didactica et

2005

DIDACTICAEDUCAŢIEI TEHNOLOGICE

Rodica CONSTANTIN

Specializarea ŢIE TEHNOLOGICĂ

Forma de învăţământ ID emestrul I

EDUCA

- s

Program universitar de conversie profesionalăpentru cadrele didactice din mediul rural

post

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Proiectul pentru Învăţământul Rural

EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ

Didactica educaţiei tehnologice

Rodica CONSTANTIN

2005

© 2005 Ministerul Educaţieiţşi Cercetării

Proiectul pentru Învă ământul Rural

Nici o parte a acestei lucrărinu poate fi reprodusă fărăacordul scris al uiMinisterul Educaţiei şi Cercetării

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural I

Didactica Educaţiei tehnologice

Cuprins

Pagina Introducere 1 Unitatea de învăţare nr. 1 – PERSPECTIVE CURRICULARE 7 1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1 8 1.2 De ce educaţie tehnologică? 9 1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12 1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17 1.5 Întrebări de început 19 1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea programelor pentru educaţia tehnologică 21 1.7 Conexiuni interdisciplinare 24 1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27 1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33 1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia şcolii pentru Educaţie tehnologică 37 1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 42 1.12 Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore 46 Bibliografie 47 Unitatea de învăţare nr. 2 – APLICAREA CURRICULUMULUI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA CLASĂ 48 2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2 49 2.2 Algoritmul proiectării didactice 50 2.3 Strategii moderne 60 2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75 2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79 2.6 Resurse didactice 80 2.7 Metode de evaluare 82 2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie tehnologică 90

Cuprins

II Proiectul pentru Învăţământul Rural

2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare pentru desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92 2.10. Răspunsuri, comentarii, recomandări 95 2.11 Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore 102 Bibliografie 103 Unitatea de învăţare nr. 3 – DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR TEHNOLOGICE LA ELEVI 104 3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 105 3.2 Atitudini faţă de tehnologie 106 3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş” 116 3.4 Despre meserie 121 3.5 Răspunsuri, comentarii, recomandări 126 3.6 Lucrare de verificare nr. 3, notată de tutore 129 Bibliografie 130 4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE DE TUTORE 131 Bibliografie generală 137

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

INTRODUCERE

Stimate student, Mă bucură ideea că doreşti: - să educi elevii tăi pentru şi prin tehnologie

şi - să-i înveţi cum şi ce să înveţe.

• Fiind bine documentat ştiinţific şi tehnic parcurgând modulele din cadrul ”Proiectului pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie tehnologică”,

• fiind şi bine instruit în ceea ce priveşte didactica disciplinei studiind acest curs,

• având şi dorinţa, plăcerea de a fi dascăl,

► orele tale la clasă împreună cu elevii tăi vor fi o adevărată bucurie şi totodată o sursă de învăţătură pentru toţi cei implicaţi.

Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” vizează dezvoltarea următoarelor COMPETENŢE formulate în cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural pentru domeniul Tehnologii:

• Proiectarea unui sistem unitar de activităţi în vederea structurării ocaziilor de învăţare care conduc la dezvoltarea abilităţilor tehnologice la elevi

• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane în organizarea şi monitorizarea de activităţi eficiente la clasă

• Utilizarea de strategii didactice diverse adecvate grupului ţintă şi contextului local în scopul racordării orei de educaţie tehnologică la cotidian

• Construirea unei varietăţi de tipuri şi probe de evaluare adecvate fiecărei etape a procesului de învăţare

• Aplicarea unui sistem coerent de transferuri (intra – inter disciplinar, clasă – extraşcolar, trunchi comun – diferenţiere) în scopul formării la elevi a unor atitudini favorabile faţă de calitate, competitivitate şi antreprenoriat.

• Promovarea unui management de calitate în cadrul şcolii ca instituţie care învaţă

Ţinând cont de aceste competenţe didactice am desprins obiectivele scrise la începutul fiecărei unităţi de învăţare din acest curs.

Introducere

2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra întregului ”Proiect pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie tehnologică”, şi pentru a înţelege mai bine modulul ”Didactica Educaţiei tehnologice” prezentăm şi: COMPETENŢELE GENERALE DE SPECIALITATE • Identificarea tipurilor de date, materiale, procese, tehnologii

specifice domeniilor vizate

• Utilizarea unui sistem unitar de noţiuni, concepte, mărimi şi unităţi de măsură folosite în procesele tehnologice din diverse domenii de activitate

• Explicarea unor fenomene şi procese tehnologice prin intermediul unor modele variate

• Utilizarea tehnicii de calcul şi a sistemelor integrate în scopul proiectării, monitorizării, modelării şi al controlului evenimentelor din cadrul unor procese specifice domeniului de activitate

• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane (planificare, organizare, analiză, comunicare, acţiune, monitorizare, evaluare, feed-back) în realizarea unor planuri de dezvoltare personală şi socio-profesională

• Participarea la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale prin realizarea unor produse şi servicii de calitate, competitive

• Manifestarea unui comportament ecologic în domeniul resurselor şi al proceselor tehnologice

Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” cuprinde 3 unităţi de

învăţare:

UI 1: Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice

UI 2: Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă

UI 3: Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi

Cursul se adresează în principal profesorilor care doresc să predea disciplina Educaţie tehnologică şi sunt implicaţi în ”Proiectul pentru învăţământul rural” folosind tehnologia ”Educaţiei la distanţă”.

Introducere


CCaarrtteeaa ddee vviizziittăă aa lluuccrrăărriiii Disciplină recentă în planul cadru pentru învăţământ obligatoriu, Educaţia tehnologică propune un decupaj curricular modern, centrat pe formarea de competenţe utile absolventului atât pentru dezvoltarea personală cât şi pentru cea profesională, pe baza parcurgerii unei diversităţi de module care reflectă domenii de activitate. Această diversitate a domeniilor, deşi extrem de utilă din perspectiva formării elevilor, ridică o serie de probleme didactice, profesorul fiind pus în situaţia de a facilita învăţarea unor segmente tehnologice foarte diverse. Didactica disciplinei Educaţie tehnologică îşi propune să clarifice aceste probleme şi să dezvolte participanţilor la acest curs (profesorilor-cursanţi) competenţe care să le permită descoperirea de soluţii specifice, adecvate fiecărei situaţii cu care se confruntă la clasă. Din această perspectivă, modulul este structurat în trei unităţi de învăţare. 1. Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice – în cadrul acestei unităţi sunt explorate componentele programei şcolare, cu accent pe latura formativă, în contextul diversităţii de conţinuturi, dar şi a constantelor urmărite. 2. Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică – incită la descoperirea de soluţii pentru proiectarea demersului didactic (prin paralelisme cu proiectarea tehnologică) şi pentru organizarea de activităţi de învăţare şi evaluare la clasă; este astfel propus un inventar metodologic cu valenţe activizatoare, cu accente specifice diverselor domenii implicate. 3. Dezvoltarea competenţelor tehnice la elevi – în cadrul acestei unităţi sunt analizate elementele de context local, necesare unei învăţări eficiente din perspectiva calităţii achiziţiilor elevilor şi a relevanţei lor pentru viaţă; totodată este propus un decupaj didactic complex care vizează formarea atitudinală – atât a elevilor cât şi a profesorului de educaţie tehnologică. Cursul prezentat are o structură unitară, pornind de la aspecte generale asupra Educaţiei tehnologice continuând cu idei simple (dar nu simpliste) care pot fi aplicate în clasă. Fiecare strategie didactică sau metodă de evaluare prezentată sau modalitate de a forma atitudini, de a determina pe elev să se cunoască pentru a-şi alege meseria sunt însoţite de exemple concrete de aplicare în clasă. Înainte de a începe ora este necesar să te pregăteşti cu planificări, proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte ale proiectelor etc. Şi pentru acestea cursul prezintă exemple concrete. Fotografiile şi imaginile prezentate sunt în mare parte realizate pe parcursul desfăşurării orelor de Educaţie tehnologică. Totodată pe parcurs, pentru autoevaluarea ta, eşti invitat să rezolvi diferite exerciţii, pentru care primeşti la finalul unităţii de învăţare răspunsuri, comentarii, recomandări pentru rezolvare.

Introducere


Bibliografia prezentată, la final precum şi site-urile de Internet indicate te ajută să-ţi completezi, să-ţi diversifici sau să-ţi clarifici unele idei. Piesa de bază pentru evaluarea ta de către tutorele acestui curs este Portofoliul. Portofoliul personal cuprinde: 1. Programa şcolară pentru un opţional 2. Planificări calendaristice pentru clasele a V-a – a VIII-a 3. Proiecte ale unor unităţi de învăţare 4. Proiectul proiectului ”Realizarea produsului...” 5. Proiectul unei investigaţii (joc de rol) 6. Itemi de evaluare – teste de evaluare, necesare pentru evaluarea

elevilor 7. Fişe de lucru cu clasa. Spre exemplu:

- despre atitudini - despre meserii (fotografii, definiţii, proverbe, caracteristici ale

unor meserii de pe plan local) - interdisciplinaritatea

În total, Portofoliul personal cuprinde 7 piese. Fiecare piesă corespunde unei teme. Acestea pot fi prezentate în 7 mape (dosare) pe foi A4 numerotate şi eventual, 7 foldere cu fişierele corespunzătoare. Prima pagină a fiecărui dosar reprezintă coperta cu - Numele, prenumele tău, - Disciplina Educaţie tehnologică - Proiectul pentru învăţământul

rural, - Piesa, numărul ..., titlul ... - Data de predare - Numele tutorelui care va viza lucrarea. Pagina a doua este cuprinsul.

Introducere


Piesa nr. 4: Întocmirea proiectului pentru realizarea unui produs poate fi realizată în grup de către 2-3 profesori-cursanţi participanţi la cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice”, aflaţi în aceeaşi localitate sau în localităţi apropiate sau care corespondează cu uşurinţă prin e-mail. Ar fi interesant ca profesorii participanţi să comunice, să coopereze şi între ei nu numai cu tutorele. Aceste relaţii între profesorii-studenţi realizate pe parcursul desfăşurării cursului de Educaţie tehnologică prin Educaţie la distanţă se păstrează de obicei şi peste ani şi sunt în beneficiul tuturor (profesori, elevi, şcoli).

Fiecare cursant va prezenta la întâlniri una din cele 7 piese propuse, alegerea acesteia făcându-se la propunerea cursantului şi a tutorelui. Cele 7 piese pentru portofoliu vor fi predate pe parcursul semestrului la datele stabilite de tutore împreună cu profesorii participanţi la curs. Preferabil ar fi ca data de predare a mapelor să fie în ordinea indicată mai sus, care este şi ordinea de abordare în curs. Data susţinerii temei alese din cele 7 propuse va fi stabilită din timp. Fiecare profesor-cursant va primi câte o notă între 1 şi 10 pentru fiecare piesă şi o notă pentru felul cum a întocmit, argumentat şi susţinut (prezentat) una dintre teme. Nota finală se află calculând media aritmetică a celor 7 note. Este necesar ca fiecare cursant să prezinte una dintre teme (una din piesele portofoliului personal). Prezentarea să fie percutantă, argumentată, convingătoare, să evidenţieze aspectele cheie. Ar fi indicat să foloseşti mijloace moderne şi cât mai diverse pentru prezentare.

Introducere


În portofoliu pe lângă piesele de portofoliu trebuie să introduci şi

• fişe de autoevaluare de tipul: - Cel mai mult mi-a plăcut .... - Cel mai dificil mi s-a părut ..... - Îmi propun să .....

• paragrafe reflexive referitor la aplicarea diverselor aspecte învăţate la clasă.

- Ce a funcţionat - Ce nu a funcţionat - Reacţii ale elevilor

• Planuri de remediere Nu uita să completezi un paragraf reflexiv şi la finalul întregului curs.

- Ce ţi-a plăcut - Ce nu ţi-a plăcut - Ce recomandări ai de făcut autorului. Transmite aceste

recomandări la adresa: [email protected] Toate lucrările de verificare transmise tutorelui în vederea notării se află la pagina 131. Important! - Realizează portofoliul din timp. În momentul în care ai primit indicaţia să-ţi completezi portofoliul ar fi bine să o respecţi. Acesta trebuie să fie un instrument de lucru şi nu ceva formal întocmit în grabă. - Discută pe parcurs cu tutorele. Este necesar să ai discuţii periodice cu tutorele pentru a putea completa portofoliul cu ”fişe de calitate”.

Perspective curriculare


Unitatea de învăţare 1

PERSPECTIVE CURRICULARE

Cuprins

Pagina 1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1 8 1.2 De ce educaţie tehnologică? 9 1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12 1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17 1.5 Întrebări de început 19 1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea

programelor pentru educaţia tehnologică 21 1.7 Conexiuni interdisciplinare 24 1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27 1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33 1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia şcolii

pentru Educaţie tehnologică 37 1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 43 1.12 Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore 46 Bibliografie 47



11..11 OObbiieeccttiivveellee uunniittăăţţiiii ddee îînnvvăăţţaarree 11

După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că eşti capabil: 1. să identifici elementele structurale ale programei de Educaţie

tehnologică şi corelaţiile dintre acestea 2. să sesizezi elementele comune şi diferenţele specifice dintre

modulele educaţiei tehnologice ca disciplină şcolară 3. să proiectezi programe de opţional la Educaţie tehnologică 4. să motivezi elevii pentru promovarea calităţii în realizarea de

produse, furnizarea de servicii etc.



11..22 DDee ccee eedduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă?? Educaţia este aceea care îşi asumă rolul determinant pentru destinul societăţii omeneşti. Educaţia este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro ne îndreptăm. Educaţia realizată prin familie şi prin procesul de învăţământ devine astfel responsabilă pentru valorificarea vocaţiei individuale. În acest mod, rolul determinant al părinţilor şi mai târziu al şcolii capătă valenţe noi, se amplifică. Şi nu rare sunt situaţiile în care cadrul familial neadecvat, face ca rolul şcolii să crească, să-şi dovedească vocaţia de a doua familie a copilului, a tânărului, a adolescentului în formare, în căutarea menirii sale. În majoritatea cazurilor, dascălii şi părinţii trebuie să realizeze o consiliere vocaţională. Astfel încât să-l canalizeze, să-l direcţioneze spre polul preocupărilor, înclinaţiilor şi virtuţilor manifestate, să-i lumineze calea care duce la împlinirea năzuinţelor lui. Tânărului de azi trebuie să-i fie întărită puterea de gândire şi de acţiune, oferindu-i-se un orizont cât mai larg, abilitatea de a răspunde la cât mai multe probleme din cele mai variate domenii, continua necesitate de perfecţionare. Se impune ca el să înveţe neîncetat pentru a răspunde la variatele şi complexele probleme pe care i le impune lumea contemporană. Toate disciplinele şcolare se corelează, se întrepătrund pentru a rezolva această problemă. Prin disciplina Educaţie tehnologică, procesul de învăţământ pune accent pe individ, ca personalitate distinctă, ca germene a unei chemări aparte, ca purtător al unei vocaţii proprii. Individului i se prezintă o gamă de domenii de activitate, el având posibilitatea să opteze după dorinţa lui. Dispare astfel individul subordonat unei planificări sociale de moment, sau evoluţiei spectaculoase într-un domeniu, pentru care s-ar putea să nu manifeste nici o atracţie, nici o chemare. Mai este posibilă orientarea vocaţională, ne întrebăm acum în secolul vitezei, al informaticii, în care previziunile se schimbă la intervale din ce în ce mai scurte de timp, în care explozia informaţiilor, progresele ştiinţei şi tehnologiei accelerează trecerea de la societatea industrializată la cea postindustrială superinformatizată? Prin diversitatea disciplinelor şi a modulelor care compun disciplina Educaţie tehnologică învăţământul vizează apropierea în cel mai înalt grad a individului de aptitudinile sale naturale, necondiţionate pe care caută cu răbdare, să i le cizeleze progresiv, să i le conştientizeze, punând accentul pe amplificarea capacităţilor creatoare şi a disponibilităţilor pentru invenţie şi inovaţie.



Disciplina Educaţie tehnologică, prin diversitatea modulelor tratate atât teoretic cât şi practic, îl ajută pe tânăr să-şi găsească înclinaţia, chemarea, aspiraţia, atracţia către un anumit domeniu, într-un cuvânt să-şi descopere „vocaţia” pentru o anumită activitate. În întreaga Europă se caută să se atenueze diferenţa dintre educaţia primită şi viaţa profesională viitoare. Aşa s-a născut Educaţia tehnologică, integrată progresiv în programele şcolare şi devenită o nouă disciplină de bază în învăţământul românesc. Educaţia tehnologică este o disciplină de cultură generală; Educaţia tehnologică nu este învăţământ profesional tehnic şi

nici învăţământ teoretico-ştiinţific în sens strict; Educaţia tehnologică nu se reduce la instruire practică, la iniţiere

într-un meşteşug tradiţional sau într-o profesie modernă; Educaţia tehnologică nu face o profesionalizare timpurie; Educaţia tehnologică este o formaţie culturală nouă, născută din

raportul omului modern cu tehnologia; Educaţia tehnologică este chemată să cultive credinţa în puterea şi frumuseţea ştiinţei;

Educaţia tehnologică este o disciplină obligatorie în planul de învăţământ, pentru clasele I – a VIII-a.

Educaţia tehnologică există în planurile de învăţământ din toate ţările europene;

Exerciţii Pentru rezolvare foloseşte spaţiul liber aflat în chenar sub fiecare exerciţiu. 1. Completează cu alte argumente necesitatea studiului Educaţiei tehnologice în gimnaziu. 2. Studiază şi caută în planul de învăţământ aria curriculară în care este disciplina Educaţie tehnologică. Indică denumirea acestei arii curriculare.

Ce este Educaţia tehnologică?



3. Denumeşte disciplina studiată în învăţământul primar care precede studiul Educaţiei tehnologice. 4. Denumeşte disciplina din clasele a IX-a şi a X-a care continuă studiul Educaţiei tehnologice din gimnaziu.



11..33 EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă îînn ddiiffeerriittee ţţăărrii Consiliul Europei (Forbeck, M., 1993) a definit profilul lui „Homo Europaeus” care este conturat prin infuzia unei educaţii generale compatibile cu provocările secolului al XXI-lea, al cărei curriculum ar trebui să asigure: competenţe în limba maternă; cunoaşterea limbilor străine: „Diversitatea lingvistică a Europei

este o parte a averii sale culturale; Europa nu poate prospera unită dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăţa unii altora limbile naţionale, nu numai engleza”;

cunoştinţe fundamentale în matematică şi ştiinţe; fundamentele tehnologiei: „Astăzi anumite cunoştinţe de

tehnologie, incluzând şi computerele sunt necesare pentru viaţa modernă”.

Disciplina Educaţie tehnologică, indiferent de numele ei precizat în curriculum, se regăseşte alături de limba maternă şi de matematică în toate şcolile din ţările europene. Educaţia tehnologică este o disciplină modernă care ţine pasul cu dezvoltarea tehnicii, cu noile tehnologii. Prin enumerarea câtorva caracteristici se observă trăsăturile comune ale acestei discipline, în mai multe ţări europene: flexibilitate a programelor; abordare modulară; convergenţa obiectivelor; aspectul dual al disciplinei (teoretic şi practic); familiarizarea cu mai multe domenii pentru optimizarea opţiunii

profesionale ulterioare; necesitatea utilizării calculatorului; aspectul naţional şi internaţional; respectarea mediului înconjurător; îndeplinirea calităţii produselor; lipsa unei specializări stricte într-un anumit domeniu.

În continuare, încercăm să surprindem şi tenta de individualitate care departajează modul de abordare a disciplinei Educaţie tehnologică în câteva ţări europene, aşa cum rezultă aceasta din studiul programelor şi a manualelor.



În Anglia la orele de Educaţie tehnologică se utilizează mult calculatorul. Profesorul îşi poate alege dintr-un catalog de programe cu caracter general, tipul de program adecvat modulului care urmează a fi predat. Programa de Educaţie tehnologică este structurată pe module şi pe nivele de pregătire. Pe măsură ce elevii progresează li se vor acorda mai multe oportunităţi pentru a rezolva diferite sarcini şi activităţi utilizând cunoştinţele şi deprinderile achiziţionate pentru a realiza produse din ce în ce mai complexe sau pentru a satisface anumite necesităţi. Elevii sunt îndrumaţi pentru a lua măsuri rezonabile, întotdeauna pentru siguranţa lor proprie şi a altora. Elevii sunt îndrumaţi să discute între ei ideile şi planurile care se derulează şi vor lucra individual sau în echipă. La fiecare stagiu cheie elevilor li se vor oferi oportunităţi de a lucra cu o gamă de materiale diverse, cum ar fi: materiale textile, materiale grafice (vopsele, hârtie, fotografii), materiale de construcţie (clei, lemn, plastic, metal), alimente etc. Evaluarea la Educaţie tehnologică se face la nivel naţional. Secretarul de Stat stabileşte la timpul oportun, ierarhia evaluării pentru tehnologie în fiecare stagiu cheie. În Franţa pentru acoperirea ariei vaste a meseriilor virtuale există de mulţi ani o serie de broşuri în colecţia „Carte în slujba meseriei”, care se constituie în ghiduri tehnologice menite să realizeze înţelegerea teoretică şi practică în diferite domenii. Orice realizare trebuie să fie asociată cu grija estetică permanentă. Reuşita în acest domeniu este legată de calitatea gestului raţional şi reflex. Obiectivele acestor activităţi tehnologice vor putea fi aprofundate şi lărgite ulterior, după alegerea profesiei. Aceste broşuri nu constituie în nici un caz suporturi pentru o pregătire profesională în domeniul unei meserii anume. De exemplu, în „Ghid tehnologic. Cunoaştere şi realizare. Prelucrări mecanice” sunt prezentate diferite obiecte din metale sau lemn, care pot fi realizate ţinând cont de procesul tehnologic prezentat. În Spania şi Italia există o predilecţie de a lega Educaţia tehnologică prin modulul Desen tehnic cu exemple sugestive din arhitectura clasică şi contemporană. Astfel fiecare element pur geometric este exemplificat printr-o imagine desprinsă dintr-o frescă, construcţie celebră. Ca şi în Franţa aspectul estetic este situat în prim plan, punându-se accentul pe faptul că arta reprezintă un mijloc intens de comunicare asupra vieţii. În abordarea temelor care presupun un grad mare de subiectivitate cum sunt cele privitoare la studiul formelor şi a culorilor sunt evitate expunerile rigide, lăsându-se câmp deschis iniţiativelor personale.



În schimb în temele cu conţinut conceptual şi tehnic cum sunt referirile la trasările elementelor geometrice sau la sistemele de reprezentare, informaţiile sunt prezentate pas cu pas ceea ce asigură înţelegerea lor. Propunerile de activităţi creează un tot care poate fi abordat în trei feluri: activitate de observare şi analiză; activitate de sinteză; tehnici specifice.

Parcurgerea acestor etape este obligatorie pentru îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe, astfel ca la rândul lor elevii să poată concepe forme şi utilităţi noi sau să redefinească concepţiile deja existente. Iniţiativa de schimbare a lucrurilor create de om conduce spre o nouă concepţie de proiectare şi de aici spre o formă nouă a obiectului studiat.

Exerciţiu 5. Există designeri în România? Cu ce se ocupă aceştia? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.

Autor al acestor noi forme este designerul, cel care îmbină arta, ştiinţa, matematica şi tehnologia pentru regândirea concepţiilor despre tot ceea ce ne înconjoară, atât din sfera producţiei, cât şi din sfera serviciilor. În Italia pentru fiecare disciplină de învăţământ sunt prezentate la nivel naţional obiectivele, iar profesorii, respectiv elevii pot să-şi aleagă dintr-o gamă foarte largă de manuale. Unul dintre manualele de educaţie tehnologică este al autorilor Ardunio şi Renata Moggi. Autorii ne declară că manualul s-a născut din directa experienţă şi prin colaborarea cu diverse discipline. Domeniile foarte diverse ale educaţiei tehnologice sunt abordate într-un singur manual având 16 capitole, printre care enumerăm: desen (geometric, proiectiv şi tehnic), agricultură, alimentaţie, elemente de electronică şi mecanică, tehnologie şi mediu înconjurător etc. Educaţia tehnologică este o materie cu structura orizontală care influenţează şi este influenţată de alte discipline, cum ar fi geometria, geografia, istoria, fizica, educaţia artistică.



Bineînţeles că disciplina are şi o structură verticală, cunoştinţele fiind introduse în mod gradat. Capitolele conţin numeroase scheme tehnologice enumerând operaţiile tehnologice pentru realizarea unui produs finit pornind de la materia primă. Obiectivul nu este acela de a realiza un produs finit, ci de a înţelege un fenomen, de a pătrunde în miezul problemei tehnologice. Alt conţinut tratat îl reprezintă materialele de informaţie, dedicate argumentului de strictă actualitate cum ar fi: securitatea centralelor nucleare; problema sofisticată a alimentaţiei; rolul informaticii.

Ordinea de studiu a capitolelor (care de fapt reprezintă modulele) poate fi aleasă în funcţie de oportunităţi sau de dorinţele elevilor, profesorilor. Ritmul de lucru, nivelul până la care se abordează modulul în funcţie de posibilităţile înţelegerii sunt realizate după un plan (anual) de muncă. În modulul Design se accentuează faptul că lumea de azi care ne înconjoară este fructul ingeniozităţii, inventivităţii şi a muncii numeroşilor proiectanţi, tehnicieni şi muncitori. Orice construcţie, fie ceva simplu sau complex, ca un automobil sau avion cu reacţie trebuie iniţiat, gândit şi proiectat. În Republica Moldova educaţia tehnologică se desfăşoară de la clasa I la a X-a. Profesorii care predau disciplina sunt profesori specialişti absolvenţi de învăţământ superior. De exemplu, Universitatea de stat „A. Russo” din Bălţi, Facultatea Tehnică, Fizică, Matematică, specialitatea instruire tehnico-tehnologică şi fizică pregăteşte pentru calificarea: profesor de tehnică, tehnologii şi fizică în şcoala de cultură generală sau liceu. Activitatea este coordonată de Ministerul Învăţământului în colaborare cu Universitatea, Institutul de perfecţionare a cadrelor didactice, Institutul de ştiinţe pedagogice şi Institutul de etnografie. Coordonarea se reflectă în realizarea de programe şcolare de către universitari, cercetători, profesori. Programa şcolară conţine elemente de metodică pentru fiecare lecţie. ”Conţinutul principal al programelor îl constituie lucrările practice ale elevilor. Ele ocupă aproximativ 75% din orele rezervate; restul timpului se foloseşte pentru studierea materiei teoretice.”1 Disciplina este abordată pe module, patru module diferite într-un an de studiu, 16 ore pentru fiecare modul într-un an şcolar.

1 Programe pentru şcolile de cultură generală, Instruirea prin muncă, clasele a V-a – a IX-a, Blocurile agricole, Republica Moldova – Institutul de ştiinţe pedagogice şi psihologice, 1993.



Observaţie foarte importată: Se scoate în evidenţă permanent caracterul naţional şi tradiţiile populare. Sunt accentuate elementele etnografice, stabilindu-se o colaborare deosebită cu Institutul de etnografie. Astfel, putem enumera câteva realizări practice ale elevilor, cum ar fi obiecte din zestrea miresei, Ileana Cosânzeana realizată din pănuşi de porumb. La modulul Gastronomie elevii învaţă bucătăria tradiţională pentru diverse sărbători religioase (Crăciun, Paşti) sau evenimente sociale (nunţi, botezuri).

Exerciţiu 6. Extrage din materialul prezentat câteva asemănări / deosebiri ale

abordării Educaţiei tehnologice în diferite ţări. Poţi prezenta răspunsul sub forma unui tabel în spaţiul liber aflat în chenar.



11..44 DDiinn iissttoorriiaa EEdduuccaaţţiieeii tteehhnnoollooggiiccee îînn RRoommâânniiaa În România prin disciplina Educaţie tehnologică se asigură dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi în domeniul tehnic şi tehnologic. În 1992 Educaţia tehnologică este introdusă în planul de învăţământ, fără să fie o programă şcolară. Elaborarea unor noi programe şcolare în învăţământul obligatoriu a fost demarată în anul 1994/1995, dar acest lucru s-a făcut pe baza unui plan de învăţământ centralist şi directivist şi în lipsa unei viziuni coerente şi moderne despre învăţarea şcolară şi despre contribuţia diferitelor discipline în dobândirea cunoştinţelor şi a competenţelor importante pentru elevi. Astfel, pe parcursul anilor (până în 1999) apar diferite programe. Disciplina era predată de maiştrii instructori care o transformaseră în pregătire practică în diverse meserii în funcţie de calificarea fiecărui instructor. Orele se desfăşurau în ateliere şcolare. Pe parcurs au fost angajaţi şi ingineri care însă au trecut în extrema cealaltă, abordând disciplina numai din punct de vedere teoretic. În anul 1994 apare primul manual aprobat de Ministerul Învăţământului: Desen geometric - unitatea didactică nr. 1, autori: Rodica Constantin, Mariana Stoica, Florentina Brandibur. În anul 1996 se finalizează lucrarea de cercetare "Educaţia tehnologică, premisă pentru învăţământul profesional şi tehnic", coordonatori: cercetătorii principali Ing. Rodica Constantin şi Ing. Florentina Brandibur. La realizarea acesteia au participat cercetători, profesori universitari şi de gimnaziu, inspectori şcolari, etc. Calificarea participanţilor era diferită: ingineri de diferite specialităţi, profesori de diferite specialităţi, pedagogi, psihologi, etc. Au fost întrebaţi bineînţeles şi elevi de diferite vârste. În anul 1998 apar noile programe şcolare pentru învăţământul primar elaborate în concordanţă cu noile planuri - cadru de învăţământ. Viziunea curriculară permite o mai bună orientare a predării / învăţării în raport cu obiective de formare care vizează formarea de competenţe intelectuale şi relaţionale de nivel superior, a atitudinilor şi comportamentelor necesare unui tânăr într-o societate democratică a timpului nostru. În 1998 este aprobată programa şcolară pentru disciplina Abilităţi practice, pentru clasele I – a IV-a. În 1999 apare programa şcolară pentru clasele a V-a – a VIII-a, pentru disciplina Educaţie Tehnologică. Programa este rodul muncii în echipă a 30 profesori, sub coordonarea profesoarei ing. Rodica Constantin Această programă este avizată de Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 4237 din 23.08.1999. În 2000 apare programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, cu nr. 3207/03.02.1999 pentru învăţământul liceal, clasele a IX-a şi a X-a filiera teoretică, conform planului de învăţământ.

Câteva jaloane



În anul 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării distribuie gratuit în şcoli manualele şcolare alternative de Educaţie tehnologică, aprobate de Consiliul Naţional pentru Aprobarea Manualelor.

În anul 2004 programa este modificată păstrându-se însă caracterul modular şi o parte din obiective. Programa este avizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu nr. 3727 din 30.04.2004. În anul 2005 apar manuale pentru clasele a V-a şi a VI-a conform noii Programe şcolare.

Exerciţii 7. Enumeră 3 acţiuni la nivel naţional sau local referitoare la Educaţia tehnologică şi descrie impactul lor la nivelul şcolii. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar. 8. Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte de 1992? În sprijinul răspunsului precizăm că disciplina cu denumirea de Educaţie tehnologică a apărut doar în 1992. Educaţia tehnologică se studia în şcoli, dar sub alte denumiri. Include răspunsul la această întrebare în Mapa 7 (folderul 7) din Portofoliul personal. În spaţiul liber de mai jos notează câteva repere de evoluţie.



11..55 ÎÎnnttrreebbăărrii ddee îînncceeppuutt Profesorul de Educaţie tehnologică trebuie să-şi pună câteva întrebări orientate către împlinirea scopului urmărit în cadrul orelor:

1. Ce trebuie să ştie fiecare profesor? Variante de răspuns: a) Elementele definitorii ale diferitelor domenii de activitate, noutăţi

tehnice. b) Cerinţele principale ale desfăşurării procesului de învăţământ în

ansamblu (curriculum), exigenţele predării şi ale învăţării, particularităţile sistemului modular de instruire, specificul abordării curriculare.

2. De ce trebuie să ţină seama ?

Variante de răspuns: a) De faptul că elevul este "o torţă care aşteaptă să fie aprinsă". b) De faptul că orele trebuie să se desfăşoare în cabinete şi

laboratoare şi s-a făcut trecerea de la învăţământul centrat pe profesor la învăţământul centrat pe elev.

3. Ce trebuie să aibă permanent în minte ?

Variante de răspuns: a) Convingerea că inclusiv prin contribuţia sa se realizează educaţia

în România. b) Cerinţe de ordin metodic:

să aplice "noile" cerinţe psiho-pedagogice şi metodice: elevul - subiect al educaţiei, problematizarea, mutarea accentului de la acumularea intensivă de cunoştinţe la formarea deprinderilor fundamentale unanim recunoscute.

c) Schimbările survenite în evoluţia psiho-motorie şi intelectuală a noilor generaţii.

d) Evoluţiile previzibile, respectiv prognozele referitoare la domeniile de activitate.



4. Ce trebuie să-şi scoată din minte ? Posibil răspuns: a) Că elevul ar fi "un recipient care ar trebui umplut". Desigur că amplificarea interogaţiei, după acest model şi în acest sens poate spori realismul şi eficienţa abordării.

Exerciţii 9. Completează lista (din capitolul 1.5) cu întrebări pe care ţi le pui şi

ce răspunsuri ai găsit. Răspunsurile enumără-le unele sub altele în spaţiul liber din chenar. - - -



11..66 CCââtteevvaa aassppeeccttee ddee ccaarree ss--aa ţţiinnuutt ccoonntt îînn eellaabboorraarreeaa pprrooggrraammeelloorr ppeennttrruu EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă

Educaţia tehnologică contribuie la formarea personalităţii elevului, alături de celelalte discipline de cultură generală, prin vizarea următoarelor aspecte: Formarea unei personalităţi deschise adaptabile la schimbarea de

tip novator; Valorificarea educaţiei tehnice şi tehnologice în interesul

progresului social; Amplificarea capacităţilor creative, a disponibilităţilor pentru

invenţie şi inovaţie, pentru o mai bună punere în valoare a "aurului cenuşiu" al poporului român;

Formarea unei gândiri deschise aplicând principiul designului; Înţelegerea raportului dintre tehnologie, mediu şi cultivarea unui

comportament ecologic (cunoaşterea unor dezechilibre generate de tehnologie, boli provocate de poluarea tehnologică, etc.);

Iniţiere în pregătirea tehnico - practică vizând cunoaşterea materialelor, a energiilor, a unor tehnologii, a modului de organizare a proceselor tehnologice;

Integrarea în lumea modernă prin aplicarea tehnologiilor de prelucrare şi de transmitere a informaţiilor;

Înţelegerea dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, cunoaşterea sumară a istoriei ingeniozităţii spiritului uman (istoria marilor descoperiri, a civilizaţiilor şi contribuţiilor acestora la progresul tehnologic, studierea bibliografiilor unor mari savanţi, cercetători);

Implementarea pe tehnologie a modalităţilor de realizare a calităţii şi fiabilităţii produselor;

Crearea abilităţilor pentru realizarea produselor de calitate, competitive la un preţ rezonabil;

Manifestare de respect faţă de munca depusă pentru realizarea produselor;

Cunoaşterea familiilor ocupaţionale cu specific tehnologic în scopul unei opţiuni socio-profesionale viitoare;

Dezvoltarea interesului pentru continuare studiilor în raport cu disponibilităţile puse în evidenţă de Educaţia tehnologică.

Produsele proiectate în cadrul orelor de Educaţie tehnologică trebuie traduse în procese tehnologice în viaţa reală.



Scopul disciplinei Educaţie tehnologică nu este acela de a realiza un produs finit, ci de a pătrunde în miezul problemelor tehnologice, dezvoltând mobilitatea în gândire a elevilor, respectiv: A dezvolta puterea de exprimare a minţii, curiozitatea, plăcerea şi nevoia de a învăţa, aptitudinea de a înţelege o problemă tehnologică, de a îi defini datele, de a-i găsi o soluţie, de a structura cunoştinţele;

A stimula activitatea gândirii divergente, a libertăţii, a responsabilităţii, a facultăţii de a-şi lua sarcini, de a se angaja într-o activitate concretă;

A explora, a cuceri, a construi mediul şi a se construi construindu-l.

Deducerea obiectivelor Educaţiei tehnologice s-a făcut ţinând cont de documentele oficiale apărute în România. La nivelul de generalitate caracteristic unui document oficial ce vizează decenii de activitate, Legea învăţământului menţionează în articolul al 3-lea (2) că: "Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative". Cu alte cuvinte, idealul educaţional "definit" în acest fel reprezintă "personalitatea de bază" a societăţii noastre actuale. În acest sens, la nivel curricular au fost formulate obiective de diferite grade de generalitate. Putem astfel delimita trei direcţii distincte de formulare a obiectivelor:

► obiective referitoare la atitudini;

► obiective referitoare la deprinderi practice;

► obiective cognitive. Concret, accentul va fi mutat de pe asimilarea unui volum nedeterminat de cunoştinţe pe formarea de atitudini şi de deprinderi precis conturate. În consecinţă sunt urmărite următoarele obiective prioritare:

• Dezvoltarea interesului pentru educaţie şi emancipare permanentă printr-un învăţământ axat nu pe nevoile limitate ale unei profesiuni, ci pe disponibilitatea continuă pentru cunoaştere şi acţiune, pentru desăvârşirea culturală şi morală, pentru reflexie şi critică socială, pentru adaptarea la un context social în schimbare;

• Orientarea politicii educaţiei pe baza unor principii constante şi a unor opţiuni pe termen lung indiferent de fluctuaţiile puterii;

• Creşterea rolului social al educaţiei tehnice şi tehnologice; • Extinderea şi diversificarea ofertei de educaţie tehnică şi

tehnologică.



Exerciţii 10. Foloseşte dicţionarul pentru a defini cuvântul tehnologie. Scrie definiţiile în spaţiul liber rezervat. 11. Exprimă-ţi punctul de vedere asupra ţintelor care ar trebui

completate pentru ca în timpul studierii Educaţiei tehnologice să fie realizate deprinderi de bază: "cum să te adaptezi la schimbare sau cum să percepi vastul flux al informaţiilor?"

Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.



11..77 CCoonneexxiiuunnii iinntteerrddiisscciipplliinnaarree O modalitate importantă de a construi la elevi imaginea caracterului unitar al realităţii, a societăţii în care trăiesc, se poate realiza prin folosirea proprietăţii de interdisciplinaritate şi de corelaţie a cunoştinţelor. Interdisciplinaritatea reprezintă întrepătrunderea (coordonare + cooperare) structurilor mai multor discipline la nivel ierarhic superior. Corelaţia cunoştinţelor constituie o legătură a cunoştinţelor specifice diferitelor domenii al căror scop conduce la un sistem unitar de cunoaştere, la o concepţie generală, unitară asupra lumii, a naturii, a societăţii şi a gândirii, la o concepţie ştiinţifică întemeiată. Personalitatea nu se poate dezvolta dacă spiritul tânărului este îndrumat să studieze dispersat, pe tranşe, diferite aspecte ale lumii fără corelaţie, fără un real spirit interdisciplinar. Deci, cultura generală nu este posibilă fără aceste corelaţii interdisciplinare. Aceasta se impune oarecum de la sine, deoarece avalanşa de cunoştinţe este atât de copleşitoare, încât nimeni, oricât de înzestrat ar fi, nu poate face faţă asimilării tuturora. Ca urmare, se selecţionează şi se înregistrează numai acele cunoştinţe care sunt absolut necesare, pentru a deschide calea altor cunoştinţe. Prin Curriculumul Naţional toate disciplinele şcolare, inclusiv Educaţia Tehnologică, se corelează, se întrepătrund, se condiţionează reciproc, se completează, se ajută, ştergându-se barierele care le separă.

Exerciţiu 12. Reflectează asupra legăturilor între Educaţia tehnologică şi

disciplinele care corespund propriei tale specializări. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.



Activitatea ştiinţifică este concentrată în special pe cercetare şi descoperire a fenomenelor naturale, pe când activitatea tehnologică este desemnată să răspundă nevoilor omului.

Activităţii ştiinţifice nu i se impun anumite limite, pe când activitatea tehnologică este constrânsă de factori ca timp, bani, specificaţii ergonomice şi de protecţie a muncii şi a mediului înconjurător.

Ştiinţa investighează şi explică diverse fenomene, tehnologia le pune în practică.

Astfel noţiunile oferite de disciplinele ştiinţifice sunt desprinse, amplificate cu grijă până la limita necesităţilor impuse şi valorificate pentru rezolvarea problemei tehnologice. Matematica, fizica, chimia, artele plastice oferă suport teoretic şi experimental pentru obţinerea produselor finite necesare traiului. Aceste produse se obţin respectând etapele tehnologice. Dar fenomenul este si invers. Noţiunile tehnice, tehnologice o dată aplicate în viaţă sunt folosite de ştiinţă pentru studiul ei în viitor. Profilul modern al omului va trebui dublat de o formaţie umanistă, temeinică, deoarece muncitorul epocii informatizate este nu numai înalt calificat, ci şi format moral, căci munca cu maşinile viitorului, cu oameni pregătiţi intelectual, dar primitivi moral devine periculoasă. Astfel şi studiul disciplinelor umaniste devine absolut necesar sa fie făcut în interdisciplinaritate cu disciplina Educaţie Tehnologică. Pentru a înţelege modul de funcţionare al unei maşini, uşor ar fi ca elevul să cunoască evoluţia în timp a maşinii respective, adică dezvoltarea maşinii de la simplu la complex. Astfel disciplinele Istorie şi Educaţie Tehnologică se întrepătrund, se ajută între ele şi ajută la formarea personalităţii elevului. Cunoscând geografia cu resursele naturale şi cu dezvoltarea economică, industrială se pot cunoaşte meseriile necesare în anumite părţi ale ţării, ale lumii.

Exerciţiu 13. Indică exemple care să explice interdisciplinaritarea. Înainte de

rezolvare citeşte şi pagina următoare. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.

Progres



EDUCAŢIE

TEHNOLOGICÃ

GEOGRAFIE Meserii adecvate zonelor

ISTORIE Istoria dezvoltării tehnicii

FIZICÃ Conceptele fizicii aplicate

CHIMIE Proprietăţile chimice ale materialelor necesare tehnicii

BIOLOGIE Relaţia mediu-tehnologie

ECONOMIE Management şi tehnologie

MATEMATICÃ Desfăşurata corpurilor Relaţii de calcul

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Meserii oglindite în literatură

LIMBI MODERNE Expresii tehnice

SPORT Mobilitate fizică necesară oricărei activităţi

EEDDUUCCAAŢŢIIEE TTEEHHNNOOLLOOGGIICCĂĂ IINNTTEERRDDIISSCCIIPPLLIINNAARRIITTAATTEE



11..88 CCuurrrriiccuulluumm ppeennttrruu EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă Curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului şcolar. În viziunea Curriculum-ului Naţional pentru învăţământul obligatoriu Educaţia tehnologică este o disciplină de trunchi comun, componentă a ariei curriculare Tehnologii. Aria curriculară Tehnologii cuprinde următoarele discipline: Abilităţi practice, pentru clasele I şi a II-a Educaţie tehnologică pentru clasele a III-a – a VIII-a.

Pentru clasele I – a IV-a Cerinţele societăţii româneşti în schimbare au determinat o nouă abordare a disciplinei Abilităţi practice. Astfel, noul curriculum vine în întâmpinarea nevoilor copilului, respectând universul copilăriei şi urmărind, în ansamblu, să dezvolte atitudini şi capacităţi de tip creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare.

Obiectivele cadru ale disciplinei Abilităţi practice se subordonează finalităţilor învăţământului românesc şi se armonizează cu acelea ale altor discipline conexe.

Prezentăm în continuare succint dominantele curriculumului introdus în anul 1998, prin raportare la cel anterior*:

Curriculum anterior Curriculum după anul 1998

Formularea obiectivelor în termeni generali, nespecifici

Formularea obiectivelor în termeni de competenţe şi capacităţi

conţinuturi directive, aceleaşi pentru toţi elevii

conţinuturi variabile oferind o paletă largă de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi sfera de interese

conţinuturi fixe, neadaptate la resursele locale

conţinuturi nuanţate, flexibile, adaptabile la resursele locale

activităţi didactice orientate spre predarea frontală

activităţi didactice orientate spre lucrul independent, individual şi pe grupuri, încurajând iniţiativa şi stimulând creativitatea

lipsa corelărilor interdisciplinare

corelarea şi integrarea cu obiectele de studiu din celelalte arii curriculare

activităţi preponderent mecanice

activităţi bazate pe explorare şi joc

* Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.



Studiu individual Acum vă recomand să studiaţi programa şcolară de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, pentru clasele I - IV. Programa se află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Spaţiile libere de sub exerciţii sunt destinate rezolvărilor. Exerciţii 14. Care sunt schimbările aduse programei şcolare modificată în

anul 2003, pentru clasele I şi a II-a? 15. Care sunt schimbările aduse programei şcolare pentru clasele a

III-a şi a IV-a, elaborată în anul 2004 şi 2005?

Pentru clasele a V-a - a VIII-a Curriculumul pentru Educaţia tehnologică în învăţământul gimnazial urmăreşte cunoaşterea şi folosirea procedurilor specifice mediului tehnologic, permiţând astfel orientarea profesională şi inserţia socială a tinerilor absolvenţi. Educaţia tehnologică are ca scop integrarea tinerilor în mediul social, economic şi cultural.



Faţă de curriculumul anterior, actualul curriculum prezintă următoarele caracteristici*:

Curriculum anterior Curriculum după anul 1998 formularea obiectivelor în

termeni de cunoştinţe formularea obiectivelor este

realizată în termeni de competenţe şi capacităţi

respectă principiul egalităţii şanselor în educaţie

curriculumul are o dinamică proprie, permiţând abordarea diferenţiată în timp a modulelor;

obiectivele cadru ale Educaţiei tehnologice se regăsesc ca obiective cadru pentru modulele componente;

abordarea teoretică a conţinuturilor

organizarea activităţilor de învăţare pe proceduri standard în rezolvarea de probleme practice

conţinuturile variabile oferă o paletă largă de activităţi prin care elevul îşi poate acoperi sfera de interese;

conţinuturile pot fi adaptate la resursele locale;

activităţile didactice sunt orientate spre predarea frontală;

activităţile sunt centrate pe repetarea mecanică a unor operaţii;

activităţile realizate cu elevii pornesc de la iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar tehnologic şi se încheie cu valorificarea produsului finit;

absenta cooperării între elevi în realizarea unui produs;

lipsa corelărilor pluridisciplinare;

se realizează produse prin activităţi de grup cu asumare de roluri specifice;

este realizata corelarea cu obiectele de studiu din celelalte arii curriculare;

lipsa calculatorului şi aplicaţiilor specifice în modulele de Educaţie tehnologică, altele decât utilizarea aparaturii didactice;

utilizarea produselor de soft educaţional specifice diverselor domenii de activitate şi softuri de aplicaţie;

lipsa perspectivei economice asupra utilităţii produselor

stimularea iniţiativei antreprenoriale.

* Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.



Studiu individual Acum îţi recomand să studiezi programa şcolară de Educaţie tehnologică, pentru clasele V - VIII. Programa, aprobată prin ordinul ministrului nr. 3727/30.04.2004, se află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Exerciţiu 16. Care sunt schimbările aduse programei şcolare de Educaţie

tehnologică pentru gimnaziu elaborată în anul 2004? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.



Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei discipline pentru un parcurs şcolar determinat. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, ca orice programă şcolară pentru oricare disciplină a claselor I - VIII cuprinde: notă de prezentare obiective cadru obiective de referinţă exemple de activităţi de învăţare conţinuturi ale învăţării standarde curriculare de performanţă

Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra obiectivelor cadru, le vom prezenta în continuare:

► Pentru clasele I - II - Abilităţi practice: 1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse

materiale şi ustensile 2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple 3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui

produs 4. Dezvoltarea simţului practic – gospodăresc şi estetic

► Pentru clasele III - IV - Educaţie tehnologică: 1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile 2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple 3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs 4. Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii

pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor

► Pentru clasele V - VIII - Educaţie tehnologică: 1. Înţelegerea implicaţiilor dezvoltării tehnologice asupra

individului, mediului şi societăţii 2. Dezvoltarea capacităţii de proiectare, executare, evaluare,

utilizare şi valorificare a produselor 3. Valorificarea în comunicare a termenilor şi simbolurilor specifice

tehnologiilor 4. Dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi a capacităţii de orientare

profesională



Concluzii: Obiectivele cadru din clasele din clasele I şi II se continuă în

clasele III şi IV. Pentru ciclul Primar, obiectivul 4 îşi extinde aria de cuprindere,

pentru sporirea componentei valoric-atitudinală a disciplinei . Obiectivele cadru pentru gimnaziu sunt continuarea obiectivelor

din ciclul primar. Obiectivul cadru 2 se continuă cu foarte mici modificări, din

clasa I şi până în clasa a VIII-a. Obiectivele cadru evoluează pe parcursul celor 8 ani de studiu al

Educaţiei tehnologice, ţinând cont de particularităţile de vârstă ale elevilor.

Obiectivele cadru se completează cu obiectivele cadru ale celorlalte discipline şcolare contribuind la formarea personalităţii elevilor.

Exerciţiu 17. Alege un obiectiv de referinţă şi studiază evoluţia lui pe parcursul

anilor, din clasa I până în clasa a VIII-a. Dă exemple din programă de obiective de referinţă care cresc ca şi grad de complexitate pe parcursul anilor de studiu.

Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.



11..99 SSiisstteemmuull mmoodduullaarr ddee pprreeggăăttiirree;; aavvaannttaajjeellee uuttiilliizzăărriiii lluuii Educaţia tehnologică, prin organizarea ei ca disciplină şcolară, cuprinde mai multe module. Abordarea modulară poate da, în acest caz, rezultate foarte interesante, deoarece este vorba de a conferi elevilor abilităţi (deprinderi) elementare în mai multe domenii, care nu sunt în mod necesar legate între ele şi nici dependente unele de altele. Abordarea modulară, care necesită indicaţii prealabile, un conţinut de fiecare dată definit cu precizie, în funcţie de obiectivele determinate şi o evaluare în funcţie de performanţe, se aplică tuturor cursurilor de educaţie tehnologică din învăţământul preuniversitar. Sistemul modular a apărut din necesitatea perfecţionării şi formării continue, ca şi nevoia de fragmentare a proceselor educative în unităţi elementare pentru a obţine structuri mai flexibile. Modularea formării nu constituie o nouă metodă pedagogică, ci doar o organizare didactică a conţinuturilor formării, care urmăreşte să distribuie elementele de cunoştinţe teoretice şi practice în unităţi simple. Aceste unităţi elementare de învăţare corespund unei abilităţi mentale sau funcţionale. O unitate elementară de formare – sau chiar un ansamblu de unităţi elementare de formare – poate constitui un modul autonom care să răspundă unei finalităţi precise confirmate de o evaluare. Dacă vom eluda, cu premeditare, controversa asupra definiţiilor modulului şi, respectiv, ale sistemului modular - subiect ce comportă, cu siguranţă, o atenţie specială - vom putea reţine o accepţiune "de lucru" care, chiar dacă nu satisface integral exigenţele unei definiri docte, se distinge prin operaţionalitate. Aşadar, dacă vom accepta că:

“modulul este un ansamblu care poate fi parcurs independent de orice sistem, oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise, pe care beneficiarii le pot verifica ei înşişi în diferite faze ale însuşirii cunoştinţelor"2

Modulele pot fi combinate sau regrupate, pentru a formula ansambluri modulare care acoperă cunoştinţe sau abilităţi mai complete, dar măsurabile şi măsurate prin evaluări precise şi elaborate în funcţie de obiectivele operaţionale fixate. În raport cu învăţământul tradiţional, sistemul modular prezintă avantaje de necontestat: un modul parcurs cu succes constituie o achiziţie, care va fi

concretizată printr-o valoare; formarea modulară este orientată asupra celui care învaţă, ca şi

asupra disponibilităţilor sale;

2 Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, ISE. colecţia PRO-VOC, nr. 3, Bucureşti, 1995.

D

Avantajele sistemului modular



abordarea modulară te învaţă să înveţi, pedagogia sa bazându-se pe munca individuală sau în grupuri mici, dirijată de profesori;

modulele sunt constituite din entităţi pedagogice, care sunt utilizabile în diferite sectoare şi în diferite momente;

este totdeauna posibil de a integra într-un modul diferite resurse pedagogice şi de a propune celui care învaţă întreaga gamă de activităţi necesare unui învăţământ normal;

modularea constituie o metodologie a reuşitei, în opoziţie cu principiul totul sau nimic, ale sistemelor marcate de rigiditate a structurilor şi programelor;

modularea facilitează practica educaţiei permanente aplicate învăţământul tehnic, cât şi învăţământului economic, industrial şi agricol.

Tehnologia implică procese al căror stadiu iniţial este acela al găsirii soluţiei, teoretică sau practică şi realizarea produsului propus iniţial. Pentru a dezvolta cursul de Educaţie Tehnologică trebuie precizate noţiuni despre materiale şi tehnologie, limbaj grafic, energie, economie, informatică aplicată, protecţia mediului înconjurător, calitatea produselor şi serviciilor, care stau la baza oricărui modul. Fără a neglija deprinderile practice care se formează elevilor, această disciplină nu urmăreşte profesionalizarea. Modulele sunt legate între ele prin obiectivele disciplinei Educaţie

tehnologică. Elevul este familiarizat cu un număr de domenii tehnologice şi le

experimentează, adică cunoaşte un număr de domenii profesionale (meserii).

Elevul trebuie să-şi dea seama de impactul tehnologiei atât asupra individului, cât şi asupra societăţii (în trecut, prezent, viitor).

Elevul îşi dezvoltă gândirea creativă în cursul activităţii tehnologice.

Elevul obţine cunoştinţe şi înţelege conceptele şi principiile tehnologice de bază.

Elevii pot cunoaşte prin diversitatea modulelor o varietate de domenii de activitate.

Constatarea unor insatisfacţii, a neîndemânărilor sau neangrenarea unuia ori mai multor module este de fapt un lucru pozitiv, elevul aflând astfel că respectivul domeniu de activitate este absolut neinteresant, deci nu reprezintă pentru el o posibilă profesie. Din totalitatea modulelor parcurse, elevul poate să-şi găsească domeniul de activitate care-i place, pentru care are aptitudini, alegându-şi astfel viitoarea meserie.



Pentru realizarea programei de Educaţie tehnologică am gândit o structură modulară care să cuprindă: un set de module de bază care accentuează suportul ştiinţific al

disciplinei; un set de module care reprezintă domenii profesionale.

Ţinând cont de această schemă au fost definite modulele disciplinei Educaţie tehnologică.

MATERIALE ŞI TEHNOLOGIE

PROTECŢIA MEDIULUI

ÎNCONJURĂTOR

LIMBAJ GRAFIC

CALITATEA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ

PRELUCRAREA MATERIALELOR

METALICE

PRELUCRAREA LEMNULUI

PRELUCRAREA FIBRELOR, FIRELOR,

ŢESĂTURILOR

ELECTROTEHNICĂ ŞI ELECTRONICĂ

GASTRONOMIE ŞI DIETETICĂ

AGRICULTURĂ ŞI ZOOTEHNIE

PRELUCRAREA INFORMAŢIEI

TRANSPORTURI ŞI TELECOMUNICAŢII

AMENAJAREA ŞI PLANIFICAREA TERITORIALĂ

DOMENII PROFESIONALE



Vă prezint organizarea modulară a disciplinei Educaţie tehnologică pentru clasele a V-a – a VIII-a. Din punct de vedere structural, curriculum-ul este organizat pe module. Fiecare modul este organizat pornind de la aceleaşi obiective-cadru, comune pentru Educaţia tehnologică în gimnaziu.

REPARTIZAREA MODULELOR PE CLASE

CLASA DENUMIREA MODULELOR

V ORGANIZAREA MEDIULUI

CONSTRUIT

PRODUSE ALIMENTARE DE

ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

VI

ECONOMIA FAMILIEI

MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

(lemn, textile, piele, lut-ceramică)

VII

MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

(materiale metalice, materiale

plastice, cauciuc, sticlă)

TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI

TRANSPORT

VIII ENERGIE DOMENII PROFESIONALE

Începând cu anul şcolar 2004 Educaţia tehnologică nu se mai studiază în clasele a IX-a şi a X-a. Este singura disciplină din cadrul planului de învăţământ care nu are finalitate. Nu se continuă până la sfârşitul învăţământului obligatoriu de 10 clase.

PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ

Modul 1 Modul 2 Modul 3 Modul 4

Obiective cadru

- Obiective de referinţă

- Exemple de activităţi de învăţare

- Conţinuturi



- Conţinuturi



- Conţinuturi



- Conţinuturi



11..1100 RReeppeerree ddee pprrooiieeccttaarree aa ccuurrrriiccuulluummuulluuii llaa ddeecciizziiaa şşccoolliiii ppeennttrruu EEdduuccaaţţiiaa tteehhnnoollooggiiccăă

Tipuri de CDŞ în învăţământul obligatoriu3: Curriculumul aprofundat reprezintă, pentru învăţământul

general, acea formă de CDS care urmăreşte aprofundarea obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin diversificarea activităţilor de învăţare în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. Conform Ordinului ministrului nr. 3638/11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii anteriori.

Curriculumul extins reprezintă, pentru învăţământul general,

acea formă de CDS care urmăreşte extinderea obiectivelor şi a conţinuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. Aceasta presupune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).

Opţionale

• Opţionalul la nivelul disciplinei constă fie din activităţi, module, proiecte care nu sunt incluse în programa şcolară avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care să nu fie prevăzută ca atare în planul-cadru sau nu apare la o anumită clasă/ciclu curricular.

• Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline dintr-o arie. În acest caz, pornind de la obiectivele-cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.

• Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare implică cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare diferite. Ca şi în cazul opţionalului integrat la nivel de arie, informaţiile cu care elevii vor opera au un caracter complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii cognitive de ordin înalt (de tipul generalizării, transferului etc.).

3 Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, primar-gimnaziu, CNC-MEC, 2001



Pentru elaborarea Programei de opţional propunem următoarea schemă de proiectare:

• Argument • Obiective de referinţă • Activităţi de învăţare 1. 2. 3. ..... • Lista de conţinuturi Modalităţi de evaluare

Studiu individual Te rog să studiezi Ghidul metodologic de aplicare a programelor de abilităţi practice şi educaţie tehnologică primar-gimnaziu, elaborat de Consiliul Naţional de Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti 2001, editura SC Aramis, pag. 49 - 59. Exemple de CDS (Curriculum la decizia şcolii)

• Pământul este al nostru şi numai la nostru – clasa a VII-a • În lumea teatrului de păpuşi – clasa a VI-a • Bucătăria modernă – clasa a V-a • Suflet de copil – clasa a V-a • Decoraţiuni interioare – clasele a IV-a şi a V-a • Visul unei furculiţe – clasa a V-a • Creşterea animalelor de apartament – clasa a V-a • Micul gospodar – clasa a IV-a • Povestea alimentelor – clasa a V-a • SOS – Natura – clasa a VIII-a • Pe aripile imaginaţiei – clasa a VI-a • Desen geometric – clasa a VII-a • Tehnica origami – clasa a IV-a • O minune de copil – clasa a VI-a • Calculatorul în viaţa personală – clasele a V-a – a VIII-a • Prietenul meu calculatorul – clasele a V-a – a VIII-a. Exerciţiu 18. Cu ce module ai completa programa de Educaţie tehnologică?

Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



Exemplu de programă pentru CDS

Suflet de copil4 Argument Încercăm să ne apropiem de sufletul sensibil al copilului. Declaraţia unui elev (absolvent) m-a inspirat: ”Am iubit această şcoală pentru atmosfera caldă pe care o avea. Relaţiile bune între profesori s-au extins şi asupra noastră, a elevilor. Profesorii erau apropiaţi de noi. Şi aşa am învăţat foarte multe.” Profesorul de Educaţie tehnologică şi profesorul de Limba română propun elevilor din clasa a V-a, care au lucrat până acum doar cu învăţătorul, această relaţie complexă. Propunem realizarea în final a unui teatru de păpuşi şi, eventual, a unei expoziţii cu păpuşi. Acest spectacol poate fi prezentat în cadrul unor posibile manifestări ale şcolii cum ar fi: ”Sărbătorile primăverii”, ”Ziua taţilor”, ”Ziua celor mai mici decât noi”.

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare La sfârşitul anului, elevul va fi capabil: Pe parcursul anului, se recomandă: 1. să descrie variante tradiţionale /

moderne de teatru de păpuşi • vizionare de spectacole;

2. să utilizeze vocabularul specific teatrului de păpuşi

• întâlniri cu actorii;

3. să identifice tipuri de păpuşi şi tehnici de realizare a acestora

• exerciţii de confecţionare a păpuşilor; • exerciţii de selectare a tehnicilor de

realizare a păpuşilor; 4. să realizeze tipuri de scenă, utilizând

materiale din natură şi materiale refolosibile

• exerciţii de confecţionare de panouri / alte elemente de recuzită;

• exerciţii de descriere a tipurilor de scenă; 5. să adapteze decoruri pe text • activităţi practice de realizare a scenei; 6. să participe la montarea unei piese şi

să realizeze promovarea acesteia • dezbateri, discuţii, propuneri, stabilirea

rolurilor, vizionare.

Conţinuturi: - Istoricul teatrului de păpuşi - Păpuşi şi scene pentru teatrul de păpuşi - Dialogul în cadrul

teatrului de păpuşi - Promovarea şi

prezentarea unui spectacol

Modalităţi de evaluare: - probe orale - probe practice - proiecte.

4 Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, primar-gimnaziu, CNC-MEC, 2001



Pentru întocmirea unei programe de opţional te poţi orienta după următoarea listă de verificare**:

• Programa - este completă? - cuprinde toate reperele:

- Argumentul, - Obiective de referinţă, - Activităţi de învăţare, - Listă de conţinuturi, - Modalităţi de evaluare?

• Obiectivele - sunt formulate clar, concis - răspund temei propuse - sunt măsurabile - corespund vârstei elevilor tăi?

• Conţinuturile - corespund temei opţionalului propus - sunt corelate cu obiectivele de referinţă - sunt organizate sistematic (preferabil pe unităţi de învăţare) - corespund intereselor şi nevoilor elevilor tăi, comunităţii?

• Activităţile de învăţare propuse - conduc la rezolvarea obiectivelor de referinţă propuse prin

programă - corespund temei propuse - pot fi desfăşurate în cabinetul de Educaţie tehnologică, în

clasă, în grădina şcolii etc. - permit (unele dintre ele) atingerea obiectivelor prin lucrul în

echipă?

** Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică – primar-gimnaziu.



Exerciţii 19. Indică alte lucrări în care ai prezentate exemple de opţionale

care pot fi cuprinse în aria curriculară Tehnologii. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar. 20. Produsul acestei activităţi reprezintă piesă pentru portofoliul

personal. Realizează o programă de opţional la Educaţie tehnologică.

În spaţiul liber ar fi bine să treci numele opţionalului propus şi câteva idei importante necesare pentru realizarea programei.



11..1111 RRăăssppuunnssuurrii,, ccoommeennttaarriiii şşii rreeccoommaannddăărrii Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul lucrării de verificare (mapa nr. 7). Este necesar să prezinţi minim 2 argumente. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

Disciplina Educaţie tehnologică este în aria curriculară Tehnologii. În clasele I – a II-a se studiază disciplina Abilităţi practice. În clasele a III-a şi a IV-a şi a V-a – a VIII-a se studiază disciplina Educaţie tehnologică În clasele a IX-a şi a X-a cu toate că învăţământul este obligatoriu disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. Este singura disciplină din planul de învăţământ al cărei studiu se întrerupe în clasa a VIII-a. La filiera teoretică disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. În clasele a X-a este o disciplină care ar putea constitui unul dintre modulele Educaţiei tehnologice şi anume Educaţia antreprenorială. Pentru filiera tehnologică începe profesionalizarea, iar Educaţia tehnologică nu există fiind confundată cu disciplinele de profil. Pentru realizarea acestui exerciţiu este necesar să citeşti cu atenţie capitolul 1.2 ”Educaţia tehnologică în diferite ţări” şi eventual să încerci să te documentezi prin mijloace proprii asupra abordării Educaţiei tehnologice în alte ţări decât cele prezentate. Îţi ofer câteva exemple:

• organizarea olimpiadelor şcolare la nivel de şcoală, judeţean şi naţional (prima olimpiadă în anul 1999);

• apariţia Ghidului metodologic de aplicare a programelor şcolare de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică (anul 2001);

• organizarea diferitelor cursuri de perfecţionare a profesorilor, inspectorilor (la Buşteni, Botoşani) – anul 2000, cursuri organizate de CNC-MEC.

Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul lucrării de verificare (mapa nr. 7). Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”. Ce calităţi ar fi necesare unui profesor de Educaţie tehnologică? Posibil răspuns: bine pregătit profesional; să iubească elevii.

1

2

3

4

6

7

8

9



Tehnologie** = ştiinţă a metodelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor; = ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs; = cunoştinţe umane aplicate pentru soluţionarea problemelor practice şi existenţiale; = aplicarea practică a cunoaşterii prin intermediul tehnicilor. Folosirea limbajelor matematice, informatice şi tehnologice

specifice diferitelor domenii de activitate; Luarea în considerare a factorilor de risc şi a riscurilor; În cazul în

care nu ai ştiut răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.6. Vă oferim alte câteva exemple: - Limbajul grafic învăţat pe parcursul orelor de Educaţie

tehnologică e necesar chiar şi la orele de Educaţie fizică pentru realizarea reprezentărilor schematice, întocmirea diagramelor de efort, întocmirea clasamentelor pentru sportivi.

- Tehnologia informaţiei cu programele specifice diferitelor domenii de activitate este un suport absolut necesar în orele de Educaţie tehnologică.

- Te rog citeşte cu atenţie cursul pentru modulul ”Limbaj grafic”, capitolul 1.4 ”Exemple de utilizare a Limbajului grafic în şcoală” şi anume subcapitolele: 1.4.1 şi 1.4.2. În cazul în care nu ai ştiut răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.7.

Răspunsurile se află în Programele şcolare pentru Educaţie tehnologică elaborate de CNC-MEC aprobate prin Ordin al Ministrului în 2003 şi 2004 şi mai precis în capitolul introductiv.

• Clasa I OR 2.2 să descopere etapele realizării unor produse simple din diferite materiale

• Clasa a II-a OR 2.2 să îmbine în mod adecvat tehnicile de realizare a unor produse simple şi/sau complexe.

** Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997; Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” – Editura Univers enciclopedic, 1998.

10

11

12 13

14 15 16

17



• Clasa a III-a OR 2.2 să confecţioneze produse utile, folosind materiale şi tehnici variate

• Clasa a IV-a OR 2.1 să creeze produse utile în viaţa de zi cu zi, după un plan stabilit, combinând tehnicile învăţate sau *alte tehnici

• Clasa a V-a Modulul ORGANIZAREA MEDIULUI CONSTRUIT OR 2.2 să realizeze produse simple cu respectarea normelor de calitate, protecţie a muncii şi a mediului Modulul: PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ OR 2.2 să execute lucrări de cultivare a plantelor /creştere a animalelor domestice respectând normele ecologice şi de protecţie a muncii

• Clasa a VI-a Modulul ECONOMIA FAMILIEI OR 2.2 să stabilească priorităţi în consum şi cheltuieli în funcţie de nevoile proprii şi ale familiei Modulul: MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (lemn, textile, piele, lut-ceramică) OR 2.2 să execute operaţiile de pregătire, de prelucrare şi finisare specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate, NTSM, PSI şi protecţia mediului

• Clasa a VII-a Modulul MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (materiale metalice, materiale plastice, ceramice, sticlă) OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, prelucrare, finisare specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului, respectând normele de calitate, protecţia muncii şi a mediului Modulul: TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI TRANSPORT OR 2.2 să utilizeze tehnologii moderne de comunicaţii pentru realizarea unor aplicaţii

• Clasa a VIII-a Modulul ENERGIE OR 2.1 să execute produse simple din domeniul energetic respectând normele tehnice şi de securitate a muncii Modulul: DOMENII PROFESIONALE OR 2.2 să elaboreze un plan propriu de dezvoltare profesională în funcţie de competenţele personale şi de caracteristicile pieţei muncii



Pentru propunerea altor opţionale, în mod special ţi-aş recomanda folosirea programei şcolare pentru Educaţie tehnologică, clasele a V-a – a VIII-a elaborată de CNC-MEN aprobată cu nr. 4237 din 23.08.1999 din vol. 10, Aria curriculară Tehnologii. Este programa utilizată în anii şcolari trecuţi, iar modulele şi ideile esenţiale din diferite module de Educaţie tehnologică pot rămâne, adaptând programa la cerinţele locale şi actuale.

Pentru a răspunde la această cerinţă ţi-ar fi de ajutor să consulţi bibliografia, şi ghidurile de aplicare a programelor şcolare, elaborate de CNC – MEC. Îţi recomand să incluzi răspunsul la această cerinţă în portofoliul tău (Mapa nr. 1) şi va fi parte integrantă din lucrarea evaluată de tutore. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

20

19

18



11..1122 LLuuccrraarree ddee vveerriiffiiccaarree nnrr.. 11,, nnoottaattăă ddee ttuuttoorree Gradul de formare a competenţelor specifice pentru această unitate de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la lucrarea de verificare nr. 1. Lucrarea va fi inclusă în portofoliul personal (mapa nr. 7 şi va fi evaluată de tutore). Data transmiterii şi modul transmiterii va fi stabilit de comun acord cursant-tutore. Rezolvând cerinţele din portofoliu şi din această lucrare cursantul poate demonstra că şi-a însuşit toate obiectivele propuse la începutul unităţii de învăţare. Din oficiu 1. Elimină elementele care nu aparţin unei programe şcolare pentru

Educaţie tehnologică, clasele a V-a – a VIII-a: - Introducere - Obiective cadru - Obiective de referinţă - Proiecte ale unităţilor de învăţare - Exemple de activităţi de învăţare - Lista de conţinuturi - Eseuri - Modalităţi de evaluare - Standarde curriculare de performanţă. 2. Indică minimum trei elemente comune tuturor modulelor

componente ale disciplinei Educaţie tehnologică. 3. Enumeră paşii pe care îi parcurgi pentru a redacta o programă

de opţional. 4. Alege din lista următoare de activităţi pe aceea pe care o

consideri cea mai motivantă pentru elevi în promovarea calităţii pentru realizarea de produse/servicii. Notează două argumente pentru alegerea făcută.

- o expoziţie de afişe pentru târgul şcolii; - un concurs ”Cine ştie câştigă”; - o serbare şcolară; - redactarea unor invitaţii pentru zilele mediului la şcoala ta.

0,2 puncte

0,3 puncte

0,2 puncte

0,2 puncte

0,1 punct



BBiibblliiooggrraaffiiee

1. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasele a V-a – a VIII-a, nr. 3727 din 30.04.2004.

2. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasele a VII-a – a VIII-a, nr. 4740 din 25.08.2003.

3. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Abilităţi practice pentru clasele I – a II-a, nr. 4686 din 05.08.2003.

4. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasa a III-a, nr. 5198 din 01.11.2004.

5. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasa a IV-a, nr. 3919 din 20.04.2005

6. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, vol. 10, Bucureşti, Editura Cicero, 1999.

7. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programele de Educaţie tehnologică, pentru clasele a IX-a şi a X-a, nr. 3672 din 25.04.2004, Editura Humanitas Educational 2004.

8. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, primar - gimnaziu, MEC, CNC, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.

9. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Educaţie tehnologică, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.

10. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Planuri-cadru de învăţământ, 1999, 2000, 2004. 11. *** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă.

Document elaborat de Comisia Europeană, 2000. 12. Mihai Mircescu, O componentă de bază în învăţământul modern, Educaţie tehnologică,

Revista de pedagogie nr. 3/1993. 13. Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, Institutul de Ştiinţe

ale Educaţiei, Colecţia PRO-VOC nr. 3, Bucureşti 1995.

Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă


Unitatea de învăţare 2

APLICAREA CURRICULUMULUI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA

CLASĂ

Cuprins

Pagina 2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2 49 2.2 Algoritmul proiectării didactice 50 2.3 Strategii moderne 60 2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75 2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79 2.6 Resurse didactice 80 2.7 Metode de evaluare 82 2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie tehnologică 90 2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare pentru

desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92 2.10 Răspunsuri, comentarii, recomandări 95 2.11. Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore 102 Bibliografie 103



22..11 OObbiieeccttiivveellee uunniittăăţţiiii ddee îînnvvăăţţaarree 22 În unitatea de învăţare 1 am discutat despre Educaţia tehnologică în general, despre elementele de bază ale curriculumului pentru Educaţie tehnologică. În această unitate de învăţare vom aplica curriculumul pentru Educaţie tehnologică în situaţii concrete de lucru la clasă cu elevii.

După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că eşti capabil: 1. să realizezi planificări calendaristice pe baza stabilirii unităţilor de

învăţare şi a succesiunii lor; 2. să proiectezi unităţi de învăţare prin utilizarea de algoritmi de

design curricular; 3. să selectezi strategii didactice adecvate facilitării învăţării elevilor

în cadrul diferitelor module tehnologice 4. să evaluezi elevii folosind diferite metode clasice şi moderne

adaptate caracterului dual teoretic şi practic al disciplinei Educaţie tehnologică

5. să antrenezi elevii în vederea folosirii în cadrul orelor de Educaţie tehnologică a competenţelor dobândite la alte obiecte de studiu pentru o învăţare de calitate



22..22 AAllggoorriittmmuull pprrooiieeccttăărriiii ddiiddaaccttiiccee În următoarele decenii, predarea ca ocupaţie profesională se confruntă cu o transformare majoră: profesorii şi instructorii devin consilieri, mentori, mediatori. Rolul lor este acela de a-i ajuta pe elevi, pe studenţi, să-şi asume propria învăţare. De aceea capacitatea şi încrederea de a elabora şi pune în practică metode de învăţare şi predare active deschise şi participative trebuie să devină o deprindere profesională esenţială a educatorilor. Învăţarea activă presupune: motivaţia de a învăţa; capacitatea de a-ţi folosi judecata critică; deprinderea de a şti cum să înveţi.

Esenţa de neînlocuit a predării constă tocmai în cultivarea acestor capacităţi umane, de a crea şi a folosi cunoştinţele. Activităţile profesorului se schimbă în funcţie de nevoile şi interesele elevului, de la o clasă la alta, de la un an la altul. În acest context, profesorii trebuie să gândească în avans derularea evenimentelor în clasă, adică să proiecteze demersul didactic. Proiectarea demersului didactic presupune: planificarea calendaristică proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare.

O unitate de învăţare1 reprezintă o structură didactică şi flexibilă care are următoarele caracteristici: determină formarea la elevi a unui comportament specific,

generat prin integrarea unor obiective de referinţă; este unitară din punct de vedere tematic; se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de

timp; se finalizează prin evaluare.

În vederea realizării planificării calendaristice şi a proiectării unităţilor de învăţare e necesar să citim cu atenţie programa şcolară. Astfel ne facem o vedere de ansamblu, de perspectivă asupra disciplinei Educaţie tehnologică.

1 conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică – primar-gimnaziu, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2001

D



Pornind de la achiziţiile din Unitatea de învăţare 1 îţi recomand următoarele: Răsfoieşte programa şcolară actuală de Educaţie tehnologică; Nu te opri la amănunte în acest prim contact cu programa; Citeşte pagina de prezentare a modulelor şi încearcă să te

imaginezi în clasă şi gândeşte-te cum ţi-ar place să le abordezi; Observă schema de concepţie a programei; Aprofundează acum cele 4 obiective cadru; Continuă să răsfoieşti programa; Opreşte-te la ultima pagină „Standarde curriculare de

performanţă”. Standardele reprezintă, pentru toţi elevii, un sistem de referinţă comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate. Ele sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ. E bine să ştim chiar de la început cum se finalizează parcursul şcolar al elevului şi ce profil de formare al acestuia dorim să obţinem. Despre algoritm Algoritmul proiectării este o formulă care structurează actul didactic în avans pornind de la următoarele întrebări: I. Care e scopul? II. Cu ce voi lucra? III. Ce voi face? IV. Cum voi proceda? V. Cât s-a realizat? Exerciţiu 1. Cu care din aceste întrebări ai începe proiectarea? La care îţi e cel mai uşor să dai răspunsul? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

D



2.2.1 Planificarea calendaristică pentru Educaţie tehnologică În contextul noului curriculum planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază într-un mod personalizat elementele programei – obiective de referinţă şi conţinuturi – cu alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar. Planificările calendaristice pot avea următoarea rubricaţie: Şcoala: ___________________ Profesor: __________________ Clasa: ________ Nr. ore/săptămână An şcolar

Planificării calendaristică pentru

EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă Unitatea de învăţare Obiective

referinţă Conţinuturi Nr.

ore Săpt. Obs.

În realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu ca pe parcursul întregului an şcolar să fie atinse toate obiectivele de referinţă şi toate conţinuturile prevăzute în programa şcolară de Educaţie tehnologică. În etapa premergătoare elaborării planificării calendaristice, este util să se realizeze întâi o schemă cu vederea de ansamblu asupra disciplinei, pentru clasa vizată. Precizăm că nici întocmirea schemei, nici repartiţiile pe unităţile de învăţare prezentate în paginile următoare nu sunt obligatorii. Aceste scheme oferă în principal o imagine sintetică a relaţiei „conţinuturi-obiective de referinţă”. Atenţie! Pentru realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu să utilizezi programele şcolare aflate în uz conform ultimului Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării.

Exerciţiu 2. Accesează adresele de Internet adecvate şi indică numărul Ordinului Ministrului prin care sunt aprobate programele şcolare utilizate în anul şcolar curent. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



Exemplu: Elaborarea planificării calendaristice

pentru clasa a VI-a În vederea elaborării planificării calendaristice se recomandă parcurgerea următorilor paşi: 1. Împărţirea pe unităţi de învăţare şi stabilirea succesiunii de parcurgere a lor:

Exerciţiu 3. Studiază programa clasei a V-a şi realizează o schemă similară. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

Modulul: Economia familiei

1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum

3. Proiectarea bugetului familieiDisciplina bugetului

4. Profesii ale membrilor familiei

Modulul: Materiale şi tehnologii (lemn, textile, piele, lut, ceramică)

1. Analiza de produs 2. Materii prime şi materiale

3. Realizarea unui produs

4. Evaluarea şi valorificarea produselor

5. Activităţi şi meserii specifice realizării produselor



2. Realizarea asocierilor între conţinuturi şi obiective de referinţă

Exerciţiu 4. Pornind de la schema pe care ai realizat-o în exerciţiul anterior, stabileşte asociaţiile dintre conţinuturi şi obiective, folosind exemplul de mai sus.

2. Comportamentul de consum


1. Resursele familiei

3. Proiectarea bugetului familiei Disciplina bugetului


OR 1.1; 1.2; 1.3; 3.1 OR 1.4; 3.2

OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1

OR 4.2


1. Analiza de produs 2. Materii prime şi materiale 3. Realizarea unui produs



OR 1.3; 2.4; 3.1; 3.2 OR 1.1; 1.2; 2.1 OR 1.2;*1.4; 2.1; 2.2; 2.3

OR 1.3; 2.2; 2.3; 3.2; 4.1 OR *1.4; 4.2



3. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare

Exerciţiu 5. Pe schema întocmită la exerciţiul 3 stabileşte numărul de ore pe care îl estimezi ca fiind necesar pentru fiecare unitate de învăţare propusă în exerciţiile anterioare. 6. Cât timp ai aloca din perspectiva unui profesor care cunoaşte lipsa de informare a elevilor săi, pentru unitatea de învăţare 5: Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din cadrul modului Materiale şi tehnologii. Motivează de ce ai făcut schimbarea. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

2 ore


1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum

3. Proiectarea bugetului familiei Disciplina bugetului

Profesii ale membrilor familiei

OR 1.1; 1.2; 1.3; 2.2; 3.1; 3.2

OR 1.4; 3.2

OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1 OR 4.2

16 ore

5 ore

8 ore 1 oră

8 ore


1. Analiza de produs

2. Materii prime şi materiale




OR 3.1; 3.2 OR 1.1 OR 1.3; 1.4; 2.1; 2.2; 2.3

OR 2.3; 2.4; 4.1 OR 4.2

17 ore

3 ore 2 ore

1 oră 3 ore



4. Urmează întocmirea tabelului cu planificarea calendaristică. Şcoala: Profesor: Clasa: 1 oră/săptămână An şcolar: 2005-2006

Planificare calendaristică Educaţie tehnologică


Unitatea de învăţare Obiective referinţă

Conţinuturi Nr. ore

Săpt. Obs.

1. Resursele familiei 1.1 1.2 1.3 3.1

- rolul familiei în consumul şi producţia de bunuri şi servicii

- nevoi şi dorinţe – identificarea nevoilor individuale ale familiei şi ale clasei/şcolii

- resursele familiei – relaţia: venituri, consum, economii;

- activitatea de producţie şi relaţiile dintre membrii familiei /clasei.

1

1,5

1,5

1

S1

S2-S3

S4

S5

2. Comportamentul de consum

1.4 - comportamentul de consum - calitatea produselor - protecţia consumatorului

1

1

S6

S7

3. Proiectarea bugetului familiei

2.1 2.2 2.3 2.4 4.1

- bugetul familiei – suportul comportamentului de consum.

- proiectarea bugetului - decizia privind cumpărarea unor

produse, preţul - bugetul elevului. - disciplina bugetului personal. - gestionarea bugetului individual

de timp. - organizarea timpului familiei.

1

1 1

1 1 2 1

S8

S9 S10

S11 S12

S13-14 S15


4.2 - - profesii ale membrilor familiei 1 S16

Modulul: Materiale şi tehnologii



Săpt. Obs.

Pentru a înţelege sensul exact al obiectivelor de referinţă este necesar ca: - acestea să fie scrise în cuvinte, în sau sub tabel, pe pagina cu

Planificarea calendaristică (nu în cifre) sau - lângă planificare să se afle programa şcolară corespunzătoare.



Test de autoevaluare 7. Ţinând cont de schemele anterioare completează tabelul cu planificarea calendaristică pentru clasa a VI-a, Modulul Materiale şi tehnologii.



Săpt. Obs.

8. Realizează planificarea calendaristică sub formă de schemă şi sub formă de tabel pentru Educaţie tehnologică, clasele a VII-a şi a VIII-a. Introdu planificările în portofoliul personal pe care îl vei prezenta tutorelui.



2.2.2 Proiectul unităţii de învăţare Proiectul unităţii de învăţare reflectă sintetic elementele cheie ale demersului didactic profesionist. Acest proiect reflectă personalitatea fiecărui profesor. Este imposibil ca două proiecte didactice să coincidă. Fiecare profesor se gândeşte şi găseşte răspunsuri proprii la întrebările pe care este necesar să şi le pună pentru a putea realiza proiectul unităţii de învăţare. 1. Care este scopul? identific obiectivele de referinţă pe

care doresc să le ating 2. Ce voi face? aleg conţinuturile din programă pe

care doresc să le dezvolt 3. Cu ce voi lucra? analizez resursele materiale,

umane şi locul de desfăşurare a activităţii

4. Cum voi proceda ? determin activităţile de învăţare 5. Cât s-a realizat ? stabilesc instrumentele de

evaluare pe care le voi folosi Exemplu de proiectare: Clasa a VI-a Modulul: Materiale şi tehnologii Unitatea de învăţare: Evaluarea şi valorificarea produselor Conform planificării calendaristice obiectivele de referinţă pe care ne propunem să le atingem pe parcursul desfăşurării orelor sunt: OR 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale, alcătuire, formă, schemă funcţională, prezentare, preţ OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, de prelucrare şi finisare specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate, NTSM, PSI şi protecţia mediului (se va pune accent pe ideea de calitate a produselor). OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile în grup. OR 3.2 să descrie un produs utilizând limbajul specific. OR 4.1 să propună noi posibilităţi de utilizare şi decorare a obiectelor din lemn, textile, piele, lut-ceramică. Aprofundarea obiectivului 4.1 din modulul Economia familiei OR 4.1 să elaboreze proiecte pentru realizarea unui produs util cu precizarea bugetului necesar.



U.I. Evaluarea şi valorificarea produselor

Conţinuturi Obiective de referinţă

Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

1. Calitatea produselor

2.3 - discuţii cu privire la calitatea produselor executate din material lemnos şi/sau textil, şi/sau pielărie şi/sau ceramică

- completarea unor fişe cu criterii de calitate

Activitate frontală Activitate în grup

Observare sistematică

2. Preţul produselor (este un criteriu de calitate)

1.3 - calcularea preţurilor pentru produselor executate utilizând cunoştinţele învăţate în modulul anterior „Economia familiei”, OR 4.1 (fiecare elev face calculul pentru produsul executat de el)

Activitate individuală

Verificare între cei 4 membri ai grupului prin schimb de fişe de calcul2

3. Utilizarea şi prezentarea produselor

2.2

3.2

- evaluarea şi valorificarea produselor prin organizarea unei expoziţii

- utilizarea noilor tehnologii de informare şi comunicare pentru a desena produsele expuse

Activitate în grup

4. Noi posibilităţi de utilizare şi decorare a produselor

4.1

4.1

- exerciţii practice de înfrumuseţare a unor obiecte

- realizarea de noi produse din materiale reciclabile

Activitate individuală

Notare pe baza unor criterii (exemple: originalitate, acurateţe, complexitate etc.)

Acest modul „Materiale şi tehnologii” se poate finaliza prin organizarea unei expoziţii cu produse executate de elevi din materiale lemnoase, ,textile, piele, lut-ceramică. Ţinând cont de acest lucru pe parcursul orelor se vor realiza părţi din proiect, în aşa fel încât în final să se poată organiza expoziţia.

Exerciţiu 9. Întocmeşte proiectul unei unităţi de învăţare pentru Educaţie tehnologică la una din clasele la care predai. Acest proiect va fi inclus în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs acest proiect cu tutorele.

2 4 elevi – 4 produse diferite executate la unitatea de învăţare anterioară. Discuţiile se poartă în grup asupra fiecărui produs.



22..33 SSttrraatteeggiiii mmooddeerrnnee

2.3.1 Proiectul Proiectul este o activitate care începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii (eventual şi prin începerea rezolvării acesteia), se continuă apoi acasă pe parcursul a câteva zile sau săptămâni (timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul) şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat. Proiectul poate fi realizat individual sau în echipă. Subiectul proiectului poate fi propus de profesor sau de elevi, sau prin consultare profesor-elevi. Etapele unui proiect realizat de elevi3 Posibilele etape de parcurgere ale unui proiect sunt:

3 Etapele sunt preluate din Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică – primar-gimnaziu, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2001.

Descrierea produselor necesare pentru rezolvarea problemei

Stabilirea sarcinilor de lucru

Monitorizarea proiectului

Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile

Alegerea soluţiei

Realizarea produselor

Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar tehnologic

Prezentarea produselor

Valorificarea produselor

Evaluarea produselor



Exerciţiu 10. Care sunt etapele cele mai importante de parcurgere a proiectului? Poţi elimina din etapele de mai sus? Poţi reordona şi/sau reformula şi/sau adăuga unele etape proprii pe care le consideri foarte importante? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

- Documentarea în vederea realizării proiectului poate fi făcută pe teren, în bibliotecă, librării, cu ajutorul calculatorului (vizionând enciclopedii sau folosind internetul).

- În vederea dezvoltării proiectului ar fi indicat să întocmiţi un grafic de lucru. Acest grafic cuprinde ordinea firească a activităţilor, ziua, ora, locul de desfăşurare, persoane implicate, responsabilul activităţii (în cazul proiectului de grup), întâlnirile cu profesorul.

Exemple de grafice de lucru:

Nr. crt.

Activitatea Durata Data de finalizare

Observaţii

1.

2.

şi/sau Nr. crt.

Activitatea Data, ora de întâlnire

Durata Loc de desfăşurare

Bani necesari

Obs.

1.

2.



Exerciţiu 11. Ce alte grafice/rubricaturi ai în vedere pentru derularea optimă a unui proiect la Educaţie tehnologică? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

- Este indicat ca elevii să întocmească o listă cu necesarul de

materiale şi costul lor. - Pentru proiectele realizate în grup trebuie repartizate sarcinile în

funcţie de dorinţele, abilităţile, interesele, posibilităţile fiecărui elev.

- Grupele pot fi formate în funcţie de dorinţele elevilor sau alte criterii stabilite de participanţi.

- Dosarul proiectului ar putea cuprinde titlul proiectului, membrii grupei, fişe de observaţii, fişe cu date culese (fişe comparative), desenele sau schema produsului, fişa tehnologică, materiale, scule, instrumente necesare, timpul de lucru, locul (locurile) de desfăşurare, fişa de prezentare finală.

Activitatea de proiect trebuie în mod obligatoriu să urmărească atingerea obiectivelor propuse prin programa şcolară.



Un exemplu de proiect realizat în grup

Organizarea unei expoziţii în cadrul şcolii cu produse realizate în orele de Educaţie tehnologică.

Clasa a VI-a şi clasa a VII-a Modulele vizate: Clasa a VI-a – Economia familiei; Materiale şi tehnologii Clasa a VII-a – Materiale şi tehnologii Obiective vizate: Clasa a VI-a – Economia familiei OR 2.3 să analizeze un produs realizat în funcţie de calitate, cheltuieli şi posibilitatea obţinerii unui câştig OR 2.4 să întocmească planuri de activităţi în funcţie de timpul disponibil OR 4.1 să elaboreze proiecte pentru realizarea unui produs util cu precizarea bugetului necesar Clasa a VI-a – Materiale şi tehnologii OR 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale, alcătuire, formă, schemă funcţională, prezentare, preţ OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile de grup OR 3.2 să descrie un produs utilizând limbajul specific OR 4.1 să propună noi posibilităţi de utilizare şi decorare a obiectelor din lemn, textile, piele lut-ceramică Clasa a VII-a – Materiale şi tehnologii 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale, alcătuire, formă, schemă funcţională, prezentare, preţ OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile de grup OR 3.1 să utilizeze termeni de specialitate şi limbajul grafic pentru realizarea de schiţe, desene, scheme de funcţionare OR 4.1 să propună noi posibilităţi de utilizare şi decorare a obiectelor din metal, sticlă, cauciuc Observăm că obiectivele de referinţă din modulele Materiale şi tehnologii sunt exprimate prin aceleaşi verbe, dar diferă prin natura materialelor utilizate pentru obţinerea produselor. Elevii clasei a VII-a execută produse cu un grad mai ridicat de complexitate decât cei din clasa a VI-a. Etapele de derulare a proiectului sunt marcate în schema prezentată anterior.



1. Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar tehnologic Problema vizată: Cum pot fi valorificate eficient produsele elevilor? Răspunsul dat la această problemă a constat în organizarea unei expoziţii. Expoziţia va cuprinde produse realizate de elevi care vor fi

valorificate fie prin vânzare, fie prin realizarea unui troc. Alte avantaje: Se va obţine un profit care va fi utilizat pentru diferite scopuri

utile, spre exemplu: - amenajarea unui cabinet de Educaţie tehnologică şi - retehnologizarea cabinetului de Educaţie tehnologică (adică

cumpărarea de scule şi utilaje necesare pentru desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică şi obţinerea de noi produse necesare elevilor).

- amenajarea şcolii, grădinii şcolii, a clasei etc. şi alte scopuri propuse de elevii dumneavoastră.

Elevii vor deveni cunoscuţi ca mici meşteşugari, dezvoltându-şi astfel personalitatea, precum şi încrederea în sine (şi în posibilităţile lor).

Temă de reflecţie 12. Indică şi alte motive care ar determina realizarea expoziţiei. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



2. Descrierea produselor Vă propun o listă cu diferite produse din lemn, textile, piele, lut-ceramică, materiale metalice, materiale plastice, cauciuc, sticlă .

clepsidră; suport pentru şerveţele; cuier; suport flori; fular; căciuliţă; semn de carte; cordon din piele; umeraş; suport pentru tacâmuri; suport pentru vase; clemă pentru păr.



3. Stabilirea sarcinilor de lucru: Următoarele sarcini au fost considerate necesare pentru desfăşurarea acestui proiect: - stabilirea datei de deschidere a expoziţiei, precum şi a

intervalului de timp de expunere a obiectelor – prin discuţii, negociere;

- alegerea locului de desfăşurare; - amenajarea sălii; - întocmirea unui sondaj de opinie cu privire la obiectele care ar fi

cele mai căutate; - realizarea unui grafic de lucru cu termene clare, precise; - alegerea produselor care vor fi expuse, alegere realizată pe baza

unui set de criterii de calitate; - realizarea unor afişe, „fluturaşi”, invitaţii necesare pentru

anunţarea expoziţiei; - împărţirea sarcinilor pe grupe de elevi în funcţie de interesul

manifestat; - împărţirea sarcinilor în cadrul fiecărui grup de lucru; 4. Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile necesare pentru aranjarea expoziţiei:

Pentru proiectul prezentat au fost necesare următoarele materiale şi ustensile: - produsele din diferite materiale realizate în cadrul orelor de Educaţie tehnologică (Materialele necesare pentru obţinerea lor vor fi procurate în funcţie de caracteristicile produsului). - mese, rafturi, vitrine, suporturi necesare pentru expunerea produselor. - catalog cu desenul, fotografia fiecărui produs, preţul de cost şi eventual unele caracteristici, numele elevului care a executat produsul etc. - flori (preferabil din grădina şcolii) pentru ornarea sălii de desfăşurare a expoziţiei. - foarfecă, cuie, ciocan, bandă adezivă, sfoară, coli de hârtie necesare în zilele premergătoare expoziţiei.



5. Monitorizarea proiectului - Proiectarea trebuie făcută din timp; Cu mare atenţie trebuie repartizate sarcinile fiecărui grup de lucru pentru ca totul să fie soluţionat la timp! Vă sugerăm ca să începeţi activitatea de proiect la începutul anului şcolar şi să deschideţi expoziţia în luna aprilie sau la începutul lunii mai. Elevii vor fi impulsionaţi şi doritori să realizeze produse de calitate pe care le vor expune, le vor vinde. Poate chiar vor primi şi comenzi. Pentru prezentarea produselor pot fi propuse mai multe soluţii: - Elevii pot să-şi prezinte fiecare produsul realizat. - Fiecare produs poate avea alături o „etichetă” de prezentare. - Întocmirea unui ”catalog de produse”, multiplicat în 2-3

exemplare care sunt aşezate la intrarea în sală. - Realizarea unui film video care poate fi prezentat pe TV sau pe

calculator. 6. Alegerea soluţiei Pentru fiecare activitate pot fi propuse mai multe soluţii. Se alege acea variantă care convine din punct de vedere al economiei de material, de timp, a posibilităţilor de lucru etc. Varianta poate fi aleasă şi în funcţie de dorinţele elevilor. Pentru prezentare, prin discuţii cu elevii s-a ales varianta ca fiecare elev să-şi prezinte produsele. Fiecare alege varianta care i se potriveşte şi o prezintă aşa cum crede că ar avea succes.



7. Realizarea produselor Această etapă presupune realizarea practică a expoziţiei.

Fiecare ştie ce are de făcut, în cât timp, când e data de finalizare, cu ce materiale, scule lucrează, unde îşi desfăşoară activitatea, cu cine colaborează...

Fotografii şi film video din timpul orelor de Educaţie tehnologică



8. Prezentarea produselor



Şi profesoara poate ajuta la prezentarea produselor....

Fotografii şi film video din timpul orelor de Educaţie tehnologică



9. Valorificarea produselor Fiecare produs este apreciat de participanţii la expoziţie, organizându-se un sondaj. Care produs vă place cel mai mult? Ce produs aţi comandat? Care produs vă este cel mai util? Dacă aş avea banii necesari aş cumpăra... Sau se poate remarca care dintre produsele expuse au fost cumpărate etc. Trebuie ţinut cont şi de posibilităţile de cumpărare ale participanţilor. Proiectul acesta se axează pe organizarea expoziţiei. Bineînţeles că realizarea de produse reprezintă tot un proiect adiacent sau mai bine zis subordonat proiectului ”Expoziţia”. Expoziţia există numai cu produsele realizate de elevi.

Temă de portofoliu 13. Întocmeşte proiectul „Realizarea produsului .................................”. Acest proiect se va desfăşura în clasă pe parcursul mai multor ore. Fiecare elev (sau grup de elevi) va avea de realizat un produs diferit de al celorlalţi. Introdu acest proiect în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs cu tutorele. Recomandări: Realizarea unui produs util presupune parcurgerea mai multor etape: a. Pentru început vom „construi în minte” obiectul. Ne punem mai multe întrebări: - Ce formă are? - Cui îi este necesar? - Ce mărime are? - Ce caracteristici are? - Ce materiale utilizăm? - Avem în atelierul şcolii tot ce ne trebuie pentru a-l realiza? etc. b. Întocmim fişa tehnologică desenând obiectul pe care l-am imaginat. - ............... - ............... - ..................



c. Urmează realizarea lui practică - pregătirea atelierului - ............ - ............ Pentru întocmirea fişei tehnologice şi pentru realizarea practică te rog consultă cu atenţie celelalte cursuri ale disciplinei Educaţie tehnologică din cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural.



2.3.2 Investigaţia4 Investigaţia – reprezintă o posibilitate pentru elevi de a aplica în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţi noi sau foarte puţin asemănătoare cu experienţa anterioară. Este o activitate care se desfăşoară pe durata unei ore de curs sau a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii pot să demonstreze o gamă largă de cunoştinţe şi capacităţi. Elevul sau grupul de elevi primeşte o temă cu instrucţiuni precise. Se poate formula şi ca temă de casă dar, finalizarea se va face în clasă, prin comentarea concluziilor. Tema trebuie înţeleasă şi trebuie stabilite foarte precis: - ordinea de rezolvare, de notare a observaţiilor parţiale; - ordinea de prezentare a rezultatelor finale. Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei: - are un pronunţat caracter formativ; - are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de

învăţare anterioare, cât şi pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;

- are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, abilităţi şi atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare;

- se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare, care sunt utile în formarea ulterioară şi în educaţia permanentă.

Un exemplu de Investigaţie: - În laborator studiaţi impurităţile apei din fântâna din curte. Modulul: Organizarea mediului construit Obiectivele vizate: OR 1.2 să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea şi combaterea acestora. Rezolvare: - Profesorul organizează lucrarea de laborator în grupe de câte 3-4 elevi, fiecare grupă aducând de acasă/din curtea şcolii mostre de apă. - Elevii efectuează următoarele operaţii: decantare, filtrare, evaporare. - Un raportor/reprezentant al grupei prezintă constatările fiecărei grupe. - În final se comentează, se discută concluziile. În cazul în care profesorul nu este specialist în chimie, el se va consulta cu profesorul de chimie.

4 Conform Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.



Temă de portofoliu

14. Proiectează o investigaţie pe o temă la alegere, la o clasă la alegere. Îţi ofer un alt exemplu de investigaţie. Formularea temei este pentru elevi: ”Analizaţi deşeurile menajere din propria gospodărie; Studiaţi posibilităţile de reducere a deşeurilor. ” Recomandări

• În clasă se discută despre deşeurile menajere.

• În propria gospodărie fiecare elev va face o analiză şi o clasificare a deşeurilor.

• În clasă se vor purta discuţii pe baza clasificării efectuate de elevi şi pe baza concluziilor lor.

• În clasă se vor trage concluzii cu privire la modalităţile de reducere a deşeurilor.

• Acasă elevii vor pune în practică ceea ce au învăţat la şcoală.

• După 2-3 luni se vor relua discuţiile pe această temă. Şi la şcoală pot fi adunate deşeurile pe categorii: - materii organice; - metale feroase; - hârtie imprimată, carton; - hârtie albă; - lemn; - materiale plastice; - materiale textile; - deşeuri toxice etc.

Test de autoevaluare 15. Ce caracteristici au temele la care se pretează investigaţia? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



22..44 PPrroocceedduurrii ppeennttrruu aammeelliioorraarreeaa îînnvvăăţţăărriiii a) brainstorming Tehnica constă din pregătirea unui grup în a expune liber, fără cenzură şi restricţii toate ideile, chiar cele mai absurde aparent, cu privire la o problemă pusă în discuţie. Se bazează pe forţa de evocare a asociaţiei libere stimulate de situaţie, dar şi de asociaţiile făcute pe parcurs de cei din grup. Prin intermediul acestei tehnici se obţine o bancă de idei şi de sugestii din care se extrag cele mai fiabile, mai acceptabile. Pentru a genera idei creative, li se cere elevilor: - să se reţină de la a critica şi judeca, - să caute în schimb mai multe metode de a face un lucru.



Exemplu: Propuneţi măsuri de protejare a mediului în condiţiile transportului actual. Modulul: Tehnologii de comunicaţii şi transport OR 1.5 să propună soluţii de protejare a mediului în condiţiile transportului actual. Rezolvare: Profesorul va organiza un brainstorming pentru a găsi soluţiile. Tehnica cuprinde 3 momente: 1. pregătirea grupurilor de elevi (prezentarea problemei; crearea

unui mediu de discuţie, destins (deblocarea psihică), eventual clasa este împărţită în 4-5 grupuri de elevi.

2. fiecare grup/elev îşi spune propria idee/sugestie/peopunere. Aceasta este consemnată pe o coală mare de hârtie. Propunerea nu este evaluată.

3. selecţia ideilor/propunerilor. Din totalul propunerilor grupul de selecţie face o alegere a ideilor viabile.

Exerciţiu 16. Interpretează imaginile de pe pagina anterioară în relaţie cu titlul. Arată aceste imagini elevilor tăi şi solicită-le o comparaţie între mesajul imaginilor şi situaţia din clasă. Notează reacţiile lor, în spaţiul liber de mai jos. 17. Propune o problemă care poate fi rezolvată prin metoda brainstorming.



b) joc de rol Elevii preiau rolul unei alte persoane pentru a vedea cum este să fii altcineva. În joc se face o amplă mobilizare a atenţiei, a curiozităţii şi interesului faţă de tot ce poate fi încorporat în joc. Modulul: Economia familiei Obiectivele de referinţă OR 2.3 să analizeze un produs realizat în funcţie de calitate, cheltuieli şi posibilitatea obţinerii unui câştig OR 3.2 să observe şi să compare diferite modalităţi de plată Exemplu: Joc de rol între cumpărător şi vânzător Pentru serbarea de sfârşit de an şcolar doriţi să vă comandaţi o pereche de pantaloni sau o fustă. Prospectaţi piaţa mergând în două-trei croitorii. Ce informaţii veţi culege? Folosind datele culese realizaţi un dialog în care jucaţi rolul croitorului şi al cumpărătorului de servicii. Răspuns: Profesorul va monitoriza jocul de rol în vederea obţinerii de informaţii: - preţul, cantitatea (lungimea) şi calitatea materialului necesar

pentru croirea pantalonului/fustei; - preţul serviciului; - termenul de execuţie; - numărul de probe; - modul de plată etc. Recomandări de alte teme de joc de rol: - La telefon: comandarea unui serviciu - La ghişeul unei agenţii de turism: rezervarea unui bilet de avion - În magazin: dialog cu un furnizor pentru obţinerea unor

materiale.

Exerciţiu 18. Propune o temă pentru ca elevii să adune informaţiile necesare pentru a juca diferite roluri. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.



Test autoevaluare 19. Completează următorul organizator grafic.

brainstorming joc de rol

Car

acte

ristic

i

Util

itate

Tem

e de

Edu

caţie

tehn

olog

ică

ad

ecva

te



22..55 CCoommbbiinnaaţţiiii ddee mmeettooddee şşii mmaannaaggeemmeenntt aall ccllaasseeii Interacţiunile sociale condiţionează dezvoltarea intelectuală a elevului, atitudinile sale cu privire la obiectivele educative ale şcolii şi rezultatele sale: relaţiile elevului cu profesorul şi colegii influenţează foarte mult evoluţia atitudinilor, a conduitelor şi a cunoştinţelor învăţate.

Important pentru profesor: „A vorbi cu elevii şi NU a vorbi elevilor”. Energia, entuziasmul profesorului se transmit elevilor. Folosiţi strategii de calitate pentru a implica toţi elevii.

Prezentăm diverse variante de activităţi la clasă din care profesorul alege pe acelea adecvate momentului, obiectivelor de referinţă, grupului-ţintă.

Exemple de activităţi de învăţare, diverse metode de lucru cu elevii se pot vizualiza în filmele didactice: Educaţia tehnologică – video-film Limbajul grafic – limbaj universal al tehnologiei – video-film**

* vezi Bibliografie

Decizia profesorului

Lucrul: - în grup - individual

Realizarea de expoziţii, colecţii

Jocuri

Stabilirea de contacte profesor → elevi

Lucrul pe teren şi excursii de studiu

Brainstorming

Întocmirea de proiecte

Prezentarea de rapoarte oral şi în scris

Elaborarea de eseuri Întocmirea de portofolii



22..66.. RReessuurrssee ddiiddaaccttiiccee 2.6.1 Resurse materiale Resursele materiale pentru asigurarea desfăşurării activităţilor didactice sunt foarte variate fiind proprii fiecărui modul. Ele sunt influenţate de baza materială a şcolii de posibilităţile ei şi precum şi de specificul local. Este important ca materialele didactice şi mijloacele de învăţământ alese de profesori să determine în mod constant un anumit nivel de eficienţă pedagogică. Explică schema! Calculatorul şi programele de calculator specifice pentru tehnologie trebuie integrate în resursele proprii educaţiei tehnologice, acordând atenţie condiţiilor de lucru şi de instalare a acestora. 2.6.2 Mediul de instruire Mediul de instruire este o resursă materială de un alt tip decât materialele didactice sau mijloacele de învăţământ, deoarece oferă cadrul de manifestare al tuturor celorlalte resurse didactice. Aportul pe care mediul de instruire îl poate aduce procesului de învăţământ depinde de măsura în care sunt asigurate condiţiile pedagogice, ergonomice, tehnice şi estetice pentru desfăşurarea demersului didactic. Pentru Educaţia tehnologică este necesar un spaţiu propriu de desfăşurare a demersului didactic, cu o dotare complexă şi flexibilă care să permită organizarea pentru diferite module.

Exerciţii 20. Descrie mediul de instruire necesar desfăşurării activităţilor în cadrul modulului "Produse alimentare de origine vegetală şi animală", capitolul: Alimente de origine vegetală şi/sau Alimente de origine animală. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

Mijlocul didactic poate fi:

un parazit

o lucrare / o piesă

un partener

un sprijin

o proteză

un element derutant

un obiect care mă încurcă



21. Ai în faţa ta două desene care prezintă profesorul în clasă, în timpul orei de Educaţie tehnologică. Care profesor ai dori să fii? Argumentează în favoarea alegerii făcute.

1)

2) Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



22..77 MMeettooddee ddee eevvaalluuaarree Evaluarea5 reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional. Evaluarea cuprinde 3 etape: - măsurarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice, utilizând

instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise/orale/ practice, proiect, portofoliu etc.)

- aprecierea acestor rezultate pe baza unor criterii unitare (bareme de corectare si notare, descriptori de performanţă etc.)

- formularea concluziilor desprinse în urma interpretării rezultatelor obţinute în vederea adoptării deciziei educaţionale adecvate

FFuunnccţţiiii aallee eevvaalluuăărriiii

► diagnostică - stabileşte nivelul, punctele tari şi cele slabe ale candidaţilor - sprijină deciziile privind activităţile de ratrapaj

► prognostică - stabileşte zonele potenţiale de performanţă viitoare a

candidaţilor - sprijină deciziile privind orientarea şcolară şi profesională

► de selecţie - clasifică şi / sau ierarhizează candidaţii în situaţii de examen

sau concurs - controlează accesul

► de certificare - certifică nivelul de pregătire a elevilor (competenţe şi cunoştinţe

la final de ciclu de şcolarizare)

► motivaţională - stimulează autocunoaşterea, autoaprecierea, autoevaluarea - ajută la sporirea motivaţiei pentru învăţare - prin feed-back oral sau prin raport scris

► de orientare şcolară şi profesională - furnizează informaţii utile elevilor în vederea alegerii formei

corespunzătoare de învăţământ

5 Conform Ghid de evaluare pentru limba şi literatura română – SNEE, 2000.



Tipuri de evaluare ► după modul în care se integrează în desfăşurarea procesului

didactic: iniţială; formativă; sumativă

► după instanţa care realizează evaluarea - evaluare internă (realizată de aceeaşi instituţie/persoană

implicată în procesul instructiv) - evaluare externă (realizată de altă instituţie decât aceea care

a asigurat realizarea procesului didactic)

Metode de evaluare ► tradiţionale: probe orale; probe scrise; probe practice

► complementare - observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului

elevilor - fişă de evaluare - scara de clasificare - lista de control/ verificare - investigaţia - proiectul - portofoliul - autoevaluarea

predictivă (iniţială)

formativă (continuă)

sumativă (finală)

tradiţionale

alternative (moderne)

- probe scrise - probe orale - probe practice

- observarea sistematică a elevilor

- investigaţia - proiectul - portofoliul - tema pentru acasă - tema de lucru în clasă- autoevaluarea

probă = orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către învăţător/profesor

item = element component al unei probe



2.7.1 Tipuri de itemi Exemple de itemi I. Itemi obiectivi: I.a itemi cu alegere duală Notaţi în dreptul fiecărui enunţ litera A pentru adevărat şi F pentru fals. - Din lacul de acumulare, apa cade pe paletele

generatorului de curent electric. (răspuns F).

- Circuitul electronic este un ansamblu de elemente active şi pasive de circuit conectate între ele după o schemă dată.

(răspuns A). I.b itemi de tip pereche În coloana A sunt reprezentate diferite tipuri de haşuri, iar în coloana B sunt indicate materialele care intră în componenţa pieselor. Completaţi tabelul de răspuns cu literele corespunzătoare.

A – tipuri de haşuri B – tipuri de materiale

1)

a) metal

2)

b) lemn

3)

c) nemetal

4) d) beton

5)

e) lichid

1 2 3 4

Răspuns: 1 2 3 4 c a e b

I.c itemi cu alegere multiplă Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect. Cuprul este un metal de culoare: a) albă; b) roşcată; c) cenuşie; d) albăstruie

(răspuns corect b)



Exerciţiu 22. Completează portofoliul personal cu itemi de tip obiectiv pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.

II. Itemi semiobiectivi II.a întrebări structurate Completează aritmogriful: Verticala A-B – Cel mai uşor metal. 1. Element de bază din structura oţelurilor şi fontelor. 2. Cel mai greu metal. 3. Ustensile simple din dotarea atelierului de lăcătuşerie folosite la

prelucrări metalice. 4. Material din care este confecţionată coada ciocanelor. 5. Minereu din care se extrage aluminiul. 6. Inferioară calitativ oţelului (sau material metalic cu un conţinut de

carbon superior oţelului). 7. Cel mai bun metal conducător electric. 8. Metal de culoare roşcată, bun conducător electric şi termic.

1

2

3

4

5

67

8

A

B



Răspuns aritmogrif:

II.b itemi de completare Completaţi spaţiile libere. Desenul executat cu mâna liberă, având dimensiunile obiectului mărite sau micşorate într-o proporţie apreciată cu aproximaţie vizuală se numeşte ...................... (răspuns: schiţa) II.c itemi cu răspuns scurt Definiţi normarea muncii (răspuns: Normarea muncii = stabilirea timpului necesar pentru realizarea unui produs).

Exerciţiu 23. Completează portofoliul personal cu itemi de tip semiobiectiv pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.

5

1

2

3

4

6

7

8

A

B

C A R B O N

P L U M B

S C U L E

L E M N

B A U X I T Ă

F O N T Ă

A R G I N T

C U P R U



III. Itemi subiectivi III.a rezolvarea de probleme - solicită elevii pentru înţelegerea problemei, obţinerea informaţiilor

necesare rezolvării - formularea şi testarea ipotezelor, descrierea metodelor de

rezolvare - elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obţinute - posibilitatea de generare şi de transfer a tehnicilor de rezolvare Cerinţe de proiectare: - situaţia problemă să fie adecvată nivelului de vârstă şi de

pregătire a elevilor - activitatea se desfăşoară individual şi/sau în grup în funcţie de

natura şi conţinutul problemei - activitatea să fie în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile

modulelor.

Exerciţiu 24. Completează portofoliul personal cu un exemplu de itemi de tip rezolvare de probleme pe care îl vei folosi pentru evaluarea elevilor.

III.b Itemi de tip eseu - solicită un răspuns pentru elaborarea căruia elevul dispune de

libertate în selecţionarea şi organizarea materialului precum şi pentru utilizarea terminologiei, a vocabularului adecvat a altor mijloace de exprimare în scris – schiţe, simboluri, diagrame.

III.b1 eseu structurat III.b2 eseu liber (nestructurat)

Exerciţiu 25. Completează portofoliul personal cu exemple de itemi de tip eseu pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor. Discută pe parcurs cu tutorele.



2.7.2 Modalităţi complementare de evaluare În secvenţele anterioare am discutat despre proiect şi investigaţie ca metode de învăţare. Ele sunt şi modalităţi complementare de evaluare.

Capacităţi care se pot evalua în timpul realizării proiectului: - alegerea metodelor de lucru corespunzătoare situaţiei/produsului - utilizarea corespunzătoare a bibliografiei - utilizarea corespunzătoare a materialelor, a sculelor, a

echipamentelor - corectitudinea/acurateţea tehnică - generalizarea problemei - organizarea ideilor şi materialelor într-un raport - acurateţea cifrelor/desenelor - calitatea prezentării etc.

Exerciţiu 26. Completează lista cu capacităţile evaluate în cadrul proiectului propus de tine. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare, care va cuprinde măsurarea separată a următoarelor elemente importante: - strategia de rezolvare; - aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor; - acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor; - claritatea argumentării şi forma prezentării; - calitatea produsele realizate; - atitudinea elevilor în faţa cerinţelor; - dezvoltarea unor deprinderi de lucru în grup/individual. Investigaţia este o metodă de evaluare în care elevul este pus în situaţia de a căuta o soluţie la cerinţe de complexităţi diferite. Elevul trebuie să facă dovada înţelegerii cerinţelor temei, a soluţiei adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia în alt context.



22..88 UUttiilliittaatteeaa ppoorrttooffoolliiuulluuii llaa ddiisscciipplliinnaa EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă.. Portofoliul6 este un instrument de evaluare complex integrator, reprezentând o alternativă viabilă la instrumentele clasice de evaluare. Portofoliul reprezintă o colecţie exhaustivă de informaţii despre progresul elevului, obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să urmărească, pas cu pas, propriul progres. Portofoliul oferă profesorului-evaluator posibilitatea de a emite o judecată de valoare bazată pe un ansamblu de rezultate oglindind complexitatea evoluţiei elevului. Portofoliul elevului ar putea fi prezentat sub forma unui dosar în care se vor adăuga pe rând materialele întocmite sub formă de fişe numerotate. Pe prima pagină elevul îşi va trece numele, disciplina: Educaţie tehnologică, anul şcolar, şcoala, clasa, numele profesorului. Modul de prezentare depinde de elev. A doua pagină va fi cuprinsul care se completează pe parcursul anului şcolar. Astfel, în cadrul portofoliului pot fi grupate diferite instrumente de evaluare (referate, fişe de informare şi documentare independente, eseuri, fişe de activitate experimentale, ”postere” lucrate în grup). Exemple de fişe care pot fi cuprinse în mapa individuală: - planşe format A4 cu indicatorul nou având schiţe sau desene la

scară ale diferitelor produse; - planşe cu diverse tipuri de materiale utilizate în variate domenii

de activitate; - planul clasei, planul şcolii; - planşe cu fotografii din împrejurimi (din oraş, sat); - fişă cu ordinea operaţiilor tehnologice necesare pentru

executarea unui produs; - planşe cu materiale din natură, materiale sintetice; - foaie de observaţie (necesară pentru diverse investigaţii); - capitol constituit din lucrări scrise, teste etc., susţinute pe

parcursul anului şcolar. Portofoliul ar putea cuprinde şi o remarcă a părintelui. Important este ca portofoliul fiecărui elev să conţină şi fişe de autoevaluare. Înregistrând rezultatele pozitive şi negative obţinute la diferite sarcini de lucru va rezulta un ”tablou de evaluare”. Fiecare elev are astfel posibilitatea să-şi aprecieze progresul personal.

6 Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.

Fişe pentru portofoliu



Concret, portofoliul conţine câteva reflecţii personale ale elevului, de tipul: - Am lucrat mai uşor când .................................. - Cel mai greu mi-a fost să ................................. - Am fost surprins de faptul că ............................................ - Am folosit metoda .............................., deoarece ..................... - Rezultatul muncii în echipă mă satisface (sau nu), pentru că

..................................... - Am ales pentru portofoliu acele produse care ................ (care mă

reprezintă, pentru că ...............................) - Azi, comparativ cu data trecută, am ................................. - Pentru a realiza un progres, data viitoare ar trebui să ................. Pentru realizarea portofoliului, elevii pot folosi culori, desene şi/sau calculatorul. Conţinutul portofoliului este focalizat pe concepte şi capacităţi esenţiale. Produsele elaborate sunt variate şi indică interesele elevului. Fiecare portofoliu indică personalitatea elevului. Portofoliul preia cu succes sarcina evaluării continue, fără tensiunea pe care ar putea-o genera metodele tradiţionale de evaluare aplicate foarte frecvent. Elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească pas cu pas propriul progres. Elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza, atitudinea lor faţă de disciplina Educaţie tehnologică şi despre progresul care poate fi făcut la această disciplină în viitor. Pe de altă parte acest document, concentrând întreaga activitate depusă de elevi şi de profesor în clasă şi în afara ei, devine o carte de vizită pentru aceştia.

Exerciţii Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere de sub exerciţii. 26. Indică ce alte fişe ar mai putea conţine portofoliul elevului. 27. Ce conţine portofoliul tău (portofoliul profesorului de Educaţie tehnologică) necesar pentru disciplina Educaţie tehnologică.

Reflecţii introduse în portofoliu



22..99 CCuunnooşşttiinnţţee ddee mmaatteemmaattiiccăă,, ffiizziiccăă eettcc..,, nneecceessaarree ppeennttrruu ddeessffăăşşuurraarreeaa oorreelloorr ddee EEdduuccaaţţiiee tteehhnnoollooggiiccăă

Orice vei preda la disciplina Educaţie tehnologică vei mobiliza achiziţii din experienţa elevului din afara şcolii şi din cadrul disciplinelor învăţate în şcoală. Este util să foloseşti şi să întăreşti asemenea conexiuni. Vouă profesorilor, vă ofer în continuare un exemplu de utilizare a cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite prin studiul disciplinelor ştiinţifice, umaniste, tehnice, practice.

DENUMIRE TEMĂ: ŞUBLER

Măsurători şi verificări de lungimi

APLICAŢIE PRACTICĂ

I.1. Precizaţi ce tip de şubler este reprezentat în imagine. Utilizare. I.2. Specificaţi care sunt elementele componente ale şublerului din figură. I.3. Reprezentaţi pe şubler valoarea de .... mm. I.4. Citiţi valoarea aflată pe şublerul din figură. I.5. Măsuraţi cu ajutorul şublerului dimensiunile piesei următoare (probă practică)

DESEN

DISCIPLINE UMANISTE

• Limba română I.1. Definiţi termenul ”şubler” (etimologie) • Limbi moderne I.1. Precizaţi termenul sinonim în franceză, engleză, germană, rusă.

DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE

• Matematică I.1. Precizaţi care este unitatea de măsură a lungimii. I.2. Indicaţi submultiplii acestei unităţi, specificând relaţia care există între ei. I.3. Transformaţi în mm următoarele mărimi: 0,3 cm; 6 cm; 1 cm. I.4. Efectuaţi următoarele operaţii cu numere zecimale:a) 6+0,2= ; b) 5x0,1= ; c) 1x0,1= ; d) 16+0,3= • Fizică I.1. Precizaţi care sunt forţele care acţionează asupra piesei, în momentul în care aceasta este strânsă între ciocurile şublerului.

DISCIPLINE TEHNICE

• Materiale I.1. Specificaţi tipul de material necesar pentru execuţia şublerului. • Desen tehnic I.1. Executaţi schiţa şublerului de exterior şi interior. I.2. Indicaţi tabelul de componenţă al desenului, elementele componente ale şublerului. Se va utiliza scrierea standardizată. • Organe de maşini şi mecanisme I.1. Precizaţi care este denumirea organului de maşină care intră în componenţa şublerului. Ce fel de asamblare realizează? I.2. Indicaţi elementele geometrice ale acestuia. • Fiabilitatea şi calitatea produselor I.1. Precizaţi care este suportul legislativ care reglementează verificările metrologice.



Exerciţiu 28. Completează schema interdisciplinară pornind de la exemplul anterior. Alege un exemplu din disciplina care corespunde primei tale specializări şi găseşte conexiuni cu Educaţia tehnologică şi eventual cu alte discipline.

DENUMIRE TEMĂ: Măsurarea timpului CLEPSIDRĂ

APLICAŢIE PRACTICĂ

DISCIPLINE UMANISTE

DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE

DISCIPLINE TEHNICE



Exerciţiu 29. Prezintă un exemplu concret de produs. Pentru - realizarea produsului, - proiectarea lui, şi/sau - valorificarea lui indică ce cunoştinţe, deprinderi sunt dobândite

prin studiul altor discipline. Poţi folosi ca model ”Şublerul”, ”Clepsidra”. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



22..1100 RRăăssppuunnssuurrii,, ccoommeennttaarriiii,, rreeccoommaannddăărrii Este important să-ţi pui întâi problema scopului (întrebarea I). Se dă răspunsul în termen de obiective. Dacă îţi este mai uşor să răspunzi întâi la întrebarea referitoare la conţinuturi (întrebarea II), nu uita că următoarea întrebare trebuie să fie de ce? (Care e scopul?). Obişnuieşte-te ca întâi să-ţi formulezi obiectivele. Pentru anul şcolar 2005-2006 se folosesc următoarele programe şcolare pentru Educaţie tehnologică, elaborate de CNC-MEC: - pentru clasele a V-a şi a VI-a programele şcolare pentru

Educaţie tehnologică aprobate prin Ordin al Ministrului cu nr. 3727 din 30.04.2004.

Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică cu nr. 3727 din 30.04.2004 este întocmită pentru toate clasele de gimnaziu (a V-a – a VIII-a). - pentru clasele a VII-a şi a VIII-a programele şcolare pentru

Educaţie tehnologică revizuite şi aprobate prin Ordin al Ministrului cu nr. 4740 din 25.08.2003.

- pentru clasele I şi a II-a programele şcolare de Abilităţi practice aprobate prin Ordin al Ministrului cu nr. 4686 din 05.08.2003.

- pentru clasa a III-a programa şcolară pentru Educaţie tehnologică aprobată prin Ordin al Ministrului cu nr. 5198 din 01.11.2004.

- pentru clasa a IV-a programa şcolară pentru Educaţie tehnologică aprobată prin Ordin al Ministrului cu nr. 3919 din 20.04.2005.

Modulul Organizarea mediului construit Unităţi de învăţare pot fi considerate: • Localitatea • Şcoala • Locuinţa Modulul Produse alimentare de origine vegetală şi animală Unităţi de învăţare pot fi considerate: • Alimente de origine minerală • Alimente de origine vegetală • Alimente de origine animală • Criterii de selecţie a produselor alimentare • Tehnologii de preparare a hranei • Calitatea produselor alimentare Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

1

2 2

3



- Ai grijă să menţionezi toate obiectivele de referinţă - Un obiectiv de referinţă poate fi menţionat de două sau mai chiar

de mai multe ori - Este chiar indicat să existe o anumită repetabilitate a obiectivelor

de referinţă Numărul de ore se stabileşte în funcţie de: - lista de conţinuturi - complexitatea obiectivelor de referinţă - numărul de exerciţii etc. Un posibil răspuns: Aş mări numărul de ore pentru: - o mai bună informare pe teren a elevilor - a aprofunda avantajele şi dezavantajele meseriilor practicate pe

plan local. Ţinând cont de schema anterioară, tabelul cu planificarea calendaristică se completează foarte uşor. Nu este altceva decât o altă modalitate de prezentare a planificării.

4

5

6

7



Modulul: Materiale şi tehnologii



Săpt. Obs.

1. Analiza de produs 1.3 2.4 3.1 3.2

- analiza de produs: utilizare, materiale folosite, alcătuire, formă; schiţă constructivă

- prezentare - preţ

1

1 1

S17

S18

2. Materii prime şi materiale

1.1 1.2 2.1

- materiale lemnoase, materiale textile, piele, lut-ceramică: provenienţă, clasificare, proprietăţi

1 1

S19 S20-21


1.2 *1.4 2.1 2.2 2.3

- realizarea unui produs din: material lemnos – operaţii de

pregătire, de prelucrare, de finisare

material textil, de pielărie – operaţii de pregătire, de prelucrare, de finisare

lut-ceramică – operaţii de pregătire, de prelucrare, de finisare

3

3

2

S22-24

S25-27

S28-30


1.3 2.2 2.3 3.2 4.1

- calitatea produselor - utilizare-prezentare-preţ - noi posibilităţi de utilizare şi

decorare a produselor

1 1 1

S31 S32 S33

5. Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din lemn, textile, piele, lut-ceramică

4.2 *1.4

- activităţi şi meserii specifice realizării produselor din lemn, textile, piele, lut-ceramică

3 S34

6. Evaluare finală 2 S35-S36

Răspunsul la această întrebare va fi inclus în lucrarea de verificare transmisă tutorelui (Mapa 2). Toate planificările calendaristice pentru clasele a V-a – a VIII-a pentru Educaţie tehnologică vor fi cuprinse într-un dosar (sau folder în cazul transmiterii pe suport electronic). Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie capitolul 2.2.1 şi Programa şcolară. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

8



Proiecte ale unor unităţi de învăţare se află în Ghidul metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică CNC-MEC, 2001 (vezi Bibliografie) Răspunsul la această cerinţă va fi inclus în portofoliul de evaluare finală (Mapa 3), care va fi predat tutorelui. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”. Etapele depind de complexitatea proiectului, de caracteristicile produsului, material sau intelectual. În loc de produs poate fi proiectat un serviciu. Vă oferim o altă variantă de grafic.

Nr. crt.

Activitatea Numele elevilor care execută

Numele elevului care estre responsabil

1. Procurarea materialelor

..............................

..............................

..............................

..............................

2. .............................. .............................. ..............................

..............................

Plăcerea elevilor şi chiar a profesorilor de arăta şi altora (părinţi, fraţi, surori, prieteni etc.) ceea ce au realizat. Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie Exemplul de proiect realizat în grup din cadrul capitolului 2.3. Include răspunsul la această cerinţă în portofoliul personal, prezentat la evaluarea finală. Este recomandabil ca pe parcurs să discuţi cu tutorele. Prezintă un dosar separat cu răspunsul la această temă. Acest dosar face parte din portofoliul tău (Mapa 4). Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

10

11

12

13

9



Include acest răspuns în portofoliul personal (Mapa 5). Investigaţii pe teren cu diferite subiecte cum ar fi: ”Cum contribui eu la buna desfăşurare a activităţilor din satul/comuna mea sau din împrejurimi”. Imaginile prezentate vă pot inspira să propuneţi elevilor să iasă din băncile şcolii şi să se implice în viaţa comunităţii. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”. - să necesite o analiză a unei stări de fapt - să deschidă spre soluţii de ameliorare - să ocupe un timp de lucru relativ restrâns, mai mic decât

proiectul. Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie capitolul 2.3.2 ”Investigaţia”. Pentru a arăta în clasă aceste imagini ar fi bine să le măreşti la xerox pentru a putea fi văzute de către toţi elevii. Mesajul pe care îl transmit elevii este important şi trebuie ţinut cont de el în viitoarele lecţii. Propuneţi trei măsuri de prevenire a poluării apelor din localitatea voastră. Exemplu: Modulul: Organizarea mediului construit OR 1.2 să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea şi combaterea acestora.

14

15

16

17



Modulul: Tehnologii de comunicaţii şi transport; OR 3.2: să selecteze pentru uzul personal informaţii din diverse surse referitoare la comunicaţii şi transporturi. În vacanţa mare doreşti să faci o vizită bunicilor. Călătoria o vei face cu trenul. Imaginează o convorbire telefonică cu operatoarea de la serviciul „Informaţii clienţi”. Discuţie între client şi furnizorul de servicii. Pentru completarea tabelului citeşte cu atenţie cele trei pagini din capitolul 2.4: Proceduri pentru ameliorarea învăţării. Capitolul: Alimente de origine vegetală Activitatea ar trebui să se desfăşoare în grădina şcolii. Acolo ar trebui să fie straturi cu legume, flori, care ar trebui îngrijite pe tot parcursul anului, de către elevi şi profesorul de Educaţie tehnologică. Recoltele pot fi folosite de elevii şcolii pentru prepararea diferitelor meniuri, pot fi vândute şi banii obţinuţi pot fi folosiţi pentru dotarea cabinetelor de Educaţie tehnologică, pentru realizarea altor medii de instruire caracteristice celorlalte module. Şcoala poate avea şi o livadă proprie, îngrijită de elevi şi profesor. Acest lucru este însă mai dificil, dar nu imposibil, depinde de dorinţa ta de a fi un cât mai bun profesor de Educaţie tehnologică. Avantaje 1: - se poate lucra pe grupe - elevii pot lucra la calculator, pot folosi Internetul - în clasă este mult material didactic necesar pentru desfăşurarea

orei de Educaţie tehnologică - este un context de învăţare activă. Avantaje 2: - pentru activităţi frontale, această aşezare este convenabilă - elevii sunt liniştiţi, atenţi la profesor Nu există un mediu perfect. Include răspunsurile la aceste cerinţe în portofoliul personal ”Mapa de evaluare nr. 6”, pe care îl vei prezenta tutorelui pentru evaluarea finală. Este recomandabil ca pe parcurs să discuţi cu tutorele. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.

21

22 23 24 25

18

20

19



- Utilizarea adecvată a limbajului grafic specific domeniului abordat.

- Folosirea limbajului verbal corespunzător. În funcţie de tema concretă a proiectului pot fi adăugate sau eliminate unele capacităţi care pot fi evaluate. - fişă cu timpul şi perioadele alocate pentru realizarea produsului; - aprecieri de tip eseu scrise de profesor; Portofoliul profesorului ar putea fi alcătuit din mai multe dosare aşezate în biblioteca (biroul) personal. Organizarea se poate face pe module sau pe idei sau combinat. Exemplu: Dosar 2 – programele şcolare şi planificările calendaristice Dosar 3 – Proiecte ale unităţilor de învăţare Dosar 6 – Teste; Itemi de evaluare etc. Nu uita componenta metacognitivă. Piese din aceste dosare trebuie să cuprindă corecturi în funcţie de reacţiile elevilor la momentul explicării. În mod obligatoriu să fie însoţite de enunţuri autoevaluative de tipul celor din capitolul 2.8.

Exemplu: Clepsidra Pentru realizarea ei este necesar să ştii: - proprietăţile lemnului (chimie, ştiinţele

naturii) - în vederea alegerii copacului necesar

obţinerii semifabricatelor necesare pentru prelucrarea clepsidrei sunt necesare cunoştinţe şi atitudini referitoare la protejarea mediului.

27

25

26

28



22..1111 LLuuccrraarree ddee vveerriiffiiccaarree nnrr.. 22,, nnoottaattăă ddee ttuuttoorree Gradul de formare a competenţelor specifice pentru această unitate de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la lucrarea de verificare nr. 2. Lucrarea va fi inclusă în portofoliul personal (mapa nr. 7 şi va fi evaluată de tutore). Data transmiterii şi modul transmiterii va fi stabilit de comun acord cursant-tutore. Rezolvând cerinţele din portofoliu şi din această lucrare cursantul poate demonstra că şi-a însuşit toate obiectivele propuse la începutul unităţii de învăţare. Din oficiu 1. Realizează planificarea calendaristică pe baza programei de

opţional întocmite de tine. 2. Bifează elementele pe care ar trebui să le cuprindă proiectul unei

unităţi de învăţare pentru a fi util în activitatea ta cu elevii. - obiective cadru; - obiective de referinţă - activităţi de învăţare - alte unităţi de învăţare - conţinuturi - modalităţi de evaluare - număr ore - resurse utilizate - date calendaristice 3. În coloana A sunt enumerate cele trei mari categorii de itemi, în

coloana B sunt indicate exemple de itemi. Realizează corespondenţa dintre cele două coloane completând tabelul de răspuns cu literele corespunzătoare: A Categorii de itemi B Exemple 1. Itemi subiectivi a) itemi de tip pereche 2. Itemi obiectivi b) itemi de completare 3. Itemi semiobiectivi c) itemi de tip brainstorming d) itemi de tip eseu

4. Observă schema privind ”decizia profesorului” prezentată la pagina 79. Detaliază prin câte un exemplu concret de activitate la clasă patru dintre casetele modulului.

5. Descrie mediul de studiu/lucru care ar trebui creat pentru a croi o faţă de masă. Pentru a măsura şi apoi croi faţa de masă, ce competenţe dobândite la alte obiecte de studiu sunt necesare?

0,2 puncte

0,2 puncte

0,1 puncte

0,2 puncte

0,2 puncte

0,1 puncte








5. *** Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001. 6. *** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă.

Document elaborat de Comisia Europeană, 2000. 7. Dumitru Bazac, Florentina Brandibur, Rodica Constantin, Ghid practic pentru

elaborarea curriculumului în învăţământul profesional, Unitatea didactică: Programe şcolare, I.S.E. Colecţia PRO-VOC, 1995

8. Rodica Constantin, Marian Stoica, Florentina Brandibur, Educaţie tehnologică, Unitatea didactică nr. 1, Desen geometric

9. *** Educaţie tehnologică, - video-film – autori: Rodica Constantin, Veronica Chirea – informaţii: 0744172724.

10. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei; - video-film - autor: Rodica Constantin – informaţii: 0744172724.

Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi


Unitatea de învăţare 3 DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR TEHNOLOGICE LA ELEVI

Cuprins

Pagina

3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 105 3.2 Atitudini faţă de tehnologie 106 3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş” 116 3.4 Despre meserie 121 3.5 Lucrare de verificare nr. 3, notată de tutore 126 3.6 Răspunsuri, comentarii, recomandări 129 Bibliografie 130



33..11 OObbiieeccttiivveellee uunniittăăţţiiii ddee îînnvvăăţţaarree 33

În unităţile de învăţare anterioare am pregătit ceea ce este necesar pentru ca să intrăm cu plăcere, bine pregătiţi în clasa de elevi. În această unitate de învăţare încercăm să-i facem pe elevi să ne întâmpine cu zâmbetul pe buze, cu dorinţa de a lucra cu profesorul având o atitudine pozitivă faţă de tehnologie şi faţă de ora de Educaţie tehnologică.

După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că eşti capabil: 1. să sensibilizezi elevii pentru abordarea tehnologică a

problemelor din mediul apropiat; 2. să formezi elevilor tăi un mod de gândire şi acţiune tehnologică; 3. să identifici oportunităţi de dezvoltare profesională pe care le

oferă comunitatea locală; 4. să orientezi elevii spre alegerea unei meserii/profesii.



33..22 AAttiittuuddiinnii ffaaţţăă ddee tteehhnnoollooggiiee ”Termenul de atitudine se referă la modalităţile de a reacţiona verbal sau prin comportamente în mod personal evaluativ faţă de problemele curente de viaţă, faţă de cele legate de conduitele semenilor şi cele privind munca, activităţile şi produsele personale inclusiv cele creative, stilul şi valoarea lor. Atitudinile sunt implicaţii temporale ale personalităţii”1. Atitudinea mai este definită şi ca ”fel de a fi sau de a se comporta, reprezentând adesea o anumită concepţie; comportare”2. Atitudinile sunt privite şi ca opinii, şi viaţa socială trebuie să ţină cont de ele. Din experienţa mea ca profesor aş povesti una din întâmplările care mi-au marcat profesia. În această întâlnire a mea cu elevii nu s-au spus cuvinte, totul a fost la nivelul atitudinilor. În timpul anului şcolar direcţiunea a hotărât schimbarea încadrărilor la clase. Eu, profesor de tehnologie am fost nevoită să predau la clasa J în locul unui alt profesor de tehnologie. Prima întâlnire: Când pun mâna pe clanţa uşii clasei, elevii au început să strige, să huiduiască. Unii erau în picioare, alţii pe bănci. În clasă era o dezordine totală. Tabla neştearsă. Pe bănci nu era nimic – nici o carte, nici un caiet. Ne aflam faţă în faţă, eu profesor şi elevii clasei. Ne uitam cu uimire unii la alţii. Elevii rămân pe loc în poziţiile în care au fost surprinşi, în momentul în care eu, profesorul clasei am apărut în cadrul uşii. Emoţiile mele cred că se citesc pe faţă. Toată lumea tace. Într-un târziu un elev întreabă: „Dumneavoastră sunteţi profesoara noastră de tehnologie?”. „Da” a fost răspunsul meu. Atitudinea elevilor se schimbă brusc, toţi bat din palme, strigă de bucurie. Apoi în linişte, fiecare elev se aşează în banca lui şi îşi scoate caietele, cărţile. Pe feţele noastre se citeşte bucuria că vom învăţa, vom lucra împreună. După un timp, în care emoţiile noastre se aşează în noi la locul lor, începem să vorbim.

1 Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997. 2 Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” – Editura Univers enciclopedic, 1998.



Pe drum spre casă, eu, care am fost anul trecut profesorul lor, am încercat să analizez. Bucuria mea a fost mare. Aşa o primire m-a făcut să iubesc şi mai mult meseria de dascăl.

Disciplina „tehnologie” e socotită de mulţi ca fiind aridă, rece, mult prea legată de practică, de deprinderi. Şi totuşi citesc pe chipul elevilor mei bucuria de a participa la oră. Mi-a rămas obiceiul de a-mi privi elevii când intru în clasă. Imediat se observă atitudinea faţă de ora de tehnologie.

Temă de reflecţie 1. Cum te întâmpină elevii când intri în clasă? Ce atitudine au? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

Extras din programa şcolară de obiective de referinţă care vizează formarea de atitudini: Clasa a V-a – Modulul Organizarea mediului construit OR 1.2 să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea şi combaterea acestora OR 1.3 să respecte prevederi ale legislaţiei referitoare la normele de circulaţie şi la calitatea mediului *OR 1.4 să compare modalităţi tradiţionale şi moderne de amenajare a mediului rural şi urban Clasa a VII-a – Modulul Materiale şi tehnologii OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile de grup Clasa a VIII-a – Modulul Energie OR 4.3 să identifice alternative şi oportunităţi în utilizarea şi economisirea energiei

Exerciţiu 2. Studiază programa şcolară şi indică alte obiective de referinţă care formează atitudini. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.



Prin programa şcolară de Educaţie tehnologică se urmăreşte şi formarea de valori şi atitudini care nu sunt exprimate explicit prin obiective de referinţă: - Utilizarea tehnologiei în scopuri benefice. Se repetă deseori

ideea ca elevii să realizeze produse utile, necesare lor, prietenilor, părinţilor, şcolii etc.

- Realizarea de proiecte, înainte de a purcede la realizarea practică a produsului.

- Preocuparea permanentă pentru păstrarea stării de sănătate personală şi colectivă.

- Adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice.

- Manifestarea gândirii critice şi creative în domeniul tehnic.

Exerciţii Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere de sub exerciţii. 3. Completează lista cu valori şi atitudini care se pot forma în timpul orelor de Educaţie tehnologică. 4. Găseşte atitudini care au fost explicate amănunţit pe parcursul acestui curs.



Ce atitudini manifestă un bun tehnolog?

Exerciţiu 5. Completează organizatorul grafic de mai sus cu alte atitudini pe

care le manifestă tehnologul.

În documentul elaborat de Comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Educaţie şi Cultură Implementation of Education and Training 2010 din noiembrie 2003 sunt indicate în anexa 2 atitudinile necesare pentru ştiinţă şi tehnologie şi antreprenoriat: - Dezvoltarea simţului de apreciere critică a ştiinţei şi tehnologiei,

incluzând probleme legate de siguranţă/securitate precum şi probleme etice;

- Dispoziţia spre a demonstra iniţiative; - Manifestarea unei atitudini pozitive faţă de schimbare şi inovare; - Manifestarea dispoziţiei spre identificarea şi demonstrarea

deprinderilor antreprenoriale – spre exemplu, acasă, la locul de muncă şi în acţiunile din comunitate*.

* The development of a critical appreciation of science and technology, including safety/security issues as well as ethical questions; Disposition to show initiatives; Positive attitude to change and innovation; Willingness to identify areas in which to demonstrate the full range of enterprise skills – for example at home, at work and in the community.

Tehnolog

E punctual.

E ordonat – îşi aşează toate sculele şi materialele de care are

nevoie lângă el.

Întâi proiectează şi apoi se apucă de lucru.

Are idei inovatoare.

La sfârşitul lucrului lasă totul în ordine.

Discută frumos cu clienţii şi partenerii de

lucru.

.......................... ............................ ..........................

..........................

.......................... ............................



„Atitudinile sunt implicaţii temporale ale personalităţii”3. Cum formăm atitudinile în timpul orei de Educaţie tehnologică? Câteva răspunsuri: 1. discuţii profesor-elevi; elevii între ei sub îndrumarea

profesorului; 2. lectură critică 3. proiectul care evaluează obiective de referinţă atitudinale; 4. portofoliul cu fişele metacognitive şi autoevaluative pe obiective

atitudinale. Exemple concrete: 1. Discuţii pe tema „Utilizarea tehnologiei în scopuri benefice”. Folosim idei, materiale, tehnologii, timp, muncă pentru “a construi” instrumente medicale, muzicale şi nu arme. Noi profesorii trebuie să ne pregătim acasă pentru asemenea discuţii. Este important să avem o listă de puncte de atins, de puncte nevralgice. E necesar să nu impunem aceste idei elevilor noştri. Ele sunt doar generatoare de discuţii, nu concluzii ale acestora. Discutăm noi cu elevii, dar lăsăm şi elevii să discute între ei; argumente PRO-CONTRA. Observăm gradul de implicare al elevului în discuţie: Simte? Gândeşte? Argumentează? Unii participă cu „tot sufletul”, gesticulează, aduc argumente folosind un vocabular şi chiar un ton adecvat laturii pozitive a ideii, alţii sunt apatici, sau privesc cu indiferenţă, alţii vociferează... Rolul profesorului de a conduce discuţiile este esenţial. Dacă pe profesor îl pasionează tema propusă şi se implică emoţional, elevii simt şi doresc şi ei să participe. Nu putem vorbi despre o unitate de măsură a atitudinii faţă de latura pozitivă a tehnologiei. Putem însă încerca să-i determinăm pe elevii noştri să aprecieze, să se implice şi chiar să-i atragă şi pe alţii spre ideea de a folosi tehnologia în favoarea noastră, a oamenilor.

3 Dicţionarul de Psihiologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997.

Idei prezentate de profesor

Discuţii în clasă: profesor-elevi

Concluzii trase de elevi



Exerciţii 6. Propune o temă de discuţie referitoare la tehnologie şi observă atitudinile elevilor. Dacă crezi că e necesar, azi opreşte-te asupra atitudinilor a doi elevi. Notează-le. Comentează-le cu ei, dacă e cazul. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber următor. 7. Comentează citatul referitor la atitudini extras din Dicţionarul de psihologie. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber următor.



2. Lectura critică Vă propun să citim din ziarul local un articol care se referă la starea drumurilor din comuna/satul/oraşul nostru, sau un articol referitor la circulaţia mijloacelor de transport în comun. Apoi discutăm cu elevii pe baza celor citite. Ar fi bine să luăm în considerare atât soluţiile propuse de ei, dar şi gradul lor de implicare pentru a îmbunătăţi starea existentă. Dialogul cu clasa porneşte de la conţinutul articolului. Primul lucru care trebuie pus în discuţie este veridicitatea celor scrise. Apoi, modul de exprimare, claritatea textului scris, tehnoredactarea acestuia etc. Putem observa fluiditatea în gândire asupra temei pusă în discuţie, modul de adresare unul faţă de altul care poate fi cald, rece, prietenos, distant, arogant etc. O întrebare interesantă ar fi: Oare noi profesorii suntem flexibili, toleranţi?

Exerciţiu 8. Caută un articol în ziarul local referitor la un aspect care vizează formarea de atitudini faţă de tehnologie. Pune în discuţia clasei articolul. Critică articolul. Observă, interpretează şi notează atitudinile elevilor faţă de articol. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber următor.



3. Proiecte care evaluează obiective de referinţă atitudinale. Să luăm câteva exemple:

„Soluţii pentru protejarea /păstrarea mediului înconjurător” Modulul Organizarea mediului construit:

OR 1.2: să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea şi combaterea acestora

„Alternative şi oportunităţi în utilizarea şi economisirea energiei”

Modulul Energie: OR 4.3: să identifice alternative şi oportunităţi în utilizarea şi economisirea energiei Chiar şi din prezentarea proiectului se pot observa atitudinile elevilor faţă de tema abordată.

Proiectul poate fi elaborat cu minuţiozitate, atenţie. Sunt propuse multe soluţii. Soluţiile sunt viabile. Foile A4 pe care se face prezentarea sunt curate. Textul este redactat folosind calculatorul. În proiect sunt fotografii (înainte şi după intervenţia elevilor

pe teren). Desenele şi creioanele colorate folosite pentru

prezentarea proiectului arată o plăcere de lucru. Am preferat să prezint aspectele care implică atitudini pozitive faţă de tema tehnologică abordată.

Exerciţiu 9. Interpretează fotografia:



4. Fişe din portofoliul elevului care răspund la obiective atitudinale. Fişe, foi format A4 cu tema: „Igiena la locul de muncă”. Aş propune ca mapa cu această temă să cuprindă fotografii şi/sau desene în care fiecare elev să se înfăţişeze pe el sau pe prietenul lui la locul de muncă.

la birou, acasă în bancă, la şcoală în grădina şcolii, muncind în atelierul de tâmplărie etc.

Se pot observa atitudinile studiind mediul de lucru

- curat - murdar - aranjat - dezordonat - înfrumuseţat sau nu etc. expresia feţei celui care munceşte (discuţii înainte de a face

fotografiile) utilizarea corectă a sculelor, ustensilelor



Exerciţiu 10. Poezia următoare indică nivelul cultural al atitudinilor. Comentează cu elevii tăi. „Graţia este O eleganţă de spirit, Un gen de comportare Cu maniere necesare. Un mod de exprimare Cu o clară pronunţare Şi o intonaţie corespunzătoare. Graţia nu substituie substanţa. În lume este remarcată, De oameni apreciată; În timp nu este limitată Oriunde egală, Graţia e universală.

David I. Bar-Kar, Bucureşti, 17 februarie 2004

Editura MondoRo, Volum „Graţie-Grace”

Aprofundează ideea: „Graţia nu substituie substanţa”. Ar putea fi o lecţie sub coordonarea profesorilor de Educaţie tehnologică şi Limba română. Remarcă!

• atitudinile prezentate în poezie. şi

• atitudinile elevilor în clasă în timpul discuţiei. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.



33..33 AAppttiittuuddiinnii nneecceessaarree ppeennttrruu aa ffii uunn „„bbuunn mmeesseerriiaaşş”” Aptitudine constituie un ”complex de însuşiri relativ stabile ale personalităţii care condiţionează realizarea cu succes (peste medie) a diferitelor feluri de activităţi intelectuale, artistice (profesionale), ştiinţifice, organizatorice, sportive, tehnice sau manuale etc. Aptitudinile se exprimă prin depăşirea evidentă a randamentului şi calităţii la un număr mic de exerciţii – deci se asociază cu o facilitate deosebită la învăţarea şi la stratificarea de deprinderi”4. Aptitudinea este o ”însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie; înclinaţie”5. Aptitudinile alimentează creaţia. Când se încarcă de interese formează vocaţia. Mă gândesc la elevii mei. Îi observ în ora de Educaţie tehnologică. Băiatul din prima bancă prelucrează foarte frumos lemnul. Parcă are în mână o unealtă magică cu care face adevărate opere de artă. Fetiţa din penultima bancă parcă are „două mâini stângi”. La lecţia de Limbaj grafic, băiatul din prima bancă se încurcă mereu când trebuie să utilizeze instrumentele de desen, pe când fetiţa din penultima bancă realizează nişte desene foarte corecte, fiecare foaie cu desene tehnice parcă e pictată. Fiecare are talentul lui. Profesorul are datoria să observe şi să dirijeze elevii spre acele meserii spre care au talente-aptitudini. În acest sens se pot aplica diverse teste de aptitudini. De multe ori elevii au aptitudini pentru un anumit domeniu şi nu sunt conştienţi. În urma studiilor s-a constatat că nu există persoană normală care să nu posede nici un fel de aptitudine. Ce pot face eu ca profesor pentru ca elevul să se descopere pe el însuşi? Să-şi descopere aptitudinile? Un exemplu, aplicabil în clasa a VIII-a. Peste două săptămâni în ora de Educaţie tehnologică vom lucra „ceva” în clasă. Fiecare elev să-şi aducă la şcoală materiale şi scule necesare pentru a face „ceva” – un produs. Veţi lucra „ceva” ce vă place, ”ceva” la care vă pricepeţi cel mai bine. Astfel profesorul şi elevul vor descoperi aptitudinile asociate cu interese, plăceri. Câteodată acestea sunt îngrădite de posibilităţile de realizare a acelui ”ceva”. În manualele de Educaţie tehnologică în cadrul modulului Domenii profesionale există chestionare de aptitudini.

4 Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997. 5 Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” – Editura Univers enciclopedic, 1998.



Prin rezolvarea acestora elevii îşi pot descoperi aptitudinile. Este indicat ca elevii să fie îndrumaţi pentru a răspunde la acestea şi apoi să reflecteze asupra răspunsului primit. Corespunde răspunsul obţinut prin chestionar cu evaluarea pe care şi-a făcut-o asupra aptitudinilor sale înainte de chestionar.

Exerciţiu 11. Sunt necesare chestionarele de aptitudini pentru facilitarea opţiunii către o anumită meserie? De ce DA, de ce NU? Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.

Chestionarele de aptitudini ar fi bine să fie însoţite de chestionare de interese. Oferim de pe Internet, adresa www.go.ise.ro/ chestionare de aptitudini şi de interese. Aceste chestionare sunt întocmite de cercetători ştiinţifici care lucrează la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.



Chestionar de Aptitudini Citiţi fiecare întrebare şi selectaţi răspunsul potrivit pentru dumneavoastră din cele trei variante ("Nu / Poate / Da") de pe lista de alegeri pentru fiecare întrebare, în conformitate cu nivelul de competenţă pe care consideraţi că o are pregătirea dumneavoastră. 1. Este uşor pentru dumneavoastră să transmiteţi un mesaj, să daţi un

telefon sau să întrebaţi pe cineva - chiar dacă nu cunoaşteţi persoana? 2. Sunteţi capabil(ă) să acceptaţi o conduită neadecvată a unei persoane

fără să vă pierdeţi cu firea în faţa acesteia? 3. Sunteţi capabil(ă) să vă exprimaţi gândurile clar şi coerent? 4. Sunteţi capabil(ă) să convingeţi oamenii, discutând cu ei? 5. Sunteţi o personalitate remarcată în grupul dumneavoastră? 6. Sunteţi capabil(ă) să ascultaţi părerile altora şi să le înţelegeţi

problemele? 7. Sunteţi capabil(ă) să calmaţi alte persoane? 8. Credeţi că sunteţi capabil(ă) să reacţionaţi rapid fără a intra în panică

în situaţii neprevăzute? 9. Sunteţi capabil(ă) să luaţi o decizie importantă fără a vă consulta cu

alţii? 10. Vă ţineţi în ordine notiţele, documentele şi alte hârtii cu care lucraţi?

Găsiţi de obicei tot ceea ce aveţi nevoie, fără a căuta? 11. Este neobişnuit pentru dumneavoastră să faceţi genul de greşeală la

care să spuneţi "Nu mi-am dat seama" sau "N-am observat"? 12. Lucraţi de obicei mai degrabă sistematic decât haotic? 13. Sunteţi capabil(ă) de obicei să anticipaţi ce se va întâmpla după ce aţi

luat o decizie sau faceţi anumite demersuri (exemplu: ca la jocul de şah)?

14. Sunteţi capabil(ă) să vă planificaţi munca până la detaliu? 15. Sunteţi bun(ă) la rezolvarea problemelor tehnice sau repararea unor

defecţiuni? 16. Dacă dezmembraţi ceva, vă amintiţi cum aţi făcut-o şi puteţi pune

piesele la loc? 17. Sunteţi capabil(ă) să vă imaginaţi cum sunt în realitate obiectele

desenate pe hârtie în spaţiu (adică să aveţi imaginea lor tridimensională)?

18. Urmaţi principiul "măsoară de două ori, taie o dată" (sau "priviţi înainte să săriţi")?

19. Aveţi dexteritate manuală? 20. Agilitatea fizică este un punctul dumneavoastră forte? 21. Sunteţi capabil(ă) să faceţi muncă manuală brută fără probleme? 22. Sunteţi o persoană deosebit de pretenţioasă în ce priveşte curăţenia? 23. Credeţi că aveţi simţ estetic? 24. Sunteţi bun(ă) la scrierea unor eseuri?



Chestionar de Interese Citiţi fiecare întrebare şi selectaţi răspunsul potrivit din cele cinci variante ale scalei de selecţie pentru fiecare întrebare, după modul în care activitatea corespunde intereselor dumneavoastră. 1. V-ar plăcea să lucraţi manual sau cu unelte? 2. V-ar plăcea să lucraţi cu maşini sau să folosiţi instrumente sau

echipamente mecanice? 3. V-ar plăcea să modelaţi metalul? 4. Sunteţi interesat de tehnologie electrică sau de electronică? 5. V-ar plăcea să lucraţi în domeniul construcţiilor? 6. V-ar plăcea să lucraţi cu lemnul? 7. V-ar plăcea să lucraţi cu textile, blănuri sau piele? 8. V-ar plăcea să lucraţi cu substanţe chimice? 9. V-ar plăcea să lucraţi cu sticlărie şi ceramică? 10. V-ar plăcea să lucraţi cu alimente şi băuturi? 11. V-ar plăcea să asamblaţi, să restauraţi sau să îmbinaţi lucruri care să

funcţioneze? 12. V-ar plăcea să lucraţi cu culori, grafice, fotografii, imprimeuri? 13. V-ar plăcea să lucraţi în domeniul filmului, teatrului, muzicii? 14. V-ar plăcea să informaţi oamenii, să lucraţi în publicitate sau reclamă,

să scrieţi sau să traduceţi texte? 15. V-ar plăcea să fiţi implicat în muncă de administraţie şi de birou? 16. V-ar plăcea să înregistraţi sau sortaţi date şi să le puneţi în ordine? 17. Vă place să căutaţi şi să examinaţi cauza şi contextul evenimentelor

sau problemelor? 18. Vă place să vă gândiţi sau să căutaţi soluţii noi la anumite probleme? 19. Sunteţi interesat în tehnologia informatizată (programare, sisteme

computerizate)? 20. Vă place să aveţi grijă de plante, animale, natură? 21. Vă place să vă prezentaţi personal în public, să jucaţi roluri, să vă

afirmaţi? 22. Vă place să lucraţi cu oamenii? 23. V-ar plăcea să reprezentaţi şi să apăraţi interesele altei persoane? 24. V-ar plăcea să vindeţi, să cumpăraţi, să faceţi comerţ? 25. V-ar plăcea să ajutaţi, să serviţi, să aveţi grijă de alte persoane? 26. V-ar plăcea să le oferiţi sprijin şi consiliere? 27. V-ar plăcea să ascultaţi, să analizaţi şi să trataţi oamenii? 28. V-ar plăcea să predaţi cursuri şi să formaţi oamenii? 29. V-ar plăcea să protejaţi şi să salvaţi persoane şi proprietăţi? 30. V-ar plăcea să organizaţi, administraţi, planificaţi şi să stabiliţi

proceduri de lucru? 31. V-ar plăcea să supravegheaţi şi să controlaţi pe alţii?



Interesant ar fi să accesaţi la şcoală împreună cu elevii claselor a VIII-a, a X-a adresele: www.go.ise.ro şi www.semm.ro Câteva date orientative pentru utilizarea programului www.go.ise.ro: Pe ecran apar mai multe meniuri:

- Materii şcolare - Haine de lucru - Tipul de activitate - Cu ce/cu cine vrei să lucrezi - Medii de lucru

Accesând fiecare meniu apar pe ecran mai multe variante şi fiecare utilizator bifează ceea ce corespunde cu aptitudinile, cu personalitatea lui, cu interesele sau cu plăcerile lui. În funcţie de ceea ce alege elevul apar pe ecran meseriile corespunzătoare opţiunilor făcute. Meseria este descrisă prin: - fotografie cu un om la locul lui de muncă - îndatoririle care trebuie respectate - caracteristicile locului de muncă - instrumentele necesare pentru realizarea procesului tehnologic - răspunsurile la întrebarea: De ce ai nevoie pentru a reuşi? Important este ca elevul să ştie că:

► Nu este suficient să ai aptitudini pentru o anumită meserie, este absolut necesar să cultivi aceste aptitudini prin educaţie!

► Anumite meserii pot fi practicate numai dacă ai obţinut şi certificatul de competenţe profesionale sau diplomele corespunzătoare.



33..44 DDeesspprree mmeesseerriiee ”Meseria este profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii”*. În programa de Educaţie tehnologică există modulul Domenii profesionale care se studiază la finalul clasei a VIII-a şi care abordează probleme legate de meserii, profesii, alegerea lor.

Exerciţiu 12. Indică şi clasifică din programa de Educaţie tehnologică, modulul Domenii profesionale obiective de referinţă care vizează cunoştinţe, deprinderi, atitudini. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.

Pe site-ul www.semm.ro găsim ”Formulare de înregistrare a competenţelor” pentru diferite meserii. Pe primul rând din acest formular citim: ”Pentru a marca deprinderile, experienţa şi competenţele pe care doriţi să le includeţi în descrierea dumneavoastră profesională, puneţi săgeata cursor în căsuţa corespunzătoare şi faceţi ”clic” pentru a o bifa. Completând astfel de formulare se pot găsi locuri de muncă. E bine ca profesorul să familiarizeze elevii şi cu astfel de procedee.

* DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Institutului de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, 1998.



În documentul oficial al Ministerului Muncii cunoscut sub numele de COR – Clasificarea Ocupaţiilor din România sunt clasificate şi prezentate pe scurt ocupaţiile din România. Acest document se editează anual. În COR-1999, sunt definiţi termenii de profesie şi ocupaţie. ”PROFESIA = specialitatea (calificarea) obţinută prin studii. OCUPAŢIA = specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă”. Prezentăm Grupele majore conform COR. 1. Membri ai corpului legislativ ai executivului, înalţi conducători ai

administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din unităţile economico-sociale şi politice.

2. Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 3. Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi. 4. Funcţionari administrativi. 5. Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilate. 6. Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi

pescuit. 7. Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip ocazional, de

reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor. 8. Operatori la instalaţii şi maşini şi ansambluri de maşini,

echipamente şi alte produse. 9. Muncitori necalificaţi. 10. Forţele armate.

Poţi cere elevilor tăi să se fotografieze la ora de Educaţie tehnologică, să-şi fotografieze părinţii la locul de muncă. În clasă se discută pe baza fotografiilor prezentate aici sau făcute de ei, despre: competenţe cerute pentru o anumită meserie, atitudini faţă de meserie, plăcerea / neplăcerea de a lucra, meserii cerute de comunitatea locală.



Exerciţii Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere. 13. Alege cu elevii câteva meserii specifice zonei geografice în care locuiţi. Studiaţi împreună COR şi stabiliţi în care grupă majoră se încadrează. 14. Poţi utiliza în clasă următoarea schemă! Cum? Când?

Meseria este un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permite celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii.

Hărnicia alungă sărăcia!

Învăţătura e cea mai bună avuţie!

Meşteşugul vreme cere, nu se-nvaţă din vedere!

Fiecare să exercite acea îndeletnicire la care se pricepe!

Banul muncit pluteşte deasupra apei!

A avea o meserie este garanţia independenţei!

O meserie plăteşte cât o moşie!

Mulţi ştiu ce trebuie făcut, dar numai cei pricepuţi aduc la îndeplinire!

Învăţătura e o comoară şi munca e cheia ei.



Exerciţiu 15. Indică şi alte obiective de referinţă din programa şcolară de Educaţie tehnologică care se referă la meserie. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.



Calitatea orei de Educaţie tehnologică

depinde de

calitatea informaţiei tehnice / ştiinţifice

+ CALITATEA DIDACTICII APLICATE

+ calitatea managementului grupului de elevi

+ suflet

+ imaginaţie, creativitate

+ muncă

Completează cu alte caracteristici care ar fi necesare pentru ca să

îmbunătăţeşti calitatea orei tale de Educaţie tehnologică.



33..55 RRăăssppuunnssuurrii,, ccoommeennttaarriiii,, rreeccoommaannddăărrii E important ca să observi acest lucru pentru că astfel poţi să adaptezi stilul, metoda de a lucra cu elevii. Se observă imediat dacă sunt destinşi şi doritori să înveţe în ora de tehnologie. Dacă au o problemă – spre exemplu vor avea teză la matematică, atunci discuţiile sunt mai eficiente, elevii nu au răbdare să lucreze în echipă. Clasa a V-a – Modulul Produse alimentare de origine vegetală şi animală OR 1.3 să analizeze influenţa factorilor de mediu asupra cultivării plantelor şi creşterii animalelor Clasa a VI-a – Modulul Materiale şi tehnologii OR 1.2 să sesizeze efectele tehnologiilor de obţinere a materiilor prime, a semifabricatelor şi a produselor finite asupra mediului şi societăţii Dacă nu ştii să răspunzi reciteşte cu atenţie capitolul 3.2 ”Atitudini faţă de tehnologie”. - Responsabilitatea pentru asigurarea calităţii produselor şi serviciilor. - Dezvoltarea unui dialog constructiv cu alte persoane, în vederea rezolvării unor obiective tehnice. Pentru a răspunde la această cerinţă reciteşte cu atenţie cursul. Să observi trăsăturile de personalitate şi Să observi în ce măsură acestea se modifică în timp. Poţi începe cu o întrebare de tipul:

• Cum te simţeai faţă de regulile impuse de părinţi când erai elev în clasele mici. Cum priveşti acest lucru astăzi.

- Observă prima reacţie a elevilor tăi; - Observă modul de a purta discuţiile.

1

2

3

7

8

4



Se observă plăcerea şi dorinţa lui Mihai de a sta în mijlocul naturii, de a fi înconjurat de animalele de pe lângă casă. Această fotografie poate fi discutată în clasă cu elevii. Elevii pot face şi ei fotografii/desene din care să rezulte atitudinea faţă de mediul lor de acasă (curte, grădină). ”Graţia”, elevii o pot exemplifica prin comportări în domeniul serviciilor sau în lucrul lor în echipă. Elevii pot da exemple concrete şi chiar pot juca şi se pot comporta cu ”graţie” într-un rol de vânzător-cumpărător de servicii. Elevii pot indica şi opere literare prin care cu eleganţă/”graţie” se dau diverse răspunsuri la probleme dificile fără să se piardă din vedere ideea de bază. Această lecţie trebuie pregătită acasă de cei doi profesori. O variantă ar fi ca şi elevii să cunoască poezia şi să se gândească acasă la ea. Exemple pot fi date şi din viaţa şcolară şi din viaţa de familie. În principiu un chestionar bine întocmit, de oameni care au studii corespunzătoare şi lucrează în instituţiile recunoscute în acest domeniu, este un ghid în alegerea viitoarei meserii. Cunoştinţe 1.1 să enumere principalele domenii profesionale. 1.3 să identifice principalele competenţe ale personalului angajat în diverse domenii de activitate. Deprinderi 2.4 să elaboreze, după model, un plan simplu de afaceri pentru obţinerea unui produs sau a unui serviciu. Atitudini 2.3 să utilizeze diferite tehnici de prezentare pentru ocuparea unui loc de muncă. Pentru a stabili meseriile specifice zonei, elevii întreabă părinţii, rudele. După discuţii cu aceştia, conform COR şi altor programe de pe Internet, sau anunţurilor publicitare din ziarele locale se poate întocmi o listă cu meserii practicate în zona apropiată casei.

9

10

11

12

13



O variantă posibilă ar fi: La modulul Domenii profesionale în paralel cu manualul de Educaţie tehnologică. Prezentăm doar o parte din proverbe, restul le completează elevii. Pe parcursul programei de Educaţie tehnologică apar obiective de referinţă şi conţinuturi care se referă la meserii. Aproape fiecare modul are o unitate de învăţare referitoare la meserii. Exemplu: Clasa a VI-a Modulul Materiale şi tehnologii. Conţinut: Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din lemn, textile, piele, lut-ceramică. OR 4.2 să sesizeze relaţia dintre tipuri de activităţi şi meserii (profesii) specifice acestora.

14

15



33..66 LLuuccrraarree ddee vveerriiffiiccaarree nnrr.. 33,, nnoottaattăă ddee ttuuttoorree Gradul de formare a competenţelor specifice pentru această unitate de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la lucrarea de verificare nr. 3 Lucrarea va fi inclusă în portofoliul personal (mapa nr. 7 şi va fi evaluată de tutore). Data transmiterii şi modul transmiterii va fi stabilit de comun acord cursant-tutore. Rezolvând cerinţele din portofoliu şi din această lucrare cursantul poate demonstra că şi-a însuşit toate obiectivele propuse la începutul unităţii de învăţare. Din oficiu 1. Enumeră şi exemplifică cel puţin patru atitudini care pot fi

formate la elevi prin intermediul Educaţiei tehnologice. 2. Bifează abilităţile şi atitudinile care ar trebui încurajate pentru a

forma şi dezvolta la elevi un mod de gândire tehnologică: - să proiecteze întâi şi apoi să pornească la lucru; - să comenteze cu plăcere romane poliţiste; - să vorbească corect limba engleză; - să fie ordonat. 3. Întocmeşte o mapă cu meseriile cerute în zonă, caracteristicile

acestora, abilităţile şi competenţele cerute pentru a le practica, precum şi salariul oferit.

4. Indică o posibilitate prin care facilitezi elevilor accesul la

descoperirea propriilor aptitudini/interese necesare pentru alegerea viitoarei meserii.

0,2 puncte

0,3 puncte

0,2 puncte

0,2 puncte

0,1 puncte








5. *** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă. Document elaborat de Comisia Europeană, 2000.

6. Dumitru Bazac, Florentina Brandibur, Rodica Constantin, Ghid practic pentru elaborarea curriculumului în învăţământul profesional, Unitatea didactică: Programe şcolare, I.S.E. Colecţia PRO-VOC, 1995

7. T.V. Kudreavtev, Psihologia gândirii tehnice, E.D.P. Bucureşti 1981. 8. *** Educaţie tehnologică, - video-film – autori: Rodica Constantin, Veronica Chirea –

informaţii: 0744172724. 9. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei - video-film - autor: Rodica Constantin

– informaţii: 0744172724.

Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore


4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE DE TUTORE

Evaluarea se face, în principal, pe bază de portofoliu. Se vor obţine 7 note pentru piesele componente ale portofoliului. Fiecare piesă a portofoliului va fi notată cu note între 1 şi 10. Apoi se face media aritmetică a celor 7 note obţinute. Una dintre piesele portofoliului va fi prezentată la finalul cursului. Portofoliile sunt colecţii alcătuite de tine, domnule/doamnă participant la acest curs. Aceste piese se întocmesc pe parcursul semestrului de studiu (nu la final). Cele mai bune portofolii sunt mai mult decât o banală agendă; ele conţin o varietate de activităţi în diferite stadii şi folosesc suporturi informaţionale multiple. Fişele de autoevaluare, paragrafele reflexive precum şi planurile de remediere sunt elemente indispensabile fiecărei piese din portofoliu. Pentru a putea să completezi aceste fişe de autoevaluare, paragrafe reflexive şi planuri de remediere e necesar să studiezi cu atenţie Capitolul 3 (Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi). Detalii despre Portofoliul personal se află şi la paginile 4, 5, 6 din acest curs. Aceste piese componente ale portofoliului, dacă sunt bine întocmite, sunt foarte necesare în activitatea ta de zi cu zi, la clasă cu elevii. În continuare îţi prezint piesele componente ale portofoliului personal. Fiecare piesă ar putea fi prezentată într-un dosar distinct, cu copertă şi cuprins. Piesa 1

Programă de opţional ”Realizează o programă de opţional la Educaţie tehnologică.” Exerciţiul 20, Unitatea de învăţare nr. 1.

Criterii de evaluare • Abordarea tuturor elementelor componente ale programei 1p • Originalitate 1p • Prezentare estetică 1p • Corectitudine 1p • Claritate 1p • Rigoare ştiinţifică 2p • Legătura cu practica 1p • Necesitatea unei astfel de programe pe plan local 1p • Din oficiu 1p • Total 10p



Piesa 2

Planificări calendaristice Programa şcolară conform căreia s-a realizat planificarea ”Realizează planificarea calendaristică sub formă de schemă şi sub formă de tabel pentru Educaţie tehnologică, clasele a VII-a şi a VIII-a. Introdu planificările în portofoliul personal pe care îl vei prezenta tutorelui. Ar fi bine ca în acest dosar să fie şi programele pentru clasele a V-a şi a VI-a, întocmite de mine şi de tine în cadrul exerciţiilor de autoevaluare.” Exerciţiul 8, Unitatea de învăţare nr. 2.

Criterii de evaluare • Existenţa tuturor elementelor planificărilor pentru

clasele a V-a – a VIII-a 1p • Detalierea tuturor componentelor planificării 2p • Respectarea cu stricteţe a programei şcolare 1p • Claritate 1p • Corectitudine şi rigoare ştiinţifică 1p • Prezentare estetică 1p • Existenţa planificării conform programei de opţional

propusă în Piesa 1 a portofoliului 2p • Din oficiu 1p • Total 10p Piesa 3

Proiecte ale unităţilor de învăţare ”Întocmeşte proiectul unei unităţi de învăţare pentru Educaţie tehnologică la una din clasele la care predai. Acest proiect va fi inclus în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs acest proiect cu tutorele.” Exerciţiul 9, Unitatea de învăţare nr. 2.

Criterii de evaluare • Alegerea unităţii de învăţare conform programei

şcolare şi a planificării 1p • Abordarea tuturor elementelor componente

ale unităţii de învăţare 1p • Atingerea tuturor obiectivelor de referinţă prevăzute

în planificare 1p • Respectarea timpului alocat unităţii de învăţare precum

şi împărţirea pe ore a conţinuturilor abordate 1p • Claritate şi rigoare ştiinţifică 1p • Originalitate 2p • Propuneri de activităţi practice 1p • Prezentare estetică 1p • Din oficiu 1p • Total 10p



Piesa 4

Proiectul: Realizarea produsului ...................... ”Întocmeşte proiectul «Realizarea produsului ............................». Acest proiect se va desfăşura în clasă pe parcursul mai multor ore. Fiecare elev (sau grup de elevi) va avea de realizat un produs diferit de al celorlalţi. Introdu acest proiect în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs cu tutorele. Realizarea unui produs util presupune parcurgerea mai multor etape: a. Pentru început vom «construi în minte» obiectul. Ne punem mai multe întrebări: - Ce formă are? - Cui îi este necesar? - Ce mărime are? - Ce caracteristici are? - Ce materiale utilizăm? - Avem în atelierul şcolii tot ce ne trebuie pentru a-l realiza? etc. b. Întocmim fişa tehnologică desenând obiectul pe care l-am imaginat. - ............... c. Urmează realizarea lui practică - pregătirea atelierului - ............ Pentru întocmirea fişei tehnologice şi pentru realizarea practică te rog consultă cu atenţie celelalte cursuri ale disciplinei Educaţie tehnologică din cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural.” Exerciţiul 13, Unitatea de învăţare nr. 2.

Criterii de evaluare

• Originalitate 1p • Întocmirea corectă a mapei proiectului

(material utilizat – 0,5p, fişă tehnologică – 1p, desene – 1p, utilizări 0,5p) 3p

• Repartizarea corespunzătoare a timpului, precum şi eşalonarea activităţilor pe parcursul semestrului/anului şcolar 1p

• Prezentarea modalităţilor de realizare practică (mediul de lucru, scule etc.) 1p

• Realizarea practică a produsului care răspunde unor cerinţe reale 1p

• Existenţa obiectivelor de referinţă corespunzătoare 1p • Prezentare estetică 1p • Din oficiu 1p • Total 10p



Piesa 5

Investigaţie .............. ”Proiectează o investigaţie pe o temă la alegere, la o clasă la alegere.” Îţi ofer un alt exemplu de investigaţie. Formularea temei este pentru elevi: «Analizaţi deşeurile menajere din propria gospodărie; Studiaţi posibilităţile de reducere a deşeurilor.» Recomandări • În clasă se discută despre deşeurile menajere. • În propria gospodărie fiecare elev va face o analiză şi o

clasificare a deşeurilor. • În clasă se vor purta discuţii pe baza clasificării efectuate de elevi

şi pe baza concluziilor lor. • În clasă se vor trage concluzii cu privire la modalităţile de

reducere a deşeurilor. • Acasă elevii vor pune în practică ceea ce au învăţat la şcoală. • După 2-3 luni se vor relua discuţiile pe această temă. Şi la şcoală pot fi adunate deşeurile pe categorii: - materii organice; - metale feroase; - hârtie imprimată, carton; - hârtie albă; - lemn; - materiale plastice; - materiale textile; - deşeuri toxice etc.° Exerciţiul 14, Unitatea de învăţare nr. 2.

Criterii de evaluare • Originalitate 1p • Corectitudine şi rigoare ştiinţifică 1p • Prezentare clară, concisă 1p • Tema abordată să aibă un impact asupra modului

de viaţă din comunitatea locală 1p • Existenţa obiectivelor de referinţă din programă

corespunzătoare temei propuse 1p • Eşalonarea adecvată a activităţilor pe parcursul

semestrului/anului şcolar 1p • Alocarea timpului corespunzător fiecărei activităţi 1p • Organizarea corespunzătoare a elevilor

(împărţirea clară a sarcinilor etc.) 1p • Prezentare estetică 1p • Din oficiu 1p • Total 10p



Piesa 6

Itemi şi teste de evaluare ”Completează portofoliul personal cu itemi de tip obiectiv pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.” Exerciţiul 22, Unitatea de învăţare nr. 2. ”Completează portofoliul personal cu itemi de tip semiobiectiv pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.” Exerciţiul 23, Unitatea de învăţare nr. 2. ”Completează portofoliul personal cu un exemplu de itemi de tip rezolvare de probleme pe care îl vei folosi pentru evaluarea elevilor.” Exerciţiul 24, Unitatea de învăţare nr. 2. ”Completează portofoliul personal cu exemple de itemi de tip eseu pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor. Discută pe parcurs cu tutorele.” Exerciţiul 25, Unitatea de învăţare nr. 2.

Criterii de evaluare Fiecare item prezentat trebuie: - să răspundă obiectivelor din programa şcolară - să răspundă conţinuturilor din programa şcolară - să corespundă caracteristicilor de întocmire a fiecărui tip de

item - să fie original - să fie corect ştiinţific - să fie clar formulat - să corespundă nivelului de vârstă al elevilor cărora li se

adresează - să fie atractiv - să prezinte şi aspecte cu caracter practic

În cazul în care răspund la aceste cerinţe itemii se vor puncta în felul următor: ¤ Itemi obiectivi – pentru fiecare modul se va da câte un exemplu

• cu alegere duală (minim 8 exemple) 1p • de tip pereche (minim 8 exemple) 1p • cu alegere multiplă (minim 8 exemple) 1p

¤ Itemi semiobiectivi – pentru fiecare modul se va da câte un exemplu • de completare (minim 8 exemple) 1p • cu răspuns scurt (minim 8 exemple) 1p • întrebări structurate (minim 4 exemple) 1p

¤ Itemi subiectivi – pentru fiecare an şcolar se va da câte un exemplu • rezolvare de probleme 1p • de tip eseu (structurat sau liber) 1p

• Existenţa unui test de evaluare cu criterii de evaluare 1p • Din oficiu 1p • Total 10p



Piesa 7

Studiul individual Proba I. ”Completează cu alte argumente necesitatea studiului Educaţiei tehnologice în gimnaziu.” Exerciţiul 1 – Unitatea de învăţare nr. 1 Proba II. ”Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte de 1992? În sprijinul răspunsului precizăm că disciplina cu denumirea de Educaţie tehnologică a apărut doar în 1992. Educaţia tehnologică se studia în şcoli, dar sub alte denumiri.” Exerciţiul 8, Unitatea de învăţare nr. 1. Proba III. Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore Proba IV. Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore Proba V. Lucrare de verificare nr. 3, notată de tutore

Criterii de evaluare • Proba I (minim două argumente). 1p • Proba II (Se vor prezenta cel puţin două caracteristici pentru

perioada dintre 1950-1992; Se va prezenta o caracteristică pentru perioada dintre cele două războaie mondiale; Documentarea se poate face în biblioteci cu profil pedagogic sau prin discuţii) 1p

• Proba III (0,2p+0,3p+0,2p+0,2p+0,1p). 1p • Proba IV (0,2p+0,2p+0,2p+0,2p+0,1p+0,1p). 1p • Proba V (0,2p+0,2p+0,3p+0,2p+0,1p). 1p • Existenţa în mapele 1-6 a fişelor de autoevaluare 1p • Existenţa în mapele 1-6 a paragrafelor reflexive 1p • Existenţa în mapele 1-6 a planelor /proiectelor

de remediere 2p • Din oficiu 1p • Total 10p

Îţi doresc succes în rezolvare.

Bibliografie


BBiibblliiooggrraaffiiee ggeenneerraallăă



3. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Abilităţi practice pentru clasele I – a II-a, nr. 4686 din 05.08.2003.

4. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasa a III-a, nr. 5198 din 01.11.2004.

5. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică pentru clasa a IV-a, nr. 3919 din 20.04.2005

6. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a, vol. 10, Bucureşti, Editura Cicero, 1999.

7. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programele de Educaţie tehnologică, pentru clasele a IX-a şi a X-a, nr. 3672 din 25.04.2004, Editura Humanitas Educational 2004.



10. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Planuri-cadru de învăţământ, 1999, 2000, 2004. 11. *** Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001. 12. *** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă.

Document elaborat de Comisia Europeană, 2000. 13. Dumitru Bazac, Florentina Brandibur, Rodica Constantin, Ghid practic pentru

elaborarea curriculumului în învăţământul profesional, Unitatea didactică: Programe şcolare, I.S.E. Colecţia PRO-VOC, 1995

14. Rodica Constantin, Marian Stoica, Florentina Brandibur, Educaţie tehnologică, Unitatea didactică nr. 1, Desen geometric

15. Mihai Mircescu, O componentă de bază în învăţământul modern, Educaţie tehnologică, Revista de pedagogie nr. 3/1993

16. Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Colecţia PRO-VOC nr. 3, Bucureşti 1995

17. T.V. Kudreavtev, Psihologia gândirii tehnice, E.D.P. Bucureşti 1981. 18. *** Educaţie tehnologică, - video-film – autori: Rodica Constantin, Veronica Chirea –

informaţii: 0744172724. 19. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei - video-film - autor: Rodica Constantin

– informaţii: 0744172724.

didactica et

Documents