Deja in tarile Orientului Antic exista ideologia politica care se bazeaza pe teoria originei divine a statului si cultului conducatorului suprem. Majoritatea tarilor Orientului Antic din cauza climei calde si conditiilor geografice aveau nevoie de sisteme irrigationale, care puteau sa fie construite doar cu fortile comune, si aceste forte comune trebuiau sa fie conduse de cineva. Ideile politice in Orientul Antic s-au dezvoltat un timp indelungat pe baza de conceptie mitico-religioasa. Mituri despre originea supranaturala a ordinii publice au ocupat un loc important in constiinta politica in lumea Antica, unde opiniile politice au avut relatii intense cu conceptele filozofice.

Ideile politice in Egiptul Antic

Adevarul si dreptatea in Egiptul Antic intruchipeaza zeita Maat si functionarii de judecatorii erau preotii ei. Puterea paminteasca (faraon, functionari si preoti) era sacralizata. Toate legile existente trebuiau sa corespunda Maat – ordinei stravechi a adevarului si justitiei. Era considerat ca doar comportamentul corect in viata terestra va ajuta in atingerea bunavointei zeilor. Din punctul de vedere al egiptenelor, societatea era o piramida, varful careia il formeaza zeii cu faraonii, si la baza caruei era poporul, iar intre ei – preoti, nobili si functionari. În același timp, gânditorii egipteni cereau sa nu se faca abuz de putere, să fie respectati cei în vârstă, sa nu fie jefuit cei săraci, sa nu fie ofensat cei slabi. Conceptia teologica a puterii era deplasata in mase de preoti si functionari, care erau interesati in salvarea si consolidarea puterii sale. În Egiptul Antic, faraonul era considerat fiul zeului Ra și femeiei muritoare. Toata puterea (executiva, legislativa si judicaroreasca) era detinuta de o singura persoana – faraonul. Regi, preoți, judecători și alți oficiali erau considerati descendenți ai zeilor sau erau dotati cu caracteristici sacre. Deși erau cazuri în Egiptul Antic de revolti populare, cind oamenii au jefuit și au distrus camerele judiciare ca un simbol urât de "dreptate". Ordinea sclavagista se manifecta in expluatarea a muncii taraniilor egipteni, in atitudinea despotica fata de ei.

‘Povetele lui Ptah-hotep’

2800 i.e.n. Ptah-hotep (reprezantant al nobilimii) Societatea are o forma piramidala ( in varf – faraonul si zeii, in mijloc – nobilimea si preoti, la

baza – taranii, poporul simplu) ideea de egalitate natural pentru toti oameni liberi necesitatea inechitatii sociale omul de pe treapta sociala inferioara nu figureaza ca personalitate blajinitatea este mai presus decit forta

‘Instructiunile lui Athoi catre fiul sau’

mil. II i.d.H. Athoi (regele Heracliopolui) apelarea la legalitate si dreptate este exprimata opinia din punct de vedere celor bogati conducatorul este om care cauta adevarul si face dreptate fata de oamenii simpli trebuie promovata o politica severa, insa atenta

Ideile politice in Babilonul Antic

In Babilon a fost un regim oriental despotic sclavagist, in care puterea regelui creste pe parcursul centralizarii politice a statului si cuceririlor externe. In statul babilonian apare din nou divizarea intre clase sociale, astfel esenta a conducerii era frica oamenilor fata de stat cu originea divina. Mare importanta a avut semnele sfinte care se numeau mantira acadiana, si magia mesopotamiana. Protector al justitiei în Babilonul Antic era zeul Shamash. Infractiunea era numita ca abaterea de la ‘calea lui

Shamash’. Conducătorii babilonieni și legislatorii au insistat la natura divină (și, prin urmare, neschimbătoarea) a guvernului și legislatiei. Un exemplu graitor – legiile lui Hammurabi (XVIII-lea î.Hr..). Statul babilonian a inflorit in timpul domniei lui Hammurabi. Hammurabi a portretizat legislația lui ca tribut lui Shamash. Justiție prin Hammurabi presupune o separare divina a oamenilor în sclavi liberi și sclavi fără drepturi, care, la rândul lor, au fost inegali, statutul juridic al acestora depindea de apartenența la o anumită clasă. Regele se impune ca purtator al dreptatii, aparator al celor slabi, garant al legilor. Intreaga activitatea a statului poarta un character mitico-religios.

‘Legiile lui Hammurabi’

sec. XVIII i.e.n. Hammurabi (regele Babilonului) un sir de recomandari de ordin juridic de provenienta antica 282 de articoli provenienta divina a puterii regale respectarea dreptatii

Ideile politice in Iranul Antic

Cunostintele mitice a vechilor persi au găsit ulterior dezvoltare și exprimare în zoroastrism. Fondatorul acestui current etico-religios a fost Zarathustra (Zoroastru). În viitor, ideea de zoroastrism a fost destul de răspândită în lumea antică (Orientul Mijlociu, sud-vestul Asiei, India, Grecia), și a avut o influență considerabilă asupra dezvoltării doctrinei creștine. Principiul de baza a zoroastrismului este lupta in lume intre două principii opuse - binele (Ormazd) și răul (Ahriman). Primul om și rege, fiul cerului, ghidat de legile Mazda construeste o societate fără ură și violență. Zarathustra era unul dintre primii oameni in lume care a expus ideea de egalitate între bărbați și femei. Dar societatea din punctul lui de vedere este împărțita în patru parti (preoți, războinici, agricultori și meșteșugari), este o societate de clase, unde bărbații căsătoriți se bucură de mai multe drepturi decât necăsătoritii, cineva care are copii are mai multe influenta decit cei care nu au copii. Scopul existenței umane - activism, lupta împotriva răului și întunericului. Iar statul ar trebui să fie întruparea pământească a Împărăției cerești a lui Ormuzd, monarhul trebuie să fie un slujitor al lui Ormuzd, sa se lupte împotriva răului si să răspândească bunătate. Divizarea de clasă a societății, în conformitate cu zoroastrismul, se bazează pe libera alegere a fiecarui om intre anumite ocupați. În fruntea claselor trebuie să fie cei mai virtuosi oameni. Persanii vechi au avut inclinatie pentru despotism.

‘Avesta’

VIII-VII i.e.n. Zarathustra cult lui Ahuramazda un set de cerințe religioase și legale, rugăciuni, cântări, imnuri zeități zoroastrieni, concepte de

filozofie, și științele - cosmogonie, astronomie, medicină, istorie, și fundatii de moralitate și de drept

doctrina luptei dintre forțele binelui și răului, existența de pedeapsă după moarte

O incercare de a interpreta in mod rational mitologia antica greceasca, care era sub influenta a miturilor egiptene, o gasim in poemele lui Homer. Homer era cel mai mare poet grec, parintele literaturii europene. Herodot consideră că Hesiod și Homer au trăit nu cu mai mult de 400 de ani înaintea vremii sale,

consecvent nu cu mult înainte de anul 850 î.Hr.. Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. El era rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei și Odiseei in timpul cand orinduirea primitive in Grecia a inceput sa cedeze locul orinduirii sclagiviste. In parerea lui, cea mai potrivita forma de guvernare in societate este monarchia, puterea regelui. Mitologia lui Homer este destul de primitiva, unde univarsul contine doar trei parti, care sunt cer, subterana si pamint. Epopeile Iliada și Odiseea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian. Sunt inserate diverse mituri și legende.

‘Odiseea’

Personajul principal, Odiseu, întruchipează idealul uman al eroului și echilibrul între înțelepciune și forța fizică.

Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi, descriind rătăcirile regelui după zece ani de război și încă alți zece ani de peripeții în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca. După multe aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor, nefiind recunoscut de pețitorii soției lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeți despre moartea lui Odiseu, fiind asaltată de pețitori. Penelopa opune rezistență pețitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în aceasta de Telemah, fiul lui Odiseu.

‘Iliada’

Pe primul plan este pusa soarta unor intregi popoare si nu se concentreaza soarta unor eroi aparte – semioameni-semizei.Hector traieste si moarte cu gandul la patrie.

Este pus accentual pe valori supreme – devotement fata de patrie si eroismul oamenilor. ‘Iliada’ era considerata un model de povestire istorica.

Hesiod a fost un poet epic grec, considerat a fi, după Homer, cel mai vechi scriitor al Greciei. Este autorul poemului genealogic „Teogonia”, consacrat panteonului divinităților elene, folosind tiparul mitlui și noțiunea vârstelor. De asemenea, tot lui îi aparține și poemul didactic „Munci și zile”, opera pătrunsă de poezia sinceră a naturii, calendar pentru agricultori și navigație, cu prețioase indicații. Hesiod este considerat, alături de Homer, părintele poeziei religioase, morale și didactice. În opera sa există referiri la propria biografie. Hesiod deține un loc important în istoria universală a literaturii. Opera sa are o semnificație umanistă de alt ordin decât cel al operei lui Homer; poezia sa nu are strălucirea și dramatismul poeziei homerice, - în schimb are aprimea, simplitatea de expresie a vieții rustice, elogiind omul care luptă cu greutățile vieții obișnuite și munca grea, dar cu roade, a țăranului.

‘Muncile si zile’

Hesiod povesteste despre conflictual cu fratele sau Pers, care si-a folosit partea sa de mostenire, iar apoi si-a insusit si partea lui Hesiod.

Cuprinde raspunsuri la intrebarea cum trebuie de muncit, pentru ce omul trebuie sa munceasca, cum a fost pus in situatia de a munci.

Se accentueaza nonvaloarea prezentului, deoarece in present domnesc doar necesitatiile si munca istovitoare.

Scopul operei era insuflarea ideii de dreptate, Dreptatea, fiica lui Zeus, care trebuie să călăuzească viața, și cultivarea respectului față de munca grea a truditorilor pământului.

două mituri domină opera: mitul Pandorei, plăsmuită de Zeus ca pedeapsă pentru muritorii cărora Prometeu le dăruise focul furat de la zei, și mitul vârstelor.

Dupa vârsta de aur din timpul lui Cronos, existența umana cunoscuse declinul prin vârsta de argint, vârsta de bronz, vârsta eroilor, ajungând, în contemporaneitate, la vârsta de fier, departe de fericirea inițială, de temperanță si de armonie.

‘Teogonia’

Această lucrare este un poem-catalog, de factură filosofică, despre genealogiile zeilor. În poem va cânta despre nașterea Cerului și a Pământului, despre zeii cei mai vechi și despre

generațiile divine care au urmat. Chipul zeilor antropomorfic este incetosat, ei sunt mai aproape de fortele naturii. Lucrurile necesare pentru viata omul le dobandeste cu ajutorul zeilor.