aducînd în fe lu l acesta m u ltă durere M în tu ito ru lu i şi p a ­gubă su fle tească ucenicilor Săi. Cel ce s tîrneşte cer tur i în tr e fra ţ i să cugete la Iuda şi la s fîrş itu l v ie ­ţii lui.

Satan este autorul principal al urii şi al neînţelegerilor. Acela t'are strică armonia, pacea şi bu­nele relaţii dintre fraţii săi, se află sub controlul vrăjmaşului. Dacă n-avem ceva bun de spus despre un frate sau despre o soră de cre­dinţă, să nu vorbim nimic rău despre ei. Este mai uşor a vedea greşelile şi defectele altora, decît a distinge calităţile lor.

„F ăţarnicule" , spunea Isus, „scoa­te m ai în tî i b irna d in ochiul tă u şi a tu n c i vei v edea desluşit să scoţi paiul d in och iu l fra te lu i tău .“ {M at. 7,5).

..C uvinte le acestea descriu pe acela care este gata în orice m o ­m e n t să vadă o s lăbiciune la alţii ş i este foarte zelos s-o tr îm b iţeze . Isu s spune că această trăsătură de caracter este în com paraţie cu fa p ta criticată, ca o bîrnă fa ţă de ■un pai. A ce ia care n -a u s im ţi t niciodată pocăinţa dep line i predări p e altaru l lui Hristos, n u dau pe fa ţă în v ia ţa lor in flu e n ţa cea b lîndă a iub ir ii M în tu ito ru lu i .“

„Ferice însă de cei îm păciu ito ri •căci ei vor f i ch em a ţi f i i ai lui D u m n e z e u .“ (Mat. 5,9).

Concluzii

A m u rm ă r i t îm p re u n ă în aceste r in d u r i , cele şap te m ari păcate, pe care le u răş te D um nezeu . P u tem sp u n e că n -a m săv îrşit n ici u n u l •dintre ele ? In Prov. 6,15 este ară ­ta tă şi u rm a rea in ev itab ilă a aces­to r r e l e : „De aceea, n im icirea va v en i pe neaştep ta te , va f i zdrobit deodată şi fără leac !“

Cum putem scăpa de aceşti şapte demoni, care pîndesc fericirea noastră prezentă şi veşnică ? N u­m ai prezenţa lui Isus în inimă este unica noastră siguranţă. Hotărîrile noastre bune de a ne schimba sînt insuficiente ; e le sînt ca nişte funii de nisip. A vem nevoie de o putere de sus : un botez z iln it eu plinăta­tea Duhului Sfînt. Nu doar bote­zul cu apă, nici arvuna Duhului, ci puterea Sa deplină ne va ajuta să

fim adevăraţi creştini în aceste zile. (Efes. 3,14— 19 5,18).

Cînd v o m a junge să ne consa- crăm cu to tu l D om nulu i, fără nici o rezervă , a tu n c i v o m urî şi noi păcatele pe care le u răşte D u m n e ­zeu , p e n tru că l l vo m iub i d in toată in im a noastră şi v o m iub i şi pe se ­m en ii noştri, ca pe noi înşine. N u -

O fem eie sam ariteancă la f în t în a lu i Iacob a ce­

ru t „apă v ie“ şi p rim ind D uhul Sfint, a devenit ,,o fîn- tin ă de apă ţîşn itoare în v ia ţa veşnică.“ (Ioan 4, 14). R ugă­ciunea a precedat re înv io rarea din Sihar.

Cei 120 în cam era de sus au ceru t revărsa rea D uhului Sfînt. A tunci D u h u l i-a folosit ca to rţe ap rinse p e n tru converti­rea a 3 000 de sufle te ca u rm a ­re a unei predici. R ugăciunea a precedat ziua C indzecim ii.

R evărsarea D uhului în p u te ­rea ploii tîrz ii aşteap tă cererea şi p rim irea d in partea noastră. ,,D uhul S fînt, rep rezen tan tu l Său, este cel m ai m a re d in tre toa te daru rile" , însă D um nezeu nu va rev ărsa d aru l Său su ­prem în p lin ă ta tea lui in fin ită a su p ra u n u i popor care n u se roagă... ,,Cînd cerem cu s tă ru in ­ţă D om nului să aibă m ilă de noi în necazurile noastre, şi să ne conducă p r in S p iritu l Său S fîn t niciodată nu-Ş i va în ­toarce u rechea de la rugăciunile noastre“ . R ugăciunea precede pu te rea ; „D uhul h aru lu i şi al rugăciunii (Zah. 12,10) p re ­cede re înv io rarea . „Rugăciunea este cheia accesului la rezer­vele cerului... şi la rezervele ne lim ita te ale A to tpu tern ic ie i.“ P e n tru fiii cred in ţei nim ic nu este m ai presus decît rugăciu ­nea.

Biserica trebuie să înveţe să se roage înainte de a putea aş­tepta ploaia tîrzie promisă, iar Duhul Sfînt oferă toate moti­vele şi îndemnurile la rugăciu­

m a i a tunci v o m pu tea asculta de im p e ra t iv u l zilelor n o a s t r e : „Urîţi răul, cei ce iu b iţ i pe D o m n u l !“ (Ps. 97,10). „Fie-vă groază de rău şi lip iţ i-vă tare de bine !“ (Rom. 12,9).

ne. E llen G. W hite scoate din p rop ria ei ex p erien ţă un sfat p en tru Biserică : „D uhul Sfînt insp iră orice rugăciune sinceră. A m în v ă ţa t să cunosc că în toate cererile mele, D uhul m ij­loceşte p en tru m ine şi p en tru toţi sfin ţii ale căro r cerin ţe sîn t după voia lui Dum nezeu... Da­că s în tem învăţa ţi de D um ne­zeu, ne vom ruga în conform i­ta te cu vo in ţa Sa descoperită şi în supunere fa ţă de voia Lui pe care nu o cunoaştem... Isus aşteap tă să sufle peste to ţi u - cenicii Săi şi să le dea insufla- rea D uhu lu i Său sfin ţilo r şi să tran sm ită poporului Său in ­fluen ţa S a d ă tă to a re de viaţă... V oinţa lo r trebu ie să se supună voinţei Lui, ei treb u ie să lu ­creze cu S p iritu l Lui.“

Biblia nu ne oferă nici un înlocuitor pentru rugăciune. Studiul, sacrificiul şi servirea îşi au locul lor, dar dacă sufletul credincios nu experimentează în realitate un contact al rugă­ciunii cu El, de la care ne vin toate binecuvântările, se com­portă ca un avion care nu poa­te părăsi solul — nu se poate „înălţa“.

P e n tru a prim i D uhul Sfînt, trebu ie să n e bucurăm de un îndem n la rugăciune sădit de Duhul. Cînd credinciosul sim te u n îndem n lău n tr ic de a se r u ­ga, treb u ie să recunoască în a- ceasta "o dovadă a prezenţei D uhului S fîn t. Să ureze bun ven it O aspetelui ceresc şi să înceapă să se roage. Niciodată nu este n u tr ită o d o rin ţă since­ră după D um nezeu, oric ît de

Pastor N. Ghitescu

oaia timpurie

şi tîrzie

. __ i n T lMARTIE — APRILIE 1977 F I

Page 24: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

slabă, ca D uhul lu i Dum nezeu să nu v ină în în tâm pinarea ei. To tu l dep inde de n u tr irea şi răspunsu l la aceste im pulsuri sădite de D uhul.

Locul b iru in ţe i —- nu trebuie că u ta t la am von sau in bănci, în tr-o v izită sau în cercul fa ­m ilial. El trebu ie cău ta t la locul de rugăciune. „Cele m ai m ari b iru in ţe cîştigate p en tru cauza lui Dum nezeu... sîn t cîş­tiga te în cam era de aud ien ţă a lu i D um nezeu.“ Dacă dorim să p rim im D uhul Sfînt, trebu ie să-L cerem, şi să-L cerem în credinţă. Să luăm seam a la u r ­m ăto ru l sfat : „Cînd poporul lui D um nezeu va crede, când ei işâ vor ântoarce a ten ţia la ceea ce este adevărat, v iu şi real. D uhul S fîn t în to ren te ce­reşti pu tern ice va fi revărsa t asupra bisericii".

Faceţi din Biblie cartea voastră de rugăciune. Curăţiţi calea Domnului prin rugăciu­ne. Prin rugăciune Ilie a în­chis şi a deschis cerurile, Sam- son a dărîmat templul lui Da- gon iar Daniel a înţeles inter­pretarea visului lui Nebucad- neţar. Ezechia s-a rugat şi Dumnezeu a dat o mare biru­inţă lui Israel. Biserica din casa Măriei s-a rugat fără în­cetare şi uşile închisorii s-au deschis pentru a lăsa pe Petru liber. Doi bărbaţi din oraşe di­ferite s-au rugat. Unul pentru lumină, iar altul pentru călău­zire, iar ca răspuns Dumnezeu prin Duhul Său a condus pe Petru la Casa lui Corneliu. Nu putem scoate mai mult în evi­denţă rugăciunea. Cea mai ma­re binecuvîntare pe care Dum­nezeu o poate da celui credin­cios este spiritul unei rugăciuni sincere şi ambasadorii lui Hristos vor avea putere în le­gătura lor cu cei păcătoşi, după ce mai înainte au venit cu ru­găciuni stăruitoare înaintea lui Dumnezeu.

Isus, în noap tea trădării Sa­le, n-a. dorit oa ucenicii să so­cotească plecarea Sa ca o t r ă ­dare a lor. El le-a vorb it des­pre u rm aşul Lui, M îngîietorul (greceşte paracletos, însemnând un u l care s tă alături). El le-a prom is : „dacă Mă duc vi-1 voi tr im ite (M îngîietorul) Ioan 16,7.

E ra pe cale să se facă un schim b : U n M îngîietor (Isus) u rm a să urce, a lt M îngîietor (Duhul adevărului) u rm a să co­boare. Orice creştin u rm a să aibă p rezen ţa d ivină a lă tu ri de el ca ocrotire şi scut. El u rm a să conducă şi să călăuzească, să înveţe şi să confirm e, şi ch ia r să a ju te pe credincios să se roage.

Unii nu ş tiu cum să se roage p en tru D uhul S fîn t da torită concepţiei neclare sau p en tru că susţin idei nescrip turistice cu priv ire la D uhul Sfînt. M ulţi socotesc D uhul Sfîn t ca fiind o in fluen ţă în tunecoasă, a to tpă-

trunzătoare , o fo rţă im persona­lă ca şi g rav ita ţia , v a lu ri e te r i ­ce sau raze cosmice. în să D u­h u l S fîn t face pa rte d in D u m ­nezeire ca „a tre ia persoană a dum nezeirii44 şi El „este to t a t î t de m u lt o persoană cum şi Dum nezeu este o persoană."

Nimeni nu poate explica pe Tatăl cel veşnic, prima Persoa­nă a dumnezeirii, deoarece măr- ginitul nu poate cuprinde ne­mărginitul. Tot aşa nu putem înţelege nici natura celei de a treia Persoane a Dumnezeirii. Natura Duhului Sfînt este o taină... Domnul nu ne-a desco- perit-o... Cu privire la aseme­nea taine, care sînt prea adinei pentru înţelegerea omenească, tăcerea este de aur.

Insă cel consacrat, va cău ta „prin rugăciune stă ru itoare o în ţelegere c lară p en tru a dis­cerne s lu jba şi lucrarea D u h u ­lui Sfînt. Cu cit cunoaştem m ai m u lt cu p riv ire la lucrarea D u ­hului, cu a tît m ai m u lt vom p re ţu i „părtăşia D uhulu i14 (F i- lip. 2,1), cu a tît m ai m u lt vom aprecia îm părtăşirea D uhului Sfînt. (2 Cor. 13,14). Dacă n e oprim asup ra acestui subiect, im ediat vom începe să sim ţim prezenţa D uhulu i ca o p rezen ­ţă personală a lui Isus. „P rin D uhul. H ristos u rm a să răm înă to tdeauna în inim ile copiilor Săi. U nirea lor cu El u rm a să fie m ai strînsă decît a tunc i cînd a fost personal cu ei.

Din m om ent ce „nu pu tem dori mai m u lt decît doreşte D um nezeu44 şi to t ce este m ai u rgen t este să ne consacrăm în serv iciu l Lui, cum putem explica sărăcia noastră sp ir i tu ­ală ? Se pare că n -am recunos­cu t nevoia noastră după D uhul Sfînt. Cu cit descoperim nevo ­ia noastră reală, sărăcia noas­t r ă reală, cu a tît vom dori m ai m u lt d aru l D uhulu i Sfînt... P e n ­t ru că n u n e dăm seam a de nevoia noastră... p e n tru acest m otiv nu depunem efortu ri stăru itoare ... p en tru p rim irea binecuvîntării. D um nezeu să n e deschidă ochii !

M ulţi vorbesc despre nevoia noastră de D uhul Sfînt, şi • se roagă în acest sens şi se în ­treabă de ce n -au căzut to ren ­tele Lui. Iaeob şi Ioan aveau o idee care p redom ină astăzi, şi anum e că favoarea cerului es­te dată num ai celor care o cer., Iacob şi Ioan socoteau că pen ­tru a cere trebu ia să aibă lo­cul cel m ai îna lt în îm pără ţia lui Dumnezeu... Ei nu-şi dă­deau seam a că îna in te de a se îm părtăşi de slava lui Hristos, trebu ia să poarte jugul Lui.44 (Scrisori 22. 1902).

în tr -o v iziune dată Elenei W hite la 25 dec. 1865, D um ne­zeu a acuzat solem n pe condu­cători şi pe popor : „A proape toţi care p re tin d a crede ade­v ăru l p rezen t s în t nepregătiţi p en tru a înţelege lucra rea de p regătire p en tru acest tim p. în s ta rea lo r actuală... ei s în t cu to tu l ne în s ta re să prim ească

CURIERUL ADVENTIST

Page 25: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

ploaia tîrz ie“. Eu în treb în ce fe l s-a sch im bat s ta rea sp ir itu ­ală a credincioşilor lui D um ne­zeu d in a n u l 1865 încoace ?

,,M ulţi au fost amăgiţi, aş- tep tîn d ca ploaia tîrz ie să cadă ia ră o p regă tire deosebită. ,,Hristos a prom is dovada D u­h u lu i S fîn t bisericii Sale... D ar ea orice a ltă făgăduinţă , ea este d a tă cu o condiţie.

M em brii bisericii noastre au lipsă de c red in ţă — ei aşteap tă să cadă ploaia cîndva, d ar cre ­d in ţa lor nu include prezentul. Totodeauna D uhul lucrează aici şi acum . „Noi pu tem să a- vem b inecuv în ta rea Cincizeci- m ii ch ia r acum , dacă oam enii credincioşi lui D um nezeu se vor ruga cu ardoare şi vor crede în făgăduin ţe le Lui.

Insă o i'ugăciune formală şio dorinţă slabă nu vor aduce niciodată ploaia tîrzie. „Ca oa­meni credincioşi noi trebuie să căutăm mai stăruitor puterea întăritoare a Duhului Sfînt. Credinţa puternică şi rugăciu­nea stăruitoare merg împi’eună. Dacă vrem să mijlocim la Dumnezeu pentru Duhul Său cel Sfînt, trebuie să vorbim şi să ne rugăm în credinţă ca să primim ungerea preţioasă a Duhului Sfînt“.

în orice rugăciune cel sincer va ex p erim en ta o nouă înv io ­ra re . Noile aprecieri cu priv ire la C alvar vor trezi dorin ţe noi p e n tru a spera această isto risi­re m inunată . O nouă conştien- ţă a prezenţei D uhu lu i va in ­sp ira u n nou cu ra j p en tru m ăr ­tu risire . U n s im ţ nou al iub i­rii şi m ilei lu i Hristos, va trez i noi aversiun i fa ţă de pă ­ca t -— va face d in fiecare rugă ­ciune o reînv iorare , o re învio- ra re personală !

C uvîntul, vegheaţi şi rug a ţi- vă prinde o nouă sem nificaţie. ,,A veghea spre rugăciune în ­sem nează a tră i rugăciunile noastre îna in tea lu i D um nezeu, p en tru ca El să le dea un răs ­puns, deci n u v a m ai fi n ici o in te rd ic ţie în v ia ţa n o as tră“ . „Vegheaţi lucrînd în acord cu rugăciunile voastre... Este tim pul ploii tîrzii... F iţi zeloşi în rugăciune şi vegheaţi în Du- h u l“. R ugăciunea uneşte pe om cu F ăcătoru l său ; în rugăc iu ­ne, cel credincios în realitate ,

colaborează cu D um nezeu. M în tu irea cere cooperarea lui de bunăvoie şi s tăru itoare . In rugăciune noi in trăm în p ă rtă - şie cu Dum nezeu. Păcătosu l nu poate face nici m ăcar u n pas spre Hristos fă ră ca D uhul lui D um nezeu să -l a tragă, şi aceas­tă a trac ţie este perm anen tă şi va continua a tî ta vrem e cit cel păcătos n u în tris tează pe D u ­h u l S fîn t p r in refuzul lu i p e r ­sistent.

Zeii nu răspund la rugăciune, dar D um nezeul Bibliei o face. Regele păsto r a l lui Israel în cererea sa că tre Cel P rea înalt, şi-a începu t rugăciunea cu ex ­presia : „O, Tu, care asculţi r u ­găciunea !“ (Ps. 65.2). Elena W hite spune : „Dacă vei găsi glas şi tim p ca să te rogi, D um ­nezeu va găsi tim p şi glas ca să răspundă." Sublin iind im ­p o rtan ţa rugăciunii, solul lui D um nezeu p e n tru zilele d in urm ă, îndeam nă prin cuvin te pe care le pu tem folosi şi noi : „R ugaţi-vă, o ruga ţi-vă m ai s tă ru i to r / ' „P une D u h u l Tău, Doamne, D uhul T ău S fîn t în in im a m ea p en tru ca să fiu sincer în p ăs tra rea vo tu lu i m eu de la botez. “ Ea sfă tu ieşte : „Trebuiesc ţinu te perioade de rugăciune p en tru revărsarea D uhului S fîn t.“ Fie ca D um ­nezeu să grăbească ziua cînd asem enea exerciţii sp iritua le vor deveni o rea lita te în toate com unităţile noastre !

Serierile Elenei W hite ne sfătuiesc adesea să ne rugăm p en tru D uhul Sfînt. Ea to tdea ­u na a dorit o adunare ca a- ceea pe care o recom andă Ioel în tregei biserici, to ţi stăru ind cu pu te re p e n tru revărsarea D uhului : „A r pu tea avea loco în tru n ire a tu tu ro r bisericilor de pe păm în t, ia r obiectul s tr i ­gă tu lu i lor u n it să fie p en tru D uhul Sfînt. Cînd se în tîm plă lucru l acesta, Hristos, p lin ă ta ­te a noastră, este to tdeauna prezent, ia r noi vom avea îm ­p lin ită orice dorin ţă sfîntă. Vom av ea u n ita tea lui H ris- tos.“ D in m om ent ce o astfel de ad u n are a tu tu ro r com uni­tă ţilo r lao laltă trebu ie să fie aştep ta tă p înă după reven irea lu i Hristos, noi trebuie să re ­zolvăm această s itua ţie pe o

altă cale răspunzînd acestu i a- pel, adică fiecare in im ă s im ţi­toare la apelurile D uhului, să înceapă acum şă se roage pen ­tru acest D ar preţios. C ererea p en tru binecuvîn ţările ploii tîrzii se face înain tea prim irii. In felu l acesta, în tr-o a titud ine de rugăciune şi aş tep tare , să începem asigura ţi că „oriunde un su fle t caută pe Dumnezeu, acolo lucrarea D uhului este, vi- zibilă“ ; căci „prin D uhul este rostită orice rugăciune sinceră şi o astfel de rugăciune este prim ită de D um nezeu.“

Pastor N. DUMITRF.SC U

rene/(/(iei(U rm are d in pag. 5-a)

rea unei vieţi. Cu reproş spunea D om nul Hristos. Iudeilor : „Cer-, cetăţi S crip turile , p en tru că so­cotiţi că în ele aveţi v ia ţa veş­nică, d a r tocm ai ele m ă r tu r i ­sesc despre Mine. Şi n u v re ţi să ven iţi la Mine, ca să aveţi v iaţa !“ (Ioan 5, 39.40).

Bucuroşi pentru revelaţia scri­să, pentru puterea ei transfor­matoare, să aducem prin El, prin Numele lui Isus Domnul vieţii, jertfa noastră de laudă, de recunoştinţă şi de consacra­re, prin exercitarea actelor de cult, cînd sîntem adunaţi în lo­caşul de rugăciune, nu forţaţi de împrejurări, ci ca un semn al adorării ce i se cuvine lui Dumnezeu. Actul adorării nu trebuie confundat cu extazul mistic, excitări, lacrimi, stri­găte, a g ita ţ ii; actul adorării prin cîntări şi rugăciuni este manifestarea simţămîntului pă­trunzător al recunoştinţei unei inimi renăscute pentru slava lui Dum nezeu. Actul adorării este o slujbă duhovnicească. (Rom. 12, 1).

„ în adevăr, făgăduinţele lui Dum nezeu, oric îte a r fi ele, toate în El s în t „da“ ; de aceea şi am inu l pe care-1 spunem noi, p rin El, este sp re slava lui D um nezeu.“ (2 Cor. 1, 20).

P astor-consilier AX,. CONSTANTINESCU

MARTIE — APRILIE 1977 " .......■ — - - • - - * - — j 23

Page 26: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Vă rog să explicaţi textul din1 Sam. 18,10. Cum poate fi „tri- mis“ un duh rău de către Dum­nezeu ?

Tex tu l spune astfel : „A doua zi, duhul cel rău, trim is de D um nezeu , a apucat ps Saul, care s-a în furia t în m ij ­locul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în m înă.“In continuare, raportul biblic

ne spune că Saul a aruncat su ­liţa în David, dar acesta s-a fe ­rit şi a scăpat. De fapt, 1 Sam. 18,10 n u este prim ul te x t în care n i se vorbeşte despre acest spirit rău. Mai înainte chiar şi anum e în 1 Sam . 16,14 citim : „Duhul D om nulu i S-a depărtat de la Saul : şi a fost m uncit de un duh rău care venea de la D om nul.“

In m od aparent, întrebarea se pune a s t fe l : „De ce foloseşte D um nezeu , ca un in strum en t al Său, un duh rău, un asemenea duh care a făcu t pe Said să în ­cerce a omorî pe David, care era unsul lui D um nezeu şi, de ase­menea, să facă şi alte lucruri rele ? C um se împacă toate a- cestea cu caracterul B unu lu i D um nezeu ?

Să re ţinem fap tu l că Saul le- pădînd Spiritid , D uhul D om nu­lui — a a juns în situaţia de a săvîrşi păcatul îm potriva D u h u ­lui S f în t — şi D um nezeu n u mai pu tea face n im ic pentru el. Tot ceea ce era de făcu t din partea Sa, a făcut. Datorită a- cestei situaţii, n i se spune că „Samuel n u s-a m ai dus să vadă pe Saul pînă în ziua m or­ţii sale.“ (1 Sam. 15,35). Duhul D om nulu i nu s-a depărtat de la Saul în m od arbitrar, ci Saul a fost acela care s-a răsculat îm ­potriva conducerii Sale şi în m od deliberat s-a retras de sub in fluen ţa D uhulu i Său. Dar de fap t „unde m ă voi duce depar­te de D uhul Tău, şi unde voi fug i departe de Faţa Ta ?“ (Ps. 139,7), spunea psalm istul David.

întrebărisi»

R Ă S P U N S U R I -------

T ex tu l d in 1 Sam . 18,10 tre­buie înţeles a tît în spiritul celor spuse de David, cît şi în con­cordanţă cu principiul alegerii libere sau al liberului arbitru. Dacă D um nezeu , prin Duhul Său cel S fîn t , S -ar fi im pus lui Said, contrar voinţei sale, a- tunci D um nezeu ar fi transfor­m at pe rege în tr -u n automat.

In lim bajul neteologic al S f. Scripturi, despre D um nezeu se spune adesea că face, ceea ce El nu împiedică a f i făcut. Deci se pune în drep tu l Său lucruri ca f iind făcute de El, num ai pen ­tru faptul că El nu le împiedică a se în făptui, şi n u p en tru că realm ente El le face.

In contradicţie cu concepţia păgînă despre politeism , deci despre ex is ten ţa a o m u lţim e de zei, fiecare avînd o activitate specifică, Iudeii au fo s t învăţaţi că există un singur D um nezeu. (Ex. 20.2.3). De aici şi fap tu l că atît ceea ce este bun, cît şi ceea ce este rău, v ine de la D um ne­zeu. Profetid Isaia dec lară: „Eu întocmesc lum ina, şi fac în tune- recul, Eu dau propăşirea, şi a- duc restriştea. Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.“ (Is. 45,7). Traducerea Engleză K ing James redă astfel acest t e x t : „l fo rm de light, and create darkness :I m ake peace, and C R E A TE EVIL...“ (Eu creez răul). In a- celaşi tim p , găsim pasaje în Sfin te le Scrip turi care descriu pe Satan ca f i in d instigatorul spre rău, cel ce aduce răul. (Iov 1 ,6 - 2 2 ; 2 ,1- 8).

Oare trebuie să tragem de aici concluzia că Biblia se con­trazice în problem a în discuţie, şi anum e : Cine este v inova t de aducerea răului, D um nezeu sau Satana ? Deşi la prim a v e ­dere aşa s-ar părea, noi spunem categoric N U ! B iblia n u se con­trazice. Iată :

„Domnul S -a aprins de m î- nie d in nou îm potriva lui Is ­rael ; şi a stîrn it pe David îm ­potriva lor, z i c în d : „Du-te şi

fă numărătoarea lui Israel şi cu iui Iu d a * (2 Sam . 24,1).

„Satan s-a sculat îm potriva lu i Israel, şi a aţîţat pe David să facă numărătoarea lui Is­r a e l (1 Cron. 21,1).

Se pot armoniza aceste pa ­saje ? Noi considerăm că du. Cine oare a inspirat pe D avid ca el să facă numărătoarea po­porului ? D um nezeu , se spune adesea că face, ceea ce El n u împiedică a f i făcut.

O cupîndu-Se la început d e problema răului. D um nezeu a hotărît, să perm ită acestuia să se m anifeste , să dem on ­streze în m od liber, conse­cinţele lui, iar cel care este- originea răului, să dea pe faţă caracterul său. Deci, la origine, prin liotărîrea lui Dumnezeu,. Satan a fost îngăduit, a fost lă­sat să acţioneze în lum ea noas­tră. In acest scop, se poate face afirmaţia că Satan face ceea ce- îi este permis, îngăduit de D u m ­nezeu. Deci, în sensul celor de- mai sus, fie D um nezeu, fie S a ­tana poate f i înfă ţişat ca adu- cînd răul. (Expresia ebraică pen tru rău, include şi ideea de calamitate).

Cu certitudine, sint şi limite peste care Satan nu poate trece (Iov 1, 12 ; 2,6). — el acţionînd în limitele sferei ce i-au fost stabilite. Astfel, deşi actele lui sînt contrare voinţei divine, e l nu poate face decit numai ceea ce-i este îngăduit de Dumne­zeu.

Cînd Saul s-a hotărît să se împotrivească D uhulu i lui D um nezeu, D um nezeu n u mai putea face n im ic pentru el. P r in propria sa alegere, Saul s-a ho­tărît să apuce pe propriul său drum. D um nezeu n-a îm p ied i­cat, n-a abătut de la Said con­secinţele propriei sale alegeri.

Deci, într-un limbaj neteolo­gic, mai puţin savant, se poate spune că spiritul cel rău, în contextul celor amiiîtite mai sus, venea de la Dumnezeu. Dar în contextul strict al ac­ţiunii liberului arbitru, spirituf rău vine de la cel rău, Satan, ca urmare a alegerii înfăptuite de cei în cauză. Acesta este sensul în care înţelegem şi a- ceastă problemă, demonstrîn- du-se astfel că Sf. Scriptură nu se contrazice.

C. Adv,

© CURIERUL ADVENTIST

Page 27: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Sfîrsit de cale

„Iar tu, du -te p ină va v e n i s f î r ş i t u l ; tu te ve i odihn i şi te v e i scula iarăşi odată, în partea ta de m o ş ten ir i , la s f îrş itu l zile lor“. (Dan. 12,13).

Cu aceste c u v in te rostite de u n m esager ceresc, Daniel era în d em n a t, la înche ierea ac tiv ită ţii sale să^şi lase jos pana cu care aşternuse a tîtea în ş tin ţăr i d iv in e . . . .

Ca şi Daniel od in i­oară, m u lţ i copii ai lui D u m n ezeu au trecu t la odihnă în u l t im e le luni aştep tînd în ţărîna pă- m în tu lu i d in care au fo s t luaţi, chem area Ivi D um nezeu , p e n tru a p r im i „partea lor de m o ş ten ire“.

— Cu in im ile cern ite de durere dar în acelaşi t im p încred in ţa ţi de ra­ţ iunea p lanurilor d iv ine , con sem n ă m pierderea fra telui U n g u re an u D u ­m itru , e lev la Sem in a ru l Teologic A .Z .S. B u c u ­reşti, d in anul UI.

R ăpit fu lgeră tor d in tre noi de o su fer in ţă ascunsă , a trecu t la odihnă în z iua de 10 ianuarie 1977, condus f i in d apoi la locul od ihnei sale tem porare în com una M ihoreni, J u d e ţu l Suceava, de întreaga co m u n ita te S u ­ceava, d in care făcea parte. N ă scu t la 19 febr . 1949, este de t im p u r iu atras de adevărurile doctr ine i ad- v en te şi îşi consacră v ia ţa lui D um nezeu , fă c înd din acestea ţ in ta de căpetenie a v ie ţii sale. In te l ig en t şi perseveren t, in tră în rîndurile e lev ilor S em in a ru lu i Teologic u n d e se d ezvo ltă sp iritua l în m o d u l cel m ai armonios, do ved in d în to tdeauna c larviziune în p ro ­b lem ele d e zb ă tu te la orele de clasă, şi ap titu d in i le corespunzătoare u n u i v ii tor pastor.

Serv ic iu l d iv in al în m o rm în tă r i i a fo st e fec tua t de pastorii Popa M ihai şi Cazan T i tu d in partea S e m in a ­ru lu i T e o lo g ic ; fr. Chiorăscu Costache, preşed in te le C onferin ţe i Bacău, la care au m a i participat şi p a s ­torii Roşea E m anuel, B odnariuc loan şi V arcuş Vasile. Cu to ţii au re lie fa t nădejdea reven irii scoţînd în e v i ­den ţă realitatea făgădu in ţe lor Scrip tur ii în această priv in ţă . Un grup de elevi şi colegi d in S em in a r l-au înso ţit p înă la capătul căii, înă lţînd fru m o a sele i m ­nuri ad ven te în speranţa revederii cu toţi cei dragi.

★★ ★

— C om unita tea B u cu reş ti-L a b ir in t a condus, în z iua de 21 febr. 1976, pe u l t im u l său d ru m stră b ă tu t pe acest p ă m în t, pe sora V iorica Iancu, soţia pa sto ­ru lu i la n cu Gheorghe, d in cadrul C onfer in ţe i B u c u ­reşti, care după o lungă şi grea su ferin ţă , în cred in ­ţează în braţele M în tu ito ru lu i ei, to t ce avea m a i scu m p — v ia ţa — în v îrs tă de 52 ani. C uv in te le m în - gîierii şi speranţe i a dven te au fo s t rostite de pastorii Ciucă loan, A r t in ia n H rant şi Dănău Barbu.

★ ★— La da ta de 25 ianuarie 1977, com unita tea Piatra

N e a m ţ a condus pe u l t im u l său d ru m pe fr. N icu- lescu Alexandru în v îrstă de 101 ani, tatăl pastorului N iculescu Teodor, consilier la U niunea de C onfer in ţe A.Z.S. N ăscu t la 14 sept. 1876, s-a alăturat Bisericii A d ve n te în anu l 1946 cu în treaga sa fam ilie . Ince- p înd cu acest m o m e n t de cotitură al v ie ţii sale, fra te le N iculescu A le x a n d ru , se consacră pe d ep lin cauzei Evanghelie i şi înţe lege să trăiască practic învă ţă tu r i le

ei, e xem p li fic în d u -le p r in tr -u n spirit paşnic şi liniştit dar ho tărît şi sta tornic în credinţă.

U n u l t im om agiu au p rezen ta t pastorii Popa D u ­m itru şi P ârvan M arin, d in partea U n iun ii A .Z .S . ; pastorii Chiorăscu Costache, B id iuc loan, D um itraşcu D um itru , B o teza t Traian, B ostan E ugen şi Pârvan Ş te fan , d in partea C on fer in ţe i Bacău, care au m în - gîiat şi îm b ă rb ă ta t cu fă g ă du in ţe le Scripturii, in im ile celor prezenţi.

★ ★

— In ziua de ÎS iun ie 1976, co m un ita tea Bacău a condus la locul od ihnei sale tem porare pe fr. Pahoncea Nicolae care îşi încheiase calea slu jir i i şi u m b lă r i i sale cu D um nezeu , cu două zile m a i înainte. Frum oase şi pline de so lem n ita te şi în d e m n au fost paginile v ie ţii sale, d in tre care u l t im a la v îrs tă de 83 ani. Zeci de ani d in v ia ţa sa a fo s t p rezb iter al co m u n ită ţi i B acău ţi m e m b r u în co m ite tu l C onfer in ţe i Bacău, t im p în care a s lu jit cu cinste cauza Evanghelie i f i in d în acelaşi t im p de m are fo los şi societăţii în care trăim . N ă d e j ­dea reven ir ii pe nori ardea v iu în in im a şi v ia ţa sa, astfel îneît încheierea ei a fo s t îm p reu n ă cu D u m ­nezeu.

C u v în tu l m în g îie tor al E vanghelie i cu ocazia în ­h u m ării sale, a fo st rostit de pastorii B idiuc loan şi D um itraşcu D u m itru care au scos în ev iden ţă nădejdea ce o a v em în învierea drepţilor, precum şi în cer titud inea reven irii D om nulu i Hristos.

Inc re d in ţ în d pă m în tu lu i pe scumpii noş tr i f r a ţ i şi surori, aşteptăm o fe r ic i tă înviere. Maranutha.

Redacţia

epistola către evrei(U rm are din pag. 17)

sîngelui îl în tî lneş te a fa ră de h o ta ru l cetă ţii de scă ­p a re şi uc ide pe ucigaş, n u va fi v in o v at de omor.

„Căci uc igaşul t reb u ia să locuiască în ce ta tea lui de scăp are p înă la m o a r te a m are lu i p reo t ; şi du p ă m o artea m are lu i preot, Putea să se în to a rcă la m oşia lu i.“ (Num. 35,26-28).

A stfe l cel în cauză e ra sa lvat, dacă e ra nev ino ­v a t de u n p ă ca t n e făc u t în m od de liberat, d a r era o sa lv a re nesa tisfăcă toare , incom pletă . El e ra fă ră de v ină, şi d e c la ra t ca a ta re , şi to tuş i el n u se pu tea în toa rce acasă. El t r e b u ia să r ă m în ă în ce ta tea de scăp are p înă la m o ar te a m are lu i preot, c h ia r dacă acest lu c ru avea să se în tîm p le peste u n an, sau douăzeci de ani. V ia ţa deci e ra sa lvată , d a r el n u era liber. O rice pas care l - a r fi fă cu t în a fa ra ce­tăţii, i a r ră zb u n ă to ru l sîngelu i a v ea să-l în tîlnească . e ra p ierdu t. Şi desigur- dacă cel în cauză se făcea v in o v at de om or p rem ed ita t , el e ra ex ecu ta t im ediat. In aceste condiţii, noi s în tem de aco rd cu au to ru l ep is ­tolei c ă tre Evrei, că noi av em nevoie de o „ sp e ran ţă m ai b u n ă .”. „Noi avem nevoie de C IN E V A care „poate să m în tu iască în chip d esăv îrş it pe cei ce se ap rop ie de D um nezeu p r in El.“ (Ev. 7,25).

Vechiul sistem iudaic era de fapt imperfect, dar cl arăta către ceva mai bun. Acest ceva mai bun, este ceea ce ne prezintă, prin inspiraţie divină, apostolul Pavel în epistola către Evrei. Autorul este clar în in ­tenţia lui de a clarifica deosebirea dintre cele ce au fost orînduite pentru serviciul sanctuarului din v e ­chime, şi ceea ce Domnul Hristos poate face şi va face. Argumentele lui nu pot să nu aibă o profundă im ­presie asupra cititorilor. Ei cunoşteau prea bine slă ­biciunile sistemului lor religios şi mulţi, foarte mulţi, aşteptau mîntuirea lui Israel.

Exeget

Page 28: 1' - 3,4.pdf · subliniază un adevăr universal valabil (pentru fiii credinţei), .asupra căruia dorim să ne oprim atenţia noastră, conţinînd şi pentru noi, creştinii secolului

Manejul a i do entiitOrgan al C ultu lu i C reştin A d ven tis t de Ziua a Şaptea

din Republica Socialistă România Apare la două luni, sub conducerea u n u i Comitet

Redacţia şi Adm inistra ţia :B ucureşti: S tr . Labirint nr. 116 — Sect. 4 — Tel. 20.76.65

Redactor Dumitru Popa