ANUL 11 – Nr.06

BISERICA FILADELFIA

07 februarie 2016

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2016

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Prin harul lui Dumnezeu, pentru anul 2016 ne propunem să ne adâncim privirile în

legea desăvârşită care este legea slobozeniei – Cuvântul lui Dumnezeu, să stăruim în această lege nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta, pentru că doar astfel vom putea fi fericiţi în umblarea noastră cu Hristos , conform Epistolei lui Iacov 1:16-27 – „16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALA doua venire a lui ISUS

de M. R. DeHaanîn româneşte de Doru Motz

(Continuare din numărul trecut)Morţii în Cristos vor învia primii; apoi noi,

cei care vom fi încă în viaţă, vom fi schimbaţi fără să murim. „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.”

Întâlnirea din văzduhOrice necredincios va fi lăsat jos. Morţii

necredincioşi vor rămâne în mormintele lor, iar sufletele lor vor fi chinuite. Ei nu vor fi înviaţi decât după o mie de ani. Necredincioşii aflaţi în viaţă vor rămâne pe pământ să înfrunte mânia lui Dumnezeu şi dacă nu vor fi mântuiţi între timp, vor înfrunta moartea în acea zi groaznică, alăturându-se celorlalţi pierduţi, până la învierea celor osândiţi din vremea de pe urmă şi la Marele Tron Alb. Dar cei mântuiţi (înviaţi şi transformaţi) vor începe apoi ascensiunea lor spre cer. Pavel spune, „vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”.

Înainte de a ne întâlni cu Isus la venirea Sa, vom fi mai întâi reuniţi cu cei dragi de care ne este dor şi după care tânjim atât de mult. Avem mame, taţi, fraţi şi surori acolo şi uneori ni se îmbolnăveşte inima de dor după ei. Vă amintiţi ziua aceea când drăgălaşa fetiţă cu buclele de aur şi ochii albaştri şi-a dat sufletul şi Domnul a luat-o de pe acest pământ plin de răutate ca să fie cu El acasă? Câte lacrimi amare am vărsat şi cât de mult dorim s-o vedem din nou! Ascultă, prietene, dacă eşti credincios, o vei vedea iarăşi, căci „întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei… ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”.

Împreună cu ei… să întâmpinăm pe Domnul. Asta înseamnă că înainte de a fi răpiţi să-L întâmpinăm pe Domnul, noi vom fi reuniţi cu cei dragi ai noştri. Ne vom înălţa să-L întâmpinăm nu numai ca persoane individuale, ci şi ca familii sau grupuri reunite. Vom fi adunaţi la un loc şi va urma o rapidă şi minunată salutare cu cei preaiubiţi şi apoi împreună vom fi răpiţi. Când ne vom întâlni cu Isus, Îl vom întâlni împreună cu familiile noastre mântuite. Ce fiori de emoţie străbat inima noastră la gândul acesta! În vreme ce aşteptăm cu dor să ne întâlnim cu Domnul Isus, care a murit pentru noi, ne este dor şi de cei care s-au dus înaintea noastră. Am poate o mamă acolo sus, un frate şi o mulţime de alţi preaiubiţi prieteni şi rude. Înainte de a fi răpit să Îl întâlnesc pe El, mă voi întâlni cu mama sau cu tata, cu fratele sau cu sora mea, care poate s-au dus înaintea mea acasă. Va fi o clipă de bucurie negrăită, de calde salutări şi apoi vom fi răpiţi împreună cu ei să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh.

Apoi Pavel adaugă: „Şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. Vom fi desăvârşiţi în prezenţa Sa. Nu va mai fi suferinţă, durere sau boală. Nu va mai fi plâns, întristare, dezamăgire sau lupte sufleteşti. Nu va mai fi nicio poticnire, cădere sau eşec. Nu va mai fi nici păcat, nici alunecare. Cu trupuri noi – nemuritoare, fără păcat, fără durere – ne vom bucura pe veci de gloriile prezenţei Sale şi ale împărăţiei Sale.

Aceasta e fericita nădejde. Este singurul punct luminos dintr-o lume întunecată. Este anticiparea plină de bucurie a celor care şi-au pus încrederea în Cristos. Norii de război se adună la orizont, tot mai negri şi mai

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>ameninţători. N-au decât să bubuie tunurile; să păcăie armele, de să zguduie pământul; n-au decât să se adune popoarele la război; civilizaţia poate aluneca pe marginea prăpastiei, gata să fie distrusă, omul s-ar putea să caute propria sa anihilare, dar pentru cei care cunosc adevărul fericitei nădejdi lucrurile acestea nu sunt decât paşii Regelui care vine, iar noi ne ridicăm capetele în sus, căci „răscumpărarea noastră se apropie”.

Note finale1.Ne-am permis să redăm aici sensul dat de

autor expresiei din versiunea românească „pe alocuri vor fi cutremure de pământ”, deoarece ni se pare mult mai completă, şi în acord cu originalul grecesc kata topous. (n.tr.)

2.Autorul a scris această carte în anul 1944 şi rugăciunea cu care se încheie paragraful de mai sus a avut, neîndoios, un caracter profetic, fiind ea însăşi o dovadă a iminenţei revenirii Domnului, întrucât la numai patru ani după aceea ea s-a împlinit; în anul 1948 după cum bine se ştie – Domnul a adus „acea zi fericită”, când poporul Său a fost resădit în propria lor ţară, prin constituirea statului Israel. Or, dacă în 1944 părea şi era atât de iminentă venirea lui Cristos, cu cât mai iminentă trebuie să fie ea astăzi, când s-a scurs atâta timp de la împlinirea acestui semn major şi s-au împlinit atâtea alte semne! E cutremurător gândul că El poate veni realmente în orice clipă!

Capitolul doi - Fericita nădejde1. Răpirea Bisericii„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în

Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).

Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine. Cu aceste cuvinte de mângâiere pentru ucenici, Domnul Isus Cristos Şi-a îndreptat faţa spre Calvar. Tulburaţi peste măsură la auzul veştii că El va muri, ucenicii au fost, în schimb, îmbărbătaţi de fericita nădejde că Cel care urma să-i părăsească va veni iarăşi să-i ia cu El. După învierea Domnului, în timp ce erau împreună pe

Muntele Măslinilor, deodată El S-a înălţat din mijlocul lor la cer, ca împlinire a cuvintelor Sale din Ioan capitolul 14. Dar, de abia Se înălţase din mijlocul lor, şi în marea Sa dragoste pentru ei le-a şi trimis veşti din cer, care conţineau aceeaşi asigurare mângâietoare că El Se va întoarce din nou. Evanghelistul Luca este cel care ne redă primele cuvinte pe care Domnul înălţat în slavă le-a trimis ucenicilor Săi. Le găsim în Faptele Apostolilor 1:11: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Ultima făgăduinţă a Cuvântului lui Dumnezeu, înainte de a se încheia canonul Scripturii, s-a referit, de asemenea, la acea fericită nădejde a întoarcerii Aceluia care S-a suit la cer, căci aşa citim la Apocalipsa 22:20: „Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isus!”

Tocmai această fericită nădejde a întoarcerii Domnului Isus a fost tăria copiilor lui Dumnezeu în orice epocă, mângâierea lor în suferinţe, nădejdea lor în necaz şi forţa lor în bătălie. Tocmai această nădejde a aprins pe fiecare dintre apostoli când aceştia au dus peste tot vestea binecuvântată şi au fost credincioşi până la moarte. Tocmai această nădejde a iminentei întoarceri a Domnului a fost aceea care le-a ţinut mijlocul încins, candela aprinsă şi ochii veghetori, ca nu cumva, venind la ei pe neaşteptate, El să-i găsească dormind.

Cristos vine curândAu trecut mai bine de o mie nouă sute de

ani de când au fost date aceste promisiuni şi noi, cei de azi, suntem cu tot atâţia ani mai aproape de vremea despre care a vorbit Domnul nostru. În timp ce umbrele tot mai adânci ale nopţii se apropie cu paşi repezi, urmând să cuprindă şi să judece lumea, se întind tot mai mult în jurul nostru şi deja se aude vuietul furtunii prezise de demult, creştinii care au vie în inimă nădejdea întoarcerii Domnului îşi ridică privirile în sus, aşa cum au făcut şi fac mereu de când le-a fost dată această promisiune pentru prima dată. Ei privesc în sus cu aceeaşi asigurare a credinţei, că Cel care a zis că vine va veni, şi nu va întârzia! Noi, creştinii de azi, avem însă un avantaj faţă de creştinii din primul veac. Noi

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>suntem mai aproape de acel eveniment decât au fost oricare alţi creştini de până acum, în cele două milenii care s-au scurs de când Domnul ne-a dat făgăduinţa revenirii Sale. Adăugaţi la aceasta şi faptul că toate semnele date în Biblie ca prevestitoare pentru venirea Domnului se împlinesc chiar sub ochii noştri: războaie şi veşti de războaie, mesiile false, profeţii mincinoşi, ciumile, foametele, cutremurele, creşterea antisemitismului, apostazia, decăderea morală, corupţia politică şi toate celelalte indicii sunt în faţa noastră, întâlnindu-se în mod simultan pentru prima dată în istorie, aşa cum a spus Domnul Isus în Luca 21:28: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

RăpireaUrmătorul eveniment profeţit şi cuprins în

programul lui Dumnezeu este răpirea tuturor credincioşilor, înainte de zguduitoarea încheiere mondială a acestei dispensaţii. Această răpire a Bisericii, precedată la scurt timp de învierea tuturor morţilor neprihăniţi, se numeşte, în general, răpirea. Cuvântul acesta – răpirea – nu apare în Biblie [în cea englezească, dar în versiunea românească apare acest termen, n.tr.], dar e folosit pentru a exprima un eveniment în mod clar şi repetat care este afirmat de Biblie. Faptul că acest cuvânt nu apare în Biblie exact în această formă nu schimbă cu nimic realitatea lui. Cuvântul Trinitate, de asemenea, nu apare în Scripturi, şi nici expresia zămislirea supranaturală sau naşterea din fecioară, dar aceşti termeni exprimă exact ceea ce ne învaţă Biblia. Răpirea este cuvântul care exprimă evenimentul ce se va produce când Cristos va veni iarăşi, conform promisiunii Sale, ca să-Şi ia Biserica şi s-o pregătească pentru a domni împreună cu ea aici pe pământ.

Cuvântul răpire provine din latinescul rapio, care înseamnă „a smulge deodată”. Aplicat la întoarcerea Domnului, acest cuvânt are semnificaţia de a duce deodată pe cineva la o fericire sublimă. În Tit, ea este numită fericita noastră nădejde, iar la 1 Tesaloniceni 4:16-17 citim o relatare detaliată a acestui eveniment:

„…Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” În 1 Corinteni 15:51,52 citim despre caracterul brusc al acestui eveniment: „…nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.”

Răpirea şi arătareaCele mai multe concepţii greşite în rândul

creştinilor cu privire la Răpire rezultă din eşecul de a face distincţie între răpire şi arătarea lui Cristos la a doua Sa venire. Cele două faze ale venirii a doua sunt foarte clar diferenţiate în Scriptură, aşa încât pare de neconceput ca cineva care studiază Biblia să mai poată avea confuzii cu privire la aceste lucruri. Răpirea este un eveniment plin de bucurie, asociat întotdeauna cu mângâiere şi asigurare pentru copiii lui Dumnezeu. Arătarea însă este un eveniment groaznic, când Domnul va coborî din cer în flacără de foc, ca să Se răzbune asupra celor răi şi să-i distrugă pe cei nemernici. Confruntarea celor două evenimente sau eşecul de a face distincţie atât în ce priveşte timpul, cât şi caracterul lor, îi deposedează pe credincioşi de fericita nădejde. În legătură cu a doua venire a lui Cristos, se folosesc trei cuvinte şi anume: PARUSIA, APOCALIPSA şi EPIFANIA. Primele două sunt cel mai adesea folosite atunci când se vorbeşte despre întoarcerea Domnului. Parusia se referă, în general, la o perioadă de timp introdusă de reîntoarcerea Domnului pentru Biserica Sa, un timp urmat de perioada tribulaţiei sau a marii strâmtorări. Această perioadă de tribulaţie pe pământ va dura şapte ani, iar la sfârşitul ei, Domnul Isus Cristos va reveni în Apocalipsa. În Parusia El va veni numai o parte din drumul de la cer la pământ, Se va opri în văzduh ca să-L întâmpine Biserica pe Domnul acolo, unde El o va păzi în siguranţă până când Se va întoarce împreună cu ea la „Arătare”. Cuvântul parusia înseamnă textual

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>prezenţă. La venirea Sa în văzduh, El va veni să ne ia în prezenţa Sa. Cuvântul Apocalipsa înseamnă dezvăluire sau descoperire, sau cum traduce Biblia arătarea lui Isus Cristos.

ParusiaCele două evenimente – venirea lui Cristos

pentru Biserica Sa înainte de marea strâmtorare şi venirea împreună cu Biserica Sa după marea strâmtorare – sunt total diferite în caracter.

Răpirea poate fi deosebită prin patru caracteristici:

1. Ea este selectivă în caracter2. Este secretă3. Este bruscă şi se petrece foarte repede4. Este pe deplin satisfăcătoare.Numai un număr ales de credincioşi vor

avea parte de prima fază a venirii Domnului şi se vor înălţa ca să-L întâmpine în văzduh. Numai cei care au fost răscumpăraţi şi spălaţi în sângele Mielului vor auzi strigătul şi se vor înălţa ca să-L întâmpine în văzduh. În toate pasajele unde este menţionat acest eveniment, reiese foarte clar că numai cei mântuiţi vor avea parte de acest eveniment glorios şi binecuvântat. „Şi după cum toţi mor în Adam, toţi aşa vor învia în Cristos, dar fiecare la rândul cetei lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos” (1Corinteni 15:22-23).

Reţinem deci faptul că la venirea Sa, Domnul va avea de-a face numai cu cei care sunt ai Lui. Prin venirea Sa secretă înţelegem faptul că atunci când Domnul va veni pentru Biserica Sa, numai cei care Îl aşteaptă vor fi răpiţi, în vreme ce toţi ceilalţi nu vor şti ce s-a întâmplat; ei vor observa că s-a petrecut ceva, dar nu vor şti ce anume. Când Domnul i-a vorbit lui Pavel pe drumul Damascului, oamenii care erau împreună cu el au văzut lumina şi s-au temut, dar n-au auzit glasul Aceluia care-i vorbea lui Pavel. Când lumea se va trezi după Răpire şi va descoperi că toţi creştinii s-au dus, se va produce mare agitaţie, până când diavolul îşi va prezenta minciuna lui ca explicaţie a misterioasei şi bruştei dispariţii a acelora care au fost răpiţi.

„Iată Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea” (Apocalipsa 16:15).

„Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea! Când vor zice „pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va avea chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1 Tesaloniceni 5 :2-5).

Venirea Lui va fi neaşteptatăÎn ce priveşte cea de-a treia caracteristică a

răpirii şi anume faptul că ea va fi bruscă, asta înseamnă că întregul eveniment va avea loc într-o fracţiune de secundă. Atât de rapid vor dispare creştinii, încât niciunul dintre cei nemântuiţi nu vor fi în stare să-i vadă plecând. Ei se vor uita unul la altul şi deodată, în timp ce un soţ nemântuit va privi la soţia lui, ea va dispare. O mulţime de oameni vor călători pe autobuz şi, deodată, vor simţi că autobuzul o ia brusc într-o parte şi se îndreaptă spre şanţ. Ei vor observa că şoferul autobuzului a dispărut deodată, fără să fi deschis vreo uşă sau vreo fereastră şi alţi pasageri vor dispare, lăsându-şi în urmă doar hainele, ca dovadă a faptului că s-au aflat acolo cu foarte puţin timp în urmă. Fiecare cuvânt folosit în Scriptură indică, în mod clar, caracterul subit al schimbării. Apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 15 că acest eveniment se va întâmpla într-o clipeală de ochi. Acelaşi cuvânt e folosit de Pavel şi în 1 Tesaloniceni capitolul 4 [în versiunea originală a Noului Testament], tradus prin răpit. Se foloseşte, de asemenea, în Fapte 8:39, în legătură cu Filip, aşa cum citim: „Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut.” Apoi, din nou, acelaşi cuvânt e folosit în 2 Corinteni 12:2-4, unde Pavel ne spune că „a fost răpit până la al treilea cer”.

Acest eveniment va constitui împlinirea tuturor nădejdilor şi dorurilor noastre. Într-o fracţiune de secundă, fiecare credincios va primi un trup nou, slăvit, fără păcat, fără durere şi fără moarte. Va fi deodată reunit cu toţi ai săi preaiubiţi, pentru a locui cu ei în părtăşie pe veci. Dar, mai presus de toate, noi Îl vom vedea atunci pe El, pe Domnul slavei, care a murit

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>pentru noi pe crucea de la Calvar şi care mijloceşte în prezent pentru noi ca să fim păziţi şi păstraţi până în aceea zi. Noi Îl vom vedea şi vom fi cu El, căci Îl vom vedea aşa cum este El. O, cum ne arde inima în noi, gândindu-ne cu anticipaţie la aceea zi a bucuriei! Într-o bună zi, tot atât de sigur cum a venit prima oară, El va veni din nou. Dacă nu am avea această nădejde şi credinţă absolută în făgăduinţa Sa că va veni iarăşi, nu ar mai exista niciun stimulent ca să continuăm mai departe lucrul şi să mergem înainte. În acest caz, într-adevăr, dintre toţi oamenii noi am fi cei mai nenorociţi. Dar El va veni. Aleluia!

Noi Îl vom vedea pe El, Regele, în toată frumuseţea Sa. Am încercat adesea să-mi imaginez primii fiori, când, înălţându-ne în văzduh în zbor fără aripi ca să-L întâmpinăm, vom vedea pentru prima dată faţa minunată a Domnului nostru. Atunci, toate necazurile noastre vor fi din domeniul trecutului. Toate marile sacrificii pe care le-am făcut aici pentru El vor părea cu totul neînsemnate şi mici. David a

cunoscut acest lucru şi l-a exprimat minunat în Psalmul 17. El se uitase la cei răi şi văzuse că aceştia prosperă pe pământ, în vreme ce el trebuia să sufere pentru Domnul. Dar apoi la urmă a strigat: „Scoală-Te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta! Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor” Psalmul 17:13-14). Ridicându-şi apoi ochii de la nedreptăţile acestui pământ, el declară în versetul următor: „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta; când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău” (versetul 15). Aceeaşi idee o găsim bine conturată şi în următoarele versete scrise de Ioan: „Preaiubiţilor, acum suntem copii lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2-3).

7

(Continuare în numărul următor)

Studiu biblic: Epistola catre Evrei 10:32-39Epistola către Evrei surprinde un adevăr dureros, dar foarte actual în orice perioadă a

existenţei Bisericii. Mulţi credincioşi au început foarte frumos pe cale, dar mai apoi, încetul cu încetul, s-au răcit, pentru ca unii dintre ei să finalizeze într-un mod tragic. Autorul ia atât de în serios această realitate încât în ultimul capitol afirmă – uitaţi-vă la finalul alergării lor şi urmaţi-le credinţa. Ce mister! Ultima zi a vieţii tale stabileşte veşnicia ta. Dacă atât de simplist ar sta lucrurile, atunci cine ar putea fi liniştit. Dacă ultima zi mă va prinde într-o perioadă gri a vieţii mele? Dacă în acea zi voi avea o cădere? Dacă vegherea va scădea în acel ultim act al meu pe pământ. Ziua aceea nu este un eveniment rupt de restul vieţii mele, ci este încununarea tuturor alegerilor pe care le-am făcut în toate celelalte zile. Alegerile mele de azi conturează credinţa mea din ultima zi a vieţii. Astfel, responsabilitatea mea nu este legată doar de acea zi, ci de fiecare moment petrecut pe pământ. Ultima mea zi … oare cum voi închide ochii? Care vor fi ultimele gânduri? Oare voi fi înfricoşat? Oare ce voi transmite celor care vor fi martori? Vor dori ei să îmi urmeze credinţa?

Toate aceste întrebări pot avea răspunsuri încurajatoare dacă azi sunt tare în Domnul. Voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi trebuinţă iarăşi de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale lui Hristos. Destinatarii au început foarte bine, dar pe drum, ceva a început să se strice. Poate era vorba de fascinaţia sistemului Levitical, poate preocuparea pentru Cuvântul lui Dumnezeu a scăzut, poate lupta împotriva păcatului nu mai era ca la început. Nu ştim exact. Ştim doar că încetul cu încetul alunecau spre cel mai mare pericol al credinciosului, păcatul cu voia. Autorul are gânduri foarte frumoase şi încurajatoare pentru ei.

Măcar că vorbim astfel fraţilor, de la voi aşteptăm lucruri frumoase care însoţesc mântuirea. Să ne apropiem de Locul Preasfânt pregătit de Dumnezeu pentru noi cu inima curată, cu pasiune pentru mântuirea oamenilor şi cu dragoste de fraţi. În cele din urmă destinatarii sunt duşi la începutul alergării. Ce credinţă extraordinară! Suferinţă, ocări, prigoană, răpirea averilor … toate acestea au fost acceptate cu bucurie de credincioşii din primul secol. Cum este cu putinţă ca unii care au început atât de bine, să ajungă să se răcească?

Viaţa de credinţa nu este uşoară, dar cel rău doreşte să inoculeze această minciună. Doreşte să te mulţumeşti cu standardele atinse odată, pentru care după ani de credinţă să poată să te doboare. În toată această zbatere, cel mai important este să ai RĂBDARE, ca după ce ai împlinit voia lui Dumnezeu să primeşti ce ţi-a fost făgăduit. Alergarea nu este simplă. A început cu suferinţă şi va continua aşa până în ultima zi. Dacă eşti înţelept accepţi acest lucru. Cel neprihănit va trăi prin credinţă! Doar ancorarea în ceea ce nu se vede te poate ajuta să accepţi cu răbdare fiecare zi, indiferent de ce aduce ea.

Habacuc, plin de spaimă cauzată de ceea ce Dumnezeu pregătea pentru poporul Lui, reuşeşte să trăiască prin credinţă. Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa şi smochinul nu vor da rod, viţelul şi mielul vor pieri, el era hotărât să se bucure în Domnul! Când viaţa de credinţă devine complicată, singura şansă a credinciosului este să îşi concentreze toată

atenţia asupra a ceea ce va primi în slavă, şi astfel va trăi prin credinţă. În joc este chiar veşnicia mea. Noi nu suntem din aceea care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceea care au credinţă pentru mântuirea sufletului. Soluţia este un foarte simplă. Azi, indiferent de complicaţii, indiferent de greutăţi, indiferent de răceala celor din jur, sunt chemat să împlinesc cu răbdare voia lui Dumnezeu, să accept suferinţa, indiferent de consecinţe. Dacă începutul alergării a fost plin de suferinţă şi lepădare de sine, toată viaţa, până vom ajunge în slavă, va fi presărată cu momente de suferinţă. Răbdarea trebuie să îşi facă desăvârşit lucrarea, şi aşa, ultima zi pe acest pământ o vom putea trăi prin credinţă, gata pentru nunta care este la câteva ore distanţă.

(Sami Ghica)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 07 - 14 februarie 2016„35Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. 36Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe

stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească. 38Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! 39Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas

va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 40Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi." 41"Doamne", I-a zis Petru, "pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?" 42Şi Domnul a zis: "Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? 43Ferice de robul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa. 45Dar dacă robul acela zice în inima lui: "Stăpânul meu zăboveşte să vină"; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. 47Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult." (Luca 12:35-48)

Ne vom ruga pentru fiecare membru al bisericii Filadelfia, precum şi pentru prietenii acesteia, mijlocind pentru ca fiecare “să fie încins, să aibă făcliile aprinse”, să fie ca cei ce aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă şi care ştiu că Fiul omului va veni în ceasul în care nimeni nu se gândeşte.

Ne vom ruga pentru bolnavii din Biserica Filadelfia, mijlocind pentru întărirea lor în luptele zilnice pe care le au de purtat, în confruntarea cu probleme spirituale sau cu cele materiale, astfel încât fiecare să fie „ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă”.

Ne vom ruga pentru localităţile din jurul oraşului Focşani, de care suntem legaţi într-un fel sau altul, mijlocind în primul rând pentru persoanele pe care le cunoaştem şi dorim să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Ţiflea Ion, Matei Elena.

NOTIŢE: