despre smerenie de la sfintii parinti

8/9/2019 Despre Smerenie de La Sfintii Parinti

1/24

Despre smerenie de la Sfintii Parinti

Ce este smerita cugetare?

- uitarea deplina a ispravilor proprii- a se socoti pe sine cel mai de pe urma si mai pacatos dintre toti- cunostinta ce o are mintea despre neputinta si slabiciunea ei- a uita mania inaintea aproapelui tau in caz de suparari- cunoasterea harului si milei lui Dumnezeu- simtirea sufletului zdrobit si tagaduirea voii proprii

Mantuitorul zice: Invatati de la Mine (!!!!),deci nu de la inger,sau om,sau hartie,cide la Mine ca sunt bland si smerit cu inima (Matei 11:29),si veti afla odihna din

partea razboaielor si usurarea de ganduri sufletelor voastre,

N-am postit,n-am privegheat,nu m-am culcat pe jos,ci m-am smerit zice,si m-amantuit Domnul degraba (Ps CXIV:6).

Calului cand se afla singur i se pare ca alearga tare,dar adus in herghelie isi cunoasteneputinta sa.

Cel ce m-a indragit,a spus cuvioasa (smerenie),nu va mai lovi,nu va mai judeca,nu vamai voi sa stapaneasca,nu va mai face pe inteleptul, pana ce va ramane unit cu mine.Caci dupa unirea cu mine,acela nu mai e supus legii (I Tim. :9).

Cei mai multi ne numim pe noi insine pacatosi si poate ca si suntem. Dar ceea ceprobeaza inima este primirea defaimarii.

Cel ce poate rabda cuvantul aspru al unui om uracios si neintelept pentru Dumnezeu sipentru a impaciui gandurile,fiul pacii se va chema.

De respingi osteneala si necinstea,nu spune ca te pocaiesti prin alte virtuti. Caci slavadesarta si ocolirea durerii obisnuiesc sa slujeasca pacatului pentru slava,

Unii tin ca pricina de smerita cugetare relele facute inainte si dupa iertarea lor pana lasfarsit,biciuind prin ele inchipuirea de sine. Altii,tinand in mintea lor patima lui

Hristos,se socotesc pururea datornici. Altii se umilesc pe ei prin lipsurile de toatezilele. Altii doboara ispitele,prin bolile si prin gresalele lor. Altii si-au facut din lipsadarurilor,maica darurilor.

In smerenie e concentrata in mod trait toata invatatura lui Hristos intr-un chipnegrait,apofatic. Insasi invatatura lui Hristos se dovedeste prin ea cuprinzand unadanc nesecat in traire,si cu atat mai mult,negrait.

Deoarece nu vrem sa ne smerim,Domnul a randuit cu purtare de grija si aceasta:nimeni nu poate vedea ranele sale, cum le vede aproapele sau. De aceea e de trebuintasa dam multumita pentru insanatosirea noastra nu noua,ci aceluia si lui Dumnezeu.


2/24

Cat timp pacatui cu voia nu este smerenie in noi. Gasesc ca Manase (IV Regi XX:24)a pacatuit ca nimeni altul dintre oameni pentru ca a spurcat cu idoli templul luiDumnezeu si toata credinta. De ar fi postit toata lumea pentru el nimic nu ar fi pututaduce in schimb cu pacatul lui,dar smerenia a izbutit sa tamaduiasca in el si cele denevindecat ale lui.

Smerenia poate aduce,fara fapte,iertarea multor pacate. Dar faptele fara smereniesunt,dimpotriva,nefolositoare. Ba ne pricinuiesc si multe rele. Deci,dobandeste iertarede pacate prin smerenia ta,cum am zis.

Precum sarea este de trebuinta in orice mancare,asa si smerenia in toata fapta buna. Siea poate sa infranga taria multor pacate. Fara fapte bune ea ne pune inaintea luiDumnezeu,dar fara ea desarte sunt toate faptele noastre.

Ca de ai fi voit jertfa,Ti-as fi dat: (Ps L:18),zice David catre Dumnezeu. Trupurilenoastre arse de tot prin post nu le vei binevoi. Ce inseamna jertfa lui Dumnezeu si

celelalte le inteleg toti. Am pacatuit Domnului,a strigat odata aceasta fericita smereniecatre Dumnezeu,vorbind despre preacurvie si ucidere. Si indata a fost auzita. Iertat-aDomnul pacatul tau Din Scara Sfantului Ioan

Puterile si caile ei (smereniei), dar nu si semnele ei suntneagonisrea,instrainarea,ascunderea nearatata a intelepciunii,graireanemestesugita,cererea milostivirii,ascunderea vitei de neam bun,alungareaindraznelii,departarea vorbariei.

Ascultarea ar fi o aratare in fapte a smereniei. Pentru ca unde nu este smerenie nu estenici ascultare si invers.

Intrebat odata parintele Arsenie Papacioc cu privire la trairea smereniei la calugari simireni,parintele a raspuns ca : Rugaciuni faci si acasa,faci multe,dar nu se face acestlucru care caracterizeaza crucea calugarului: taierea voii . Sa nu faci ceea ce vrei tu.Caci spune Mantuitorul: De voiesti sa fii desavarsit,mergi,vinde tot ce ai si dasaracilor, si vei avea comoara in ceruri,si luandu-ti crucea,vino si urmeaza-Mi Mie

(Marcu 10:21). Aceasta este crucea pe care trebuie sa o iei: sa-ti tai voia si sa asculti.Si ce inseamna cruce? Sa duci ce nu-ti convine: sa te smeresti.

Diadoh al Foticeii subliniaza valoarea ascultarii astfel: Se stie ca ascultarea estebunul cel dintai in toate virtutile incepatoare,fiindca nimiceste parerea de sine si nastesmerita cugetare. De aceea,celor ce se staruiesc in ea cu bucurie li se face iertare siusa spre dragostea lui Hristos.

Cuviosul Iosif Sihastrul ne spune despre ascultare: Ascultarea nu este ca celelaltevirtuti,dintre care cele mai multe depind de alegerea omului sau alteori rezulta dinnevoia infruntarii unui rau corespunzator. Ascultarea este prima cerinta a ziditorului

Dumnezeu de la creatiile Sale si in special de la cele rationale.Dintre toate renuntarile ce se pot cere omului,renuntarea la voia sa este cea mai mare.


3/24

Precum mortul nu mnnc, asa si smeritul nu poate s osndeasc pe alt om, chiardac l-ar vedea nchinndu-se la idoli (Avva Longhin).

Smerita cugetare este o rugciune nentrerupt (Sf. Maxim Mrturisitorul).

Smerenia este cea mai credincioas chezsie pentru un virtuos n fata cderii. Celsmerit nu cade niciodat. Unde ar putea s cad acela care se afl mai jos dect toti ?(Sf. Macarie cel Mare).

Dac vrei s dobndesti adevrata smerenie, deprinde-te s rabzi brbteste ocrileaduse de altii (Avva Serapion).

Dac smerenia l nalt pe omul simplu si nenvtat, atunci gndeste-te ce mare cinstei va aduce omului mare si respectat ! (Sf. Isaac Sirul).

Smerita cugetare o arat nu acela care se ticloseste pe sine, ci acela care, fiindmustrat de altul, nu-si micsoreaz dragostea fat de el (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce are smerenie i amrste pe demoni, iar cel ce n-are smerenie e batjocorit de ei(Avva Moise).

Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se arat Dumnezeu sufletului (Sf.Ioan Scrarul).

Cu ct mai nalt vrei s ridici edificiul virtutii, cu att trebuie s sapi mai adnctemelia smereniei (Fericitul Augustin).

Dac crinii cresc mai cu seam n vi, inima care se face vale prin smerenie va nastesi ea crini (Cuviosul Ioan Carpatiul).

Smerenia atrage bunvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).

Cel ce se teme de Domnul are ca nsotitoare smerenia (Sf. Maxim Mrturisitorul).

Coboar n adncul smereniei, unde vei afla mrgritarul de mult pret al mntuirii tale(Cuviosul Teognost).

Ascet aspru si sever poate fi si diavolul, dar el nu poate fi smerit (Sf. Macarie celMare).

n sufletele smerite se odihneste Domnul, cci nimic nu dezrdcineaz asa de multburuienile rele din suflet, ca fericita smerenie (Sf. Teodor Studitul).

Cel ce nu este smerit a czut din viat (Cuviosul Isihie Sinaitul).

Micsoreaz-te n toate naintea oamenilor si vei fi nltat naintea printilor veaculuiacestuia (Sf. Isaac Sirul).


4/24

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cderile sale, nici cel smerit la cugetare,virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).

Nu orice om care petrece n liniste este smerit cugettor, dar orice smerit cugettorpetrece n liniste (Sf. Isaac Sirul).

Hristos este al celor smeriti, nu al celor ce se nalt cu ngmfare peste turma Sa (Sf.Clement Romanul).

Dintre toate armele crestinului, una singur are putere s treac peste toate curselevrjmasului si aceasta este smerenia (Sf. Antonie cel Mare).

ntelepciunea adevrat nu st n discutii si vorbe nvtate, ci n smerenie (FericitulAugustin).

Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu ndrzneste s-i ridice spreDumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

A sti s te smeresti nseamn s stii s-L urmezi pe Iisus Hristos (Sf. Vasile cel Mare).

De ndat ce harul observ c n gndul omului a nceput s apar o oarecare prere desine si el a nceput s gndeasc nalt pentru sine, ngduie s se ntreasc mpotrivalui ispitele, pn si va cunoaste neputinta sa si se va umple de smerenie pentruDumnezeu (Sf. Isaac Sirul).

Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fr

smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Dac svrsesti rugciunile si nevointele cu smerenie, ca un om nevrednic, atunci elevor fi bine primite de Dumnezeu. Dac ns ti vei aduce aminte de un altul caredoarme sau care nu e srguitor si te vei nlta cu inima, atunci osteneala ta va fizadarnic (Avva Isaia Pustnicul).

Nimic nu se poate s se compare cu virtutea smereniei. Ea este mama, rdcina,hrana, temelia si legtura oricrui bine (Sf. Ioan Hrisostom).

Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te

nalti si te nfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).

A spori n virtute nseamn s sporesti n smerenie (Sf. Vasile cel Mare).

Nu te ngmfa si nu te nlta cu credinta si sfintenia ta, ci petreci pn la ultima tasuflare n smerenie (Avva Isaia Pustnicul).

Pe cnd mndria este moartea virtutilor si viata pcatelor, smerenia este moarteapcatelor si viata virtutilor(Sf. Ioan Hrisostom).

Dumnezeu nti smereste pe cei nalti; diavolul nti nalt, apoi smereste (Sf. IoanHrisostom).


5/24

Despre SmerenieDin Predica Sfantului Ioan Gura de Aur la Duminica Vamesului si a Fariseului

Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ciaceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, sitotusi nu cugeta lucruri inalte despre sine, ci zice ca Pavel: "Cu nimica pe mine nu mastiu vinovat, insa aceasta nu ma indrepteaza pe mine" (1 Cor. 4,4). Si iarasi: "IisusHristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu"(1 Tim, 1,15). Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai

presus de toti, si totusi, se injoseste inlauntrul sau.

Trebuie sa stii ca un pacatos smerit intrece pe un drept mandru; adu-ti aminte defariseul si vamesul din Evanghelie.Iata ce spunea fariseul: "Multumesc Tie Dumnezeule, ca nu sunt ca ceilalti oameni,

rapitori, nedrepti, desfranati, sau ca si acest vames" (Luca 18,11). O, ce nebunie!Mandria acestui fariseu nu numai ca il facea sa se inalte mai presus de tot neamulomenesc, ci intr-un chip nebunesc batjocorea pe vamesul, care sta nu departe dedansul.Dar acesta ce a facut? El nu a rasplatit ocara cu ocara, nu s-a aprins prin batjocorire, cia suferit totul cu ingaduinta.Insa sageata vrajmasului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui marire,cununa de cinste. Astfel de bine este smerenia, astfel de castig urmeaza, cand cinevanu se tulbura de batjocoriri si nu se iuteste de semetia altora. Ca noi, si de la cei ce ne

batjocoresc putem trage mare folos, precum aceasta s-a intamplat cu vamesul.Totusi, in toate acestea nu se zice ca noi am putea pacatui ca vamesul, ci numai ca noitrebuie sa fim smeriti ca dansul.

Mai aduceti-va aminte si de fiii lui Zevedeu, care ar fi vrut sa aiba pentru dansiilocurile cele dintai.Iata ce le-a zis Iisus: "Care vrea sa fie cel mai mare, acela trebuie tuturor sluga sa fie.Daca voi voiti sa dobanditi locul cel dintai si cinstea cea mai inalta, sarguiti-va a fi ceimai de jos, cei mai smeriti, cei mai mici si cei mai ascultatori".Asadar, fapta buna a smereniei da cinstea cea mai inalta, precum si Fiul lui DumnezeuS-a smerit pe Sine, spre a intemeia imparatia Sa cea mare.

Iar tu, crestine, te vei teme oare ca nu cumva sa te injosesti prin smerenie?Atunci vei fi tu mai mare si mai inalt decat altii, mai stralucit si mai marit, cand te veiinjosi pe tine insuti, cand nu vei umbla pentru rangul cel dintai, cand vei rabda de

buna voie umilinta, jertfirea de sine si primejdia, cand tu vei incerca sa fii slugatuturor, gata a face si a suferi toate pentru aceasta.Sa cumpanim acestea, iubitilor, si cu toata ravna sa ne sarguim la smerenie. De s-ar

purta altii cu noi cu semetie, de ne-ar batjocori, sa le luam pe toate cu rabdare! Canimic nu ne poate inalta ca fapta buna a smereniei.Astfel vom fi partasi tuturor bunatatilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos,caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine lauda, marirea si inchinaciunea,acum si in vecii vecilor! Amin.


6/24

Erau doi frati calugari, care, de multa vreme, vietuiau cu dragoste impreuna, amandoila un loc. Iar vrajmasul diavol, pizmuind traiul lor cel bun, a vrut sa-i desparta pe ei,unul de altul. Deci, a facut intrei ei o pricina ca aceasta: fratele cel mic a aprinslumanarea si a pus-o pe ea la locul ei, iar diavolul, facand pacoste, a pravalitlumanarea jos si s-a stins. Ci fratele cel mai mare, maniindu-se foarte din aceasta, a

lovit cu patima pe fratele sau cu palma peste obraz, iar aceasta, cu smerenie, s-ainchinat lui pana la pamant, zicand: Iarta-ma frate, ca te-am suparat, ci asteapta

putintel si iar o voi aprinde. Dar puterea lui Dumnezeu a pedepsit pe acel diavol panace s-a facut ziua. Iar daca s-a facut ziua, a mers acel diavol in capistea idoleasca si se

jeluia mai marelui sau, spunandu-i lui toata intamplarea ce a vrut sa faca si ce a facutacelor calugari si cum s-a smerit calugarul cel mai mic, celui mai mare si cum, pentrusmerenia aceluia, puterea lui Dumnezeu l-a pedepsit pe el, pana la ziua.

Acestea spunandu-le, diavolul se jeluia stapanului sau in capistea idoleasca, iarslujitorul cel idolesc, intamplandu-se atunci acolo in capiste, a auzit cele ce se jeluiaacel drac si se mira de neputinta lor. Deci, smerindu-se in inima lui, s-a dus la o

manastire si s-a facut calugar iscusit si smerit si spunea fratilor, zicand: Smereniarisipeste puterea vrajmasului, ca eu nu am auzit dracii graind si vorbind intre dansii sizicand: De vom face tulburare si vrajba intre calugari si de se va intoarce unul dintr-insii si, smerindu-se, se va inchina fretelui sau, atunci acela toata puterea noastrarisipeste.

Acestea auzind noi, fratilor, ca ne silim sa castigam smerenia, care risipeste putereadiavolului, si asa, Dumnezeul pacii va fi cu noi si ne va feri pe noi de tot latulvrajmasului. Dumnezeului nostru, slava in veci! Amin.

din Proloage 19 septembrie

Din Omilii la Epistola catre FilipeniSFANTUL IOAN GURA DE AUR

i cte bunti nu ne aduce nou smerenia! Ce voieti?

Oare nu de aici se nasc sinceritatea, linitea sufleteasc, iubirea de oameni, nfrnareai luarea aminte la sine? Toate aceste bunti izvorsc din smerenie, n timp ce dinmndrie izvorsc toate cele contrare. i cu necesitate, un astfel de om va fi i

batjocoritor, i btu, i furios, i lipsit de mil, i fr zmbet pe buze, i va fi maidegrab fiar slbatic dect om. Eti puternic i cugei lucruri mari? Atunci tocmaidin acest motiv e de datoria ta s te smereti. Pentru ce cugeti lucruri mari cnd nrealitate e vorba de un lucru cu totul de nimic? Pentru c i leul este mai curajosdect tine, i porcul slbatic e mai puternic dect tine, iar tu fa de acetia nueti dect un nar. Dar nc i tlharii, i hoii, i servitorii ti, i poate chiar i ceimai proti, pot fi mai puternici dect tine. Deci acest lucru e vrednic de laud? i nu tesfieti cugetnd, din aceast cauz, lucruri mari? Dar poate eti frumos i cu chip

artos? Aceasta este lauda i ngmfarea coofenei.Nu eti tu mai frumos dectpunul, nici dect floarea i nici dect psrile, n aripile psrii st biruina ei; cu


7/24

penele ei i cu frumuseea ei te covrete mult. Dar i lebda este foarte frumoas imulte alte psri cu care, de te vei compara, te vei vedea pe tine ca un nimic.

De multe ori i copii zburdalnici, i fecioare, i femei desfrnate, i brbai uuratici,de multe ori, zic, s-au ludat cu frumuseea lor. Dar poate c eti bogat? De unde?

Ce ai ctigat? Aur, argint, sau pietre preioase? Dar cu aceasta se laud i tlharii, icriminalii, i cei ce lucrcaz n mine. Cu durerea celor condamnai te lauzi? Darpoate c te mpodobeti i te nfrumuseezi? mpodobii sunt de multe ori i caii, la

peri sunt mpodobite i cmilele, iar pe scenele teatrului toi actorii sunt mpodobii.i nu te ruinezi cnd cugeti lucruri mari despre astfel de nimicuri la care sunt prtaii dobitoacele cele necuvnttoare, i sclavii, i criminalii, i cei fr de minte, itlharii, i hoii?

Dar poate construieti case frumoase? i ce-i cu asta? Multe psri locuiesc n casemai frumoase dect ale tale i au locuine cu mult mai mree. Sau poate nu i-ai vzut

pe cei nnebunii dup bani cum au construit case pn i n locurile pustii i n

cmpii, care au devenit locuine corbilor i ciorilor?

Sau poate cugeti lucruri mari din cauza vocii tale? Niciodat, ns n-ai s poicnta mai dulce dect privighetoarea sau lebda.

Sau poate c te mndreti pentru iscusina meteugului tu?

Ce poate fi ns mai nelept n aceast privin dect albina? Care mecanic, carepictor, care geometru ar putea imita lucrul ei?

Poate c te mndreti din cauza hainei tale fine? Dar aici te biruiesc pianjenii.Dar poate c te mndreti din cauza iuimii picioarelor tale? Mai iui sunt nsiepurii i caprele slbatice, precum i multe alte fiare slbatice care nu sunt cu nimicmai prejos dect cele dinti.

Poate ns cltoreti mult? Desigur c nu mai mult dect psrile; iar acestea n-aunevoie nici de merinde, nici de cai, nici de trsur, ci pentru toate le sunt de-ajunsaripile lor. Acestea le sunt i corabia, acestea i caii, i trsura, i vntul, i, n general,orice ar dori cineva.

Dar poate c ai vederea ascuit i ager? Desigur, ns, c nu o ai ca a cprioareisau ca a vulturului.

Ai poate auzul fin? Cu toate acestea mgarul te ntrece.

Ai mirosul fin? Dar cinele nu te las s-l ntreci.

Poate c este strngtor? Eti n urma furnicii.

Eti mbrcat n haine aurite? Nu ns ca furnicile indice.


8/24

Iar n ce privete sntatea i constituia, ca i puterea corporal, animalelenecuvnttoare ne sunt superioare i nu se tem nici de foamete. Privii la psrilecerului, c nu seamn, nici nu secer, nici nu adun n jitnie (Mt 6, 26).

Deci iat c Dumnezeu a creat animalele cele necuvnttoare cu mult superioare nou

n multe. Ai vzut ce poate pi cineva dac nu se gndete serios? Ai vzut ce rueste cnd nu examineaz lucrurile? i ai vzut la ce urmri ne duce observarea atenta faptelor?

Cel care se crede mai presus dect toi oamenii s-a dovedit a fi mai prejos chiardect animalele necuvnttoare. ns noi, iubiilor, s nu-i lum n seam pe acetioameni i s nu-i imitm; nici s-i lsm s cad i s ajung la fel cu animalelenecuvnttoare pentru c au cugetat cele mai presus de natura noastr, ci s-i ridicmde acolo, nu pentru ei pentru c ei sunt poate vrednici s ptimeasc aceste rele ci cas se arate iubirea de oameni a lui Dumnezeu i slava pe care ne-a artat-o.

Invatati-va de la Mine, ca sunt blnd si smerit cu inima

28. Vezi cum i cheama pe aceia care si-au cheltuit [viata] n faradelegi, pe cei ce suntmpovarati de pacate, pe cei care nici nu mai pot sa ridice capul, pe cei plini de rusinesi fara de ndrazneala?

29. Apoi, ca sa ne nvete felul odihnei, adauga: luati jugul Meu asupra voastra.Veniti sub jugul Meu! nsa nu va speriati cnd auziti de jug. Caci nici nu va ranestegtul, nici nu va face sa va plecati capul, ci ne nvata sa cugetam la cele de sus si nearata adevarata filosofie.

Luati jugul Meu asupra voastra si nvatati, nvatati nseamna: plecati-va auzul casa puteti nvata de la Mine. Caci nu voi cere de la voi ceva greu.

Voi, robii, imitati-Ma pe Mine, Stapnul; voi, care sunteti pamnt si cenusa, rvniti[sa fiti] ca si Plasmuitorul vostru si Facatorul cerului si al pamntului, nvatati-va dela Mine, ca sunt blnd si smerit cu inima.

30. Ai vazut pogoramntul Stapnului? Ai vazut iubirea [Lui] de oameni cea sincera?

Nu a cerut de la noi ceva greu sau de nesuportat. Fiindca nu a zis: nvatati-va de laMine ca am facut semne, ca am nviat mortii, ca am aratat minuni, [caci toate] acestea[atrna] numai de puterea Lui. Dar ce? Invatati-va de la Mine, ca sunt blnd si

smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.

Ai vazut ct este cstigul acestui jug, ct folos [aduce]? Cel ce a fost nvrednicit savina sub acest jug si a putut sa nvete de la Stapnul sa fie blnd si smerit cu inima, vadobndi deplina odihna a sufletului sau. Acest lucru este nceputul mntuirii noastre.Cel ce a cstigat aceasta virtute poate, fiind nca n trup, sa se ia la ntrecere cu

puterile netrupesti si nu [mai] are nici o partasie cu cele din viata aceasta.

31. Cel ce imita blndetea Stapnului nu se mnie, nu se ridica mpotriva aproapelui.Chiar daca cineva l va lovi, i va spune: daca am vorbit rau, da marturie pentru
http://cuvant.credo.ro/2006/02/28/invatati-va-de-la-mine-ca-sunt-bland-si-smerit-cu-inima/http://cuvant.credo.ro/2006/02/28/invatati-va-de-la-mine-ca-sunt-bland-si-smerit-cu-inima/


9/24

[acest] rau, dar daca [am grait] bine, de ce ma bati? (In 18,23). Chiar de-l va numidemonizat, i va raspunde: eu demon nu am; si nimic din cele ce vin asupra-i nu-lva putea vatama.

Unul ca acesta dispretuieste toata slava acestei vieti si nimic din cele ce se vad nu-l va

atrage. Fiindca el va dobndi alti ochi.

Cel ce este smerit cu inima niciodata nu va putea privi cu ochi rau bunurileaproapelui. Unul ca acesta nu va fi rapitor, nici lacom, nici nu va pofti vreun lucru, civa risipi chiar si cele ale sale, aratnd multa compatimire fata de semenul de aceeasifire. Unul ca acesta nu sapa casnicia altuia, caci venind sub jugul lui Hristos sinvatnd sa fie blnd si smerit cu inima, va avea ntreaga virtute si va pasi pe urmeleStapnului.din Cateheze baptisimale, Sfantul Ioan Gura de Aur

De la Avva Dorotei

...Prin smerenie, ns, se stric toate mpotrivirile lui (ale diavolului), c mare lucrueste smerenia! Toi Sfinii Prini prin smerenie s-au ndreptat i cu osteneala ei ausvrit calea mntuirii. Precum zice: Vezi smerenia i osteneala mea i las toate

pcatele mele". Numai smerenia poate singur s povuiasc spre mpriacerurilor; i precum zicea avva loan: numai smerenia nu are zticnire i poticnire".

[] Cu adevrat nu este alt lucru mai tare dect smerenia, nimic nu o biruiete. Oricentristare i s-ar ntmpla smeritului, ndat se defaim i se osndete c vredniceste de aceast ntristare: nu-i place niciodat s defaime pe altul; nu aruncniciodat vin asupra altuia. Astfel petrecnd fr tulburare i fr ntristare cutoat odihna, niciodat nu se mnie, nici face pe altul s se mnie. Drept aceea

bine a zis sfntul c mai nainte de toate se cade a avea smerenie.

Avraam cnd a vzut pe Domnul, s-a fcut pmnt i cenua; Isaiia zicea: O,ticlosul de mine, cat sunt de necurat!. La fel i Daniil, cnd era n groapa cu leii a venit Avacum cu pine, zicndu-i: Primete bucata aceasta ce ti-a trimis-oDumnezeu, a rspuns cu mare smerenie: i-a adus aminte de mine

Dumnezeu?. Vedei ce smerenie avea inima acestui brbat? Era n groapa cu lei,care nicidecum nu-l vtmau, i nvrednicindu-se de cercetare dumnezeiasca, nus-a socotit a fi ceva, ci cu nfricoare s-a mirat, zicnd: i-a adus aminte demine Dumnezeu. De asemenea i cei trei tineri, fiind n vpaia cuptorului, carede apte ori fusese ars de tiranul i nicidecum vtmndu-se, fiind acoperii iferii de ngeri, nu s-au socotit a fi ceva, sau c pentru buntatea lor s-aunvrednicit acelei cercetri, ci cu totul smerindu-se, ziceau c nu sunt vrednicisa-i deschid gura mcar, ci pentru Avraam cel iubit, Isaac sluga, i Israilsfntul se rugau s nu fie prsii pana la sfrit. Vedei smerenia sfinilor, cat desmerite sunt inimile lor n vreme de cercetare! Chiar i atunci cnd nsuiDumnezeu i alegea sa-i trimit spre ajutorul oamenilor, ei se cucereau i se

sfiiau. Aa se ruga Moise: Trimite Doamne pe altul, c eu sunt gngav i pelticla limb, iar Ieremia zicea: mai tnr sunt eu


10/24

Arhimandritul Serafim Alexiev - Smerita cugetare

Cum se dobndete smerita cugetare?

La aceast ntrebare vom rspunde c smerenia cea plin de har i ntru totuldesvrit este dar de la Dumnezeu, ns un dar care se d celor ce se trudesc s-lcapete. Dac doreti s-l ai, nevoiete-te spre dobndirea lui, i Dumnezeu i-l vadrui! Iar nevoina cptrii smeritei cugetri const n urmtoarele: a svri faptelesmereniei, a te ci permanent de pcatele tale i fr de crtire a suporta necazurile nvia, ori de unde ar veni ele: fie de la oameni ri, fie de la demoni, fie de-a dreptul dela binecuvntata Pronie a lui Dumnezeu, care te ncearc. Cel ce se smerete n acestchip primete belug de har dumnezeiesc, iar harul i va da puteri nc i mai multespre a se smeri.

Astfel se formeaz urmtorul circuit binecuvntat: Cel ce se nevoiete pentrusmerenie sap n sufletul su un pu adnc, spre a aduna acolo pe ct este posibil demulte izvoare harice. Iar harul l va nsuflei i-l va ntri s poat spa nc i maiadnc! Astfel se ajunge la o foame nesturat de smerenie i la o nestins sete de ctmai mult har, care este n realitate o nencetat nzuin spre o mai mare i maifericit apropiere de Dumnezeu. Cnd sufletul este cuprins de o asemenea

binecuvntat nzuin, orice suferin, chiar i cea mai mare, devine suportabil

Avva Dorotei scrie c ntru smerita cugetare se afl toat bucuria, slava i liniteaomului, c smerita cugetare ne este dttoare de via i mntuitoare.

Ca s dobndim ns adevrata smerenie desvrit, nu este ndestultor a ne socotipctoi, i nici faptul de a nu vedea nimic bun ntru sine, deoarece, ntr-adevr,aceasta este o realitate. Dup cuvintele Sf. Isaac Sirul, nu orice om care este modesti tcut, ori nelept, ori blnd din fire, a atins deja nlimea smeritei cugetri.Dimpotriv, are cu adevrat smerit cugetare acela care poart ascuns ntru sine unlucru vrednic de laud, ns nu se mndrete cu el, ci n gndul lui l socotete un firde praf.

De ludat este, se nelege, a te smeri adnc la pomenirea cderilor tale n pcat demai nainte, ns nici aceasta nu este desvrita smerenie. Cel desvrit n smerenie

nu caut pricini de a se smeri, cci el a dobndit darul smereniei, n lumina cruia sevede pe sine ca pe un om de dispreuit i ca pctosul cel mai de pe urm. Mcar de ari cunoate toate tainele lucrurilor duhovniceti, mcar de i s-ar i supune lui, ,

precum lui Adam mai nainte de cdere, toate fpturile, chiar i cele mai nsetate desnge, el nsui se socotete pe sine ca ceva nensemnat.

Aceast schimbare n om mndru i iubitor de sine prin fire nu este n stare ssvreasc n chip firesc smerenia, ci doar suprafireasca, harica smerit cugetare,care ndat ce se dobndete se manifest ca o mare putere. Aceast putere au simit-oSf. Apostoli la Cincizecime n chip de limbi de foc. Pe ea o primesc i sfinii plcui ailui Dumnezeu, dup ndelungi nevoine i mare trud duhovniceasc. La oamenii

neduhovniceti, o astfel de trud pare de nesuportat i ei ndat se leapd de ea, nspentru cei duhovniceti, aceasta, pe ct este de grea, pe att este de rvnit, cci ei


11/24

gust ntru ea harul care i ntrete i simt mngierea lui Dumnezeu, care i umple defericire.

Exist cretini ce neleg c fr smerenie nu exist nici linite vremelnic, nicimntuire venic. Nedeprini ns cu nevoina, ei nu ntreprind nimic spre a dobndi

aceast virtute de temelie. Inima lor dorete s o capete pe ea, ns fr nici un efort.i pentru c ei nu avanseaz n lucrarea lor duhovniceasc, ntreab permanent: cumse dobndete smerenia? i ntru totul se afl n cea dup aceast ntrebare. Iar ceaavine de la diavol. El i mpiedic, cu rea intenie, s ia o hotrre ferm spre ndreptarei s lucreze la dobndirea smeritei cugetri. De aceea le arat lor aceast lucrare nchip neclar, foarte complex i de nenfptuit. ns, n realitate, este foarte simpl ilimpede, dar, se nelege, deloc uoar, deoarece se cere o permanent ncordare ilupt cu sine nsui, o permanent clcare n picioare a iubirii de sine i a mndrieitale adnc nrdcinate n inim.

Adevratul cretin, ns, nu are de ce s se team, tiind c la orice generoas sforare

de a ne smeri ne vine n ajutor atotputernicul har al lui Dumnezeu. narmat cu el,truditorii virtuii i-au nfrnt mndria i iubirea de sine.

Smerenia se dobndete n urmtorul chip:

Dac aproapele se arat cu dispre fa de tine, dac te necjete, ori te clevetete, orite vatm, ncearc s stingi n chip firesc revolta nscut n inima ta, amintindu-i de

pcatele tale ascunse i vrednice de plns, i spune-i c trebuie s rabzi neplcerileaproapelui tu, spre a te cura astfel de toat ticloia ascuns ntru tine. Iar prinaceast nevoin a ta tu vei face dovada c nsetezi s capei darul smereniei celei

pline de har.

Dac demonii ncep s-i ntind curse, s se strecoare n gndul tu, s trezeasc ninima ta cele mai necurate dorine, s-i zugrveasc n imaginaie cele mai ticloase

priveliti ori s te ajute s croieti planuri de rzbunare, sau cum s rneti ori spctuieti, nevoiete-te cu rugciune smerit s te mpotriveti acestor nevzuiispititori, suspin din adncul inimii i vars mulime de lacrimi! Aa vei face dovadac , naintea egoistei plceri de sine, preferi smerita pocin. Atunci Dumnezeu i vada smerenia cea plin de har, care i va pune pe fug pe demoni.

Dac nsui Dumnezeu, n binecuvntata Lui Pronie, te ncearc i te povuiete ntru

smerenie, ngduind n viaa ta diferite necazuri, nereuite, boli, pedepse, pagube iorice alt chip de suferin, adun-i toate puterile tale sufleteti n a nu crti mpotrivaLui. Leapd-te de toate ntrebrile cele trufae: De ce m ceart Dumnezeu? Oarechiar aa de mult am greit? i mbrieaz necazurile ca pe o rsplat meritat a

pcatelor tale i ca pe un leac plin de milostivire pentru nelegiuirile tale vdite sauascunse! Atunci vei cpta uurare i Dumnezeu i va da n dar smerita cugetare, nlumina creia i vor deveni limpezi cuvintele Sf. Apostol Pavel: Orice mustrare lanceput nu pare c e de bucurie, ci de ntristare, dar mai pe urm d celor ncercai cuea roada panic a dreptii(Evr. 12, 11)

Dac vei proceda ntotdeauna astfel, Dumnezeu, Care a ngduit toate acestea spre a

te povui ntru smerita cugetare, i va preface ispitele tale n lucru folositor pentrusufletul tu, nvinuirile cele trufae ale celor din jur n smerita contientizare a


12/24

propriei zdrnicii, rutile cele strine n virtute a ta, ispitele cele diavoleti nnevoin a ta, tulburrile prin care ai trecut n trainica pace.

Din viata Sfantului Nifon al Constantianei

INIMA INFRANTA SI SMERITA

Dupa cateva zile, Nifon a avut o vedenie. Se facea un drum larg care duceaspre rasarit si pe care-l pazeau o multime de barbati negri inarmati cu sulite si nu lasau

pe nimeni sa treaca. La inceputul drumului se inghesuiau o multime de oameni dar nuinaintau pentru ca se temeau de acei negri. Intre oameni si afla si Nifon si se intrebacum ar putea trece pe drum fara primejdie. Cum stateau ei nedumeriti nestiind ce safaca, a aparut un barbat imbracat in alb si s-a oprit langa ei.

- Ce-i cu frica aceasta care va stapaneste pe toti? a intrebat el.

- Ne temem de negrii aceia, au raspuns ei.- Si tu de ce nu mergi? s-a adresat lui Nifon.- De aceeasi frica, a raspuns el.- Nu te-ai rugat niciodata ca sa ti se dea smerenie?- Ba da, necontenit cer acest lucru de la Dumnezeu.- Ei atunci iata ca ti-a trimis-o! Vezi minunea?Se vedea ca si cum ingerul i-a despicat pieptul si i-ar fi scos inima inaintea

toturor. A aruncat-o la pamant si i-a pus alta in loc.- Mergi acum pe drum, i-a poruncit ingerul. Negrii vor fi neputinciosi la

trecerea ta si nu se va atinge de tine nici unul. Atunci multimea a rugat pe inger:- Fa si cu noi, rugamu-te, cum ai facut cu el, ca sa putem merge fara

impiedicare pe acest drum.- Cereti si voi acest lucru de la Domnul cu rugaciune si cu post, si fiti siguri ca

veti primi. Daca nu o cereti, nu o veti lua. Si daca nu o luati, nu puteti trece pe acestdrum. Si sa stiti ca acesta este singurul drum care duce la viata. Vedeti, acesta care aluat inima infranta si smerita, de multi ani cere de la Dumnezeu si abia acum adobandit-o. Uitati-va la el cum merge!

Intorcandu-si privirile, il vad strabatand drumul fara nici o impidicare. A ajunsla prima straja alcatuita din doi negri, care cum l-au vazut, si-au scos sabiile impotrivalui. Dar mainile lor dintr-o data au intepenit si el a trecut netulburat. A ajuns la a douagarda, pe care a trecut-o in acelasi chip. Tot asa si cu a treia si cu a patra si cu toate

celelalte.Dupa putin timp a ajuns la un loc unde era adunata o multime mare de negri.Cum l-au vazut, toti s-au repezit asupra lui ca sa-l loveasca, dar au ramas inlemniti sineputinciosi.

Erau asa de multi, incat fericitul Nifon, negasind nici un loc de trecere, ainceput pe unii sa-i impunga si peste altii sa calce, ca sa-si deschida drum. "Cine aadunat aici atatia blestemati, ca sa ne inchida calea si sa nu mergem la viata?" a strigatel. Si pe cand toti il priveau cu admiratie, a strabatut drumul pana la capat.

Cand a disparut vedenia si Nifon si-a venit in sine, era nedumerit ce sainsemneze toate acestea. Dar Duhul Sfant i-a luminat mintea si l-a ajutat sa inteleaga."Vrei sa intelegi ceea ce ai vazut? Ia aminte: calea pe care ai strabatut-o este calea cea

stramta si ingusta. Negrii, sunt viclenii draci care stau impotriva toturor celor ce vorsa treaca. Apoi trebuie sa mai stii, ca nimeni nu poate sa strabata aceasta cale, daca nu


13/24

a cerut si nu a primit inima infranta si smerita. Tu ai cerut-o si ai primit-o. De acumnu te vei mai teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua si de lucrul care vine

din intuneric,pentru ca Cel Preainalt este scaparea ta. Ia, aminte, insa, ca mare ispitava veni asupra ta; dar nu te va birui pentru ca Eu sunt cu tine". Acestea i le-a zisDuhul lui Dumnezeu si l-a lasat. Apoi cuviosul a simtit o tainica si negraita mireasma,

care l-a invaluit.Inima omeneasca, a zis el intru sine, nu-si poate inchipui cu ce se aseamana

dulceata miresmei Sfantului Duh. Intrece orice bucurie si fericire. Niciodata n-as vreasa mai gust din placerile si dulcetile lumii.

Parasind aceste cugetari, iarasi s-a pornit asupra sa, zicand: "Vai de minepacatosul, raul, nelegiuitul, vicleanul, blestematul! Vai de mine ca si pe draci i-amintrecut cu pacatele mele! Ce sa fac sa ma izbavesc de cei ce lucreaza faradelegea?Vai de mine ca ma aflu in latura si in umbra mortii...

Totdeauna obisnuia sa zica "Vai de mine, pacatosul!" Cand mergea la biserica,dupa slujba se inchina toturor cu multa smerenie, iar el isi pleca privirea, ca sa nuvada pe cineva care i se inchina lui; asa de mult usa slava omeneasca. De multe ori l-

am auzit, zice ieromonahul Petru, ucenicul si scriitorul vietii lui, rugandu-se cususpinuri si zicand: "Doamne, sa nu ma slaveasca oamenii, nici nu-i lasa sa marespecte sa sa ma cinsteasca. Ci daruieste-mi slava care ramane in vesnicie. Pentru canumai atunci se va odihni duhul meu, cand se va desfata langa Tine".

Adeseori mergand la biserica, se tanguia, zicand: "Ai venit aici, ticalosule, samurdaresti pe acesti oameni sfinti? Vai de tine, intinatule! La vedere te arati om, darcu viata si cu faptele esti ca un diavol viclean!" Si adauga: "Dumnezeule, miluieste-ma ca n-am facut nici un bine spre placerea Ta!"

Cu aceste ganduri isi calca in picioare iubirea de sine si se socotea ca estepamant sub picioarele fratilor. "Nifone, isi zicea adesea intru sine, praful pe care-lscutura fratii de pe sandale este mai de pret decat tine, pentru ca acela provine de sub

picioare sfinte, pe cand tu, ticalosule, ai intrecut si pe draci cu ticalosia. O, vai de tinein ziua judecatii!"

Ticalosindu-se astfel pe sine, cinstea si slujea pe Dumnezeu cu o minunataevlavie. Cand dadea un ban sau altceva vreunui sarac, zicea:Ale Tale dintru ale Tale,Tie Iti aducem Doamne, de toate si pentru toate! Apoi isi pleca capul, inchinandu-secersetorului cu frica si cutremur, si adauga: "Nu-i destul ca vine Hristos la picioarelenoastre ca sa cerseasca? Trebuie oare sa ne mai roage, sa ne implore, sa ni se inchine?

Nicidecum! Ci, potrivit cu poruncile Lui, noi cei dintai trebuie sa-l mangaiem, saavem mila de El. Fericit este cel ce se grijeste de Hristos!"

Toata viata si-a petrecut-o in adanca smerenie. Daca vreodata se intampla sa

cada in vreo greseala, alerga indata la biserica sa se spovedeasca, rugandu-se luiDumnezeu cu suspinuri ca sa-l ierte. Obisnuia sa zica: "De vreme ce omul pacatuiestezilnic, de aceea trebuie sa se si pocaiasca. Astfel, ceea ce satana construieste, noi vomdarama".

INALTIMEA SMERENIEI

... Intr-o zi, vorbea despre slava desarta si de smerenie, unor credinciosi carevenisera la dansul. Cand a terminat, acestia i-au facut metanie si au plecat, dupa care,

eu l-am intrebat:- De ce, parinte, cand cineva iti face metanie, te uiti tinta la pamant?


14/24

- Fiule, mi-a raspuns el, cand un frate mi se inchina, cand cade la picioarelemele, eu in mintea mea ma cobor mai jos, pana la iad si stau acolo, pana cand omul seridica. Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund. Pentru ca nu sunt vrednic eu,necuratul, ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.

Am ramas uimit de aceste cuvinte ale lui si suspinand din adanc am exclamat:

"Doamne miluieste!"- Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.- Dar cum cobori in iad? l-am intrebat eu cu nedumerire.- Daca nu poti cobora in iad, intra cu mintea ta sub picioarele fratelui. Daca

nici aceasta nu o poti face, zi, macar: "Eu sunt mai pacatos decat toti oamenii!" Si,daca nici aceasta nu poti s-o faci, atunci pleaca-ti capul spre pamant, zicand: "Pamantsunt si in pamant ma voi intoarce". Si daca-ti vine greu, zi mereu acest dumnezeiesccuvant:Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma mantuieste!

CERBOAICA SALBATICA

Ce sa spunem despre virtutiile Cuviosului? Ii daduse Dumnezeu atata credintasi dragoste, incat ruga cu indrazneala pe Preamilostivul Dumnezeu si pentru idolatriielini, pentru eretici si evrei, ca sa le deschida ochii sufletului sa vada si sa inteleagaintreita lumina a Sfintei Treimi. Atata smerenie si blandete ii daduse harul SfantuluiDuh, incat se socotea ca intineaza lumea cu persoana sa. De aceea, cand vorbea cucineva despre ceva de suflet folositor sau orice altceva, se socotea pe sine in mintea sasub picioarele celui cu care vorbea. Vorbea cu inima zdrobita si cu duh umilit. Dacavreodata parea manios, cu greu rostea cuvant aspru, dar cu inima era plin deduhovniceasca miere.

Ascultati o dovada minunata a virtutii sale, pe care am vazut-o cu ochii mei:Am mers odata in vizita la casa unui demnitar care avea mare evlavie catre

Cuviosul Nifon. Acela, precum se obisnuieste la oamenii mari, avea o multime decerbi, intre care era si o cerboaica salbatica din fire si agresiva. Daca se intalnea cuvreun om, se ridica in doua picioare si il lovea cu picioarele dinainte si cu capul. Deci,

precum am zis, am mers odata la acel om bogat pentru folos sufletesc. Cum am intratin curte, ne-am intalnit cu animalul care se afla tocmai pe unde trebuia sa trecem noi.

Cand ne-a vazut ca venim, s-a aruncat asupra mea, caci mergeam inainte.Cuviosul, intelegand ca cerboaica era infuriata, a sarit repede intre noi ca sa ma apere.Si numai cat a atins-o cu mana, aceea s-a imblanzit ca o oaie. Vazand-o Sfantul ca s-a

imblanzit si ca i se supune, i-a parut rau ca a lovit-o si a cazut la picioarele ei cu multasmerenie, zicand: "Am gresit, iertare, iertare, iertare!" La randul ei, cerboaica, vazandce face Cuviosul, s-a rusinat si a luat-o la fuga, ca si cum ar fi fugarit-o cineva. Foartemirat, atunci. ii zic Cuviosului:

- Spune-mi, Parinte, de ce ai facut aceasta si te-ai smerit in fata unui animal?- Pentru ca sa inveti puterea tainica a smereniei si ca aceasta este toiagul cel

mai mare al lui Dumnezeu. Cand ne smerim fata de toti si ne socotim pe noi insinefoarte pacatosi, ca gunoiul, atunci coboara din cer acest toaig si ne sta in ajutor,zdrobind pe vrajmasii nostri, pe cei ce ne urasc, pe diavoli, pe fiare, totul. Dar candincepem sa ne ingamfam, sa ne umplem de mandrie, de slava desarta, atunci toiagulse intoarce asupra capului nostru si ne loveste, ca sa ne pocaim si sa dobandim inima

infranta si duh umilit.In momentul cand zicea aceasta, ne-am intalnit cu o batrana, care avea o falca


15/24

umflata din pricina durerii de dinti. A inceput sa roage pe Sfantul ca sa-i aduca putinausurare.

- Noi, mama, i-a raspuns Cuviosul, suntem oameni pacatosi si cu cuvantul sicu lucrul. Dumnezeu sa te miluiasca! A intrat apoi in biserica, a luat undelemn de lacandela Macii Domnului si a uns umflatura. Indata batrana s-a videcat si a multumit

din tot sufletul Milostivului Dumnezeu si robului Sau.

Ingrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nuse va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ingerilor Sai va

porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrareapotrivnica. (Evagrie Ponticul)

Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel cezice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi intoarce pana ce nu-i

voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele,si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei inarma cu smeritacugetare impotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)

Cel ce este stapanit de pacate si de manii si indrazneste cu nerusinare sa se intindala cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciuneanemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie

pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuiesa aiba pe cap stapanire, pentru ingerii care stau de fata, invelindu-se in cuvenitarusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)

Cel ce e smerit in cugetul sau si implineste o lucrare dumnezeiasca, cand cetestedumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce in legatura cu sine si nu cu altul. (MarcuAscetul)

Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera impreuna cu cel ce nu-l are isipastreaza darul prin impreuna patimire; iar cel mandru si-l va pierde, scufundandu-sein gandurile trufiei. (Marcu Ascetul)

Gura celui smerit in cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se impotriveste seaseamana cu sluga aceea care a palmuit peste obraz pe Domnul. (Marcu Ascetul)

Sa nu te inalti intru inima ta pentru ca intelegi cele zise in Scripturi, ca sa nu cazi cumintea in duhul hulirii. (Marcu Ascetul)

Sa nu te inalti cand versi lacrimi in vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-aatins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)

Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin aceasta maiintelepti decat cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om simplu, auzindu-i peaceia ca sunt laudati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplandu-se de slava desarta pentrusimplitatea sa, a cazut in mandrie. (Marcu Ascetul)


16/24

Precum nu se ingaduie apa si focul laolalta, asa nu se ingaduie intreolalta aparareasi smerenia. (Marcu Ascetul)

Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osandeste pealtul isi pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)

De ai fost inaltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: Cel ce se inalta pe sine,umili-se-va. (Marcu Ascetul)

Precum celui ce se pocaieste ii e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuiestede bunavoie ii e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu Ascetul)

Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caciceea ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu acelea. Ascunzandu-ti virtutea,nu te mandri, ca si cand ai implini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai in a ascunsecele frumoase, ci si in a nu gandi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)

Imprejmuieste-ti cuvantul cu intarituri dinspre partea laudei de sine si cugetuldinspre partea inaltei pareri despre tine, ca nu cumva cedand sa faci cele dimpotriva.Caci binele nu se savarseste numai de catre om, ci si de catre Dumnezeu,atotvazatorul. (Marcu Ascetul)

Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a maniei, care pustieste,zapaceste si intuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea fiarelor in vremeamiscarii si lucrarii ei, mai ales pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patimaaceasta se sprijina mai ales pe mandrie; prin ea se intareste si se face nebiruita. Caci

pana ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al supararii si al maniei, cu apaputuroasa a mandriei, infloreste si infrunzeste imbelsugat si aduce mult rod alfaradelegii. Iar cladirea celui rau in suflet nu poate fi doborata, pana ce are ca sprijinsi intarire temelia mandriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce in tine arborele faradelegii(adica patima amaraciunii, a maniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venindsecurea Duhului sa-l taie si sa-l arunce in foc cum zice Evanghelia, si sa-l scoata afaraimpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se darame si sa se surpe casa faradelegii, pecare cel rau o zideste cu viclesug in suflet (si o face aceasta adunand de fiecare data ingand ca pietre felurite pricini intemeiate sau neintemeiate, provocate de lucruri si decuvinte referitoare la cele materiale si ridicand in suflet o cladire a rautatii, careia ii

pune ca sprijin si intarire ganduri de mandrie), sa ai smerenia Domnului neincetat in

inima. Sa te gandesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si din ce inaltimi delumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita in ceruri detoata firea rationala a ingerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, incepatorilor,Stapaniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale carornume n-au ajuns pana la noi, dupa cuvantul tainic al Apostolului, - in ce adanc desmerenie omeneasca s-a coborat, prin negraita Sa bunatate, asemanandu-se intru toatenoua, celor ce sedeam in intunericul si in umbra mortii si ajunseram robi prin calcarealui Adam fiind stapaniti de vrajmas prin lucrarea patimilor. Caci aflandu-ne noi intr-oastfel de robie infricosata si stapaniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-arusinat de noi Stapanul intregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si luandasupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osanda dumnezeiasca, s-a facut

intru toate asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile de ocara. El a luattoate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotararea


17/24

dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facandu-Se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; Cuvantul trup s-a facut,ca trupul sa se faca Cuvant; fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa neimbogatim cu saracia Lui; s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, canoi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de

acolo se innoieste, prin harul si puterea Duhului; omul zidit cu adevarat dupa chipul siasemanarea lui Dumnezeu. Iar prin aceasta innoire ajunge la masura dragosteidesavarsite, care arunca afara frica, nemaiputand sa cada niciodata. Caci dragosteaniciodata nu cade, fiindca dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si cine ramane indragoste, in Dumnezeu ramane. De aceasta masura s-au invrednicit Apostolii si ceice s-au nevoit asemenea lor intru virtute si s-au infatisat pe ei desavarsiti Domnului,urmand lui Hristos cu dragoste desavarsita, in toata viata lor. Gandeste-te, asadar,totdeauna fara uitare la umilirea aceasta atat de mare, pe care a luat-o Domnul asupraSa, din negraita Sa iubire de oameni; adica la salasluirea in Maica lui Dumnezeu -Cuvantul, la luarea omului asupra Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cutrupul, la ocari, la injuraturi, la batjocuri, la luarea in ras, la barfiri, la biciuiri, la

scuipari, la luarea in bataie de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osandirealui de catre capetenii, la strigatul iudeilor celor faradelege si de acelasi neam cu El,impotriva lui: Ia-L, ia-L, rastigneste-l! la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cuotet si fiere, la triumful paganilor, la rasul celor care treceau si ziceau: De esti Fiullui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede tie, si la celelalte patimi, pe carele-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile in mormant, lacoborarea la iad; la invierea din morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor,care s-au impreunat cu Domnul, la inaltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui,la cinstea si la slava mai presus de toata incepatoria, Stapanirea si de tot numele ce senumeste, la inchinarea ce o aduc toti ingerii Celui intai nascut din morti, din pricina

patimilor, dupa cuvantul Apostolului, care zice: Aceasta sa se cugete in voi, ceea cesi in Hristos Iisus, care in chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi intocmaicu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob luand, intru asemanarea omuluifacandu-se si la infatisare aflandu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facandu-Se pana la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preainaltat pe El sii-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca in numele lui Iisus Hristos totgenunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor de dedesubt, si urmatoarele. Iata la ce slava si inaltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu,

pe Domnul facut om, pricinile mai inainte spuse. (Marcu Ascetul)

Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)

Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plangand totusi ca nu-lpoate iubi cat vrea, incat sufletul lui este necontenit intr-o astfel de dorinta fierbinte,ca Dumnezeu se slaveste in el, iar el este ca si cand n-ar fi. Despre sine nu stie cevaloare are, iar laudele cuvintelor nu-l indulcesc. Caci din multa dorire a smerenieinu-si cunoaste vrednicia sa, ci slujeste lui Dumnezeu dupa randuiala preotilor. Iar dinmulta iubire de Dumnezeu isi ascunde amintirea vredniciei, ingropand cu smerenieundeva in adancul dragostei de Dumnezeu lauda ce i se cuvine din pricina acesteivrednicii, ca sa-si para in cugetarea sa totdeauna o sluga netrebnica, fiind cu totulstrain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem datori sa-l facemsi noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covarsitoarea bogatie a dragostei

Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)


18/24

Smerita cugetare este un lucru greu de castigat. Cu cat este mai mare, cu atat secer mai multe stradanii pentru dobandirea ei. Ea se iveste in cei partasi de sfantacunostinta in doua cazuri si chipuri: cand luptatorul pentru evlavie se afla in mijloculdrumului experientelor duhovnicesti, el are un cuget mai smerit din pricina neputinteitrupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei pe cei ce se ingrijesc de dreptate, sau a

gandurilor rele; apoi cand mintea e luminata de harul dumnezeiesc intru simtire sisiguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o insusire fireasca, intrucat, fiind

plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava desarta, chiar dacaar implini neincetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit decat toti,in urma impartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dintai smerita cugetarecuprinde de multe ori intristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurieimpreunata cu o sfiala plina de intelepci}ne. Fiindca cea dintai se iveste, cum am zis,in cei ce se afla la mijlocul nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-auapropiat cu desavarsire. Cea dintai se intristeaza adeseori cand e lipsita de fericirile

pamantesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi cineva toate imparatiile pamantului,nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale pacatului. Caci fiind cu totul

duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel ce se nevoieste atrebuit sa treaca prin cea dintai ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu ne-arinmuia harul, aducand asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voianoastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh alFoticeii)

Iar semnele smeritei cugetri snt: avnd cineva toat virtutea trupeasc i sufleteasc,s se socoteasc pe sine i mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har,nevrednic fiind ; iar dac i-ar veni vreo ispit de la draci sau de la oameni, s sesocoteasc pe sine vrednic de acestea i de altele mai multe, ca s-i scad puin dindatorie i s afle la judecat o uurare de muncile ateptate. Fiindc atunci cnd nu

ptimete aa ceva, mult se necjete i se nevoiete, cutnd s afle ceva prin care sse sileasc pe sine. Iar cnd dobndete aceasta, iari se smerete, ca unul ce lund darde la Dumnezeu i neputnd afla ceva ca s ntoarc Fctorului de bine, rmnelucrnd pururea, socotindu-se pe sine i mai ndatorat. (Cuv. Petru Damaschin)

De la Parintele Proclu

() [Dumnezeu] iubeste pe omul smerit. N-ai vazut? Toti sfintii au avut smerenie. Si

care zice ca-i sfant ii inselat de dracu, care zice ca-i sfant. Si asa au fost sfintii.Sfintii, ei nu s-au socotit ca-s buni, [ci ca] ei sunt nevrednici, gunoiul pamantului. Uiteasta [e]. Si cand oi auzi pe cineva ca se recomanda el ca sfant, [acela] e inselat dediavol. Eu ca sa spun: atata a iubit Dumnezeu omul smerit incat i-o iertat sipacatele pe care le-o facut. Dumnezeu ii plin de bunatate, da Dumnezeu nu iartamandria. Toate pacatele le iarta, da mandria n-o iarta.

Si cel ce se mandreste cade in curvie. Asta e cel ce se mandreste Adica DuhulSfant il lasa in parasire. Si cand vede ca o picat, pe urma-l doare capul, si peurma s-a invata smerenia. Uite asta e, asta-i treaba Si ca sa nu ne paraseascaDuhul Sfant trebuie sa pui asa in minte: ca toti is mai buni si eu is cel mai

pacatos.


19/24

Si cand imi vine gandul sa zic ceva sa ma razbun ii spui asa la gand: am sa-i zic,da nu azi am sa-i zic maine. Pana maine, mai zic o rugaciune, mai fac rugaciuni lanoapte si Duhul Sfant va izgoni acele duhuri si maine nu-i mai zic nica si ma bucur caam putut birui rautatea din mine. Uite asta. Asta-i treaba ()

Nu te mira ca simti patimile in tine. Ele ne amintesc ca suntem oameni si ne ajuta sane smerim. Teme-te de ingamfare si de mandria draceasca. Afla ca nu depinde de noisa ne desavarsim in virtuti,ci de harul lui Dumnezeu,si ca prin smerenie il pastram peacesta. (Cuviosul Ioan de la Valaam)

Sfantul Isaac Sirul a spus : Daca te silesti intr-o virtute si nu vezi nici inaintare,nicifolos,nu te mira,caci Domnul da darurile Sale ca raspuns al smereniei si nu alascezei.

Smerenia lupta,in special,impotriva egoismului nostru,impotriva iubirii patimase desine,maica tuturor pacatelor,si se impotriveste cu toata puterea parerii de sine,slaveidesarte si mandriei din firea noastra.

Sfntul Siluan Athonitul: Despre smerenie

Lupta impotriva vrajmasului cu arma smereniei.

Cel ce, ca si mine, a pierdut harul, sa lupte cu curaj cu demonii. Cunoaste ca gresealae in tine insuti; ai cazut in mandrie si slava desarta, dar Domnul te face sa cunosti ce e

viata in Duhul Sfant si ce e lupta cu demonii. Astfel, sufletul invata prin experientaravagiile cauzate de mandrie si fuge de laudele oamenilor si gandurile de ingamfare.Atunci doar incepe sa se vindece si sa stie sa pastreze harul. Cum putem intelege dacasufletul e sanatos sau bolnav? Sufletul bolnav e plin de mandrie, dar sufletul sanatosiubeste smerenia, invatata de Duhul Sfant si, daca nu cunoaste inca aceasta smerenie,se socoteste pe sine mai rau decat toti oamenii.

Cum poate fi reaprins focul atunci cand sufletul e abatut, ca el sa arda de iubire in totceasul? Acest foc se gaseste in Dumnezeu si Domnul a venit pe pamant ca sa ne deafocul harului Sfantului Duh. Cel ce cauta smerenia are si acest foc, caci Domnul dacelui smerit harul Sau.

Trupul, poate fi uscat repede prin post, sufletul, insa nu e deloc usor de supus, ca el saramana mereu smerit, si aceasta ia multa vreme Sfanta Maria Egipteanca a luptat 17ani impotriva patimilor ei, ca niste fiare salbatice, si abia apoi si-a gasit pacea, macarca isi uscase repede trupul neavand in pustie nimic eu ce sa se hraneasca.

Inimile noastre s-au invartosat cu totul si nu intelegem ce e smerenia sau iubirea luiHristos. E adevarat ca aceasta smerenie si acesta iubire nu se cunosc decat prin harulDuhului Sfant, dar uitam ca e cu putinta sa atragem harul la noi. Pentru aceasta, insa,trebuie sa-i dorim din tot sufletul nostru. Dar cum pot sa doresc ceea ce n-amcunoscut? Noi toti avem putin din aceasta cunostinta si Duhul Sfant misca fiecare

suflet sa caute pe Dumnezeu.
http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/11/26/sfantul-siluan-athonitul-despre-smerenie/http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/11/26/sfantul-siluan-athonitul-despre-smerenie/


20/24

Dar pentru a te mantui, trebuie sa te smeresti. Caci omul mandru, chiar daca ar fibagat cu forta in Rai nu si-ar gasi aici odihna, ar fi nemultumit si ar spune: De ce n-am primul loc? Sufletul smerit e plin de iubire si nu cauta sa fie primul ci doreste

binele pentru toti oamenii si, se multumeste cu orice.

Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie sa fie loviti de incercari si necazuri ca sa-sicunoasca neputinta lor si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca peDuhul Sfant. Cu Duhul Sfant toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, totul esteminunat.

Daca cineva sufera mult de saracie, de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Celce se smereste va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e

bogatia si viata lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului lui.

Tu zici: Viata mea e plina de suferinti. Dar eu iti voi raspunde, sau mai degrabaDomnul insusi iti spune: Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, incercarile tale

se vor preface in odihna si vei spune: De ce ma chinuiam si intristam atat altadata?Acum insa, esti fericit pentru ca te-ai smerit si harul a venit. Acum, chiar daca ai fisingur in saracie, bucuria nu te va parasi, caci ai in suflet pacea despre care a zisDomnul: Pacea Mea dau voua (Ioan 14,27). Asa da Domnul pace oricarui sufletsmerit.

Sufletul celui smerit e ca marea: daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fataapelor, apoi se scufunda in adancuri.

Domnul nu Se descopera pe Sine sufletului mandru. Chiar daca ar studia toate cartilepamantului, omul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul. Caci mandria lui nulasa loc in ei pentru harul Sfantului Duh si Dumnezeu nu e cunoscut decat prin DuhulSfant.

Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cel ce a atins smerenialui Hristos doreste statornic sa i se faca reprosuri, primeste cu bucurie ocarile si seintristeaza cand este laudat. Dar aceasta nu este decat inceputul smereniei. Candsufletul cunoaste prin Duhul Sfant cat de bland si smerit e Domnul, se socoteste pesine insusi mai rau decat toti pacatosii si este fericit sa stea pe gunoaie in zdrente caIov si sa vada pe oameni in Duhul Sfant stralucind asemenea lui Hristos.

Un frate a intrebat pe batran zicand: Ce este smerenia? Si a zis batranul: Smereniaeste un lucru mare si dumnezeiesc,iar la smerenie se ajunge prin osteneli trupesti intrucunostinta si prin a se socoti cineva mai prejos de toti si a se ruga pururea luiDumnezeu.

Vamesul e chipul pacatosului,dar si al pocaintei pentru pacate. Cu cat sporesti maimult cu atat te simti mai dator,ca si cand n-ai spori deloc. Caci din ce primesc maimulte daruri,din aceea se socotesc mai indatorati si,deci,se smeresc mai mult.

Nelegiuitii draci i-au semanat lauda in inima unuia ce se nevoia sa ajunga la fericita

smerenie,iar acesta s-a gandit,din insuflare dumnezeiasca sa biruiasca vicleniaduhurilor printr-o mestesigire evlavioasa. Si anume,sculandu-se, a scris pe peretele


21/24

chiliei numirile celor mai inalte virtuti,adica: a iubirii desavarsite,a smeritei cugetariingeresti, a rugaciunii curate,a curatiei nestricate si a celor asemenea. Deci,candveneau gandurile sa-l laude elspunea: Sa mergem la mustrare ! Si venind inchilie,citea numirile si striga catre sine: Chiar cand vei castiga acestea sa stii ca estideparte de Dumnezeu. ( comentariu: de nu castigi aceste virtuti,esti departe de

poruncile lui Dumnezeu,iar de le castigi esti sluga netrebnica,ai facut ceea ce trebuiasa faci,in vreme ce altii au facut mai mult decat poruncile).Un frate l-a intrebat pe Avva Sisoe zicand:

- Ma vad oe mine ca aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zisbatranul:

- Nu este mare lucru sa fie cugetul cu Dumnezeu,ci mare este sa te vezi pe tinesub toata zidirea. Ca aceasta impreuna cu osteneala trupeasca,povatuieste lachipul smeritei cugetari.

Zis-a un batran: Obisnuieste-ti inima cate putin sa zica catre fiecare din frati: acestama intrece in ravna pentru Dumnezeu. Si iarasi,acesta este mai osarduitor decat mine.

Astfel ajungi sa fii dedesubtul tuturor si sa locuiasca in tine Duhul lui Dumnezeu. Iarde vei defaima vreun om,se indeparteaza darul lui Dumnezeu de la tine si te daintinaciunilor trupesti si ti se impietreste inima si nici o umilinta nu se afla in tine.

Ce legatura are osteneala trupeasca cu simtirea sufletului? Sufletul cazand de laporunca prin neascultare s-a predat cum zice Sfantul Grigorie de Nazinans,iubirii deplacere si conducerii de sine celei ratacite,si a iubit cele trupesti si,intr-un anumit fels-a facut una cu trupul si s-a facut omul intreg trup,cum zice: Duhul Meu nu varamane pururea in oamenii acestia pentru ca sunt numai trup: (Facere 6:3). De aceea azis batranul ca si osteneala smereste trupul,iar trupul smerindu-se,se smeresteimpreuna cu el si sufletul. La fel,rugaciunea neincetata,rugaciunea lui Iisus,e vadit case impotriveste celei de-a doua mandrii (mandria impotriva lui Dumnezeu). Caci evadit ca cel smerit,cel evlavios,cunoscand ca nu poate dobandi nici un bine in sufletfara ajutorul si acoperamantul lui Dumnezeu, nu inceteaza sa se roage necontenit luiDumnezeu,ca sa-si faca mila de el. Si cel ce se roaga totdeauna lui Dumnezeu,de seinvredniceste sa izbuteasca in ceva,stie de unde i-a venit ajutorul ca sa izbuteasca,sinu se poate mandri,nici nu pune cele izbandite pe seama puterii sale,ci le pune peseama lui Dumnezeu.

De respingi osteneala si necinstea,nu spune ca te pocaiesti prin alte virtuti. Caci slavadesarta si ocolirea durerii obisnuiesc sa slujeasca pacatului pentru slava. Cand vei

suferi mult pentru o ocara sau necinste,cunoaste ca mult te-ai folosit,fiindca slavadesarta se scoate afara din tine dupa o inteleapta iconomie,prin necinstire.

Avva Serapion spunea: Daca vrei sa fii smerit,invata sa suporti cu tarie parerilealtora despre tine si nu te improsca singur cu vorbe desarte.

Ce trebuie facut pentru a avea pace in suflet si in trup? Pentru aceasta trebuie saiubesti pe toti oamenii ca pe tine insuti si sa fii gata de moarte in fiecare ceas. Candsufletul isi aduce aminte de moarte,el ajunge la smerenie si se preda cu totul voii luiDumnezeu si doreste sa fie in pace cu toti si sa iubeasca pe toti oamenii.

Avva Sisoe ne invata: Prin orice incercare grea ar trece,omul trebuie sa spuna: S-aintamplat din cauza pacatelor mele.


22/24

Daca mandria i-a doborat pe ingerii din cer in iad,atunci prin opozitie se cuvine saconchidem ca smerenia poate ridica la cer din insusi iadul,adica din cel mai mareadanc al pacatului.

Daca ai ceva bun,acest bine nu este al tau,ci al lui Dumnezeu. Tu n-ai nimic care safie al tau,afara de pacate, fapt pentru care nu ai motive sa te mandresti cu ceea ce ai intine. Sluga care incepe sa se laude cu bogatia stapanului sau e nebuna sinecredincioasa.

Implinind fapta buna,adu-ti aminte de Cel ce a spus: Fara Mine nu puteti facenimic ! (Ioan 15:5),si facand toate trebuie sa ne numi slugi netrebnice cum ne-a

poruncit Domnul (Asa si voi cand veti face toate cele poruncite voua,saziceti:Suntem slugi netrebnice pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facemLuca 17:10).

Cugeta intotdeauna nu la ceea ce ai,ci la ceea ce-ti lipseste;tu trebuie sa ai o parere derau privitoare mai mult la virtutile pe care nu le ai,decat sa te lauzi cu acelea care seafla in tine. Sa ne inchipuim ca mai ramam multe din cele ce trebuiau facute si pecare,cu toate acestea nu le-am facut si atunci toate meritele noastre inchipuite voraparea in proprii nostri ochi ca o nimica toata. (Prot P Socolov).

Multi nu se rusineaza sa se numeasca in fata oamenilor pacatosi,dar nu vor sa audaacest lucru de la altii. Acesta nu e un semn al smereniei. Smerita cugetare o arata nucel ce se ticolseste pe sine,ci acela care fiind mustrat de altul nu-si micsoreazadragostea fata de el. (Sf Ioan Scararul)

Daca vrei sa dobandesti cu adevarat smerenia deprinde-te sa rabzi barbateste ocarileaduse de altii. (Avva Serapion)

Cel smerit nu-si aduce aminte de raul pricinuit de altii si nu-l oasndeste pe omul carepacatuieste. In felul acesta el dobandeste iertarea pacatelor prin 3 mijloace: ca unul cenu judeca-nu va fi judecat,ca unul ce este smerit cugetator-este indreptatit,ca unul ceiarta-primeste iertarea. ( Sf Atanasie al Alexandriei)

I s-a spus unui batran ca unii se invrednicesc sa vada ingeri. La acesta batranul a spus:fericiti sunt aceia care neincetat isi vad pacatele lor.

Pentru a se feri de prima forma de mandrie,care sta in a te socoti mai presus de ceilaltioameni,sau cel putin fata de unii,si a-i dispretui omul trebuie sa se straduiasca sa vadanumai ceea ce este bun si frumos in semenul sau si sa-si intoarca privirea de lagreselile si defectele lui.

Zice Apostolul: Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai pe care sa nu-l fi primit? Iardaca l-ai primit de ce te falesti ca si cum nu l-ai fi primit? ( 1 Cor 4:7)

Mandria insa sta indeosebi pentru omul duhovnicesc in laudarea cu virtutile sale.Pentru aceasta,leacul este aducerea aminte de greselile si caderile din trecut. Leacul

esential sta insa in a intelege omul ca toata darea ce buna cea buna si tot daruldesavarsit de sus este,pogorandu-se de la Parintele luminilor. ( Iac 1:17)


23/24

Omul trebuie sa inteleaga ca toate cele bune ne sunt daruite de Dumnezeu,iar faraharul Lui suntem cu totul neputinciosi in a face binele; sa fie pururea constient ca nueste nici de la cel care voieste,nici de la cel care alearga,ci de la Dumnezeu Caremiluieste (Rom 9:16),si ca De n-ar zidi Domnul casa,in zadar s-ar osteni cei ce ozidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea,in zadar ar privegea cel ce o pazeste. (Ps 126:1)

Sfantul Varsanufie are grija sa invete: Smereste-te cu adevarat nu numai inaintea luiDumnezeu,ci si a oamenilor. Iar Sfantul Ioan Casian intareste acest adevar,spunandca nimeni nu poate atinge telul final al desavarsirii,adica al curatiei,decat numai

printr-o umilinta adevarata,pe care o arata mai intai fata de frati si apoi chiar luiDumnezeu.

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Atunci esti smerit,cand desi ai pricina sa telauzi,totusi te micosrezi pe tine insuti,te smeresti,te umilesti. La fel zice si Sf IsaacSirul ca smerit la cuget este cu adevarat cel ce are in ascuns ceva vrednic de fala sinu se faleste,ci socoteste aceea in gandul lui una cu pamantul.

Smerenia este uitarea faptelor bune odata implinite si nesocotirea virtutilordobandite.Prin smerenie se ajunge la o stare de despuiere si goliciune launtrica.

Smerenia nu poate fi despartita de rugaciune.Mai intai,de rugaciunea de cerere,caciprin ea omul arata ca nu se increde nicidecum in puterile sale,isi arata neputinta de aface cele pe care le cere lui Dumnezeu,si marturiseste ca numai de la Dumnezeuasteapta tot binele; ca nu poate lucra nimic bun si nici pastra vreo virtute fara ajutorulsi apararea lui Dumnezeu.


24/24

despre smerenie de la sfintii parinti

Documents