O ploaie de pietre se aba asupra hrmei rebele, mereu

gata-Eata s-o ia razna prin grohotiguri, qi aduse inapoi

caprele in nasa compacta qi doc a a oilor. Idriss l$i m6na

turma micuF inspre curba rogiatici a dunelor, mai departe

decat o facuse ln ajun 9i cu doud zile in urma. in sip-dmana dinainte, se infelesese cu Baba $i Mabruk sd-I

insofeasca, Fomi6ndu-1e cd se va revanga, iar zilele tre-

cuseri ca un vis. De-acum insa tovard$ii lui trebuiau sa

ramana la gradin4 sa-$i ajute tatal la scosul nisipului dinpdrAiagele pentru irigalii. La cincisprezece ani, Idriss nu

mai avea varsta la care sa poata marturisi ca teama de

singuratate ii dadea parci aripi la picioare $i nu{ lasa si se

aqeze la umbra unui arbust salbatic a$tepmnd sa se scurga

orele, aqa cum facuse impreuna cu tovaragii lui. $tia, fara

indoial4 cd v6nturile din pustietadle vecine nu sunt duhwirele care-i rapesc pe copiii obraznici qi imprudenti. Asa era

in povegtile spuse de bunica lui, desigur, in virtutea unei

traditii orale ce se tragea de pe vremea clnd nomazii iijefuiau pe locuitorii oazelor. Aceasti legenda insa i se inti-parise adinc in suflet $i snalucirea in$elatoare a primelor

8 a Michel Tounier

raze pe lacul El Ksob, goana speriau a unui varan izgonitdin culcuqu-i de nisip de talpile lui goale, zborul alb al uneicucuvele ratacie in lumina dirninelii, toate il indernnau sacaute cat mai repede o apropiere umana. Mana animalelespre rasdrit cu gdndul de aJ intdlni pe Ibrahim ben Larbi,unul dintre pastorii aiburilor seminomade $aamba, a$ezate

de-a lungul ergului Er-raui, $i care i$i cdqtiga existentra

avind grija de tuma de camile din oaza, primind inschimb tot laptele 9i jumatate din puii de-abia farali.

Idriss gtia ci nu-gi va gasi prierenul in tabara ale carcicorturi scunde qi negre ocupau Ogla Meluan, zond bogaEin pufud, majoritatea fiind, ce-i drept, surpate, dar reugind

sa acopere nevoile populaliei. intr-adevar, animalelepasteau pe o intindere de doudzeci de kilomefi, impa4iiein turme de cite o duzina de adulti $i tot a6[ia pui, fiecaretuma fiind pazita de cdte un baiat ce-gi avea fdntAna luiproprie. Idriss o lud mai spre nord, in direclia defileu-lui st6ncos, dincolo de care incepea domeniul lui lb,rahim.Pe regull add, pe care din loc in loc era aruncat cate unsmoc de saricici gi de laptele-cucului, vAntul dinspremiaz Azi sculptase cu finete dare lungi in nisipul rogiatic.Idriss nu mai febuia si indemne animalele ca si le sileascisa inainteze. Apropierea de pugul Hassi Urir - putul luiIbrahim actriona ca un magnet invizibil asupra oilor, care

grabeau pasul, indemnSnd qi caprele in urma lor. Nu se

zArcau insa decat siluetele contorsionate ale unor radaciniuscate qi c6.teva dAmburi presarate cu atesgui pe care puiide camila se catarau dintr-un salt. CurAnd, Idriss vazudecup6ndu-se pe faleza cenugie a ergului profilul in forma

PICATURA DE ALTR. ) 9

de umbrela al acaciei care linea umbra puFlui. Mai avea

inca doi kilometri pana acolo, cand trebui sa ridice o

camiia ghemuita pe pietds gi care, de buna searna, era

bolnavi. Animalul scoase un morm4,it tinguitor si, schio-pafend, o lua la hap inaintea tumei. Idriss era multumit sa

se infad$eze inaintea pastorului $aamba cu o cailniLa pe

care poate altfel ar fi pierdut-o.

Relatiile dinne cei doi adolescenli erau simple $i uni-

voce: o admirafie amestecata cu oarecarc teama din partea

lui ldriss, o prietenie protectoare $i condescendenta dinpartea lui Ibrahim. Penmr ci era nomad, pentru ca se

descurca de unul singur $i era pastor de camile, Ibrahim

nufiea penhu locuitorii oazei un disprel plin de ingaduinta,

deloc temperat de faptul cA muncea pentru ei $i cdL ei erau

cei care il intretineau. in atitudinea lui era ceva dinamintirea unui trecut glorios, in care oazele 5i sclavii care

le cultivau constituiau laolalta proprietatea seniorilor

nomazi. De altfel, acest ba,iat cu pufia,ri oarccum ciudate

de-atata caldura $i singuratate nu se temea nici de Dum-

nezeu, nici de diavol gi gtia sa traga folos chiar 9i de pe

urma ariditatii desertului. Cu singurul sau ochi - st6ngul,

caci dreptul ii ra'masese agatrat in spinii unei piduri de

arbori de cauciuc in care i se napustise camila -, putea sa

distinga de la o distanta de doi kilomeni goana unei gazele

sau apartenenta tribala a unui pastor de magari. Picioarele

lui zdravene Si uscadve puteau sa mearyA douazeci $i patru

de ore incontinuu, fa,ra apa $i fa.ra cumale. Se orienta fara

sa gre$easca vreodata, noaptea sau in timpul firrtunilor de

nisip. De aitfel, se pricepea sa schimbe dfuecfia vantului,

lnfigdnd intr-o tepu$a un scarabeu sacru Si orientdnd indirectia dorita miscarca nestapania a picioru$elor acesnriaI SuprafaF neteda acoperita cu pietri$, din de$ertul Sahara.

10 ) Michel Toumier

ce se zbateau in gol. PuGa sa rcpereze drumul unei fumici,ajungea la muguroi si il sfardma dintr-o lovitura de picior.

Obtinea astfel o masa copioasa golind continutul galeriilor,

in ciuda faptului ca locuitorii din Tabelbala se temeau de

aceste vieta(i, caci adapostul lor subteran le punea inlegatura cu duhul cel rau. Idriss era deseori infricogat de

nelegiuirile lui. Nu ezita sa bea din picioare, linnndurciorul cu o singura mfui, degi, ca sa poli bea, trebuie sa

te sprijini cu un genunchi de pdmdnt $i sa apuci reci-pientul cu amandoua mainile. Vorbea deschis despre foc,invocind astfel cu indrazneala iadul, pe cAnd locuitoriioazei foloseau cu prudenla loculiuni ca ,,batrAnelul care

trosne5te" sau ,,facatorul de cenuga". Nu ezita nici macar

sa arunce apa peste flacari, ceea ce inseamna profanare.

Idriss il vaz use intr-o zi infruptdndu-se dintr-un creier de

oaie, care la Tabelbala se ingroapa, caci cel care il ma-

nanca innebuneste, la fel de sigur ca gi daca gi-ar m6.nca

propriul creier.

UrmAnd camila ;chioapa, ajunse [a umbra acaciei

unde consmta absenta lui Ibrahim. Animalele acestuia se

inghesuiau in jurui rnicului bazil circular alimentat de

jgheabul fantanii, in care se mai afla putina apa ames-

tecata cu nisip. Ar fi putut rezista fara apa pana seara,

dzu bazinul constituia un punct de atractie ce le impie-dica sa se impra5tie.

Unde era lbrahim? Sa-$i fi dus oare camilele spre vreo

pa$une indepartata apafuta la cateva ore dupa o furtuna?

Idriss ii cauta urma in jurul copacului, dar pd.mantul era

brazdat de urmele mari ale copitelor de camila amesiecate

cu cele mici ale caprelor gi oilor. Atunci, indepartdndu-se

PICATI]RA DE AUR ' II

de pu1, descrise un arc de cerc straduindu-se sa gaseasca

un indiciu al directiei in care o pomise pastorul $aamba'

Descoperi astfel urma neregulata lasata de un varan'

sElute minuscule ce ffadau topaitul unui $oarece sa'ritor'

urma triunghiulara, destul de veche, a unui fenec in ga-

lop. Dadu ocol unui bloc de bazalt care' cu intunecimea

lui, despica regul din ce in ce mai orbitor pe masura ce

soarele se ridica la orizont. $i in clipa aceea descoperi o

urmar atat de nea$tepEta incat in mintea lui se facu brusc

un gol. Nu se mai gandi la lbrahim, nici la camilele lui'

nici macar la propria sa turma. Nu mai exista nimic in

afara celor doua dlre u$or zimtate care sapau in solul alb

ni$te saniuri mici, vizibile cdt puteai cuprinde cu privirea'

O masina, un automobil, despre care nu vorbise nimeni

in oaza, apa,rea din noapte cu o intreagA inc'lrcatura de

bogatrii materiale $i de mister omenesc! Idriss, surescitat

la culme, o lua la fuga pe urmele vehiculului care gonea

spre vest.

Soarele stalucea in inaltul cerului cand, in aerul tre-

murator din cauza caldurii emanate de pamdntul incins'

Idriss zari, alunec6nd prinn-o padurice de tamarini' silueta

greoaie a unui Land Rover. Nu mergea cu viteza prea

mare, dar Idriss nu avea nici o 5ansa sal ajunga' De altfel'

nici nu-i necea prin cap asa ceva Mut de uirnire si sfiala"

se opri qi curind oile 5i caprele il inconjurari' Land

Rover-ul. schirnbAndu-$i dhecfia catre nord' mergea :rcum

pe drumul spre Beni Abbes. in cinci minute, avea sa se fa-

ca nevazut. Ba nu. Uite ca a incetinit' A inceput sa se

lntoarca! Iuti pasul $i se napusd catre el' La bord se aflau

doua persoane, un bafbat la volan si hnga el o femeie'

I

T12 ) Michel Toumier

careia Idriss nu-i distinse la inceput decat parul blond $iochelarii mari, negri. Ma$ina frdna. Femeia igi scoaseochelarii si sari jos. Parul ii salta pe umeri ca o panzadecolorata. Era imbriicata cu o bluzila kaki foarte decoltata

$i cu un Sort peste masura de scurt. Idriss remarca $ibalerinii aurii 9i se gendi ca, incalpta cu a$a ceva, nu aveacum sa ajungA prea departe pe pienoaiele din jur. in mAnatinea, amenintator, un aparat de fotogmfiat.

- Hei, pugtiule! Nu te mai mi$ca atata, vreau sa tefotografiez.

- Ai putea macar sa-l intrebi gi pe el dac4 vrea, bom-bani barbatul. Unora nu le place treaba asta.

Cine vorbegte! rAspunse ea.

Idriss hagea cu urechea gi incerca sa-$i aninteascabruma de francezi pe care o 5tia ca sa inteleaga ce se spu_nea. Era evident ca el era obiectul unei discutii infte ba$atti femeie, dar faptul ca femeia era cea care se interesa deel il tulbura.

- Nuli face iluzii, o ironiza barbatul. Se uira mai multla ma$ina decar la tine!

inf-adevaLr, aceasta magina era impunatoare, masiva Sialba de praf, plina de rezervoare, roJi de rezervd, cricuri,extinctoare, cabluri de remorcat, lopeli, unelte pentrudespotmolit. Bun cunoscator al desertului, Idriss admiraacest vehicul de culsa lunga care aducea pe depa.rte cu ceamai bine echipata carnila. Oamenii care aveau o maqiraatet de impunatoare nu puteau fi decat ni6te seniori.

- Nu-mi fac iluzii, ii raspunse femeia, dar cred capenru el nu e nici o diferen@. $i magina, gi noi facem

PICATURA DEAUR I 13

parte din aceea$i lume sfaina. Noi doi suntem nigte

emanatrii ale Land Rover-ului.

Amase aparatul de fotografiat de mai multe ori $i ilindreptase din nou asupra lui Idriss si a oilor lui. Acumil privea zambind 9i, lasdnd deoparte aparatul, parea ca insfa$it il vede in chip fuesc.

- Da-mi fotogafia.Erau primele cuvinte rostite de ldriss.

- Vrea fotografia lui, e normal, nu-i aga? interveni

barbatul. Vezi, ar trebui s4 avem mereu la noi un aparat cu

developare instantanee. Bietul pu$ti va avea o deceplie.

Femeia pusese aparatul la loc in ma$ina. Scoase dinea o harta.inveliE intr-un cadru de celofan qi se apropie

de Idriss.

- Imposibil, baiete. Filmul hebuie developat $i apoi

tras pe hdrtie. Folografia o sa [!o trimit eu. Uite, acum

suntem aici, la Tabelbala. Pata asta verde este oaza ta.

MAine vom fi la Beni Abbes. Apoi la Begar. Pe urma laOran. Acolo ne agteapta un car-ferry. Douazeci $i cinci de

ore pe mare. Marsilia- Opt sute de kilometri pe autosfada.

Paris. $i, de-acolo, ili tdmit fotografia. Cum te cheama?

Dupa ce Land Rover-ul displru laslnd in urma un nor

de praf, Idriss nu mai era chiar acelasi om. La Tabelbala

nu exista decat o singua fotografie, in primul rSnd pentru

ca locuitorii oazei sunt prea sa'raci pentru a se gdndi sa-$i

faca fotografii. Apoi, penfu ca acestor berberi musulmani

le esle teama de poze. in mintea lor, ele au o fota malefica

si, intr-un fel, materializeaza deochiul. Totu$i, aceasta

unicd fotografie contribuia la prestigiul caporalului

Mogadem ben Abderrahman, unchiul lui Idriss, care se

14 I Michel Toumier

inapoiase din campania din Italia cu o citalie gi cu crucea

de razboi. Citafi4 Crucea de Razboi $i fotografia erau puse

la vedere pe uaul dintre perelii colibei lui qi, in fotognfiacrapaD Si cam neclar4 il puteai recunoagte pe caporal, plinde tinerele $i ardoare, alaturi de doi camarazi cu figurijoviale. ,,Pdna acum, la Tabelbala nu exista decar ofotogratie, gindea ldriss, de-acum lnainte va mai exista

una, 9i aceea va h a mea."

Pe regul alb, mergea repede 9i cu pagi marunli inspre

acacia cea mare de la Hassi Urit. Sufletul ii era plin de

aventura prin care tocmai irecuse si se bucura dinaintegAndindu-se cum avea sa se laude in fala lui Ibrahim.Chiar o sa se laude? Ce dovada avea? Macar daca i-ar fidat fotografia! Dar nu era aga. La ora asta, fotografia luimergea spre Beni Abbes, inchisi in cutia apa.ratului, care,

la rdndul lui, era inchis in Lzmd Rover. Pe masura ce Idriss

inainta, ma$ina devenea gi ea la fel de ireala. in curdnd,

avea sa parhseascA urmele lasate de cauciucud. Peste pulintimp, nu va mai exista nimic care sa demonstreze ca intal-nirea cu Land Rover-ul fusese adevarata-

CAnd ajunse la Urit, Ibrahim il intampina, ca intot-deauna, cu o ploaie de pietre. Nici asta nu se intarnpla intrelocuitorii oazei. Pentru ei, simplul gest de a lua o piata inmana este un semn de ostilitate, o amenintrare care, dinfericire, este destul de departe de a fi dusa pina la capat.

Pe Ibrahim il arnuza indeminarea diabolica pe care odobindise trintind cu piatra inca din frageda copilarie.Nimerea fara gre$ un corb in plin zbor, un fenec in goana

mare. Acum, vazandu-si prietenul apropiindu-se, se juca,

in semn de bun venit, fac6nd nisipul sa te$neasca la

PICATURA DE AUR I 15

drcaptq la sdnga, in fata $i pana la picioarele sale' nu atit

in speranla de al infrico$a - Idriss stia de mult ca nu are

de ce sa se teama -, ci pur 5i simplu pentru a-5i manifesta

bucuria de a-l revedea, intr-o forma care amesteca agre-

sivitatea cu insusirile lui naturale. Se opri atunci cind

distanla dintre el 5i Idriss deveni prea mica penfu ca jocul

sa mai prezinte vreun interes.

- Mno-ncoace! ii striga. Am noutali!

Ia te uita! Frumos din partea lui Ibrahim! El, Idriss'

avusese o intdlnire nemaipomenita. Fusese supus

incercarii cu fotografia 5i' pe deasupra, de cAtre o femeie

blondzr. ceea ce il facuse pe nea$teptate egal cu caporalul

Mogadem si, uite, doua ceasuri mai t2rziu, tot Ibrahim

avea noutati!

- Am o cernila care sta sa fete la pulul Hassi el Hora'

La un ceas de-aici. Apa e clocita, dar canila trebuie

adapata. Mergem sa-i ducem laPte.

Vorbea o berbera in fraze scurte, repezite' ce pareau

tot adtea lafaturi poruncitoare. in acest timp, singurul

sau ochi sclipea ironic, fiindca Idriss nu era decat un biet

namrau din oaza, un ,,puta boanta" supus, blind, dar care

nu se putea compara cu un pastor de cdmile $aamba'

Un mascul batran se incorda $i dadu drumul pe nisip

unui jet de urina. Ibrahim profita ca sa-$i clateasca

mdinile, caci un $aamba nu mulge cu mlinile murdare'

Apoi intoarse o femela ca sa o a$eze in poziiie buna

pentru muls gi incepu sa desfaca plasa care ii punea

ugerul la adapost de puii turmei. Dupa care incepu, in

sfArSit, sa mulga, stdnd intr-un picior' cu cel sting

16 I Michei Toumier

sprijinit in genunchiul drept si nand in echilibru pecoapsa stanga un urcior de argild.

Idriss privea cele doua jeturi care ta$neau pe rand invas. in starea lui de subnutrilie permanenta, era chinuit dedorinfa pe care i-o inspira lichidul acela alb, cald qi viu, cei-ar fi putut domoli in acelaqi timp qi foamea, 9i setea.Femela igi miqca urechile mici, de urs qi, deschizdndu_gianusul, lasa sa curga pe partea interioara a coapselor odiaree verde, dovada de incredere gi abandonare careinlesnea, totodatA, gi cobordrea laptelui.

Ibrahim se opri din muls atunci cind socod ca aveadesfiil lapte ca sa umple una dintre cele douA tigve goale,cu capac, ce se fixeaza pe goldul camilei, inn-o plasa dinfibra de palmier. Se apropie apoi de masculul cel bahan $i,cu un simplu strigat gutural, fafi sa fie nevoie sd-l atingd,il fdcu sa se lase in jos. Apoi se arunca pe spinarea lui, cuspatele rezemat de cocoagi, iar in fald il ageza pe Idriss.Carnila se ridica, behaind nemultrumita gi o pomi indam ingoana catre nord. Dupa ce strabatura o intindere de pamentrogiatic acoperit cu arbugti pipemicili, urcari cale de maimulli kilometri prin albia unui uedl. Sculptat de apa _o apa care, se vedea bine, nu mai cursese de ani de zilepe acolo -, solul era acoperit cu placi mari, netede sihtarite ce crapau brusc sub copitele late ale camilei. inmai multe rinduri, cei doi calareli furi pe punctul de acadea. Animalul mdriia de furie, asa ca tebuha sa meargain pas mai domol. Dar cimila se opri de-a binelea lapoalele unei stanci de bazalt sub care adulrnecase prezenta

PICATURA DE AUR '

I7

unei gueltal. Ibrahim o lasa si bea din apa cenu$ie in ci[emi$unau inseciele. Clmila isi inalta capul, trista $i orgoli-

oasi, deschise botul giroind de apd Ei scoase un behait ce

impr6qtie miros de sare gi de sulf. Apoi o lua din nou lagoana. Pe masud ce se apropiau de Hassi el Hora, Idriss

simtrea mai tare nelini$tea $i nerabdarea de care era cuprins

tovadsul sau. Instincnrl, carc niciodata nuJ ingelase, il aver-

tiza pe plstorul $aamba cA in aer plutea nenorocfuea.

Prezenta unui put nu era marcata decat de o simpla

ridicanra de pdment - restudle foarte vechi $i pietrificate

ale sapaturilor. Fara bazin, fara zid imprejmuitor, fara

ghizduri, numai o gura ronrnda ce se casca, primejdioasi,

la nivelul solului. O coliba subreda, din prdLjini legate intre

ele cu frunze de palmier, era o dovada cum ca pastorii

cuno$teau tohr$i aceasta sursa de apa $i ca uneori veneau

aici s,l se odihneasca, la adipost de soare, dupa ce-$i

adapau vitele. in clipa aceea, locul era pusliu. Totusi, incar

de foarte departe, Ibrahim distinse, cu singurul sau ochi,

silueta plapanda $i ro$iatica a unui pui de ci,rnildL nou-nas-

cut, parasit intre put $i adapost. Presimtirile sale cele mai

negre se adevereau.

Sari de pe camila $i alerga inspre marginea pulului.

Idriss il vazu napustindu-se pe grinda cea mai accesibila a

$arpantei interioarc ce suslinea pdrnAntul de pe margini gi

apoi culc5ndu-se pe e4 ca sa poata cerceia mai bine fundul

apei. Nu mai era nici o indoiala. insetata in urma nasterii,

c6,rnila se apropiase de marginea pufului gi czuse in gol.

' Ochi de apa fomat fie de ploaie, fie de un izvor subteran, in deni-velarile unui platou stAncos

I CuIs de apa intermirent (in Afiica de Nord)